Alianele Staretegice Internaionale

cunoscute i c parteneriate strategice globale, consorii strategice sau nelegeri

cooperative, quasi-nelegeri sau Noi Forme de Investiii;

au aparut n lumea afacerilor internaionale nca din anii 70;

au luat amploare n deceniul urmtor;

reprezint aranjamente de afaceri prin care doi sau mai muli parteneri, care pot
fi concureni sau potentiali concureni, nteleg s colaboreze n avantajul reciproc,
alianele fiind special destinate sustinerii sau ntririi avantajelor competitive ale
firmelor participante;

se situeaza pe o pozitie intermediara n cadrul spectrului relaiilor inter-firme,

ntre tranzaciile obinuite, pe de o parte,i fuziuni, pe de alta parte;

Perioada 1992-2000 sau Era Mega-Fuziunilor a fost martor unui val de fuziuni iachiziii att din
punctul de vedere al valorii afacerilor ncheiate ct i al alianelor ncheiate peste granie.
Literatura de specialitate pune n discuie ca valul de fuziuni i achiziii s fie de fapt un efect a l
globalizrii sau mai corect al noilor condiii ale globalizrii, generate deoportunitile de pia,
reducerea

barierelor

de

intrare

pe

pia,

interrelaionarea

tehnologiilor i

restructurarea comunicaiilor.
Globalizarea poate fi definit prin interdependena economiei care se manifest ntre state,
ca urmare a creterii coeficientului de dependen fa de economia mondial. Pe de alt parte,
globalizarea poate fi conceput ca procesul diminurii taxelor vamale, al renunrii la politica
vamal i la restriciile de circulaie a mrfurilor, serviciilor, tehnologiilor i capitalurilor, pe
msura dezvoltrii schimburilor economice.

Universul corporaiilor transnaionale

Este reprezentat de 64.000 de societi transnaionale, 870.000 de filiale, 53.000.000 de
angajai. Acesta este universul corporaiilor transnaionale, acestea sunt cei activi i mai dinamici
ageni economici de pe glob! Repartiia pe glob a acestora este reprezentata in tabelul 1.1
Europa Occidental continu s fie sursa de origine pentru cele mai multe dintre societile
transnaionale, in timp ce cea mai mare parte a filialelor societilor transnaionale sunt
repartizate in rile in dezvoltare. Aceast repartiie este in strans legtura cu dinamismul
economic al zonei Asiei de sud est, unde sunt implantate peste jumtate din filialele corporaiilor

Tabelul 1.1 Societile transnaionale i repartiia pe regiuni a acestora

.
Extinderea la nivel internaional a firmelor implic tranzacii i relaii complexe, atat in interiorul
firmei, cat i in exteriorul acesteia. Multe firme, confruntate cu un grad ridicat de incertitudine in
ceea ce privete atingerea scopurilor au recurs la parteneriate strategice cu alte firme. Alianele
strategice s-au dovedit a fi o form viabil de astfel de parteneriate, care furnizeaz accesul la
tehnologii complementare, reduce costurile i riscurile i creaz sinergii. Principalele
caracteristici care disting alianele strategice de tradiionalele tipuri de acorduri inter-firme sunt:

sunt relaii in dublu sens, bazate pe efort comun i imprirea cunotinelor pentru scopuri
comune, cum ar fi dezvoltarea de noi tehnologii, procese de producie sau tehnici de
distribuie,

au o natur contractual, cu sau fr participare la capitalul social,

reprezint o component a planurilor pe termen lung ale firmei.

Alianele strategice sunt, totodat, modaliti de penetrare pe o pia, forme de expansiune

a corporaiilor transnaionale. Ele sunt, de asemenea, forme organizaionale complementare,
necesare a crea, a menine i a crete valoarea avantajelor tehnologice. Alianele strategice
reprezint, in fapt, acorduri intre firme pentru a obine avantaje strategice pe diferite piee, in
diferite medii de afaceri. Alianele strategice se intalnesc in tot mai multe sectoare de activitate,
contribuind decisiv la profitabilitatea corporaiilor. Evoluia numeric a alianelor strategice este
greu de stabilit.
Majoritatea informaiilor publicate pan acum sunt rezultatul unor cercetri laborioase
efectuate de diverse instituii. Se apreciaz c cea mai mare parte a acestora se regsete in
domeniul produciei de mare tehnologie i in sectoarele puternic informatizate. Cele mai multe
dintre alianele strategice sunt motivate de trei factori, i anume: promovarea cooperrii

tehnologice, integrarea proceselor de producie, acces mai bun la reelele de distribuie i

marketing.
O alt caracteristic a acestui tip de parteneriat o reprezint faptul c el cuprinde cu
predilecie firme mari. In industria computerelor se apreciaz c peste dou treimi din aliane
sunt intre cei mai mari productori.
Aa cum era de ateptat, majoritatea acordurilor strategice au fost incheiate intre firme din
rile Triadei (S.U.A., Japonia, U.E.). Firmele europene au participat la 40% dintre ele, cele
japoneze la 38%, iar cele americane la 80%. Prezena masiv a americanilor in aceste acorduri se
datoreaz, in primul rand, faptului c americanii sunt inc lideri mondiali in tehnologia de varf,
ceea ce le confer o poziie avantajoas i ii determin pe competitori acestora s foloseasc noi
metode de reducere a acestui decalaj. De cealalt parte, firmele americane sunt interesate de
acces mai liber pe piee i folosesc alianele strategice pentru a-i imbunti metodele de
conducere sau a-i lrgi reelele de distribuie.
Numrul alianelor strategice, mai puin parteneriatele in domeniul cercetrii-dezvoltrii, a
crescut de la 1760 in anul 1990, la 4600 in 1995. Aceast cretere rapid reflect faptul c aceste
aranjamente au inceput s fie folosite in mod frecvent de ctre companiile transnaionale, ca o
substituire, dar i ca o completare a investiiilor strine directe.

Nivelul afacerilor internationale conduse

prin aliante
60%
50%
40%
Nivelul afacerilor
internationale conduse prin
aliante

30%
20%
10%
0%
1990

2000

2005

2010

2013

Din alianele strategice, 87% se afl in cinci sectoare industriale de importan major:
auto, aeronautic, telecomunicaii, computere i produse electronice, avand implicaii profunde in
tehnologia de varf. In ceea ce privete repartizarea regional, cele mai multe parteneriate se
inregistreaz intre firme din U.E. i S.U.A., apoi intre U.E. i alte ri, in afara S.U.A. i Japonia,

apoi intre S.U.A. i Japonia. Cele mai frecvente sunt acordurile dintre doi parteneri (81%) i intre
concureni pe aceeai pia (71%). Un mare numr de coaliii sunt formate in domeniul
dezvoltrii produselor (38%), producia efectiv i strategiile de marketing, care, impreun cu
primele, totalizeaz 66% din totalul tipurilor de aliane. Trebuie remarcat c toate aceste sectoare
sunt caracterizate de costuri mari de intrare pe pia, globalizare, economii de scar, tehnologie
in schimbare rapid, riscuri de operare ridicat.

producia efectiv i strategiile de

marketing

66%
38%

in domeniul dezvoltrii produselor

71%

intre concureni pe aceeai pia

81%

acordurile dintre doi parteneri

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90%

Alianele strategice sunt incadrate in mai multe categorii. Din multitudinea acestor
categorii, dou sunt considerate a fi mai importante, i anume: alianele strategice funcionale,
care implic un parteneriat intre firme private mari i/sau mici extinse la nivel internaional, ele
neimplicand crearea unei entiti legal separat, i alianele de tipul societilor mixte, care
presupun crearea unei entiti separate cu scop specific, fiecare partener deinand o anumit cot
din capitalul social al noii societi formate.
Alianele funcionale au scopuri mai limitate, referindu-se la un singur domeniu funcional
al afacerilor. In aceste cazuri, integrarea necesitilor partenerilor este mai complex. Aceste
aliane funcionale sunt cel mai adesea de tipul alianelor de producie, de marketing, financiare
sau de cercetare dezvoltare. Alianele sub forma societilor mixte implic crearea unei firme
care este independent din punct de vedere juridic de firmele care au creat-o. Prin integrarea
complet a eforturilor lor, firmele participante sunt gata s obin o sinergie mai mare prin
totalizarea resurselor i mrimii lor.
Firmele care se angajeaz in aliane strategice se ateapt s beneficieze in unul sau mai
multe moduri de pe urma acestora.

Principalele avantaje care decurg din alianele strategice sunt urmtoarele

Acces mai uor pe noile piee . Cand o firm decide s ptrund pe o pia poate intalni
obstacole majore, cum ar fi concuren acerb sau reglementri interne discriminatorii. Este
foarte cunoscut exemplul pieei japoneze, pe care accesul este foarte dificil, de aceea multe firme
americane recurg la acest tip de aranjament.
Imprirea costurilor i riscurilor . Riscul implicat de investiiile ridicate reprezint o
motivaie puternic pentru formarea de aliane, unul din cele mai semnificative sectoare din
aceast perspectiv fiind industria aeronautic.
Imprtirea cunotinelor i a experienei . Un alt avantaj il constituie catigarea
cunotinelor i a experienei care lipseau pan in acel moment. Orice firm dorete s invee
despre cum s produc ceva, cum s procure anumite resurse, cum s trateze cu guvernele locale,
cum s reueasc in diferite medii, in general cum s deruleze mai bine, mai profitabil afacerile
Creterea competitivitii . Competitivitatea constituie un avantaj deosebit de important pentru
realizarea de aliane strategice, in acelai timp este i unul din factorii care au contribuit la
apariia i dezvoltarea acestor forme de expansiune a marilor firme.
Efectul sinergic al punerii in comun a resurselor . Firmele din acelai sector se unesc de mai
multe ori pentru a elimina multiplicarea inutil a afacerilor sau pentru a impri anumite resurse
i capaciti. Aceast strategie este foarte des practicat in industria aeronautic.
Inconvenientele pe care le induc alianele strategice pot fi rezumate astfel:
Incompatibilitatea dintre parteneri . Aceasta este o prim cauz a eecului unei aliane
strategice, cu timpul ea ducand inevitabil la conflict sau aducand performane negative alianei.
Aceast incompatibilitate rezid in diferene in cultura corporatist, cultura naional, scopuri i
obiective sau orice alt dimensiune fundamental care leag doi parteneri.
Accesul la informaii . Pentru ca o colaborare s fie eficient, partenerii trebuie s fie de acord
s-i furnizeze reciproc informaii pe care ar prefera s le pstreze secrete in alte situaii.
Repartizarea profiturilor . Intrucat partenerii impart riscurile i cheltuielile, ei impart i
profiturile. Exist, ins, consideraii financiare care pot cauza neinelegeri.
Riscul pierderii autonomiei . Imprirea controlului limiteaz puterea de aciune a fiecruia
dintre parteneri.