Anda di halaman 1dari 18

Nucleii bazali

TALAMUSUL
Pe o sectiune verticofrontala a encefalului, oricine poate vedea la baza
creierului doua mari mase cenusii, care demult au fost numite nucleii bazali
(sau ai bazei). Unul este talamusul (numit odinioara talamusul optic, fiindca
era considerat o statie (talamus =vestibul) a sistemului vizual). Cealalta este
corpul striat, deoarece este strabatut de un manunchi de fibre mielinizate
care ii dau aspectul striat.

TALAMUS
CORP STRIAT

Regiune
subtalamica

Fig. 12.1 Seciune frontal cu nucleii de la baz


Mentionam ca sunt neuroanatomisti care restrang termenul de nucleu bazal
exclusiv la corpul striat, in timp ce altii includ sub acest nume pe langa talamus si corpul
striat, nucleul amigdalian si chiar formatiunile din regiunea subtalamica vizibile cu ochiul
liber ca nucleul rosu, locus niger si nucleul hipotalamic.

La nivelul talamusului vom vedea ca ajung toate fibrele aferente


senzitivo-senzoriale, cu exceptia celor olfactve.

TALAMUS

CORPII STRIATI

Fig. 12.2 Seciune orizontal cu nucleii de la baz

El functioneaza astfel ca o statie receptiva a encefalului. In creierul


reptilian este chiar instanata superioara de receptie si prelucrare a stimulilor
veniti de la receptori.Talamusul reptilian se regaseste in oortiunile vechi ale
tamusului mamifereloe(paleotalamusul)
Un astfel de dispozitiv nu are sens daca nu dispune si de unul
executiv, care sa genereze comenzi motorii si in general comportamentul
motor. In creierul reptilian acest dispozitiv este reprezentat de o formatiune
care la mamifere devine striatul.Evorba de portiunea veche a
striatului(paleostriatul) Odata cu aparitia sangelui cald, deasupra cuplului
paleotalamus-paleostriat, apar structuri noi, complexe, telencefalice, care la
pasari formeaza epistriatul
si cortexul aviar, iar la mamifere
neostriatul,neotalamusul si scoarta cerebrala. Cuplul paleo-talamo-striat, la
vertebratele inferioare realizeaza comportamentul El este implicat si in
functii cognitive rudimentare, dar mai ales in motivatii sprijite de
mecanismele esentiale ale sistemului de rasplata. Aceasta explica de ce
talamusul are o contributie la activitatea cognitiva umana, dar si de ce corpii
striati intervin in motivatii si mai ales sunt o piesa importanata in sistemul de
rasplata (placere-suferinta), la om.

Talamusul
Deasupra hipotalamusului se afla talamusul, o formatiune mult mai
voluminoasa, cunoscuta inca din secolul XVI.

Daca hipotalamusul joaca un rol cheie in cadrul creierului arhaic


reptilian, al functiilor primordiale si primitive ale psihismului, talamusul
joaca un rol important, inca incomplet elucidat, in cadrul formatiunilor
neoencefalice. Este un dispozitiv complex, care alcatuieste impreuna cu
scoarta cerebrala un tandem operational, care asigura functiile superioare ale
psihismului, in special activitatea cognitiva.
El este insa in primul rand o statie esentiala de filtrare si de
prelucrare a tuturor semnalelor ce vin de la receptori, cu exceptia celor
olfactivi (care am vazut ca au conexiuni diferite).
De asemenea are un rol deosebit in determinarea nivelelor de
constienta,asa cum vom vedea la capitolul despre somn.
Importanta lui reiese si din vastul numar de cercetari care ii sunt dedicate, ca si de
imensa literatura pe care a generat-o. Chiar recent, Mircea Steriade un elev al scolii de
neurofiziologie romana a publicat in Canada un volum de peste 1700 de pagini,
referitor la functiile talamice.

Aspectul exterior
Talamusul se prezinta ca o mas cenuie ovoidal, situat in interiorul
emisferei cerebrale deasupra hipotalamusului, alungit antero-posterior (3540 mm), cu o nlime de 20-25 mm i o lrgime maxim de 18-22 mm.
N.Dorsomedial
talamic
TALAMUS
Strii medulare
talamice

Pulvinar
CEREBEL

HIPOTALAMUS

N.Dorsolateral
talamic

N.Anterior
talamic

Trunchi cerebral

Fig. 12.3 Poziia talamusului (w.w.w.)

Axul ovoidal talamic este uor oblic, aa c anterior cei doi talamui
sunt foarte apropiai (sunt separai doar de pilierii anteriori ai trigonului), n
timp ce posterior sunt suficient de ndeprtai, astfel incat ntre ei s se
insinueze (pe linia median) tuberculii cvadrigemeni anteriori.
Polul su posterior, voluminos i rotunjit, numit pulvinar, este singura
parte ce se vede la exterior de o parte i de alta a tuberculilor cvadrigemeni,
ieind de sub hemisfera cerebral.
Pulvinar

TALAMUS

Epifiza
Tub.quadr.ant

Tub,quadr,post

Corp.
genic,lat.
Corp
genic.post
Brat conj.ant.
Brat conj.post
Nerv IV

Fig. 12.4 Trunchiul cerebral , pulvinarul i corpii geniculai

Sub pulvinar se vd si corpii geniculai care si ei fac parte din


talamus. Cel lateral (situat pe calea vizual), este legat prin braul su
conjunctiv cu tuberculul cvadrigemen anterior homolateral, n timp ce cel
medial (situat pe calea auditiv), este legat prin braul su conjunctiv de
tuberculul cvadrigemen posterior.
Faa intern (mediala) a talamusului se vede dup despicarea
encefalului. Ea constituie partea superioar a peretelui lateral al ventriculului
III, separat, cum am vazut, prin anul hipotalamic al lui Monro, de
hipotalamusul care se afl sub el. n mijlocul ei se vede o mas mic
cenuie, care leag aparent cei doi talamui, numit de aceea comisura
cenuie (care n realitate este un nucleu). Fata mediala a talamusului este
marginita superior de o fibr alb, numit habena (h) sau taenia
habenularis (asupra creia vom mai reveni), care se intinde de la regiunea
septala pana la epifiza.

Extremitatea anterioar, mai mic decat cea posterioara, este rotunjit


si se afl n concavitatea pilierului anterior al trigonului (care vine de la
hipocamp si se termina la corpii mamilari din hipotalamus). ntre polul
anterior al talamusului i pilierul anterior se afl un orificiu (gaura lui
Monro), care stabilete comunicarea dintre ventriculul III i ventriculul
lateral homolateral.
Faa superioar, n cea mai mare parte, constituie podeaua cornului
frontal al ventriculului lateral i prezint anterior un relief rotund,
corespunznd nucleului anterior al talamusului. Limita sa extern este
reprezentat de o alt fibr taenia semicircularis, care aparine formatiilor
limbice si leaga in mod pricipal nucleii septului cu amigdala. Ea este
protejat de lama cornee. Si se afla adapostita in anul optostriat in care se
afla vena optostriata si care delimiteaza capul si corpul nucleului caudat de
talamus.

Taenia habenularis

Septum
pellucidum

Epifiza
TALAMUS

Trigon

Hipotalamus

Comisura
cenusie

Fig. 12.5 Schema mediosagital

Faa lateral nu este liber. Ea ader n partea superioar de nucleul


caudat i n rest de capsula intern (braul ei posterior).
Faa inferioar este i ea aderent de hipotalamus (anterior i medial)
i de subtalamus (posterior i lateral).

SEPT
TENIA SEMICIRCULARA

TRIGON

COMISURA ALBA ANT.

VULVA
N.ANTERIOR

CAPUL NUCL.CAUDAT
VENTRICOL III

TENIA HABENULARA

TENIA SEMICIRCULARA

COMISURA CENUSIE
VENA OPTOSTRIARA

SANTUL COROIDIAN

TENIA SEMICIRCULARA

TRIUNGHI HABENULAR

N.DORSOMEDIAL

NUCLEUL HABENULEI

N.HABENULEI

EPIFIZA

TUB.QUADR.ANT

TUB QUADR.ANT

PULVINAR

TALAMUS
TUB.QUADR.POST

(20)

TUB.QUADR,POST

NERV IV
VERMIS

NERV IV
VALVULA LUI VIEUSSENS

Fig. 12.6 Talamusul faa superioar (Testut i Latarget)

Aspectul interior.
Talamusul, acest ou cenuiu aflat n mijlocul hemisferei cerebrale,
este in interiorul sau una din cele mai complexe formaii ale sistemului
nervos central.
El rezult din juxtapunerea mai multor sisteme neurofiziologice i a
fost considerat un creier n miniatur Aceasta explic organizarea lui
complicat.
Pe o seciune frontal sau orizontal, se poate vedea cu ochiul liber
cum este mprit n cinci mase cenuii: nucleii anterior, medial i lateral,
centrul median al lui Luys (o formaie rotund ) care-i separ i pulvinarul.
Deoarece aceste mase sunt formate din ansambluri de nuclei mai mici este
mai corect sa spunem grupul anterior, medial, lateral, mediocentral si
pulvinarul. Grupul medial este despartit de grupul lateral printr-o patura de
fibre care formeaza lama alba interna a talamusului iar grupul lateral este
delimitat lateral de lama alba externa.

Fig. 12.7 Nucleii talamici (w.w.w.)

Lama alba interna, anterior, se separa in doua lame, care invelesc nucleul anterior.

a) Grupul nucleului anterior se afl n polul anterior al talamusului,


unde este bine delimitat i determin, pe faa superioar, un relief rotund
(amintit mai sus) El cuprinde trei nuclei: anterodorsal, anteroventral si
anteromedial..
Acest grup primete un contingent de fibre, vizibil cu ochiul liber,
denumit fascicolul lui Vicq dAzir, care i are originea n nucleii corpului
mamilar. Eferenele sale ajung n scoara cerebral la nivelul lobului
cingular.
Acest nucleu aparine, cum vom vedea, sistemului limbic.
b) Grupul nucleilor mediali, cuprinde in primul rand nucleul
dorsomedial, format din neuroni mici.El este bine dezvoltat si ocup toat
partea medial a oului talamic n cele 2/3 anterioare. Este conectat n dublu
sens cu reeaua neuronal hipotalamic i cu cortexul cerebral (la nivelul
lobilor frontal i orbitar).

Corp calos

N.Ant

Trigon

N.Dorsolateral
N.Dorsomedial

TALAMUS

Fasc.Viq-d`Azyr
Com.Cenusie

N.Ventr.Mediu

N.LENTICULAR
Band.Optica

Trigon
HIPOTALAMUS

Chiasma

Fig. 12.8 Nucleii talamici (coloraie mielinic)

Acest nucleu aparine dominant sistemului vegetativ i reprezint o


staie de control a hipotalamusului. El este, la rndul su, subordonat
cortexului cerebral vegetativ. Este si o staie pe cile aferente vegetative n
drumul lor spre cortex venind in special din nucleul solitar bulbar
Nucleul dorsomedial se afla inclus si in sistemul de rasplata caci
primeste aferente de la nucleul accumbens prin globus pallidum.
Nucleul dorsomedial apartine neotalamusului si este intr-un dialog
operational cu scoarta cerebrala, participand astfel la activitatea psihica
superioara.
De jur imprejurul nucleului dorsomedial se afl un desi de fibre n
care sunt incluse roiuri de celule nervoase medii ce se coloreaz albastru
intens, cu coloraia lui Nissl. Aceste roiuri au fost denumite n ansamblu, de
catre Foix i Niculescu, formaiunea circular hipercrom a talamusului.
Ea formeaza sistemul difuz talamic sau sistemul talamic nespecific.
Medial (ntre n.dorsomedial i ependimul ventricular), se afl nucleii liniei
mediane (n. parataenial, n. paralamelar, n. paraventricular, n. romboidal i n. comisurii
cenuii (n. reuniens). Aceti nuclei sunt n prelungirea substanei cenuii periventriculare
din hipotalamus. n lama alb (lama medular medial), care limiteaz lateral
n.dorsomedial, se afl nucleii intralaminari (n.submediu, medio-ventral, parafascicular,
paracentral i central lateral).

Sistemul difuz talamic continua formaia reticular i contribuie,


alturi de ea, la determinarea tonusului cortical i la apariia fluxului
contienei. Excitrile experimentale ale acestor neuroni provoac modificri
ale electroencefalogramei n sensul unei sincronizri. De aceea sistemul
reticulat talamic a mai fost numit sistemul difuz de recrutare (Dempsey i
Morisson), care opereaz alturi de sistemul nespecific activator ascendent
(Magoun i Rhines) din formaia reticular. Prin acest sistem difuz,
talamusul intervine si in reglarea nivelelor de vigilenta (alerta, veghe, somn,
vis), asa cum vom vedea. Printre altele genereaza fusurile
electroencefalografice, caracteristice primelor stadii ale somnului clasic.
c) n cadrul nucleilor intralaminari se afla nucleul centrului median al
lui Luys, o form globular n mijlocul talamusului. Este un nucleu conectat
n dublu sens cu putamenul din corpii striai. Sunt conexiuni riguros aranjate
somatotopic antero-posterior (St. Drgnescu i C. Blceanu-Stolnici). El
este ncadrat n sistemul motor extrapiramidal.
Aceasta explic de ce leziunile centrului median provoac un sindrom motor
hiperkinetic, de tip coreic (coree suprastriar)

Fig. 12.9 Nucleii talamici (Carpenter i Sutin)

Toate aceste formaiuni talamice sunt cele mai vechi din punct de
vedere filogenetic (arhitalamice).

N.caudat

Ventricol lateral

Corp calos
N.anterior

N.dordolateral

Trigon
Ventricol III

N.dosomdial

N.Ventral
posterolateral

Comisura
cenusie

Capsula
interna

Centrul
median(Luys)
Panglica lui
Reil mediana

Glob palid
Homunculus
talamic
N.Ventral posteromedial(N.semilunar a lui
Flechsig)

Corp
mamilar

Fig. 12.10 Homunculus talamic

d) Grupul nucleilor laterali situat intre lamele mediala si laterala,


cuprinde un nucleu dorsal si un subgrup de nuclei ventrali .
Subgrupa ventrolaterala este o component veche a talamusului
(paleotalamus). Este o staie pe calea fibrelor ascendente tactile, dureroase i
proprioceptive.ca si a unora apartinand sistemului extrapiramidal n cadrul
acestei componente ventrale se nir dinainte napoi trei nuclei:
-Nucleul ventral (ventrolateral) anterior legat n dublu sens cu
corpul striat in special cu globus pallidum din sistemul motor extrapiramidal.
Este o staie important cum vom vedea pe calea globus pallidum
talamus cortex cerebral.
-Nucleul ventrolateral intermediar (mediu) este o staie pe calea
proprioceptiv incontient cerebelo-talamo-cortical sau cerebelo-rubrotalamo-cortical. El primete fibre din pedunculul cerebelos superior i mai
ales din nucleul rou care formeaz un mnunchi bine vizibil sub talamus
numit radiaiile rubrotalamice. Din acest nucleu pleac fibre ce ajung n
cortexul cerebral prefrontal. i el primete unele aferene de la
glo

w.w.w.

Fig. 12.11 Conexiunile talamice (w.w.w.)

-Nucleul ventrolateral posterior este o staie pe calea


sensibilitii generale contiente (tactile, termice, dureroase, proprioceptive).
La el sosesc toate fibrele spinotalamice din cordoanele posterioare i laterale
ale mduvei si de la nucleii sensitivi ai nervilor cranieni (in special din
trigemen).

PROECTII TALAMOCORTICALE
N.Dorsomedial
Corp geniculat
medial

Corp geniculat
lateral

Pulvinar
Pulvinar

N.Dorsolateral

N.Anterior
Pulvinar
Corpi geniculati
medial
lateral

TALAMUS
N.Dorsomedial

Fig. !2.12 Conexiunile talamice (w.w.w)

n cadrul lui exista o somatotopie, caci s-au putut topografia


poriunile ce corespund diferitelor componente ale corpului (membru
inferior, trunchi, membru superior, fa, limb) (Dusser de Barrenne i
Sager, Dusser de Barrene i Mountcastle, Penfield i Jaspers). Poriunea ce
corespunde feei (unde ajunge predominant calea trigeminal central) a fost
individualizat ca un nucleu aparte: nucleul ventral postero-medial numit,
din cauza formei sale, i nucleul semilunar al lui Flechsing (care coafeaz
ventral i lateral centrul median al lui Luys).
Aceti nuclei sunt conexionai n dublu sens cu nucleii dorsali i cu
pulvinarul i trimit numeroase fibre ctre cortexul cerebral retrorolandic
(circumvoluia parietal ascendent), unde se afla zona corticala de proiectii
sensitive.
Nucleul dorsal al grupei laterale este numit nucleul dorsolateral Este
un nucleu mare cu neuroni mici si este o componenta recenta a talamusului
(neotalamus). Apare si se dezvolta odata cu scoarta cerebrala, cu care este
bogat conexionat in ambele sensuri.
Lateral este marginit de lama externa si de roiuri de celule ce
formeaza zona grilajata a lui Arnold. Neuronii acestei zone fac parte tot din
sistemul difuz nespecific al talamusului.

PED.SUP

PED.ANT.

PED.POST.
(RAD.GRATIOLET)

PED.INFEROINT

(20)

FASC.TEMPOROTALAMIC(ARNOLD)

Fig. 12.13 Corona radial (Testut i Latarget)

e) In fine, partea posterioara a talamusului este formata dintr-un


nucleu mare numit pulvinar, de acelasi tip cu nucleul dorsolateral, tot
neotalamic si conexionat in dublu sens cu scoarta cerebrala.
Ambii acesti nuclei au funcii complexe. La ei ajung indirect
informaiile din cile aferente (prin nucleii paleotalamici din grupul
ventrolateral) i sunt - cum am vazut - legai n dublu sens cu scoara
cerebral, n special cu ariile asociative. ntre aceti nuclei i scoara
cerebral au loc schimburi reciproce de informaii, n cadrul unor circuite
talamo-cortico-talamice, numite de unii i circuite reverberante, care au un
rol important n contientizarea senazaiilor i n procesele mentale. n
partea dorsolateral a nucleului dorsolateral, se afl i un dispozitiv de
filtrare a semnalelor aferente care, atunci cnd este lezat, genereaz o durere
chinuitoare specific (durerea talamic), ce nu cedeaza la nici un
medicament analgetic si a carei intensitate este modulata de starile afective
ale suferindului.

PEDUNCUL
TALAMIC
ANTERIOR
N.LENTICULAR

TALAMUS
Campul lui Wernicke

PEDUNCUL
POSTERIOR(RADIATII
OPTICE)

(20)

Fig. 12.14 Pedunculii talamici (Testut i Latarget)

Aceti nuclei neotalamici au o participarae important la elaborarea


funciilor psihice cognitive (n colaborare cu cortexul cerebral), ceea ce
explic de ce uneori, cnd sunt lezai, pot determina o dezorganizare psihic
major (demena talamic).
Functiile psihice ale conexiunilor talamofrontale au fost aratate de
Fulton, experimental, pe maimute. Bazat pe acestea, in 1936, Egaz Moniz a
realizat sectionarea acestor conexiuni, prin leucotomii, la bolnavii psihotici.
Metoda a fost perfectionata si folosita pe larg in America, de catre Freeman
si Watts, pentru tratamentul starilor de mare anxietate, de panica, de
agresivitate, sau de agitatie psihomotorie nestapanita, mai ales in
schizofrenie, obtinand rezultate interesante, statistic semnificative.
Leucotomia a fost folosita cu succes in tratamentul durerilor ce nu cedeaza
la analgetice (in special in cancer). E drept durerea nu disparea, ci doar
constientizarea ei numia este ceva neplacut. Leucotomiile produc insa si
efecte negative caci determina modificari ale personalitatii, scad
spontaneitatea, genereaza apatie sau docilitate, estompeaza tensiunile
afective uneori pana la aplatizare emotionala si in plus genereaza tulburari
cognitive uneori semnificative. Tulburarile de personalitate au ridicat si
ridica probleme grave deontologice, ceea ce a restrans mult utilizarea acestei

metode care a fost pe larg folosita in anii 40. Leucotomia a devenit aproape
uitata dupa aparitia medicatiei psihotrope.
N.CAUDAT
TALAMUS

Fibre talamocorticale
PUTAMEN
TALAMUS
Radiatii
optice

Ventr
.III

Vent.
III

N.ROSU

Corp.gen.lat
GL.PALID

F.C.C.

Fasc.Temporotalamic
F.Spinotalamice(Reil medial)

Fig. 12.15 Conexiunile talamice (Testut i Latarget)


Freeman a folosit o metoda rapida mult simplificata de leucotomie, folosind un
varf de gheata infipt direct fara vreo pregatire speciala in substanta alba a lobului frontal
prin tavanul orbitei. O lovitura grea a fost data leucotomiei de filmul Zbor deasupra unui
cuib de cuci al lui M.Forman, in 1975, in care leucotomia este folosita ca mijoc
coercitiv, de distrugere a personalitatii.

Menionm c toate conexiunile talamusului cu scoara cerbral


iradiaz din el in toate directiile n substana alb din centrul hemisferei
cerebrale, formnd marele soare al lui Reil sau coroana radiat, n care
distingem patru pedunculi: un peduncul anterior (de la nucleul talamic
dorso-medial i anterior spre lobii frontal, cingular i orbital), un peduncul
superior (spre scoara parietal), un peduncul inferior (spre insula i lobul
temporal) i un peduncul posterior (spre lobul occipital) format din radiaiile
optice.
Leucotomiile nu s-au realizat decat asupra pedunculului anterior caci abordarea
celorlalti pedunculi produce infirmitati somatice ireductibile.

f) Din talamus fac parte i corpii geniculai, care se ncadreaz n


sistemul nucleilor paleotalamici i funcioneaz ca staii pe cile auditive i
vizuale. Aceti corpi geniculai se gasesc in afara talamusului propriu-zis si
sunt vizibili la exterior. Ei au fost reunii uneori sub numele de metatalamus.
- Corpul geniculat medial este un nucleu compus din dou pri: una
medial, pentru sunetele acute i una lateral, pentru sunetele grave. Ctre el
sosesc fibrele ascendente din panglica lui Reil lateral (calea auditiv
central), care provin din nucleii acustici bulbari, din corpul trapezoid pontin

i din oliva protuberanial. La fiecare corp geniculat sosesc semnalele


auditive de la nucleii ambelor urechi.
De la corpul geniculat medial pleac un contingent de fibre ctre
scoara cerebral a lobului temporal, unde se afl aria auditiv i un alt
contingent mai redus ctre tuberculul cvadrigemen posterior, contingent
vizibil la exterior i denumit bra conjunctival posterior, care mijloceste
unele reflexe cu punct de plecare auditiv.
- Corpul geniculat latereal este o formaiune neregulat ovoidal,
nvelit de un strat mielinic (alb) numit strat zonal i coninnd n interior o
substan cenuie, dispus n patru straturi suprapuse, separate prin trei
straturi albe. Ne aflm n faa unui dispozitiv mai complex dect corpul
geniculat medial.

Fig. 12.16 Corpul geniculat lateral (coloraie Nissl)

Aferenele principale sunt reprezentate de fibrele bandeletei optice.


Fiecare corp geniculat primete prin bandeleta optic fibre care vin din
hemiretina lateral a ochiului homolateral i din hemiretina medial (nazal)
a ochiului controlateral. Aceast distribuie de fibre este realizat de catre
chiasma optic, prin care, fibrele optice venite de la hemiretinele laterale
nu se ncrucieaz, n timp ce cele venite de la hemiretinele mediale se
ncrucieaz.
n felul acesta la corpul geniculat lateral drept ajung fibrele de la
hemiretinele drepte ale ambilor ochi, n timp ce la cel stng fibrele de la
ambele hemiretine stngi.
Din cauza cristalinului, care este o lentila biconvexa, care inverseaz
imaginea real pe retin, la corpul geniculat lateral drept ajung informaiile
de la hemicmpul vizual stng i viceversa. Acest lucru face ca jumatatea
dreapt a creierului s vad jumatatea stng a spaiului real i viceversa.

Acest fapt a antrenat necesitatea ncrucirii tuturor cilor din sistemul


nervos central.
E posibil ca cele patru straturi neuronale din corpii geniculai s
suprapun imaginile corespunztoare din cele dou hemiretine homolaterale.
Se tie c fibrele din bandeleta optic se distribuie n aa fel nct ajung
alternativ n straturile geniculate (1, 3 i 2, 4), ceea ce permite neuronilor
dintre straturi s suprapun imaginile.Sunt autori care considera ca aceasta
suprapuere se face la nivelul scoartei cerebrale occipitale
Cele dou imagini nu sunt identice din cauza distanei ce separ cei
doi ochi. Este posibil ca n corpul geniculat lateral sau scoarta cerebrala
aceast incongruen s fie detectata si exploatat, pentru realizarea
vederii n relief i pentrupunerea la punctin sens fotografic a imaginii.
Din corpul geniculat lateral pornesc fibrele ce ajung n scoara
cerebral occipital (n aria vizual), formnd ceea ce s-au numit radiaiile
optice ale lui Gratiolet.
Tot din corpii geniculai laterali mai pleac un mnunchi de fibre spre
tuberculii cvadrigemeni anteriori (formnd braul conjunctival anterior) i
altul spre pulvinar (care se mpletete cu radiaiile optice formnd un desi
de dibre numit cmpul lui Wernike). Sunt si fibre din bandeleta optic ce
ptrund n mezencefal (n regiunea comisurii albe posterioare), la nivelul
nucleilor pretectali, care actioneaza asupra componentei parasimpatice din
nucleul oculomotor comun (ce micsoreaza diametrul pupilar-mioza) si in jos
asupra nucleului pupilar simpatic din maduva spinarii (care dilata pupilamidriaza). Gratie acestor conexiuni, corpul geniculat lateral are un rol major
in perceptia vizuala.
Vom vedea ca la nivelul lor apar si manifestari electrice specifice in timpul
viselor, caci sunt integrati in sistemul P.G.O., care are un rol important in realizarea
somnului paradoxal.

Datorita modului de organizare neurofiziologica a talamusului,


leziunile sale realizeaz un tablou clinic cunoscut sub numele de sindromul
talamic al lui Dejerine i Roussy, care a contribuit mult, intr-o prima etapa
anatomoclinica, la intelegerea structurii, functionarii si vascularizarii
talamusului .
El se manifest prin:
1) Hemianestezie ncruciat pentru sensibilitatea profund (consecutiv
astereognozie n jumtatea opus i micri lente spontane atetozice ale degetelor, n caz
c ochii sunt nchii i mna e ntins).
2) Hemianestezie tactil, dureroas i termic contralateral, uoar (cci
supleaz talamusul opus, reprezentarea sensibilitii superficiale fiind bilateral n
talamus numai dominat de partea opus).

3) Hemiataxie controlateral (att prin distrugerea staiei panglicei lui Reil


median, ct i prin aceea a radiaiilor cerebelo-talamice). Acestor fenomene negative li
se adaug drept fenomene pozitive:
4) Dureri vii spontane n jumtatea corporal opus leziunii. Aceste dureri se
declaneaz la cea mai mic atingere, la cel mai mic zgomot sau variaie de lumin, ca i
cum orice senzaie periferic ar ajunge n lumina contiinei sub form de durere. Head a
vzut n acest fenomen o exagerare a funciei protopatice a talamusului ca expresie a
eliberrii sale de sub controlul corticalitii. Lhermitte, si mai tarziu Melzack si Wall
(modelul portilor deschise), consider durerea drept rezultatul disparitiei (prin leziune)
a funciei de filtrare selectiv a talamusului insusi, a stimulilor periferici spre
corticalitatea cerebral. Consecina practic a acestui model este folosirea stimulrii
electrice (prin electrozi permaneni intratalamici) pentru combaterea durerii talamice
(care nu cedeaz la nici un medicament analgetic).
n fine, unii autori o consider ca fiind determinat de iritaia prin leziune a
releurilor senzitive din talamus. Interesant e faptul c orice fenomen declaneaz durerea
(o melodie trist, o veste proast etc.), ceea ce ne indic sumar rolul afectivitii n
mecanismele talamice. P. Marie i cu K. Wilson au vzut n durerile talamice un sindrom
de ordin vegetativ, al crui suport periferic l constituie o vasonevroz. De remarcat c
durerile i hiperestezia (mai ales la rece) apar mai ales n leziunile segmentului dorsal al
nucleului lateral.
Ca fenomene de vecintate se mai produc:
5 ) O hemiplegie uoar i regresiv (controlateral) i
6) Micri coreoatetazice (contralaterale).

Sindromul talamic este expresia exclusiv a leziunii nucleului lateral.


Nucleii dorsomedial i anterior sunt mui din punct de vedere clinic.