Aluminiu

2.
ALIAJE CU BAZ DE ALUMINIU
2.1. Clasificarea aliajelor de aluminiu

Aluminiul datorita activitii sale chimice mari, se gsete n natur numai
sub forma de compui. mpreun cu oxigenul i siliciul formeaz 82,58% din
scoara terestr, fiind concentrat n special n apropierea suprafeei sale.
Aluminiul se extrage in prezent prin electroliza aluminei dizolvata in criolit
topita. Alumina in calitate de materie prima pentru diferite domenii ale tehnicii si n
special pentru electroliza trebuie sa ndeplineasc o serie de condiii care vor fi
luate n considerare la adaptarea tehnologiilor pentru extragerea ei.
Procedeele utilizate la extragerea aluminiului din minereuri sunt grupate in
patru mari categorii: alcaline, acide, combinate si electrotermice. Numrul mare de
procedee studiate pentru obinerea aluminei i varietatea lor se explica n primul
rnd prin existena diferitelor tipuri de minereuri i n al doilea rnd prin coninutul
mai mare sau mai mic de impuriti de o anumita categorie.
Principalele proprieti fizico-mecanice ale aluminiului elementar sunt:
numr atomic 13, mas atomic 26,9815.
n stratul exterior al atomului se gsesc trei electroni de valen doi pe
orbitalul 3s i unul pe orbitalul 3p care este mai slab legat de atomii de aluminiu.
Aluminiul cristalizeaz in sistemul cubic cu fee centrate, cu urmtoarele
caracteristici principale:
- raza atomic 1,4286A
- raza ionic 0,8598A
- distana interatomic 2,8630A
Pentru aluminiu s-a stabilit existena a trei izotopi radioactivi cu numerele
de masa 26,28 si 29 cu perioadele de njumtire 2,3 min. si 6,7 min.
Densitatea aluminiului solid ct si al celui topit scade odat cu creterea
3
0
gradului de puritate, fiind de 2,705 g/cm la 20 C pentru aluminiu 99,5%.
Aluminiul fierbe la temperatura de 2056C, se topete la 660,240C, iar
tensiunea de vapori se poate calcula cu relaia: log p= -141,90/T+8,98
Rezistivitatea aluminiului foarte pur (99,999%) n stare recoapta este de
2,63 la 20C; ea scade in prezena elementelor nsoitoare care distorsioneaz
reeaua cristalin si frneaz deplasarea electronilor.
Cele mai importante proprieti tehnologice ale aluminiului sunt:
- temperatura de turnare : 710....730C
- temperatura de prelucrare la cald : 350....450C
- temperatura de recoacere : 370....400C
- temperatura de revenire : 150C
- temperatura nceputului de recristalizare : 150C
- contracia la turnare : 1,7%
- deformarea admisibila : 75....95%
Aliaje cu baz de aluminiu
n sistemul periodic al elementelor aluminiul se gsete sub Bor, datorit

acestui fapt proprietile sale mecanice sunt mai net exprimate iar in ce privete
activitatea chimic, aluminiul este mai puin activ dect borul.
Este caracteristic proprietatea aluminiului de a forma oxizi amfoteri n timp
ce borul formeaz numai oxizi acizi.
Aluminiul, avnd afinitate mare fat de oxigen n aer, chiar la temperatura
obinuit, se acoper cu uurin cu un strat de oxid, care protejeaz metalul de o
oxidare ulterioar. Procesul de oxidare a aluminiului se intensific cu creterea
temperaturii si depinde de natura i concentraia elementelor nsoitoare.
Aluminiul reduce majoritatea oxizilor metalici, se combin energic cu
halogenii iar la temperatur nalta se combin cu sulful, azotul, carbonul, fosforul.
In intervalul de temperatur 0... 100C, apa nu atac aluminiul, are loc
numai la creterea grosimii stratului de oxid. Deasupra stratului natural de alumin
anhidr se formeaz un strat de Al2O3 H2O cristalizat.
Aluminiul protejat de stratul de alumin este puin atacat de acidul azotic,
dar se dizolv cu uurin n acid clorhidric la fel i n baze. Acidul clorhidric este
dizolvantul normal al aluminiului.
Aluminiul impurificat cu fier, cupru sau siliciu are rezistena la coroziune
mai mic n soluii de acid clorhidric. Aciunea acidului sulfuric, fiind direct
proporional cu concentraiile soluiilor i cu creterea gradului de impurificare al
aluminiului.
Aluminiul este foarte puin corodat n soluii de acid azotic diluate. Procesul
se intensific odat cu creterea concentraiei atingnd valoarea maxim pentru o
soluie de 310 g/l HNO3, ca n cazul acidului fumans.
Aluminiul i aliajele sale au o pondere din ce n ce mai mare n categoria
materialelor multifuncionale, datorit urmtoarelor considerente:
raport mare dintre rezistena mecanic la rupere i densitate (Rm/);
rezisten ridicat la coroziune;
conductivitate termic i electric remarcabile.
La fabricarea pieselor, subansamblelor, componentelor instalaiilor din
energetica nuclear, aeronautic i industria de transporturi se folosesc din ce n
ce mai mult aliaje uoare din sistemele ternare de turntorie i deformabile.
Utilizarea pe scar larg a materialelor multifuncionale pe baz de
aluminiu este legat de mbuntirea performanelor acestor aliaje prin
microadaosuri de elemente ca Sr, B i Ti, nainte de turnare, care asigur
realizarea unor deziderate importante ca:
mbuntirea sensibil a microstructurii prin distribuia uniform a
fazelor, micorarea i uniformizarea dimensiunii medii a grunilor i a
fazei de siliciu din eutectic, obinndu-se astfel materiale compacte i
izotrope;
creterea sensibil a proprietilor mecanice ale aliajelor solidificate i
tratate termic;
mbuntirea rezistenei la coroziune a aliajelor;
creterea gradului de finisare a suprafeelor pieselor destinate
domeniilor specificate mai sus;
ameliorarea condiiilor de tratamente termice i superficiale a aliajelor;
mbuntirea condiiilor de deformare plastic n vederea reducerii
tensiunilor interne i prevenirii apariiei micro- i macrofisurilor n
produsele finite;
45
ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE
ameliorarea prelucrabilitii prin achiere i a sudabilitii aliajelor.
Avnd n vedere marea diversitate a aliajelor de aluminiu, pentru

clasificarea acestora sun luate n considerare mai multe criterii:
I. Dup tehnologiile de obinere a semiproduselor i produselor finite;
II. Dup proprieti i domenii de utilizare.
III. Dup elementul principal de aliere
2.1.1. Clasificare dup tehnologiile de obinere a produselor

Conform acestui criteriu aliajele sunt grupate in doua categorii: aliaje de
turntorie i aliaje deformabile, domeniul lor fiind determinat de limita de saturaie
a soluiei solide la temperatura eutecticului (fig. 2.1).
Aliajele care in diagrama de echilibru sunt situate dup punctul limita i au
in structura faza eutectica sunt aliaje tipice de turnatorie. Structura apropiata de
compoziia eutectica, domeniul ngust de solidificare determina la aceste aliaje
nsuiri foarte bune de turnare i, n special, fluiditate mare care uureaz
umplerea completa a formelor.
Aliajele situate nainte de limita de saturaie, avnd structura monofazic
(a) sau bifazica (b), se caracterizeaz prin plasticitate mare la cald, putnd fi
prelucrate prin deformare.
Fig. 2.1. Clasificarea aliajelor dup domeniile de compoziie
2.1.1.1. Aliajele de turnatorie

Aliajele de turnatorie, spre deosebire de cele destinate pentru prelucrare
plastica, permit adaos mrit de elemente de aliere, care conduce la mbuntirea
caracteristicilor mecanice i tehnologice. Majoritatea acestor aliaje se trateaz
termic pentru durificare prin clire i mbtrnire sau se livreaz in stare recoapta,
cnd sunt folosite la confecionarea pieselor care lucreaz Ia temperaturi nalte.
Cele mai rspndite aliaje de aluminiu pentru turnatorii sunt pe baza
urmtoarelor sisteme:
46
Aliaje AI-Si binare cu 3... 12% Si, cu sau fr adaosuri mici de mangan,
magneziu. Compoziia cea mai utilizata este siluminul eutectic destinat turnrii sub
presiune;
Aliaje Al-Si complexe:
- aliajele Al-Si-Cu cu 2... 12% Si, 0,1... 3% Cu sau fr adaosuri de
magneziu, mangan, zinc, crom, titan, cadmiu, beriliu, molibden, bor, nichel;
- aliaje AI-Si-Cu-Mg cu 7... 14%Si, 2...5%Cu, 0,1...0,8%Mg, cu sau fr
adaosuri de titan, bor, beriliu, molibden, mischmetal, crom, cadmiu, staniu, plumb,
stibiu, calciu, potasiu;
- aliaje Al-Si-Cu-Mg-Ni cu 0,2... 3%Si, 0,2... 5,6%Cu, 0,2 ... 5,6%Ni, 0,2...
5%Mg, cu adaosuri de titan, mangan, zinc, crom, cobalt, fosfor, zirconiu, molibden,
tantal, niobiu, wolfram, vanadiu etc.;
- aliaje Al-Si-Ni-Cu-Mg cu 12,5... 17%Si, 15,5... 17%Ni, 1,8... 8%Cu,
1,6...3%Mg, care in stare turnata poseda cea mai mare duritate dintre materialele
2
metalice cu baza de aluminiu, avnd Ia 20C, HB = 200...225 daN/mm , respectiv
2
la 350C, HB = 100...115 daN/mm ;
- aliaje AI-Si-Zn-Cu-Mg, cu 2...18% Si, 2...16%Zn, 1... 5%Cu, 1 ...4%Mg;
adaosuri de 0,2...0,4% (Ti + Be), 0,1... 0,8% (Mn + Cr), care dup tratament termic
in atmosfera controlata ating proprieti mecanice comparabile cu ale aliajelor in
stare deformat;
Aliaje Al-Cu binare, 4...1.2%Cu cu adaosuri mici de magneziu,
titan, fier i nichel;
Aliaje al-Cu complexe:

- aliaje Al-Cu-Mg-Ni cu 4...8%Cu, 1,5...6%Mg, 0,5...2%Ni cu adaosuri de
siliciu, titan i fier;
- aliaje AI-Cu-Mn-Cr cu 56,5% Cu, 0,40,8% Mn, 0,2...0,4% Cr, cu
adaosuri de cadmiu, titan, zirconiu i bor;
- aliaje AI-Cu-Zn-Mg cu 3,5...5,5% Cu, 2,5...4,5% Zn, 0,20,6% Mg, cu
adaosuri de zirconiu i titan;
Aliaje AI-Fe cu 0,5...10% Fe, avnd in compoziie litiu, sodiu, stroniu, bor
fiecare sub 0,1% i magneziu, mangan, siliciu, cupru, titan, fiecare sub 0,5%;
Aliaje AI-Mg binare cu 210% Mg i cu mici adaosuri de mangan, crom i
unul din elementele galiu, cadmiu, bismut, bor, hafniu, cobalt, lantanide, toriu etc.;
Aliaje Al-Mg complexe:

- aliaje AI-Mg-Ag-Si cu 3...4,5%Mg, 0,6...1,8%Si, 0,4...1,5%Ag cu
adaosuri de zirconiu, fier i mangan;
Aliaje Al-Zn
- aliaje AI-Zn-Mn-Si-Mg-Fe-Cr cu 1... 7% Zn, 0,2...2% Mn, 0,1...1% Cr,
0,3...1,5% Fe, 0,1...1% Mg, 0,1...5% Si cu adaosuri de titan i bor, fiind destinat
turnrii sub presiune;
- aliaje AI-Zn-Cu-Si-Mn-Mg cu 4,5... 5,5% Zn, 3,2...3,5% Cu, 4,2 5% Si,
0,50,8% Mn, 0,30,6%Mg;
- aliaje AI-Zn-Cu-Mn cu 6,58,5% Zn, 0,30,80f0 Cu, 0,3 0,5% Mn, fiind folosit
pentru turnarea de precizie a diferitelor organe de maini;
Alte sisteme
- aliaje AI-Cr-Zr sau AI-Cr-Fe cu 6...13%Cr, 0,.11,5% Zr sau Fe i unul din
elementele de aliere magneziu, wolfram, molibden, vanadiu, mangan;
- aliaje pe baza sistemelor AI-Sb-Mg, AI-Sn-Cu-Ni, AI-Sn-Si cu-Ni, AI-Pb-Cu,
Al-Pb, folosite in calitate de materiale antifriciune.
47
2.1.1.2. Aliaje deformabile

Aliajele deformabile pot fi ncadrate in doua subgrupe: aliaje deformabile
care nu se durifica prin tratament termic i aliaje deformabile care se durifica prin
tratament termic.
a. Din prima subgrupa fac parte:

- aluminiul comercial (obinut in urma procesului de electroliza sau dup o
operaie de rafinare) cu diferite grade de puritate;
- aliaje Al-Mg care conine 1...5% Mg, cu adaosuri de crom, mangan, titan,
litiu, beriliu, bor individual sau mpreuna, dar in cantiti care sa nu depeasc
0,251%;
- aliaje AI-Mn care conin 14% Mn, cu meninerea in limite bine precizate a
coninutului de fier i siliciu i cu adaosul unor elemente de finisare a granulaiei, in
special titan i bor;
- aliaje AI-Mn-Mg cu 13% Mn, 14% Mg cu adaosuri de titan, bor, litiu, beriliu,
crom;
- aliaje AI-Ni-Fe cu 0,52,5% Ni, 0,5... 2,5% Fe cu adaosuri de zirconiu;
- aliaje AI-Sn-Ni-Cu cu 4...20% Sn, 0,5...1,5% Ni, 0,5...2,5%Cu, cu sau fr
adaosuri de plumb, magneziu, siliciu;
- aliaje AI-Zn i Al-Zn- Lantanide cu pn la 1% Zn i 0,2% Lantanide.
b. Din a doua subgrupa fac parte:

- aliaje Al-Cu-Mg, cu 1,5... 6% Cu, 0,2... 1,8%Mg, 0,8...1,2% Mn, cu adaosuri
de nichel, fier, siliciu, titan, crom, vanadiu, molibden, indiu, beriliu, litiu, cadmiu i
argint;
- aliaje AI-Mg-Si cu 0,41,68/0 Si, 0,4...1,2% Mg, fiind prezente mici adaosuri
de cupru, mangan, crom;
- aliaje Al-Cr-Zr sau Al-Cr-Fe cu 6...14% Cr, 0,5...1,5% Zr (Fe) i unul din
elementele magneziu, wolfram, molibden, vanadiu sau mangan 0,11%;
- aliaje Al-Be-Mg cu 1030% Be, 0,510% Mg, cu adaosuri de titan i
zirconiu;
- aliaje Al-Zn-Mg cu 3...9% Zn, 0,54% Mg, avnd ca elemente de aliere
mangan, bor, beriliu, zirconiu, vanadiu, titan, lantanide; .
- aliaje Al-Zn-Mg-Cu cu 3,59,5% Zn, 0,54% Mg, 0,5...3% Cu i numeroase
alte elemente de aliere de tipul crom, cobalt, zirconiu, mangan, beriliu, titan, ytriu,
argint, lantanide, niobiu, tantal etc.;
- aliaje Al-Mg cu 6. . . 8% Mg, eu adaosuri de crom i unul din elementele
galiu, cadmiu, bismut, bor, toriu, hafniu, lantanide, litiu, germaniu, cobalt, zinc,
mangan, cupru, titan etc.
2.1.2. Clasificare dup domeniul de utilizare

Aliajele de aluminiu dup proprieti i domeniile de utilizare pot fi grupate
in urmtoarele categorii: antifriciune, pentru pistoane cu conductibilitate electric
buna, anticorosive, refractare, criogenice, pentru achiere pe strunguri automate,
eu proprieti mecanice deosebite, pentru mbinri sudate, superplastice, cu
memorie, magnetice, pentru turnarea sub presiune, pentru industria chimica,
alimentara, navala, in aeronautica, in construcia de autovehicule etc.
Aliajele antifriciune au rezisten la oboseala relativ nalta, suporta
solicitri puternice i sunt caracterizate printr-o rezisten mare 1a uzura,
48
refractaritate buna, se comporta corespunztor n regim de ungere limitat i

poseda rezisten la coroziune in mediu de lubrifiani, comparabil cu a1te categorii
de materiale metalice pentru lagre. Fac parte din sistemele:
Al-Sb-Pb-Mg cu 3,55% Sb, 0,5... 0,7% Mg, 45% Pb;
Al-Sn-Cu-Ni cu 5...6,5% Sn, 0,5.. .1,5% Ni, 0,51,5% Cu;
Al-Sn-Cu cu 30% Sn, 23% Cu;
Al-Fe-Cu-Si-B cu 55,5% Cu, 0,50,6% Fe, 0,4...0,5% Si, 1... 1,5% B;
Al-Si-Zn cu 12...15%, Si, 36% Zn i adaosuri de 1% (Ni, Cu, Pb),
respectiv 0,5% Mg;
AI-Pb-Sb-Sn cu 2...4% Pb, 2...3% Sb, 0...2% Sn etc.
Aliajele pentru pistoane sunt materiale metalice complexe pe baza
sistemului Al-Si, avnd ca elemente de aliere cupru, nichel, magneziu, mangan,
crom, cobalt, titan. Compoziiile reprezentative sunt siluminul eutectic cu adaos de
0,5...1,5% Cu, 0,7...1,3% Mg, 1,2...3%Ni, maximum 0,2%Ti, maximum 0,3%Cr i
siluminurile hipereutectice cu 1830% Si, avnd ca adaosuri 1,21,8% Cu,
0,81,2% Mg, 0,81,5% Ni, 0,3...0,7% Mg, 0,8...1,5% Co, 0,1...0,2% Ti, 0...0,7%
Fe. Aceste materiale metalice au rezisten la traciune i duritate suficient de mari
la 300C, stabilitate mare a dimensiunilor, conductibilitate termica buna, rezisten
la uzura i la coroziune, mare. Primele au proprieti de turnare deosebite i
rezisten mare la temperaturi nalte i la oxidare in gaze, iar ultimele au rezisten
mai buna la uzura si coeficient mai mic de dilatare termica.
Aliaje cu conductibilitate electrica mare sunt reprezentate prin aluminiul
metalic rafinat sau nerafinat cu un anumit coninut de impuriti. In aceasta
categorie este inc1us i aluminiul microaliat cu fier, nichel, cobalt, cupru, magneziu,
siliciu, zirconiu, niobiu, bor, beriliu, stibiu, aur, ytriu, plumb, erbiu, toriu etc.
Meninerea coninutului acestor adaosuri in limitele 0,01...0,5% permite dublarea
proprietilor mecanice i meninerea conductibilitii electrice la valori de 5262% I
A C S.
Aliajele de aluminiu cu rezisten mare la coroziune, cu utilizri largi in
industria chimica i navala fac parte din sistemele AI-Mn, AI-Mg, AI-Mg-Si, AI-SiMg, Al-Si, AI-Si-Mg- Lantanide, AI-Mg-Si-Cd, AI- Lantanide, avnd ca elemente de
aliere stibiu, titan, beriliu, bor, crom, cobalt. Aliajele binare ale aluminiului cu siliciu
i magneziu rezista bine la coroziune in apa de mare, in mediu umed, in atmosfera
de bioxid de carbon, in acid azotic concentrat, amoniac, apa oxigenata, alcooli,
acizi grai, produse de descompunere ale petrolului. Aliajele pe baza sistemului AIMg i mai complexe au cea mai mare rezisten la coroziune care poate fi
mbuntit printr-o oxidare anodica.
In cazul folosirii la temperaturi mai mari de 200C in contact cu aburul se
prefera aliajul pe baza sistemului AI-Fe-Ni: condiia eseniala este ca in aceste
aliaje coninutul de siliciu sa fie ct mai mic posibil. S-a constatat ca un adaos de
0,1...0,3% Zr exercita un efect favorabil, mrind stabilitatea in funcionare. Pentru
placare se utilizeaz aluminiul metalic, aliajele de aluminiu cu zinc (1%), aliajele de
AI-Zn- Lantanide i aliajele AI-Zn-Mg microaliate cu zirconiu, staniu i mangan, iar
pentru nveliurile de cabluri sunt folosite materialele metalice pe baza sistemului
AI-Zr-B.
Aliajele de aluminiu rezistente la temperaturi nalte fac parte din sistemele
AI-Cu-Mg-Mn, AI-Cu-Si-Mn, AI-Cu-Si, AI-Si-Cu, AI-Zn- Lantanide, ceraluminurile,
AI-Cr-Zr, AI-Cr-Fe, Al-Be-Mg, AI-Ni-Fe etc. avnd adaosuri argint, aur, cadmiu,
crom. n prezent, sunt efectuate numeroase studii privind obinerea unor aliaje de
aluminiu refractare, utiliznd in calitate de elemente de aliere metale din grupa
49
lantanidelor. Astfel, de - exemplu daca aliajului cu 0,81,3% Zn, i se adaug

0,030,5% lantanide, acesta poate funciona in domeniul de temperatura de
2
300...400C, avnd la 350C, R = 1214 daN/mm . Marea majoritate a elementelor
din grupa lantanidelor (Ce, La, Pr, Nd, Pm, Sm, Sc, Y, Er, Gd) mbuntesc
proprietile de refractaritate fr a influenta negativ plasticitatea.
Aliajele de aluminiu utilizate in criogenie fac parte din sistemele Al-Au
pentru confecionarea conductoarelor, Al-Ni, cu adaosuri de vanadiu, molibden i
mangan (cele cu 3%Ni pn la -100C, cele cu 5% Ni pn la -126C, respectiv
cele eu 9% Ni pn la -196C) i aliajele din sistemele Al-Mg, Al-Mn i Al-Mg-MnCr, cu limitarea coninutului de fier, siliciu, cupru i zinc, AI-Zn-Mg-Cu, AI-Si-Mg
pentru executarea rezervoarelor de transport a gazelor lichefiate - etilena, argon,
oxigen, azot, heliu, hidrogen etc., in instalaiile frigorifice i la construcia rachetelor
care funcioneaz cu oxigen i hidrogen lichid.
Aliajele de aluminiu prelucrabilitate mare prin achiere sunt din sistemele
AI-Cu-Mg, AI-Mg-Zn, avnd ca elemente de aliere staniu, plumb, bismut, cadmiu i
stibiu. Aceste materiale metalice permit nlocuirea multor piese prelucrate din otel,
bronz sau alama, ceea ce se repercuteaz in practica prin eficienta economica
substaniala. Astfel, de exemplu, daca in aliajele ce conin 3,5...4,5% Cu,
0,8...1,4%Mg, 0,61,2%Mn, 0,4...0,6% Si se adaug 1...3% (Sb +
+ Sn + Bi + Cd + Pb), proprietile de achiere sunt comparabile cu ale alamelor cu
plumb.
Aliajele de aluminiu cu proprieti mecanice ridicate, R > 40 daN/mm2, sunt
comparabile cu aliajele pe baza de cupru cu unele mrci de oteluri i chiar cu
titanul metalic, dar au greutate specific mult mai mica. Din aceasta categorie fac
parte aliajele din sistemele AI-Cu-Mg i AI-Zn-Mg-Cu. Rezistena mecanic nalta a
acestor materiale metalice se realizeaz dup un tratament termic de durificare
naturala i artificiala, de obicei in mai multe trepte.
Pentru diminuarea unora dintre defectele acestor aliaje (rezistenta redusa
la coroziune in stare tensionata, tendina de fisurare la cald in timpul turnrii,
micorarea proprietilor mecanice prin sudare i placare), se introduc diferite
elemente de aliere - crom, cadmiu, litiu, zirconiu, cobalt, ytriu, beriliu, bor, titan,
ceriu, tantal, nichel; se folosesc in compunerea ncrcturii materiale de puritate
avansata i sunt elaborate in cuptoare eu inducie cu conducerea dirijata a
procesului de solidificare. Dintre compoziiile cunoscute, doua ating proprietile
cele mai bune, i anume: compoziia cu 7...11% Zn, 2,5. . .4%Mg, 1...2,6%Cu,
0,21,2%, Mn, 0,10,3% Zr, 0,020,3%, Ti, 0,00050,2%Be, 0,05...0,3% Co,
0,005... 0,2% Nb, care mai poate conine cadmiu, wolfram, fier, siliciu, in proporie
de 0,001... 0,2%; aceasta compoziie permite obinerea produselor presate dup
2
tratamentul termic de clire i mbtrnire cu R = 7378 daN/mm , R0.2 = 6975
2
daN/mm , A = 35%; compoziia cu 5,5... 7,5% Zn, 2,3...3%Mg, 2...2,6% Cu,
0,25...1% Zr, 0,2...0,4% Mn, 0,12...0,25% Cr, 0,1... 0,5% Ni, 0,4... 0,8% Fe, 0,005...
2
0,1% B, 0,05...0,2%Y, are R = 7987daN/mm , A = 610% dup prelucrare i
tratament termic.
Aliajele de aluminiu pentru mbinri sudate au la baza urmtoarele sisteme:
AI-Zn-Mg, cu adaosuri de cupru, mangan i crom; AI-Si-Mg, cu adaosuri de cupru,
mangan, crom respectiv AI-Cu-Mg; AI-Mg-Zn, cu adaosuri de beriliu (antiscntei).
Primele sunt destinate pentru confecionarea recipientelor, a caroseriilor, iar
ultimele pentru construcia utilajului minier, in special a utilajului folosit in minele de
crbune.
Aliajele de aluminiu superplastice sunt compoziiile care in anumite
50
domenii de temperatura au alungirea mai mare de 100%. Aceste proprieti pot fi

folosite pentru a modela din aceste materiale metalice diferite produse de forme i
dimensiuni convenabile. Compoziiile cele mai cunoscute sunt: 25% Cu, 11% Mg;
14.1%Cu, 4,7%Ni; 8,8%Mg, 4,7%Si; 9,5% Mg, 3,4%Si; 11% Si, 4,9% Ni; 10,7%
Zn, 1,9% Mg, 0,4%Zr; 5% Zn, 1% Mg, 0,9% Zr; 6%Cu, 0,5% Zr; 8% Zn, 1% Mg,
0,5%Zr, care, in intervalul de temperatura 400550C au A = 200..2 000%.
Aliajele de aluminiu cu memorie se caracterizeaz prin faptul ca in anumite
condiii de temperatura posed coeficieni de dilatare superiori. Compoziia cea mai
cunoscuta conine 50% AI, 50% Ti i are in domeniul de temperatura -20-80C un
coeficient de dilatare de 100...300.
Aliajele magnetice fac parte din sistemele AI-C-Mn, respectiv
AI-C-Mn-X, unde X poate fi bor, azot, titan, paladiu, bismut, vanadiu, argint, fier,
molibden, nichel, germaniu, niobiu, cobalt, plumb, zinc, ceriu, samariu in cantiti
de maximum 6%. Compoziia aliajului variaz in limitele 68...78% Mn, 0,1...4%C,
6% elemente nsoitoare prezentate mai sus, restul % Al. In sistem, apare
combinaia Mn3AlC. cu proprieti magnetice. Se aplic un tratament termic de
meninere la 1100C. clire in apa, prelucrare prin deformare la 450750C i
meninere la 500C.
In categoria aliajelor pentru turnarea sub presiune sunt incluse siluminurile
eutectice, siluminurile cu cupru i zinc i aliajele aluminiului cu magneziul, avnd
ca elemente de aliere cadmiu, titan, bor, beriliu, fier, litiu, 1antanide. Primele sunt
destinate turnrii pieselor cu perei subiri i etani de forma complicata, iar ultimele
pentru turnarea pieselor de forma relativ complicata i cu perei groi.
In industria alimentara i pentru ambalaje sunt utilizate aliajele pe baza
sistemelor AI-Mg, AI-Mn, AI-Mg-Mn care au ca elemente de aliere magneziu,
mangan sau crom, iar ca impuriti fier i siliciu. De asemenea, este larg folosit
aluminiul obinut in urma procesu1ui de electroliza, precum i aluminiul microaliat.
In industria aeronautic sunt utilizate aliajele cu proprieti mecanice
superioare i cu rezisten buna la coroziune. Sunt mult folosite aliajele din
sistemele A1-Cu-Mg: 2014, 2024, 2048, 2124, 2419; de asemenea, ce1e din sistemele: A1-Zn-Mg-Cu: 7175, 7475, 7049, 750 A T 0, 7079. Caracteristic pentru
aceste aliaje este prezena in structura a unor adaosuri de crom, cobalt, zirconiu,
nichel, cadmiu, argint, litiu, lantanide, beriliu, bor etc. In u1timu1 timp, rezultate
deosebite au fost obinute pentru aliajele din sistemul AI-Zn--Mg microaliate cu
litiu, titan, crom etc. i limitnd coninutul de cupru. Compoziiile recente de aliaje
de aluminiu pentru aviaie conin 10...30% Be, 0,5...10% Mg, 0,01... 1%Ti,
0,050.8% Zr; 5% Zn, 1,5%Mg, 0,50,7% Li, cu adaosuri de 0,3% Mn, 0,15% Cr
care rezist foarte bine la coroziune sub sarcina; 5,2% Ce, 4,2%Ni, 1,2% Mn care
o
poate fi folosit pn la temperatura de 400 C.
Aliajele de aluminiu pentru industria aerospaial i in aviaia supersonica
au de regula o compoziie complexa, ca de exemplu: 3,5...8% Zn, 1,2...4,5% Mg,
0,3...1,5% Cu, 0,1...1.2% Mn, 0,10,5% Cr, 0,005... 0,2%B, 0,021%Be, 0,05...
0,085%Si, 0,21,2% (Ni+Co), 0,2... 1,2% Fe, 0,05... 1,2% (Zr+Hf). Brevetul arata
ca daca aliajul conine litiu, molibden, vanadiu, titan in proporie de 0,2...1,2%, se
obin produse cu proprieti mecanice superioare i cu rezisten deosebita la
coroziune i uzura sau 2,84,2%Mg, 46% Zn, 0,050,25% Mn, 0,020,08% Ti,
0,020,08% Zr, 0,0010,02% Be, 0,050,13%Cd, 0,050,25% Cr, 0,0010,11%Y.
De asemenea, aliajele AI-Mg microaliate cu calciu, bor, crom, galiu,
cadmiu, thoriu, lantanide, telur, litiu, germaniu, cobalt, respectiv aliajele AI-Mg-Si
microaliate cu mangan, cupru, crom, titan, beriliu, bor, care poseda rezisten
51
foarte buna 1a coroziune i proprieti mecanice superioare, pot fi utilizate pentru

turnarea pieselor puternic solicitate (supuse la lovituri) ale avioanelor i rachetelor.
In industria de automobile, aliaje1e de aluminiu se folosesc sub forma de
piese turnate, forjate sau matriate, semiproduse obinute prin deformare, table,
profile, bare etc. i au la baza urmtoarele sisteme: AI-Si hipoeutectice, eutectice i
hipereutectice cu adaosuri de bor, beriliu, titan, mangan, cadmiu, zirconiu,
lantanide; Al-Si-Mg, Al-Si-Cu cu adaosuri de mangan, beriliu, cadmiu, molibden,
titan, crom, zirconiu; AI-Cu-Mg cu adaosuri de litiu, cadmiu, nichel, titan; AI-Mg i
AI-Mg-Zn cu adaosuri de mangan, crom, beriliu; AI-Si-Mg cu mici adaosuri de
cupru, mangan, crom, cu limitarea coninutului de fier i siliciu.
Pentru caroseria automobilelor in prezent o larga utilizare au aliajele pe
baza sistemului Al-Mg cu 2...6% Mg, microaliate pentru finisarea structurii cu
0,010,2% Ti, 0,001...0,1% B i avnd unul sau mai multe elemente din grupa
0,05...1,5% Mn, 0,05...0,3% Cr, 0,05...0,3% Zr, 0,05...0,2% V, 0,05 0,2% Mo, care
se prelucreaz foarte bine i rezista excelent la coroziune.
Se recomanda ca la proiectarea materialelor metalice cu baz de aluminiu
pentru diferite scopuri, sa se aib In vedere urmtoarele:
- Solicitrile la care este supus materialul metalic n timpul exploatrii i
mediul in care lucreaz;
- Proprietile care se pot realiza n funcie de puritatea materialelor
care compun ncrctura, performantele agregatelor i utilajelor de
elaborare, turnare i prelucrare, calificarea i competenta profesionala
a personalului de conducere i deservire;
- Posibiliti de mbuntire a proprietilor prin tratament termic
i modul de prelucrare;
- Factori de economicitate i productivitate.
2.1.1.3. Clasificare dup elementul principal de aliere

innd cont de acest criteriu, aliajele de aluminiu se mpart n nou grupe:
Codificare
52
Element principal de aliere
1xxx
Al nealiat (pur) >99% Al
2xxx
Cuprul este principalul element de aliere, pot fi specificate i alte

elemente de aliere (magneziu).
3xxx
Principal element de aliere Mn
4xxx
Principal element de aliere Si
5xxx
Principal element de aliere Mg
6xxx
Principal element de aliere Mg i Si
7xxx
Zinc principal element de aliere i pot fi specificate i alte elemente

ca Cu, Mg, Cr, Zr.
8xxx
Alte elemente (Fe, Mn, Sn, Li etc.)
9xxx
Rezervat pentru viitor
Seria 1xxx. Aceast categorie de materiale este caracterizat printr-o

excelent rezisten la coroziune, conductivitate electric i termic mare,
proprieti mecanice sczute, prelucrabilitate ridicat. Principalele impuriti sunt
fierul i siliciul.
Seria 2xxx. Aceste aliaje necesit tratamente termice de punere n soluie
pentru a se obine caracteristici mecanice ridicate; dup aceste tratamente,
proprietile mecanice sunt similare cu a unor oeluri cu coninut sczut de carbon.
Aliajele din seria 2xxx nu au o buna rezisten la coroziune ca alte aliaje de
aluminiu si in anumite condiii sunt supuse coroziunii intergranulare. Aceste aliaje
sunt bune pentru repere care necesita o buna rezisten la temperaturi peste
o
150 C. Cu excepia aliajului 2219, aceste aliaje au o sudabilitate limitata, dar o
parte din aliajele acestei serii au o prelucrabilitate superioara.
Seria 3xxx. In general aceste aliaje nu se pot supune tratamentului termic
dar au o rezisten mecanica cu aproximativ 20% mai mare dect aliajele din seria
1xxx. Deoarece numai un mic procent de mangan (pana la 1,5%) poate fi adugat
in aluminiu, manganul este folosit ca element principal de aliere numai in cteva
aliaje.
Seria 4xxx. Principalul element ntlnit in seria aliajelor 4xxx este Siliciul,
care poate fi adugat in cantiti suficiente (pana la 12%) pentru a micora
substanial temperatura de topire. Din aceasta cauza aliajele aluminiu-siliciu sunt
folosite ca electrozi de sudura pentru aliaje de aluminiu cnd este necesara o
temperatura de topire mai mica dect cea a materialului de baza. Aliajele care
conin cantiti considerabile de siliciu capt o culoare gri nchis spre cenuiu, iar
atunci cnd sunt finisate prin oxidare anodica se pot folosi pentru aplicaii
arhitecturale.
Seria 5xxx. Principalul element de aliere al acestei serii este Magneziul, iar
cnd este folosit ca element major de aliere cu sau fr mangan, rezultatul este un
aliaj durificabil cu o rezistent mecanica moderata sau ridicata. Magneziul este
considerabil mai eficient dect manganul ca durificator, astfel nct cca. 0,8%
magneziu echivaleaz cu 1,25% mangan si acesta poate fi adugat in cantiti
considerabil mai ridicate. Aliajele acestei serii poseda o sudabilitate buna si o buna
rezisten la coroziune in atmosfera marina. Totui, exista limite in ceea ce privete
prelucrarea la rece si temperatura de lucru pentru aliajele cu coninut sczut de
magneziu, pentru a evita apariia fisurilor datorita coroziunii la materialele aflate in
tensiune, se mrete coninutul de magneziu.
Seria 6xxx. Aliajele acestei serii conin siliciu si magneziu aproximativ in
cantitile necesare formarii compusului Mg2Si, totui facondu-le tratabile termic.
dei nu sunt la fel de rezistente ca aliajele 2xxx si 7xxx, aceste aliaje au o buna
sudabilitate, prelucrabilitate si o rezisten destul de buna la coroziune. Aliajele
care aparin acestui grup de materiale se pot trata termic, prin T4 (tratament termic
de punere in soluie dar nu tratament de precipitare) si durificabile prin T6.
Seria 7xxx. Zincul, in cantiti de 1% pana la 8% este elementul major de
aliere pentru aliajele acestei serii, iar cnd este cuplat cu mici procente de
magneziu se obin aliaje tratabile termic cu rezistenta moderata sau foarte ridicata.
In general, elemente precum cuprul si cromul, sunt si ele adugate in cantiti mici.
53
Aliajele seriei 7xxx sunt folosite pentru producerea de materiale necesare pieselor
in micare, structuri din domeniul aeronauticii si alte componente supuse
tensiunilor ridicate. Aliajele acestei serii, care au o rezisten ridicata, reprezint
cea mai buna combinaie a rezistentei mecanice cu rezisten la coroziune si
duritate.
Tabelul 2.1. Simbolizarea aliajelor de aluminiu
Tipul aliajului
Clasa
Seria
DEFORMABILE
Tratabile termic
2xxx 6xxx 7xxx

1xxx 3xxx 5xxx
TURNATE
Netratabile
termic
Tratabile termic
Netratabile
termic
2xx.x 3xx.x
7xx.x
1xx.x 4xx.x
5xx.x
Elemente principale de
aliere
Cu, (Mg) Mg, Si Zn, Mg,
(Cu)
Al pur Mn, (Mg) Mg
Cu Si, Cu/Mg Zn, (Mg)
Al pur Si Mg
Se utilizeaz un numr format din 4 cifre (ex. 1060, 2024, 6061).

Prima cifr definete clasa de aliaje.
A doua cifr definete variaia aliajului original; aceast cifr este zero (0)
pentru compoziia original, unu (1) pentru prima variaie, doi (2) pentru a
doua variaie etc.; variaiile sunt definite prin diferenele n unul sau mai
multe elemente de aliere de la 0,15% la 0,5% sau mai mult.
Tabelul 2.2. Principalele elemente de aliere n aliajele deformabile

Aliaj
1000
Al pur, fr elemente de aliere, pot fi prezente impuriti
2000
Cu
3000
Mn
4000
Si
5000
Mg
6000
Mg i Si (care formeaz Mg2Si)
7000
Zn (conine Cu i Mg)
8000
alte elemente (ex. Fe, Sn)
9000
neatribuit
A treia i a patra cifr desemneaz aliajul specific din serie; nu exist o

semnificaie special a acestor cifre cu excepia seriei 1xxx.
Tabelul 2.3. Compoziia principalelor aliaje de aluminiu deformabile, % masice

Aliaj Si
Cu
Mn
Mg
Cr
Ni Zn Ti
1060 1100 1145 1350 2008 0,65 0,9
0,38 -
54
2010
2011
2014
2017
2024
2025
2036
2117
2124
2195
2219
2319
2618
3003
3004
3005
3105
4032
4043
4643
5005
5050
5052
5056
5083
5086
5154
5183
5356
5454
5456
5457
5554
5556
5657
5754
6005
6009
6013
6053
6061
6063
6066
6070
6101
6111
0,8
0,5
0,8
0,18
12,2
5,2
4,1
0,8
0,8
0,7
0,6
0,4
1,4
1,4
0,5
0,85
1,0
5,5
4,4
4,0
4,4
4,4
2,6
2,6
4,4
4,0
6,3
6,3
2,3
0,12
0,9
0,8
0,28
1,0
0,28
0,7
0,25
0,8
0,7
0,6
0,8
0,25
0,6
0,3
0,3
1,2
1,2
1,2
0,6
0,12
0,7
0,45
0,8
0,12
0,8
0,8
0,3
0,8
0,8
0,5
0,5
0,8
0,7
0,28
0,7
0,5
0,6
1,5
0,45
0,35
1,5
0,5
1,6
1
0,4
0,5
0,2
0,8
1,4
2,5
5,0
4,4
4,0
3,5
4,8
5,0
2,7
5,1
1,0
2,7
5,1
0,8
3,1
0,5
1,0
1,2
1,0
0,7
1,1
0,8
0,6
0,75
0,25
0,12
0,15
0,15
0,25
0,15
0,12
0,12
0,12
0,12
0,12
0,3
0,25
0,2
-
-1
-
0,9
-
0,06
0,15
0,07
0,13
0,12
0,12
-
55
6151
6201
6262
6351
6951
7005
7049
7050
7072
7075
7116
7129
7175
7178
7475
8006
8017
8090
8176
*Fe
0,9
0,7
0,6
1,0
0,35
0,12
0,09
0,28
0,28
1,6
2,3
1,6
0,8
0,7
1,6
2,0
1,6
0,15
1,3
-
0,6
0,45
0,44
-
0,6
0,8
1,0
0,6
0,6
1,4
2,4
2,2
2,5
1,1
1,6
2,5
2,8
2,2
0,03
0,95
-
0,25
0,09
0,13
0,16
0,23
0,23
0,23
0,22
-
--
4,5
7,7
6,2
1,0
5,6
4,7
4,7
5,6
6,8
5,7
-
0,04
1,55*
-
Simbolizarea aliajelor de turntorie

Se utilizeaz 4 cifre ca i pentru aliaje deformabile (tabelul 2.4), cu unele
excepii.
Prima cifr indic grupa de aliaje. Obs. Aliajele 6xxx nu se utilizeaz.
A doua i a treia cifr indic un anumit aliaj sau pentru seria 1xx.x indic
puritatea.
A patra cifr indic forma produsului:
- pentru seria xxx0 indic limita elementelor de aliere;
- pentru seria xxx2 indic faptul c produsul turnat are limite de
compoziie pentru obinerea unor proprieti specifice.
Tabelul 2.4. Principalele elemente de aliere n aliaje de turntorie
Aliaj
1xx.x
Al pur, max. 99,00%
2xx.x
Cu
3xx.x
Si, cu adaos de Cu i/sau Mg
4xx.x
Si
5xx.x
Mg
7xx.x
Zn
8xx.x
Sn
9xx.x
alte elemente
6xx.x
neatribuit
Tabelul 2.5. Compoziia aliajelor de aluminiu de turntorie, % masice
Aliaj
Si
Cu
Mn
Mg
Cr Ni
Zn Ti
201.0
4,6
0,35 0,35 0,25
56
204.0
A206.0
208.0
213.0
222.0
224.0
240.0
242.0
A242.0
295.0
308.0
319.0
328.0
332.0
333.0
336.0
354.0
355.0
C355.0
356.0
A356.0
357.0
A357.0
359.0
360.0
A360.0
380.0
A380.0
383.0
384.0
B390.0
413.0
A413.0
443.0
B443.0
C443.0
A444.0
512.0
513.0
514.0
518.0
520.0
535.0
705.0
707.0
710.0
3,0
2,0
1,1
5,5
6,0
8,0
9,5
9,0
12,0
9,0
5,0
5,0
7,0
7,0
7,0
7,0
9,0
9,5
9,5
8,5
8,5
10,5
11,2
17,0
12,0
12,0
5,2
5,2
5,2
7,0
1,8
-
4,6
4,6
4,0
7,0
10,0
5,0
8,0
4,0
4,1
4,5
4,5
3,5
1,5
3,0
3,5
1,0
1,8
1, 25
1,25
3,5
3,5
2,5
3,8
4,5
0,5
0,35
0,35
0,5
0,4
0,18
0,5
0,5
-
0,25
0,25
0,25
6,0
1,5
1,4
0,4
1,0
0,28
1,0
0,5
0,5
0,5
0,32
0,35
0,52
0,55
0,6
0,5
0,5
0,55
4,0
4,0
4,0
8,0
10,0
6,8
1,6
2,1
0,7
0,2
0,3
0,3
-
0,5
2,0
2,0
2,5
-
2,5
1,8
3,0
4,2
6,5
0,22
0,14
0,12
0,18
-
57
711.0
712.0
713.0
771.0
850.0
851.0
852.0
2,5
-
0,5
0,7
1,0
1,0
2,0
0,35
0,58
0,35
0,9
0,75
0,5
0,4
-
1,0
0,5
1,2
6,5
6,0
7,5
7,0
-
0,2
0,15
-
Aliajelor deformabile se utilizeaz datorit urmtoarelor avantaje:
Rezisten la coroziune excepional (1xxx, 3xxx, 5xxx, 6xxx n special) ca

urmare a:
- formrii unui strat de oxid la suprafa,
- depunerii de straturi subiri (ex. anodizare);
Conductivitate termic bun;
Conductivitate electric excepional (Al pur i unele aliaje);
Raport rezisten/mas ridicat;
Rezilien excepional i capacitate mare de absorbie a energiei: ex.
aliajele 2124, 7050 i 7475 se pot utiliza n aeronautic pentru aplicaii
critice;
Rezisten mare la temperaturi joase (criogenice): ex. aliajele din seriile
3xxx, 5xxx i 6xxx;
Rezisten mare la oboseal, comparabil pentru multe aliaje cu cea a
oelului;
Modul de elasticitate ridicat (1/3 din modulul de elasticitate al oelului);
Deformabilitate bun prin diferite tehnologii;
Uurina mbinrii prin sudare, brazare, lipire, nituire, fixare cu uruburi;
27 Reciclabilitate uoar.
Aliajele de turntorie sunt agreate pentru urmtoarele caliti:

Proprieti excelente de turnare:
- fluiditate (aliaje cu coninut mare de Si),
- capacitate de umplere a formelor, ex. aliajele cu coninut mare de Si
(3xx.x)
Rezisten mecanic mare:
- poate fi mbuntit prin tratament termic sau rcire rapid
- se pot obine rapoarte nalte rezisten mecanic/mas, ex. aliajele
2xx.x au rezisten mecanic mare dar au fluiditate redus
Calitatea suprafeei foarte bun:
- la alegerea unor compoziii corespunztoare, ex. aliajele 5xx.x i 7xx.x
sunt susceptibile la lefuire dar au fluiditate redus
2.2. Aliaje de turntorie. Structur, elemente de aliere

i impuriti
Caracteristicile mecanice ale aluminiului pur sunt relativ mici. Cu ct aluminiul este mai pur, cu att structura prezint cristale mai mari. Componenii de
58
aliere, respectiv impuritile, provoac micorarea cristalelor de aluminiu crescnd

caracteristicile mecanice, in funcie de cantitatea i de felul componentului
adugat. Elementele care formeaz soluii solide cu aluminiul intr-un domeniu mai
mare (cupru, zinc, magneziu) provoac o cretere rapida a caracteristicilor
mecanice. Elementele care formeaz cu aluminiul soluii solide intr-un domeniu
mic de compoziie chimica (siliciu), au o influena mai mica asupra caracteristicilor
mecanice. Elementele care in stare solida nu se dizolva in aluminiu sau se dizolva
intr-un procent nensemnat (fier, magneziu, titan), mbuntesc foarte puin
caracteristicile mecanice; mbuntirea in unele cazuri a caracteristicilor necesare
ale aluminiului se datoreaz finisrii structurii, cauzata de formarea unor nuclee
potrivite de cristalizare.
2.2.1. Sistemul Al-Si

2.2.1.1. Structura siluminurilor
Aliajele Al-Si pentru turnare sunt numite siluminuri. Aceste denumiri, iniial
s-au referit numai la aliajele eutectice, pe urma au fost extinse la aliajele
hipoeutectice i hipereutectice. Sistemul binar Al-Si (fig. 2.2) este cu eutectic i
soluii solide limitrofe.
Dei solubilitatea in stare solida: a siliciului in aluminiu se modific, prin
tratament termic (clire i revenire) nu se realizeaz creterea caracteristicilor
mecanice. Abia adaosul de magneziu in aliaj care determina apariia compusului
Mg2Si permite o realizare eficace a tratamentului termic de mbuntire, dei
solubilitatea limita a Mg2Si in aluminiu este de abia 1,8%. Eutecticul Al-Si poate
cristaliza, la o solidificare lent, in trei variante diferite. Cnd amestecul eutectic
este obinut prin topirea metalelor cu puritate normala, microstructura se prezint
sub form de cristalele cenuii de siliciu care au forma unor lamele i sunt incluse
in mod neordonat in soluia solida. Acest fel de microstructura se numete
eutectic normal.
Dac aliajul eutectic se obine prin topirea unor componeni cu puritatea
foarte mare, atunci se obine o alt variant a sistemului eutectic, numit silumin
radial. In acest caz, cristalele apar sub forma de ace in faza a. Acest tip de
structura apare uneori ca tranzitorie intre eutecticul normal i anormal. Se poate
presupune ca aspectul anormal al structurii eutectice apare datorit depirii
coninutului de fosfor din aliaj (coninutul normal este de circa 0,00015-0,00018%).
In cazul cnd coninutul de fosfor din aliaj este mai mic de 0,00015-0,00018% se
obine structura radiala care este mai apropiata de cea eutectic normala.
Siluminul de acest tip are caracteristici mecanice mai mari dect aluminiul normal.
In limita siluminului radial, poate apare o alta varianta de structura eutectic numita
silumin dendritic. In acest caz, siliciul se separa din eutectic mpreun cu aluminiul
sub forma de dendrite. Forma acestor dendrite se aseamn cu cristalele primare
de siliciu din aliajele hipereutectice. Aceasta structura este de asemenea o etapa
intermediara intre eutecticul anormal i normal.
59
Fig.2.2. Diagrama de echilibru Al-Si

Eutecticul AI-Si anormal avnd cristale mari care determina obinerea unor
caracteristici mecanice mici, a fost cauza aplicrii limitate a aliajelor eutectice AISi, dei fluiditatea lor este foarte buna pentru turnare. Abia in anul 1921 A. Pacz a
constatat ca se poate obine o structura cu cristale mici prin introducerea unei
cantiti mici de sodiu, chiar atunci cnd rcirea se realizeaz ncet (de exemplu,
n forma din amestec de formare). Aceasta structura este de fapt o faza trectoare,
similar cu structura eutectic normala. Datorita acestui procedeu, care s-a
generalizat sub denumirea de modificare, caracteristicile mecanice ale aliajului se
mbuntesc considerabil. Dup modificare, rezisten la rupere la traciune
2
crete pn la R = 25 daN/mm i alungirea pn la A= 12% fat de R =
2
15daN/mm i A=3%, in stare nemodificata.
Modificrile de structura dup modificare sunt ilustrate n
figurile 2.3. i 2.4.
Sodiul poate fi introdus sub form de sruri, cea mai indicata este NaF.
Cantitatea de sodiu introdus are o influena hotrtoare i produce o structura
corecta, insuficient modificata sau hipermodificat. La aceasta modificare, punctul
eutectic se deplaseaz de la 11,7% pn la 13% Si, temperatura de topire a
eutecticului coboar foarte puin, se micoreaz fluiditatea i crete tendina de
formare a microretasurilor de contracie i a suflurilor. La majoritatea teoriilor
asupra mecanismului de modificare a eutecticului aliajelor Al-Si, se deosebesc
dou concluzii importante.
60
Figura 2.3.
Microstructur de
silumin nemodificat,
X100
Figura 2.4.
Microstructur de
silumin modificat,
X100
Structura modificata poate fi obinuta i prin alte adaosuri, ca de exemplu
stroniu, fosfor etc.
- Pe de o parte, se constat c procesul de cretere a cristalelor este
influenat de o serie de factori de aceeai importan: coninutul de
element de adaos (Na, P etc.), viteza de rcire;
- Pe de alt parte, cnd creterea cristalelor de siliciu este ngreunat prin
modificarea energiei superficiale i a vitezei de difuzie, structura eutectic
devine mai fin.
Figura 2.5. Influena adaosului de sodiu

asupra subrcirii i structurii eutecticului
Pentru a obine eutectic cu structura globulara, metalul trebuie sa conin

cel puin 0,0088% Na. In cazul structurii radiale, cantitatea de sodiu necesara
61
pentru modificare este mai mica i se ridica la 0,0006%. Din relaia dintre cantitatea
de sodiu din aliajul lichid i cristalizarea eutectica cu subrcire (fig. 2.5), rezulta
condiiile optime de modificare, i anume atunci cnd coninutul de sodiu variaz
intre 0,01-0,02%. Cnd coninutul de sodiu este de peste 0,02%, probabil se
creeaz o noua faza care conine sodiu i se manifesta prin apariia unui eutectic
ternar AI-Si-NaAlSi.
Compoziia acestei noi faze este NaAlSin unde n = 1,25...1,33 i joac rol
de nuclee de coagulare. Microstructura unui asemenea aliaj prezint o separare de
eutectic ternar, in forma de mici insule de culoare nchisa. Asemenea structura se
numete hipermodificat. Din punct de vedere practic, asemenea structura trebuie
evitat, pentru ca micoreaz caracteristicile mecanice ale aliajului. Modificarea
structurii aliajelor hipereutectice Al-Si, cu un coninut mediu de 18-25% Si, folosite
aproape exclusiv pentru producia unor pistoane speciale pentru motoare cu ardere
interna, se face cu fosfor. n aceste aliaje, siliciul se separa iniial sub forma de
cristale grosolane, foarte defavorabile, confer o prelucrabilitate mecanica foarte
proast. Mrunirea acestor cristale se face cu ajutorul fosforului. In jurul unui
numr mare de nuc1ee de cristalizare (AlP) se elimina siliciul primar sub forma de
gruni mici; n acest caz, sodiul nu este de dorit, el ngreuneaz aciunea
fosforului. Pentru a mari eficacitatea aciunii fosforului, se ndeprteaz prin
clorurare urmele de sodiu. Bineneles, eutecticul AI-Si rmne nemodificat i cu
cristale mari, pentru ca se cristalizeaz fr subrcire; aceasta circumstana este
totui mai puin important.
2.2.1.2. Impuriti i adaosuri de aliere

Fierul i siliciul, conform diagramei de echilibru ternar Al-Si-Fe, duc la
apariia fazelor (Fe2SiAl8) care precipit direct din lichid, are o reea tetragonal
i cristalizeaz schematic (litere chinezeti) i (FeSiAl3) (Fig. 2.6 i 2.7) care
cristalizeaz n sistemul rombic i se separ sub form de plcue i tuburi
aciculare. Aceti compui influeneaz puternic plasticitatea, mergnd pn la
fragilitate. Influena negativ a fierului poate fi diminuat prin mici adaosuri de Mn,
Cr, Ti, Co etc. Din aceast cauz, fierul prezent ca impuritate in aliajele binare Al-Si
este limitat la maximum 1%.
Manganul leag fierul ntr-un compus de forma (FeMn)3Si2Al15, care nu
influeneaz negativ caracteristicile siluminurilor.
Cromul i nichelul de asemenea neutralizeaz efectul fierului prin formarea
combinaiei AlCuFeNi ca urmare a dizolvrii nichelului in Cu2FeAl7 sau in
(CuFe)Al6, precum i prin dizolvarea cuprului i fierului in faza Ni2Al3. S-a constatat
ca la un coninut de 1%Fe, reziliena siluminului se micoreaz de 45 ori, iar
alungirea relativa de trei ori. Pentru aliajele din acest sistem cu coninut de mare de
siliciu, creterea coninutului de fier cu cteva zecimi de procente mrete puin
fluiditatea fr a influenta vizibil asupra celorlalte proprieti, pe cnd in siluminurile
cu coninut mai sczut de siliciu, aciunea fierului este invers. Fierul, deci,
reprezint in multe situaii o impuritate nedorita in aliajele cu baza de aluminiu; cu
toate acestea, atunci cnd este imposibila eliminarea sa (folosirea metalelor vechi
i a deeurilor in ncrctura), o solidificare rapida a piesei turnate, permite ca
fazele bogate in acest element sa se repartizeze avantajos in structura.
Manganul este de regula prezent in siluminuri pentru a neutraliza influenta
negativa a fierului pe care l leag aa cum am vzut sub forma unui compus
cuaternar mai greu fuzibil mai puin duntor pentru proprietile materialului
62
metalic.
Exista un anumit raport convenabil intre coninutul de fier i mangan in
aliajele de aluminiu. La un adaos de mangan de sub 0,02%, aciunea sa asupra
fierului este nensemnata. Este indicat ca la 0,30,6% Fe cantitatea de mangan sa
fie de minimum 0.3% cnd efectul sau este maxim. In cazul in care coninutul de
fier este mai mare de 0.6% Fe, aciunea manganului este mai redusa daca nu este
corelat cu rcirea rapida in timpul turnrii.
Fig. 2.6. Faza a-AlFeSi, sub

form de litere chinezeti de
culoare nchis, X100
Fig. 2.7. Faza -AlFeSi, sub

form de plci de culoare
nchis, X100
In aliajele AlSi9Cu3 de exemplu, s-a constatat ca pot sa se formeze trei

compui compleci, funcie de raportul intre mangan i fier. Pentru mbuntirea
proprietilor acestor aliaje i pentru evitarea segregaiei se recomanda sa se
respecte urmtoarea relaie: Fe % + 2 Mn% + 3 Cr% = 1,31.8.
Cobaltul, la nceput, in siluminuri a fost introdus pentru diminuarea efectului
negativ al fierului, in prezent fiind nlocuit cu mangan care este mai ieftin. Totui,
acest element, este prezent in aliajele care au la baza acest sistem, mai ales in
cele hipereutectice, care sunt destinate turnrii pistoanelor, pn la 1%, crora le
micoreaz coeficientul de dilatare i le mbuntete rezisten la temperaturi
nalte.
Cuprul pn la 5% in aliajele AI-Si mrete apreciabil duritatea, rezisten
la rupere i limita de curgere, mbuntind i prelucrabilitatea prin achiere.
Cantitatea de cupru care nu se dizolva in aluminiu se va gsi sub forma de CuA12,
iar in prezena magneziului, in combinaia Cu2Mg8Si6A15.
63
Magneziul este cel mai important adaos in siluminuri, deoarece mrete

rezisten acestora. El formeaz
cu siliciul compusul Mg2Si, iar in prezena
cuprului, Cu2Mg8Si6A15 ; solubilitatea acestor compui in aluminiu depinde de
temperatura, ceea ce permite durificarea lor prin, tratament termic. In lipsa cuprului,
cobaltului, cromului, manganului, molibdenului sau nichelului la coninuturi mari de
fier se formeaz FeMg3Si6Al8.
Nichelul in siluminuri favorizeaz mbuntirea caracteristicilor mecanice,
refractaritatea i micoreaz coeficientul de dilatare, fiind recomandat in special
pentru aliajele destinate, turnrii pistoanelor.
Cromul adugat in cantiti sub 0,5% mbuntete refractaritatea si
rezisten la coroziune a siluminurilor, iar dac este prezent fierul, modific forma
constituenilor, ameliornd caracteristicile mecanice la temperatura mediului
ambiant.
Fosforul in cantiti de 0,010,03% in siluminurile hipereutectice permite
finisarea granulaiei, evitnd apariia in structura a cristalelor grosolane de siliciu
secundar.
Sodiul, calciul, litiul, stroniul, potasiul, bariul, rubidiul, cesiul etc. sunt
ageni modificatori pentru siluminuri, acionnd printr-un mecanism complex i cu
eficacitate diferita att in cazul siluminurilor binare (hipo i hipereutectice), ct i in
cazul celor complexe.
Titanul, borul, beriliul, cadmiul, zirconiul, molibdenul, wolframul, niobiul,
tantalul, elemente din grupa lantanidelor, acioneaz pozitiv asupra caracteristicilor
mecanice att la temperaturi normale, ct i la temperaturi nalte, ca urmare a
aciunii lor de finisori ai structurii si in unele situaii de degazani. Astfel, de
exemplu, adaosul de 0,2...6,3% lantanide in siluminuri determina creterea
rezistentei la traciune (R) eu 40%, a duritii eu 15% i a alungirii (A) cu 60%.
Ytriul acioneaz n mod asemntor in aliajele Al-Si-Mg sau
AI-Si-Cu-Mg, cnd un adaos de 0,08 . . . 0,3% Y, datorit aciunii de finisare a
structurii, determina creterea rezistentei cu 8... 10% i a plasticitii cu 45-50%; de
asemenea, molibdenul in siluminurile complexe la un coninut de 0,05 . . . 0,5%
favorizeaz creterea refractaritii, fcndu-le apte pentru obinerea pieselor
turnate care pot funciona pn la temperatura de 350C.
Stibiul in aliajele din sistemul Al-Si conduce la realizarea efectului de
finisare ca urmare a faptului ca apare compusul AlSb care poate sa ndeplineasc
rolul de centre de germinare mai ales daca acesta este adugat in proporie de 0,1
. . . 0,25% Sb.
Zincul intra in soluia solida pe care o durifica, contribuind alturi de alte
elemente de aliere la mbuntirea caracteristicilor mecanice.
2.2.2. Sistemul Al-Cu

2.2.2.1. Structura aliajelor Al-Cu
Aliajele Al-Cu pentru turnare conin pn Ia 12% Cu; cuprul mbuntete
considerabil rezistena la rupere la traciune i duritatea aliajelor de aluminiu i
astfel permite tratamentul termic de mbuntire a caracteristicilor mecanice. La un
coninut de peste 2% Cu, se obine o prelucrabilitate foarte bun a prin achiere. In
limitele coninutului de cupru care ofer caracteristici mecanice optime (3,5%-5,5%
Cu) se constata tendina maxima de fisurare la cald, care este in legtura cu
64
intervalul de solidificare ce este cel mai larg. La turnarea aliajelor cu baza de

aluminiu ce conin 4% Cu i care au caracteristici mecanice excelente, tendina de
fisurare la cald se previne i se mbuntete fluiditatea, prin microaliere cu titan.
Aliajele cu un coninut de circa 10% cupru, au fluiditatea optima; o cantitate mica
de cupru (circa 1%) mbuntete rezistena aliajelor la temperaturi nalte, la fel ca
i nichelul.
Iniial, pistoanele motoarelor cu ardere interna au fost produse exclusiv din
aliaje AI-Cu; n prezent, se adaug circa 1% Cu la aliajele AI-Si pentru aceste
pistoane. Adaosul de cupru prezint dezavantajul ca micoreaz rezistena la
coroziune. De aceea, in aliajele rezistente la coroziune de tipul AI-Si sau AI-Mg,
coninutul de cupru este limitat la circa 0,03%.
Din diagrama de echilibru a sistemului Al-Cu, prezentata in figura 2.9,
rezulta ca intre aceste doua metale se formeaz un compus intermetalic CuAl2,
un eutectic cu 33%Cu (avnd o temperatura de topire de 548C) i o soluie
solida a cu coninut variabil de cupru in funcie de temperatura, figura 2.8.
Aliajele de turnatorie ATCu 4, ATCu8 i ATCul0 se deosebesc de siluminuri prin aceea ca sunt aliaje hipoeutectice, coninnd mult mai puin eutectic,
care este fragil.
Fig. 2.8. Microstructura unui aliaj AlCu20 i aliaj eutectic Al cu 33%Cu
2.2.2.2. Adaosuri de aliere i impuriti

Categoriile de aliaje pe baza acestui sistem sunt urmtoarele:
- aliaje pentru turnatorii cu pn la 5% Cu, binare sau cu adaosuri mici de
magneziu i mangan;
- aliaje de turnatorii cu 7...8%Cu, binare, cu coninut mare de fier i siliciu i cu
concentraii mici de mangan, crom, zinc, staniu etc.;
65
- aliaje de turnatorii cu 10...14% Cu, care pot conine adaosuri nu prea mari de
magneziu (0,1...0,3%Mg), de fier pn la 1,5%, siliciu pn la 5% i cantiti
reduse de niche1, mangan i crom;
- aliaje pentru deformarea p1astica cu 5...6% Cu, binare sau cu adaosuri nu prea
mari de mangan, siliciu, cadmiu, bismut, staniu, litiu, vanadiu i zirconiu; aliaje1e
de acest tip conin plumb, bismut, cadmiu care asigura o pre1ucrare uoara prin
achiere;
- duraluminuri care au compoziia 4...4,5%Cu, 0,5...1,5%Mg, 0,5...1% Mn, uneori
fiind prezent i siliciul;
- aliaje cu adaos de nichel, care pot fi mprite in doua grupe: aliaje tip y, avnd
compoziia 4Cu2Ni1,5Mg i cu coninuturi de mangan, fier.
Aliaje1e binare AI-Cu, cu caracteristici mecanice superioare, nu au utilizare
pe scara larga din cauza fluiditii prea mici i a tendinei mari de a forma fisuri.
Fig. 2.9. Diagrama de echilibru Al-Cu

Beriliul, zirconiul, titanul, cadmiul i alte metale cu solubilitate sczut n
aluminiu, ca i n aliajele Al-Si, n aliajele Al-Cu de turnatorie mbuntesc
caracteristicile mecanice i proprietile de turnare (fluiditatea). Astfel, s-a obinut
aliajul AlCu4Ti prin reducere coninutului de fier i siliciu, ca i prin dozarea precisa
a titanului, obinndu-se un material metalic cu caracteristici mecanice care n-au
fost realizate pn in prezent in nici un aliaj de aluminiu pentru turnatorii. n cazul
acestui aliaj se recomanda o rcire rapida, dirijata, ca principal mijloc de
mbuntire a caracteristicilor.
Siliciul i fierul adugat pn 1,2% i de pn la 1,5%, in aliajele binare Al-
66
Cu mrete rezisten la temperaturi nalte. In sistemul Al-Cu-Fe, se formeaz

compui ternari (FeCu)Al6, respectiv FeCu2Al11. La viteze mari de rcire este
prezent in structura FeCu2Al7, iar faza (CuFe)A16 contribuie la modificarea
combinaiei FeAl3.
Manganul reduce tendina acestor aliaje de a forma fisuri la cald in piesele
turnate i mbuntete rezisten lor la temperaturi nalte. Asigura apariia
fazelor(CuFeMn)3Si2Al15, (CuFeMn)Al6 sau Cu2Mn3Al20.
Siliciul micoreaz rezisten aliajelor de turnatorie, dar mrete fluiditatea
i permite umplerea perfect a formei. De asemenea, reduce plasticitatea prin
formarea compuilor Fe2SiAl8, FeSiAl5 sau Cu2FeAl7. Compoziiile cu 4,5% Cu,
0,8% Si, rest % Al, respectiv 4,5%Cu, 2,5% Si, rest % Al au fost mult timp, folosite
pentru turnarea pieselor in forme metalice deoarece au proprieti mecanice mai
bune i tendina redusa de fisurare la cald. Aceste aliaje in prezent aproape integral
sunt nlocuite cu siluminuri care au proprieti mecanice similare, dar densitate mai
mica, rezistent mai buna la coroziune i caracteristici superioare de turnare.
Litiul prezena in aliajele AI-Cu le mbuntete rezisten la fluaj i la
temperaturi nalte. Conform izotermelor de echilibru, se formeaz multe faze:
Cu4LiAl7,care cristalizeaz n sistemul cubic; CuLi3Al5, care este izomorf cu
Mg32(ZnAl49; LiAl. Aliajele cu 2% Cu, 1..2%Li, rest Al, dup mbtrnire, au R = 35
2
2
daN/mm , A = 2...3%, deformare la rece i o mbtrnire se obin R = 50 daN/mm
An= 1% i proprieti de rezisten la coroziune comparabile eu aliajele tip
duralumin.
Magneziul in. aliajele Al-Cu binare mrete apreciabil rezisten la rupere
i duritatea acestora, dar le micoreaz alungirea. Formarea unor constitueni
structurali noi, CuMgAl2 respectiv CuMg9Al6, mrete rezisten la temperaturi
nalte a aliajului i permite utilizarea lui pentru turnarea pieselor care funcioneaz
la temperaturi nalte. Astfel, compoziiile 10%Cu, 0,2%Mg, rest% Al, respectiv
10%Cu, 4%Si, 0,3%Mg, rest Al, au fost mult timp destinate turnrii pistoanelor, in
prezent fiind nlocuite de siluminurile complexe; ,aliajele cu 4% Cu, 2%Ni, 1,5%Mg,
rest Al; 8%Cu, 6%Mg, 0,5%Ni, rest AI, respectiv 4% Cu, 2%Mg, 2%Ni, rest AI, sunt
utilizate pentru turnarea pistoanelor la motoarele Diesel i a chiulaselor rcite cu
aer pentru motoarele de avion. Recent s-a extins producerea aliajelor pe baza
sistemului Al-Cu-Mg-Ag, datorita proprietilor superioare fata de alte tipuri de
materiale metalice pentru turnare pe baza de aluminiu, fiind foarte rspndite in
industria aeronautica.
In prezena diferitelor elemente de aliere in aliajele pe baza sistemului AICu, in funcie de coninutul i de raportul dintre ele, apar diferite faze ca, de
exemplu cnd Cu/Mg < 2 i Mg/Si 1,7 se formeaz CuMg4AI6, iar cnd rapoartele
sunt inversate, CuMgAI2. Daca Mg/Si1,7 se formeaz Mg2Si, respectiv CuAI2, iar
la raportul Mg/Si1, apare Cu2Mg8Si6AI8 respectiv CuAI2. In prezena plumbului,
bismutului sau staniului se formeaz Mg2Pb, Mg2Bi3, respectiv Mg2Sn.
Combinaiile tipice care pot sa apar in aceste materiale metalice cu
diferite elemente de aliere pot fi mprite in doua categorii in funcie
de
solubilitatea lor in aluminiu: combinaii solubile, in compoziia crora sunt prezente
elementele cupru, litiu, magneziu, siliciu, zinc etc. i combinaii cu solubilitate
sczuta care au in structura fier, mangan, nichel etc.
Aliajele pe baza sistemului AI-Cu sunt durificabile prin mbtrnire artificiala
i ajung la valori mari ale rezistentei. Durificarea prin mbtrnire artificiala nu este
ntotdeauna posibila, respectiv o nclzire ulterioara este nedorita. Daca in aceste
aliaje se adaug 1...1,5%Mg, ele devin durficabile prin mbtrnirea naturala.
67
Aliajele de tipul AICuMg (duralumin) necesita, pentru a se realiza durificarea prin

precipitare, o buna deformare plastica prealabila, ntruct in stare turnata nu este
posibil o durificare sensibila.
Aliaje deformabile aluminiu-cupru-magneziu (duralumin). Aliajele AI-Cu-Mg
cu adaosuri mici de mangan i alte elemente se numesc duraluminuri. In aceste
aliaje cuprul, magneziul i manganul sunt adugate intenionat. Siliciul i fierul sunt
impuriti ntmpltoare, prezena lor fiind datorata utilizrii la elaborare a unui
aluminiu insuficient de pur. Totui, numai fierul constituie o impuritate inutila sau
chiar duntoare.
In funcie de coninutul elementelor de aliere, aliajele de tipul duralumin,
se mpart convenional in trei grupe:
- slab aliate (2...3,5%)Cu; (0,2...0,5%)Mg; (0,2...0,5%)Mn;
- mediu aliate (2,54,5%)Cu; (0,30,8%)Mg; (0,30,8%) Mn;
- bogat aliate (3,65,2%)Cu; (0,61,8%)Mg; (0,61,2%)Mn.
Cu creterea coninutului elementelor de aliere, rezisten mecanic se
mbuntete, dar se micoreaz plasticitatea. Duraluminiul bogat aliat se
prelucreaz greu sub presiune.
Cuprul i magneziul determina rezisten duraluminiului care este direct
proporionala cu coninutul acestor elemente. Aceasta se datorete compuilor
CuAl2 i CuMgAl2 solubili in aluminiu, care provoac durificarea aliajului prin
tratament termic.
Manganul se introduce ca i in alte aliaje de aluminiu pentru neutralizarea
influentei negative a fierului i pentru creterea rezistentei la rupere i la coroziune
a duraluminiului, nsa datorita efectului negativ pe care l are asupra plasticitii,
coninutul sau a fost limitat la 1,2%.
Fierul i siliciul sunt impuriti introduse concomitent cu aluminiul.
Coninutul acestor doua elemente este limitat la 0,5... 0,6%din cauza influentei
duntoare asupra proprietilor mecanice, tehnologice i asupra rezistentei la
coroziune a aliajelor.
Din punctul de vedere al proprietilor de turnare i deformare, o
importan mare o are raportul dintre coninutul de fier i cel de siliciu. Influenta
negativa se micoreaz daca in aliaj coninutul de fier este mai mare sau cel puin
egal cu coninutul de siliciu. Excesul de siliciu provoac o mrire brusca a
coninutului de siliciuri ternare care nrutesc capacitatea aliajului de prelucrare
sub presiune.
In raport cu elementele de aliere, microstructura duraluminiului este
constituita din faze complexe. Fazele intermetalice se disting prin proprietile i
natura lor. Combinaia CuAl2 are o reea tetragonala, iar faza Al2CuMg o reea
romboedrica. Ele sunt caracterizate printr-o nalta stabilitate i rezisten i apariia
lor in structur provoac durificarea aliajului.
Pe msura creterii continutu1ui de magneziu, cantitatea de faza CuAl2 se
micoreaz, iar cantitatea de faze Al2CuMg sau CuMg4Al6 se mrete. In aliajele cu
45% Cu i 1,520%Mg, practic apar numai faze1e Al2CuMg sau CuMg4Al6 care
au influenta puternica asupra durificrii aliajului.
Fazele Al2Cu i Al2CuMg trec in soluia solida , pe cnd fazele cu fier i
mangan rmn nedizolvate. Pentru omogenizare, aliajul se supune unei nclziri de
durata la temperatura de 480490C.
Avnd in vedere faptul ca solubilitatea cupru1ui i magneziului se schimba
in funcie de temperatura, aliajele tip duralumin se supun tratamentului termic:
clire, mbtrnire, recoacere etc.
68
In stare recoapta, structura duraluminiului este compusa din soluii solide,

cu formaii secundare de diferii compui definii (CuAl2, Mg2Si, AI2CuMg,
CuMg4AI6) i compui ai fierului. Dup clire, cea mai mare parte a compuilor se
dizolva in aluminiu, ceea ce nu se ntmpla cu compuii fierului.
Pentru mrirea rezistentei la coroziune, duraluminiul se placheaz cu
aluminiu pur. Dup condiiile tehnice, grosimea stratului de placare reprezint
4...8% din grosimea tablei (sau diametrul sirmei, al barei etc.).
Prezenta simultana in compoziia aliajelor din sistemul AI-Cu-Mg a
cadmiului (0,050,8%) i a titanului (0,1... 0,2%) i limitarea coninutului de fier i
siliciu la ordinul sutimilor de procente permit obinerea unor materiale metalice cu
proprieti mecanice deosebite.
Daca n duraluminuri sunt adugate unele elemente ca zirconiu, crom,
titan, bismut, precum i Al203, se obin caracteristici mecanice superioare att la
temperatura normala, ct i la temperaturi nalte, precum i 0 rezisten foarte buna
la coroziune.
2.2.3. Sistemul Al-Mg

2.2.3.1. Structura aliajelor cu baz de magneziu
Magneziul formeaz
cu aluminiul (fig.2.10) doi compui intermetalici:
Al8Mg5 i Al12Mg17; eutecticul se compune din Al8Mg5 i din soluie solida.
Domeniul larg al soluiei solide (faza ) arata influena avantajoasa a magneziului
asupra proprietilor mecanice, care mai pot fi mbuntite prin tratament termic,
cu condiia ca in aliaj sa fie prezent i siliciul (Mg2Si).
Fig.2.10. Sistemul Al-Cu
69
Eficacitatea tratamentului termic este legata de un mic coninut de magneziu (de exemplu aliajul AIMg3); in aliajul AlMg5 tratamentul termic nu da
rezultate avantajoase din cauza excesului de magneziu in raport cu Mg2Si.
Rezistena aliajelor AI-Mg la coroziune este foarte mare. Prelucrabilitatea
prin achiere este buna cu toata duritatea lor sczuta (circa 60 HB). In alte
sortimente de aliaje de turnare, magneziul apare numai ca un component de aliere
in cantitate mica (circa 0,3%). Acest coninut este suficient ca aliajul sa poat fi
tratat termic. Dup tratamentul termic, compus de obicei din suprasaturarea i
mbtrnirea artificiala, se amelioreaz R i HB, in schimb proprietile de
plasticitate se nrutesc. De aceea, in aliajele obinute prin topirea metalelor
vechi, cnd exista pericolul de mrire a coninutului de magneziu i in prezena
altor componeni care influeneaz fragilitatea, se acorda o atenie speciala
meninerii unui coninut mic de magneziu (pn la 0,5%).
Aliajele industriale conin intre 0,5 i 15% Mg i se caracterizeaz prin
rezisten mecanica apreciabila, rezisten buna la coroziune, densitate mai mic
dect a celorlalte aliaje de aluminiu, prelucrabilitate buna prin achiere i prin
proprietatea de a se lustrui excelent.
Dezavantajele acestor aliaje sunt: tendina spre oxidare in timpul
elaborrii, fluiditate mica, tendina de a forma retasuri, sufluri, proprieti de
turnare reduse i tendina mare de a forma fisuri la cald in piesele turnate (in
zonele cu schimbri brute de seciune).
Aliajele AI-Mg cu 3, 5, 7 i respectiv 9% Mg sunt utilizate ca aliaje de
turnatorie. E1e nu sunt practic durificabile prin precipitare, au duritate bun i
rezisten nalt care nu se modific prin recoacere.
O important tehnica deosebita o prezint rezistena mare la coroziune a
acestor aliaje, in special la coroziunea apei de mare i a soluiilor slab alcaline,
rezisten care se obine prin utilizare la elaborare a unui aluminiu suficient de pur
(de peste 99,7% AI) cu coninut mai redus de fier i siliciu dect la celelalte aliaje
cu baz de aluminiu.
In general, rezisten aliajelor Al-Mg crete la mrirea coninutului de
magneziu; capacitatea de deformare plastica i sudabilitatea, dimpotriv, scad.
Aliajele AI-Mg se lustruiesc bine i sunt oxidabile prin procedeele electrochimice.
Compoziia aliajelor variaz in limitele 0,515% Mg, 02% Si, 00,8%Fe,
00,5%Ni, 03%Zn, 00,2%Ti,00,002%B, 02%Mn, 00,5% Cr. 00,2% Cu,
00,3% Zr, 00,3%Y, 00,1%Be, 03%Li,
rest% AI.
In aliajele industriale, magneziul se dizolva in aluminiu pn la 2%, la
temperatura obinuita i ajunge la 1415% la 450C. Excesul acestui element se
va lega sub forma de Mg5Al8, iar in prezena siliciului sub forma de Mg2Si. Fierul
poate sa formeze diferite faze, i anume: FeAl3 sau Fe2SiAl8 (la coninuturi mici de
magneziu i mari de siliciu), (FeMn)Al6 sau (FeMn)3Si2Al15, CrFeAl7, (FeCr)4Si4Al13
(in prezena cromului i a manganului). Cuprul se gsete de obicei sub forma de
CuMgAl2 sau Cu2FeAl7, zincul care nu se dizolva formeaz Mg3Zn3Al2, iar titanul,
borul i beriliul intra n soluia solida.
Datorita prezentei fierului i siliciului, precum i a adaosurilor de mangan,
se formeaz o serie de faze greu solubile (Al6Mn, Mg2Si, Al3Fe, Al8SiFe2 etc.), care
se separa in structur independent. De aceea, se recomanda ca aliajele de
turnatorie pe baza acestui sistem sa fie supuse recoacerii pentru omogenizare timp
ndelungat. La o rcire lenta, particulele de faza (Al8Mg5), pot sa precipite din
70
soluia solida , cu formarea unei reele celulare, care permite ptrunderea

agentului de coroziune, favoriznd astfel apariia fenomenului de coroziune
intercristalin.
Pentru a preveni coroziunea intercristalin, aliajul se supune unui tratament
termic special, care consta in nclzirea timp ndelungat la 530C pentru punerea in
soluie
a fazei , urmata de cli rea n apa pentru meninerea soluiei solide
suprasaturata.
In grupa aliajelor Al-Mg sunt incluse numeroase materiale metalice care se
caracterizeaz prin rezisten nalta la coroziune, prelucrabilitate buna, permind
obinerea unor suprafee cu aspect deosebit de frumos dup procesul de
anodizare. Aliajele cu 4%Mg i cele tratate termic (cu 10% Mg) sunt turnate in
forme de nisip, iar cele cu coninut intre 6,5 i 9% Mg sunt turnate in forme metalice
sub presiune.
2.2.3.2. Impuriti i elemente de aliere

n aliajele AI-Mg sunt prezente sau adugate o serie de elemente: nichel i
zirconiu pentru creterea temperaturii de recristalizare, siliciu pentru creterea
fluiditii, mangan i crom pentru mbuntirea rezistentei la coroziune i
neutralizarea efectului negativ al fierului, cuprul pentru diminuarea efectului
coroziunii intercristaline, iar zincul pentru ameliorarea proprietilor mecanice i a
fluiditii.
In ultima perioada se adaug siliciu pentru mrirea stabilitii n apa de
mare, titan, tantal i bor pentru finisarea structurii, bismut, ytriu i uneori litiu pentru
diminuarea fenomenelor de oxidare a bii metalice, plumb pentru mbuntirea
proprietilor de prelucrare prin achiere i bismut pentru eliminarea efectului
negativ al sodiului.
In aliajele AI-Mg, creterea coninutului de fier in limitele 0,2...0,8% se
manifesta printr-o mbuntire uoara a rezistentei la rupere, in timp ce alungirea
nu se modifica, iar in cele cu zinc, mrirea coninutului de fier la peste 1% duce la
scderea caracteristicilor mecanice i a rezistentei la oc.
Siliciul, ca impuritate influeneaz in cea mai mare msura proprietile
acestor aliaje, face sa scad progresiv caracteristicile mecanice, daca coninutul
sau depete valoarea de 0,5%. Adaosul de siliciu in aliajele binare AI-Mg permite
mbuntirea caracteristicilor mecanice ca urmare a formarii fazei Mg2Si, care in
timpul tratamentului termic, datorita precipitrii sale disperse, provoac durificarea
aliajului.
Adaosurile de siliciu i crom in aliajele AI-Mg, ca i adaosurile de zirconiu in aliajele
Al-Mg-Zn, mbuntesc sudabilitatea.
Rezistenta la coroziune a aliajelor AI-Mg este influenata de prezena
cuprului ca impuritate, chiar la coninuturi de ordinul sutimilor de procente, cuprul
provoac o coroziune generalizata, care este mai puin periculoasa dect cea
localizata. Acest efect este diminuat de prezena adaosurilor de crom, mangan,
zirconiu, molibden, beriliu, siliciu, stibiu, zinc, cadmiu i titan.
Bismutul in proporie de 0,2... 0,4% in aliajele AI-Mg neutralizeaz efectul
negativ al sodiului (fisurare la deformare la cald) i mbuntete rezisten la
coroziune prin formarea combinaiilor intermetalice Mg3Bi2 i Al3Mg2.
In ceea ce privete rezisten la oxidare, aceasta poate fi mbuntita prin
adugarea beriliului care favorizeaz eliminarea incluziunilor nemetalice solide in
timpul turnrii, protejeaz bine aliajul mpotriva oxidrii la temperaturi nalte i i
71
asigura proprieti antiscntei.

Prezenta in aliajele de aluminiu i magneziu a unei cantiti de 0,50,6%
mangan provoac finisarea simitoare a structurii. La mrirea coninutului de
mangan se dezvolta nsa microretasurile i porozitile, iar la un coninut de peste
1,2%Mn scad i proprietile mecanice.
Ytriul se adaug in aliajele pe baza sistemului AI-Mg pentru micorarea
pierderilor de magneziu prin ardere n timpul elaborrii, acestea scad de 1a 18% in
absenta acestui element la 2%, cnd adaosul este de 0,3%Y. Simultan, ytriul
acioneaz pozitiv asupra proprietilor mecanice i asupra rezistentei la coroziune.
Litiul mbuntete proprietile materialelor pe baza sistemului AI-Mg. n
sistemu1ui AI-Mg-Li, pot sa se formeze compuii Mg5Al8, Mg17Al12, LiAl i LiMgAl2,
u1timu1 in urma unei reacii peritectice. Aliajele din acest sistem beneficiaz de
caracteristici mecanice bune, au densitate mai sczut i o bun de rezistent la
coroziune.
Argintul micoreaz solubilitatea magneziului n aluminiu. n sistem, se
formeaz combinaiile AgAlMg, Ag2AIMg. In aliaje1e Al-Mg (11% Mg) un adaos de
0,3%Ag mbuntete proprietile mecanice cu peste 10% fr a influenta negativ
rezisten 1a coroziune. La introducerea concomitenta in aliajele din acest sistem a
beriliului, titanului i zirconiului se realizeaz o mbuntire substanial a
rezilienei i rezistentei la coroziune.
Este obligatoriu ca n ncrctura sa se foloseasc materiale cu puritate
nalta, fr metale vechi, ntruct mici cantiti de, fier, cupru i siliciu reduc
substanial rezisten la coroziune. Tehnologia de turnare i de elaborare necesita
o atenie sporita: prezena magneziului favorizeaz desfurarea reaciilor cu
gazele din incinta formei de turnare, iar topirea se desfoar sub strat de fondant,
Aliajul topit incorect are in seciunea piesei pete negre provenite din combinarea
magneziului cu azotul din aer. De asemenea, are tendina mare de dizolvare a
gazelor, efecte ce pot fi diminuate prin utilizarea beriliului (0,07%) ca element de
aliere i prin folosirea in amestecul de formare a componenilor care frneaz
reaciile cu mediul (sulf, H3B03, NH4HF2). Se apreciaz ca pot fi mbuntite
proprietile de turnare prin adugarea zincului sau a siliciului. prezena siliciului
reduce proprietile mecanice, dar acest neajuns nu este important cnd produsele
sunt folosite pentru ornamentri, unde proprietatea principala solicitata este
rezisten la coroziune.
O combinare reuita de rezistenta, ductilitate, rezisten la ncovoiere sub
oc, este asigurata de aliajul cu 10% Mg in starea T4. Modificarea aliajului,
ndeprtarea completa a hidrogenului i sodiului sunt obligatorii daca se urmrete
sa se obin proprieti superioare. Clirea in ulei cald sau utilizarea unei cliri
succesive in apa nclzita este necesara pentru asigurarea unei rezistente optime
la fisurare datorita efectului combinat al coroziunii i al tensiunilor. Pentru a se
evita oxidarea piesei turnate in timpul tratamentului termic se recomanda ca
suprafaa acesteia sa fie acoperita cu o suspensie apoas de nisip fin i argil.
2.2.4. Sistemul Al-Mn

Aliajele aluminiului cu manganul posed proprieti mecanice mai bune
dect aluminiul i comportare corespunztoare la aciunea diferiilor ageni nocivi.
72
Interaciunea dintre aluminiu i mangan se poate constata cu ajutorul diagramei de

echilibru a sistemului AI-Mn, prezentat n fig.2.11.
Odat cu creterea coninutului de mangan se mbuntesc proprietile
de rezisten, dar scade plasticitatea. La rcire rapid poate s se dizolve n
aluminiu pn la 10% Mn cu creterea valorilor caracteristicilor mecanice, att la
temperatura obinuit ct i la temperaturi nalte. n prezena impuritilor de fier se
formeaz o combinaie ternar (MnFe)Al6, care practic nu se dizolv n aluminiu.
Aceast combinaie cristaliznd sub form de aglomerri fragile, scade puternic
proprietile mecanice i capacitatea lor de deformare.
n prezena siliciului se formeaz combinaia ternar Mn3Si2Al15 n care se
dizolv o cantitate important de fier, favoriznd n aceste condiii i apariia fazei
(FeMn)3Si2Al15 care elimin parial sau total efectul pozitiv al manganului.
Asupra dimensiunilor germenilor cristalini la rcirea aliajului din acest
sistem, o influen important o au diferitele impuriti prezente. Astfel, dac siliciul
i fierul se gsesc n raportul 1 : 1, ele au capacitatea de a mruni grunii n aliajul
recristalizat. Dac n aliajul care conine ca impuritate fierul se adaug titan (0,05 ...
0,1%) se obine o structur foarte fin. De asemenea, o influen pozitiv asupra
mrunirii grunilor cristalini o are tratamentul termic de recoacere, dac acesta se
o
efectueaz ntr-o baie de sruri la 500 ... 510 C, timp de 10 ... 15 min.
Fig. 2.11. Sistemul Al-Mn

Aceste materiale metalice avnd caracteristici mecanice bune i rezisten
bun la coroziune sunt utilizate pentru producerea pieselor predestinate a lucra n
condiiile unei atmosfere corosive active i la presiuni specifice medii.
73
Aliajele aluminiu-magneziu, destinate prelucrrii prin deformare, conin 1 ...

7% Mg, fiind introduse n practica industrial nc din anul 1920 pentru obinerea
tablelor subiri, a foliilor i a altor produse realizate prin deformare.
Proprietile acestor aliaje au fost mbuntite prin adugarea altor
elemente de aliere, cum ar fi: crom, mangan, titan individual sau mpreun, dar n
cantiti care s nu depeasc 0,25 ... 1%.
Manganul sau cromul se introduc pentru mbuntirea rezistenei acestor
materiale metalice. Astfel, un adaos de 0,3 ... 0,5% Mn sau de 0,1 ... 0,2% Cr
2
mrete rezistena cu 20 ... 25 MPa/mm fr schimbri eseniale n compoziie i
structur. Titanul i vanadiul n cantiti mici sunt capabile s finiseze structura
lingourilor.
Conform diagramei de echilibru a sistemului AI-Mg, coninutul de magneziu
n aliajele industriale este limitat de solubilitatea acestuia i ca urmare la
temperatura obinuit, materialele metalice au o structur eterogen care const
din soluia solid i faza (Mg5AI8).
n prezena manganului, fierului i siliciului se mai pot gsi n structur
fazele: MnAI6, (MgMn)3AI10, Mg2Si, (FeMnMg)3Si2Al15, FeAl3, Fe2SiAl8 etc.
Proprietile mecanice ale aliajelor de AI-Mg recoapte depind de coninutul
de magneziu. ncercrile de durificare a aliajelor prin tratament termic (clire,
mbtrnire) care au un coninut sub 7% Mg nu au dat rezultate pozitive, dei
solubilitatea magneziului n aluminiu variaz odat cu schimbarea temperaturii, pe
cnd aliajele cu coninut mai mare de 7% Mg pot fi supuse tratamentului termic de
mbtrnire care se desfoar ncepnd cu temperatura de 100oC i este nsoit
de schimbri structurale i ale proprietilor fizico-mecanice.
Aliajele AI-Mg sunt utilizate pentru producerea pieselor care lucreaz n
atmosfer corosiv activ i n construciile sudate cnd coninutul elementului de
aliere nu este mai mare de 5%.
Astfel, pentru ambalaje, pe lng aluminiu tehnic sau microaliat se folosesc
i aliajele avnd ca element de aliere magneziul i adaosuri de mangan i crom, iar
ca impuriti, fier i siliciu.
Pentru industria petrolier sunt destinate aliajele tip alclad, deoarece au
conductibilitate termic mare, superioar altor materiale folosite n rafinrii depunerile produselor de polimerizare sau de descompunere pe pereii conductelor
din alclad sunt mult mai reduse dect n cazul conductelor confecionate din alam.
La obinerea produselor prin ambutisare adnc pentru industria de
automobile (ui, caroserii etc.) i aviaie sunt folosite de asemenea aliajele pe baza
sistemului AI-Mg cu 2 ... 7% Mg, avnd adaosuri de mangan i crom. Dac la
elaborarea acestor materiale metalice se folosesc n ncrctur materii prime de
puritate mare, inclusiv aluminiu rafinat, prin lustruire electrolitic se realizeaz
suprafee strlucitoare, cu aspect decorativ superior.
Aliajele Al-Ni-Fe sunt folosite n energetica nuclear ca urmare a
rezistenei deosebite la coroziune n ap i abur la temperaturi nalte. Compoziia
o
cu 0,5 ... 0,6% Fe, 0,5 ... 0,6% Ni, rest % Al se comport bine pn la 200 C.
o
Pentru temperaturi mai nalte (pn la 350 C), adaosul de nichel i fier poate s
ajung pn la 2,5% cu limitarea strict a coninutului de siliciu. Un adaos de 0,1 ...
0,3% Zr mbuntete proprietile de refractaritate i de funcionare la durat
ndelungat.
Pentru folii sunt utilizate aliajele din sistemele AI-Mg, AI-Mn, AI-Mg-Mn i
aluminiul de puritate tehnic. Forma de fagure pentru aeronautic se
confecioneaz din folii 3003 sau 5052 la partea superioar, iar la partea inferioar
74
din folii de aliaj 2024 - T81, care poate funciona timp ndelungat la temperaturi
nalte. Pentru protecia materialelor metalice care lucreaz n apa de mare se poate
utiliza compoziia 1 ... 10% Zr, rest % Al cu adaosuri de 0,001 ... 0,05% Mo.
O atenie deosebit se acord n ultima perioad obinerii unor materiale
metalice pe baz de aluminiu cu refractaritate nalt, utiliznd n calitate de
elemente de aliere metale greu fuzibile, lantanide i combinaii metalice (n special
oxizi).
Un nou material metalic refractar pe baz de aluminiu a fost obinut prin
utilizarea ca element principal de aliere a ceriului. O compoziie care poate s
o
funcioneze pn la 400 C este 5,2% Ce, 4,2% Ni, 1,5% Mn, rest % Al.
2.2.5. Sistemul Al-Zn

Aliajele Al-Zn sunt din ce n ce mai mult folosite n turntorii datorit faptului
c beneficiaz de rezisten bun la coroziune i se prelucreaz uor prin achiere.
Conform diagramei de echilibru (Fig.2.12) ntre aceste dou metale exist un
domeniu foarte larg al soluiei ; prin urmare, n structura aliajelor industriale nu
apar faze separate, bogate n zinc.
Fig. 2.11. Sistemul Al-Zn

Datorit solubilitii mari, zincul poate influena ntr-un grad considerabil
mbuntirea proprietilor mecanice. De aceea, aliajele AI-Zn i AI-Zn-Si sunt
caracterizate nu numai prin proprieti bune de turnare, dar i prin proprieti
mecanice corespunztoare, fr intervenia tratamentului termic.
75
Dac n compoziia aliajului clasic pentru turnare (5 ... 6,5% Zn, 1,5 ... 3%
Mg, 1,5 ... 3% Cu, 0,05 0,5% Mn, rest% Al) se adaug un modificator complex de
tipul 0,05 0,25% Be, 0,05 ... 0,3% Ti, 0,005 ... 0,15% B, 0,05 ... 0,3% Zr,
plasticitatea se dubleaz, iar proprietile mecanice sunt mai mari cu 15 ... 20%.
Aliajele AI-Zn-Cu au fost folosite printre primele materiale metalice pe baz
de aluminiu, att pentru turnare, ct i pentru deformare plastic. n aceste aliaje,
zincul se adaug ca element de baz pentru mrirea rezistenei, iar cuprul pentru
durificare, mbuntirea proprietilor de turnare i a rezistenei la coroziune sub
sarcin. Siliciul mrete fluiditatea i uureaz turnarea, dar scade plasticitatea.
Fierul, zirconiul, nichelul, cromul i manganul scad sensibilitatea la temperaturi
nalte, ultimele dou elemente mbuntesc proprietile de rezisten la coroziune
sub sarcin. Magneziul crete rezistena, dar scade plasticitatea; calciul, plumbul i
staniul mbuntesc proprietile de turnare, de prelucrare prin achiere i
antifriciune. Structura aliajelor este de soluie solid la adaosuri mici de zinc i
cupru sau se formeaz compusul AICuZn care difuzeaz spre grania grunilor.
Dac coninutul de cupru este mai mare de 2% i cel de siliciu mai mare de 0,5%,
se poate forma eutecticul ternar AI-Al2Cu-Si. Aliajele care conin fier, siliciu i
mangan formeaz Fe2SiAI8 (n lipsa Mn), respectiv (FeMn)3Si2Al15 (n prezena Mn).
Nichelul influeneaz puternic proprietile n prezena cuprului prin formarea
compusului AICuNi sau Al3FeCuNi. Magneziul formeaz compusul Mg2Si i o
cantitate mare se dizolv n soluia solid; prin segregare poate conduce la apariia
compusului Mg2Zn11.
Plumbul, bismutul i staniul acioneaz favorabil asupra proprietilor de
prelucrare prin achiere, aciunea cea mai net fiind totui a plumbului. Achiile
ncep s se rup la un adaos de 0,8% Pb i devin cu att mai mici cu ct cantitatea
de plumb este mai mare, atingndu-se condiiile optime la un coninut de 1,5% Pb.
2.2.6. Aliaje deformabile

2.2.6.1. Aluminiu-magneziu-siliciu
Aceste aliaje s-au extins in domeniul construciilor industriale, civile i de
marina unde se solicita att caracteristici mecanice bune, ct i rezisten mare la
coroziune fr strat de protecie. Sunt cunoscute un numr important de compoziii
unde principalele elemente de aliere variaz in limitele 0,651,2% Mg, 0,41,7%Si,
00,7%Mn, rest %Al, iar proprietile optime se obin in urmtoarele condiii de
tratament termic i prelucrare, omogenizare, timp de 12 h la 1530C, sub linia
solidus din diagrama de echilibru, extrudarea lingoului prenclzit la 460...520C,
clire in apa rece sau calda, urmata de mbtrnire la 175C, timp de 8 h dup o
meninere in condiii normale o zi.
Adaosul de siliciu i magneziu se efectueaz in funcie de compoziia
compusului intermetalic Mg2Si care permite ca in urma dispersrii sale in structura
s se obin caracteristici bune de rezisten i duritate, fr scderea pronunat a
plasticitii.
Din cercetrile efectuate, se constata ca adaosul de siliciu in exces fata de
compoziia Mg2Si asigura creterea proprietilor mecanice, in schimb, micoreaz
proprietile de coroziune. Se apreciaz ca in aceste, aliaje, raportul cel mai
convenabil intre elementele de aliere este Mg:Si=1,73, deoarece solubilitatea
Mg2Si in aluminiu scade odat cu creterea coninutului de magneziu nelegat in
76
compus (tabelul 2.5). Avnd in vedere aceste condiii rezulta ca adaosurile optime
de siliciu i magneziu sunt cuprinse intre 0,6 i 0,9%Mg, respectiv 11,3%Si.
Daca in aliaj este prezent cupru i siliciu, faza Mg2Si se transforma parial
in Cu2Mg8Si6Al5 care asigura durificarea prin mbtrnire. Fierul se poate gsi sub
forma de FeA13, Fe2SiAl8 sau FeMg3Si6Al8 daca nu sunt prezente manganul i
cromul. Borul, titanul, zirconiul i alte elemente de aliere in cantitatea mici formeaz
combinaii.
Tabelul 2.5. Variaia solubilitii Mg2Si in aluminiu in funcie
magneziu nelegat
Temperatura,
o
C
595
577
527
477
427
377
327
1,83
1,73
1,34
0,93
0,64
0,47
0,38
de coninutul de
Concentraia de magneziu, %
0,5
1
1,5
2
0,9
0,52
0,32
0,21
0,16
0,55
0,25
0,12
0,07
0,04
0,35
0,13
0,05
-
0,2
0,07
0,03
-
3
0,05
0,03
-
Manganul are o aciune contradictorie: ntrzie sau evit recristalizarea,

avnd un efect pozitiv din acest punct de vedere; provoac apariia compusului
Mn3Si2Al15, diminund influenta siliciului asupra proprietilor mecanice. Totui, se
apreciaz ca prezena acestui element de aliere in limitele 0,20,6% este necesara
pentru a se elimina legturile intergranulare fragile. prezena simultana in
compoziia acestor aliaje a manganului i cromului asigura o ntrziere a
recristalizrii,mbuntete plasticitatea, rezisten la coroziune i limiteaz
propagarea fisurilor, ele ndeplinind rolul de finisori de structur.
Cuprul are un efect pozitiv asupra proprietilor mecanice. Astfel, un adaos
2
de 0,1%Cu conduce la creterea rezistentei cu 12 daN/mm , aciunea sa fiind
asemntoare cu a unui catalizator pentru precipitarea compusului Mg2Si. La un
coninut mai mare de 0,5%Cu sunt diminuate proprietile anticorosive i se reduce
rezisten la propagarea fisurilor.
Pentru prelucrarea pe maini de achiere de mare randament s-au
dezvoltat pe baza acestui sistem aliaje, care au in compoziie ca elemente de aliere
plumb i bismut in proporie de maximum 0,5%, fiind utilizate ndeosebi in industria
textila (la mainile de filetat), deoarece au rezisten mai nalta, pre1ucrabilitate
mai uoara, avnd i rezisten bun 1a fisurare datorita efortu1ui combinat al
coroziunii si tensiunilor.
2.2.6.2. Aluminiu-cupru-magneziu
Aliajele AI-Cu-Mg cu adaosuri mici de mangan i alte elemente se numesc
duraluminuri. n aceste aliaje cuprul, magneziul i manganul sunt adugate
intenionat. Siliciul i fierul sunt impuriti ntmpltoare, prezena lor fiind datorat
utilizrii la elaborare a unui aluminiu insuficient de pur. Totui, numai fierul
constituie o impuritate inutil sau chiar duntoare.
n funcie de coninutul elementelor de aliere, aliajele de tipul duralumin, se
mpart convenional n trei grupe:
77
- slab aliate (2 ... 3,5%) Cu; (0,2 0,5%) Mg; (0,2

0,5%) Mn;
- mediu aliate (2,5 4,5%) Cu; (0,3
0,8%) Mg; (0,3 0,8%) Mn;
- bogat aliate (3,6 5,2%) Cu; (0,6 1,8%) Mg; (0,6 1,2%) Mn.
Cu creterea coninutului elementelor de aliere, rezistena se mbuntete, dar se micoreaz plasticitatea. Duraluminiul bogat aliat se prelucreaz
greu sub presiune.
Cuprul i magneziul determin rezistena duraluminiului care este direct
proporional cu coninutul acestor elemente. Aceasta se datorete compuilor
CuAl2 i CuMgAl2 solubili n aluminiu, care provoac durificarea aliajului prin
tratament termic.
Manganul se introduce ca i n alte aliaje de aluminiu pentru neutralizarea
influenei negative a fierului i pentru creterea rezistenei de rupere i la coroziune
a duraluminiului, ns datorit efectului negativ pe care l are asupra plasticitii,
coninutul su a fost limitat la 1,2%.
n stare solid n aliaj se pot gsi fazele CuAl2, FeAl3, Mg5Al8, CuMgAl2,
CuMg4Al6, Cu2FeAl7, Cu2Mn3Al20, (CuFeMn)Al6 i (MgMn)3Al10.
Fierul i siliciul sunt impuriti introduse concomitent cu aluminiul.
Coninutul acestor dou elemente este limitat la 0,5 ... 0,6% din cauza influenei
duntoare asupra proprietilor mecanice, tehnologice i asupra rezistenei la
coroziune a aliajelor.
Din punctul de vedere al proprietilor de turnare i deformare, o
importan mare l are raportul dintre coninutul de fier i cel de siliciu. Influena
negativ se micoreaz dac n aliaj coninutul de fier este mai mare sau cel puin
egal cu coninutul de siliciu. Excesul de siliciu provoac o mrire brusc a
coninutului de siliciuri ternare care nrutesc capacitatea aliajului de prelucrare
sub presiune.
n raport cu elementele de aliere, microstructura duraluminiului este
constituit din faze complexe. Fazele intermetalice se disting prin proprietile i
natura lor. Combinaia CuAl2 are o reea tetragonal, iar faza Al2CuMg o reea
romboedric. Ele sunt caracterizate printr-o nalt stabilitate i rezisten i apariia
lor n structur provoac durificarea aliajului.
Pe msura creterii coninutului de magneziu, cantitatea de faz CuAl2 se
micoreaz, iar cantitatea de faze Al2CuMg sau CuMg4Al6 se mrete. n aliajele cu
4 ... 5% Cu i 1,5 ... 2% Mg, practic apar numai fazele Al2CuMg sau CuMg4Al6 care
au influen puternic asupra durificrii aliajului.
Fazele Al2Cu i Al2CuMg trec n soluia solid , pe cnd fazele cu fier i
mangan rmn nedizolvate. Pentru omogenizare, aliajul se supune unei nclziri de
durat la temperatura de 480 ... 490C.
Avnd n vedere faptul c solubilitatea cuprului i magneziului se schimb
n funcie de temperatur, aliajele tip duralumin se supun tratamentului termic:
clire, mbtrnire, recoacere etc. n stare recoapt, structura duraluminiului este
compus din soluii solide, cu formaii secundare de diferii compui definii (CuAI2,
Mg2Si, AI2CuMg, CuMg4AI6) i compui ai fierului. Dup clire, cea mai mare parte
a compuilor CuAI2, Mg2Si i Al2MgCu se dizolv n aluminiu, ceea ce nu se
ntmpl cu compuii fierului. Duraluminiul se folosete mai mult sub form de
semifabricate (table, bare, srm etc.).
Pentru mrirea rezistenei la coroziune, duraluminiul se placheaz cu
aluminiu pur. Dup condiiile tehnice, grosimea stratului de placare reprezint 4
8% din grosimea tablei (sau diametrul srmei, al barei etc.).
78
Dac n duraluminuri sunt adugate unele elemente din grupa zirconiului,

cromului, titanului, bismutului, precum i Al2O3, se obin caracteristici mecanice
superioare att la temperatura normal ct i la temperaturi nalte, precum i o
rezisten foarte bun la coroziune.
O deosebit importan o au aliajele de aluminiu laminabile cu rezisten
mare la temperaturi nalte ntrebuinate pentru confecionarea organelor de maini
o
care n timpul funcionrii se nclzesc la 200 250 C.
2.2.6.3. Aliaje aluminiu-zinc-magneziu

Studiile ntreprinse n ultima perioad, cutnd s nlture dificultile
aliajelor de tip duralumin (rezistena redus la coroziune n stare tensionat,
reducerea nsemnat a proprietilor mecanice la sudarea prin topire, tensiuni
reziduale mari dup tratament termic etc.), au condus la concluzia c aliajele din
sistemele Al-Zn-Mg i Al-Zn-Mg-Cu sunt superioare, ns utilizarea lor n practic a
fost mult vreme imposibil din cauza sensibilitii mari la coroziune.
n sistemul AI-Mg-Zn pot s apar att combinaii binare, ct i ternare
Mg5AI8, ZnAl, Mg2Zn11, MgZn2, Mg3Zn3Al2. Faza Mg5Al8 poate s dizolve pn la
2% Zn, respectiv ZnAl pn la 1% Mg. Toi compuii sunt solubili n aluminiu,
favoriznd mbuntirea proprietilor prin tratament termic.
n prezena manganului cristalizeaz n primul rnd MnAl6 i n continuare
Mg5AI8, Mg3Zn3Al2, MgZn2, Mg2Zn11, ZnAl, Mn5ZnAl24 i (MnMg)3Al10.
Rezistena superioar a acestor aliaje se datorete prezenei zincului care
formeaz compusul definit Al2Mg2Zn3, solubil n aluminiu, al crui efect prin
durificare este mult mai mare dect al celorlalte faze prezente n structur. n
acelai timp, aceste materiale metalice permit realizarea unor limite de elasticitate
superioare celor ntlnite n aliajele Al-Mg, fr ca tratamentul lor termic s fie prea
complicat, de altfel unele din ele se autoclesc. Aceast proprietate este deosebit
de interesant ntruct ele se sudeaz uor i caracteristicile mecanice ale
mbinrilor se mbuntesc prin mbtrnire natural.
Aceste aliaje au caracteristici bune de sudur, nu prezint sensibilitate
pronunat la fisurarea prin contracie (aceast sensibilitate poate fi diminuat prin
creterea coninutului de magneziu i este eliminat n prezena adaosului de
zirconiu), iar mbinarea poate s-i mbunteasc proprietile mecanice prin
simpla mbtrnire natural.
Rezistena la temperaturi nalte a acestor materiale este nesatisfctoare i
din aceast cauz ele nu sunt recomandate s funcioneze la durate ndelungate la
o
temperaturi mai mari de 100 ... 120 C.
Dintre diferitele aliaje de aluminiu, acestea sunt printre cele mai indicate s
o
o
fie aplicate n criogenie, fie c sunt sau nu sudate. n domeniul +20 C ... -196 C,
alungirea crete cu 20% att n stare de clire i mbtrnire natural ct i n stare
de clire i mbtrnire artificial, iar limita de curgere i rezistena de rupere cu 10
... 20%.
Din studiul influenei zincului i magneziului, s-a ajuns la concluzia c
aliajele bogate n al doilea element de aliere au cea mai mic rezisten la
coroziune. La fel acioneaz i titanul indiferent de prezena altor elemente de
aliere. Adaosul de zirconiu n limitele 0,07 ... 0,2%, pe lng efectul pozitiv asupra
proprietilor de sudare, mbuntete i rezistena la coroziune. Fierul i
manganul pn la 0,3% nu influeneaz aceast proprietate.
Elementul care are efectul cel mai favorabil asupra rezistenei la coroziune
este cromul (0,1 ... 0,3%), iar cuprul dac este adugat n limite de (0,1 ... 0,35%)
79
mbuntete att proprietile mecanice ct i rezistena la coroziune, dar reduce

caracteristicile de sudabilitate.
n ultimul timp rezultate spectaculoase au fost obinute in cazul aliajelor din
acest sistem microaliate cu litiu, titan, crom etc. i limitndu-se coninutul de Cu <
0,2%. Ele ating proprieti mecanice superioare, putnd funciona in condiii optime
o
n domeniul temperaturilor 150 ... 350 C. Aceste elemente adugate n cantiti de
0,1 ... 0,4% acioneaz diferit asupra materialului metalic. Titanul este elementul
modificator care favorizeaz finisarea granulaiei, cromul conduce la mrirea
rezistenei la coroziune, iar litiul mbuntete rezistena la temperaturi nalte i la
fluaj.
2.2.6.4. Aliaje aluminiu-zinc-magneziu-cupru

Aliajele de aluminiu de tipul Al-Zn-Mg-Cu au nceput s fie produse foarte
mult n ultimele decenii, n scopul utilizrii lor n diferite domenii ale tehnicii, n
special n aeronautic, n construcia de autoturisme etc. Deoarece atmosfera
umed are influen negativ asupra coroziunii prin fisurare sub tensiune, este
necesar ca sorturile de aliaje elaborate pentru construciile de avioane cu nlime
de zbor redus s posede rezisten mecanic i la oboseal (la solicitri
dinamice) deosebit i rezisten bun la coroziune n special mpotriva propagrii
fisurilor. n afar de aceste caracteristici, aceste aliaje mai trebuie s posede
sudabilitate, rezisten la solicitri de durat i la temperaturi nalte, rezisten
convenabil i proprieti criogenice, capacitate de mbinare, de prelucrare prin
achiere, comportare bun la acoperiri de protecie, sensibilitate la clire etc.
Trecerea de la sistemul ternar AI-Zn-Mg la sistemul cuaternar AI-Zn-Mg-Cu
se manifest printr-o coborre a temperaturilor solidus i lichidus.
Pentru acest sistem ca adaosuri de aliere mai importante sunt metalele
grele, greu fuzibile i nobile (Cr, Mn, Zr, Ti, Co, Ag, V). Iniial, aceste elemente au
fost adugate pentru evitarea apariiei coroziunii prin fisurare sub tensiune, dirijnd
cristalizarea primar cu generarea unei structuri poligonale i frnnd creterea
grunilor la recoacerea de solubilizare. Concomitent, ele au un rol determinant n
stabilirea vitezei critice de rcire la procesul de clire care urmeaz dup
recoacerea de solubilizare. Dintre aceste elemente, singurul care nu d rezultate
convenabile este vanadiul, ca urmare a generrii unor precipitate grosiere de
Al12Mg2V care influeneaz negativ tenacitatea i rezistena la oboseal i
favorizeaz apariia coroziunii intercristaline.
n ultimul timp s-au utilizat i alte metale, ca: ceriu, ytriu, bor, cadmiu, aur,
litiu, care asigur proprieti superioare, permind obinerea unor materiale
metalice comparabile cu titanul. Au fost luate n considerare i elementele wolfram,
molibden, niobiu, thoriu, lantan, metale alcaline, samariu etc.
Alte adaosuri menionate n literatura de specialitate sunt titanul cu miimi
de procente de bor care contribuie la finisarea structurii i beriliul care previne
formarea scnteilor cnd materialele respective sunt folosite pentru confecionarea
unor ansambluri folosite n domeniul industriei miniere, chimic i explozivilor.
80
2.3. Elaborarea aliajelor de aluminiu

2.3.1. Materii prime i condiii de elaborare
Tehnologia elaborrii aluminiului i aliajelor sale are particulariti
specifice, determinate nu numai de proprietile fizico-chimice variate ci i de
condiiile diferite pe care trebuie sa le ndeplineasc produsele turnate. Este foarte
important sa se aleag corect materialele care compun ncrctura i tipul
agregatului de topire, deoarece materialele metalice pe baza de aluminiu cu
caracteristici mecanice superioare se obin numai daca se previne impurificarea
bii metalice cu elemente nedorite in timpul topirii.
Schema general a fluxului tehnologic de elaborare i procesare a
materialelor cu baz de aluminiu este prezentat n Fig.2.12.
Ca materiale care intra in componenta ncrcturii la elaborarea aluminiului i
aliajelor sale se utilizeaz: metale i aliaje primare, deeuri din seciile
prelucrtoare, deeuri mici ne topite, nichel, crom, mangan, beriliu, cupru, zirconiu,
fier sub forma de prealiaje binare, AI-Fe10; ALNi20, Al-Cr(2... 4%Cr), AICu(33...50%), AlFe4, AIMn10, Al-Zr(4. ..5%), titan, mangan, zirconiu, cupru, bor,
sub forma de prealiaje ternare: Al-Cu-Mn(30...40% Cu, 5.. .10% Mn); Al-Cu-Ti
(54% Cu, 5% Ti); Al-Ti-B (4...5% Ti, 1...2% B) sau sub forma de sruri K2TiF6,
K2ZrF6, KBF4, ZnC12, MnC12.
Succesiunea operaiilor de incarnare i de topire depinde de compoziia
aliajului, de temperatura de topire a componenilor etc. La elaborarea aliajelor din
metale primare i prealiaje se introduce mai nti aluminiul, in care se dizolva apoi
prealiajele. Daca pentru elaborare se utilizeaz i aliaje primare, acestea se
ncarc mai nti, apoi metalul pur i numai dup aceea prealiajul.
La topirea ncrcturii care conine deeuri, se introduc la nceput materialele in
blocuri, deeurile, iar dup topirea lor restul metalelor i prealiajelor. Componenii
care au tensiune mare de vapori (la care se produc pierderi mari prin volatilizare i
oxidare), in special magneziul i zincul, sunt adugai in baia metalica la sfritul
operaiei de elaborare. La elaborarea aliajelor de tip duralumin se respecta
urmtoarea ordine: se ncarc la nceput aluminiul in blocuri, deeurile mari i rebuturile de lingouri. Dup topirea acestora se introduce la temperatura de 690. . .
720C prealiajul AI-Cu. Magneziul i zincul se adaug in topitura la sfritul
elaborrii.
Ordinea de incarnare a materialelor la elaborarea aliajelor complexe pe baza
sistemului Al-Cu depinde de felul i de cantitatea componenilor.
Prenclzirea materialelor pentru a se elimina de la suprafaa lor
umiditatea care reprezint una din principalele surse de impurificare cu incluziuni
nemetalice solide i gazoase, iar in anumite condiii poate provoca apariia
accidentelor de muncii (explozii, aruncarea topiturii in exterior din spaiul de
elaborare etc.), cauzate de interaciunea energica a aluminiului cu vaporii de apa i
a agitrii puternice a bii metalice datorita excesului de cldura aprut in sistem.
In practica din uzine exista doua metode principale de elaborare a aliajelor
de aluminiu, i anume:
direct din metale primare i prealiaje;
din deeuri retopite (lichide) in cantitate de 20...30% din masa ncrcturii,
care se introduc in cuptor dup efectuarea analizei chimice, pentru
81
cunoaterea compoziiei lor (aliajul se elaboreaz in doua agregate

diferite).
PREGTIRE MATERII
PRIME
Flux de
protecie
ELABORARE ALIAJ
Cuptor
Aliaj
TRATARE CU FLUX PENTRU
ELIMINAREA INCLUZIUNILOR
NEMETALICE
Flux de
dezoxida
DEGAZARE
Prealiaje
complexe
(finisoare/
modificatoar
Zgur
Argon
TRATARE CU PREALIAJE PENTRU

FINISARE I MODIFICARE
)
MENINERE PENTRU
OMOGENIZARE
Prelevare probe din topitur
ANALIZ COMPOZIIE CHIMIC
Metale,
Prealiaje
CORECIE COMPOZIIE CHIMIC
Probe
MENINERE
TURNARE
Analiz
microscopic
Produse turnate
Determinare
granulaie
DETERMINRI
PROPRIETI
MECANICE
TRATAMENT TERMIC
Produse finale
Analiz microscopic
Determinarea proprietilor
mecanice
82
Fig.2.12. Schema
general a fluxului
tehnologic de elaborare
i procesare a
materialelor cu baz de
2.3.1.1. Atmosfera de elaborare

Viteza de desfurare a procesului de oxidare (dup cum s-a artat n
paragraful 1.4.2.2.) depinde de caracterul interaciunii metalelor cu oxigenul,
activitatea acestuia fata de elementele de aliere, apariia peliculei de oxid la
suprafaa metalului etc. Procesul depinde in primul rnd de natura i proprietile
oxidului format. Daca volumul oxidului este mai mic dect volumul metalului, viteza
de oxidare crete continuu, iar in cazul cnd valorile sunt inversate, viteza de
oxidare variaz dup o ecuaie parabolica.
- Voxid:Vmet >1, suprafaa metalului se acoper in ntregime cu 0 pelicula de
oxid i procesul de oxidare depinde in continuare de posibilitatea de
difuzie a ionilor de metal spre suprafaa de reacie sau a atomilor de
oxigen prin stratul de oxid. n acest caz, variaia vitezei de oxidare in
funcie de timp se determina cu ajutorul expresiei:
m2 = kt
(2.1)
unde: m este masa de metal oxidat,
k - constanta de vitez,
t- timpul.
- - Voxid:Vmet <1, difuzia oxigenului nu este mpiedicat de stratul de oxid, iar
viteza de oxidare respect relaia:
m = kt
(2.2)
Fig. 2.13. Viteza de oxidare a aluminiului
a. Elaborare n atmosfer oxidant

In atmosfera oxidanta, aluminiul i aliajele sale se oxideaz la suprafa.
Procesul decurge la nceput destul de repede, iar mai trziu, pe msura creterii
grosimii peliculei de oxid, el devine foarte lent (fig. 2.13).
La meninerea in continuare in atmosfera oxidanta i la temperatura nalta,
viteza se micoreaz in aa msura nct curba oxidabilitii se apropie asimptotic
de axa absciselor. Aliajele de aluminiu care conin cupru se oxideaz ceva mai
intens dect aluminiul pur, dar caracteristica procesului rmne aceeai.
83
Datorita oxidabilitii sczute a aluminiului i aliajelor sale, elaborarea lor in

atmosfera oxidanta nu este duntoare, mai ales cnd ncrctura este formata din
materiale in buci mari. In cazul topirii achiilor sau a deeurilor de dimensiuni
mici, atmosfera oxidanta poate sa aib influenta nefavorabila. In acest caz, pe
fiecare bucica de metal se formeaz
o pelicula rezisten de oxid. La
supranclzire peste temperatura de topire, metalul nu se scurge din nveliul
format, ci rmne in interiorul acestuia. Nu se obine metal topit deloc sau
randamentul este foarte mic. Pentru creterea randamentului de metal la retopirea
ncrcturii mrunte poate fi folosit un fondant (criolit), al crui rol este de a dizolva
oxizii formai la suprafaa. Introducerea deeuri1or in fondantul topit permite o
mrire substaniala a randamentului, deoarece nu se produc pierderi datorita
oxidrii in timpul nclzirii.
b. Elaborare n atmosfer reductoare

Hidrogenul, oxidul de carbon i hidrocarburile sunt de obicei considerate
gaze reductoare. Daca acest lucru este justificat pentru cupru, nichel i aliajele
lor, in cazul aluminiului i aliajelor sale aceasta caracteristica nu corespunde
ntrutotul realitii.
Oxidul de carbon nu este un gaz reductor pentru aluminiu i aliajele sale.
Dimpotriv, in atmosfera de oxid de carbon aceste materiale se oxideaz i se
carbureaz. Totui procesul decurge foarte ncet cu aluminiu, din cauza formarii la
suprafaa sa a peliculei de oxid, iar pentru a se forma carbura este necesara o
temperatura mai nalta dect cea folosita la elaborare. Din aceasta cauza pentru
condiiile din practica reacia dintre aluminiu si oxidul de carbon este mai corect sa
fie considerata ca o oxidare slaba cu formarea negrului de fum.
Hidrocarburile se descompun energic in prezena aluminiului topit.
Hidrogenul aprut in sistem se dizolva parial in metal, iar carbonul formeaz o
cantitate mai mica sau mai mare de carbura (funcie de temperatura bii metalice),
restul depunndu-se sub forma de negru de fum.
Pentru aluminiu i aliajele sale, gazul cel mai duntor din atmosfer
reductoare este hidrogenul, deoarece se dizolva in metal i provoac apariia
suflurilor i porozitilor in produsele turnate. Dependenta solubilitii lui de
temperatura i presiune se exprima prin ecuaia:
log S =
A 1
+ B log p H 2
T 2
(2.3)
unde: S este solubilitatea hidrogenului, cm3/100g;

T- temperatura absoluta a aliajului in care este dizolvat hidrogenul,K;
p H 2 - presiunea pariala a hidrogenului molecular existent in mediul
exterior, n mm Hg,
Ecuaie permite determinarea coninutului limit la o temperatura dat, daca se cunoate presiunea sa parial in atmosfera. In condiii obinuite, nu exista hidrogen
in mediul exterior, dar atmosfera conine ntotdeauna umiditate care
interacioneaz energic cu baia metalic, punnd in libertate acest element.
Hidrogenul astfel format poate avea o presiune parial diferita in funcie
de
intensitatea reaciei, care depinde de umiditatea din aer, de compoziia chimica i
de grosimea peliculei de oxid de la suprafaa topiturii, de temperatura i de
concentraia gazului in baia metalica.
84
Fig. 2.14. Solubilitatea H n Al-Si
Fig. 2.15. Solubilitatea H n Al-Cu
Fig. 2.16. Solubilitatea H n Al-Mg.
85
Pentru aliajele Al-Si variaia solubilitii funcie

de temperatura i
compoziie este prezentata in figura 2.14, iar pentru aliajele AI-Cu, in figura 2.15.
Adugarea magneziului mrete mult solubilitatea hidrogenului (fig. 2.14). In
literatura de specialitate se indica posibilitatea formarii in anumite condiii a unor
soluii suprasaturate intre hidrogen i aluminiu.
Gradul de suprasaturare se determina eu expresia:
q=
Cl S s
Ss
(2.4)
unde: Cl este coninutul de hidrogen in metalul lichid;

Ss - solubilitatea in metalul solid.
Pe baza datelor s-a stabilit dependenta dintre coninutul de hidrogen in
topitur i formarea porozitilor in piesa turnat. Se accept pentru coninutul de
3
3
hidrogen 0,10 cm /100 g in piesele de aluminiu i 0,20 cm /100 g in lingourile
tunate din aluminiu i aliajele sale.
Deosebirea dintre aluminiu i cupru saturat cu hidrogen const in faptul c
la rcirea aluminiului, hidrogenul din soluii se degaj cu o ntrziere nsemnat. In
cazul de fat are loc un fel de histerezis termic, care provoac suprasaturarea
metalului cu gazul dizolvat. Din aceast cauza, metodele de ndeprtare a gazu1ui
in timpul procesului de turnare sunt puin eficace, chiar in cazul turnrii continue
sau semicontinue cu rcirea direct a lingoului cu ap, cnd condiiile de degajare
i de ndeprtare a gazului sunt optime.
nainte de turnare, aluminiul i aliajele sale trebuie elaborate astfel nct
sa nu conine hidrogen. Pelicula de oxid, care are rezistent mare i permeabilitate
mica, contribuie la meninerea acestui gaz in soluie pn la sfritul solidificrii.
La rcirea metalului topit, adesea se poate observa apariia, sub pelicula de oxid,
a bulelor de hidrogen care nu se degaj in atmosfera. Ca urmare, la suprafaa
metalului topit se creeaz o important presiune pariala a gazului i ndeprtarea
lui din soluie
mai departe este stagnat (daca s-a stabilit un echilibru termodinamic).
Pe msura creterii temperaturii, solubilitatea hidrogenului in aluminiul
topit crete intens i aproape uniform, atingnd un maxim, in limitele de
temperatura de 1600... 1700C. La temperaturi mai nalte, solubilitatea
hidrogenului in aluminiu scade ajungnd la valoarea zero la temperatura de
fierbere.
In cazul scderii presiunii deasupra metalului, micorarea solubilitii se
produce la o temperatura mai joasa. La un vid cu o presiune remanent de ordinul
zecimilor de mm Hg, aluminiul fierbe la o temperaturii de 900C. In acest caz, gazul
dizolvat in metal este complet in deprtat; un vid redus nu are, practic, nici o
influent asupra coninutului de hidrogen din aluminiu. O influenta redusa se
constat i la micorarea presiunii pariale a gazelor deasupra topiturii. In ambele
cazuri, cauza influentei reduse asupra coninutului de hidrogen in aluminiul topit
este dup ct se pare prezena la suprafaa topiturii a peliculei de oxid care
menine cantitatea mari de gaz in topitura i nu permite evacuarea lui in atmosfera.
Pentru eliminarea hidrogenului trebuie sa se creeze un vid, la care metalul sa
fiarb, dac numai in aceste condiii se realizeaz o degazare completa. Dintre
aliajele de aluminiu, cele care conin nichel, precum i magneziu, dizo1va mai mult
hidrogen.
86
Siluminul absoarbe cu deosebita uurina hidrogenul, dup modificare,

deoarece conine sodiu care descompune energic apa.
Vaporii de apa, aflai n atmosfera agregatului, provoac creterea treptata
a cantitii de gaz din metal, chiar la elaborarea in cuptoare electrice cu rezistenta.
Gradul de absorbie depinde de temperatura bii metalice, de presiunea i de
coninutul de umiditate. In anotimp ploios i n climat umed, absorbia hidrogenului
care rezulta din reacia dintre aluminiu i vaporii de apa, decurge mai intens dect
intr-un climat uscat.
In tehnica se cunosc diferite metode pentru protejarea aluminului i aliajelor
sale, dintre care cele mai import ante sunt:
- folosirea n ncrcturi de materii prime, nnobilate prin sablare,
decapare etc.;
- efectuarea operaiei de elaborare in cuptoare cu suprafaa mica
de contact ntre metalul lichid i atmosfera;
- utilizarea unei atmosfere neutre sau protectoare;
- accelerarea maxima a operaiei de topire, fr a se supranclzi metalul
nainte de a fi evacuat din cuptor;
- rafinarea metalului sau aliajului prin diferite metode: cu fluxuri, prin flotaie,
prin filtrare etc.;
- degazarea metalului (prin barbotarea cu gaz inert, cu gaz activ, cu ajutorul
purificatorilor, prin vibraii, cu ajutorul curentului electric etc.).
2.3.1.2. Materiale refractare pentru agregatele de elaborare

La elaborarea aluminiului i aliajelor sale, de o importan deosebita pentru
obinerea produselor de nalta calitate este alegerea compoziiei adecvate a
materialului refractar, din care se construiete spaiul de lucru al cuptoarelor.
Materialele refractare folosite de regula, se compun din oxizi de calciu, de
magneziu, de aluminiu, siliciu, fier, crom, zirconiu, zinc etc. La elaborarea
aluminiului i aliajelor sale nu este permis sa se foloseasc cptueli care conin
oxizi de siliciu, fier, crom i zinc deoarece, se pot produce reacii de tipul:
2Al + 3/2Si02 = Al203 + 3/2Si
2Al + 3FeO = Al203 + 3Fe
2Al + Fe203 = Al203 + 2Fe
2Al + Cr 203 = Al203 + 2Cr
2Al + 3ZnO = Al203 + 3Zn
Oxizii obinui rmn in stare solida la suprafaa cptuelii sau ptrund in
baia metalica sub forma de incluziuni nemetalice. Metalele reduse din oxizii
cptuelii trec in aliaj daca se dizolva in acesta. In cazul cnd reaciile se
desfoar fr sa se produc modificri importante de volum, oxizii rezultai pot
rmne la suprafaa cptuelii, formnd un fel de strat nou de material refractar,
care nu intra in reacie cu metalul, se menine destul de bine i nu mpiedica mersul
procesului de elaborare.
Coroziunea materialelor refractare poate avea loc i prin oxidarea direct a
aluminiului lichid:
4Al(l) + 3O2 = 2Al2O3
Aerul care traverseaz materialul refractar (fig. 2.17) furnizeaz oxigenul
care vine n contact cu aluminiul lichid infiltrat n refractar, formndu-se corindon.
Volumul corindonului fiind cu 25% mai mare dect al metalului infiltrat, conduce la
87
fisurarea refractarului i la infiltrarea n continuare a metalului care se oxideaz.
Fig. 2.17. Formarea

corindonului la contactul dintre
aliaj i cptueala refractar.
Pentru topirea aluminiului i aliajelor sale, se folosesc adesea creuzete sau

oale de fonta. Fierul se dizolva in aluminiu fr a provoca o cretere importan a
temperaturii de topire a aliajului. Cantitile care conform diagramei de echilibru a
sistemului AI-Fe ar putea sa treac in aliaj nainte de temperatura de 750C, sunt
uneori prea mari pentru a putea fi admise. La elaborarea aluminiului intr-un creuzet
de fonta, fr vopsirea suprafeei interioare a acestuia, cantitatea de fier dizolvata
este de 0,03...0,05%, cnd procesul s-a desfurat la 720C la o durata de
meninere normala. In condiiile cnd tehnologia necesita supranclzirea bii
metalice la temperatura mai nalta (ca de exemplu la modificare a siluminurilor),
este preferabil sa se evite ntrebuinarea acestui spaiu de elaborare. Pentru a evita
dizolvarea fierului in topitura, suprafeele creuzetelor din fonta sau otel sunt
acoperite in interior cu o vopsea refractara care are in compoziie diverse pulberi
de azbest, talc, alumina, magnezie etc., amestecate cu o soluie
de silicat de
sodiu.
2.3.1.3. Fluxurile
Pentru a se obine produse de buna calitate din aluminiu i aliajele sale nu
este suficient sa se cunoasc numai compoziia chimica, ci trebuie sa se conduc
in mod raional procesul de elaborare pentru a se evita pe ct este posibil
impurificarea acestora cu incluziuni nemetalice solide i gazoase.
Tehnologia folosi la curent in practica industriala consta in protecia bii
metalice de, aciunea gazelor oxidante i reductoare din atmosfera agregatului
prin acoperirea suprafeei acesteia cu un flux, in compoziia cruia pot fi prezente
substanele: cloruri de potasiu, sodiu, magneziu, calciu, zinc, mangan, bariu,
fluoruri de magneziu, calciu, bariu, sodiu, fluorsilicati, fluortitanati, fluorzirconati,
carbonai, criolit, carnalit etc. O compoziie complexa a fluxului este necesara
avnd in vedere faptul ca o serie de proprieti, cum ar fi densitatea, tensiunea
superficiala, temperatura de topire etc. pot fi modificate prin schimbarea raportului
intre diferii componeni. Astfel, de exemplu, cnd in flux se introduc sruri
tensioactive se micoreaz tensiunea superficiala la limita de separare baie
metalica-flux, realizndu-se o protecie excelenta.
De regula, principalii componeni la majoritatea fluxurilor utilizate la
elaborarea aluminiului i aliajelor sale sunt: NaCl i KCl, deoarece acestea au o
88
stabilitate mare, permit obinerea unui amestec cu punct de topire sczut i unghi
limita de umectare mic.
Prezenta fluorurilor in compoziia fluxurilor este justificata deoarece
acestea mresc tensiunea superficiala la limita baie metalica-flux, mbuntesc
capacitatea acestuia de a se separa de topitur i contribuie la eliminarea
incluziunilor nemetalice solide.
Avnd in vedere aciunea complexa a fluxurilor asupra bii metalice, ei pot
fi clasificai in mai multe grupe:
- fluxuri de protecie;
- fluxuri de degazare;
- fluxuri de rafinare;
- fluxuri de modificare finisare a structurii;
- fluxuri cu aciune complexa.
Fluxurile de protecie conin clorura de sodiu, clorura de potasiu,
clorura de magneziu, carnalit i mici adaosuri de fluoruri, in funcie de natura
materialului metalic i de temperatura procesului.
La elaborarea aliajelor pe baza sistemelor Al-Si, Al-Si-Cu, Al-Cu,
compoziia curent utilizata este 45% KCl, 45% NaCl, 10% Na3AlF6,care
corespunde eutecticului cu temperatura de topire de 605C. Pentru materialele
metalice cu coninut de magneziu se folosesc compoziiile 95% MgCl2.KCl, 5%
CaF2, respectiv 45% MgCl2, 30% KCl, 25% NaCl. Cnd se urmrete sa se elimine
din baia metalica sodiul, se adaug fluxul 25% KCl, 25% NaCl, 50% MnCl2, iar
pentru calciu, compoziiile 40% KCl, 40% NaCl, 20% AlF3 sau 40% NaCl, 40%
KCl, 20% Na2SiF6.
Fluxurile de degazare au o eficacitate mare cnd conin hexacloretan,
hexaclorbenzen, CCl4, MnCl2, ZnCl2, BCl3, TiCl4 Na2SiF6, CaCl2.
Fluxurile de rafinare au in structura lor criolit care este capabila sa dizolve
din baia metalica principala incluziune nemetalica solida - alumina - iar cei de
finisare a structurii, sruri pe baza de titan, zirconiu, bor, sodiu etc.
Pentru rafinarea i modificarea siluminurilor se folosete un flux in
compoziia cruia intra: criolit ca reactiv pentru rafinare, fluorura de sodiu ca
modificator i la care se adaug NaCl i KCl pentru reducerea temperaturii de
topire. In funcie de temperatura de topire a materialului metalic, compoziia sa se
prezint in tabelul 2.6.
Tabelul 2.6. Compoziia fluxurilor pentru modificarea siluminurilor
Componenii
Fluorura de sodiu
Clorura de sodiu
Clorura de potasiu
Criolit
Coninutul n funcie de temperatura

de topire
750
o
C
65
25
10
700
o
C
40
45
15
600
o
C
30
50
10
10
Acest flux acioneaz ca un modificator binar sau ternar, intr-un timp

extrem de scurt i permite reducerea consumului de sruri de la 2 la 0,7...1%, cnd
89
se folosete in stare solida i pn la 0,3.. .0,5% cnd se introduc in stare lichida.

In ultima perioada pentru modificarea complexa a siluminurilor au fost
introduse compoziiile: 12% KCl, 10% NaCl, 14% CaCl2, 18% BaCl2, 18% KF, 10%
NaF, 8% CdCl2, 8% CaBF4, 2% K2TiF6 respectiv 10% KCl, 8% NaCl, 3% CaCl2,
19% BaCl2, 19% KF, 9% NaF, 10% CaF2, 10% CdCl2, 10% NaBF2, 2% K2TiF6.
Se cunoate un numr mare de compoziii de fluxuri pentru aluminiu i
aliajele sale, dintre care cele mai utilizate sunt prezentate in tabelul 2.7.
Fluxurile de eliminare a dross-urilor au rolul de a distruge pelicula de oxid
de aluminiu (Al203) care se formeaz la suprafaa topiturii i nglobeaz o cantitate
mare de aliaj solid. Aceste fluxuri conin compui capabili s reacioneze exoterm
cu aluminiul genernd cldur:
2Al + KNO3 = Al203 + N2 + K
H = -1230kJ
Tabelul 2.7. Compoziii de fluxuri utilizate la elaborarea aliajelor de aluminiu
Componeni fluxului,%
Nr. crt.
MgCI2 .
NaCl KCI MgCI2
CaCl2
Na3AIF6
NaF
CaF2
KCl
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
39
50
50
40
35
6
75
50
70
-
50
35
35
50
35
50
30
60
25
40
10
-
4,4
10
15
20
-
6,6
15
5
50
100
-
Fluxurile reacioneaz cu pelicula de Al203 de la suprafaa dross-urilor pe

care o distrug, elibernd metalul din interior (60-85% din dross este metal):
6Na2SiF6 + 2Al203 = 4Na3AlF6 + 3SiO2 + 3SiF4
n acest fel se reduc pierderile de metal cu drossurile.
Ca urmare, fluxurile trebuie sa ndeplineasc urmtoarele condiii:
- sa nu se dizolve in baia metalica si sa nu retina in structura
lor particule metalice;
- sa dizolve oxizii i celelalte incluziuni nemetalice sau cel puin sa
fie
agentul principal de eliminare a lor;
- sa fie in stare lichida la temperatura de elaborare;
- densitatea sa fie diferita fata de cea a materialului metalic nu
numai in stare pura, ci i dup dizolvarea incluziunilor pentru a cror eliminare este
folosit.
Condiia de a nu intra in reacie chimica cu baia metalica este satisfcuta
de toate srurile a cror tensiune de disociere este inferioara tensiunii de disociere
a combinaiilor elementelor care intra in compoziia ncrcturii. Dizolvarea
incluziunilor depinde att de proprietile fizico-chimice ale fluxurilor, ct i ale lor.
Se poate arata ca
90
Fig.2.18. Diagrama de
faz ternar a sistemului
KCl-NaCl-NaF.
Fig.2.19. Diagrama binar pentru fluxuri:

a) KCl NaCl ; b) Na3AlF6 NaCl ; c) NaF NaCl.
substantele apropiate din punctul de vedere al compoziiei, proprietilor i
structurii, se dizolva bine unele in altele, fenomen frecvent i in cazul srurilor
aceluiai metal.
Pentru alegerea corecta a fluxului trebuie cunoscute diagramele de
echilibru binare i ternare din sistemul incluziuni-baie metalica-fluxuri. Astfel de
exemplu, analiznd diagrama de echilibru a sistemului Na3AlF6-Al203, s-a ajuns la
91
concluzia ca criolila este un dizolvant excelent pentru alumin, asigurnd

eliminarea acesteia daca este prezena in compoziia fluxului. Criolit poate sa
ndeplineasc i rolul de degazant att prin ndeprtarea complecilor de tipul
Al2O3-H2 ct i prin disocierea ei conform reaciei:
Na3AlF6 3NaF+AlF3
cnd apare in sistem fluorura de aluminiu care la temperatura de elaborare a
aluminiului i aliajelor sale sublimeaz, favoriznd eliminarea gazelor dizolvate din
baia metalic, la fel ca orice gaz inert.
Totui trebuie artat c ntre baia metalic i srurile rezultate din
disocierea criolitei pot sa se desfoare i reaciile de tipul:
NaF + AlNa + AIF
2 Al + AlF3 3 AlF
care conduce la pierderi mari de aluminiu.
Aluminiul i unele din aliajele sale pot sa fie elaborate in atmosfera
oxidanta, fr flux. In cazul aluminiului, ca rezultat al reaciei acestui metal cu
oxigenul din aer sau cu gazele oxidante care se gsesc in atmosfera (H20, C02 N02
etc.), la suprafaa bii metalice se formeaz
pelicula de alumina care este
suficient de densa i frneaz difuzia oxigenului in topitura. La fel se comporta
aliajele cu siliciu, cupru i zinc. Pelicula de oxid, la temperaturi mai mari de 700C,
are structura -A1203 care i schimba in timpul procesului vizibil parametrii ca
urmare a formarii soluiei solide (A1203, MeO).
Totui, in cazul unor aliaje de aluminiu, in special cele care conin
magneziu i mangan, elaborarea nu se poate efectua fr flux din cauza ca stratul
de oxid format nu protejeaz in mod corespunztor topitura de influenta atmosferei.
S-a constatat pe cale experimentala ca la un coninut mai mare de 1% Mg, pelicula
formata este compusa in exclusivitate din oxid de magneziu i nu este capabila sa
protejeze topitura, fiind poroasa. Aliajele din sistemele Al-Mg, Al-Si-Mg elaborate
fr flux nu se pot utiliza din cauza coninutului mare de incluziuni nemetalice
solide formate in timpul procesului i acumulata in compoziia topiturii. O protecie
perfecta se realizeaz in condiiile folosirii, att a fluxurilor, ct i a beriliului ca
element de aliere. prezena in topitura a 0,03...0,07% Be asigura puritatea i
micoreaz oxidabilitatea materialului metalic lichid, datorita formarii la suprafaa
bii a unei pelicule dense de oxid de beriliu i magneziu.
2.3.1.4. Topirea i alierea

Elaborarea aliajelor de aluminiu comerciale se realizeaz n diferite tipuri
de cuptoare nclzite cu combustibil lichid sau gazos (cu creuzet, cu reverberaie)
i n cuptoare electrice (cu rezistoare, cu inducie fr miez sau cu miez de fier).
Succesiunea operaiilor de ncrcare i de topire depinde de compoziia
aliajului, de temperatura de topire a componenilor etc.
La elaborarea aliajelor din metale primare i prealiaje se introduce mai nti
aluminiul, n care se dizolv apoi prealiajele. Dac pentru elaborare se utilizeaz i
aliaje primare, acestea se ncarc mai nti, apoi metalul pur i numai dup aceea
prealiajul.
La topirea ncrcturii care conine deeuri, se introduc la nceput
materialele n blocuri, deeurile, iar dup topirea lor restul metalelor i prealiajelor.
Componenii care au tensiune mare de vapori (la care se produc pierderi mari prin
volatilizare i oxidare), n special magneziul i zincul, sunt adugai n baia metalic
la sfritul operaiei de elaborare.
92
La elaborarea aliajelor de tip duralumin se respect urmtoarea ordine: se

ncarc la nceput aluminiul n blocuri, deeurile mari i rebuturile de lingouri. Dup
o
topirea acestora se introduce la temperatura de 690 ... 720 C prealiajul Al-Cu.
Magneziul i zincul se adaug n topitur la sfritul elaborrii.
Ordinea de ncrcare a materialelor la elaborarea aliajelor complexe pe
baza sistemului Al-Cu depinde de felul i de cantitatea componenilor. La
elaborarea din metale primare i prealiaje se topete la nceput cea mai mare parte
a aluminiului. Titanul se adaug sub form de prealiaj ternar AI-Cu-Ti, iar
magneziul sub form de blocuri sau prealiaj.
Achiile i deeurile mici, avnd la suprafa ap, ulei, nisip sau alte
impuriti, se pot utiliza n ncrctur numai dup o retopire prealabil, turnare n
blocuri i analiza chimic a acestora. nainte de ncrcarea n cuptorul de topire,
este indicat prenclzirea materialelor pentru a se elimina de la suprafaa lor
umiditatea care reprezint una din principalele surse de impurificare cu incluziuni
nemetalice solide i gazoase, iar n anumite condiii poate provoca apariia
accidentelor de munc (explozii, aruncarea topiturii n exterior din spaiul de
elaborare etc.), cauzate de interaciunea energic a aluminiului cu vaporii de ap i
a agitrii puternice a bii metalice datorit excesului de cldur aprut n sistem.
n practica industrial se utilizeaz dou metode principale de elaborare a
aluminiului i aliajelor sale, i anume:
- direct din metale primare i prealiaje;
- din deeuri retopite (lichide) n cantitate de 20 30% din masa ncrcturii, care
se introduc n cuptor dup efectuarea analizei chimice pentru cunoaterea
compoziiei lor (aliajul se elaboreaz n dou agregate diferite).
n atmosfer oxidant, aluminiul i aliajele sale se oxideaz la suprafa.
Procesul decurge la nceput destul de repede, iar mai trziu, pe msura creterii
grosimii peliculei de oxid, el devine foarte lent. La meninerea n continuare n
atmosfer oxidant i la temperatur nalt, viteza se micoreaz n aa msur
nct curba oxidabilitii se apropie asimptotic de axa absciselor. Aliajele de
aluminiu care conin cupru se oxideaz ceva mai intens dect aluminiul pur, dar
caracteristica procesului rmne aceeai.
Datorit oxidabilitii sczute a aluminiului i aliajelor sale, elaborarea lor n
atmosfer oxidant nu este duntoare, mai ales cnd ncrctura este format din
materiale n buci mari. n cazul topirii achiilor sau a deeurilor de dimensiuni
mici, atmosfera oxidant poate s aib influen nefavorabil. n acest caz, pe
fiecare bucic de metal se formeaz o pelicul rezistent de oxid. La
supranclzire peste temperatura de topire, metalul nu se scurge din nveliul
format, ci rmne n interiorul acestuia. Nu se obine metal topit deloc sau
randamentul este foarte mic. Pentru creterea randamentului de metal la retopirea
ncrcturii mrunte poate fi folosit un fondant (criolit), al crui rol este de a dizolva
oxizii formai la suprafa. Introducerea deeurilor n fondantul topit permite o
mrire substanial a randamentului, deoarece nu se produc pierderi datorit
oxidrii n timpul nclzirii.
Cantitatea de metal oxidat crete att cu creterea temperaturii ct i cu
durata, de aceea nclzirea achiilor n atmosfer oxidant, cu folosirea unui
fondant solid, chiar sub form de pulbere, duce la un randament de metal mai mic
i la o saturare mai rapid a acestuia cu oxizi, dect n cazul cnd este n stare
o
lichid. Aluminiul i aliajele sale reacioneaz energic cu vaporii de ap. La 1000 C
reacia ncepe s se desfoare la o presiune parial a vaporilor mai mare de
-19
2,6.10 at.
93
Dac n aluminiul lichid se insufl azot, se observ formarea nitrurii de

o
aluminiu ncepnd de la temperatura de 660 C. Reacia devine energic la
o
temperatura de 800 C. Aluminiul reacioneaz cu oxidul i bioxidul de carbon nc
de la temperatura de topire, cu formarea n sistem a carburii i oxidului. Deoarece
solubilitatea gazelor oxidante (H2O, CO, CO2, SO2 etc.) pentru aluminiu topit, la
temperatura la care are loc procesul de elaborare este mic, aciunea lor
duntoare se datorete n special impurificrii topiturii cu oxizi, sulfuri, carburi i
nitruri care constituie incluziuni nemetalice solide, ntruct nu se dizolv n baia
o
o
metalic i au o temperatur de topire nalt (alumina 2050 C, nitrura 2180 C).
Carbura i nitrura de aluminiu sunt mult mai active din punct de vedere
chimic dect alumina, deoarece acestea se descompun n prezena apei la
o
o
temperatura obinuit i reacioneaz cu oxigenul la 500 C i respectiv la 900 C.
Prin urmare, la temperatura de elaborare a aluminiului i aliajelor sale pot fi create
condiii necesare desfurrii reaciilor dintre carbur i nitrur cu vaporii de ap
sau cu oxigen, cu formarea metanului, amoniacului, anhidridei carbonice etc.
Hidrogenul, oxidul de carbon i hidrocarburile sunt de obicei considerate
gaze reductoare. Dac acest lucru este justificat pentru cupru, nichel i aliajele
lor, n cazul aluminiului i aliajelor sale aceast caracteristic nu corespunde ntru
totul realitii.
Oxidul de carbon nu este un gaz reductor pentru aluminiu i aliajele sale.
Dimpotriv, n atmosfer de oxid de carbon aceste materiale se oxideaz i se
carbureaz. Totui procesul decurge foarte ncet cu aluminiu, din cauza formrii la
suprafaa sa a peliculei de oxid, iar pentru a se forma carbura este necesar o
temperatur mai nalt dect cea folosit la elaborare. Din aceast cauz pentru
condiiile din practic reacia dintre aluminiu si oxidul de carbon este mai corect s
fie considerat ca o oxidare slab cu formarea negrului de fum.
Totui, trebuie subliniat faptul c ntre baia metalic i srurile rezultate din
disocierea criolitei pot s se desfoare i reaciile de tipul:
NaF + Al Na + AIF
2 Al + AIF3 3 AIF
care conduc la pierderi mari de aluminiu.
Exist indicaii n literatura de specialitate c aluminiul i unele din aliajele
sale pot s fie elaborate n atmosfer oxidant, fr fluxuri. n cazul aluminiului, ca
rezultat al reaciei acestui metal cu oxigenul din aer sau cu gazele oxidante care se
gsesc n atmosfer (H2O, CO2, NO2 etc.), la suprafaa bii metalice se formeaz
pelicula de alumin care este suficient de dens i frneaz difuzia oxigenului n
topitur. La fel se comport aliajele cu siliciu, cupru i zinc. Pelicula de oxid, la temo
peraturi mai mari de 700 C, are structura -Al2O3 care i schimb n timpul
procesului vizibil parametrii ca urmare a formrii soluiei solide (Al2O3.MeO).
Totui, n cazul unor aliaje de aluminiu, n special cele care conin
magneziu i mangan, elaborarea nu se poate efectua fr flux din cauz c stratul
de oxid format nu protejeaz n mod corespunztor topitura de influena atmosferei.
S-a constatat pe cale experimental c la un coninut mai mare de 1% Mg, pelicula
format este compus n exclusivitate din oxid de magneziu i nu este capabil s
protejeze topitura, fiind poroas. Aliajele din sistemele Al-Mg, Al-Si-Mg elaborate
fr fondant nu se pot utiliza din cauza coninutului mare de incluziuni nemetalice
solide formate n timpul procesului i acumulat n compoziia topiturii. O protecie
perfect se realizeaz n condiiile folosirii, att a fluxurilor, ct i a beriliului ca
element de aliere. Prezena n topitur a 0,03 ... 0,07% Be asigur puritatea i
94
micoreaz oxidabilitatea materialului metalic lichid, datorit formrii la suprafaa

bii a unei pelicule dense de oxid de beriliu i magneziu.
Hidrocarburile se descompun energic n prezena aluminiului topit.
Hidrogenul aprut n sistem se dizolv parial n metal, iar carbonul formeaz o
cantitate mai mic sau mai mare de carbur (funcie de temperatura bii metalice),
restul depunndu-se sub form de negru de fum.
Pentru aluminiu i aliajele sale, gazul cel mai duntor din atmosfera
reductoare este hidrogenul, deoarece se dizolv n metal i provoac apariia
suflurilor i porozitilor n produsele turnate. n condiii obinuite nu exist hidrogen
n mediul exterior, dar atmosfera conine ntotdeauna umiditate care reacioneaz
energic cu baia metalic, punnd n libertate acest element. Hidrogenul astfel
format poate avea o presiune parial diferit n funcie de intensitatea reaciei, care
depinde de umiditatea din aer, de compoziia chimic i de grosimea peliculei de
oxid de la suprafaa topiturii, de temperatur i de concentraia gazului n baia
metalic.
Cercetrile au demonstrat c la meninerea aliajelor de aluminiu n agregat,
coninutul de hidrogen crete treptat pn la un nivel care se apropie de
solubilitatea maxim determinat de temperatura topiturii i de presiunea parial
din atmosfer. Pe baza datelor s-a stabilit dependena dintre coninutul de hidrogen
n topitur i formarea porozitilor n piesa turnat. Se accept pentru coninutul de
3
3
hidrogen 0,10 cm /100 g n piesele de aluminiu i 0,20 cm /100 g n lingourile
turnate din aluminiu i aliajele sale.
Deosebirea dintre aluminiu i cupru saturat cu hidrogen const n faptul c
la rcirea aluminiului, hidrogenul din soluii se degajeaz cu o ntrziere nsemnat.
n cazul de fat are loc un fel de histerezis termic, care provoac suprasaturarea
metalului cu gazul dizolvat. Din aceast cauz, metodele de ndeprtare a gazului
n timpul procesului de turnare sunt puin eficace, chiar n cazul turnrii continue
sau semicontinue cu rcirea direct a lingoului cu ap, cnd condiiile de degajare
i de ndeprtare a gazului sunt optime.
nainte de turnare, aluminiul i aliajele sale trebuie elaborate astfel nct s
nu conin hidrogen. Pelicula de oxid, care are rezisten mare i permeabilitate
mic, contribuie la meninerea acestui gaz n soluie pn la sfritul solidificrii. La
rcirea metalului topit, adesea se poate observa apariia, sub pelicula de oxid, a
bulelor de hidrogen care nu se degajeaz n atmosfer. Ca urmare, la suprafaa
metalului topit se creeaz o important presiune parial a gazului i ndeprtarea
lui din soluie mai departe este stagnat (dac s-a stabilit un echilibru termodinamic).
Pe msura creterii temperaturii, solubilitatea hidrogenului n aluminiul topit
crete intens i aproape uniform, atingnd un maxim, n limitele de temperatur de
o
1600 ... 1700 C. La temperaturi mai nalte, solubilitatea hidrogenului n aluminiu
scade ajungnd la valoarea zero la temperatura de fierbere.
n cazul scderii presiunii deasupra metalului, micorarea solubilitii se
produce la o temperatur mai joas. La un vid cu o presiune remanent de ordinul
o
zecimilor de mm Hg, aluminiul fierbe la o temperatur de 900 C. n acest caz, gazul
dizolvat n metal este complet ndeprtat; un vid redus nu are, practic, nici o
influen asupra coninutului de hidrogen din aluminiu. O influen redus se
constat i la micorarea presiunii pariale a gazelor deasupra topiturii.
n ambele cazuri, cauza influenei reduse asupra coninutului de hidrogen
n aluminiul topit este dup ct se pare prezena la suprafaa topiturii a peliculei de
oxid care menine cantiti mari de gaz n topitur i nu permite evacuarea lui n
95
atmosfer. Pentru eliminarea hidrogenului trebuie s se creeze un vid, la care

metalul s fiarb, cci numai n aceste condiii se realizeaz o degazare complet.
Cercetrile efectuate asupra sistemului Al-Cu au artat c solubilitatea
hidrogenului este egal cu zero la compoziiile corespunztoare compuilor
intermetalici, att pentru Cu3Al ct i pentru CuAl14 dei nu se tie nimic despre
existena sa. Dintre aliajele de aluminiu, cele care conin nichel, precum i magneziu, dizolv mai mult hidrogen. Siluminul absoarbe cu deosebit uurin
hidrogenul, dup modificare, deoarece conine sodiu care descompune energic
apa.
Vaporii de ap, aflai n atmosfera agregatului, provoac creterea treptat
a cantitii de gaz din metal, chiar la elaborarea n cuptoare electrice cu rezisten.
Gradul de absorbie depinde de temperatura bii metalice, de presiunea i de
coninutul de umiditate. n anotimp ploios i n climat umed, absorbia hidrogenului
care rezult din reacia dintre aluminiu i vaporii de ap, decurge mai intens dect
ntr-un climat uscat.
Pierderile de aluminiu prin ardere (formarea drossurilor)

Afinitatea aluminiului fa de oxigen
4 Al + 3 O2 = 2 Al2O3 + Q
este influenat de 5 factori (numii factori de DROSS).
- Durata procesului
D
La creterea duratei crete cantitatea de Al2O3
- Temperatura de reacie
R
Viteza de oxidare crete cu temperatura
- Concentraia de oxigen
O
Cantitatea de alumin se mrete la creterea concentraiei de oxigen
- Suprafaa aluminiului
S
Cantitatea de Al2O3 crete la mrirea suprafeei topiturii
- Impuriti i sruri (umede)
S
La creterea cantitii acestora se mrete cantitatea de Al2O3
mbuntirea procesului de topire n cuptoare cu baie (vatr), cu

combustibil gazos se realizeaz prin:
- Agitarea bii metalice prin circulaia forat a topiturii cu pompe mecanice sau
electromagnetice.
- Utilizarea arztoarelor cu oxigen.
Efecte principale scontate:
Creterea vitezei de topire

Reducerea consumului de combustibil
Reducerea emisiilor de gaze
Agitarea bii metalice

- Ca urmare a creterii costului gazului metan agitarea bii metalice prin
utilizarea pompelor de circulaie este o metod reconsiderat pentru reducerea
costurilor energetice
- n cuptoarele cu reverberaie, cldura se transfer la topitur prin radiaie,
convecie i conducie.
Aluminiul solid, cu densitate mai mare ca Al lichid, rmne la partea inferioar a
bii metalice.
Dezavantaje:
96
Energia se consum cu precdere pentru supranclzirea Al lichid i mai

puin pentru nclzirea Al solid.
Crete probabilitatea de formare a drossurilor care au un impact negativ
asupra transferului de cldur (dross-ul este un subprodus izolator).
Pompele de circulaie realizeaz o convecie forat a metalului lichid care
conduce la topirea materialelor solide (Al, deeuri, metale sau prealiaje de aliere),
omogenizarea compoziiei chimice a topiturii i eliminarea segregrilor.
Tipuri de pompe:
-
centrifugale (vcurgere 5,6 m/s, fig. 2.20)

electromagnetice (vcurgere 0,8 m/s, fig. 2.21)
Fig.2.20. Scheme de pompe de circulaie a topiturii.
1
2
Fig. 2.21. Tipuri de agitatoare electromagnetice:
1 cuptor; 2 agitator electromagnetic.

Utilizarea arztoarelor cu oxigen
Avantajele arztoarelor cu oxigen:
- Reducerea consumului de gaz natural CHH + 2 O2 = CO2 + 2 H2O(V)
- Reducerea cantitii de gaze arse i deci a polurii atmosferei
- Scderea cantitii de prafuri volatile
- Creterea vitezei de topire
Condiii:
- Etaneitatea cuptorului
- Crearea unei slabe suprapresiuni pentru prevenirea accesului oxigenului n
atmosfera cuptorului
- Stabilirea raportului optim gaz natural / oxigen
Dezavantajele arztoarelor cu oxigen:

- Creterea cantitii de drossuri
97
- Deteriorarea materialelor refractare (datorit temperaturilor nalte)
Factori care afecteaz procesul de aliere

- Factori de fabricaie
- Factori de produs
- Factori generali
1.Factori de fabricaie
1.1) Regimul termic
- Temperatura s fie ct mai sczut
1.2) Raportul deeuri / metal nou
- Utilizarea unei cantiti ct mai mici de deeuri din producia proprie, curate n
prealabil
1.3) Viteza de topire
- Utilizarea pompelor de circulaie (convecie forat)
1.4) Tipuri de cuptoare utilizate
- n cuptoare cu inducie se pot realiza viteze mari de aliere
- Este preferabil s existe cuptoare de elaborare i cuptoare de meninere
(ateptare)
Factori de produs
2.1) Puritatea chimic a metalelor i prealiajelor de aliere
- Pentru aliaje destinate aeronauticii, este un factor deosebit de important
2.2) Alegerea materialului de aliere funcie de viteza de dizolvare
- Se aleg prealiaje diluate, tablete concentrate, pulberi etc.
- Depinde de temperatur, agitare mecanic a topiturii, dimensiunile i forma
materialelor de aliere
2.3) Pierderile prin ardere
- Proporia cea mai mare o reprezint pierderile n zgura de la suprafaa bii
metalice (ex. pentru metale i prealiaje cu densitate mai mic dect a aluminiului
lichid)
- Caracteristicile fluxurilor de protecie i dezoxidare i curire
- Durata de aliere s fie ct mai redus
Factori generali
3.1) Capacitatea de uniformizare a procesului de aliere
- Utilizarea unui anumit tip de material de aliere cu compoziie i form dat, pentru
o marc de aliaj
- Utilizarea unui anumit tip de flux de protecie, dezoxidare, curire etc.
3.2) Costurile de aliere
- Se utilizeaz tehnici manageriale care permit obinerea unei caliti optime la
costuri minime.
Materiale utilizate pentru aliere

- Prealiaje clasice
- Tablete concentrate
- Splatter-uri
98
Dup rolul lor, acestea se clasific n:

materiale pentru alierea aluminiului (ex. Al-Mn, Al-Fe)
materiale finisoare de granulaie (ex. Al-Ti-B, Al-Ti-C)
materiale modificatoare, pentru aliaje Al-Si de turntorie (ex. Al-Sr)
materiale de control a oxidrii aluminiului (ex. Al-Be)
n tabelul 2.8 sunt prezentate prealiaje pe baz de Al produse de LSM, n

tabelul 2.9 produse ALTAB, iar n tabelul 2.10 coninutul mediu de Mn n aliajele de
Al.
Tabelul 2.8. Prealiaje pe baz de Al produse de LSM, sub form de blocuri sau
srm
Element de aliere
B
Cr
Cu
Fe
Mg
Mn
Ni
Si
Sr
Ti
V
Zr
Ti, B
Compoziia nominal
5%
20%
50%
30%
50%
30%
50%
50%
10%
10%
10%
15%
Ti = 1 - 5% B = 0,2 - 1%
TM
Tabelul 2.9. Produse ALTAB

%
Element
75
75
80
80
85
100
Masa
nominal a
tabletei, g
Tablete per
pachet
1333
Cr, Cu, Fe, Mn, Ni,

Zn, Ti
Ti
Cr, Cu, Fe, Mn, Ni,
Zn, Ti
Ti
Mn
Ti
Element
Masa net
palet, g
Masa
elementului
per pachet,
g
3,0
667
1250
3
3
1,5
3,0
720
1350
625
1176
500
3
3
4
1,5
3,0
2,0
675
1270
720
1440
Cod
culoare
AA
Portocaliu
Simbol
75%
TM
ALTAB
80%
TM
ALTAB
Densitatea,
3
g/cm
Crom
Cod
culoare
european
Bleu
Cr
Portocaliu
Galben
Cu
Fier
Verde
Negru
Fe
Mangan
Gri
Violet
Mn
79,0 81,0
79,0 81,0
78,5 81,5
79,0 81,0
4,0
Cupru
74,0 76,0
74,0 76,0
73,5 76,5
74,0 76,0
4,5
4,0
4,0
99
Nichel
Galben
Gri
Ni
Titan
Rou
Rou
Ti
Zinc
Alb
Zn
74,0 76,0
73,5 76,5
74,0 76,0
Tabelul 2.10. Coninutul mediu de Mn n aliajele de Al

Seria
Sistemul
2xxx
Al-Cu(Mg)
3xxx
Al-Mn
5xxx
Al-Mg
6xxx
Al-Mg-Si
7xxx
Al-Zn-Mg
79,0 81,0
78,5 81,5
79,0 81,0
4,5
2,8
4,0
Coninut de Mn, %
0,50
1,25
0,50
0,30
0,50
n tabelul 2.11 este fcut o comparaie ntre metodele de aliere a

aluminiului cu mangan.
Tabelul 2.11. Comparaie ntre metodele de aliere a aluminiului cu mangan
Forma
%Mn
Durata
Grad de
Observaii
materialului de
dizolvrii,
asimilare,
aliere
min.
%
Bloc
10-30
5-10
> 90
costuri mai reduse dect la
alierea cu tablete
Tablete
75
10-20
60-90
conin sruri de Na care
mresc poluarea i cantiti
de dross-uri
Splatter (plci) 60
10-20
90-99
- pierderi mici prin ardere
- nu se formeaz compusul
Al6Mn deci risc redus de
apariie a compusului
FeMnAl6
Brichete
75-85
6-7
> 99
temperatur mai joas de
o
compacte
dizolvare (720 C)
Calculul gradului de asimilare a elementelor de aliere (Testul Asociaiei de

Aluminiu - 1990)
R=
E1 (WH + W A ) E 2 W A
100,%
E H WH
E1 - coninutul de element de aliere n prob, %;

E2 - coninutul iniial de element de aliere n baia metalic, %;
EH - coninutul de element de aliere n metalul de aliere, %;
WA - cantitatea de Al lichid iniial, kg;
WH - cantitatea de element de aliere adugat, kg.
Tipurile principale de prealiaje ALTAB sunt date n figurile 2.22 i 2.23.
100
Fig. 2.22. Schema fluxului tehnologic al unei turntorii de aluminiu cu
finisare tradiional a granulaiei.
Fig.2.23. Tipuri de prealiaje.
2.3.2. Rafinarea topiturilor cu baz de aluminiu

2.3.2.1. ndeprtarea impuritilor nemetalice solide
mbuntirea calitativ a aliajelor de aluminiu, cerin reclamata din ce in
ce mai mult de tehnica moderna, este strns legata de stabilirea tehnologiilor
raionale de elaborare i turnare i de alegerea celor mai eficiente procedee de
tratare in stare lichida in vederea eliminrii incluziunilor nemetalice solide. In acest
sens este necesar sa se cunoasc natura impuritilor, sursele de impurificare i
mecanismul formarii incluziunilor nemetalice.
Cercetrile au artat ca incluziunile nemetalice solide sunt distribuite
neuniform in produse1e turnate sub forma de particule izolate sau de aglomerri
de diferite faze, fiind constituite din oxizi, nitruri, carburi, fluoruri, cloruri, sulfuri,
oxicarburi, spineli, silicai, aluminai etc.
101
Oxizii care rmn in baia metalica sunt Al203, Si02, MgO, CaO i combinaii
ale acestora: silicai de sodiu i potasiu, aluminai de calciu, spineli. Particulele de
alumina sau formeaz pelicule la marginea grunilor i pot conine urme de
magneziu, fier, sodiu, potasiu, calciu etc. De asemenea, se formeaz aglomerri
de particule de Al203 i particule bogate in fier (oxizi de fier sau FeAl3), precum i
Al203.MgO sau MgO care conine cantitatea mici de sodiu, potasiu, fier, siliciu,
calciu, silicai de sodiu i potasiu (Na2Si03, K2Si03) i aluminai de calciu.
Nitrurile sunt prezente in aliajele de aluminiu pn la o concentraie de
5...10 ppm i sunt adesea concrescute cu oxizi (de obicei cu Al2Mg04). De
asemenea, este posibil ca azotul sa fie prezent sub forma de oxinitruri.
Carburile identificate in structura acestor materiale metalice sunt
A14C3, CaC2, TiC i pot sa apar separat sau asociate cu oxizii.
Fluorurile i clorurile prezente sunt criolita, fluorura de sodiu, fluorura de
calciu, clorura de magneziu, potasiu sau sodiu. Majoritatea acestor incluziuni
avnd densitate apropiata de a aluminiului au posibilitatea de a se rspndi in
ntreag masa a bii metalice rmnnd in piesa turnata.
Pentru nlturarea acestora se cunosc mai multe metode, dintre care ce1e mai
importante sunt:
- ndeprtarea prin sedimentare;
- ndeprtarea prin flotaie;
- ndeprtarea cu ajutorul fluxurilor;
- ndeprtarea prin filtrare.
a. Rafinarea prin sedimentare
Supranclzirea bii metalice (cnd se realizeaz o fluiditate mare) asigura
ndeprtarea incluziunilor nemetalice solide in suspensie, in cazurile in care
diferena dintre densitile lor i ale topiturii sunt suficient de mari, iar dimensiunile
particulelor nu sunt prea mici. ndeprtarea incluziunilor decurge foarte ncet,
necesita consum mare de energie, se realizeaz un randament sczut de separare
provocnd in ace1ai timp pierderi importante de metale prin oxidare i volatilizare.
b. Rafinarea prin flotaie
ndeprtarea oxizilor i a celorlalte incluziuni solide din baia metalicii prin
flotaie este un proces asemntor cu procesele aplicate in cazul minereurilor.
Gazele care sunt introduse in partea inferioara a bii se vor ridica la suprafa sub
forma de bule ntlnind pe parcurs incluziunile aflate in suspensie in metal. In
funcie de proprietile superficiale a metalului, incluziunilor i ale gazului insuflat,
acestea vor rmne in metal ndeprtndu-se la trecerea bulei de gaz sau
pierzndu-i aderenta fata de metal, se vor ataa bulei gazoase i vor flota
mpreun cu aceasta la suprafaa topiturii.
Eliminarea incluziunilor nemetalice din aliajele de aluminiu prin flotate se
realizeaz cu ajutorul acelor substane (in special cloruri) care intra in reacie cu
aluminiul i care sunt folosite i pentru eliminarea gazelor din topitura. Dintre cloruri
se folosesc BCl3, ZnCI2, MnCl2 etc. care au tensiunea de disociere mai mare dect
tensiunea de disociere a clorurii de aluminiu i a cror metale sunt elemente de
aliere sau modificatori. In urma tratrii cu o clorura sau cu clorul gazos se formeaz
clorura de aluminiu care pentru amestecul mecanic baie metalica - incluziune, este
un reactiv de flotate. Oxizii care i-au pierdut aderena datorita influentei clorurii de
aluminiu sunt antrenai din baia de metal de ctre bule spre suprafaa de unde sunt
102
colectate i evacuate sub forma unor pulberi uscate.

Trebuie sa se acorde cea mai mare atenie caracteristicilor fizico-chimice
ale clorurilor care sunt folosite in calitate de purificatori. Toate clorurile sunt
substane higroscopice din care cauza absorb umiditate din aer, la o pstrare
necorespunztoare. Daca in baia metalica se introduce o astfel de sare umeda, se
produce reacia:
2Al + 3H2O = A2O3 +6[H] + 867843 j
in urma creia topitura nu numai ca nu se elibereaz de oxizii solizi in suspensie, ci
din contra se impurifica i mai mult.
ncercrile de folosire a clorurii de amoniu, pentru ndeprtarea oxizilor din
aliajele de aluminiu, nu au dat rezultate pozitive. Clorura de amoniu conine in
molecula sa hidrogen, care la reacia dintre aluminiu i sare este pus in libertate i
se dizolva in metal:
3NH4Cl + Al = AICl3 + 3NH3 + 3H
Amoniacul la temperatura de lucru disociaz:
2NH3 N2 + 6[H]
cu apariia in sistem a hidrogenului in stare atomica in momentul punerii in libertate
i se dizolva cu uurina in topitura. Apare i azotul care, fiind inert fata de baia
metalica, contribuie la eliminarea gazelor dizolvate. Daca aceasta substana a fost
introdusa in baia metalica la temperatura de 720C, in lingou s-a determinat 0,01%
N, ceea ce corespunde la 0,03% nitrura de aluminiu, cantitate ce se obine i la
elaborarea aliajelor de aluminiu in condiii obinuite.
Prin urmare, ndeprtarea prin flotaie a oxizilor in suspensie are
importana mare pentru aliajele pe baza de aluminiu mbuntindu-le att
caracteristicile mecanice, dar i proprietile de prelucrare prin achiere.
c. Rafinarea cu fluxuri
Inc1uziunile nemetalice solide pot fi mai grele, mai uoare sau pot avea
aceeai densitate cu metalul topit. In funcie de acest lucru, pentru ndeprtarea
lor se folosesc trei procedee:
- cu fluxuri de suprafaa;
- cu fluxuri care sedimenteaz;
- eu fluxuri care se amesteca eu baia metalica.
Rafinarea cu fluxuri de suprafaa. In cazul in care densitatea inc1uziunilor
este mai mica dect densitatea metalului topit, ele se acumuleaz mai ales in
straturile superioare ale bii, inc1uziunile se distribuie neuniform, aflndu-se i in
restul masei metalului, dar in straturile din apropierea suprafeei vor fi in cantitatea
mai mari. Nu se observa o trecere brusca de la un strat la altul, iar cantitatea de
inc1uziuni crete treptat pe msura apropierii de suprafaa bii.
La o astfel de repartizare a incluziunilor in baia metalica, urmeaz sa se
aplice rafinarea cu fluxuri de suprafa, avnd la baza urmtorul mecanism:
fondantul se aeaz pe suprafaa bii i se las astfel o anumita durata de timp. In
aceasta situaie, particulele de incluziuni de la suprafaa bii metalului sau din
imediata apropiere vin in contact cu fondantul i se vor dizolva i astfel apare un
strat intermediar de metal rafinat. Acest metal eliberat de inc1uziuni are densitate
mai mare dect restul topiturii i va tinde sa se deplaseze spre partea inferioara, iar
masa metalului impurificata i va lua locul, favoriznd astfel continuarea procesului.
Rafinarea cu fluxuri care sedimenteaz se aplica in cazurile cnd
inc1uziunile au densitate mai mare dect metalul la temperatura de elaborare. In
aceasta situaie nsa, cantitatea maxima de incluziuni se va afla in straturile
103
inferioare ale bii metalice. Pe msura apropierii de suprafaa, cantitatea lor se

micoreaz treptat, metalul cel mai curat fiind in straturile superioare.
Pentru aplicarea acestei metode, se alege un flux cu densitate mai mare
dect a metalului topit, avnd la baza un mecanism asemntor cu cel folosit la.
rafinarea cu fluxuri de suprafa, nsa sensurile de micare vor fi inverse. Daca
aliajul supus rafinrii prin sedimentare se oxideaz uor in stare topit, el trebuie
protejat la, suprafaa mpotriva oxidrii, fie cu ajutorul unui al doilea flux, a crei
densitate este mai mica dect a topiturii, fie prin folosirea unei atmosfere neutre.
Rafinarea cu fluxuri care se amestec in baia metalic poate fi efectuata cu
ajutorul unor purificatori cu densitate mai mica, ct i cu cei, care au densitate mai
mare dect materialul metalic la temperatura de elaborare.
Incluziunile mai uoare se nltur prin ntrebuinarea unui flux cu densitate
mai mica, care se introduce la partea inferioara a creuzetului. Ridicndu-se la
suprafaa i trecnd prin metalul topit, va dizolva i antrena incluziunile; operaia se
repeta de mai multe ori pentru a se realiza o purificare ct mai avansata. In cazul
cnd densitatea incluziunilor este mai mare dect densitatea metalului topit,
rafinarea prin aceasta metoda se efectueaz folosindu-se un flux cu densitate mai
mare dect a aliajului topit. Fondantul este alimentat la suprafaa bii i, avnd
densitate mai mare, va avea tendina sa coboare spre partea inferioara, realiznd
in drumul sau dizolvarea i antrenarea incluziunilor. Pentru ca eliminarea
incluziunilor sa fie ct mai completa, operaia de trecere a fondantului prin metal se
repeta de mai multe ori.
Daca la suprafaa topiturii se afla un flux de protecie, procesul trebuie
astfel condus nct sa nu se amestece cele doua materiale. In cazul cnd
incluziunile aflate in suspensie in metal au aceeai densitate cu cea a aliajului,
ndeprtarea lor se poate efectua prin amestecarea fondantului cu topitura
metalica.
Pentru aliajele de aluminiu se folosesc toate metodele avnd in vedere
faptul ca principala incluziune nemetalica este alumina care are densitate apropiata
de cea a aluminiului. In prezena altor oxizi ai elementelor de aliere, aceasta
densitate poate sa varieze in plus sau in minus. Totui, cea mai aplicata metoda
este metoda de rafinare cu fondani de suprafaa. In ultimul timp, o atenie din ce in
ce mai mare, se acorda celei de a treia metode (amestec fondant - baie metalica),
deoarece durata procesului este mult mai redusa i, in acelai timp, se realizeaz
un randament mai bun de eliminare.
d. Rafinarea prin filtrare
Cinetica filtrrii topiturilor cu baz de aluminiu

Stabilirea legilor care guverneaz filtrarea topiturilor de Al
Prezena impuritilor va influena, n mod firesc, proprietile mecanice i
rezistena la coroziune a materialelor metalice pe baz de aluminiu . Cerinele de
puritate a metalului, n mod constant, devin din ce n ce mai stricte, impunnd
eficiene i flexibiliti tot mai mari pentru procedeele de rafinare.
n ideea obinerii de aliaje cu un coninut tot mai redus de impuriti,
folosirea filtrelor de spum ceramic a devenit, n mod cert, tot mai uzitat n
procesele de rafinarea aluminiului i oelului. Capacitatea acestor filtre de a nltura
impuritile este probabil mai mic dect a filtrelor cu strat adnc, n orice caz
turbulenele n jetul de metal filtrat sunt mai reduse, iar ca rezultat ne putem atepta
la o reducere semnificativ a cantitii de oxizi generai n aceast zon.
104
Particulele solide aflate intr-o suspensie pot fi reinute att pe suprafaa

plcii filtrante, ct i s ptrund n interiorul ei prin porii acesteia. Diferitele moduri
de reinere a particulelor solide de ctre placa filtrant sunt caracterizate prin
diferite legi de filtrare.
Cum modul de reinere a incluziunilor nemetalice solide influeneaz
productivitatea filtrului, n primul rnd ne intereseaz stabilirea legilor ce acioneaz
n anumite condiii de filtrare.
Filtrarea n strat adnc

La filtrarea adnc particulele sunt depozitate pe pereii canalelor filtrului,
canale care au diametru mult mai mare dect dimensiunile incluziunilor. O
proprietate important a acestor tipuri de filtre este suprafaa mare la care pot
adera incluziunile. De asemenea aceste filtre trebuie sa aib o cantitate mare de
goluri n scopul creterii capacitii.
Pentru a descrie eliminarea impuritilor n filtru se presupune c odat ce
impuritile ating pereii filtrului, acestea ader. O inventariere a acestora pe un
segment de filtru, relev: fluidul cu impuriti n poziia z = fluidul din poziia (z+z)
+cantitatea de impuriti reinut pe poriunea z:
(2.5)
c (z)Au = c (z+z)Au + kl aszc ()
unde c este concentraia; as suprafaa pe unitatea de volum a topiturii; u viteza
particulei n direcia z; kl valoarea coeficientului de transfer de mas a impuritilor
pe pereii filtrului; A suprafaa filtrului; este poziia dintre z i z.
Pentru fracia de goluri i a unui colector cu diametrul 2r, as devine:
as =
3(1 )
r
(2.6)
kl poate fi definit n felul urmtor:

kl = u
(2.7)
unde este eficiena coliziunii; este raportul dintre suprafaa colectoare
proiectat i suprafaa colectoare total. Pentru colectori sferici = 1/4.
Din ecuaiile (2.5) i (2.6) pentru z 0, se obine:
dc/dz = asc
(2.8)
Dac se consider c este independent de z i c, integrnd de la c0
pentru z = 0, rezult:
c(z)/c0 = exp (-asz)
(2.9)
la ieirea din filtre relaia (4.5) devine:
cf/c0 = exp (-asH)
(2.10)
unde: c0 - concentraia iniial de impuriti;
cf - concentraia final de impuriti;
H - grosimea filtrului
Cu ajutorul acestor relaii se poate determina eficiena filtrrii:
E=
c0 c f
3H (1 )
= 1 exp
c0
4 r
(2.11)
Eficiena coliziunii, , este atent examinat n literatura de specialitate,

pentru diferite mecanisme de coliziune.
105
Din ecuaiile (2.7) i (2.9) se poate demonstra c, c(z), concentraia

particulelor depozitate pe pereii interiori ai filtrului este o funcie exponenial
descresctoare.
Filtrarea prin precipitat

Forma canalelor din filtrele din spum ceramic nu permite ptrunderea
incluziunilor n interiorul filtrului, dect n mic msur i aceasta numai n partea
de nceput a operaiunii de filtrare, ceea ce conduce la formarea unui strat de
incluziuni nemetalice pe suprafaa filtrului, "precipitat", strat ce va crea o rezisten
suplimentar la filtrare, contribuind i acesta la filtrarea topiturii.
Comportamentul stratului de precipitat este dependent de dimensiunile
impuritilor i de cantitatea acestora i de unghiul de exercitare a presiunii asupra
filtrului de ctre impuriti. Aceste filtre pot fi mprite n dou tipuri principale:
a) filtru necomprimat - cantitatea de impuriti reinut este constant i deci
independent de presiune. Presiunea crete n acest caz odat cu creterea
grosimii filtrului;
b) filtru comprimat - fracia de impuriti reinut se schimb odat cu presiunea.
n cele ce urmeaz se va lua n considerare numai filtrele necomprimate.
Din ecuaia Blake-Kozeny pentru fluxuri vscoase, se obine unghiul de
dp
, la filtrare prin precipitat:
dz
dp
A
= Qrp
dz
presiune,
(2.12)
Similar pentru unghiul presiunii n filtru:

A
dp
= Qrf
dz
(2.13)
rp i rf reprezint rezistena n precipitat i, respectiv, n placa filtrant,

-2
[rp] = [rf] = m ;
A este aria suprafeei filtrului;
Q, volumul fluidului care strbate filtrul, iar este vscozitatea dinamic a
topiturii, acesta depinde de coninutul de impuriti al topiturii.
Iniial, cderea de presiune se datoreaz numai filtrului. n acest caz
volumul topiturii este dat de relaia:
p f
= Qrf
H
(2.14)
sau:
1 QH
=
rf
Ap
(2.15)
Rezistena plcii filtrante poate fi determinat prin msurtori de laborator,

msurnd cderea de presiune a unui fluid cunoscut. La un moment dat i
precipitatul ncepe s opun rezisten la filtrare i va exista o cdere de tensiune
prin acesta.
Dac precipitatul este necomprimat, astfel nct rp s nu depind de
dp/dz,ecuaia (2.12) poate fi integrat pentru o grosime de precipitat, z:
Ap = Qrpz
(2.16)
106
nsumarea celor dou rezistene conduce la:

Ap=Q(rfH+rpz)
(2.17)
Rata de cretere a precipitatului, dz/d, se poate scrie n felul urmtor:
cpAdz/d=Qc
(2.18)
unde: cp i c sunt fraciile volumice de impuriti n precipitat i respectiv topitur.
Pentru cp i c constante, integrarea conduce la urmtoarea relaie:
z=
c
cV
Qdt =
cp A 0
cp A
(2.19)
unde: V este volumul total de topitura care strbate filtrul n timpul t.

Eliminarea lui z din ecuaia (2.19) i integrarea n funcie de timp, conduce
la relaia:
rc

rf HV + p V2
2 cp A
Ap
(2.20)
fcnd nlocuirea m = V, unde este densitatea topiturii, rezult:
rc

rf H + p m
=
m Ap
2 cpA
(2.21)
= a + bm
m
(2.22)
sau:
unde:
a=
crp
Hrf
,b =
2
Agh
2 cp3A 2 gh
(2.24)
p = gh, n care h este nlimea coloanei de metal; a i b sunt considerate ca fiind

rezistena filtrului i respectiv a precipitatului.
Pornind de la relaia (2.24) i notnd V/A = q, rezult:
kv
1
=
q+
q
2
w0
(2.25)
ajungndu-se la relaia legii de filtrare cu formare de precipitat, vezi tabelul 2.4.
cr
p
k =
v Aghc
Hr
1
f
reprezint constanta vitezei de filtrare,
=
w
gh
p
0
reprezint
rezistena la filtrare n placa filtrant.

Iniial este de ateptat s avem o rat constant
respectiv
, n timp
m
q
ce Rp (rezistena precipitatului) s fie zero. Dup un timp tp, care corespunde unei
mase filtrante mp, ncepe filtrarea prin precipitat i Rp va fi diferit de zero. p i mp
depind de calitatea topiturii i de mrimea porilor filtrului.
107
Tabelul 2.12. Date experimentale privind filtrarea unor topituri metalice cu baz de
aluminiu
Nr.
crt.
q 10
[s]
[g]
[m /m ]
w10
OBSERVAII
2
[m/s]
1
2
6
10
84
140
5.282
8.806
[m /m s]
113.6
113.56
18
175
11.007
163.54
6.115
24
200
12.301
195.12
5.125
5
6
31
40
220
240
13.837
15.095
224.04
264.99
4.464
3.774
7
8
9
10
11
12
13
43
48
53
55
7
18
22
250
260
270
275
98
142
155
15.724
16.353
16.982
17.297
6.160
8.890
9.720
273.47
293.53
312.10
317.97
113.64
201.88
228.00
3.657
3.407
3.204
3.145
8.799
4.953
4.386
14
15
16
17
27
32
37
40
168
182
194
198
10.580
11.410
12.200
12.480
256.48
282.12
304.82
316.33
3.899
3.545
3.281
3.161
8.803
8.806
Grupa A
Topitur de Al
impurificat
cu 2% volumice carbur
de
siliciu cu diametrul =
30 m.
Filtru 20 ppi cu aria
suprafeei
2
A = 10.75 cm i
nlimea h=20 mm.
Grupa B
Topitur din aluminiu
impurificat cu 4%
volumice
carbur de siliciu cu
diametrul = 3 mm.
Acelai filtru.
n tabelul 2.12 sunt prezentate datele experimentale privind filtrarea unei

topituri din deeuri de aluminiu , filtrate printr-un filtru din spum ceramic cu 20
ppi. Un set de experiene cuprinde filtrarea unei topituri de aluminiu impurificat
cu carbur de siliciu n proporie de 2% volumice (experimentele din grupa A) i un
alt set de experiene (grupa B)care cuprinde filtrarea unei topituri de aluminiu
impurificat cu 4% volumice carbur de siliciu cu granulaia 30 m.
n figurile 2.24, 2.25, 2.26 i 2.27 sunt prezentate variaiile n timp de
material filtrat, q= f() i m = f(), din care se observ c prin acelai filtru (filtru
2
spum ceramic 22ppi, A = 10.76 cm ) se poate filtra o cantitate mai mare de
material mai puin impurificat.
Din datele prezentate n tabelul 2.12 se observ, n ambele cazuri, c
exist o perioad iniial de filtrare, perioad n care filtrul se comport ca un filtru
n strat adnc, n care raportul
este constant. Aceast perioad este cu att mai

q
mare cu ct topitura este mai puin impurificat.
108
4.5
4
t/m, [s/kg]
3.5
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
0
10
20
30
m, [kg]
Fig. 2.24. Evidenierea celor dou etape ale filtrrii pentru materialul mai puin
impurificat
8
7.5
7
t/m, [s/kg]
6.5
6
5.5
5
4.5
4
3.5
3
0
12
15
m, [kg]
Fig. 2.25. Evidenierea celor dou etape ale filtrrii pentru materialul mai impurificat
Stabilirea legii de filtrare i a parametrilor cinetici ai filtrrii

Pentru stabilirea legii de filtrare a materialului considerat printr-un filtru
ceramic, s-a pornit de la ipoteza (ipotez verificat experimental - existena celor
dou stadii n timpul filtrrii) c rezistena la filtrare are dou componente,
rezistena prin filtru i rezistena prin precipitat. Rezistena prin filtru se manifest n
timpul filtrrii iniiale, dup care intervine i rezistena la filtrare a precipitatului.
109
6
5
m, [kg]
4
3
2
1
0
0
20
40
60
-1
Durata, [s]
Fig. 2.26. Dependena mas filtrat n timp pentru materialul mai impurificat
Model teoretic
Model empiric
25
20
Masa, [kg]
15
10
5
0
0
15
30
45
60
75
90
-5
-10
Durata, [s]
Fig. 2.27. Dependena mas filtrat n timp pentru materialul mai puin impurificat
n conformitate cu cele afirmate mai sus se poate scrie:
R=Rp+Rf
(2.26)
pornindu-se de la aceast relaie s-a propus urmtoarea variaie, W= f(q), pentru
viteza de filtrare,
1
1
m
=
+ ( k q )
W W0
prin derivare se obine:
110
(2.27)
m 1
dR
dR
= mk (k q )m 1 (4.23)
= kR m = kR n
dq
dq
Din reprezentarea grafic
(2.28)
1
1

= f ( q ) , prezentat n figurile 2.26,
W W0
2.27 rezult urmtoarele valori pentru n, k i r (coeficientul de corelaie):

grupa A: n = 0,67; k =10.705; r = 0.99;
grupa B: n = 0.25; k = 6.946; r = 0.97.
Tabelul 2.13. Date privind calculul constantelor din ecuaia (2.27)
Nr. W010-3 W 10-3
lnq
1
1
crt.
[m/s]
[m/s]
ln
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
8.803
8.818
6.115
5.125
4.464
3.774
3.657
3.407
3.204
3.145
4.953
4.386
3.899
3.545
3.281
3.161
W0
3.9128
4.4008
4.7045
5.0199
5.0744
5.1926
5.2908
5.3199
7.480
4.739
4.962
5.127
5.253
5.312
-2.2066
-2.0955
-1.9778
-1.8908
-1.8500
-1.8108
-1.7730
-1.7546
-2.939
-2.787
-2.331
-2.246
-2.104
-2.081
n urma prelucrrii datelor experimentale rezult urmtoarele ecuaii pentru

cele dou seturi de date prezentate n tabelul 2.13:
dR
dR
= 10,7 10 3 R 0.67 ;
= 6,9 10 3 R 0.25
dq
dq
(2.29)
Comparnd aceste rezultate cu ecuaiile legilor de filtrare prezentate n

tabelul 2.14, se poate concluziona c filtrarea topiturilor pe baz de Al este o filtrare
de tip intermediar, foarte aproape de filtrarea cu formare de precipitat, n(1,0), mai
aproape de valoarea 0 (n = 2 corespunde filtrrii de tip adnc i valoarea 0 filtrrii
cu formare de precipitat i, de asemenea, se poate observa c filtrarea unei topituri
cu o cantitate de impuriti se apropie mai mult de tipul de filtrare "prin precipitat"
(grupa de experiene B), iar filtrarea unei topituri mai curate este o filtrare de tip
intermediar (grupa de experiene A).
Pentru verificarea rezultatelor obinute, datele experimentale din tabelul
2.13 se prelucreaz n sensul testrii dac acestea respect legea filtrrii cu
formare de precipitat:
111
1
=
+ kq
q W0
(2.30)
Reprezentarea grafic a ecuaiei
= f (q ) i
= f (m) este prezentat
n figurile 2.24, 2.25, 2.26 i 2.27, rezultnd urmtoarele valori pentru coeficienii
ecuaiei (2.55):
1
= 102.62 i k = 2419.15 i r = 0.99
W0
1
= 82.05 i k = 3188.19 i r = 0.99
W0
(grupa A)
(grupa B).
Coeficientul de corelaie al datelor experimentale cu ecuaia propus este:

r = 0.99 att pentru datele din grupa A, ct i pentru datele din grupa B. Deci se
poate spune c n proporie de 99% filtrarea topiturilor pe baz de Al prin filtru
spum ceramic este o filtrare cu formare de precipitat.
Eficiena filtrrii
Aliajele lichide rezultate n urma topirii materialelor metalice recuperabile,
de calitate inferioar, conin incluziuni nemetalice n concentraii mult mai mari
dect topiturile care provin din lingouri primare i deeuri interne de calitate.
Deoarece n multe cazuri lingourile de aliaje secundare, rezultate din
prelucrarea deeurilor de calitate inferioar sunt folosite ntr-o proporie mare la
alctuirea ncrcturilor, mpreun cu lingourile de aliaje primare i/sau cu
deeurile interne de calitate, este de dorit ca gradul de impurificare a acestora s
fie comparabil cu a celorlalte categorii de materiale din arj. innd cont de
aceste considerente i de faptul c rafinarea cu fluxuri nu este foarte eficient n
ceea ce privete ndeprtarea incluziunilor nemetalice, n principal avnd un rol de
mpiedicare a contaminrii materialului metalic n timpul operaiei de turnare,
topiturile obinute din deeurile de calitate inferioar trebuiesc rafinate avansat
folosind alte metode.
Tabelul 2.14. Coeficienii ecuaiilor corespunztori filtrrii topiturilor obinute din
deeuri pe baz de Al
Date
expe.
A
B
A
B
112
Ecuaia
Coeficienii
1
= f ( m)
a = -0.0684 md =
-5
144.12 b = 9710
= f ( m)
a = -0.05418 md =
-5
98.88 b = 12710
= f (q)
= f (q)
r
0,997
0,998
1
= -82.05
W0
k = 3188
1
= -102.62
W0
0,998
0,999
A
B
m = f ()
m = f ()
A
B
q = f ()
q = f ()
1
1
ln
= f ( ln q )
W W0
1
1
ln
= f ( ln q )
W W0
k = 2419
A0 = 51.90 A1 = 7.59
A2 = -0.066
A0 = 65.79 A1 = 4.91
A2 = -0.04
A0 = 0.014 A1 = 0.006
A2 = -5.52
A0 = 0.018 A1 = 0.008
A2 = -6.82
A = 10,704
B=3,04
0,987
0,999
0,979
0,980
0,998
0,978
A=6,946
B=1,822
n cadrul determinrilor experimentale s-a ales filtrarea acestor tipuri de

topituri prin plci poroase (filtre ceramice). Studierea parametrilor de lucru a
acestor filtre constituie cerina de baz pentru industria productoare de aliaje de
Al secundar. Elucidarea unor fenomene ce stau la baza proceselor de filtrare, pot
contribui att la creterea ncrederii n aceast tehnologie, ct i la exploatarea
raional a unitilor de filtrare.
Tehnologia de filtrare a materialelor lichide n reeaua de turnare este
destinat obinerii unor piese cu caracteristici superioare. Aceast tehnologie are
productivitate mic i n acelai timp, datorit consumului specific mare de filtre i
datorit calitii filtrului, se realizeaz cu cheltuieli economice sensibil mai mari
dect procedeele clasice de rafinare i dect filtrarea n uniti separate.
n cazul elaborrii aliajelor secundare, innd cont de gradul mrit de
impurificare a topiturii cu incluziuni nemetalice solide tehnologia de eliminare a
acestora prin filtrare n uniti separate prin filtre-plci devine competitiv, din punct
de vedere tehnologic i calitativ, cu cele clasice de rafinare.
n acelai timp asigur productiviti ridicate, iar din punct de vedere
economic reclam cheltuieli comparative cu cele clasice. Este de menionat c
indiferent de modul de recirculare a aliajelor secundare, sub form topit sau sub
form de lingouri, operaia de eliminare a incluziunilor nemetalice solide trebuie s
fac parte integrant din fluxul tehnologic de elaborare, deoarece concentraia
incluziunilor influeneaz i coninutul de hidrogen al aliajului de elaborat, n sensul
creterii acestuia.
La proiectarea unitilor de filtrare, mai ales n cazul n care ele fac parte
integrant dintr-un flux tehnologic de recirculare a deeurilor interne n circuit
nchis, prezint importan interdependena cantitativ ce exist ntre
productivitatea unitii de filtrare impus de linia tehnologic i parametrii
procesului de filtrare.
Dup modul de reinere a particulelor solide de ctre o plac filtrant, au
fost puse n eviden urmtoarele tipuri de filtrare:
1. Filtrarea cu astuparea fiecrui por cu cte o particul;

2. Filtrarea cu formare de precipitat;
3. Filtrarea cu astuparea treptat a unui por cu mai multe particule solide;
4. Filtrarea de tip intermediar.
113
Legile corespunztoare celor patru tipuri de filtrri sunt prezentate n

tabelul 2.15 (legile de filtrare ale suspensiilor).
Tabelul 2.15. Legile de filtrare a suspensiilor
Tipul de filtrare
1
2
k2 q
1
=
q W0
2
k 3q = ln(1 + k 3W0 )
k 4q
1
=
2
q W0
W=
-k1
W0 e
W=
-2
W0(1+0.5k2W0)
1
1
=
+ k 3
W W0
W=
2 W0(1+2k4W0 )
W=
W0 - k1q
W=
2
W0(1 - 0.5k2q)
W=
-k3q
W0 e
1
1
=
+ k 4q
W
W0
W
q = 0 (1 e k 1 )
k1
[k1]= s-1;
[k2]= m-1;
[k3]= m-1;
1/2
[k4]= s m-2.
Toate aceste legi au fost deduse pornind de la ecuaia diferenial a filtrrii

cu formare de precipitat:
dV
p
=
Sd R p + R f
unde:
(2.31)
V - volumul filtratului, m ;
2
S - suprafaa plcii filtrante, m ;
- timpul de filtrare, s;
2
p - diferena de presiune, N/m ;
2
- coeficientul vscozitii dinamice a topiturii, Ns/m ;
-1
Rp - rezistena stratului de precipitat, m ;
-1
Rf - rezistena plcii filtrante, m ;
W - viteza (variabil) de filtrare, m/s;
3
2
q - cantitatea de filtrat pe unitatea de suprafa, m /m ;
W0 - viteza iniial de filtrare, m/s;
k1,2,3,4 - constante de filtrare, caracterizeaz intensitatea scderii vitezei de
filtrare pe msur ce crete cantitatea de filtrat.
Toate tipurile de filtrare ntlnite n practic sunt caracterizate de o lege
comun, a crei ecuaie este urmtoarea:
dR
= kR n
dQ
(2.32)
unde: R este rezistena total la filtrare, R = Rp + Rf;

n = 0; 1; 3/2; 2 pentru legile corespunztoare filtrrii cu formare de
precipitat, de tip intermediar, cu nfundare parial a porilor i respectiv cu nfundare
total a porilor filtrului.
Dup modul de reinere a impuritilor solide, din topiturile metalice, de
ctre filtru, se pot delimita dou modele de filtrare a acestor materiale: filtrarea n
strat adnc i filtrarea pe turt.
114
Alumin
tabular
la turnare
Cuptor de
meninere
Bile din
Al2O3
Fig.2.28. Instalaie de filtrare ALCOA 94
Capac
Rezistoare electrice
Ieire metal
Intrare metal
Bile de Al2O3
Solzi de Al2O3
Bile de Al2O3
nclzitor
imersat
Camer de filtrare
Suport
Perete ceramic
Camer de filtrare
Fig.2.29. Instalaie de filtrare Pechiney

La filtrarea n strat adnc impuritile sunt reinute i depozitate n porii
filtrului (tipurile de filtrare 1, 2, 3), iar la filtrarea uscat particulele solide se depun
pe suprafaa filtrului sub form de "precipitat". (denumire convenional - a nu se
confunda cu denumirea din Chimia Analitic).
Cele mai simple filtre constau din plci ceramice (SiC) amplasate n poziie
vertical sau orizontal pe direcia de curgere a aliajului lichid impur (fig. 2.28,
2.29). Filtrele n strat adnc sunt compuse din alumin tabular i bile de Al2O3.
Una din primele instalaii de tip ALCOA 94 (fig. 2.30) care asigur reducerea
coninutului de oxizi sub 6 ppm O2. O alt instalaie performant de filtrare este de
tip Pechiney (fig. 2.31) cu o capacitate de filtrare de 25t/h i o nlime de 1,5m.
115
2.3.2.2. ndeprtarea impuritilor gazoase

Unul din defectele cele mai rspndite in lingouri i piesele turnate este
prezena suflurilor, cauzata de gazele dizolvate in aliajele de aluminiu in timpul
procesului de elaborare. Ca urmare, pentru a se obine materiale metalice de
calitate superioara, este necesar ca naintea turnrii, baia metalica sa fie supusa
operaiei de degazare. In general, pentru eliminarea gazelor din aliajele de
aluminiu sunt folosite diverse metode, dintre care cele care au dat rezultate mai
bune sunt: degazarea naturala, ndeprtarea gazelor cu ajutorul substanelor
active, ndeprtarea gazului dizolvat prin barbotarea cu gaz inert, ndeprtarea
gazului dizolvat prin barbotarea cu gaz activ, eliminarea gazelor dizolvate cu ajutorul purificatorilor, degazarea prin formarea vidului, degazarea pe cale electrolitica
etc.
a. Degazarea cu substane active
Principalul gaz care se dizolva in aluminiu i aliajele sale este hidrogenul.
EI se afla de regula in stare atomica i nu formeaz combinaii chimice. Daca in
baia metalica se introduce o substana care este capabila sa formeze mpreuna cu
hidrogenul o combinaie chimica stabila la temperatura de elaborare a materialului
metalic i insolubil in topitura, acesta poate fi eliminat. Conform cercetrilor
efectuate pentru degazarea aluminiului i aliajelor sale, prin aceasta metoda in
calitate de substana activa sunt folosii calciul i litiul (la fel ca i la cupru i aliajele
sale), care formeaz cu hidrogenul hidruri stabile. Metoda dei da rezultate foarte
bune, nu s-a extins la nivel industrial, datorita faptului ca aceste doua elemente
sunt scumpe i deficitare.
De asemenea, pentru degazarea aluminiului i aliajelor sale poate fi utilizat
i sodiul metalic, care introdus in baia metalica suprasaturata cu gaze favorizeaz
eliminarea acestora. Dup prerea unor cercettori, sodiul este factorul de
restabilire a echilibrului in sistemul metal gaz dizolvat, deoarece la temperatura de
elaborare a aliajelor de aluminiu se gsete in stare de vapori i este capabil sa
formeze cu hidrogenul combinaii stabile i volatile. Unele studii arata ca, daca in
aliajele din sistemul Al-Si netopite sunt prezente sodiul i potasiul, nu are loc dect
intr-o mica msura absorbia de gaze.
b. Degazarea natural
Din expresia solubilitii hidrogenului in metale sau aliaje se constata ca,
cu ct presiunea pariala in exterior este mai mica, in comparaie cu presiunea
interioara a gazului dizolvat, cu att se produce mai rapid descompunerea soluiilor
suprasaturate.
In acest caz hidrogenul sau alt gaz dizolvat se va deplasa treptat din baia
metalica in mediul ambiant. Prin urmare, dac baia metalica se menine o perioad
anumita de timp naintea turnrii, se realizeaz o mbuntire a caracteristicilor
mecanice a materialului metalic datorita degazrii naturale. Pentru desfurarea
acestui proces, in vederea obinerii unor rezultate ct mai bune se folosesc
agregate care permit, pe de o parte meninerea temperaturii in limite foarte strnse,
iar pe de alta parte, mpiedica gazarea topiturii. Dei este posibil sa se ndeprteze
90% din gazele dizolvate, totui la o ncrctura de 75 kg aliaj de aluminiu la
temperatura de 700C, perioada de meninere este de aproximativ 180 min. n
condiii similare, dac se adaug 200g hexacloretan, procesul de degazare
dureaz numai 8 min.
116
Direcie
de curgere
Fig.2.30. Filtru
ceramic vertical
Fig.2.31. Filtru
ceramic orizontal
c. Barbotarea cu gaze inerte

In calitate de gaze inerte, pentru degazarea aliajelor de aluminiu se pot
folosi azotul, argonul, heliul. Degazarea cu ajutorul gazelor inerte se bazeaz pe
trecerea prin difuzie in bula lor a gazelor dizolvate in baia metalica, in special a
hidrogenului, ntruct acest gaz se gsete in cantitatea cea mai mare. De
asemenea, gazele inerte favorizeaz eliminarea din baia metalica a incluziunilor
nemetalice solide, care fiind antrenate se ridic la suprafaa topiturii. Gazul inert, la
trecerea prin topitur, la presiunea de o atmosfera, este capabil s absoarb o
cantitate de hidrogen egal cu 10% din volumul propriu. Pe msura micorrii
coninutului de hidrogen se micoreaz i concentraia acestuia din bula de gaz
inert. Din aceasta cauza, daca. Nu se barboteaz o cantitate suficient de gaz
inert, dup degazare va rmne in baia metalic gaz dizolvat. O degazare totala,
necesit un gaz inert foarte pur i un timp infinit de barbotare.
d. Barbotarea cu gaze active
Gazul activ indicat pentru eliminarea gazului dizolvat din metalul topit este
acela care interacioneaz chimic cu cel dizolvat. In urma reaciei se formeaz
produse gazoase care in caz ideal ar trebui sa fie inerte fata de baia metalica.
Acest deziderat nu este realizat in practica, condiia impusa procesului este ca
produsele rezultate in urma reaciilor chimice sa nu se dizolve in baia metalica. In
caz contrar, in loc ca in topitura sa se afle dizolvat un anumit gaz, pot fi prezente i
produsele provenite in urma desfurrii reaciilor cu gazul activ i se obine un
material metalic nu numai nedegajat, dar din contra i impurificat.
Aceasta metoda permite obinerea unor rezultate foarte bune, cnd in
117
calitate de gaz activ se folosete clorul, care la nceput interacioneaz cu

aluminiul:
3Cl12 + 2Al 2AlCl3
Aceasta reacie are probabilitatea cea mai mare de desfurare, deoarece
este exoterma, iar clorul la alimentarea sa in baia metalica ntlnete un numr
mult mai mare de atomi de aluminiu, dect atomii de hidrogen sau alt gaz dizolvat.
Este posibil i reacia:
Cl2 + H2 2HCl
formnd acidul clorhidric care la rndul sau interacioneaz din nou cu aluminiul
dup reacia:
3HCl + Al = AlCl3 + 3/2H2
Deci, in urma acestor reacii, la barbotarea bii metalice cu clor se
formeaz clorura de aluminiu i acidul c1orhidric, care sunt in stare de vapori la
temperatura de elaborare i asigura ndeprtarea incluziunilor nemetalice solide i
a gazelor dizolvate. In felul acesta, aciunea clorului asupra degazrii aluminiului i
aliajelor sale are la baza un mecanism asemntor ndeprtrii gazului dizolvat, cu
ajutorul unui gaz inert, rol ndeplinit in cazul de fata de ctre clorura de aluminiu i
acidul clorhidric.
Pentru a se realiza procesul de degazare, baia metalica se clorureaz timp de
10...15 min la o temperatura de 700...750C, cu un curent de clor a crei viteza
este calculata astfel nct consumul sau sa fie de circa 0,3% din masa ncrcturii.
La clorurare este foarte important sa se ndeprteze gazele evacuate din topitura,
care mai conin clor, avndu-se in vedere toxicitatea mare a acestuia.
Sunt cunoscute cazuri cnd barbotarea clorului prin aluminiul topit nu a
provocat degazarea. Dup ct se pare, aceste situaii sunt ntlnite cnd topitura
conine azot sub forma de nitrura i hidrogen sub forma de hidrura care nu sunt
atacate in suficienta msura de clor i la solidificare se descompun provocnd
apariia suflurilor in lingouri sau piesele turnate.
e. Degazarea cu ajutorul purificatorilor
Purificatorii sunt folosii, att pentru eliminarea gazelor dizolvate, ct i
pentru ndeprtarea din baia metalica a incluziunilor nemetalice in suspensie, in
special particule solide de alumina.
In calitatea de purificatori se folosesc doruri: de bor (BCI3), de titan (TiCl4),
de carbon (CCl4), de siliciu (SiCl4), de fier (FeCI3), de zinc (ZnCI2), de aluminiu
(AICl3), de mangan (MnCI2) etc.
La introducerea clorurilor solide sau lichide in baia metalica acestea pot sa
interacioneze cu aluminiul daca tensiunea lor de disociere este mai mare dect
tensiunea de disociere a clorurii de aluminiu in condiii date, dup urmtoarele
reacii:
3SiCl4 + 4AI = 4AICl3 + 3Si
3ZnCl2 + 2Al = 2 AICl3 + 3Zn
BCl3 + Al = AICl3 + B
3SnCl4 + 4AI = 4 AICl3 + 3Sn
FeCl3 + Al = AICl3 + Fe
3FeCl2 + 2AI = 2 AICl3 + 3Fe
3SbCI5 + 5AI = 5 AICl3 + 3Sb
Vaporii formai din clorura de, aluminiu i eventual din clorurile introduse
nu reacioneaz cu gazele dizolvate in metal i de aceea degazarea se face pe
baza principiului barbotrii cu gaz inert.
118
Datorita tensiunii de vapori mari, la temperatura de elaborare, clorura de

aluminiu se elimina din baia metalica. Totui s-a observat ca prin turnarea metalului
imediat dup introducerea purificatorilor i dup terminarea reaciei cu aluminiul,
lingourile obinute conin incluziuni de gaze. Este posibil ca, acest agent de
degazare sa aib o oarecare solubilitate in baia metalica sau sa reamna in
topitura sub forma unor incluziuni de vapori provocnd apariia suflurilor i a
porozitilor in produsele turnate. Meninerea metalului topit un timp scurt i
barbotarea in continuare cu gaz inert permite ndeprtarea completa a clorurii de
aluminiu din aliaj. Numai aa se poate explica de ce la tratarea aliajelor de aluminiu
cu degazant combinai (clor + azot, tetraclorura de titan + azot etc.) se obin
rezultate pozitive. In acest caz, clorul sau clorura ndeprteaz gazul dizolvat, iar
gazul inert accelereaz eliminarea degazantului.
Nu se recomanda sa se introduc clorul sub forma de combinaii, in cazul
in care metalul rezultat constituie o impuritate pentru materialul metalic elaborat.
Astfel, in cazul aliajelor pe baza sistemului AI-Zn-Mg-Cu nu se poate folosi clorura
de fier, deoarece acest element este o impuritate duntoare. In alte cazuri,
elementul respectiv are influenta pozitiva asupra topiturii. Aa de exemplu, la
ntrebuinarea tetraclorurii de titan in calitate de purificator, titanul trece in aliaj,
putnd duce la finisarea structurii i deci la mbuntirea calitativi acestuia.
f. Degazarea n vid
Formarea vidului sau a unei depresiuni relativ reduse poate sa favorizeze
ndeprtarea gazului dizolvat, proces ce se, poate explica prin:
- Solubilitatea gazului funcie de presiune, cnd acesta se gsete in stare
atomic, se supune legii:
S=K p
(2.33)
Iar pentru starea molecular se determin cu relaia:
S = Kp n
(2.34)
3
unde: S este solubilitatea gazului, cm /100g;
K = coeficient de proporionalitate;
p = presiunea parial a gazului;
n = exponentul puterii; pentru starea molecular n=1.
Conform acestor relaii (indiferent daca gazul se gsete dizolvat sub
forma atomic sau moleculara), la scderea presiunii deasupra metalului
solubilitatea sa scade.
Cu ct presiunea deasupra metalului este mai mic, cu att i temperatura
de fierbere a metalului este mai coborta, ceea ce poate provoca de asemenea
ndeprtarea gazului dizolvat in metal.
- In funcie de depresiunea realizata, variaz i presiunea pariala a gazului
deasupra metalului.
- ndeprtarea gazelor prin a ceasta metoda este o operaie dificila,
deoarece pentru a obine o degazare completa este necesar sa se creeze o
depresiune att de mare, nct presiunea remanenta sa nu depeasc zecimi sau
chiar sutimi de mm Hg. La un asemenea vid i la temperatura de 800900C,
aluminiul este aproape de temperatura de fierbere, ceea ce favorizeaz degazarea.
Nerealizarea unei degazri totale la un vid mai mic, dup ct se pare se datorete
prezentei pe suprafaa aluminiului sau alia1elor sale, a unei pelicule rezistente i
compacte de alumina, care mpiedica intr-o anumita msura ndeprtarea gazului
dizolvat.
119
Fig.2.32. Procedeul SNIF pentru rafinarea aliajelor de aluminiu

1 - intrare aliaj impur; 2 - ieire aliaj rafinat; 3 - rotor din grafit prevzut cu duze.
g. Degazarea prin vibraii
Degazarea aliajelor de aluminiu se poate realiza i cu ajutorul vibraiilor
sonore i ultrasunetelor, metod care nu numai ca influeneaz asupra criterii
vitezei de degazare naturala, dar contribuie i la mbuntirea structurii.
Vibraiile ultrasonore se pot produce prin piezoelectricitate i
magnetostriciune.
In scopul degazrii s-au utilizat i vibraiile care se formeaz in bile de
metal topit cnd se utilizeaz 1a elaborare cuptoarele electrice cu nalta frecventa.
Sub aciunea vibraiilor orice punct al metalului lichid se gsete supus
alternativ la presiuni pozitive i negative. Perioada de depresiune favorizeaz
formarea bulelor gazoase care se co1ecteaza in nodurile vibratoare i,
aglomerndu-se, pot urca la suprafaa. Vibraiile asigura nlturarea fisurrii la cald,
permit obinerea unui aliaj compact, finiseaz structura i mresc gradul de
umplere a formei la turnare. Prin aceast metoda se pot obine aliaje din
componeni cu punct de topire foarte diferit i cu diferene mari intre densiti, care
au o tendina pronunata de a produce segregaii i de a se oxida in condiii obinuite de topire. Aplicarea acestei tehnologii lrgete apreciabil sortimentul aliajelor
industriale i intr-o serie de cazuri contribuie la mbuntirea proprietilor
materialelor metalice existente.
h. Degazarea pe cale electrolitic
Acest procedeu care are mari perspective de dezvoltare a fost aplicat la
degazarea unui aliaj de aluminiu, la presiunea atmosferica cu ajutorul curentului
continuu.
In creuzetul cuptorului de elaborare se monteaz anodul, iar catodul
confecionat din crbune, avnd = 3 mm, este izolat printr-o eava de cuar, fiind
fixat pe un suport i introdus in baia metalica pe o adncime de 5...10 mm. S-a
stabilit ca la o durata de tratare de 10...30 min se obine o reducere a coninutului
3
de gaze de la 0,37 la 0,16 cm /100 g.
O influenta determinanta asupra gradului de degazare o are densitatea de
2
2
curent: la valori mici (pn 1A/cm ) i medii (in jur de 2,52,7 A/cm ), efectul
2
degazrii este redus; la densiti mari de curent (peste 5,5 A/cm ) degazarea se
realizeaz foarte bine. Procesul se accelereaz atunci cnd baia este acoperita cu
un fondant care poate forma cu hidrogenul combinaii sau prin aciunea simultana a
curentului continuu i a vidului.
120
a.
b.
Fig.2.33. Tratarea topiturii n instalaia ALPUR TS 35-24:
(a) - oala de degazare ;(b) - injector de gaze:

1-motor electric; 2-buon izolant; 3-manon din grafit; 4-coloan din sialon;
5-rotor din grafit.
2.3.2.2.1. Instalaii de rafinare i degazare

Principalele instalaii industriale de rafinare in-line sunt:
- SNIF (Spinning Nozzle Inert Flotation)
- ALPUR
- ACD (Alcan Compact Degasser)
- AFD (Alcan Filter Degasser)
Procedeul SNIF (fig.2.32) se bazeaz pe barbotarea unui amestec de gaze
inerte i active n baia metalic cu ajutorul unui rotor din grafit.
Procedeul ALPUR, ecologic, este prezentat n Fig.2.33. Prile
componente ale instalaiei ALPUR TS 35-24 sunt:
a. Ansamblu oal ALPUR, rabatabil, avnd la baz concepia TS (Totally
Sealed-sistem mbuntit n ceea ce privete etanarea, n scopul meninerii sub
control a umiditii n camerele de tratare), prevzut cu sistem reglabil de conectare
la jgheabul cuptorului. Ansamblul este alctuit din:
- Oal cptuit cu material refractar monolitic i 2 straturi de material
izolant (temperatura n zona de acces fiind de 80C) de capacitate 1300 kg,
compartimentat (2 camere de tratare i una de ieire) prevzut cu deflector
refractar i jgheaburi de conectare;
- Capac avnd montate etan rotoare (2) i nclzitoare electrice cu imersie
(1montat n prima camer de tratare iar cel de-al doilea n camera de ieire), care
o
asigur un gradient de temperatur de 20 C/h; rotoarele sunt echipate cu plac
anti-turbionar, de limitare a zonei de agitare la partea inferioar a camerei de
tratare, cu anularea turbioanelor cauzate la turaie ridicat. Rotoarele realizeaz
barbotarea gazelor de proces (Ar+Cl2) n aluminiul lichid.
121
Cantitatea optim de Cl2 barbotat n topitur:
Clopt (t ) = Al
MWCl 2
Cl 2
j
MW (kb Ab ) j C j (t )
j
unde: Clopt(t) este cantitatea optim de Cl2 la timpul t;
MWj
- masa molecular a elementului j;
l
- densitatea elementului j;
aj
- constanta stoichiometric (1 pentru Ca, Mg i pentru Na, Li);
Cj(t)
- concentraia elementului j la timpul t.
b. Panou amestec gaz de proces, cu asigurarea de ctre ALRO SA a
utilitilor (argon + clor), conform specificaiei Aluminium Pechiney
c. Panouri electrice / panou de control, care asigur:
- comanda i controlul acionrilor mecanice;
- controlul sistemului de nclzire a metalului, puterea necesar fiind setat
automat, n funcie de fazele de proces respectiv nclzire, meninere temperatur
i tratare metal;
- pupitru de control, destinat att conducerii automate a procesului de
degazare ct i comenzii operaiunilor de ntreinere.
d. Staie formare gaz de proces clor / argon
e. Consol Siemens Simatic MP 270
f. Elevator capac
g. Sistem rabatare oal cu acionare hidraulic
h. Pomp hidraulic
i. Sistem exhaustare
Fig.2.34. Principiul de funcionare al oalei ALPUR.

Principiul de funcionare al oalei ALPUR este prezentat n fig.2.34.
Instalaia are trei cicluri de funcionare:
- tratare
- ntreinere
122
- meninere
o
Instalaia se umple cu metal (T < 700 C) avnd termoplonjorul i rotorul n
afara incintei refractare (poziia de ntreinere).
Se introduce rotorul i termoplonjorul n incinta plin cu metal, prin
lansarea ciclului meninere.
Golirea se va face numai cnd se schimb aliajul, se oprete instalaia sau
n caz de avarii. Temperatura la care se face golirea metalului nu trebuie s scad
o
sub 700 C, existnd pericolul de ngheare. Golirea se face prin orificiul de drenare
sau prin basculare cu podul rulant. Dup golire, se cur incinta de metalul rmas,
teaca plonjorului i orificiile rotorului.
Presiunea gazelor trebuie s aib urmtoarele valori: argon - 6 bari, gaz de
meninere - 6 bari. Toate verificrile se fac automat.
Avantajele instalaiei:
- Generarea unei cantiti foarte mici de zgur, astfel nct operatorul nu
este obligat s curee zgura la fiecare turnare.
- Designul simplu al capacului, fiind necesar un singur elevator pentru a
ridica ansamblul format din capac i echipamentele coninute (nclzitoare,
injectoare, termocupluri).
Pentru degazarea n vid a aliajelor de aluminiu se utilizeaz echipamente
cu camer de vid (fig.2.35) sau oale de vid (fig.2.36). degazarea se realizeaz la o
presiune de 5-6 mbar, cnd coninutul de hidrogen poate fi redus la 0,10,15ml/100g.
Fig.2.35. Camer de degazare:

a n timpul degazrii; b la sfritul degazrii;
1 carcas refractar; 2 plac de baz; 3 lance de insuflare gaze inerte;
4 dispozitiv de ridicare capac; 5 vizor; 6 conectare la vid; 7 oal cu topitur.
123
2.3.2.2.2. Metode de determinare a coninutului de hidrogen

Cele mai utilizate metode de determinare a coninutului de hidrogen n
aliajele de aluminiu sunt: AlSCAN i Telegas. Comparaia ntre cele dou metode
se reliefeaz n fig.2.38.
Fig.2.36. Oal de degazare:

1 topitur; 2 oal; 3 protecie mpotriva stropirii;
4 capac; 5 vizor; 6 lance; 7 conectare la vid;
8 panou de comand; 9 agregat de vid;
10 echipament de ridicare.
Eliminarea impuritilor metalice (alcaline i alcalino-pmntoase)
Eliminarea se realizeaz prin reacie cu clorul din amestecul de gaze
barbotat (Ar+Cl2)
x[Me] + (y/2)Cl2 = Mex + Cly(v/l)
Me Li, Na, Ca
ex. Na + Cl NaCl
Scderea n timp a coninutului de metale alcaline din topitura de Al este
dat de relaia:
C j (t ) = C 0j exp
unde:
Cj(t) este concentraia de metal alcalin j, la momentul t;

Cj
Al ( k t At ) j
- concentraia de metal alcalin j, iniial;

3
Al
- densitatea Al lichid (2350 kg/m );
(ktAt)j - constanta vitezei de reacie i aria pentru elementul alcalin,
(m /min.);
124
- masa topiturii de aluminiu (kg);
- durata de reacie (min.)
Fig.2.37. Comparaie ntre metoda de determinare a coninutului de hidrogen
AlSCAN i Telegas n aliajele deformabile (seriile 3xxx, 5xxx, 6xxx).

3
Valorile ktAt (m /h):
Li ..............
Na .............
Ca .............
2,48
6,64
4,09
Metode de detecie a incluziunilor nemetalice (tabelul 2.23)

Tabelul 2.23. Metode de detecie a incluziunilor nemetalice n aliaje de aluminiu
Metoda
Teste de filtrare sub
presiune PoDFA (Porous
Diaphragm Filtering
Aluminum)
LAIS
Teste de
electrorezistivitateLIMCA,
LIMCA II
Detecie acustic
Dizolvare electrochimic
Analize chimice
Spectroscopie de emisie
Activare cu neutroni
Detecie
electromagnetic
Microscopie optic
cantitativ i electronic
Masa probei, g
2000
Dimens. particulei,
m
Orice dimensiune
1000
100/min.
>15
off-line
on-line
100
0,5-30
>10
Orice dimensiune
Orice dimensiune
on-line
off-line
off-line
>10 Orice
dimensiune
on-line off-line
200/min.
Operare
off-line
125
Procedeul LIMCA
Schema sistemului de msurare este prezentat n Fig.2.24.
La trecerea unei particule de incluziune prin zona ESZ rezistena electric
n orificiu crete direct proporional cu volumul particulei:
4 l d 3
R AB =
4
unde: l este rezistivitatea electric a metalului lichid; d - diametrul particulei;

D - diametrul orificiului.
Se genereaz un puls de tensiune VAB detectat:
4 l I d 3
V AB =
3
unde I este intensitatea curentului.

Principiul de operare al sistemului LIMCA este dat n Fig.2.38.
Fig. 2.38. Sistemul de msurare (bazat pe o zon electric sensibil (ESZ).)

2.3.2.2.3. Finisarea granulaiei aliajelor de aluminiu
Principalii finisori de granulaie utilizai n practica industrial sunt
prealiajele binare i ternare din sistemele:
- Al-Ti, sub form de bare i blocuri (AlTi5, AlTi6, AlTi10)
- Al-Ti-B sub form de srm, bare i blocuri (AlTi5B1, AlTi5B0,6,
AlTi5B0,2, AlTi5B0,1, AlTi3B1, AlTi3B0,2)
- Al-Ti-C sub form de srm, bare i blocuri (AlTi3C0,15, AlTi3C0,3).
126
Efecte ale finisrii granulaiei

3
1 Datorit diferenei de densitate dintre particulele de TiB2 (~ 4,53 g/cm )
3
i topitura de aluminiu (~ 2,4 g/cm ), aceste particule se aglomereaz i

sedimenteaz n timp.
2 Maximum 1% din particulele de nucleere adugate n topitur sunt
efective, deci este posibil aglomerarea particulelor nucleante.
3 Aglomerarea particulelor de TiB2, att la producerea prealiajelor
finisoare AlTiB ct i la adaosul acestora n topitur poate pune probleme serioase
n cazul aplicaiilor speciale.
Prealiajele finisoare AlTiB sunt susceptibile la otrvire cu unele metale
tranziionale ca Zr, Cr, Ta.
Schema fluxului tehnologic de finisare a granulaiei este prezentat n
fig.2.40.
Schema procesului de alimentare cu srm finisoare i fotografia unui
alimentator de srm sunt date n fig.2.41 i fig.2.42.
Fig. 2.39. Principiul de operare al sistemului LIMCA.

Orificiul are D = 300 m. Limita de detecie a incluziunilor nemetalice este de d = 20 m.
127

Srm de
prealiaj
finisor
Tub de
ghidare
Colac de srm
Alimentator
Agitator
Cuptor
meninere
de
Fulgi din alumin
tabular
Aliaj lichid
la turnare
Aliaj
lichid
Bile din
alumin
tabular
Unitate de filtrare
Unitate de tratare
cu amestec de gaze
Dispersare
gaze
Fig.2.40. Schema fluxului tehnologic de rafinare-finisare a aliajelor lichide de
aluminiu
n care finisarea se realizeaz n unitatea de degazare
Fig. 2.41. Schema procedeului de

introducere a srmei de prealiaj
finisor n jgheabul de turnare.
128
Fig. 2.42. Alimentator

Thompson & Hudson.
Vitez de alimentare a srmei
3 - 600 cm/min
O Schem alternativ de adaos a aliajului finisor n jgheabul de turnare

este prezentat n Fig. 2.43.
Fig.2.43. Schem alternativ de adaos a finisorului n jgheabul de turnare.

Metode pentru controlul finisrii granulaiei aliajelor de aluminiu
[1]. Testul ALCAN
[2]. Testul ALCOA
[3]. Testul inel KBI
[4]. Testul TP-1 al Asociaiei de Aluminiu
[5]. Testul cu rcire n cochil de grafit
[6]. Analiza termic diferenial
[7]. Determinarea microscopic a mrimii de grunte
Fig.2.44. Schema testului ALCAN.
129
Testul ALCAN
Dezvoltat de compania de Aluminiu din Canada ALCAN.
o
Finisorul de granulaie este adugat n aluminiul topit la 730 C i agitat
mecanic timp de 30s.
Probele pentru studiile de finisare a granulaiei sunt luate utiliznd o form
o
conic din oel, prenclzit la 250 C, a crei baz este rcit de un curent de ap
rece.
Intervalul de luare a probelor din topitura de aluminiu este de 2 minute.
Schema testului ALCAN este prezentat n fig.2.44.
Fig.2.45. Schema testului ALCOA: (a) schia aparatului; (b) vedere exterioar.
Testul ALCOA (fig.2.45) este realizat prin introducerea unui con din cupru,
rcit cu ap, n aluminiul topit ntr-o cochil de oel acoperit, prenclzit.
Testul inel KBI (fig.2.46)
Nu este utilizat rcirea rapid.
Finisorul de granulaie se adaug n aluminiul topit, care se toarn apoi
ntr-un inel din oel (cu diametrul de 75 mm i nlimea de 25 mm) plasat pe o
crmid de silic.
Proba este supus rcirii n trei moduri i anume: n aer liber, prin pereii
cochilei de oel i prin crmida de silic.
Testul TP-1 al Asociaiei de Aluminiu (fig.2.47)
Se ia proba din topiturii ntr-o lingur de turnare gradat i se rcete ntrun rezervor cu ap. Probele se iau la intervale de 2, 5, 10, 15 i 30 minute, dup
introducerea finisorului de granulaie n topitur.
Aceast metod de testare sufer din cauza problemei de rcire rapid,
similar testelor ALCAN i ALCOA, care poate introduce erori n stabilirea finisrii
reale a granulaiei.
130
Majoritatea testelor sunt asociate cu viteze mari de rcire care pot influena
aprecierea performanei lor.
Fig.2.46. Testul inel KBI.
Fig.2.47. Dispozitivul de testare TP-1.

Analiza termic diferenial
Tehnica este destul de rapid i utilizat n multe turntorii. Un suport
perfect de nucleere eterogen ar putea reduce energia de activare pentru nucleere,
la zero. Extinderea subrcirii, observat n timpul solidificrii, este invers
131
proporional cu eficiena finisorului de granulaie n punctele puternice de

nucleere. O subrcire mic este o condiie necesar dar nu suficient pentru
finisarea granulaiei. Este necesar o distribuie uniform a unui numr mare de
puncte de nucleere puternic n topitura de aluminiu.
Determinarea microscopic a mrimii de grunte
Mrimea de grunte se determin pe probele nefinisate i finisate de aliaje
de aluminiu prin:
- microscopie optic calitativ, sau
- analiz microscopic cantitativ.
Mrimea de grunte se poate determina prin urmtoarele metode:
- compararea vizual a grunilor cu imaginile din scrile etalon,
- numrarea grunilor dintr-o anumit suprafa,
calculul intersectrii grunilor,
metoda ASTM-E112.
132

Aluminiu

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Aluminiu

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

2.

ALIAJE CU BAZ DE ALUMINIU

2.1. Clasificarea aliajelor de aluminiu

Aliaje cu baz de aluminiu

n sistemul periodic al elementelor aluminiul se gsete sub Bor, datorit

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

ameliorarea prelucrabilitii prin achiere i a sudabilitii aliajelor.

Avnd n vedere marea diversitate a aliajelor de aluminiu, pentru

2.1.1. Clasificare dup tehnologiile de obinere a produselor

Fig. 2.1. Clasificarea aliajelor dup domeniile de compoziie

2.1.1.1. Aliajele de turnatorie

Aliaje cu baz de aluminiu

Aliaje al-Cu complexe:

Aliaje Al-Mg complexe:

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

2.1.1.2. Aliaje deformabile

a. Din prima subgrupa fac parte:

b. Din a doua subgrupa fac parte:

2.1.2. Clasificare dup domeniul de utilizare

Aliaje cu baz de aluminiu

refractaritate buna, se comporta corespunztor n regim de ungere limitat i

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

lantanidelor. Astfel, de - exemplu daca aliajului cu 0,81,3% Zn, i se adaug

Aliaje cu baz de aluminiu

domenii de temperatura au alungirea mai mare de 100%. Aceste proprieti pot fi

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

foarte buna 1a coroziune i proprieti mecanice superioare, pot fi utilizate pentru

2.1.1.3. Clasificare dup elementul principal de aliere

Element principal de aliere

Al nealiat (pur) >99% Al

Cuprul este principalul element de aliere, pot fi specificate i alte

Principal element de aliere Mn

Principal element de aliere Si

Principal element de aliere Mg

Principal element de aliere Mg i Si

Zinc principal element de aliere i pot fi specificate i alte elemente

Alte elemente (Fe, Mn, Sn, Li etc.)

Rezervat pentru viitor

Aliaje cu baz de aluminiu

Seria 1xxx. Aceast categorie de materiale este caracterizat printr-o

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

2xxx 6xxx 7xxx

Se utilizeaz un numr format din 4 cifre (ex. 1060, 2024, 6061).

Tabelul 2.2. Principalele elemente de aliere n aliajele deformabile

A treia i a patra cifr desemneaz aliajul specific din serie; nu exist o

Tabelul 2.3. Compoziia principalelor aliaje de aluminiu deformabile, % masice

Aliaje cu baz de aluminiu

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

Simbolizarea aliajelor de turntorie

Aliaje cu baz de aluminiu

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

Aliajelor deformabile se utilizeaz datorit urmtoarelor avantaje:

Rezisten la coroziune excepional (1xxx, 3xxx, 5xxx, 6xxx n special) ca

Aliajele de turntorie sunt agreate pentru urmtoarele caliti:

2.2. Aliaje de turntorie. Structur, elemente de aliere

Aliaje cu baz de aluminiu

aliere, respectiv impuritile, provoac micorarea cristalelor de aluminiu crescnd

2.2.1. Sistemul Al-Si

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE

Fig.2.2. Diagrama de echilibru Al-Si

Aliaje cu baz de aluminiu

Figura 2.5. Influena adaosului de sodiu

Pentru a obine eutectic cu structura globulara, metalul trebuie sa conin

ELABORAREA ALIAJELOR NEFEROASE