Universitatea Alexandru I.

Cuza Iasi
Facultatea de Filosofie sectia Asistenta Sociala

Terapia educationala complexa si integrata a

copiilor cu CES

Terapia educationala complexa si integrate a copiilor cu CES

1.Terapia ocupationala si psihoterapia de expresie

Aceasta terapie se constituie intr-o activitate care valorifica informatii din
domeniile anatomiei, fiziologiei,pedagogiei, psihologiei, sociologiei,
antropologiei si in general cunostintele provenite de la majoritatea stiintelor.
Care studiaza comportamentul uman.
Asociatia Americana de Terapie Ocupationala subliniaza faptul ca aceasta forma de
terapie reprezinta arta si stiinta de a drija modul de raspuns al omului fata de
activitatea selectionata, menita sa promoveze si sa mentina sanatatea.Elementul
comun si general al tuturor definitiilor date terapiei ocupationale de catre
diversi autori se bazeaza pe conceptul de activitate sau ocupatie. Activitatea
presupune o inlantuire sau un sistem ierarhizat de actiuni care, la randul lor,
cuprin operatii prin intermediul carora are loc transformarea obiectelor
materiale si/sau a informatiilor sau ansamblurilor informatiilor in scopul
ameliorarii sau dezvoltarii capacitatii individuale de adaptare si integrare.
Autoarea Peggy Denton spune ca actiunea specialistilor din domeniul terapiei educationale se
exercita in urmatoarele directii de baza:
-stimularea responsabilitatii in diverse situatii de viata;
-formarea deprindelor de autonomie si igena personala;
- cultivarea deprinderilor de munca;
-formarea imaginii de sine si stimularea increderii in propria persoana;
-cultivarea autocontrolului si expresivitatii personale;
-educarea capacitatilor cognitive;
-educarea capacitatii de reactie la diverse situatii de viata;
-antrenarea functiei neuromusculare;
-antrenarea integrarii senzoriale;
-sprijinirea relatiilor interpersonale;
-educarea capacitatii de actiune in functie de constrangerile si resursele de mediu.
Rezumand elementele prezentate anterior,putem spune ca terapia ocupationala actioneaza in trei mari domeinii :
Domeniile Generale sunt:
-Formarea deprinderilor de viata cotidiana;
-cultivarea capacitatilor si aptitudinilor pentru munca;
-educarea abilitatilor pentru diverse jocuri si petrecerea timpului liber.

Majoritatea specialistilor, atat din domeniu medical, cat si din cel educational, considera ca
principalele forme de ocuaptii ale fiintei umane sunt munca, jocul si activitatile de viata
cotidiana.

Activitatile de munca includ, in general, toate formele de activitati productive,indiferent daca sunt
recompensate sau nu.
Utilizarea jocului ca activitate organizata de terapie ocupationala a fost subliniata de numeroase
cercetari, avand efecte remarcabile in dezvoltarea senzoriala.
2. Terapia educationala si psihomotricitatea
Se refera in principal la activitatile destinate recuperarii, ameliorarii, dezvoltarii si antrenarii
conduitelor si structurilor perceptiv-motrice( schema corporala, orientarea organizarea si
structurarea spatio-temporala).
Continutul programelor de terapie si educare a psihomotricitatii include:
-recuperarea intarzierilor in dezvoltarea motrica;
-influentarea pozitiva a reprezentarii schemei corporale;
-recuperarea tulburarilor de lateralitate;
-recuperarea tulburarilor de orientare, organizare si structurarea spatiala
-recuperarea tulburarilor de orientare si structurare temporara
-identificarea si discriminare structurilor perceptive de forma si culoare;
-recuperarea instabilitatii psihomotorii;
Conduitele psihomotorii ale fiecarui individ evolueaza in functie de inzestrarea sa aptitudinala de gradul de
dezvoltare fizica si intelectuala si de influentele educative exercitate asupra sa pe tot parcursul copilariei.
C.Paunescu si I.Musu prezinta o toxinomie a obiectivelor programe de recuperare psihomotrice structurate pe
trei categorii de obiective generale, fiecare cuprizand un numar de subniveluri.
Cele trei categorii de obiective generale si subnivelurirl:
a)Organizarea si coordonarea motorie generala , abilitarea motrica generala, cu subniveluri:
-formarea si dezvoltarea miscarilor fundamentate;
-formarea dezvoltarea si coordonarea miscarilor fundamentale ale membrelor superioare si
inferioare;
-formarea si dezvoltarea activitatilor motrice a obiectelor si a abilitatilor de comunicare
nonverbala;
b) organizarea conduitelor si structurilor perceptiv-motrice, cu subniveluri;
-organizarea schemei corporale si a lateralitatii;
-conduita si structura perceptiv-motrice
C)Organizarea actiunilor cu subniveluri:
-organizarea miscarilor in actiune eficente;
-dezvoltarea deprindelor de lucru.
3. Ludoterapia
Jocul ca modalitate de relatie intre individ si lumea obiectelor si a relatiilor constituie formula primara a actiunii
umane.
J.Piaget sugera ca jocul reprezinta cea mai pura forma de asimilare.Prin asimilare, copilul incorporeaza in
modalitatile existente ale gandirii, intamplari,obiecte sau situatii.
a) Stadiul Jocului practic-apare in primul an de viata si consta in actiuni senzorio-motrice(consta in
batai din palme)
b)Stadiul jocului simbolic-apare in primii doi ani de viata si consta in reprezentari ale obiectelor.

c) Stadiul jocului cu reguli- este ultima categorie structurala care se dezvolta incorporand in mod
necesar coordonarea sociala si o intelegere de baza a relatiilor sociale, in cazul jocurilor , regulile si
regulamentele sunt impuse de grup,iar structura conducatoare rezulta din organizarea colectiva
Copiii( de la 3 la 5 ani) care se angajeaza frecventiv in jocuri sociodramatice sau constructive sa aiba
rezultate mai bune la testele de inteligenta decat ceilalti copii de aceeasi varsta care sunt inclinati sa se joace
intr-o mainiera senzorio-motorie.
Cercetatorii au investigat factorii care pot influenta dezvoltarea diferentelor individuale ale stilurilor de
joc si au ajuns la urmatoarele concluzii :
1. Diferente individuale in calitatea si cantitatea jocului;
2. Un alt factor de mediu care influenteaza cantitatea si calitatea jocului este clasa sociala;
3. Incepand cu varsta de 3 ani, jocul simbolic devine din ce in ce mai mult o activitate
sociala
4. Specialistii au investigat modul in care factorii de varsta sex si, familiaritate a
partenerilor de joc influenteaza comportamentele de joc ale copiilor
5. S-au facut multe cercetari asupra efectelor factorilor ecologici ( cum ar fi tipuri de
materiale, jucarii si spatiu)
6. 6. Mai multe studii arata ca acei copii care se uita la televizor sunt mai putin jucausi si
mai putin imaginativi.
7.O influenta familiara asupra jocului copiilor este curiculumul scolar . De exemplu
programele prescolare.

4. Autonomia personala si sociala

Adaptarea sociala este procesul prin care o persoana sau un grup social devine capabil sa traiasca intr-un
nou mediu social, ajustandu-si comportamentul dupa cerintele noului mediu. Integrarea este o actiune
exercitata asupra unei persoane, implicand o continua transformare si restructurare a potentialului si
insusirilor individuale pentru a permite familiarizarea cu mediul, modificarea unor stereotipuri vechi si
punerea lor in acord cu o noua situatie, cunoasterea si acomodarea cu specificul locului de munca .
Abilitatile si competentele necesare adaptarii si integrarii sociale sunt rezultatul
unui proces continuu de invatare si antrenament al deprinderilor copilului in situatii diverse de viata.
Copilul cu cerinte eduicative speciale va beneficia de programe edeucationale care sa asigure in
primul rand terapia si recuperarea, facilitand astfel adaptarea si integrarea sa in societate. Structurarea
programului general de autonomie personala si sociala are la baza urmatoarele obiective generale:
-formarea si dezvoltarea abilitatilor sociale care sa conduca la un grad inalt de
maturitatae psihosociala.
-formarea si dezvoltarea competentelor psihomotorice si de manualitate
-perceperea corecta, obiectiva si exacta a propriei persoane;
-educarea sensibilitatii si a echilibrului afectiv pentru a garanta siguranta de sine si
exprimarea propriilor emotii
-manifestarea acceptarii si respectului fata de alte persoane in contexte sociale diferite;
-organizarea si programarea de activiati care sa permita exersarea autocontrolului ;

Metodologia pentru invatarea, formarea si dezvoltarea comportamentelor de autonomie personala si sociala se

structureaza pe urmatoarele coordonate:
-Stabilirea domeniilor de formare /dezvoltare a comporatmentelor de autonomie personala
si sociala( comportamente de autoservire si autoingrijire)
-formularea obiectivelor educational-terapeutice pentru fiecare domeniu in parte;
-programarea activitatilor si sarcinilor de lucru pentru fiecre copil;
-evaluare(initiala,continua/intermediara, finala)
-propunerea de ameliorare a activitatilor viitoare;