UNIVERSITATEA DUNREA DE JOS "GALAI

FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT

SPECIALIZAREA KINETOTERAPIE

ROLUL KINETOTERAPIEI N RECUPERAREA

COPIILOR CU CIFOZA

CONDUCTOR TIINIFIC:
DR.

ABSOLVENT:

Galai

CUPRINS

1.CAPITOLUL I- INTRODUCERE
Ipoteza de lucru
Scopul lucrrii
Sarcinile lucrrii
2.CAPITOLUL II- FUNDAMENTARE TEORETIC
2.1 Definitia cifozei
2.2 Coloana vertebrala
- Curburile coloanei: sagitale, frontale
- Functiile coloanei vertebrale
- Biodinamica coloanei vertebrale
Clasificarea cifozelor
Tablou clinic. Examen obiectiv
Diagnostic diferential
Evolutie. Prognostic
Modaliti de tratament (kinetoterapeutic, fizioterapeutic, medicamentos, ortopedic,
chirurgical)
3.CAPITOLUL III - PARTEA PRACTIC
Material i metod
Subiecii i organizarea cercetrii
Metode de evaluare utilizate
Desfurarea cercetrii
Rezultate i interpretarea lor
Prezentarea rezultatelor
Interpretarea rezultatelor
4.Concluzii i propuneri
5. Bibliografie

CAPITOLUL I
Cifoza sau deformarea care implica aparitia cocoasei este de aceeasi
etiologie ca si scolioza. Si in aceasta boala ortopezii pediatri sustin ca nu se poate
spune ca pozitia incorecta in care copilul sta in banca are vreo legatura cu declansarea
ei.
Pozitiile gresite sau miopia pot favoriza asa-numitele atitudini cifotice (copilul are
tendinta de a sta cocosat), dar nu pot declansa o cifoza grava, functionala.
Nu putem spune, insa, ca nu este bine ca un copil sa stea drept in banca, insa o pozitie
incorecta nu trebuie luata drept cauza favorizanta pentru aparitia cifozei. Coloana nu
se va curba daca nu exista o predispozitie: aceste boli apar la copiii "programati
genetic" in acest sens.
Afeciunile aparatului locomotor sunt caracterizate de o foarte mare diversitate
etiologic i morfo-patogenic, ceea ce explic de ce n tratament se intersecteaz mai
multe specialiti medico-chirurgicale.
Chiar dac tratamentul etiopatogenic poate fi atribuit n mare parte ortopediei,
reumatologiei, prevenirea, corectarea i recuperarea unor deficiene funcionale ce se
pot dezvolta n toate stadiile de evoluie a bolii revin medicinii fizice i, n mare
masur, kinetoterapiei.
Kinetoterapia reprezint fundamentul ntregii terapeutici recuperatorii i
aplicat corect, precoce, n uniti specializate i acas poate garanta cea mai
adecvat recuperare a funcionalitii la fiecare caz n parte.
Medicina modern caut permanent noi posibiliti de diagnostic i tratament,
activitatea terapeutic fiind preferenial ndreptat ctre noi modaliti terapeutice n
sfera curativ.
Recuperarea Medical - specialitate clinico-terapeutic de tip interdisciplinar,
prin valenele funcionale, i gsete locul lng specialiti consacrate, cum sunt:
neurologia, cardiologia, ortopedia, etc.
Atenia specialitilor de recuperare este ndreptat ctre identificarea i
ameliorarea aspectelor disfuncionale legate de activitatea cotidian, relaional i
profesional, care modific comportamentul bolnavului, punndu-l n dificultate n
grade variabile, de la disfuncie moderat, la handicap.
"Recuperarea este un domeniu de activitate complex, educaional, social i
profesional prin care se urmrete restabilirea ct mai deplin a capacitii
funcionale pierdute de ctre un individ (adult sau copil) n urma unei boli sau
traumatism, precum i dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care s-i asigure n
viitor posibilitatea de munc sau autoservire, respectiv o via independent
economic i / sau social". (Academia de tiine Medicale - 1971.
1.1 Ipoteza - n prezenta lucrare am pornit de la ipoteza potrivit creia aplicarea unui
program de kinetoterapie individualizat, etapizat, ct mai precoce posibil, duce la
creterea gradului de recuperare.
1.2 Scopul - urmarete verificarea ipotezei de la care am pornit, adic evidenierea
tratamentului kinetoterapeutic individualizat, etapizat,desfurat timp de 6 luni.

1.3. Sarcinile lucrrii:

* Documentarea prin parcurgerea literaturii de specialitate;
* Stabilirea metodologiei de lucru;
* Alegerea subiecilor;
* Selecionarea celor mai eficiente mijloace kinetice;
* Evaluarea initiala si finala;
* Analiza comparativ a datelor obinute;
* Desprinderea unor concluzii care au ca scop o bun desfurare a activitii
ulterioare.
CAPITOLUL II - FUNDAMENTARE TEORETIC
GENERALITATI (DEFINITIE, CLASIFICARE, DATE EPIDEMIOLOGICE).
DEFINITIE:
Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale,in plan sagital (antero-posterior),
prin exagerarea curburilor normale ale acesteia, cu convexitatea curburii orientata
posterior.
Exista insa, cazuri rare, atipice,cand coloana se incurbeaza invers (cifoza
cervicala, lordoza dorsala sau cifoza lombara).
COLOANA VERTEBRALA sau scheletul axial reprezinta elementul
anatomic, care joaca un rol deosebit de important in mentinerea verticalitatii corpului
omenesc. Ea are, de asemenea, un important rol static si dinamic,ca suport fix al
segmentelor din jumatatea superioara a corpului si ca ax mobil al trunchiului si
gatului.
Coloana dispune de un mare grad de mobilitate ce intereseaza articulatiile
intervertebrale, avand amplitudine variabila de la o regiune la alta, pozitiile si
miscarile ei fiind asigurate atat de musculatura proprie cat si de cea a celorlalte
segmente ale corpului.
Coloana vertebrala este alcatuita dintr-un numar de 33-34 de vertebre grupate
in 5 regiuni si anume :
-regiunea cervicala (7 vertebre);
-regiunea toracala (12 vertebre);
-regiunea lombara (5 vertebre);
-regiunea sacrata (5 vertebre);
-regiunea coccigiana (4-5 vertebre).
In plan antero-posterior, coloana prezinta patru curburi fiziologice (lordoza
cervicala-cifoza toracala-lordoza lombara si cifoza sacro-coccigiana).

Aceste curburi au aparut ca o adaptare a omului la pozitia de ortostatism,

astfel: curbura toracala o gasim la nou-nascut; curbura cervicala apare in urma
adaptarii organismului uman la pozitia sezand, iar cea lombara apare odata cu
dobandirea pozitiei ortostatice si a deprinderii mersului.Tot acum apar si solicitarile
asupra coloanei si asupra musculaturii ce asigura mentinerea ei in pozitie fiziologica.
Coloana vertebrala poate prezenta deformari in plan fontal, sagital sau
combinate.
Curburile sagitale
Deoarece planul feei superioare a corpului primei vertebre sacrale face cu
orizontala un unghi de 200-250, coloana lombar este silit a se lordoza, aprnd n
continuare o cifoz toracal i o lordoz cervical. Curburile sagitale sunt deci
condiionate mecanic i confer coloanei un grad de elasticitate necesar rolului ei.
Prezena curburilor implic ns i o cretere a solicitrilor mecanice impuse
coloanei.
Aceste curburi sunt n numr de patru i se succed de sus n jos, ncepnd cu o
curbur cervical a crei convexitate este ventral, urmat de o curbur dorsal cu
convexitatea dorsal, dup care urmeaz o curbur lombar cu convexitatea ventral,
iar ultima curbur este cea pelvin cu convexitatea dorsal.
Gradul curburii nu este la fel de evident n coloana corpurilor vertebrale i n
cea a arcurilor vertebrale. n coloana corpurilor vertebrale, curburile se succed lin, cu
excepia curburii dintre coloana lombar i cea sacro-coccigian, unde este o trecere
brusc, marcat de promontoriu, al crui unghi msoar n jur de 130 0, fiind ceva mai
mic la femeie dect la brbat.
Dac am trage dou linii paralele n punctele cele mai ndeprtate ale
convexitii rahisului, am observa c nspre anterior, cel mai ndeprtat punct ar fi cel

care corespunde corpului vertebrei a 5-a cervicale i cel ce corespunde discului

intervertebral dintre a 3-a i a 4-a vertebr lombar. nspre posterior cele mai
ndeprtate puncte ar fi vrful apofizei spinoase a celei de a 5-a vertebr dorsal i
locul de unire al celei de a 4-a cu cea de a 5-a vertebr sacral.
Convexitatea curburii pelvine este destul de fix, n schimb convexitatea
celorlalte trei curburi superioare este uor variabil n raport de factori fiziologici sau
patologici. Se poate vorbi despre unele vertebre ca vertebr cheie de bolt a curburii
respective. Astfel, pentru curbura dorsal, se consider c vertebra cheie de bolt este
vertebra a 6-a dorsal, iar pentru curbura lombar este cea de-a 3-a vertebr lombar.
La vertebra a 6-a dorsal se constat un corp vertebral cuneiform a crei nlime
ventral prezint evidente diferene fa de cea posterioar.
La nou nscut i la sugar nu gsim dect o singur curbur a rahisului i anume
la nivelul segmentului toracic, curbur ce are convexitatea spre posterior. Ea poart i
numele de curbura primitiv sau principal. Celelalte curburi apar ca rezultat al
adaptrii individuale la ortostatism, recunoscnd att cauze legate de dinamic, ct i
de cauzele legate de static. Cauzele de ordin dinamic cuprind aciunea muchilor
extensori i flexori ai rahisului, iar cele de ordin static se refer la meninerea
echilibrului corpului n poziie ridicat.
Apariia curburilor sagitale ale rahisului i n special a curburii pelviene face ca
echilibrul s fie posibil prin mutarea centrului de greutate napoia articulaiei coxofemurale i astfel verticala ce trece prin centru de greutate cade n perimetrul bazei de
susinere a corpului, eliminnd astfel necesitatea permanentei intervenii musculare n
meninerea echilibrului corpului n ortostatism.
Orice variant sau anomalie anatomic a acestei regiuni poate crea cauze
predispozante pentru tot soiul de suferine lombare care nsoesc aa-zisul spate slab.
Cnd copilul ncepe s ad apare curbura cervical, sub influena tonicitii
muchilor cefei, a extensorilor i redresorilor capului. Iar cnd copilul ncepe s fac
primii pai i deci odat cu ortostatismul apare i curbura lombar. Ea este
determinat de tonicitatea muchilor spinali. Paralel cu dezvoltarea capului, a

trunchiului i cu apariia mersului, curburile sagitale se accentueaz i n mod mai

evident cea dorsal.
Curburile toracic i lombar sunt mai pronunate la femei dect la brbai,
constituind dup Charpy adaptarea coloanei vertebrale pentru funcia matern de
gestaie. n timpul diverselor micri de flexie i de extensie ale trunchiului,
convexitatea curburilor sagitale se modific, adaptndu-se noilor condiii de
echilibru.
Curburile laterale nu sunt att de constante ca cele antero-posterioare, ns ele
au fost gsite n proporie de 93-96% din subiecii examinai. n mod frecvent rahisul
prezint trei curburi laterale i anume: una cervical, cu convexitatea la stnga,
mergnd de la a 3-a sau a 4-a cervical la a 3-a sau a 4-a dorsal; o curbur cu
convexitatea la dreapta, mergnd de la a 4-a toracic la a 8-a toracic, vrful ei fiind
de obicei la nivelul discului care separ a 5-a de a 6-a vertebr toracic i a 3-a
curbur; curbura lombar, cu convexitatea la stnga. Se consider c doar curbura
toracic este original, fiindc deasupra i dedesubt de ea se formeaz curburi de
compensaie. Aceste curburi sunt un fel de scolioze fiziologice.
De la acest tip obinuit de curburi laterale, se pot ntlni diverse abateri, cum ar
fi tipul invers care a fost descris de Charpy. De asemenea pot lipsi una sau dou din
aceste curburi laterale. Dar tot aa de bine se pot ntlni coloane vertebrale cu patru
sau cinci curburi laterale. Tot n acest sens, se pot ntlni coloane vertebrale cu
curbura lateral principal la nivel lombar, curbura toracic fiind compensatorie.
Aceste fapte au importana lor n aprecierea medical a normalului i a patologicului
n legtur cu cazurile examinate.

FUNCTILE COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebral, veritabil organ axial, ndeplinete urmtoarele funcii:
funcia de susinere (susine trunchiul, imprimnd o alur caracteristic);

 funcia de protecie (apr mduva spinrii mpotriva agresiunilor

mecanice);
funcia de mobilitate (prin complexitatea construciei sale, ofer
posibilitatea de micare a corpului i de deplasare n spaiu);
funcia modelant (caracteristicile sale dinamice se rsfrng asupra unor
aspecte morfologice ale prilor componente ale organismului).
BIODINAMICA COLOANEI VERTEBRALE
Micrile coloanei, indiferent de amplitudinea lor, sunt micri complexe, n
care intervin mai multe segmente vertebrale.
Ele se realizeaz prin cumularea uoarelor deplasri ale corpurilor vertebrale,
care au loc la nivelul discurilor intervertebrale, precum i la nivelul articulaiilor.
Aceste micri sunt limitate de rezistena ligamentelor i articulaiilor intervertebrale
i de gradul de compresibilitate a esutului fibrocartilaginos din care este compus
discul.
La nivelul Coloana vertebrale se realizeaza micri de : flexie, extensie,
nclinare lateral; rotaie i ca o rezultant a acestora - circumducia.
CLASIFICAREA CIFOZELOR:
1) Dupa localizare:
* Cifoza dorsala este o accentuare a curburii fiziologice a coloanei in regiunea
toracala
Este cea mai frecventa deviatie a coloanei.
* Cifo-lordoza (cifoza dorsala compensata de lordoza lombara),este o accentuare a
celor doua curburii vertebrale,echilibrate si compensandu-se reciproc.
* Cifoza lombara si inversiunea vertebrala este o cifoza lombara aparuta prin
retroversia bazinului,compensata dorsal.
* Cifoza cervicala reprezinta inversarea curburii lordotice cervicale.
* Cifoza totala este continuarea cifozei dorsale si lombare si este insotita de
infundarea toracelui. Este o cifoza lunga, intalnita la indivizii cu relaxare ligamentara
si musculara.
2) Dupa etiologie:

A. Functionale (nestructurale).Ele sunt deviatii tipice, usoare, cu debut greu de

precizat,cu evolutie lunga si lenta,dar cu prognostic favorabil.In cazul lor nu se
constata modificari morfologice ale coloanei vertebrale.Cifozele functionale sunt cele
mai frecvente deviatii ale coloanei vertebrale din perioada de crestere. Ele se impart
in:
Habituale - de obisnuinta,de deprindere;
De crestere - aparute in urma disproportiei dintre cresterea exagerata in inaltime
si dezvoltarea insuficienta a musculaturii;
Profesionale - exista profesii (ex:munca la birou) care predispun la o atitudine
cifotica;
Compensatorii si cele datorate defectelor unor analizatori (cifoza miopilor).
Toate acestea sunt usor de corectat (prin exercitii functionale de extensie),uneori prin
simpla indepartare a cauzelor care le-a produs. Daca nu sunt tratate,ele pot determina
modificari anatomice in structura elementelor coloanei vertebrale si devin patologice.
B. Patologice.Sunt deviatii mai accentuate si mai grave decat cele functionale, ele
fiind insotite intotdeauna de modificari (deseori ireductibile) ale structurii
elementelor
coloanei vertebrale.Tratamentul lor este complex (orthopedic,
chirurgical, kinetoterapeutic), el putand avea rezultate pozitive doar daca se intervine
precoce prin inlaturarea cauzei care le-a produs.Tratamentul acestor cifoze este de
lunga durata.
Cifozele patologice sunt grupate astfel:
Congenitale: platispondilia, agenezia disului intervertebral, microspondilia;
Post-traumatice: luxatia si fractura vicios consolidata,hernia de disc,cifoza
histerotraumatica,sdr. Kummel-Verneuil;
Infectioase: tuberculoza osoasa (morbul lui Pott),cifoza tetanica,osteomielitica;
Distrofice: epifizita sau osteocondrita vertebrala (boala Scheuermann).Este cea
mai des intilnita forma de cifoza patologica;
Reumatice (inflamatorii): spondilita anchilozanta,spondilodiscartroze;
Tumorale: mielomul multiplu,metastaze osoase;
Paralitice (neuromusculare): atunci cand este compromisa musculatura regiunii,
paralizia cerebrala infantila,sindroame extrapiramidale;
Endocrine si carentiale: osteoporoza,boala Cushing,rahitismul,osteomalacia;
Cifoza senila: prin involutia ososasa si insuficienta musculara;
Psihotice: in afectiuni psihice depresive;
Cifoze
medicamentoase:
administrarea
indelungata
de
cortizon,insulina,curara,pot determina aparitia fracturilor de coloana si a cifozei
consecutive

ETIOPATOGENIE

ETIOLOGIE
Etiologia cifozelor este vasta, cuprinzand cauze multiple, unele predispozante:
Congenitale : defect de formare a corpilor vertebrali, malformatii vertebrale cu
caracter familial;
Neuro-musculare : afectiuni neurologice, tumori medulare, siringomielie;
Post-traumatice (tasari vertebrale in urma unor accidente, fracturi sau
contracturile din tetanos sau epilepsie);
Tumori vertebrale;
Boli genetice ale scheletului (osteocondrodistrofii);
Postinflamatorii: morbul lui Pott (tuberculoza osoasa),precum si spondilita
anchilozanta care la adult, este una din cauzele cele mai frecvente ale cifozelor
cervico-dorsale progresive si ireductibile;
Boli metabolice (rahitismul, osteomalacia, osteoporoza);
Insuficienta musculara, in cazul adolescentilor care au crescut repede in
inaltime, fara a avea un tonus muscular si ligamentar suficient; pozitia gresita in
banca sau la locul de munca; miopia;
Varsta- varstnicii (peste 60-80 de ani), cu osteoporoza sau osteomalacie si tasare
anterioara a discurilor intervertebrale, prin hipotonia muschilor paravertebrali,
prezinta o cifoza mai mult sau mai putin accentuata localizata de obicei cervicodorsal la barbati si dorso-lombar la femei.

MECANISME ETIOPATOGENICE
Factorii care pot determina aparitia unei cifoze la nivelul coloanei vertebrale
sunt multipli.Uneori ei sunt cunoscuti (congenitali, traumatici, infectiosi,
tumorali,etc),insa de cele mai multe ori acestia sunt necunoscuti.
Cercetarile stiintifice au condus la evidentierea acestor factori:
factorii genetici (predispozitie familiala),
factori metabolici, pot altera formarea tesutului care constituie scheletul de
rezistenta al corpilor vertebrali in anumite boli (maladia Scheuermann),
Factori de deficienta a sistemului de echilibru,
Asimetrii constitutionale,
Factorul biomecanic,este prezent in evolutia tuturor deformatiilor vertebrale,

 Procesul de crestere a organismului contribuie in mod esential la evolutia tuturor

deformarilor vertebrale.
ANATOMIE PATOLOGICA
Din punct de vedere anatomo-patologic, cifozele pot fi:
a).Cifozele tipice sau comune atunci cand se produc prin exagerarea curburilor
cifotice normale (dorsala sau sacro-coccigiana);
b).Cifozle atipice, cand se produc prin exagerarea altor curburi decat a celor
normale (lombara sau cervicala).
Cifoza dorsala se compenseaza superior prin inclinarea inainte a gatului si capului,
iar inferior prin accentuarea curburii lombare .Omoplatii sunt indepartati de torace
(omoplati in aripioare ) prin intinderea muschiului trapez si a romboizilor si prin
scurtarea marelui pectoral.Toracele este infundat si umerii adusi inainte.
Cifoza adolescentilor (din cadrul maladiei Scheuermann).Prin pierderea elasticitatii
nucleului pulpos si inputinarea substantei discului intervertebral se ajunge la o
micsorare a spatiului intervertebral. Deaorece, in partea posterioara micile articulatii
mentin bine vertebrele, aceasta apropiere se face mai mult in partea anterioara.
Sporirea presiunii in partea anterioara a unor corpuri vertebrale in crestere duce la
tulburari in dezvoltarea epifizelor si la formarea de vertebre usor cuneiforme.
CRITERII DE SUSTINERE A DIAGNOSTICULUI
Diagnosticul unei cifoze va trebui sa precizeze felul ei, etiologia (cauzele),
gravitatea si potentialul sau evolutiv.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe baza examenului clinic si paraclinic.
TABLOU CLINIC:
Din punct de vedere clinic, in cazul cifozelor, nu putem vorbi despre o regula
generala
in
ceea
ce
priveste
simptomatologia
acestor
deviatii
vertebrale.Asadar,fiecare tip in parte,prezinta atat semne subiective cat si obiective
diferite de ale celorlalte.
Exista totusi cateva simptome si semne obiective pe care le intalnim in mai
multe cazuri si anume:
- durerea, care apare la nivelul curburii,pe apofizele spinoase ale
vertebrelor.Ea se resimte la palpare,dar mai ales la percutie;
- durerea in coloana vertebrala este insotita, intotdeauna,de
contractura
muschilor lungi ai spatelui si de o oarecare rigiditate in miscari;
- cifoza se asociaza cu hipotonia musculaturii spatelui si
abdomenului;
- frecvent, se asociaza si cu piciorul plat;
- pacientii vor avea umerii cazuti anterior si omoplati in aripioare;
- agravarea continua a deviatiilor vertebrale antreneaza tulburari

respiratorii si cardiace.
Examen obiectiv:
Deviatia cifotica imprima intregului corp o atitudine cifotica globala,
caracterizata printr-o mare incurbare a coloanei vertebrale si o garbovire a intregului
spate.Capul si gatul se inclina mult inainte, umerii sunt adusi mult in fata, pieptul este
turtit sau infundat, abdomenul este uneori supt, alteori balonat.Bazinul este putin
inclinat, iar membrele inferioare sunt drepte sau usor flectate din genunchi.
Atitudinea se mentine mai mult pe baza elementelor pasive, muschii planului
posterior al trunchiului si gatului fiind intinsi, muschii planului anterior fiind relaxati.
Deviatiile cifotice se pot accentua progresiv,trecand de la o cifoza cu un grad
redus de curbura,la una cu o curbura accentuata sau foarte accentuata.De
asemenea,ele se pot limita doar la elementele coloanei vertebrale,constituind cifoze
propriu-zise,sau pot afecta si alte elemente anatomice ale spatelui
(coaste,omoplati,muschi), constituind spatele cifotic.
Cele mai frecvente curburi cifotice au o lungime medie; exista insa si curburi
scurte,care se limiteaza la cateva corpuri vertebrale; sau lungi care se intind la un
numar mare de vertebre.
Atitudinea corecta a corpului reprezinta un semn al echilibrului fizic si psihic
al individului, rezultat al dezvoltarii normale si armonioase a corpului.
Principalele forme clinice de cifoza:
Epifizita vertebrala (boala Scheuermann) sau cifoza juvenila: se caracterizeaza
clinic prin cifoza dorsala insotita de dureri,care apar in perioada de crestere (11-18
ani). In aceasta perioada cand apare cifoza,pe fondul unei cresteri rapide,pe langa
diversele tulburari endocrine,intervine si o insuficienta musculara si ligamentara a
musculaturii care sustine coloana.In cazul cresterii rapide a scheletului,muschii nu se
pot dezvolta in aceeasi masura,ci seamana mai degraba cu niste elastice intinse care
nu pot face fata noilor cerinte.Coloana ia o atitudine usor cifotica,determinand
cresterea presiunii exercitate in partea anterioara a corpilor vertebrali.Tinerii care au o
cifoza cu o curbura mare obosesc destul de repede si au dureri spontane provocate de
tentativele de indreptare a coloanei,precum si la presiune.
Examen radiologic : cand cifoza tinde sa se consolideze, vertebrele apar mai
turtite anterior decat posterior si au marginile superioare si inferioare neregulate.
Diagnosticul diferential se va face cu :
Morbul lui Pott in faza incipienta.In cifoza adolescentilor curbura este mare, nu
unghiulara ca in morbul lui Pott,durerile sunt mai putin accentuate si corespund unui
numar mai mare de vertebre,contrar durerilor limitate la una,doua vertebre,in cazul
tuberculozei osoase.Rigiditatea coloanei nu este insotita de contractura muschilor
din jgheaburile vertebrale prezenta in cazul tuberculozei osoase;
Insuficienta vertebrala care apare la fetite intre 10-15 ani,in urma unui
surmenaj

fizic sau psihic.Insuficienta este musculara iar radiografia nu evidentiaza nici o

modificare patologica.
Platispondilia se caracterizeaza prin latirea corpurilor vertebrale. Este o cifoza
congenitala care se manifesta inca din copilarie printr-o suplete anormala a rahisului
si printr-o deformatie cifo-scoliotica ,fara dureri si contracturi musculare.
Examen radiologic:latirea in ambele dimensiuni ale mai multor corpuri
vertebrale
Diagnosticul diferential se va face cu tasarea traumatica a corpilor vertebrali.
Agenezia discala (partiala sau totala), de origine congenitala,dar si inflamatorie,se
manifesta tardiv prin fenomene discrete : dureri cu caracter de lumbago;cifoza cu
curbura mica,mai frecventa in regiunea cervicala si lombara,mai rar in cea dorsala.
Examen radiologic : bloc format din doua sau mai multe corpuri vertebrale, cu
osificarea ligamentului intervertebral.
Cifoza cu microspondilie se manifesta radiologic prin vertebre ale caror corpuri sunt
oprite din dezvoltare.Clinic exista o cifoza accentuata,dar mai ales apar tulburari
neurologice determinate de compresiuni medulare grave.Tratamentul este
chilurgical,cu rezectia corpului vertebral.
Cifoza din spondilita anchilozanta.Nu este obligatorie,dar apare in cele mai multe
cazuri,deoarece bolnavii isi pastreaza in continuare pozitia de flexie a
coloanei.Aceasta cifoza se datoreaza in primul rand contracturii musculare.Doar in
fazele mai tardive se poate ajunge la o cifoza stabila (ireductibila),prin anchiloza
osoasa sau fibroasa.
Cifoza profesionala.Atitudinile cifotice dureroase,fara modificari radiologice
aparente,se intalnesc la cei care practica o profesie care cere o postura speciala de
lucru (lucratoarele din croiotorie).Apare de obicei o durere interscapulara;contractura
muschilor care acopera regiunea interscapulara, pentru a fixa omoplatii in vederea
acordarii unui punct solid de sprijin bratelor.Dupa un efort prelungit acesti muschi se
surmeneaza si apar dureri.
Cifoza batranilor (senila).Este destul de frecventa.Spre deosebire de cifoza
adolescentilor care intereseaza indeosebi ultimele vertebre toracale,cifza senila isi are
sediul mai sus,ea reprezentand doar o accentuare a curburii dorsale.In
general,afectiunea apare la indivizii cu o varsta inaintata (60-80 de ani),insa poate
exista si la indivizi mai tineri,mai ales la cei care au practicat o meserie care ii obliga
sa stea mult timp aplecati.Cauzele instalarii cifozei sunt : slabirea muschilor,a
ligamentelor si ostoporoza.In cele mai multe cazuri,cifoza se instaleaza lent,nu
prezinta dureri spontane,nici provocate.Cifoza este ireductibila.Mobilitatea coloanei
in regiunea cervicala si cea lombara este normala.

Examen radiologic:la nivelul coloanei afectate apar modificari caracteristice

cifozei (ingustari ale discurilor la partea anterioara),precum si modificari datorate
ostoporozei.
Diagnosticul diferential se face cu cifozele carentiale si cu boala Paget.
Tratamentul este mult ingreunat datorita varstei inaintate a indivizilor,precum
si a diferitelor afectiuni cronice asociate.
Cifoza histero-traumatica apare consecutiv accidentelor (de munca, alte
traumatisme, mijloace de locomotie,etc.) si se caracterizeaza printr-o cifoza,care
evolueaza de la o usoara incurbare a regiunii dorsale,pana la adevarate atitudini
vicioase.In acest caz bolnavul se apleaca foarte mult inainte astfel incat priveste
incontinuu pamantul,fiind silit la aceasta de catre cifoza generalizata,la care se poate
adauga si flexia celor doua articulatii coxo-femurale.Cei mai multi dintre indivizi
acuza dureri de-a lungul coloanei vertebrale,scaderea fortei musculare a membrelor
inferioare, fapt ce ii obliga pe acestia sa mearga sprijinindu-se in baston.Frecvent se
asociaza si tulburari psihomotorii.
Obiectiv-in afara de atitudinile amintite,nu apar modificari,atat din punct de
vedere clinic cat si radiologic.
Sindromul lui Kummel-Verneuil apare dupa traumatisme,adesea neinsemnate,care
ating direct sau indirect coloana vertebrala.El evolueaza in trei stadii:
in primul stadiu se observa pe langa fenomenele traumatice imediate,si dureri
cu caracter nevralgic (intercostale,sciatice,abdominale) si unele tulburari
motorii (contracturi,paresterzii).Aceste manifestari patologice dureaza doar
cateva zile,dupa acest interval, fenomenele se inbunatatesc,mergand pana la
disparitia lor
al doilea stadiu este acela al unei stari relativ bune,in care bolnavul isi poate
incepe activitatile obisnuite.Acest interval liber poate dura uneori 1-2 ani;
in al treilea stadiu reapar durerile si se instaleaza diformitatea vertebrala,sub
forma ei cifotica,accentuandu-se intr-un punct prin proeminenta unei apofize
spinoase a unei vertebre. In acest stadiu apar si fenomene de compresiune
medulara,radiculara
sau
radiculo-cordonala.
Diagnosticul diferential : anamneza este de o mare insemnatate, deoarece
forma cifozei si uneori chiar aspectul radiografic sunt asemanatoare celor
datorate spondilitelor infectioase si,in special,morbului lui Pott. Un alt
diagnostic diferential trebuie facut cu platispondilia congenitala , descoperita
cu ocazia unui traumatism.
Tratamentul este chirurgical si este indicat mai ales cand exista fenomene de
compresiune medulara.
Cifoza tetanica, are si ea o evolutie in 3 stadii:
Stadiul de decalcifiere osoasa;
Stadiul in care apare diformitatea;

 Stadiul III , de recalcifiere puternica a vertebrelor care formeaza unghiul

gibozitatii.
Tratamentul este orthopedic,(imobilizare in pat de gips) sau ortopedicochirurgical.
Cifoza medicamentoasa. Administrarea unor anumite medicamente sau aplicarea
unor mijloace terapeutice de soc, folosite in special in neurologie, pot duce la aparitia
unor fracturi de coloana si la o cifoza consecutiva. Astfel,avem cifozele aparute in
urma administrarii de insulina,curara,cortizon sau dupa socuri electrice.
Bolnavii ajung de obicei la fracturi in urma administrarii zilnice a 100-200 mg
de cortizon, timp de 1-2 luni.In tot acest timp ei prezinta si o eliminare excesiva de
calciu,fosfor si azot, precum si o osteoporoza a coloanei. Pentru prevenirea acestor
complicatii,se recomanda adminisrarea concomitenta de testosteron,care favorizeaza
retentia de calciu,fosfor si azot,precum si limitarea dozelor de cortizon,mai ales la
bolnavii cu predispozitie la osteoporoza (batrani,femei dupa menopauza si bolnavi cu
artrite reumatice severe).Este indicat tratamentul fracturilor aparute in urma
medicatiei de soc si prevenirea cifozelor.

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
Cifozele, trebuie diferentiate de atitudinea cifotica, in cazul careia curbura se
redreseaza in decubit ventral sau se hipercorecteaza la contractia voluntara a
musculaturii spatelui.In cazul in care nu se poate corecta astfel,denota faptul ca avem
de-a face cu o cifoza rigida sau fixa.
Trebuie eliminate toate cauzele miopatiilor care predomina la nivelul
musculaturii trunchiului.
EVOLUTIE SI PROGNOSTIC.
Evolutia si prognosticul cifozelor sunt foarte variate si depind foarte mult de anumiti
factori,cum ar fi:
Etiologia bolii;
Localizarea si intinderea ei;
Momentul diagnosticarii :cand aceasta se face in stadiile initiale,cand nu apar
modificari organice (ci numai functionale),evolutia si prognosticul sunt
favorabile
Cu cat tratamentul este aplicat mai precoce,este mai complex si de lunga
durata,cu atat prognosticul este mai bun;
Varsta pacientului : cifoza adolescentilor are prognostic bun (daca se iau
masuri la timp pentru a se impiedica formarea unei cifoze definitive).
O mare parte din deviatiile coloanei vertebrale indiferent de cauza care le-a
generat, au un potential evolutiv, mai ales daca au depasit un anumit grad de

gravitate. Aceasta evolutie,guvernata de legi biomecanice,independente uneori de

cauza initiala,se mentine pe toata perioada de crestere si nu arareori,in cazurile
grave,pe tot parcursul vietii.
Agravarea continua a deviatiei vertebrale antreneaza tulburari ale functiei
respiratorii (insuficienta respiratorie de tip restrictiv) si, in final,a functiei cardiace.
TRATAMENT.
Act de o mare insemnatate,terapia unei deviatii vertebrale (cifoza) este
rezultatul muncii unei intregi echipe interdisciplinare din care fac parte medicul
ortoped , kinetoterapeutul, medicul de explorari functionale, radiologul, protezistul,
medicul neurolog,etc.
Indicatiile terapeutice trebuie sa fie individualizate fiecarui caz in parte,sa tina
cont nu numai de particularitatile individului,dar si de mediul familial si posibilitatile
de supraveghere a efectuarii tratamentului in cadrul familiei.
Tratamentul cifozelor este unul complex care abordeaza mai multe ramuri,atat
medicale,socio-familiale,cat si educationale.
1.TRATAMENT PROFILACTIC
Dintre numeroasele cauze care contribuie la modificarea tinutei corecte a
trunchiului si aparitia deviatiilor vertebrale trebuie mentionata,in primul rand, pozitia
copilului in banca,la scoala sau la masa de lucru acasa,unde isi petrece o mare parte
din timp,tocmai in perioada de crestere,pozitie care va avea o insemnata influenta
asupra coloanei vertebrale.Pentru eliminarea acestei cauze favorizante de atitudine
vicioasa,se indica folosirea bancilor individuale care pot fi adaptate cu usurinta in
functie de talia elevului.

Pentru profilaxia atitudinilor vicioase se recomanda :

Cunoasterea cauzelor si a inprejurarilor care determina atitudinea vicioasa si
inlaturarea lor la timp;
Imbunatatirea stari de sanatate a organismului prin procedee de calire,exercitii
fizice,etc.
Inbunatatirea factorilor si a conditiilor activitatilor zilnice;
Asigurarea obligatorie a odihnei zilnice.

2.TRATAMENT IGIENO-DIETETIC
Sunt indicate:-igiena corporala,a imbracamintei si a locuintei;
-alimentatie bogata in proteine si saruri minerale.
-regim de odihna adecvat (pe pat tare);
-viata in aer liber,cu multa miscare,cura heliomarina,sport (innot,
volei,gimnastica,etc.);

-mentinerea unei pozitii (posturi) corecte a trunchiului;

-corectarea tulburarilor de statica, sustinerea corecta a platfusului.
3.TRATAMENT MEDICAMENTOS: - tratament tonifiant cu calciu, fosfor si
vitamine.
4.TRATAMENT ORTOPEDICO-CHILURGICAL
In alcatuirea planului terapeutic sunt luate in considerare o serie de criterii
stabilite pentru cifozele din maladia Scheuermann, care sunt cele mai frecvente,ele
insa sunt folosite pentru alcatuirea programului terapeutic si in deviatiile de alte
cauze.
Criterii de indicatie terapeutica:
a) Gradul curburii vertebrale este un criteriu important pentru indicatia
terapeutica, astfel :
- Cifozele toracale sub 40-500 se trateaza de obicei prin mijloace kinetoterapeutice.
- Cifozele toracale intre 40-500 si 70-800 se trateaza prin mijloace
ortopedice (redresari cu ajutorul aparatelor gipsate si mentinerea
corectiei cu ajutorul corsetelor ortopedice).
- Cifozele grave, peste 800, nu pot fi corectate si stabilizate decat printrun tratament chirurgical.
b) Supletea coloanei vertebrale (posibilitatea de redresare a curburii) evaluata
clinic si radiografic, este un alt criteriu in alegerea tratamentului. O coloana supla,
reductibila va necesita numai kinetoterapie. Dinpotriva,o redresare partiala sau
absenta,impune o corectare cu aparate gipsate si corsete ortopedice.
c) Un criteriu major il reprezinta importanta leziunilor structurale vertebrale,
astfel leziunile grave,extinse la mai multe vertebre impun un tratament
ortopedic,chiar daca gradul cifozei este relativ mic. Dinpotriva,o cifoza relativ
importanta (50 de grade) dar supla si cu leziuni structurale vertebrale mici, va
reactioma favorabil la kinetoterapie.
d) Localizarea leziunilor joaca si ea un rol important in stabilirea planului
terapeutic.Localizarile lombare si toraco-lombare abolesc mai intai lordoza si apoi
conduc la aparitia cifozei.Persistenta unei cifoze lombare in ortostatism provoaca
proiectia trunchiului inainte si antreneaza o jena progresiva.In acest caz tratamentul
corectiv este cel ortopedic (aparate gipsate,corsete),el fiind necesar chiar la o cifoza
cu un grad mai mic al curburii.
In concluzie, exista trei importante mijloace terapeutice:
Kinetoterapia,
Tratamentul ortopedic,

 Tratamentul chirurgical.
* 5. Kinetoterapia (terapia prin miscare) este deosebit de importanta in corectarea
deviatiilor vertebrale, ea fiind prezenta in toate programele terapeutice, fie singura,
fie asociata cu tratamentul ortopedic sau cu cel chirurgical.
* Tratamentul ortopedic isi propune corectarea sau mentinerea deviatiei vertebrale
in scopul neutralizarii riscului de agravare a acesteia,folosindu-se de mijloacele pe
care le are la dispozitie si anume:
-Aparate ortopedice pasive,care realizeaza corectia deviatiei folosind forta de
presiune,la nivelul partii convexe a curburii si forta de tractiune.Corectarea este in
general realizata prin aparate gipsate succesive.Cand se obtine corectia maxima,locul
lor este luat de corsetele ortopedice.In cifoza,aparatul gipsat se aplica in doi timpi: in
prima faza este desfiintata lordoza lombara,iar a doua faza,realizata dupa 24 de
ore,corecteaza cifoza toracala.
-Aparate ortopedice active, cu ajutorul lor corectia se obtine printr-o
autoredresare activa a coloanei.Acestea sunt corsetele ortopedice.Ele sunt purtate
-permanent sau intermitent,in functie de gravitatea curburii.
-Alte metode ortopedice (tractiunea continua in timpul noptii;electrostimularea
musculaturii cu ajutorul unor aparate special concepute).
* Tratament chirurgical se aplica deviatiilor (cifozelor) grave, evolutive, care se
agraveaza lent,dar continuu si dupa incetarea cresterii.
In cazurile grave interventia este precedata de o pregatire prin elongatie
progresiva a coloanei, realizata prin aparate gipsate de elongatie,elongatii cu halou
cranian si gips sau cerc pelvin.
Interventia este urmata de imobilizare in aparat gipsat,apoi de purtarea unui
corset ortopedic timp de 18-24 luni.
Tratamentul este eficace cu cat se aplica corect si precoce proceduri specifice
B.F.T. (hidrotermoterapie, electrotrapie, masaj, kinetoterapie,balneoclimatologie, iar
in ultimii ani se pune acent tot mai mult si pe ergoterapie).
HIDRO-TERMOTERAPIA
Hidro-termoterapia se foloseste ca procedura de relaxare musculara si
crestere a metabolismului tisular local prin vasodilatatia cutanata si musculara pe care
o produce.Hidro-termoterapia cuprinde proceduri ce dezvolta o mare cantitate de
caldur, folosind ca mijloc terapeutic apa,sub diferitele sale forme de agregare si la
diverse temperaturi,dar si alte elemente strans legate de aceasta.
Principalele sale efecte sunt:
analgezia,
hiperemia,
hipertermia locala si sistemica,
cresterea elasticitatii tesuturilor.

Aceste efecte cumulate ,sunt favorabile pentru pregatirea programelor de

kinetoterapie si masaj.
Metodologia in hidrotermoterapie cuprinde tehnici variate de aplicatii:
Caldura profunda,produsa de diatermie si ultrasunete.
Caldura superficiala,produsa de celelalte tehnici,in care efectul de penetratie este mai
redus,de numai cativa centimetri de la suprafata tegumentului.
Caldura umeda,sub forma impachetarilor cu parafina,cu namol si cu sisip, este mai
benefica decat caldura uscata.
Mijloacele de lucru se aleg in functie de posibilitati si pot fi extrem de simple
sau mai sofisticate. Important este ca indicatia terapeutica sa fie corecta si
metodologia de aplicare sa fie respectata.
a)Impachetarea cu parafina
Consta in aplicarea pe zona interesata (dorsala) a unei placi de parafina la o
temperatura mai ridicata, dar suportabila de catre pacient.
Materiale necesare:canapea, cearaf alb, vas pentru topit parafina, tavite din
metal, patura, mansoane pentru articulatiile mari,un du, prosop.
Tehnica de aplicare:
Se ia o cantitate de parafina, se topeste la temperatura de 35-70 0 C. Se toarna
apoi in tavitele de metal si se lasa la racit, pana ajunge la o temperatura suportabila de
catre pacient.
Se invita pacientul sa se aseze pe canapea, in decubit ventral, se scoate parafina
din tavite si se aplica pe zona dorsala a acestuia . Se acopera apoi pacientul cu un
cearsaf si se lasa astfel sa stea timp de 15-30 minute, dupa care se indeparteaza
parafina si se invita pacientul sa faca un dus de curatire, la temperatura corpului.
Efecte:
-la locul de aplicare apare o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor si
o hiperemie puternica, care determina o transpiratie abundenta .
Aceeasi procedura se aplica si pe regiunea cervicala (aplicare sub forma de
pelerina).La sfarsitul impachetarii cu parafina se aplica o procedura de racire.
b)Impachetarea cu namol.
Consta in aplicarea namolului la o temperatura de 38-40 C pe o anumita
regiune (dorsala),sau poate fi si generala.
Materiale necesare:pat sau canapea,patura,panza impermeabila,cearsaf.
Tehnica de aplicare:
In prealabil se pregateste namolul prin amestecarea lui cu apa fierbinte, pana ce
se obtine o masa vascoasa.Se aplica apoi mamolul,la temperatura indicata de
prescriptie,pe cearsaf,in grosime de 2-3 cm.Peste acesta se aseaza regiunea afectata a
pacientului.
Durata unei sedinte este de 20-40 minute,in tot acest timp,pacientului i se
aplica o compresa rece pe frunte pentru evitarea congestiei cerebrale.Dupa terminarea
impachetarii se practica o procedura de racire.Sunt indicate 10-12 sedinte.
Efectele namolului sunt multiple si anume:
-efect mecanic,producand excitatia pieli datorita micilor pacticule componente;

-efect fizic,temperatura corpului creste cu 2-3 C;

-efect chimic,prin rezorbtia unor substante biologic active,din namol, prin piele.
Namolul activeaza producerea de histamina in piele,apare o transpiratie
abundenta cu eliminare crescuta de acid uric din metabolismul proteic.De asemenea,
sunt mobilizate depozite sangvine,producandu-se intensificarea circulatiei in zona
tratata.
c) Baia de namol.
Se realizeaza in cazuri speciale si consta in ungerea corpului cu namol, intr-o
cada. Este o procedura foarte solicitanta pentru pacient.
Materiale necesare:doua cazi,una in care va intra pacientul,iar alta de rezerva,in
care se afla namolul preparat anterior,dus,termometru,ceas semnalizator si o perna de
cauciuc pentru cap.
Tehnica de aplicare:
Se invita pacientul in cada unde se afla un strat de namol cald.Treptat, se
adauga namol preparat,din cada de rezerva,pana cand se acopera complet corpul
pacientului si se lasa 10-30 de minute.Pe toata durata procedurii,pacientului i se va
aplica o compresa rece pe frunte.
Dupa aceea se invita pacientul sa faca un dus de curatire.
Mod de actiune:actiunea namolului plus presiunea hidrostatica.
d) Ungerile cu namol.
Sunt proceduri de termoterapie in aer liber.
Tehnica de aplicare:
Bonlavul face cateva miscari inainte de a se unge cu namol,apoi se expune la
soare pentru a-si incalzi corpul,deoarece in cazul aplicarii namolului pe tegumentul
neancalzit,exista pericolul aparitei arsurilor.Apoi se unge cu nmol proaspat,in strat
subtire si se expune la soare timp de 20-60 minute,pana ce se usuca stratul de namol.
Bolnavul va purta o compresa cu apa rece pe frunte si o palarie pe cap,care sa-l
protejeze impotriva razelor solare.
Aceste ungeri cu namol se pot aplica si partial,numai pe zona dureroasa.Daca
se aplica pe intreg corpul-namolul isi mareste eficacitatea.
Dupa sxpunerea la soare,cand se constata ca namolul s-a uscat complet,
pacientul face un dus de curatire a corpului,sau se inbaiaza in ghiolul din apropiere,
apoi se odihneste, de preferat, intr-un loc umbros.
Efecte:
-efectul termic alternant rece, apoi cald si din nou rece;
-actiunea specifica a substantelor chimice,benefice,din namol,rezorbite de catre
organism.
Ungerile cu namol reprezinta un procedeu de calire a corpului foarte solicitat.
e) Impachetarile cu nisip.
Reprezinta introducerea corpului in nisip,la o anumita temperatura.Se poate
realiza in cada de baie,dar si pe plaja.

Materiale necesare:compresa pentru frunte,nisip,o galeata cu apa rece,prosop.

Tehnica de aplicare:
Pacientul se aseaza in cada,iar corpul ii este acoperit partial sau in intregime cu
nisip,la temperatura de 45-50 C.Cand procedura se realizeaza pe plaja,nisipul se
aplica la temperatura sa naturala.Se sta astfel 30-60 de minute,dupa care se aplica o
procedura de curatire si pacientul este lasat sa se odihneasca.
Efecte:hipertermia.
f) Baile de abur complete (sauna).
Se executa intr-o camera supraincalzita de vapori,la diverse temperaturi. Se
mai pot practica si in dulapuri speciale,orizontale sau verticale. Initial se porneste de
la temperatura de 38-42 C si se urca treptat, pana la 50-55 C.
In timpul procedurii se aplica o compresa rece pe cap,ceafa sau inima.
Baia se termina cu o procedura de racire.
g) Baile de lumina.
Utilizeaza razele infrarosii,in spatii inchise si sunt proceduri de sudatietranspiratie.
Cele complete se realizeaza in dulapuri de lemn cu becuri,iar cele partiale,cu
ajutorul unor dispozitive adaptate.Durata bailor este de 15-20 de minute,dupa care se
executa o procedura de racire.In tot acest timp,pacientul va purta o compresa cu apa
la temperatura camerei,pe frunte.
Caldura radianta produsa de baile de lumina este mai penetranta decat cea de
abur sau aer cald,iar transpiratia incepe mai devreme.Baile de lumina scad tensiunea
arteriala prin mecanismul de vasodilatatie,produsa treptat.
Efecte:hiperemie,
efect analgezic.
Se folosesc in practica: razele infrarosii,
soluxul albastru,
ultravioletele-doza eritem.
h) Baile de soare si nisip.
Utilizeaza spectrul solar complet.Expunerea la soare se face cu precautie, 2-3
minute pentru fiecare parte a corpului, cantitatea crescandu-se treptat in zilele
urmatoare.
Aceste bai sunt indicate mai ales la copii, in perioada de crestere (aceste bai
stimuleaza metabolismul fosfo-calcic si pe cel al vitaminei D) si sunt contraindicate
la persoanele cu probleme cardiace.
i) Cataplasmele.
Constau din aplicarea in scop terapeutic a diversrlor substante,la temperaturi
variate,asupra regiunilor afectate ale corpului.
Ele actioneaza prin factorul termic,cataplasmele calde fiind utilizate pentru
efectul lor hiperemiant si rezorbtiv,precum si pentru actiunea lor antispastica si

antialgica.In cazul cataplasmelor cu plante medicinale se mai adauga si efectul

chimic.
j) Baia kinetoterapeutica.
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile bolnavului.
Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare,care se bazeaza
pe principiul legii lui Arhimede,conform careia asupra unui corp scufundat intr-un
lichid actioneaza o forta,de jos in sus,egala cu greutatea volumului dislocuit de
acesta.
Tehnica de aplicare
Este o procedura calda, ce se efectueaza intr-o cada mai mare,care se umple 3/4
cu apa la temperatura de 35-38 C.
Bolnavul este asezat in baie si lasat 5 minute linistit, dupa care asistentul
incepe sa execute sistematic miscari pasive in articulatiile bolnavului,timp de 5-10
minute. Pacientul este lasat din nou sa se odihneasca, dupa care este invitat sa execute
singur aceste miscari. Durata baii este de 20-30 de minute.
Mod de actiune:- factorul termic,
- factorul mecanic.
Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa din cauza relaxarii musculare,care
se produce sub influenta apei calde si a pierderii greutatii corpului,conform legii lui
Arhimede.
k) Baia kineto in grup.
Este asemanatoare cu baia kineto individuala, doar ca in acest caz avem un
grup de pacienti (si nu unul singur),iar cada de baie este inlocuita de un bazin special
amenajat,in care vor intra bolnavii si vor executa miscarile,la comanda verbala a
kinetoterapeutului,care se afla pe marginea bazinului si ii supravegheaza.
l) Duul-masaj.
Reprezint aplicarea mai multor duuri rozet cu ap la temperatura de 3840C,asupra corpului pacientului,cruia i se face,concomitent,masaj.
Mai frecvent se aplic parial (pe regiunea dorsala-in cazul cifozelor), mai rar
general. Durata masajului este de 8-15 minute.
Duul masaj produce o hiperemie important,cu un nsemnat efect rezorbtiv i
de tonifiere,prin aciunea combinat a masajului i a factorului termic.
m) Duul subacval.
Const din aplicarea sub ap a unui du sul de mare presiune (3-6 atmosfere),
cu temperatura mai mare dect a apei de baie.
El se poate efectua ntr-o cad cu ap la 36-38C,cu ajutorul unui du sul
mobil,cu presiune mare,care se introduce n ap,pe segment,sub controlul uneia din
minile asistentului,pn la o distanta de 5-10 cm de regiunea de aplicare.

Durata procedurii este de 5-10 minute. Aciunea intens a duului subacval se

datoreaza temperaturilor diferite,baie i du,precum i a masajului puternic exercitat
de coloana de ap,care comprim puternic esuturile.
Efectul este asemntor cu cel al duului masaj,dar este suportat mai bine
datorit bii calde.
n) Baia cu elongatie.
Materiale necesare:bazin cu un scaun fixat pe podeaua acestuia,un scripete care
se instaleaza pe peretele incaperii,un capastru special,prosop,apa calda.
Tehnica de aplicare:
Se dezbraca pacientul si se invita in bazin,sa ia loc pe scaunul special amenajat.
Il legam pe bolnav la nivelul toracelui si al coapselor de scaun,in asa fel incat sa se
mentina coloana cat mai dreapta si sa fie foarte bine fixata de spatarul scaunului.
Cu ajutorul scripetelui,care la un capat are montat un capastru,introducem
capul pacientului in acesta,iar cu ajutorul scripetelui actionam asupra coloanei
bolnavului,in asa fel incat aceasta sa se intinda.Procedura se repeta de 3-4 ori,cu
pauze intre ele,pentru a da voie pacientului sa respire.
La terminarea procedurii,care dureaza 15-20 de minute,se scoate pacientul din
bazin,se inveleste in prosop si se lasa sa se odihneasca intr-o camera separata,cateva
minute.
Efecte:
-efect termic,de incalzire a tesuturilor superficiale si a celor profunde;
-efect mecanic,exercitat de scripete asupra coloanei vertebrale cu scopul de a o
intinde-indrepta.
o) Bai cu amidon.
Materiale necesare:cada, 1-2 kg amidon dizolvat in cativa litri de apa calduta,
cearsaf sau prosop.
Amidonul dizolvat se adauga in apa de baie, iar pacientul ramane in cada 15-20
de minute.
Mod de actiune:datorita slabei termoconductibilitati, smaltul, taratele si
amidonul mentin timp mai indelungat temperatura apei din baie. Aceste substante au
si o actiune emolienta asupra tegumentului.
ELECTROTERAPIA.
Electroterapia este ramura B.F.T.care foloseste in scop profilactic si curativ
curentul electric, sub diferite forme de aplicare si la intensitati bine stabilite anterior.
Electroterapia are unele aplicatii si in tratamentul deviatiilor cifotice ale
coloanei vertebrale.Principalele roluri ale sale sunt acelea de a reduce retractiile si
contracturile musculare, prin incalzirea profunda a regiunii (diadinamici,
ultrasunete),de a asupliza musculatura si ligamentele retractate si sclerozate
(ionizarile cu iodura de potasiu 4-5%,ultrasunete cu hidrocortizon 1% sau
fenilbutazona) si de a limita efectele dureroase sau anchilozele din artrozele
secundare.

Contracturile musculare, mai ales cele dureroase la solicitrile pasive,de

ntindere,mai pot beneficia de bi de lumin (raze infraroii), masaj, iar hipotoniile
musculare,de termoterapie,cureni aperiodici de joas frecven,cureni faradici i
galvanizri.
Electroterapia local se adreseaz att durerii ca simptom (electroterapie
antalgic simptomatic), ct i contracturii musculare ca surs generatoare de durere
(electroterapie antalgic patogenic).
Dintre metodele mai importante de electroterapie amintim:galvanizrile,
ionizarile, faradizarea, curenii diadinamici, razele ultraviolete i ultrasunetele.
Galvanizarea transversal.
Reprezinta aplicarea curentului galvanic (continuu) pe regiunea indicata,iar
electrozii sunt amplasati transversal,de-o parte si de alta a zonei afectate,pe care o
incadreaza astfel fata in fata.
Tehnica de aplicare:
Pacientul trebuie informat inca de la prima sedinta de electroterapie asupra
procedurii care i se va aplica,precum si asupra senzatiilor cutanate pe care le va simti
in timpul aplicatiei si, bineinterles,despre scopul acestei terapii.
Pentru executarea in conditii optime a procedurii,fizioterapeutul trebuie sa se
ghideze dupa o prescriptie terapeutica corecta si completa,care va cuprinde:
denumirea procedurii,regiunea tratata, locul de fixare,dimensiunile si polaritatea
electrozilor,intensitatea curentului aplicat si durata sedintei.
Bolnavul va fi asezat pe pat,tinandu-se cont de posturile cele mai antalgice,cat
si de regiunile pe care dorim sa le tratam.Se va inspecta apoi tegumentul la locurile
de aplicare ale electrozilor pentru a se aprecia integritatea sa si a se decela
eventualele leziuni sau afectiuni ale acestuia-oricat de minime ar fi ele.
Se fixeaza electrozii (care trebuie sa fie complet netezi) cu ajutorul unor
saculeti umpluti cu nisip,care sa nu fie prea grei,pentru evitarea compresiunii
circulatiei.Un element deosebit de important in aplicatiile de galvanoterapie il
constituie obligativitatea folosirii unui strat hidrofil intermediar intre electrod si
tegument,cu caracter izolant,in scopul prevenirii efectelor polare produse sub
electrozi si a arsurilor cutanate.Electrozii se acopera cu o panza cauciucata sau cu o
folie de plastic izolatoare,iar bolnavul se acopera cu un cearsaf.
Se fixeaza ceasul semnalizator dupa durata prescriptiei.Manevrarea
comutatorului potentiometrului de intensitate se va face lent-pentru introducerea
progresiva a curentului-pana la intensitatea necesara si prescrisa.In timpul sedintei de
aplicatie,pacientul va fi supravegheat si intrebat asupra senzatiilor percepute la
nivelul electrozilor.
Intensitatea curentului galvanic aplicat se regleaza in functie de efectul pe care
dorim sa-l obtinem,astfel:
pentru efecte analgezice dozam o intensitate la prag(0,1 mA/cm2).
pentru efecte antihiperestezice dozam o intensitate sub prag.
pentru efecte vasodilatatoare dozam o intensitate peste prag(peste
0,1 mA/cm2).
- in stadiile acute se prefera intensitati sub prag.

- in stadiile cronice aplicam intensitati peste prag.

In ceea ce priveste durata procedurii, trebuie sa retinem ca,pentru a fi
eficienta,o aplicatie de curent galvanic trebuie sa dureze in jur de 30 de minute.
Numarul si ritmul sedintelor de galvanizare variaza in functie de diagnosticul
afectiunii, stadiul evolutiv si rezultatele obtinute.
Efecte:Galvanizarea este o procedura decontracturant i antalgic.
Ionizarile.
Reprezinta procedeele prin care se introduc in organism diferite substante
medicamentoase cu ajutorul curentului electric,care le transporta prin tegument si
mucoase.
Tehnica de aplicare:
Inainte de aplicatie se prepara solutiile medicamentoase necesare,in
concentratiile corespunzatoare,
Tehnica propriu-zisa de aplicare a ionoforezei este aceeasi ca si in cazul
galvanizarii, bazandu-se pe aceleasi principii metodologice.Singura deosebire intre
cele doua proceduri consta in faptul ca materialul intermediar hidrofil (in cazul
ionizarii) se va imbiba cu solutia medicamentoasa.
Efecte:
-efectul antalgic-este potenat de alegerea unor soluii medicamentoase cu efect
anestezic de suprafa (xilin, novocain).Esenial este ca mrimea electrozilor s
acopere integral zona de tratat,intensitatea curentului s fie la prag i durata
tratamentului suficient de mare (peste 20 de minute).
Curentii diadinamici.
Curentii diadinamici fac parte din categoria curentilor de joasa frecventa.
Principalele forme de aplicare ale curentului diadinamic sunt:
-monofazat fix (MF),
-difazat fix (DF),
-perioada scurta (PS),
-perioada lunga (PL),
-ritmul sincopat (RS).
Tehnica de aplicare :
Marimea si forma electrozilor se alege in functie de regiunea tratata,iar locurile
de amplasare ,modalitatea de pozitionare si polaritatea lor,in functie de scopurile
terapeutice urmarite.
Pacientul este asezat pe un pat sau pe un scaun de lemn,in functie de regiunea
tratata.Electrozii se aplica prin intermediul invelisurilor de protectie hidrofile,
confectionate din diferite straturi textile sau material spongios elastic,bine umezite si
fixati cu ajutorul benzilor elastice sau a saculetilor cu nisip.
Forma de curent diadinamic aplicata se alege in functie de scopul terapeutic.
Deseori,la aplicatiile cu scop analgetic se recomanda inceperea sedintei cu difazat fix
(DF).

Intensitatea curentilor se regleaza progresiv,ajungandu-se la senzatia de vibratii

bine tolerate nedureroase,deci pana la pragul dureros.In cursul sedintei,trebuie
crescuta intensitatea,pentru mentinerea senzatiilor de vibratie,nedureroase.
Dutata sedintelor de tratament este diferita,in raport cu scopul terapeutic
urmarit. Daca trebuie efectuate aplicatii pe mai multe zone in aceeasi sedinta,se scad
duratele,succesiv,de la zona la zona,cu cate un minut,astfel incat sa nu se depaseasca
10-12 min.In aplicatiile cu scop hiperemiant,vasculotrop,se poate prelungi durata
sedintei (20-30 min).
Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiunii tratate,iar numarul
sedintelor este dictat de efectele obtinute.
Efecte:
Principalele efecte ale curentilor diadinamici sunt cele analgetice,hiperemiante
si dinamogene.Acestea sunt determinate de nivelul intensitatii,forma curentului
diadinamic aleasa si modalitatea de aplicare a electrozilor.

Curentul interferential.
Acesta consta in incrucisarea a doi curenti de medie frecventa cu frecvente
diferite (in general,decalati cu 100 HZ).
Tehnica de aplicare:
Se deosebesc doua tehnici fundamentale de aplicare a curentilor interferentiali
si anume:
A.Statica.In cadrul acestei tehnici, electrozii se mentin in timpul procedurii in
acelasi loc si saupra lor se exercita o presiune constanta.Electrozii clasici sunt cei
de tip placa,utilizandu-se cate doua perechi de dimensiuni diferite (50-400 cm ).
Electrozii sunt introdusi in invelisuri umede de textura sintetica,corespunzatoare ca
marime si atasati la cablurile cordonului cvadruplu conectat la aparat.Amplasarea lor
se face in asa fel incat curentii sa se incruciseze in mijlocul zonei tratate.Fixarea
electrozilor se face,de preferinta,cu benzi elastice sau cu saculeti de nisip.
B.Cinetica. In tehnica cinetica se utilizeaza doi electrozi manusa (palmari)
care se aplica pe mainile asistentului,fiind izolati electric de acestea.Fiecare electrod
se leaga cu cate un cablu.Celelalte doua cabluri se leaga de doi electrozi-placa fixi.
Intensitatea curentului este reglata in functie de senzatiile percepute de pacient.
Regiunea de tratat (dorsala, cervicala sau lombara) se afla in zona de interferenta a
curentilor.Prin miscarea permanenta a electrozilor manusa de catre asistent in timpul
procedurii,se produce o variatie a directiilor de intensitate maxima a curentului
interferential,procedeul purtand numele de electrokineziterapie.
Efecte:
In functie de frecventa,curentii interferentiali au urmatoarele efecte:
-frecventele mici (sub 10 HZ) produc un efect excitomotor al muschilor
striati normoinervati;
-frecventele medii (12-35 HZ) si cu intensitate subliminara a curentilor,
au un efect decontracturant si vasculotrofic;

-frecventele rapide (80-100 HZ) au un efect analgetic.

Actiunea excitomotoare pe musculatura neteda este realizata de orice forma de
curent interferential (mai ales cu frecvente medii,de 12-35 HZ).
Curentii interferentiali,in aplicatie statica,dar mai ales dinamica,folosind
frecvente excitomotorii in forma SPECTRU,aduce o contributie substantiala in
pregatirea musculaturii pentru programele de kinetoterapie ulterioare.

Ultrasunetele.
Fac parte din categoria curentilor de inalta frecventa terapeutici.
Tehnica de aplicare:
In incaperea in care se efectueaza tratamentul trebuie se existe o temperatura
de comfort termic.Patul sau scaunul pe care va fi asezat pacientul trebuie sa fie din
lemn. Aparatul de ultrasunete va avea obligatoriu impamantare.
Este necesar ca pacientul sa se afle intr-o stare de echilibru termic general;
starile febrile fiind conrtaindicate in tratamentul cu ultrasunete.In cazul unor
extremitati cu circulatie deficitara,acestea vor fi preincalzite prin scurte bai partiale,
calde,pentru activarea circulatiei generale.
Pacientul,inclusiv regiunea tratata,trebuie sa se afle in pozitii cat mai relaxate.
Se actioneaza comutatorul de pornire a aparatului,se fixeaza ceasul semnalizator la
durata prescrisa pentru sedinta.
Apoi se aplica traductorul pe zona ce urmeaza a fi tratata si prin actionarea
comutatorului de intensitate,se fixeaza la doza prescrisa.Se recomanda ca in timpul
executarii procedurii,sa nu se ridice capul traductorului de pe zona tratata.
Aparatele mai noi au adus unele perfectionari precum:
-cuplajul automat cu ceasul,
-ceasul indica timpul efectiv de aplicare a tratamentului.
Durata sedintelor de tratament variaza cu suprafata regiunii tratate,afectiunea
tratata si stadiul evolutiv al acesteia.In general,durata unei aplicatii pe o zona este de
2-5 min,in nici un caz nu se va depasii timpul total de aplicatie peste 10-15 min. pe
mai multe zone tratate in aceeasi sedinta.
Ritmul sedintelor este-in functie de caz-zilnic sau la doua zile.Numarul
sedintelor va fi,de asemenea,adaptat in functie de caz-in general 6-15 sedinte.
Efecte:
Principalele efecte fiziologice sunt:analgetic,miorelaxant,hiperemiant.
Efectele analgetice se realizeaza prin intermediul SNC,printr-o serie de
mecanisme care se produc la nivelul acestuia.
Efectul miorelaxant se explica prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra
proprioceptorilor musculari si tendinosi.
Actiunea hiperemianta,cu efect rezorbtiv si vasculotrofic se produce prin
vasodilatatia arteriolelor si capilarelor.Aceste actiuni se realizeaza prin influentarea si
prin intermediul SNV.

Ultrasunetele se mai folosesc si pentru efectul mecanic,micromasajul celular,

creterea temperaturii locale prin frecarea indus de bombardamentul cu ultrasunete
si efectul fibrolitic,ce dezorganizeaz procesele incipiente de fibrozare.
TRATAMENTUL PRIN MASAJ.
Prin noiunea de masaj se nelege o serie de manipulri executate manual,
variate si aplicate sistematic la suprafaa organismului,n scop terapeutic si
profilactic.
Aciunea fiziologic a manevrelor de masaj const n aceea c,n timpul
executrii lor,de la terminatiile nervoase cutanate pornesc impulsuri spre sistemul
nervos central,care mresc excitabilitatea i imbunatatesc starea funcional a scoarei
cerebrale.
Efectele masajului:
Efecte locale:
1.Aciune sedativ asupra:-durerilor de tip nevralgic;
-durerilor musculare i articulare.
Aciunea sedativ se obine prin manevre uoare,lente,care stimuleaz repetat
exteroceptorii i proprioceptorii.
2.Aciunea hiperemiant local.Se manifest prin nclzirea i nroirea tegumentului
asupra cruia se exercit masajul.Aceast aciime se obtine prin manevre mai
energice,care comprim alternativ vasele sangvine.
3.ndeprtarea lichidelor interstitiale,de staz,cu accelerarea proceselor de resorbie n
zona masat.Acest efect este benefic la persoane cu insuficien venoas periferic i
apare dup manevre profunde,care conduc lichidul de staz de la periferie spre
centru.
Efecte generale:
-creterea metabolismului bazal,
-stimuleaz funciile aparatului respirator i circulator,
-influenteaz favorabil starea general a organismului,
-mbuntete somnul,
-ndeprteaz oboseala muscular.
Toate aceste efecte generale se explic prin aciunea masajului asupra pielii,
care este un organ bine vascularizat i mai ales bogat inervat.
Mecanisme de aciune:
Cea mai important aciune fiziologic a masajului este reprezentat de
mecanismul reflex asupra organelor interne.Aceasta se explic prin stimulii care
pleac de la exteroceptori i proprioceptori (de diferite intensiti),pe cale aferent
ctre SNC,iar de aici,pe cale eferent,ajung la organele interne n suferin.

O alta actiune a masajului este aciunea mecanic,produs de manevrele mai

dure ca frmntarea,framantarea contratimp,mangluirea,rulatul,ciupitul,tapotamentul
(care se executa transversal pe fibrele musculare) si care duc la tonifierea
musculaturii,mbuntirea funciei i forei musculare.
Indicatiile si contraindicatiile masajului:
Indicaii:spondilita anchilozant,sechele post-traumatice ale regiunii
respective,deformri ale coloanei (cum ar fi cifoza sau scolioza),n contracturi
musculare de diferite cauze.
Contraindicaii: boli dermatologice,boli hemoragice,inflamaii acute ale
organelor abdominale,TBC,boli vasculare,boli infecioase.

TERAPIA OCUPAIONAL (ergoterapia)

Este o metod de reeducare activ care completeaz kinetoterapia, folosind
diverse activiti, adaptate la tipul de deficiene motorii ale individului, cu scop
recreativ i terapeutic, ajutnd bolnavul s folosesc mai bine muchii rmai
indemni i recupernd funcia celor afectai de boal, contribuind astfel la readaptarea
funcional la gestualitatile vieii zilnice.
Prin aceast terapie se evit pasivitatea n care se fixeaz bolnavul spitalizat pe
perioade mai lungi, trezindu-i interesul pentru diverse micri utile i contribuind
astfel la readaptarea funcional la efort.
Principalele efecte pe care le urmrim prin aplicarea programelor de terapie
ocupaionala sunt:
- mobilizarea unor articulaii i creterea amplitudinii miscarilor in acestea;
- dezvoltarea forei musculare;
- restabilirea echilibrului psihic;
Evaluarea este realizata de catre o echipa interdisciplinara, alcatuita din
medicul specialist,kinetoterapeutul,maistrul instructor,etc.Dupa efectuarea evaluarii si
stabilirea planului terapeutic, se trece la aplicarea acestuia.
In acest sens,terapia ocupationala dispune de tehnici si metode
specifice,grupate in trei mari categorii: gestualitati (activitati) esentiale, semnificative
activitati neesentiale, nesemnificative; metode sau activitati ajutatoare.
Pe langa corectarea deficitului si readaptarea individului la noile conditii de
viata, terapia ocupationala are in vedere si satisfacerea hobby-urilor acestora si
angrenarea pacientilor in diverse activitati distractive, de agrement, precum si
practicarea unor sporturi atat individuale, cat si de echipa.
Bolnavul cu cifoz trebuie s evite activitile care necesit flexia coloanei
cum ar fi: grdinritul, mpletitul rchitei, cusutul la main, olarit, etc..

Pentru obtinerea unor rezultate foarte bune se recomanda practicarea unor

activiti sportive: not, volei, baschet.
Rezultatele terapeutice depind de gradul de stabilizare a evoluiei bolii i de
ncadrarea raional a ergoterapiei n complexele de recuperare i readaptare
funcional.
TRATAMENTUL BALNEOLOGIC (ape minerale, namoluri).
Bolnavul cu cifoz poate beneficia de tratament balneo-fizical n staiuni
profilate pe tratamentul afeciunilor aparatului locomotor (Felix, Eforie Nord,
Mangalia, Techirghiol etc.), unde asocierea factorilor naturali (apa mineral, nmol
terapeutic, climatul) este benefic i, mpreun cu programele de kinetoterapie
adecvate, pot contribui la recuperarea funcional a acestuia.
Tratamentul balnear vizeaz urmtoarele obiective:
ncetinirea procesului degenerativ;
mbuntirea circulaiei locale i generale;
Ameliorarea sau meninerea mobilitii articulare i a forei musculare.
KINETOTERAPIA
Kinetoterapia (terapia prin miscare) ocupa cel mai important loc in tratamentul
deviatiilor cifotice ale coloanei vertebrale.Ea este indicata in toate cazurile,indiferent
de gravitatea sau localizarea lor,atat ca metoda unica de tratament (cifozele
nestructurale),cat si in asociere cu alte mijloace terapeutice (cazurile mai grave-cifoze
patologice).
Tratamentul kinetoterapeutic este practic cel mai important, avand cea mai
mare eficacitate.
El incepe odata cu celelalte metode terapeutice,de preferat cat mai
precoce,dupa stabilirea diagnosticului clinico-functional.
Medicina fizicala si de recuperare a devenit,in ultimul sfert al secolului XX o
specialitate inovatoare,fundamentata stiintific,prin dezvoltarea unor metode de
tratament activ, bazandu-se pe exercitii fizice si pe educarea bolnavului.
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI KINETOTERAPEUTIC
Tratamentul in cifoze, urmareste atingerea urmatoarelor obiective:
-corectarea pozitiei vicioase,
-realiniamentul coloanei vertebrale,
-recastigarea mobilitatii vertebrale,
-tonifierea musculaturii paravertebrale, abdominale
pectoralilor punandu-se accent pe muschii extensori ai coloanei,

si

-combaterea contracturilor,in cazul in care acestea sunt prezente,

-reducerea durerii (dupa caz),
-prevenirea reaparitiei cifozei.
Mijloacele folosite in kinetoterapie sunt:
Exerciii statice:
-contractii izometrice,
-stnd n picioare corect,
-stnd n genunchi,
-stnd n decubit dorsal sau ventral,
-stnd atrnat
Exerciii dinamice extensia i ntinderea coloanei vertebrale, apoi exerciii
pentru cap, gt, membre, care s amplifice extensia trunchiului.
Pentru ngreunri in efectuarea exercitiilor se folosesc bastoane (aezate la spate,
sub axile), mingii medicinale (purtate pe cap sau aruncate cu ambele mini deasupra
capului).
Exerciiile vor fi ntrerupte de frecvente micri de respiraie i relaxare.
Deosebit de utile sunt exerciiile de redresare pasiv i pasivo-activ, efectuate
la scara fix, la perete i, mai ales, n faa oglinzii.
n cazul atitudinii cifotice, trebuie s nvm pacientul s-i formeze simul
poziiei corecte, prin autocontrol continuu, lucru posibil datorit supleei coloanei
vertebrale.
Se are n vedere poziia defectuoas a capului czut nainte, care trebuie
redresat prin contracia musculaturii cefei, cu corectarea curburii cervicale,
meninnd privirea nainte, paralel cu pmntul.
Tonifierea i reechilibrarea musculaturii paravertebrale este unul din obiectivele
principale urmarite prin programele de kinetoterapie.Aceasta se realizeaza prin:
1. din decubit ventral, se execut gradat ridicarea capului, umerilor si a
membrelor superioare (pentru tonifierea musculaturii dorsale bilaterale),
2. ridicarea ambelor membre inferioare (tonific musculatura lombar),
3. ridicarea membrelor (superior si inferior) de aceeasi parte (tonific
musculatura unilateral paravertebral respectiv).
Un alt obiectiv al tratamentului fizical-kinetic l constituie asuplizarea coloanei
vertebrale. Pentru a se realiza acest lucru este necesar s se acioneze n sensul:
- eliberrii micrii n articulaiile interapofizare posterioare,
- contracararea tendinei de cifozare,
- mpiedicarea agravrii unei eventuale scolioze preexistente,
- mbuntirea mobilitii articulatiilor costo-vertebrale.

Tehnica de lucru indicat deriv n mare msur din metoda Klapp. Cifoza
dorsal se corecteaz prin exerciii de ntindere a coloanei din cele trei poziii de baz
(decubit, eznd, ortostatism), de fapt, contientizarea poziiei de a sta nalt" sau a
sta drept". Postura se controleaz n oglind, urmrind alungirea gtului i a
trunchiului n ax. Exerciiile devin mai eficiente dac se ofer bolnavului civa
parametri care s-i permit s contientizeze corecia postural (o rezisten uoar
aplicat de palma terapeutului pe cretetul bolnavului, o carte aezat pe cretet etc.).
Din metoda Klapp se folosesc poziiile lordozante plecnd din poziia de start n
genunchi".
Extensiile active, mersul n patru labe, traciunile prin propria greutate a
corpului (atrnat la spalier), unele sporturi (volei, baschet, notul pe spate), toate pot
fi exploatate pentru ndeplinirea aceluiai obiectiv.
Pentru toniferea musculaturii paravertebrale se folosesc tehnici globale
clasice, dar sunt i unele manevre particulare deosebit de utile deoarece, dei se
adreseaz n principal musculaturii paravertebrale, antreneaz n lucru i musculatura
centurii scapulo-humerale.
Exercitii pentru mobilizarea coloanei vertebrale:
Din decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate si bratele intinse lateral, se duc
genunchi la piept si se revine la pozitia de plecare.
Din pozitia sezand, inclinari laterale si rotiri ale trunchiului;
Din pozitie cvadrupeda, ridicarea in extensie maxima a membrelor inferioare
(alternativ), concomitent cu flectarea membrului superior din cot;
Din pozitie cvadrupeda, bolnavul arunca bratele brusc inainte si lateral.
Din decubit ventral, ridicarea capului si a trunchiului, poziia membrelor
superioare schimbndu-se pentru a grada efortul (pe lng corp, sub brbie, pe
ceafa, pe umeri).
n decubit ventral cu bazinul la marginea patului,cu membrele inferioare atmnd,
se fac extensii din old cu genunchii ntini.
Din pozitia n genunchi" cu un baston n mini, redresarea complet a
trunchiului, extensia braelor i meninerea pentru cteva secunde a poziiei de
maxim extensie.
Exerciiile pot fi deosebit de variate, se pot realiza n condiii de dotare minim i nu
pierd din valoare dect datorit lipsei de continuitate.
Putem vorbi de cure balneokinetoterapeutice, adic de proceduri de
kinetoterapie aplicate n bazine cu ap dulce sau carbogazoas. Avantajele acestei
metode constau n aciunea fizic a apei de a "descrca" micarile n mare parte, de
aciunea gravitaiei.
De asemenea, apa opune o rezistena la miscare, ceea ce face ca partea
izometric a contractiei s reprezinte mai mult din micare, crescand astfel tonusul
muscular.

La aceste aciuni se mai adaug efectele termalitii apei asupra vasomotricitii

i efectele tonifiante asupra sistemului nervos central i periferic. In cazul apelor
carbogazoase este de adaugat si efectul curativ al srurilor i bulelor de gaz degajate.
De asemenea, masajul subacvatic sau talasoterapia, pot da rezultate bune.
In tratamentul profilactic al deformarilor cifotice se au in vedere doua metode
importante: - notul,
- gimnastica respiratorie.
Innotul trebuie s fie simetric i fcut muli ani la rnd (bras, spate, fluture,
delfin). Este un excelent mijloc activ de autocontrol, de reechilibrare a curburilor
coloanei vertebrale i de dirijare a dezvoltarii simetrice a toracelui.
Gimnastica respiratorie, n ap, se face sub forma de innot sau programe
specializate. Exerciiile se execut timp de 10-15 minute, bolnavul fiind imersionat
pn la brbie, membrele inferioare ntinse i atingnd fundul bazinului cu vrful
degetelor.
Aceast gimnastic asuplizeaz curburile, niveleaz centurile, stimuleaz
autocontrolul i favorizeaz dezvoltarea simetric a toracelui i cresterea capacitii
vitale.
Prin programele de gimnastica medicala se mai urmareste:
Corectarea curburii dorsale se face prin tonificarea musculaturii
paravertebrale n scurtare, din poziii care s fixeze regiunea lombar i cervical n
poziie corect. Se lucreaz, n special, din eznd sau eznd pe genunchi, din culcat,
in genunchi cu sprijin pe palme, atrnat la scar fix, elongaii cu ajutorul unui
cpstru, redresri active controlate, n faa oglinzii, transport de greuti pe cap.
Pentru apropierea omoplailor se fac exerciii libere sau cu diferite aparate
portabile (greuti, bastoane), cu rotatia extern a braelor, prin contracia muchilor
mic rotund i subspinos, cu apropierea omoplailor de linia median (de coloan) prin
contracia trapezului i romboidului, cu inspiraie, iar la revenire-expiraie. Acelai
rezultat l obinem lucrnd i cu braele ntinse la orizontal, duse spre napoi pentru
apropierea omoplailor de coloan i torace.
Deblocarea toracelui, care se prezint cu un stren nfundat, se obine prin
exerciii de respiraie ampl. Coastele, care sunt fixate de coloana dorsal pot fi
antrenate n momentul inspirului i s contribuie la redresarea coloanei dorsale, prin
deprtarea ntre ele i ridicarea lor.Toracele i respiraia costal se reeduc prin
mobilizri pasive, presiuni i traciuni asupra coastelor, innd cont de momentul
inspirului i expirului, cu scopul de a mri elasticitatea condro-costo-vertebral, i
prin micri active de respiraie. Presiunile i traciunile se aplic perpendicular pe
axul de rotaie a articulaiei costo-vertebral, la nivelul arcului posterior sau la locul
de deplasare in cazul coastelor mai mari.
Micrile pasive cu presiuni i traciuni pe clavicul i stern, vizeaz
mobilizarea toracelui n partea lui superioar, iar cand sunt aplicate pe regiunea
lateral, vizeaz mobilizarea toracelui n partea mijlocie i inferioar.
Important !
Programele de kinetoterapie trebuie efectuate pe perioade lungi de timp (ideal ar fi
ce ele sa fie executate de catre pacient pe tot parcursul vietii) deoarece au un rol

primordial atat in corectarea deviatiilor cifotice existente si a complicatiilor lor, cat si

in prevenirea reaparitiei acestora.

studiul de caz privind recuperarea

deviaiilor coloanei vertebrale
6.1 PREZENTRI DE CAZ
CAZ I
NUME: GOLOGAN IOANA.
DATA NATERII: 21. 03. 1993 -14 ani
SEX: F
DIAGNOSTIC: cifoza dorsala posturala
EXAMEN CLINIC: Asimetrie vrf omoplai, umr stng ridicat, creast iliac
ascensionat, nclinarea lateral a bazinului, scurtarea membrului inferior
atrofic cu genunchiul n valgum.
GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
600

Extensia
500

Inclinarea
100

Rotatia
550

Dorsal

300

350

700

200

Lombar

200

100

150

20

Total

1100

950

950

770

INDICAII TERAPEUTICE: Procedee ortopedice (talonete), exerciii fizice

corective.

CAZ II
NUME: TEODOR EMILIA.

DATA NATERII: 12. 04. 1996 -11 ani

SEX: F
DIAGNOSTIC: cifoza dorsala
EXAMEN CLINIC:
GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
600

Extensia
400

Inclinarea
100

Rotatia
450

Dorsal

200

250

800

150

Lombar

200

100

150

00

Total

1000

750

1050

600

INDICAII TERAPEUTICE: Corset ortopedic,

ageni fizici naturali i

artificiali, cur heliomarin, radiaii ultraviolete, exerciii fizice corective.

EXERCIII PENTRU CORECTAREA CIFOZEI
I.

Mers cu braul drept ntins sus: la fiecare 3 pai arcuire energic spre spate a
braului i a piciorului drept, (30 pai), pai fandai, alternativ cu piciorul drept
i stng, i cu arcuirea energic a braului drept spre spate, (30 pai).

II.

Stnd cu halterele mici n mini: 1-2-ridicarea braului drept prin lateral sus; 34-revenire, (20 ori); stnd: ncletarea minilor la spate n dreptul omoplatului
drept i ridicarea piciorului drept ct mai sus n lateral, (16 ori); stnd cu o
halter de 3 kg pe umeri: ridicarea piciorului drept ntins n fa, (16 ori).

III.

Stnd deprtat cu minile pe olduri: 1-4-aplecarea trunchiului nainte, braul

drept ntins lateral cu arcuiri; 5-8-braul drept se duce nainte cu arcuirea
trunchiului spre stnga; (8x12).

IV.

Stnd pe genunchi, cu mna dreapt pe umr i cu stnga pe old: 1-2aplecarea

trunchiului

nainte

cu

expiraie;

3-4-revenire;

5-6-ndoirea

trunchiului n lateral cu braul drept ntins sus i cu expiraie; 7-8-aplecarea

trunchiului cu rsucire spre dreapta, braul drept pe umr i stngul pe old;

(8x10).
V.

Stnd: 1-4-ducerea minii drepte pe umr, stnga preseaz toracele lateral, cu

inspiraie profund; 5-8-aplecarea trunchiului nainte cu palmele pe olduri i
cu expiraie prelungit; (8x10).

VI.

Culcat nainte pe mas, cu trunchiul nafara suprafeei de sprijin, mna dreapt

la umr; 1-4-rsucirea trunchiului la stnga cu arcuiri; 5-8-revenire, braul se
duce pe lng corp; (8x10).

VII. eznd, cu labele picioarelor sub prima ipc a scrii fixe: 1-2-flexia
trunchiului pe coapse; 3-4-revenire n eznd, spatele extins;
VIII. Stnd cu latura dreapt la scara fix: 1-2-ducerea minii drepte pe umr i a
piciorului drept n sprijin lateral pe ipca a-IV-a; 3-4-rsucirea trunchiului spre
dreapta, braele ntinse la spate; (16 ori).
IX.

Stnd deprtat cu faa spre scara fix cu trunchiul aplecat la 90 0, apucat cu

braul stng ipca la nivelul umerilor; ducerea braului drept nainte i napoi
cu o halter de 3 kg n mn; (30 ori).

X.

Se repet exerciiul V.

XI.

Atrnat cu spatele scara fix: 1-2-ducerea piciorului drept ntins lateral i

ndoirea celui stng, laba acestuia lipindu-se de genunchiul drept; 3-4-revenire
la poziia iniial; (4x8).

XII. Culcat pe spate pe o mas, cu trunchiul nafara suprafeei de sprijin: 1-2ridicarea trunchiului la 900, cu o halter de 2 kg n mn, braul drept ntins pe
lng ureche; 3-4-revenire la poziia iniial; (4x8).
XIII. Mersul piticului cu un baston inut deasupra capului i cu arcuiri la fiecare pas;
(30 pai).
XIV. Culcat nainte, braul drept ntins n prelungirea corpului; trre cu piciorul
drept extins; (16 m).
CAZ III
NUME: VALCU VIVIAN.

DATA NATERII: 12. 05. 1997 -10 ani

SEX: M
DIAGNOSTIC: Scolioz total n C stng prin miopatie.
EXAMEN CLINIC: Asimetrie a omoplailor, creast iliac ascensionat,
nclinare lateral a bazinului, umr stng ridicat.
GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
600

Extensia
400

Inclinarea
100

Rotatia
350

Dorsal

200

250

800

150

Lombar

200

100

150

00

Total

1000

750

1050

500

INDICAII TERAPEUTICE: Corset ortopedic, exerciii fizice corective,

masaj.

CAZ IV
NUME: ANTOHI ANA MARIA.
DATA NATERII: 13.06. 1994 - 13 ani
SEX: F
DIAGNOSTIC: cifoza dorsala
EXAMEN CLINIC: Bazin mult nclinat nainte i n jos, deprtare uoar a
omoplailor, apropierea umerilor n fa. Abdomen proeminent.
GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
650

Extensia
550

Inclinarea
300

Rotatia
750

Dorsal

450

500

950

350

Lombar

200

250

250

50

Total

1300

1350

1500

1150

INDICAII TERAPEUTICE: Mijloace de ntrire a corpului, exerciii fizice

corective.
CAZ V
NUME: MATEI STEFAN.
DATA NATERII: 03. 04. 1999 -8 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: cifoz traumatic scurt, cervicodorsal superioar.
EXAMEN CLINIC: Omoplai desprini, umeri adui n fa, stern nfundat,
capul uor plecat nainte.
GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
450

Extensia
350

Inclinarea
150

Rotatia
450

Dorsal

300

250

650

200

Lombar

200

150

150

00

Total

950

750

950

650

INDICAII TERAPEUTICE: Mijloace de ntrire a corpului, exerciii fizice

corective.
CAZ VI
NUME: CIUSU COSTEL.
DATA NATERII: 21. 04. 2004 -3 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: Cifoza dorsala posturala
EXAMEN CLINIC: nclinarea bazinului nainte i n jos, poziia n flexie a
membrelor inferioare, deprtare uoar a omoplailor. Abdomen proeminent.

GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
650

Extensia
550

Inclinarea
300

Rotatia
750

Dorsal

450

500

950

350

Lombar

200

250

250

50

Total

1300

1350

1500

1150

INDICAII TERAPEUTICE: Msuri de echilibrare a nutriiei, exerciii fizice

corective, masaj, control permanent al atitudinii.
GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
550

Extensia
450

Inclinarea
150

Rotatia
550

Dorsal

300

350

800

200

Lombar

250

150

250

50

Total

1100

950

1200

800

INDICAII TERAPEUTICE: Exerciii fizice corective, alimentaie raional,

medicaie tonic, remineralizat i de substituire hormonal.
CAZ VIII
NUME: CARABA MARIAN.
DATA NATERII: 15. 03. 2000 -7 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: Spate cifotic. Displazie de torace. Insuficien respiratorie.
EXAMEN CLINIC: Gtul nclinat nainte, umeri adui n fa, stern nfundat,
deprtare uoar a omoplailor.

GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
500

Extensia
400

Inclinarea
100

Rotatia
550

Dorsal

300

350

800

200

Lombar

200

100

150

00

Total

1000

850

1050

750

INDICAII TERAPEUTICE: Medicaie tonic, exerciii fizice corective.

EXERCIII PENTRU CORECTAREA CIFOZEI
I.

Variante de mers:

mers gimnastic (8 timpi x 20 ori);

mers cu arcuirea braelor napoi: dreptul sus, stngul jos. La fiecare pas braele
se schimb (8x20);

mers cu pas fandat, alternativ cu un picior i cu cellalt, braele sus cu arcuire

(8x15);

mers cu un scule cu nisip pe cap (8x30 pai).

II.

Culcat nainte pe mas, trunchiul nafara suprafeei de sprijin, picioarele

susinute, braele pe lng corp: 1-4-extensia trunchiului cu braele lateral,
brbia n piept; 5-8-revenire (8x8).

III.

Culcat pe spate, braele ntinse sus, genunchii uor ndoii: 1-2-ridicare n

eznd cu sprijinul palmelor napoi; 3-4-ridicarea ezutei cu sprijin pe palme i
tlpi; 5-6-meninerea poziiei; 7-8-revenire (8x8).

IV.

Stnd deprtat: 1-2-ducerea braelor lateral cu inspiraie; 3-4-revenire cu

expiraie; (4x8).

V.

Stnd pe genunchi, cu ezuta pe clcie, cu haltera de 3 kg n fa-jos: 1-2ndoirea braelor cu ducerea halterei la ceaf, capul sus, expiraie; 3-4ntinderea braelor sus cu inspiraie; (4x8);

VI.

Stnd atrnat cu faa la scara fix: extensii ale trunchiului, cu picioarele bine
ntinse i cu ncordarea muchilor fesieri; 20 repetri.

VII. Culcat nainte, cu braele pe lng corp i tlpile fixate sub prima ipc a scrii
fixe: 1-2-extensia corpului cu braele lateral i brbia n piept; 3-4-revenire;
(4x10).
VIII. Mersul piticului cu o minge medicinal pe cap, spatele drept; se execut cte
16 pai, n dou reprize, cu o pauz de 15 s ntre reprize.
IX.

Culcat nainte, pe o mas sau banc, cu picioarele nafara suprafeei de sprijin

i cu minile apucnd muchia acesteia; 1-4-extensia trunchiului, picioarele
ntinse ct mai sus; 5-8-revenire cu relaxare; (8x8).

X.

Exerciii de respiraie ca la numrul IV.

XI.

Atrnat: balansul corpului spre stnga i spre dreapta, cu picioarele n extensie;

se repet de 20 ori.

XII. Culcat nainte, transversal pe banc: extensia trunchiului i meninerea lui fr

sprijin; 20 s.
XIII. Stnd cu faa la scara fix, braele apuc o ipc, genunchiul stng ndoit,
trunchiul aplecat nainte, spatele extins: 1-3-arcuiri ale trunchiului spre sol cu
ntinderea piciorului drept napoi; 4-revenire; se execut 4x4 timpi, cu ndoirea
alternativ a genunchilor.
XIV. Stnd pe genunchi, cu bastonul pe omoplai: 1-2-ndoirea lateral a trunchiului
la stnga cu arcuire; 3-4-acelai la dreapta; (4x8).
XV. Culcat nainte cu minile apucat de glezne: 1-2-extensia maxim a trunchiului
i a picioarelor; 3-4-revenire; 5-8-leagnul; (8x8).
CAZ IX
NUME: TOMA ILIE.
DATA NATERII: 03. 08. 1996 -11 ani
SEX: M
DIAGNOSTIC: Cifoz dorsal lung. Lordoz lombar scurt.

EXAMEN CLINIC: Gtul nclinat nainte, umerii adui n fa, stern nfundat,
bazin nclinat nainte i n jos.
GONIOMETRIE:
Segmentul Flexia
Cervical
500

Extensia
400

Inclinarea
100

Rotatia
550

Dorsal

300

350

800

200

Lombar

200

100

150

00

Total

1000

850

1050

750

INDICAII TERAPEUTICE: Exerciii fizice corective, medicaie tonic.

EXERCIII PENTRU CORECTAREA CIFO-LORDOZEI
I.

Pas fandat cu dou arcuiri de brae, alternnd picioarele; (15 pai cu stngul 15
pai cu dreptul); mers cu cte dou arcuiri de brae la fiecare pas, braul stng
sus i dreptul jos, schimbnd alternativ poziia lor; (30 pai).

II.

Stnd pe genunchi cu faa la scara fix, apucat de o ipc deasupra capului;

arcuiri de trunchi; (30 ori); stnd cu trunchiul n flexie la 90 0, braele ntinse n
continuarea trunchiului apucat de ipc: arcuiri energice de trunchi; (30 ori).

III.

Stnd fa n fa cu partenerul, cu trunchiul aplecat la 90 0, braele sprijinite pe

umerii partenerului: arcuiri de trunchi; (2 reprize de cte 20 ori).

IV.

eznd cu picioarele ncruciate, cu halterele mici n mini: 1-2-ducerea

braelor la ceaf, coatele napoi, capul sus: 3-4-ntinderea braelor sus; (20 ori).

V.

eznd cu picioarele ncruciate: 1-4-inspiraie pe nas cu ducerea braelor

ntinse n sus; 5-8-expiraie cu ghemuirea trunchiului i ducerea palmelor pe
sol; (8x6).

VI.

Culcat pe spate, braele ntinse sus: 1-2-flexia piciorului stng pe abdomen; 34-flexia piciorului drept pe abdomen; 5-8-ntinderea i coborrea lent a
picioarelor pe sol; (se repet alternativ de 16 ori).

VII. Culcat nainte cu o minge medicinal mic sub abdomen: contracii ale
muchilor fesieri, 6 s, urmate de relaxare, 6 s; (6 ori).

VIII. Stnd deprtat: 1-2-aplecarea trunchiului nainte, braele ntinse n lateral cu

pumnii strni; 3-4-arcuiri energice ale braelor napoi; (4x10).
IX.

Atrnat cu spatele la scara fix: 1-2-ndoirea genunchilor la piept cu rsucirea

bazinului spre stnga; 3-4-revenire; 5-8-acelai spre dreapta; (8x12 alternativ).

X.

eznd deprtat: 1-2-inspiraie cu ducerea braelor prin lateral ntinse sus; 3-4expiraie cu coborrea braelor; (4x6).

XI.

Pe genunchi cu sprijin pe palme: 1-2-ducerea piciorului drept napoi, cu

arcuire; 3-4-revenire; 5-8-acelai cu piciorul stng; (8x8).

XII. Atrnat cu spatele la scara fix: 1-2-ndoirea genunchilor la piept; 3-4-revenire;

(4x10).
XIII. Stnd deprtat cu halterele mici n mini: 1-2-ndoire lateral a trunchiului i a
genunchiului spre dreapta cu arcuire, braul drept alunec ntins pe coaps iar
braul stng se ndoaie sub axil; 3-4-acelai spre stnga; (4x16).
XIV. Culcat pe spate pe o mas, cu picioarele n afara suprafeei de sprijin, minile
apucnd marginea mesei: 1-2-ducerea picioarelor ntinse la 90 0; 3-4-revenire
lent; (4x10).
CAZ X
NUME: DESCULTU TUDORA.
DATA NATERII: 06. 02. 1994 -13 ani
SEX: F
DIAGNOSTIC: Cifoscolioz juvenil grav.
EXAMEN CLINIC: Gibozitate vertebrocostal, rigiditatea coloanei, torsiunea
vertebrelor, umeri asimetrici, asimetrie vrf omoplai.
GONIOMETRIE:
Segmentul
Cervical

Flexia
500

Extensia
400

Inclinarea
100

Rotatia
450

Dorsal

200

250

800

150

Lombar

200

100

150

00

Total

900

750

1050

600

INDICAII TERAPEUTICE: Imobilizare n aparate gipsate sau corsete

ortopedice, exerciii fizice corective, masaj, vitamine sruri minerale, iradiaii
cu ultraviolete.
EXERCIII PENTRU CORECTAREA CIFO-SCOLIOZEI
I.

Stnd cu braele ntinse sus: rotri ample spre spate, cu coatele ntinse (30 ori);
pas fandat schimbnd alternativ picioarele cu arcuiri energice ale braelor, (30
pai); mers pe vrfuri, cu un scule de nisip pe cretet, braul drept sus , mna
stng pe old (sau invers n funcie de curbura scoliotic), (30 pai).

II.

Culcat pe o latur: adducie i abducie cu piciorul de pe partea opus, acelai

pe partea cealalt; (20 ori).

III.

Stnd deprtat: 1-4-ducerea braelor ntinse n lateral cu inspiraie profund pe

nas; 5-8-revenire n stnd cu palmele pe torace, aplecarea capului nainte i
expiraie; (8x6).Culcat pe spate cu braele pe lng corp: 1-4-ridicarea
trunchiului la 900, cu genunchii ntini i braele pe lng urechi, cu arcuirea
lor; 5-8-revenire; (8x10).

IV.

Stnd pe genunchi cu faa la scara fix, trunchiul aplecat n fa, braele ntinse,
apucat de ipca a-IV-a: arcuiri moderate ale trunchiului, brbia n piept; (30
ori).

V.

Exerciiu cu partener. Culcat nainte pe o mas, cu picioarele atrnnd libere n

jos, partenerul imobilizeaz trunchiul subiectului: flexii i extensii cu picioarele
perfect ntinse, din articulaia oldurilor; (16 ori).

VI.

Stnd deprtat cu minile sus: 1-2-genuflexiune cu expiraie profund pe nas;

3-4-extensia trunchiului i ducerea braelor sus cu inspiraie profund; (4x8).

VII. Culcat nainte: trre, cu extensia piciorului drept la fiecare traciune de brae;
(20 m).

VIII. Atrnat cu faa la scara fix: partenerul exercit presiuni energice pe poriunea
dorsal a coloanei, (16 ori); acelai exerciiu, dar partenerul opune rezisten la
extensia zonei cervico-dorsale a coloanei; (16 ori).
IX.

Culcat nainte transversal pe o banc sau lad: 1-2-extensia corpului i

meninerea poziiei; 3-4-revenire cu coborrea picioarelor pe sol; (14 ori).

X.

Stnd pe genunchi, trunchiul aplecat, palmele sprijinite pe sol, brbia apropiat

de sol: 1-2-trecere n semiflotare cu sprijin pe coate; 3-4-ntinderea piciorului
stng lateral; 5-8-revenire; (8x12, schimbnd alternativ piciorul stng, n lateral
i n fa).

XI.

Atrnat la bara fix: echer, (6-8 ori); abducii-adducii rapide ale picioarelor
ntinse; (16 ori).

XII. Stnd pe genunchi: 1-2-inspiraie profund cu ducerea braelor ntinse sus; 3-4coborrea minilor pe olduri cu ndoirea trunchiului spre stnga i cu
expiraie; 5-6-revenire cu braele ntinse sus; 7-8-acelai ca la 3-4, dar cu
ndoire spre dreapta; (8x8).

6.2 EVOLUIA SUBIECILOR

Dintre toti subiectii pe care i am cunoscut la Spitalul CFR,am lucrat timp de un an cu
20 dintre ei.10 pacienti fiind din grupul experiment,iar 10 grupul martor.
Grupul experiment,conform programului kinetic respectat,este urmatorul,putandu se
observa ameliorarile:

Perimetrul toracic Elasticitatea

Nume
nlime(cm.)
Grad de curbur
vrst
toracelui
(cm)
(cm)
i
Sex
(ani)
prenum
iniial interm. final iniial interm. final iniial interm. final iniial interm. final
e
G. I

14

157

157

158 73

73

74

36

18

T. E

11

138

139

140 72

72

72

34

12

V. V.

10

135

136

137 69

70

70

25

10

A.A.M F

13

155 156 157 72

73

73 8

31

15

M. S.

M 8

130 131 132 68

69

69 8

28

14

C.C.

M 3

96

100 61

62

62 7

34

17

B.D.

M 14

160 161 162 73

74

74 7

29

18

C.M.

M 7

122 124 126 66

67

67 7

30

20

T.I.

M 11

140 141 142 71

71

72 7

27

12

D.T.

157 158 159 72

73

73 7

30

17

13

98

Grupul martor,au urmat acelasi program kinetic dar cu parintii,la domiciliu,fara

supraveghere instruita,neavand aceleasi rezultate satisfacatoare:
Din cei 30 de subieci, 77% au fost de sex feminin, predominana net a fetelor
corespunznd tuturor marilor statistici.
masculin
23%

feminin
77%

ntr-o mare proporie (80%) am ntlnit deviaii idiopatice mult mai rar avnd o
alt etiologie: malformativ 7% n cadrul bolilor neuromusculare 5% traumatice 8%.
idiopatic
80%

malformativ
7%

traumatice
8%

boli neuromusculare
5%

Repartizarea cazurilor n funcie de etiologie

bbbbbbbbbbbbbOObbbvvvppPPPPKKKKvIIIOO
LLLLL
Programele de recuperare nu au fost interpretate n mod rigid, ci am inut seama de
Prograsssaae
vrsta bolnavului, etiologie i evoluia deformaiei, n scopul de a menine la un nivel
acceptabil tonusul musculaturii i supleea coloanei.

CONCLUZII
Din punct de vedere biologic,dezvoltarea copiilor de varsta scolara se realizeaza
neuniform,marcand perioade de dezvoltare rapida si perioade de dezvoltare mai
lenta.de exemplu statura copiilor are o evolutie ascendenta neuniforma,marcand
marcand salturile cele mai ridicate la copii de clasa a 3 a( 9-10 ani).La fete acest nivel
de crestere apare mai devreme,incepand din clasa a 2a(8 ani) si se realizeaza in
general pe seama membrelor inferioare.
Greutatea prezinta si ea o evolutie ascendenta,neuniforma,inregistrand cele mai
ridicate cresteri tot in clasa a 3a(9-10 ani).
Oasele se dezvolta mult mai rapid ca tesutul muscular,avand in sructura lor o
apreciabila cantitate de tesut cartilaginos,fapt ce determina slaba rezistenta a acestora
la solicitari mari si chiar deformarea lor daca intervin factori favorizanti in acest
sens.Datorita unor carente in depozitarea sarurilor de calciu sau datorita unor pozitii
viciioase(in timpul sederii in banca sau purtarea gresita a ghiozdanului),la aceasta
varsta apa cifoze,scolioze,cifoscolioze,favorizate si de faptul k pe la 6 ani fibra
musculara este slab dezvoltata,tesutul muscular fiind bogat in apa.
Sistemul articular se intareste la 8-9 ani,dar nu suficient prezentand aspecte de
instabilitate,iar sistemul muscular se dezvolta ajungand cam la 27,2% din greutate
corpului,musculatura membrelor fiind mai dezvoltata decat a trunchiului.
Viteza de circulatie a sangelui este de 3 ori mai mare decat la adulti,frecventa
cardiaca este de aproximativ 90 pulsatii/minut,iar frecventa respiratorie este slab
dezvoltata datorita cutie toracice mici si inguste(cam 24 respiratii/min la 12-13 ani)
Perimentrul toracic marcheaza cresteri continue de la an la an,elasticitatea toracelui
avand valori mai mari la fete.
Greutatea corpului am masurat o dimineatza,pe nemancate,cu ajutorul cantarului
medicinal,corect etalonat,perimetrul toracic-cu banda metrica plasata in spate sub
unghiul inferior al omopltilor si in fata sub areola mamara la barbati si la nivelul
coastei 4,cu sternul la femei,inregistrandu se valori in repaus,inspir si expir
fortat.Elasticitatea toracelui reiese din masurarea perimetrului toracelui in inspir si
expir profund si are mare importanta in deficitele fizice.Ca efect al programului
kinetic,elasticitatea toracica s a ameliorat relativ rapid.
Pentru stabilirea diagnosticului corect si al unui program kinetic adecvat s a tinut cont
si de anamneza fiecarui copil:antecedente medicale(personale,fizice,patologice),de
activitatile
motrice(sportive,bicicleta,role),obiceiuri
sau
preferinte
culinare(deficientul fizic slab,subponderal are apetit redus si carenta de proteine
necesare unei bune cresteri si dezvoltari armonioase.
Perioada de varsta aleasa este cea in care cresterea este intensa,in care toti parametrii
se modifica ascendent sau dizarmonic si necesita investigatia personalului specializat.
Ca stare de invaliditate, de inexistena congenital a unei aptitudini sau
pierdere a ei ca urmare a evoluiei cronice a unor boli, deficiena l difereniaz pe
individ de semenii lui, conferindu-i un statut psihologic, biologic medical i social
aparte.

Cauzele deficienelor fizice pot fi interne, condiionate de procesele de cretere

i dezvoltare de starea funciilor mari somatice, organice i psihice i externe, legate
de condiiile de mediu i de via.
Deficiena creeaz stare de dezechilibru care influeneaz negativ, mai nti
forma corpului, ndeosebi elemente ale aparatului de susinere i micare, funciunile
statice i dinamice ale aparatului locomotor, iar segmentele corpului se gsesc n
poziii instabile, neputnd oferi condiii optime pentru executarea corect a micrilor
cu eficacitate i fr o cheltuial mare de energie.
Recuperarea funcional are ca obiectiv fundamental nu numai restabilirea n
starea anterioar a deficientului ci i dezvoltarea la maximum a funciunilor sale
fizice i mentale, pentru a compensa pierderile din capacitatea de munc i pentru o
integrare social corespunztoare.
Din aceste motive am optat pentru o lucrare care s cuprind terapeutica de
recuperare funcional a unor boli cu o att de mare rspndire n mas cum sunt
deviaiile coloanei vertebrale.
Am subliniat importana micrii pentru organismul sntos n ansamblu, ca i
pentru structurile sale componente i pentru aparatul locomotor n vederea unei bune
funciuni i meninerea condiiei sale fizice.
n cadrul kinetoterapiei s-a fcut diferenierea ntre kinetoterapia pasiv, ce
folosete n scop terapeutic micri determinate n articulaii prin intervenii
exterioare i care cuprinde mobilizarea pasiv, postura, traciunea i manipulaia
vertebral i kinetoterapia activ prin activitate voluntar practicat prin contracii
musculare izometrice i izotonice.
Am descris tehnici i exerciii gimnice grupate ntr-unul din cele trei obiective
mari din metodologia de recuperare: reeducarea postural, restabilirea supleei i
recuperarea forei musculare.
Am observat c la copii dificultile de interpretare sunt mai mari, deoarece
coloana vertebral sufer transformri morfologice importante n perioada de
cretere, chiar i ulterior rmnnd multe variaii de ordin individual.

De remarcat c statistic, scoliozele severe apar n proporie de 10:1 la fete fa

de biei i cu ct curbura este mai mare, cu att crete factorul de risc. La o curbur
de 200, numai 20% din cazuri progreseaz. La 300, factorul de risc ajunge la 60%, iar
la o curbur de 500, riscul este de 90%.
Pe o cazuistic selecionat pe de o parte pe baza unor criterii de evaluare
prealabil a recuperabilitii bolnavilor, pe de alt parte n majoritate trimii ntr-o
faz precoce de instalare a deficienei, am demonstrat c tratamentul recuperator
trebuie nceput devreme pentru a se evita efectele duntoare a unei invaliditi
prelungite traduse prin pierdere de tonus muscular, prin deficiene ale metabolismului
i prin tulburri psihologice, fenomene constatate la subiecii trimii tardiv i la care
nu s-a aplicat din timp terapia prin micare mai mult prin necunoaterea metodologiei
i eficienei tratamentului, dect din lipsa bazei materiale din unitile sanitare.
Metodele de recuperare precoce folosite n cazurile urmrite i-au dovedit
eficiena.

BIBLIOGRAFIE
1. DR ION DRGAN SNTATEA O PERFORMAN,EDITURA
ALBATROS, 1980
2.BACIU CLEMENT I COLAB. KINETOTERAPIA PRE I
POSTOPERATORIE- EDITURA
SPORT-TURIST, BUCURETI
1981
3.BRATU I.
GIMNASTICA PENTRU PREVENIREA I
CORECTAREA DEFICIENELOR FIZICE
EDITURA SPORT-TURIST, BUCURETI,
1977

4.DR. ION DRGAN CULTURA FIZIC I SNTATEA,

EDITURA MEDICAL, 1971
5. ROBNESCU E.

MIC DICIONAR MEDICO-SPORTIV,

BUCURETI 1971

6.BACIU,
CLEMENT- ANATOMIE FUNCIONAL I BIOMECANICA
6.
APARATULUI LOCOMOTOR, EDITURA SPORT-TURISM, BUCURETI, 1987
7.DINU, OBRACU, OVEZEA- CORECTAREA COLOANEI
VERTEBRALE, EDITURA MEDICAL, BUCURETI, 1993 IONESCU A.,
8. MOET DUMITRU- CORECTAREA DEFICIENEI FIZICE LA COPII DE
VRST COLAR,EDITURA DIDACTIC I PEDAGOGIC, BUCURETI,
1984
9.SBENGHE T. -KINETOTERAPIE PROFILACTIC, TERAPEUTIC I DE
RECUPERARE, EDITURA MEDICAL, BUCURETI, 1987
10. IONESCU A.,MOET DUMITRU - GIMNASTICA MEDICAL,
EDITURA ALL, BUCURETI,1992