Anda di halaman 1dari 22

Universitatea Danubius Galaţi

Facultatea de Ştiinţe Economice


Masterat- Gestiunea Financiară a Afacerilor în Spaţiul European
Forma de învaţamant: Curs de zi

Dificultăţi şi oportunităţi pentru mediul de


afaceri românesc – rezultate ale procesului de
aderare la Uniunea Europeană

Prof.univ.dr. Marchis Gabriela Studenta – Bordea Oana

CUPRINS
- Introducere

CAP.I. - Procesul de aderare la Uniunea Europeană

CAP.II. - Crearea unei economii în Romania, compatibilă cu politicile uniunii europene

CAP.III - Programul de convergenţă 2006-2009

CAP.IV - Moneda unică şi sistemul monetary internaţional

- Conculzii

- Bibliografie

Introducere
Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele member si intre
popoarele acestora, intr-o manieră coerentă, având drept scop solidaritatea. Aderarea României la
Uniunea Europeană reprezintă pentru întreaga societate românească un obiectiv strategig de
maximă importanţă , fiind susţinut constant de toate instituţiile statului , precum şi de forţele
politice parlamentare , de societatea civilă în general.
Integrarea europeană reprezintă un proces gradual de schimbare pentru economia si
societatea românească in ansamblu, care, prin transformările aduse, implică efecte pozitive
semnificative dar si o diversitate de costuri.
Obiectivele majore ale Romăniei în vederea integrării în structurile Comunitare vizează :
- Consolidarea sistemului politic şi al instituţiilor democratice ;
- Crearea unui climat economic şi social care să ofere maximum de satisfacţie şi beneficii
cetăţenilor ei ;
- Eficentizarea structurilor şi mecanismelor economiei de piaţă ;
- Întărirea cooperării politice, economice şi culturale cu statele membre ale Uniunii
Europene ;
- Consolidarea statului României pe scena europeană şi internaţională ;

Atingerea unui nivel de dezvoltare economico-socială apropiat de media comunitară


reprezintă dezideratul principal ţării noastre. De la aderarea la Uniunea Europeană , ţara noastră
se află în faţa unei mari provocări ,atât pantru a ajunge la nivelul mediu de dezvoltare european ,
dar şi pentru a ajunge la un nivel mai ridicat cu privire la economia ţării.
Uniunea Europeană (UE) este unică. Ea nu este un stat federal, ca Statele Unite ale Americii,
pentru că ţările membre UE rămân naţiuni suverane independente. UE nu se încadrează nici în
tiparul de organizaţie interguvernamentală, cum sunt Naţiunile Unite, deoarece ţările membre îşi
reunesc o parte a suveranităţii – şi obţin, în acest mod, o influenţă şi o putere colectivă mult mai
mare decât în cazul în care ar acţiona pe cont propriu. În practică, prin reunirea suveranităţii se
înţelege că statele membre deleagă anumite puteri de decizie unor instituţii comune pe care le-au
creat, astfel încât deciziile cu privire la probleme specifice de interes comun să poată fi adoptate
în mod democratic, la nivel European.

Cap. I. Procesul de aderare la Uniunea Europeana


Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această dată a fost
propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 iunie 2004. Raportul
de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de asemenea data de 1 ianuarie
2007 ca dată de aderare pentru România şi Bulgaria. Cele două ţări au semnat Tratatul de aderare
pe 25 aprilie 2005 la Abaţia .
România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu
Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul Generalizat
de Preferinţe al Comunităţii, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE pentru facilitarea
schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoaşterea de facto a Comunităţii
Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei mixte România - CEE,
concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale. Relaţiile diplomatice ale
României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în 1991 să fie semnat un Acord de
Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune în februarie 1995. Prevederile
comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un "Acord Interimar". România a
trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995, împreună cu Declaraţia de la Snagov, un
document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante ale României, în care
acestea îşi exprimau sprijin deplin pentru integrarea europeană.1
Comisia Comunităţilor Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de ţară,
privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării la UE. Potrivit acestuia,
România continuă să îndeplinească atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cât şi
criteriul unei economii de piaţă funcţionale. Raportul afirmă că „o punere în practică serioasă a
programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă faţă presiunilor concurenţiale şi
forţelor de piaţă din cadrul UE.“. Raportul mai precizează că România a făcut progrese
semnificative în alinierea legislaţiei interne la legislaţia Uniunii Europene şi va fi capabila să-şi
îndeplinească obligaţiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul preconizat al
aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii şi se va concentra pe consolidarea
capacităţii administrative în ansamblul ei.
______________________________________________
1. Melanie H. Ram, Ph.D., Sub-regional Cooperation and European Integration: Romania’s Delicate Balance .Principiul cooperării capătă o
importanţă şi mai mare în anii finalizării procesului integrării ţărlor asociate. Atât Uniunea Europeană, cât şi fiecare ţară asociată trebuie să
coopereze pentru a găsi cele mai bune soluţii. Cooperarea presupune stabilirea unor obiective comune şi întreprinderea măsurilor ce se impun
pentru realizara lor.

Obiective majore
În actuala etapă a procesului integrării, ţările asociate au de îndeplinit, cu prioritate
obiectivele economice. După cum sublinia Comisarul European pentru Extindere.
Cooperarea are rol în domeniul industriei; vizează promovarea şi protecţia investiţiilor;
urmăreşte atingerea standardelor agroindustriale şi aprecierea conformităţii; se desfăşoară în
ştiinţă şi tehnologie; în învăţământ şi pregătire profesională. De asemenea, cooperarea cunoaşte
noi dimensiuni în agricultură şi sectorul agroindustrial; în domeniul energiei; în domeniul
gospodăririi apelor; în domeniul transporturilor, telecomunicaţiior, serviciul poştal şi cel al
transmisiunilor, etc.
Pentru ţările candidate la integrarea în UE, impactul este unul deosebit materializându-se
atât în efecte pozitive (beneficii) cât si în efecte negative (costuri). Sub aspectul efectelor
pozitive, cele mai importante se refera la:
- liberalizarea comerţului (creşterea exporturilor);
- reforme structurale microeconomice;
- creşterea intrărilor de capital;
- liberalizarea pieţelor;
- accesul la finanţarea comunitară.
Toate aceste efecte pozitive înseamnă creştere economică a nivelului de trai, dezvoltarea
regională echilibrată, îmbunătăţirea standardelor de mediu, prin urmare creşterea convergenţei
spre tarile din UE.
Liberalizarea comerţului a început sa înregistreze rezultate notabile începând cu primii
ani ai tranziţiei, UE devenind în timp principalul partener comercial al acestor țări. Creşterea
comerţului exterior bilateral are la bază următorii factori determinanţi:
Crearea cadrului juridic prin diverse instrumente juridice între care acordurile europene
de asociere chiar daca acestea au fost oarecum afectate de deficitele comerciale ale acestor tari cu
cele din UE;
Caracterul de monopol al relaţiilor comerciale din partea UE susţinut de faptul că ţările
candidate s-au orientat masiv spre UE în detrimentul altor relaţii existente anterior realizând
după unii autori aşa numita deturnare de comerţ;
Reformele structurale desfăşurate sub impulsul cerinţei dezvoltării unei economii de
piaţă funcţionale – criteriul economic de aderare – cu implicaţii favorabile asupra creşterii
schimburilor comerciale bilaterale, al intrării pe piaţa unică internă a UE;
Avantajul comparativ al ţărilor candidate decurgând din situaţia că acestea au o forţă de
muncă calificată, numeroasă şi ieftină care plasează aceste ţări în concurenţi redutabili pentru
anumite produse.
În relaţia cu ţările din UE s-au menţinut totuşi deficite comerciale ale ţărilor candidate,
dintre care 10 sunt noi membre ale UE, din cauza nivelelor diferite de dezvoltare ale celor doua
grupări.
Ca urmare a liberalizării comerţului, prin înlăturarea barierelor comerciale tarifare şi
netarifare se impune o tendinţă de participare tot mai intensă şi complexă la schimburile
internaţionale cu efecte microeconomice asupra unităţii de producţie în sensul adaptării acesteia
la cerinţele internaţionale prin preocupări pentru creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea
capacităţilor manageriale, dezvoltarea marketingului şi compartimentelor de cercetare-
dezvoltare, preocupări care au drept consecinţe: diminuarea costurilor unitare de exploatare,
creşterea eficienţei, raţionalizarea activităţii de producţie, alinierea preţurilor la cele
internaţionale, schimbarea ponderii unor sectoare de producţie în funcţie de cerinţele pieţei şi,
ţinând cont de avantajele comparative, creşterea tehnologică şi a inovaţiei.
Intrările de capital
După includerea ţărilor ECE în UE, ca urmare a îmbunătăţirii oportunităţilor, investiţiile
de capital (directe, imobiliare şi de portofoliu) în aceste ţări vor continua să vină dinspre ţările
UE în aceleaşi ritmuri înalte ca şi înainte de aderare.
Investiţiile de capital se orientează înspre ţările noi membre UE ori candidate în primul
rând din raţiuni economice, în vederea realizării unei alocări mai eficiente a resurselor ţinând
cont de îmbunătăţirea unor condiţii necesare realizării investiţiilor şi de forţă de muncă ieftină şi
calificată din aceste ţări care vor face parte din viitoarea piaţă unică internă. Astfel de investiţii
contribuie la dezvoltarea ţărilor respective, la crearea de noi locuri de muncă, la acoperirea
deficitelor balanţelor de plăţi ale acestora.
Intrările de capital în aceste ţări au fost un fenomen care s-a manifestat progresiv încă de
la începutul perioadei de tranziţie. Ca efect al obiectivului strategic de integrare în UE, ţările în
tranziţie, viitoare candidate la integrarea europeană, au început deschiderea economiilor lor, în
special spre UE, sporind concurenţa şi generând fundamente pentru restructurare.
Un rol important în deschiderea economiilor, îmbunătăţirea performanţelor şi restructurarea
diverselor sectoare economice l-au avut investiţiile directe (ISD) care au beneficiat şi de
liberalizare timpurie.
Liberalizarea pietelor
Liberalizarea pietelor, consecinţă a lărgirii UE spre est, prin fenomenul de redistribuire a
veniturilor va face posibilă obţinerea de rezultate favorabile, mecanismele de piaţă contribuind la
redistribuirea veniturilor şi a diversilor factori de productie. Prin înlăturarea diverselor obstacole
din calea liberei circulaţii a factorilor de producţie şi prin alocarea raţională şi eficientă a
resurselor europene, se realizează convergenţa preţurilor bunurilor şi serviciilor şi a factorilor de
productie cu efecte benefice asupra dezvoltării naţionale şi regionale.
Liberalizarea pieţelor presupune luarea de măsuri pentru menţinerea în piaţă, în condiţii
de concurenţă acerbă, prin alocarea de resurse în vederea realizării de investiţii atât în capitalul
uman cât şi tehnologic. Aceasta presupune dezvoltarea întreprinderilor, perfecţionarea forţei de
muncă, retehnologizarea şi crearea de noi produse cu impact pozitiv asupra dezvoltării generale a
ţărilor candidate.
Liberalizarea preturilor determină alocarea resurselor în funcţie de criterii economice şi de
competitivitate, ceea ce poate însemna o localizare mai mare de resurse în noile ţări membre, cu
efecte pozitive asupra acestora.
Din punct de vedere al teoriei economice, dar şi al practicii, în conditiile în care
într-un proces integraţionist există zone inegale cu nivel de dezvoltare şi potenţial economic, cele
mai mari câstiguri le au economiile mici.
Din cauza diferenţelor mari între vechile ţări membre şi noile ţări membre UE ori candidate, în
cazul indicatorilor macroeconomici cum ar fi ponderea sectorului agricol în total economie,
veniturile pe locuitor şi nivelurile de dezvoltare sectorială, noile ţări membre ori candidate UE
vor avea nevoie de o perioadă îndelungată pentru a egaliza nivelul din Uniune.
Cele patru libertăţi
La avantajele pentru ţările noi membre sau candidate ale UE se adaugă cele patru libertăţi:
- libera circulaţie a bunurilor;
- libera circulaţie a serviciilor;
- libera circulaţie a capitalurilor;
- libera circulaţie a persoanelor.
Libera circulaţie a bunurilor – prin eliberarea anumitor bariere tarifare şi netarifare ca
urmare a liberalizării comerţului s-au creat avantaje, de care au beneficiat cel mai rapid ţările de
dimensiuni mici, iar din cadrul categoriilor sociale, cel mai mult consumatorii şi exportatorii. Cu
cât mai repede au fost realizate reformele cerute de integrarea în UE, cu atât mai mult s-a
beneficiat de această libertate.
Libera circulaţie a serviciilor – serviciile care sunt prestate la standarde europene, în
special cele create prin investiţii străine ori privatizate, vor fi avantajate. Printre acestea, care au
înregistrat şi cele mai bune rezultate, mentionăm sectorul bancar şi al asigurărilor, al
telecomunicaţiilor, transporturilor, construcţiilor, distribuţia comercială şi turismul.
Libera circulaţie a capitalurilor – capitalul străin a fost atras de ţările ECE ca urmare a
creşterii oportunităţilor prin realizarea reformelor cerute de integrare dar şi ca urmare a marilor
privatizări care au fost făcute în aceste ţări. În multe din aceste investiţii productivitatea muncii a
crescut mai repede decât salariile ceea ce a dus la creşterea competitivităţii. Datorită anumitor
conditii specifice şi în viitor ţările membre UE şi cele candidate vor cunoaşte afluxuri de capital
străin.
Libera circulaţie a persoanelor – libera circulaţie a persoanelor, în special a forţei de
muncă, a fost una dintre problemele sensibile ale negocierilor de aderare plasată sub sceptrul
temerii posibilului exod dinspre ţările candidate, drept pentru care au fost stabilite perioade
tranzitorii care ajung la 7 ani. În cazul României, perioada tranzitorie este de 2 ani, care poate fi
majorată la 5, maximum 7 ani. O astfel de tendinţă există şi cel mai bun exemplu este al
României, dar apreciem că realizarea reformelor structurale necesare integrării va diminua mult
această tentaţie, care ar putea fi chiar în detrimentul vechilor membri UE care se confruntă cu
mari deficite în domeniul forţei de muncă.
CAP. II CREAREA UNEI ECONOMII IN ROMANIA, COMPATIBILA CU
POLITICILE UNIUNII EUROPENE

Acordul European de asociere a Romaniei la Comunitatile europene, semnat la 7


februarie 1993 si intrat in vigoare la 1 februarie 1995, statueaza cadrul juridic si institutional al
raporturilor romano-comunitare, avand ca obiectiv fundamental pregatirea aderarii Romaniei la
U.E.
Atat Comunitatile europene, cat si Romania se obliga sa autorizeze, in valuta liber
convertibila, orice plata din contul curent al balantei de plati, in masura in care tranzactiile
referitoare la plati se refera la circulatia marfurilor, a serviciilor sau a persoanelor intre parti, care
a fost liberalizata potrivit dispozitiilor Acordului european de asociere.
In scopul de a facilita circulatia capitalurilor intre Comunitati si Romania, partile
Acordului se vor consulta reciproc pentru a promova obiectivele Acordului.
7.2. Optiuni strategice in vederea integrarii Romaniei in Uniunea Europeana1
Avand in vedere ca procesul integrarii Romaniei in structurile europene beneficiaza de o
puternica vointa politica, s-a ajuns la concluzia ca masurile practice de promovare a acestui
proces trebuie sa fie mai eficiente "prin eliminarea oricaror forme de birocratie, formalism sau
tendinte de trenare a deciziilor, ceea ce implica conceperea si aplicarea unui Plan operational de
masuri. "cu scadente precise pe ani si trimestre" (Strategia nalionala de dezvoltare economica a
Romaniei pe termen mediu).
In perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, autorii Strategiei au considerat necesare
luarea unor masuri in domeniul politicii monetare si a cursului de schimb prin:
a. refacerea credibilitatii institutiilor statului; Planul de actiune prevede "eliminarea oricarui fond
special, care nu corespunde principiilor convenite pentru aceste fonduri, si ajustarea
compensatorie a alocatiilor bugetare".
b. inceperea convergentei "reale si nominale", urmarindu-se mentinerea unor rate relativ inalte
ale cresterii economice.
Eficacitatea sporita a politicii monetare - pe masura cresterii gradului de compatibilitate
cu economia de piata - va depinde si "de reducerea dominantei fiscale", prelungindu-se
orizonturile investitionale, cat si reducerea ratei dobanzilor.

1
Integrare Europeana –Drept Comunitar si Institutii Europene, Luminalex,curs, ed. aIV-a, Dumitru Mazilu. Ed. Luminalex,
Bucuresti, 2006
Perspectiva adoptarii monedei euro de catre Romania2
Aderarea la UE la 1 ianuarie 2007 impune luarea in considerare a unui scenariu de
adoptare a monedei Euro intr-un interval rezonabil dupa momentul aderarii. Conform
previziunilor BNR, Romania va putea adpota moneda Euro in cursul anilor 2012-2014 (Isarescu,
2005), perioada 2010-2012 urmand a fi dedicata participarii la mecanismul cursului de schimb.
In conditiile in care noile state membre sunt obligate sa participe la Uniunea Monetara,
Tratatul Uniunii Europene prevede respectarea in prealabil a unor criterii de convergenta
nominala. Pe langa criteriile de convergenta nominala adoptarea monedei euro presupune si
respectarea unor criterii implicite de convergenta reala legate de reducerea decalajului dintre
veniturile pe cap de locuitor, conditiile de crestere a productivitatii si convergentei preturilor
relative.
Doua dintre aceste probleme preocupa la aceasta ora Banca Centrala Europeana si
actualele state membre ale zonei euro: 1. asimetria socurilor; 2. dezvoltarea institutionala
asociata largirii eurosistemului.
Prima problema se refera la anumite tari din zona euro, in diverse perioade sau sistemetic,
in care pot exista cresteri economice si presiuni inflationiste, sau la altele in care se pot manifesta
tendinte deflationiste.
Perspectiva adoptarii monedei euro de catre noile state membre si extinderea zonei euro
alimenteaza pe de o parte dezbaterea pe marginea zonei monetare optime, iar pe de alta parte,
ingrijorarile legate de capacitatea noilor state de a raspunde cerintelor de aderare la eurosistem.
Studii recente asupra celor 27 de state ce ar putea face parte intr-un viitor previzibil din zona
euro arata ca, cel putin teoretic, adoptarea monedei euro de catre noi state nu va duce la o zona
monetara optima.
Alt criteriu luat in considerare la definirea zonei monetare optime este gradul de
deschidere comerciala. Aceasta este calculata pe baza ponderii comertului cu Uniunea
Europeana. Pentru Romania, procentul este de 27%, iar ponderea UE in comertul exterior este de
60%. Pentru Romania, avantajele adoptarii monedei euro sunt evidente din punct de vedere al
gradului de deschidere comerciala fata de UE.3

2
Directii necesare de dezvoltare institutionala a UE in raport cu dezvoltarea sa pe orizontala (extinderea) Paul Fudulu,
Anton Comanescu, Dragos Negrescu, Petre Prisecariu. Bucuresti, 2006.

3
Directii necesare de dezvoltare institutionala a UE in raport cu dezvoltarea sa pe orizontala (extinderea) Paul Fudulu,
Anton Comanescu, Dragos Negrescu, Petre Prisecariu. Bucuresti, 2006.
CAP. III Programul de convergenţă 2006-2009

I . Introducere
O preocupare permanentă a Comisiei Europene o reprezintă coordonarea politicilor
economice şi de supraveghere bugetară, ca o necesitate pentru creşterea interdependenţei
generate de finalizarea Pieţei Unice şi a Uniunii Economice şi Monetare. Mai mult, conform
Tratatului şi Pactului de Stabilitate şi Creştere al C. E.4, asistenţa bugetară în Uniunea Europeană
este promovată pe baza analizelor aprofundate şi corelate ale Programelor de Stabilitate sau
Programelor de Convergenţă (elaborate de acele state membre care nu au adoptat încă moneda
euro).
România are obligaţia de a elabora şi transmite la Comisia Europeană prima ediţie a
Programului de Convergenţă în luna ianuarie, pentru ca acesta să poată fi evaluat concomitent cu
programele celorlalte state membre.
Pentru România, finalizarea perioadei de şapte ani (2000 - 2006) de pregătire pentru
aderarea la UE şi începerea unei alte perioade, având aproximativ aceeaşi durată (2007 - 2013)
de pregătire pentru adoptarea monedei euro, constituie o oportunitate deosebită de continuare a
reformelor şi de reducere a disparităţilor economice regionale. Îmbunătăţirile în ceea ce
priveşte convergenţa reală trebuie făcute de o manieră care să nu afecteze criteriile de
convergenţă nominală, adică menţinând echilibrele macroeconomice.
Obiectivul fundamental al policii economice a Guvernului este acela de a promova o
creştere economică sustenabilă, în condiţii de competitivitate, ce va asigura la rândul său
convergenţa nominală şi reală cu Uniunea Europeană. Ca elemente cheie cuprinse în strategia
economică pe termen mediu a Guvernului evidenţiem urmatoarele obiective, conforme cu
ţelurile Comunitatii Europene prevazute în Strategia Lisabona relansată, în Liniile Directoare
Generale de Politică Economică şi în Pactul de Stabilitate şi Creştere al Uniunii Europene:
- menţinerea stabilităţii macroeconomice, continuarea procesului de dezinflaţie şi limitarea
deficitului de cont curent;
- îmbunătăţirea predictibilităţii şi performanţelor politicii fiscale pe termen mediu, inclusiv
utilizarea eficientă a fondurilor de la Uniunea Europeană;
- continuarea şi adâncirea reformelor structurale şi furnizarea de servicii îmbunătăţite de
sănătate, educaţie şi formare profesională, cercetare şi dezvoltare precum continuarea reformelor
necesare pentru a spori nivelul de responsabilizare şi de eficienţă;

4
art. 99, respectiv 104
- asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung;
- îmbunătăţirea mediului de afaceri, promovarea culturii antreprenoriale, creşterea flexibilităţii şi
participării pe piaţa muncii şi o dezvoltare regională armonioasă;
- reforma administraţiei publice.

CAP. IV MONEDA UNICA SI SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL


Lansarea monedei unice5
La Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995, denumirea de Ecu a fost
inlocuita cu cea de Euro.
Ulterior, la Consiliul European de la Dublin (decembrie 1996), a fost adoptat un Pact
de stabititate, care prevede aplicarea, de catre statele membre ale zonei Euro, a programului de
stabilitate si aplicarea sanctiunilor financiare statelor care au deficit superior cifrei de 3%, cu
exceptia cazurilor de recesiune economica grava.
In ianuarie 1998, patru state membre ale Uniunii Europene nu faceau parte din zona
Euro: un stat nu indeplinea criteriile de convergenta (Grecia), iar alte trei state nu doreau sa
participe la zona Euro (Marea Britanie, Suedia, Danemarca).
La 2 mai 1998, Consiliul European reunit la Bruxelles, confirma crearea unei zone
Euro intre 11 state si stabileste paritatile definitive dintre monedele acestora. De asemenea,
Consiliul european l-a desemnat pe domnul Duisenberg, avand cetatenie olandeza, ca presedinte
al Bancii centrale europene.
La 31 decembrie 1998, ministrii de finante stabilesc valoarea in Euro a celor 11 monede
vizate, iar la 1 ianuarie 1999, Euro a fost lansat pe pietele de schimb si poate fi folosit ca mijloc
scriptural de plata.
Europenii folosesc biletele si monedele Euro incepand cu 1 ianuarie 2000.

1 ianuarie 2002 - Introducerea monedei unice


Sunt 7 bancnote Euro cu urmatoarele valori nominale: 5, 10, 20, 50, 100, 200 si 500
Euro. Ele sunt identice, pe ambele parti, pentru toata zona Euro. Ilustratiile de pe ele reprezinta
poduri, ferestre si porti si se înscriu în tematica “vârstele si stilurile Europei”.
Sunt 8 monezi Euro cu urmatoarele valori nominale: 1, 2, 5, 10, 20 si 50 de centi, precum
si 1 si 2 Euro. Una din fete este comuna tuturor monezilor si este cea pe care este marcata
valoarea. A doua fata este diferita de la tara la tara, având marcata pe ea ori efigia sefului statului
ori un alt simbol national.
Devenita moneda oficiala a statelor membre, euro nu se va substitui definitiv monezilor
nationale decat dupa o perioada “ de tranzitie “de 3 ani, care se intinde intre 1 ianuarie 1999 si 31
decembrie 2001.

5
Drept Comunitar European. Partea Generala- Augustin Fuerea, Ed All Beck, 2003
Din punct de vedere tehnic drumul spre moneda unica a fost pregatit cu multe eforturi.
Inca din 1996 la Paris au fost reproduse monezi in euro – noua modele, de la 5 centime pana la 5
euro. Institutul Monetar European (OME), cu sediul la Frankfurt, a studiat gama de bilete de
banca. Divergente au existat pentru metal – problema deloc secundara stiind ca o cantitate uriasa
de miliarde de euro va fi necesara pentru intreaga uniune. Masinile de calcul si programele
calculatoarelor au fost modificate. Personalul bancar a trebuit sa capete o noua formatie, potrivit
monedei unice. Masinile care distibuie biletele de banca au trebuit adaptate. Salariile, declaratiile
de impunere, documentele de securitate sociala vor trebui de asemenea schimbate. Chiar art. 108
din tratatul care a instituit comunitatea “fiecare stat membru vegheaza la compatibilitatea
legislatiei nationale, inclusiv statutele bancii centrale nationale, cu prezentul tratat si statutele
SEBC”.
Din punct de vedere economic moneda unica a determinat guvernele sa respecte
conditiile necesare in materie de deficit public, sa adopte masuri de limitare a inflatiei.
Din acest punct de vedere tratatul de la Maastricht si-a asumat functia ce i-a fost
desemntata, adica dispozitiile Tratatului constituie puncte de referinta ale principalilor indici
economico-financiari vizand astfel definirea unei economii sanatoase si de lunga durata. Potrivit
masurilor adoptate, euro urmeaza sa fie o moneda puternica si sanatoasa, la adapostul
tulburarilor externe, Uniunea Monetara garantand atat stabilitatea ei cat si intregul sistem
financiar european. Comisarul european pentru afaceri economice, monetare si financiare a
repetat de nenumarate ori, de pilda la 1 aprilie 1998 la Bruxelles, ca “Europa este un pol de
stabilitate economica”.
Utilizarea unei monede unice are ca rezultate:
eliminarea comisioanelor de conversie dintr-o moneda nationala în alta;
eliminarea riscului ratei de schimb în schimburile comerciale cu alti membri ai zonei Euro;
eficienta crescuta a pietelor financiare si monetare;
transparenta preturilor la bunuri si servicii în cadrul zonei Euro, ce determina concurenta
crescuta pe piata;
mai buna distribuire a resurselor si, în general, mai buna integrare economica între partenerii
europeni.
Reducerea costurilor referitoare la tranzactiile în diferite monede si stabilitatea preturilor
sunt avantajele cele mai evidente.
Uniunea Monetara este una din realizarile cele mai importante ale istoriei comunitare, iar
introducera monedei unice este un eveniment fara precedent in istoria monetara a continentului.
Credibilitatea si stabilitatea monedei unice va depinde insa de o politica fiscala riguroasa. Insa
nici politica monetara unica nu va putea garanta singura stabilitatea preturilor. Va trebui insotita
de o politica fiscala adecvata la nivelul intregului ansamblu al Uniunii Economice si Monetare.

Beneficiile si criticile aduse monedei unice6


După lansarea euro mulţi europeni s-au plâns că preţurile la produse, servicii au crescut
din cauză că mulţi afacerişti şi-au rotunjit simţitor preţurile. Însă competiţia în vânzările
transnaţionale a crescut deoarece europenii au preferat să treacă graniţa dacă preţurile erau mai
mici în ţara vecină. Moneda unică a adus transparenţă, economii (nu mai era nevoie să efectueze
schimburi valutare), milioane de rezidenţi ai zonei euro care mergeau în vacanţă în ţările euro au
beneficiat imediat de folosirea aceleiaşi monede.
La sfârşitul anilor 90 mulţi americani au venit în vacanţă în Europa deoarece dolarul era
mai bine cotat decât euro. Căderea euro a fost cauzata pe de o parte de o puternica economie
americana din acea vreme, dar şi de incertitudinea despre intenţiile BCE. Mulţi politicieni şi
oficiali europeni, care au văzut în mod greşit valoarea euro ca un indicator al virilităţii UE, au
fost dezamăgiţi de performanţa euro pe pieţele internaţionale. Pe de altă parte, mediul de afaceri
a avut un punct de vedere mai pragmatic, deoarece o monedă euro mai slabă a favorizat exporturi
masive pe pieţele internaţionale, în principal pe piaţa americană.
Situaţia s-a schimbat după anul 2001, euro devenind mai puternic decât dolarul , însă
indiferent de valoarea fluctuantă a euro, BCE şi-a făcut datoria şi a urmat o politică monetară
independentă, care a avut drept scop principal stabilitatea preţurilor. În toată această perioadă, de
la introducerea monedei unice, au fost puţine presiuni inflaţioniste în zona euro, cu excepţia
Irlandei care a avut unele perioade de creştere economică extraordinară şi creşteri importante de
preţuri. Diferenţele legate de performanţele economice şi presiunile inflaţioniste între Irlanda şi
Germania (cea mai puternică economie din zona euro) întăresc un neajuns al UEM: fezabilitatea
unei politici monetare unitare unui grup de economii naţionale, care sunt divergente mai degrabă
decât convergente.
Datorită acestei diversităţi, restricţiile monetare sau relaxarea monetară va afecta statele
membre în moduri diferite la momente diferite. Gestionarea monedei unice, ca şi pregătirea
pentru moneda unică presupune costuri care sunt distribuite inegal între statele membre. În cazuri
extreme, un şoc economic într-un stat membru poate genera un răspuns din partea BCE care ar
putea dezavantaja un alt stat membru.

6
Ever closer Union. Introduction to European Integration- Desmond Dinan; ed.III, july 2005, Publisher: Lynne Rinner Pub
In afara cazurilor extreme, din cauza diferenţelor dintre economia şi dimensiunea
Germaniei şi cea a Irlandei, BCE este înclinată să acorde mai multă atenţie evenimentelor din
Germania decât celor din Irlanda când îşi formulează politica monetară, dând naştere inevitabil
unor acuzaţii de comportament pro-german.7
AVANTAJE
Stabilitate pentru schimburi
Cu o moneda comuna nu vor mai exista fluctuatii de schimb riscand sa blocheze comertul
inter-europen. Totusi, chiar si cu o moneda comuna preturile interne pot evolua, dupa ritmurile
diferite ale fiecarei tari, in asa fel incat puterea de cumparare a euro sa varieze de la o tara la alta.
Acest lucru nu mai e, cu toate acestea, o problema in masura in care preturile au tendinta sa
convearga antrenand chiar prin acest fapt o convergenta a puterii de cumparare in interiorul
uniunii monetare. Aceasta stabilitate a puterii de cumparare este un avantaj important caci
conduce in principiu la o crestere a comertului european. Absenta incertitudinilor faciliteaza
circulatia marfurilor.
De la initiativa pietei unice in Europa, comertul intra-european a cresut considerabil; este
posibil ca moneda unica sa conduca la o integrare si mai puternica a pietelor si sa incurajeze
comertul. Astfel, climatul de stabilitate si de certitudine este beneficiul principal al uniunii
monetare.
Reducerea ratei dobanzii
Moneda unica ar permite o reducere a ratelor dobanzilor in Europa.
Actualmente, anumite tari trebuie sa adauge o prima ratei de risc a dobanzii pentru a atrage
investitorii care se tem de o depreciere a monedei. Cu o moneda unica o devalorizare este
imposibila si prima de risc ar disparea. Ca urmare, dobanzile ar trebui sa aiba o medie mai
scazuta in Europa.
Eliminarea atacurilor suspensive
O moneda unica va elimina atacurile speculative care ar constrange o tara sa ridice mult
dobanzile pentru a-si apara moneda cum a fost cazul in septembrie 1992. Dar o dobanda mai
ridicata reprezinta un cost pentru economie: mai putine investitii, crestere mai lenta, mai mult
somaj. Acest cost datorat comportamentelor speculative si independnt de fundamentari
economice ar putea fi evitat cu rate de schimb fixe sau cu o moneda unica.
Moneda internationala

7
Ever closer Union. Introduction to European Integration- Desmond Dinan; ed.III, july 2005, Publisher: Lynne Rinner Pub
Euro va deveni probabil o moneda internationala importanta. Exista mai multe motive
pentru a detine o moneda.
Plati: euro va fi utilizat pentru a regla comertul intre tarile europene si poate intre alte natiuni
daca se internationalizeaza;
Rezerva de valoare: euro va prezenta un risc scazut de depreciere, daca reputatia in termen de
inflatie a Bundesbank este transferata Bancii centrale europene; euro va fi o moneda cu inflatie
slaba anticipata, ceea ce o va face si mai atragatoare.
Crearea unei mari monede internationale poate avea mai multe avantaje. Europa, cu o
moneda unica, va fi mai bine plasata pentru a negocia cu alte tari un sistem monetar international
care ar putea sa-I apere mai bine propriile interese. Coordonarea internationala a politicilor
economice va fi facilitata, Europa avand o singura voce, numarul actorilor va fi mai restrans.
Aceste elemente vor fi propice unui sistem monetar international tripolar (dolar, euro, yen) mai
bine coordonat, cu castiguri pentru toti participantii.
Facilitatea de comparatie a preturilor
Cu o moneda unica, firmele si persoanele fizice pot mai usor sa compare preturile in
diferitele tari europene. Anterior introducerii monedei unice pretul unui bun de consum putea
varia pana la 100% intre tari. Intreprinderile puteau cere preturi diferite pentru acelasi produs de
la un stat la altul in functie de elasticitatea cererii. Aceasta putere de monopol exercitata de
anumite intreprinderi inseamna implicit o pierdere pentru consumator. Din momentul
introducerii monedei unice, toate bunurile vor fi exprimate prin aceiasi moneda si nimeni nu va
mai calcula convertibilitatea, iar comparatia va fi mai usoara. Moneda unica presupune deci o
mai buna informare a consumatorilor si in acelasi timp o incurajare a concurentei in interiorul
uniunii.
Eliminarea costurilor de convertibilitate.
Moneda unica va elimina pentru intreprinderi si pentru consumatori anumite costuri de
comision si de tranzactie.
Intreprinderile : O intreprindere care face import-export intraeuropean suporta riscul unei rate de
schimb nefavorabile cand o regleaza sau este reglata in moneda straina. Este posibil sa se reduca
acest risc prin recurgerea la targuri cu plata la termen, dar comisioanele costa scump
intreprinderea. Costurile de convertibilitate de tranzactie si cheltuielile de acoperire pe piata cu
plata la termen vor fi evitate cu o moneda unica.
Persoanele fizice: suporta in mod egal costurile de convertibilitate. Un turist care isi incepe
calatoria in Franta cu 100 de franci si viziteaza fiecare tara a uniunii, convertind astfel banii in
moneda locala se intoarce acasa cu 53 de franci (fara sa fi facut o singura cumparatura). Evident
cu o moneda unica turistul nostru isi va pastra francii – sau mai degraba euro.
Cuantificarea costurilor de convertibilitate : majoritatea costurilor de convertibilitate sunt
suportate de intreprinderile care fac mult comert intra-european si, dupa cum s-a vazut, costurile
exista si pentru indivizi.

2. INCONVENIENTE

Constrangeri in cea ce priveste politica monetara.


Statele membre nu vor mai putea avea o politica monetara independenta. Dar in masura
in care economiile sunt deja interdependente, chiar si fara Uniunea Europeana Monetara, in orice
caz o tara nu duce o politica monetara complet autonoma, mai ales cu schimburi fixe. Cand o
tara ridica rata dobanzii, vecinul trebuie sa faca la fel, altminteri risca sa-si vada investitorii
mergand in tara unde randamentul este superior si sa suporte o depreciere a ratei de schimb.
Astfel faptul de a merge spre UEM nu reprezinta o pierdere a suveranitatii in raport cu situatia
actuala.
Pierderea independentei in termeni de politica bugetara.
Odata cu criteriile de la Maasticht, tarile trebuie sa duca politici bugetare restrictive, ceea
ce va duca la o scadere a cresterii economice si a locurilor de munca in Europa. Fara autonomie
in materie de politica monetara, politica bugetara reprezinta ultima marja de manevra, si jugul
sub care se gaseste reprezinta o constrangere inutila si periculoasa. Totusi, aceasta critica
influenteaza perioada de tranzitie prevazuta de Maastricht si nu neaparat in ceea ce priveste
situatia prevaland dupa adoptarea monedei unice. Constrangerile care au pondere asupra
conduitei politicii bugetare in UEM nu sunt astazi definite.
Convertibilitatea monedelor nationale in moneda europeana.
Acest cost nu trebuie sa fie subestimat. In afara costurilor de fabricatie a monedelor si
biletelor noi, trebuie luate in calcul costurile de convertibilitate in momentul introducerii
monedei unice, caci trebuie ajustate sistemele de compatibilitate. Bancile au suportat deci costuri
neindoielnice: toate serviciile oferite de banci, imprumuturile, in sfarsit, tot ceea ce era emis
inainte in deviza nationala va fi emis in euro. La fel pentru intreprinderi, toata facturarea,
preturile si casele de bani vor fi schimbate. Totusi, aceste costuri vor fi suportate o data pentru
totdeauna, in timp ce beneficiile vor fi durabile.
Pierderea de ajustare prin rata de schimb
Fara rata de schimb, tarile vor pierde un amortizor important. Variatia ratei de schimb
permite absorbtia socurilor asimetrice, mai ales in absenta mobilitatii factorilor de productie
(mana de lucru si/sau capital) si a unui sistem bugetar federal care poate compensa lipsa ajustarii.

Evoluţii macroeconomice recente

După ce în anul 2005, România a înregistrat o incetinire a ritmului de creştere economică,


respectiv de 4,1%, pe fondul condiţiilor interne şi externe deosebit de dificile, în anul 2006 s-a
revenit la o creştere a produsului intern brut peste nivelul său potenţial. Ritmul de creştere a
produsului intern brut, de 7,8% în primele nouă luni ale anului 2006 este cel mai ridicat dintre
cele înregistrate pentru această perioadă în ultimii ani.
O caracteristică importantă a creşterii economice din primele 9 luni ale anului 2006, o reprezintă
contribuţia echilibrată a componentelor cererii agregate în care se remarcă accelerarea creşterii
formării brute de capital fix şi a exporturilor de bunuri şi servicii în raport cu cele din 2005.
Continuând tendinţa înregistrată începând cu trimestrul IV 2005, în primele trei trimestre
ale anului 2006 produsul intern brut s-a majorat ca urmare a unor dinamici superioare ale
formării brute de capital fix şi a ameliorării contribuţiei negative a exportului net, comparativ cu
primele trimestre din anul 2005, ca efect al accelerării exporturilor de bunuri şi servicii. Aceste
evoluţii au condus la creşterea formării brute de capital fix pe primele 9 luni din 2006 cu 13,7%
comparativ cu 9,4% în primele 9 luni din 2005 şi la reducerea contribuţiei exportului net la
creşterea reală a produsului intern brut de la 5,7 puncte procentuale în primele 9 luni din 2005 la
4,6 puncte procentuale în primele 9 luni din 2006.
Ỉn primele 11 luni 2006, deficitul contului curent s-a mărit cu 44,8% faţă de cel din perioada
similară a anului anterior, creşterea datorându-se în cea mai mare parte majorării deficitului
comercial cu 48,1%, în principal pe seama accelerării activităţii de investiţii, ceea ce a condus la
majorarea importurilor bunurilor de capital. Acesta a fost acoperit aproape integral prin investiţii
străine directe (93,4%), care au cumulat 8,3 miliarde euro în perioada ianuarie-noiembrie 2006,
comparativ cu 4,5 miliarde euro în perioada corespunzătoare din anul 2005.
Efectele pozitive ale creşterii economice, în special ca urmare a amplificării creşterii
investiţiilor, s-au regăsit atât în îmbunătăţirea structurii ocupării pe sectoare de activitate, cât şi în
majorarea populaţiei ocupate cu 2,4% pe 9 luni 2006 faţă de 9 luni 2005. Cele mai mari creşteri
s-au înregistrat în sectorul construcţiilor şi în servicii. Ponderea populaţiei ocupate în agricultură
s-a redus la 30,8% din totalul populaţiei ocupate.
Pentru anul 2007 principalele influenţe sunt estimate că vor veni din preţurile
reglementate cât şi din programul convenit cu Uniunea Europeană de creştere a accizelor.
În concluzie, perspectivele de creştere economică pentru următorii 3 ani evidenţiate
prin acest scenariu au un grad de predictibilitate ridicat, fiind în concordanţă cu potenţialul
economiei româneşti şi corelate cu resursele disponibile de finanţare. Fluxurile de investiţii
străine preconizate a fi atrase sunt sub nivelurile record realizate în 2005 şi 2006, iar etapizarea
atragerii fondurilor comunitare ţine cont de capacitatea economiei româneşti de absorbţie. Ca
urmare, cererea agregată se menţine la un nivel ridicat, iar oferta internă – urmare a îmbunătăţirii
utilizării factorilor de producţie – poate acoperi într-o proporţie sporită această cerere. De aceea
se poate aprecia că riscurile de natură economică care să determine o decelerare puternică a
creşterii economice sunt mult mai reduse.
V. Impactul deprecierii cursului de schimb
Evoluţia cursului de schimb în ultimii ani a jucat un rol important în susţinerea
procesului de dezinflaţie şi a tendinţei pozitive a consumului, în condiţiile în care a crescut
semnificativ puterea de cumpărare. Acest scenariu evaluează efectele probabile ale unei
deprecieri nominale cu 5 puncte procentuale a cursului de schimb în 2007 comparativ cu
scenariul de bază. Efectul cel mai vizibil este cel asupra inflaţiei, cu o ratare a ţintei în 2007 de
mai mult de un punct procentual faţă de limita maximă a acesteia şi o performanţă similară în
2008. Deficitul bugetar va fi marginal mai redus, datorită unui produs intern brut mai mare.
Acest tip de şoc are un efect pozitiv asupra balanţei comerciale, care se va situa la un nivel mai
redus în fiecare an al perioadei de proiecţie (faţă de scenariul de bază), menţinându-se, însă, pe o
tendinţă crescătoare pe termen mediu şi lung. 8

CONCLUZII

Printre actiunile Comunitatii Economice Europene enumerate in art. 3 din tratat la


punctul g s-a scris despre “aplicarea procedurilor care permit coordonarea politicilor statelor
8
Programul de convergenţă 2006-2009, Guvernul României, Bucureşti- ianuarie 2007
membre si de evitare a dezechilibrelor in balantele lor de plati”. Era un enunt din care nu rezulta
ca politica monetara era vazuta ca un domeniu de mare atentie din partea comunitatii. Sistemul
de la Bretton Woods, care a instaurat rate de schimb fixe, obliga statele sa adopte masuri fiscale
pentru a evita deficitele in balantele lor de plati.
Evolutiile ulterioare ale reglementarilor in materie de politica monetara sunt controversate.
Tratatele de la Roma, raportul Werner, sarpele monetar european ilustreaza tendintele
inregistrate de-a lungul anilor si reflecta interesele statelor in ceea ce priveste o politica monetara
comunitara.
Adoptarea Tratatului de la Maastricht reprezinta punctul culminant in ceea ce priveste
politica monetara comunitara. In partea “Principii” din Tratat, un nou articol 3A, precizeaza ca
actiunea (a statelor membre si a Comunitatii) comporta fixarea irevocabila a ratelor de schimb
care conduc la instaurarea unei monede unice ecu, precum si la definirea si conducerea unei
politici monetare si de schimb unica al carei obiectiv principal este asigurarea stabilitatii
preturilor.
In cadrul Consiliului European de la Madrid din 1995 se pune la punct programul
introducerii monedei unice, ce se va numi euro.
Concretizarea eforturilor spre realizarea unei politici monetare unice la nivel european
are loc prin introducerea monedei unice EURO la 1 ianuarie 2002.
Uniunea Monetara este una din realizarile cele mai importante ale istoriei comunitare, iar
introducera monedei unice este un eveniment fara precedent in istoria monetara a continentului.
Credibilitatea si stabilitatea monedei unice va depinde insa de o politica fiscala riguroasa. Insa
nici politica monetara unica nu va putea garanta singura stabilitatea preturilor. Va trebui insotita
de o politica fiscala adecvata la nivelul intregului ansamblu al Uniunii Economice si Monetare.

Bibliografie

- Tratatul de Aderare al României si Bulagariei la Uniunea Europeana - 31 martie 2005,


Bruxelles, http://www.mie.ro/_documente/negocieri/cuprins_tratat_aderare.htm
- Plan masuri prioritare 2005 – 2006 , Criterii politice
http://www.mie.ro/_documente/dialog_Ro_UE/Plan_masuri_2005_2006.pdf

- Relaţiile industriale în Europa, 2008 / Comisia Europeană, manuscris finalizat in Septembrie


2008

- Strategia pentru îmbunatatirea sistemului de elaborare, monitorizare si evaluare a politicilor


publice la nivel central

- Ghid pentru elaborarea, monitorizarea si evaluarea politicilor publice la nivel central

- Manualul afacerilor Europene , Institutul European din România, 2005

- Marchis Gabriela, Impactul extinderii Uniunii Europene asupra strategiilor si politicilor


regionale, editura: Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2009.

- ComunitaNile Europene (2009) Institutul European de inovare si tehnologie (EIT)


ExcelenNa pentru inovare, Luxemburg: Oficiul pentru PublicaNii Oficiale ale ComunitaNilor
Europene, ISBN: 978-92-79-10960-7.

- Integrarea României în Uniunea Europeană - http://ro.wikipedia.org/wiki/Integrarea_Rom


%C3%A2niei_%C3%AEn_Uniunea_European

Anda mungkin juga menyukai