Anda di halaman 1dari 16

27.

Concluzii de audit şi raportarea


27.1. Raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare
27.1.1 Elemente de bază ale raportului de audit
27.1.2. Raportul auditorului
27.1.3. Rapoarte modificate
27.1.4. Situaţii în care poate rezulta o altă opinie decât cea fără
rezerve
27.2. Responsabilitatea auditorului referitoare la date comparative
27.2.1. Cadre generale de raportare financiară pentru date
comparative
27.2.2. Cifre corespondente
27.2.3. Situaţii financiare comparative
27.3. Alte informaţii în documentele care conţin situaţii financiare
auditate
27.3.1. Identificarea inconsecvenţelor semnificative din situaţiile
financiare auditate
27.3.2. Accesul la alte informaţii anterior şi după data de
emitere a raportului de audit
27.3.3. Luarea în considerare a altor informaţii
27.3.4. Inconsecvenţe semnificative şi denaturări semnificative
ale faptelor
A. Concluzii de audit şi raportarea

1. Raportul auditorului cu privire la situaţiile financiare


Auditorul trebuie să revizuiască şi să evalueze concluziile ce rezultă din probele de audit
obţinute ca bază pentru exprimarea unei opinii asupra situaţiilor financiare. Această revizuire şi
evaluare implică luarea în considerare a faptului dacă situaţiile financiare au fost intocmite în
conformitate cu un cadru general de raportare financiară acceptat, ce ar putea fi Standardele
Internaţionale de Contabilitate, fie standarde şi practici naţionale relevante.
Raportul de audit trebuie să conţină în scris o exprimăre clară a opiniei asupra situaţiilor
financiare considerate ca un întreg.
1.1 Elementele de bază ale raportului de audit
Raportul de audit cuprinde următoarele elemente de bază, prezentate sub forma de mai jos:
• titlul;
• destinatarul;
• paragraful de deschidere sau introductiv;
- identificarea situaţiilor financiare auditate;
- o declaraţie privind responsabilitatea conducerii entităţii, precum şi
responsabilitatea auditorului;
• un paragraf referitor la aria de aplicabilitate (în care se prezintă natura unui audit):
- o referire la Standardele Internaţionale de Audit sau la standardele naţionale de
audit;
- o prezentare a raportului de audit efectuat.
• paragraful referitor la opinie, ce conţine o prezentare a opiniei privind situaţiile
financiare;
• data întocmirii raportului;
• adresa organizaţiei de audit;
• semnătura auditorului.

Titlul
Raportul auditorului ar trebui să aibă un titlu corespunzător. În titlu poate fi utilizată noţiunea “
Auditor independent” pentru a deosebi raportul auditorului de rapoartele care pot fi întocmite de alte
persoane, cum ar fi angajaţii agentului economic, consiliul director sau alţi auditori, care nu urmează să
respecte aceleaşi cerinţe ale conduitei profesionale, ca cele înaintate auditorului independent la auditul
rapoartelor financiare.
Destinatarul
Raportul auditului trebuie să conţină informaţia despre destinatar, căruia conform condiţiilor
angajamentului de exercitare a auditului şi cerinţelor legislaţiei în vigoare, este adresat raportul
auditorului. Raportul, de regulă, este adresat acţionarilor sau consiliului director al agentului economic,
ale cărui raporte financiare au fost auditate.
Paragraful de deschidere sau introductiv
Raportul de audit trebuie să identifice situaţiile financiare ale entităţii, care au făcut obiectul
auditului, cât şi data şi perioada acoperite prin aceste documente. Raportul trebuie să menţioneze că
situaţiile financiare sunt în sarcina (responsabilitatea) conducerii agentului economic şi că
responsabilitatea auditului este de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare pe baza auditului.
Situaţiile financiare constituie reprezentarea faptelor de către conducere. Pregătirea lor
presupune că direcţiunea face estimări contabile şi aduce judecăţi care au o incidenţă semnificativă, că
ea stabileşte principiile şi metodele contabile potrivite, care trebuie utilizate pentru pregătirea situaţiilor
financiare.
Paragraful referitor la aria de aplicabilitate în care se prezintă natura unui audit, cu referire
la standardele Internţionale de Audit sau la standardele naţionale de audit relevante.
Raportul auditului trebuie să prezinte aria de aplicabilitate a auditului, declarând că auditul a
fost efectuat in conformitate cu Standardele de Audit. Aria de aplicabilitate a unui audit se referă la
procedurile de audit considerate necesare pentru a atinge obiectul auditului.
Raportul trebuie să includă o declaraţie asupra faptului că auditul a fost planificat şi desfăşurat,
pentru a se obţine o asigurare rezonabilă asupra situaţiilor financiare şi că acestea nu conţin erori
semnificative. Eroare semnificativă în informaţie este atunci când respectivele informaţii, care nu au
legătură cu problemele aparute în situaţiile financiare auditate, sunt declarate sau înregistrate în mod
greşit.
Raportul trebuie să releve faptul că auditul include: examinarea pe bază de teste, a probelor
pentru susţinerea sumelor din situaţiile financiare şi a altor informaţii prezentate; evaluarea principiilor
contabile folosite la întocmirea situaţiilor financiare; evaluarea estimarilor semnificative făcute de către
conducere la întocmirea situaţiilor financiare; evaluarea prezentării generale a situaţiilor; o declaraţie a
auditorului asupra faptului că auditul conferă o bază rezonabilă pentru opinie.
Paragraful referitor la opinie
Raportul de audit trebuie să conţină opinia auditorului, dacă situaţiile financiare ofera o imagine
fidela, în concordanţa cu cadrul general de raportare financiară şi dacă situaţiile îndeplinesc cerinţele
statutare.
Termenii folosiţi pentru exprimarea opiniei auditorului sunt „oferă o imagine fidelă” sau
„prezintă în mod corect, sub toate aspectele semnificative”. Aceste două formulări semnifică faptul că
auditorul nu ia in considerare decât elementele semnificative privind situţiile financiare.
Referinţele contabile sunt Standardele Internaţionale de Contabilitate, reguli emise de către
instituţiile sau organismele profesionale şi legislaţia locală.
Pe lânga opinia asupra imaginii fidele poate fi necesar ca raportul auditorului să includă o
opinie referitoare la respectarea, în situaţiile financiare, a altor cerinţe, specificate în statute relevante
sau lege.
Data raportului
Raportul auditorului trebuie să poarte data de la sfârşitul lucrărilor de audit, fiin astfel informaţi
că auditorul a apreciat efectele asupra situaţiilor financiare şi asupra raportului său, evenimentelor si
tranyacţiilor intervenite, de care el a avut cunoştinţă până la această dată.
Deoarece responsabilitatea auditorului constă în emiterea unui raport asupra situaţiilor
financiare pregătite şi prezentate de conducerea societaţii, raportul său nu trebuie să poarte o dată
anterioară celei la care situaţiile financiare au fost închise şi aprobate.
Adresa auditorului
Raportul trebuie să menţioneze oraşul în care este situat biroul auditorului care are
responsabilitatea efectuării auditului.
Semnătura auditorului
Raportul trebuie să poarte semnătura societăţii de audit , căci aceasta îşi asumă responsabilitatea
auditului.

1.2. Raportul auditorului


O opinie fără rezerve trebuie exprimată, atunci când auditorul ajunge la concluzia că situaţiile
financiare prezintă o imagine fidelă (sau prezintă în mod corect toate aspectele semnificative),
in concordanţă cu cadrul general de raportare financiară stabilit.
1.3. Rapoarte modificate
Situaţiile în care raportul auditului este considerat ca fiind modificat:
a) Aspectele ce nu afecteză opinia auditorului
În anumite circumstanţe, raportul unui auditor poate fi modificat prin adaugarea unui paragraf
de evidenţiere a aspectelor, pentru a sublinia o problemă ce afectează situaţiile finanaciare şi care este
inclus într-o nota la situaţiile financiare, care dezbate problema mai larg. Adăugarea unui astfel de
paragraf nu afectează opinia auditorului.
Auditorul modifică raportul prin adăugarea unui paragraf:
• pentru a sublinia un aspect semnificativ privind o problemă de continuare a activitatii;
• în cazul în care exista o incertitudien semnificativa a cărei soluţie depinde de
evenimente viitoare şi care poate afecta situaţiile financiare. O incertitudine este un
aspect a cărui rezolvare depinde de acţiuni sau evenimente viitoare ce nu sunt controlul
direct al agentului economic, dar care poate afecta situaţiile financiare. În situaţii
extreme, cum ar fi situaţiile care implică incertitudini multiple ce sunt semnificative
pentru situaţiile financiare, auditorul poate considera adecvat să nu exprime o opinie, in
loc de a adăuga un paragraf de evidenţiere a aspectelor;
• pentru alte aspecte decât cele ce afectează situaţiile financiare, de exemplu, dacă este
necesară amendarea altor informaţii dintr-un document ce conţine situaţii financiare
auditate, iar agentul economic refuză aceasta.
b) Aspecte ce afectează opinia auditorului
Este posibil ca auditorul să nu poată exprima o opinie necalificată, în cazul în care:
- există o limitare a ariei de aplicabilitate a activităţii auditorului, care poate fi impusă
atunci când termenii angajamentului specifică faptul că auditorul nu va afecta o procedura de
audit pe care o consideră ca fiind necesară; numirea auditorului se face ulterior, momentului
inventarierii stocurilor, iar auditul nu poate participa la inventariere; conform opiniei
auditorului, evidenţele contabile sunt necorespunzătoare; auditorul este in imposibilitatea de a
desfaşura procedurile de audit considerate ca fiind necesare.
Când exista o limitare a ariei de aplicabilitate a activităţii auditorului ce necesită exprimare a
opiniei, raportul auditorului, prezintă limitarea şi indică posibile ajustări ale situaţiilor
financiare ce ar fi putut fi determinate ca fiind necesare, dacă nu ar fi existat limitarea.
- există un dezacord cu conducerea referitor la acceptabilitatea politicilor contabile
selectate, metoda de aplicare a acestora sau gradul de adecvare al prezentării informaţiilor
referitoare la situaţiile financiare. Daca acest dezacord este semnificativ pentru situaţiile
financiare, auditorul exprima o opinie calificată sau o opinie contrară.
1.4. Situaţii în care poate rezulta o alta opinie decât cea cu rezerve
• Limitarea ariei de aplicabilitate
Limitarea ariei de aplicabilitate a activităţii auditorului poate fi impusă uneori de către entitate
(de exemplu, atunci când termenii angajamentului specifică faptul ca auditorul nu va efectua o
procedură de audit pe care auditorul o consideră ca fiind necesară).
O limitare a ariei de aplicabilitate poate fi impusă de circumstanţe (de exemplu, atunci când
numirea auditorului se face ulterior momentului inventarierii stocurilor, iar auditorul nu poate participa
la inventariere). O limitare poate, de asemenea, să apară, atunci când, conform opiniei auditorului,
evidenţele contabile sunt necorespunzătoare sau atunci când auditorul este în imposibilitatea de a
desfăşura procedurile de audit considerate ca fiind necesare.
Atunci când există o limitare a ariei de aplicabilitate a activităţii auditorului ce necesită
exprimarea unei opinii calificate sau o imposibiliate de exprimare a opiniei, raportul auditorului trebuie
să prezinte limitarea şi să indice posibile ajustări ale situaţiilor financiare ce ar putea fi determinate ca
fiind necesare, dacă nu ar fi existat limitarea.
• Dezacordul cu conducerea
Auditorul poate să nu fie de acord cu conducerea cu privire la aspecte, cum ar fi acceptabilitatea
politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentării informaţiilor în
situaţiile fianciare. În cayul în care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situaţiile financiare,
auditorul trebuie să exprime o opinie calificată sau o opinie contrară.

2. Responsabilitatea auditorului referitoare la date comparative


Auditorul trebuie să determine dacă situaţiile comparative sunt în conformitate, sub toate
aspectele semnificative, cu cadrul general de raportare financiară relevant pentru situaţiile financiare
care sunt audiate. Existenţa unor diferenţe între cadrele generale de raportare financiară din ţări diferite
determină ca informaţiile financiare comparative să fie prezentate, în mod diferit, în fiecare cadru
general.
Comparativele din situaţiile financiare, de exemplu, pot prezenta valori (cum ar fi poziţia
financiară, rezultate ale operaţiunilor, fluxuri de numerar) şi informaţii adecvate aferente unei entităţi
pentru mai mult de o perioadă (exerciţiu financiar), în funcţie de cadrul general. Cadrele generale si
metodele de prezentare se regăsesc ca:
a) Cifre corespondente – când cifrele şi alte prezentări de informaţii aferente perioadei
anterioare sunt incluse ca parte a situaţiilor financiare ale perioadei curente şi urmează a fi analizate în
legătură cu cifrele şi prezentările de informaţii aferente perioadei curente. Aceste cifre corespondente
nu sunt prezentate ca situaţii financiare complete, de sine-stătătoare, ci constituie o parte integrantă a
situaţiilor financiare aferente perioadei curente, destinate a fi interpretate numai în corelaţie cu cifrele
aferente perioadei curente;
b) Situaţii financiare comparative, în care cifrele şi alte prezentări de informaţii aferente perioadei
anterioare sunt incluse în scopul comparării cu situaţiile financiare ale perioadei curente, dar ele nu constituie
parte integrantă a situaţiilor financiare aferente perioadei curente.
Responsabilitatea auditorului
Auditorul trebuie să obţină probe de audit suficient adecvate, care să ateste că cifrele corespondente
îndeplinesc cerinţele cadrului general de raportare financiară relevant. Acest fapt implică faptul că auditorul să
evalueze dacă:
a) politicile contabile utilizate pentru cifrele corespondente sunt în concordanţă cu cele aferente
perioadei curente sau dacă au fost realiyate modificări şi/sau prezentări de informaţii
corespunzătoare;
b) cifrele corespondente sunt în concordanţă cu valoriel şi alte prezentări de informaţii din perioadele
anterioare sau dacă au fost realizate modificări şi/sau prezentări de informaţii adecvate.
Raportare
În situaţia în care datele comparative sunt prezentate ca fiind cifre corespondente, auditorul trebuie să
emită un raport de auditare în care acestea nu sunt identificate în mod special, datorita faptului că opinia
auditorului se referă la situaţiile financiare aferente perioadei curente în întregul lor, incluzând cifrele
corespondente.
În cazul în care raportul auditorului asupra perioadei anterioare include o opinie calificată, contrară sau
exprimă imposibilitatea de a exprima o opinie, iar aspectul care a determinat apariţia este:
a) nerezolvat şi determină modificarea raportului auditorului în ceea ce priveşte cifrele eferente
perioadei curente, atunci raportul auditorului trebuie, să fie modificat în ceea ce priveşte cifrele
corespondente;
b) nerezolvat, dar nu determină modificarea raportului auditorului în ceea ce priveşte cifrele aferente
perioadei curente, atunci când raportul auditorului trebuie să fie modificat în ceea ce priveşte cifrele
corespondente.
În astfel de circumstanţe, auditorul trebuie să considere instrucţiunile din „ Evenimente ulterioare” şi :
a) în cazul în care situaţiile financiare ale perioadei anterioare au fost revizuite şi emise din nou
împreuna cu un nou raport al auditorului, acesta trebuie să determine dacă cifrele corespondente sunt
în concordanţă cu situaţiile financiare revizuite;
b) în cazul în care situţiile financiare anterioare nu au fost revizuite şi emise din nou, iar cifrele
corespondente nu au fost retratate în mod corespunzător şi/sau nu au fost realizate prezentările de
informaţii corespunzătoare, auditorul trebuie să emită un raport modificat asupra situaţiilor
financiare aferente perioadei curente modificate în ceea ce priveşte cifrele corespondente incluse în
acestea.
Noul auditor – Cerinţe suplimentare
• Situaţii financiare aferente perioadei anterioare auditate de un alt auditor
În situaţia în care situaţiile financiare aferente perioadei anterioare au fost auditate de un alt auditor:
a) auditorul anterior poate emite din nou raportul de audit aferent perioadei anterioare, noul auditor
procedând numai la raportarea aferentă perioadei cerute sau
b) raportul noului auditor trebuie să precizeze că perioada anterioară a fost audită de către un alt auditor,
iar raportul noului auditor trebuie să indice:
- faptul că situaţiile financiare aferente perioadei anterioare au fost auditate de către un alt auditor,
- tipul de raport emis de către auditorul anterior şi, în cazul în care raportul a fost modificat, motivele
pentru care a fost modificat şi
- data acelui raport.
În aceste circumstanţe, noul auditor trebuie să discute problema cu conducerea şi, după obţinerea
autorizării acesteia, să contracteze auditorul anterior şi să propună retratarea situaţiilor financiare aferente
perioadei anterioare. În cazul în care auditorul anterior este de acord să emită un raport asupra situaţiilor
financiare retratate aferente perioadei anterioare auditorul trebuie să urmeze instrucţiunile din paragraful
anterior.
• Situaţii financiare neaudiate aferente perioadei anterioare
În cazul în care situaţiile financiare aferente perioadei anterioare nu sunt audiate, noul auditor trebuie să
menţioneze în cadrul raportului sau că cifrele corespondente sunt neaudiate.
In situaţiile în care noul auditor identifică faptul că cifrele neauditate aferente anuui anterior sunt în mod
semnificativ eronate, acesta trebuie să solicite conducerii revizuirea cifrelor aferente anului anterior sau, în cazul
în care conducerea refuză să realizeze acest lucru, să modifice în mod adecvat raportul.
Situaţii financiare comparative
• Responsabilităţile auditorului
Auditorul trebuie să obţina probe de audit adecvate suficient care să arate că situaţiile financiare comparative
îndeplinesc cerinţele cadrului general relevant de raportare financiară. Acest fapt presupune ca auditorul să
evalueze dacă:
− politicile contabile aferente perioadei anterioare sunt consecvente cu cele ale perioadei curente sau dacă
au fost realizate moficările şi/sau prezentările de informaţii corespunzătoare;
− cifrele prezentate aferente perioadei anterioare sunt în conformitate cu sumele şi alte prezentări de
informaţii prezentate în perioada anterioara sau dacă au fost realiyate modificările şi/sau prezentările de
informaţii corespunzătoare.
● Raportare
Atunci când sunt prezentate situaţii financiare comparative, auditorul trebuie să emită un raport în care
datele comparative să fie identificate în mod specific, deoarece opinia auditorului privind situaţiile financiare
este exprimată separat pentru fiecare perioadă prezentată.
Atunci când raporteayă asupra situaţiilor financiare ale perioadei anterioare în acelaşi timp cu efectuarea
auditorului pentru anul în curs, dacă opinia în legătura cu aceste situaţii financiare este diferită de opinia anterior
exprimată, auditorul trebuie să prezinte motivele esenţiale pentru această diferenţă într-un paragraf de
evidenţiere.

3. Raportul auditorului asupra angajamentelor de audit cu scop special


Auditorul trebuie să revizuiască şi să evalueze concluziile rezultate din probele de audit obţinute în timpul
angajamentului de audit cu scop special ca bază pentru exprimarea unei opinii. Raportul trebuie să conţină o
exprimare clară a opiniei în scris.
Consideraţii speciale
Înainte de acceptarea unui angajament de audit cu scop special, auditorul trebuie să se asigure că există un
acord cu clientul în ceea ce priveşte natura exactă a angajamentului, forma şi conţinutul raportului ce va fi emis.
Atunci când se cere raportarea într-un format predeterminat, auditorul trebuie să analizeze conţinutul si
terminologia folosită în raportul predeterminat şi, acolo unde este necesar, să facă modificări adecvate pentru a fi
în conformitate cu cerinţele din acest standard, fie prin modificarea terminologiei folod’site, fir prin ataşarea
unui raport separat.
Auditorul trebuie să ia în considerare dacă orice interpretări semnificative ale unui acord pe care se bazează
informaţiile financiare sunt în mod clar prezentate în informaţiile fianciare. Rapoartele asupra situaţiilor
financiare să fie întocmite în conformitate cu o bază cuprinzătoare a contabilităţii, alta decât Standardele
Internaţionale sau Standardele Naţionale de Contabilitate. Raportul auditorului asupra situaţiilor financiare
întocmite în concordanţă cu o altă bază cuprinzătoare a contabilităâii trebuie să includă o declaraţie care să
indice baza contabilităţii folosită sau să se refere la nota, la situaţiile financiare în care este prezentată această
informaţie. Opinia trebuie să stabilească dacă situaţiile financiare sunt întocmite sub toate aspectele
semnificative, în conformitate cu baza identificată a contabilitaţii.
. Dacă situaţiile financiare întocmite pe o altă bază cuprinzătoare nu sunt corespunzător intitulate sau baza
contabilităţii nu este adecvat prezentată, auditorul trebuie să emită un raport modificat în consecinţă.
Rapoarte asupra unei componente a situaţiilor financiare
La determinarea ariei de aplicabilitate a angajamenztului, auditorul trebuie să consideră acele elemente din
situaţiile finnaciare care sunt corelate şi care ar putea afecta în mod semnificativ informaţiile asupra cărora
trebuie să exprime opinia de audit. Auditorul trebuie să considere conceptul pragului de semnificaţie în legatură
cu componenta situaţiilor financiare asupra căreia se face raportarea.
Raportul auditorului asupra unei componente a situaţiilor financiare trebuie să includă o declaraţie care
indică baza contabilităţii în conformitate cu care componenta este prezentată sau se referă la un acord care
specifică baza. Opinia trebuie să exprime dacă acea componentă este întocmită, sub toate aspectele
semnificative, în concordanţă cu baza identificată a contabilitaţii.
Rapoarte asupra conformităţii cu acorduri contractuale
Angajamentele de exprimare a unei opinii privind conformitatea entităţii cu acordurile contractuale trebuie
acceptate doar atunci când aspectele generale ale conformităţii sunt legate de aspectele financiare şi contabile
incluse în aria competenţei profesionale a auditorului.
Raportul trebuie să specifice dacă, în opinia auditorului, entitatea s-a conformat cu prevederile particulare
ale acordului.
Raportul asupra situaţiilor financiare sintetizate
Auditorul nu trebuie să raporteze asupra situaţiilor financiare sintetizate decât dacă a exprimat o opinie
asupra situaţiilor financiare din care derivă acestea.
Raportul auditorului asupra situaţiilor financiare sintetizate trebuie să includă urmatoarele elemente de
bază, în mod obişnuit în următoarea ordine:
a) titlul;
b) destinatarul;
c) identificarea situaţiilor financiare auditate din care derivă situaţiile sintetizate;
d) o referire la data raportului de audit asupra situaţiilor financiare prezentate pe larg şi supra tipului de
opinie exprimată în acel raport;
e) o opinie în legătură cu consecvenţa informaţiilor din situaţiile financiare sintetiyate cu informaţiile din
situaţiile financiare auditate din care acestea derivă. Atunci când auditorul a emis o opinie modificată
asupra situaţiilor financiare preyentate pe larg şi totuşi este mulţumit cu prezentarea situaţiilor
financiare sintetizate, raportul acestuia trebuie să specifice că deşi sunt în conformitate cu situaţiile
financiare prezentate pe larg, situaţiile financiare sintetizate au fost întocmite pe baza situaţiilor
fianciare asupra cărora s-a emis un raport de audit modificat;
f) o declaraţie sau o referire la nota din situaţiile financiare sintetizate, care indică faptul că pentru o mai
bună înţelegere a performanţei financiare şi a poziţiei entităţii, dar şi a aspectelor acoperite de auditul
efectuat, situaţiile financiare sintetizate trebuie citite împreună cu situaţiile financiare prezentate pe
larg şi cu raportul de audit asupra lor;
g) data raportului
h) adresa auditorului
i) semnătura auditorului.

Întrebări si teste pentru evaluarea pregătirii

1. Elementele de bază ale raportului de audit


Raportul de audit cuprinde următoarele elemente de bază, prezentate sub forma de mai jos:
• titlul;
• destinatarul;
• paragraful de deschidere sau introductiv:
- identificarea situaţiilor financiare auditate;
- o declaraţie privind responsabilitatea conducerii entităţii, precum şi responsabilitatea
auditorului;
● un paragraf referitor la aria de aplicabilitate (în care se prezintă natura unui audit):
− o referire la Standardele Internaţionale de Audit sau la standardele naţionale de audit;
− o prezentare a raportului de audit efectuat.
● paragraful referitor la opinie, ce conţine o prezentare a opiniei privind situaţiile
financiare;
● data întocmirii raportului;
● adresa auditorului;
• semnătura auditorului.

2. Redactarea unui raport al auditorului pe exemplul unei entităti economice

Auditor S.C. Alfa Impex Srl


Audit Consulting Srl Adresa: Bucureşti, Bvd. Decebal, nr.9,
Sector 3
Dlui Director Popovici Mihai

Raport de audit privind situaţiile fianciare – opinie fără rezerve

Am procedat la auditarea situaţiilor financiare ale societaţii Alfa Impex Srl


încheiate la 31 decembrie 2008 şi care se referă la :
- total bilanţ mii lei
- profitul net mii lei
- cifra de afaceri mii lei
Aceste situaţii financiare au fost stabilte sub responsabilitatea conducerii
societăţii auditate. Responsabilitatea noastă este să exprimăm o opinie asupra
acestor conturi anuale.
Noi am efectuat auditul nostrum conform Standardelor Internaţionale de
Audit ale IFAC. Aceste norme cer ca auditul nostru să fie planificat şi executat
astfel încât să obţinem o asigurare rezonabilă că nu sunt anomalii semnificative
în situaţiile financiare. Un audit constă în a examina, pe bază de sondaje,
elementele probante care să justifice sumele şi informaţiile conţinute în conturile
anuale.
El consta, de asemenea, atât în evaluarea principiilor şi metodelor contabile
folosite şi estimările semnificative făcute de către conducerea societăţii pentru
închiderea conturilor anuale, cât şi în efectuarea unei examinări a prezentării de
asamblu a acesteia. Noi estimăm că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă
exprimării opiniei noastre.
Dupa părerea noastră, situaţiile financiare dau o imagine fidelă atât a
patrimoniului la 31 decembrie 2008, cât şi a contului de profit şi pierdere pentru
exerciţiul încheiat la această data şi sunt conforme cu prevederile legale şi
statutare.

Data Auditor:
Audit Consulting Srl
28.2.2009 Adresa: Bucuresti, Str. Drumul
Taberei,
nr.5, sector 6
Telefon: 0214583232

3. Rapoarte de audit modificate având în vedere aspecte ce:


a) nu afectează opinia auditorului (evidenţierea unor aspecte);
b) afectează opinia auditorului (opinie cu rezerve, imposibilitatea exprimării unei
opinii, opinia contrară).

Situaţiile în care raportul auditorului este considerat ca modificat sunt:


a) Aspecte ce nu afectează opinia auditorului
Auditorul trebuie să modifice raportul auditorului prin adăugarea unui paragraf pentru a sublinia
un aspect semnificativ privind o problemă de continuitate a activităţii. Auditorul trebuie să aibă în
vedere modificarea raportului prin adăugarea unui paragraf, în cazul în care există o incertitudine
semnificativă (alta decât o problemă de continuitate a activităţii) a cărei rezoluţie depinde de
evenimente viitoare şi care poate afecta situaţiile financiare.
b) Aspecte ce afectează opinia auditorului
Auditorul trebuie să aleagă între următoarele modalităţi de exprimare a opiniilor:
• Opinia fără rezerve
Este exprimată atunci când auditorul a obţinut o asigurare rezonabilă asupra faptului că toate
datele semnificative incluse în posturile din bilanţul contabil au fost culese şi sistematizate după o
metodă acceptabilă şi permanentă, în conformitate cu normele legale. Dacă auditorul are de făcut unele
observaţii sau recomandări, care sunt utile celor ce vor utilize raportul, acestea se înscriu într-un
paragraf separat sau într-o anexă la raport, precizându-se faptul că acestea nu reprezintă o rezervă.
• Opinia cu rezerve
Este formulată atunci când auditul nu este în măsură să exprime o opinie fără rezerve, dar
incidenţa dezacordurilor cu conducerea întreprinderii şi a limitelor impuse întinderii angajamentului de
audit nu impune o opinie nefavorabilă. Neregularităţile care pot fi observate de auditor sunt:
insuficienţa provizioanelor, supraevaluarea sau subevaluarea unor posturi bilanţiere, nerespectarea
independenţei exerciţiului şi a principiului prudenţei, aprecierea eronată a riscurilor.
În raport trebuie motivată opinia cu rezerve, arătându-se natura dezacordului cu conducerea,
cauzele care au dus la limitarea întinderii auditului (de ce nu s-au făcut anumite tehnici de control),
cauzele care duc la anumite incertitudini.
• Opinia defavorabilă
Se exprimă când dezacordurile cu conducerea întreprinderii sunt semnificative şi au o
incidenţă importantă asupra bilanţului contabil, care este incomplet, nesincer, înşelător.
• Imposibilitatea de a exprima o opinie
Intervine atunci când limitarea întinderii lucrărilor sau incertitudinilor
sunt de aşa natură încât auditorul nu este în masură să formuleze o opinie asupra
bilanţului.
4. Situatii aplicative (cazuri) în care poate rezulta o altă opinie decât cea fără rezerve:
a) limitarea sferei angajamentului de audit
b) dezacordul cu managementul

a) limitarea sferei angajamentului de audit


Atunci când există o limitare a ariei de aplicabilitate a activităţii auditorului ce necesită
exprimarea unei opinii cu rezerve sau declararea imposibilităţii de exprimare a unei opinii, raportul
auditorului trebuie să prezinte limitarea şi să indice posibilele ajustări ale situaţiilor financiare ce ar fi
putut fi considerate ca fiind necesare dacă respectiva limitare nu ar fi existat.

b) dezacordul cu managementul
Auditorul poate să fie în dezacord cu conducerea cu privire la aspecte cum ar fi acceptabilitatea
politicilor contabile selectate, metodele de aplicare a acestora sau adecvarea prezentării informaţiilor
financiare. În cazul în care aceste dezacorduri sunt semnificative pentru situaşiile financiare, auditorul
trebuie să exprime o opinie cu rezerve sau o opinie contrară.

5. Cadre generale de raportare financiară pentru date comparative


Auditorul trebuie să determine dacă datele comparative sunt în conformitate, sub toate aspectele
semnificative, cu cadrul general aplicabil de raportare financiară pentru situaţiile financiare care sunt
audiate.

Discuţii pe marginea cadrelor generale de raportare financiară pentru date comparative


Datele comparative care acoperă una sau mai multe perioade anterioare furnizează utilizatorilor situaţiilor financiare
informaţii necesare pentru identificarea tendinţelor şi modificărilor care afectează o entitate pe parcursul unei perioade
de timp.
1. În conformitate cu cadrele generale de raportare financiară (atât implicite, cât şi explicite) în vigoare în unele ţări,
consecvenţa şi comparabilitatea constituie calităţi pe care trebuie să le posede informaţiile financiare. Definită în sens
larg, comparabilitatea reprezintă calitatea de a avea anumite caracteristici în comun, iar compararea reprezintă în mod
normal o evaluare cantitativă a caracteristicilor comune. Consecvenţa reprezintă o calitate a relaţiei dintre două numere
contabile. Consecvenţa (de exemplu, consecvenţa în utilizarea principiilor contabile de la o perioadă la alta,
consecvenţa în ceea ce priveşte lungimea perioadei de raportare etc.) constituie o condiţie esenţială pentru o
comparabilitate reală.
2. Există două categorii de cadre generale de raportare financiară pentru datele comparative: cifrele corespondente şi
situaţiile financiare comparative.
3. În cazul cadrului general pentru cifre corespondente, cifrele corespondente aferente perioadei(lor) anterioare sunt parte
integrantă a situaţiilor financiare aferente perioadei curente şi trebuie analizate în conexiune cu sumele şi cu alte
informaţii prezentate aferente perioadei curente. Gradul de detaliere a sumelor şi prezentărilor de informaţii
corespondente este impus, în principal, de relevanţa acestora asupra cifrelor aferente perioadei curente.
4. În cazul cadrului general pentru situaţii financiare comparative, situaţiile financiare comparative aferente
perioadei(perioadelor) anterioare sunt considerate situaţii financiare separate. Prin urmare, nivelul de informaţii incluse
în acele situaţii financiare comparative (incluzând toate valorile din situaţii, prezentările de informaţii, notele de subsol
şi alte note explicative, în măsura în care acestea mai au semnificaţie) este asemănător cu cel aferent situaţiilor
financiare ale perioadei curente.
6. Cifre corespondente. Responsabilitatea auditorului. Raportare. Auditor nou-cerinte
suplimentare
Cifre corespondente
Responsabilitatea auditorului
Auditorul trebuie să obţină probe de audit suficiente şi adecvate, care să ateste că cifrele
corespondente îndeplinesc cerinţele cadrului general aplicabil de raportare financiară. Procedurile de
audit efectuate asupra cifrelor corespondente sunt mult mai reduse în comparaţie cu procedurile pentru
auditul cifrelor perioadei curente şi sunt limitate pentru a asigura raportarea corectă si clasificarea
adecvată a cifrelor corespondente. Acest fapt presupune ca auditorul să evalueze dacă:
a) politicile contabile utilizate pentru cifrele corespondente sunt în concordanţă cu cele
aferente perioadei curente sau dacă au fost realizate modificari şi/sau prezentări de
informaţii corespunzătoare;
b) cifrele corespondente sunt în concordanţă cu valorile şi alte prezentări de informaţii
din perioadele anterioare sau dacă au fost realizate modificări şi/sau prezentări de
informaţii adecvate.
Raportare
În situaţia în care datele comparative sunt prezentate ca fiind cifre corespondente, auditorul
trebuie să emită un raport de audit ăn care datele comparative nu sunt identificate în mod special,
datorită faptului că opinia auditului se referă la situaţiile financiare aferente periodei curente pe
ansamblu, incluzând cifrele corespondente.
În cazul în care raportul auditorului asupra perioadei anterioare, aşa cum a fost emis anterior,
include o opinie cu rezerve, una contrară sau declară imposibilitatea de a exprima o opinie, iar aspectul
care a determinat apariţia modificării este:
a) nerezolvat şi determină modificarea raportului auditorului în ceea ce priveşte cifrele
aferente perioadei curente, atunci raportul auditorului trebuie să fie modificat în ceea
ce priveşte cifrele corespondente;
b) nerezolvat, dar nu determină modificarea raportului auditorului în ceea ce priveşte
cifrele aferente perioadei curente, atunci raportul auditorului trebuie să fie modificat
în ceea ce priveşte cifrele corespondente.
Auditor nou- cerinţe suplimentare
În situaţia în care auditorul decide să facă referire la alt auditor, raportul noului auditor trebuie
să indice:
a) faptul că situaţiile financiare aferente perioadei anterioare au fost auditate de către un
alt auditor;
b) tipul de raport emis de către auditorul anterior şi, în cazul în care raportul a fost
modificat, motivele pentru care a fost modificat;
c) data acelui raport.
În cazul în care situaţiile financiare aferente perioadei anterioare nu sunt auditate, noul auditor
trebuie să menţioneze în cadrul raportului său că cifrele corespondente sunt neaudiate.

7. Situatii financiare comparative. Responsabilitatea auditorului. Raportare. Auditor


nou-cerinte suplimentare
Situaţii financiare comparative
Responsabilitaţile auditorului
Auditorul trebuie să obţină prode de audit adecvate şi suficiente conform cărora situaţiile
financiare comparative îndeplinesc cerinţele cadrului general aplicabil de raportare financiară. Acest
fapt presupune ca auditorul să evalueze dacă:
a) politicile contabile aferente perioadei anterioare sunt consecvente cu cele ale
perioadei curente sau dacă au fost realizate modificările şi/sau prezentările de
informaţii corespunzătoare;
b) cifrele prezentate aferente perioadei anterioare sunt în conformitate cu sumele şi alte
prezentări de informaţii prezentate în perioada anterioară sau dacă au fost realiyate
modificările şi/sau prezentările de informaţii corespunzătoare.
Raportare
Atunci când datele comparative sunt prezentate sub formă de situaţii financiare comparative,
auditorul trebuie să emită un raport în care datele comparative sunt identificate în mod specific, pentru
că opinia auditului este exprimată individual pentru situaţiile financiare ale fiecărei perioade prezentate.
Atunci când raportează asupra situaţiilor financiare ale perioadei anterioare în acelaşi timp cu
efectuarea auditului pentru anul în curs, dacă opinia în legătură cu aceste situaţii financiare este diferită
de opinia anterior exprimată, auditorul trebuie să prezinte motivele esenţiale pentru această diferentă
într-un paragraf de evidenţiere.
Auditor nou- cerinţe suplimentare
În situaţia în care situaţiile financiare aferente perioadei anterioare au fost auditate de un alt
auditor,
a) auditorul anterior poate emite din nou raportul de audit aferent perioadei anterioare,
noul auditor procedând numai la raportarea aferentă perioadei curente;
b) raportul noului auditor trebuie să precizeze că perioada anterioară a fost audită de
către un alt auditor, iar raportul noului auditor trebuie să indice:
• faptul că situaţiile financiare aferente perioadei anterioare au fost audiate de un alt
auditor;
• tipul de raport emis de auditorul anterior şi, în cazul în care raportul a fost modificat,
motivele pentru care a fost modificat;
• data acelui raport.
Atunci când situaţiile financiare aferente perioadei anterioare nu sunt auditate, noul auditor
trebuie să menţioneze în cadrul raportului său că situaţiile financiare comparative sunt neaudiate.

8. Inconsecvente semnificative si denaturări semnificative ale faptelor


Inconsecvenţe semnificative
Dacă la citirea altor informaţii auditorul identifică o inconsecvenţă semnificativă, acesta trebuie
să determine dacă situaţiile financiare auditate sau celelalte informaţii trebuie modificate. Dacă este
necesară modificarea situaţiilor financiare auditate şi dacă entitatea refuză acest lucru, auditorul trebuie
să exprime o opinie cu rezerve sau una contrară.
Dacă este necesară modificarea acestor alte informaţii şi dacă firma refuză să facă acest
amendament, auditorul trebuie să ia în considerare includerea în raportul de audit a unui paragraf de
evidenţiere a aspectului, descriind inconsecvenţa semnificativă sau întreprinderea altor acţiuni.
Denaturări semnificative ale faptelor
O „denaturare semnificativă” cuprinsă în celelalte informaţii există atunci când astfel de
informaţii, ce nu sunt legate de aspecte incluse în situaţiile financiare auditate, sunt incorect menţionate
sau prezentate.
Dacă auditorul îşi dă seama că aceste alte informaţii par să includă o denaturare semnificativă a
faptelor, acesta ar trebui să discute aspectul cu conducerea entităţii. Atunci când auditorul, după
discuţia cu conducerea, încă mai consideră că există o denaturare semnificativă evidentă a faptelor,
acesta trebuie să ceară conducerii să se consulte cu o terţă parte calificată, cum ar fi juristul entităţii şi
să ia în considerare recomandările primite.
Dacă auditorul concluzionează că există o denaturare semnificativă a faptelor în aceste alte
informaţii pe care conducerea refuză să le corecteze, auditorul trebuie să ia în considerare
întreprinderea unor acţiuni suplimentare adecvate (notificarea în scris a acelor persoane responsabile cu
guvernanţa în legatură cu preocuparea lui referitoare la acele alte informaţii şi obţinerea de recomandări
juridice).

Surse:
1) Standardele Internationale de Audit:
– 700 „Raportul auditorului asupra situatiilor financiare”;
– 710 „Date comparative”;
– 720 „Alte informatii din documentele cuprinzând situaŃii financiare
auditate”;
– 315 „Întelegerea entitătii si a mediului si evaluarea riscului unor erori
semnificative”;
– 330 „Procedurile auditorului ca răspuns la riscurile evaluate”;
– 500 „Probe de audit”;
– 510 „Angajamente initiale” – solduri de deschidere”;
– 560 „Evenimente ulterioare”;
– 570 „Principiul continuitătii activitătii”;
– 800 „Raportul auditului cu privire la angajamentele de audit cu scop
special”.
2) Mircea Boulescu: Raportul auditorului cu privire la situatiile financiare. În Revista
„Finante Bănci Asigurări”, nr. 10/2007.

Anda mungkin juga menyukai