ROLUL NURSEI IN INGRIJIREA BOLNAVIILOR CU APENDICITA

Rolul nursei este important si priveste toate masurile necesare pentru

diagnostic si tratament. Bolnavii trebuie supravegheati permanent si orice semn nou
aparut (varsaturi, hemoragii, convulsii etc.) va fi semnalat medicului. O mare
atentie trebuie acordata igienei: spalarea bolnavului, schimbarea lenjeriei de corp si
de pat, supravegherea si notarea deranjelor operatorii, urmarirea si notarea zilnica,
in grafic, a functiilor vitale (TA, puls, temperatura, respiratie, diureza, tranzit
intestinal pentru gaze si materii fecale si efectuarea zilnica a bilantului hidric).
Nursa instituieste si urmareste respectarea recomandarilor dietetice pre si
postoperatorii.
Nursa trebuie sa obtina consimtamantul scris al pacientului pentru efectuarea:
investigatiile clinice si paraclinice (pentru stabilirea diagnosticului);
pregatire preoperatorii (in vederea efectuarii investigatiei chirurgicale);
sa pregateasca documentele medicale (fisa de consultatii, foaia de observatie
clinica, rezultatele examinarii);
administrarea tratamentului medicamentos si a tuturor masurilor terapeutice ce
au drept scop vindecarea/ameliorarea afectiunii pentru care pacientul s-a
internat.
sa pregateasca materialele si instrumentele necesare interventie chirurgicale;
nursa trebuie sa specifice educatia sanitara.
Materiale si metoda de lucru

Efectuarea pansamentului
Pansamentul este actul chirurgical prin care se aseptizeaza, se trateaza si se
protejeaza o plaga cu scopul de a-I favoriza vindecarea, cicatrizarea.
Cerintele unui bun pansament sunt:
sa izoleze bine plaga de mediul exterior;

 sa fie executat cu materiale sterile si in conditii de perfecta asepsie;

sa fie in functie de plaga: hemostatic in plagile sangerande, absorbant in
plagile supurante, protector;
sa nu fie dureros;
sa fie bine fixat;
sa nu fie prea strans sa nu impiedice circulatia.
Materiale necesare pentru efectuarea unui pansament;
pense anatomice si chirurgicale;
pense hemostatice Pean si Kocher;
foarfece chirurgicale;
sonda canelata;
suflet butonat;
bisturiu;
chiureta;
port-ac;
ace pentru sutura;
pensa de pus si scos agrafe Michel;
materiale pentru drenaj: tuburi de cauciuc, lame de cauciuc;
materiale pentru sutura: ata chirurgicala de diferite grosimi, cadgut, agrafe
Michel;
materiale moi, sterile in casolete: comprese tifon de diferite marimi, tampoane
de vata, mese, vata.
Solutii degresante: benzina iodata, eter, bromocet.

Solutii antiseptice: apa oxigenata, alcool medicinal, alcool iodat, tinctura de

iod, solutie de nitrat de argint 1%, 3% solutie de permanganat de potasiu 1/5000,
1/6000, solutie Dakin, solutie de cloramina, rivanol, ser fiziologie, nitrat de argint
sub forma de cristale sau creion, pulberi de sulfamide, acid boric.
Unguente: oxid de zinc, cu sulfamida, antibiotice, vaselina.
Spray-uri: Bioxiteracol.
Materiale si solutii de lipit: Galifix, leucoplast, Mastisol.
Alte materiale: manusi sterile, degete de manusi, ace de siguranta, tavita
renala, fesi de diferite marimi, spirtiera, chibrituri. Se mai pot adauga si alte
materiale si instrumente in functie de specificul sectiei.

Tehnica de executare
Pansamentele se fac in sala de pansamente. In fiecare sectie de chirurgie
trebuie sa existe o sala pentru pansamente aseptice si o sala pentru pansamente
septice. Numai in cazuri cu totul exceptionale pansamentele se vor efectua la pat
(bolnavi cu contraindicatie neta de transport). Sala de pansamente ofera, fata de
salonul bolnavului, conditii optime de lucru. Aici plaga operatorie poate fi curatata
fara riscul de a se murdari lenjeria de pat, se pot face manevrele necesare unui
pansament corect, iar ceilalti pacienti bolnavi sunt feriti de traumatisme psihice
inutile. Deplasarea bolnavului in sala de pansamente, mai ales pe propriile picioare,
este un factor ajutator insanatosirii lui: de aceea si din acest motiv este
recomandabil ca pansamentele sa se efectueze in sala de pansamente. In cazul in
care bolnavul nu poate sa mearga la sala de pansamente , el va fi transportat pe
brancarda sau pe un scaun cu rotile. Medicul si asistenta medicala vor avea insa
grija sa nu lase bolnavii sa astepte la usa salii de pansamente in conditii incomode,
ci ii vor programa in asa fel, incat atunci cand acestia sosesc (intotdeauna adusi din
camera lor de catre un cadru mediu sau auxiliar), sa fie introdusi imediat in sala de
pansamente.
Tot pentru a feri bolnavii de traumatisme psihice inutile, in sala de
pansamente bolnavii vor fi introdusi unul cate unul. Trebuie sa se tina seama ca
bolnavii in genere au o jena fireasca atunci cand altii din jurul lor asista la
efectuarea pansamentelor lor.
In timpul efectuarii pansamentului, bolnavul va sta culcat pe masa de
pansamente, si nu pe scaun, chiar atunci cand este vorba de o plaga de minima

importanta deoarece adeseori, bolnavii cu un tonus nervos aparent bun, pot face
stari lipotimice si pot cadea de pe scaunul pe care sunt asezati. Cu atat mai mult ei
trebuie sa stea in picioare.
Pansamentele se vor efectua numai cu ajutorul penselor si totdeauna cu doua
pense. Este absolut contraindicata ridicarea pansamentelor cu mana. Mai mult
chiar, este indicat, indeosebi pentru plagile infectate, cu pansamentele sa fie
executate cu manusi sterile.
In timpul executarii pansamentului, asistenta medicala care efectueaza sau
ajuta medicul la executarea pansamentului trebuie sa dea dovada de foarte multa
intelegere fata de bolnav, mai ales pentru cei carora li se fac pansamente ce
provoaca dureri. In timpul unui pansament manevrele trebuie sa fie extrem de
blande si sa se incerce a se indeparta atentia bolnavului de la actul care se executa.
Nu rareori medicul poate sa indice ca unele pansamente mai ales cele care se
executa la bolnavii cu plagi intinse sau arsuri sa se faca sub anestezie generala
sau dupa efectuarea prealabila a unei injectii cu mialgin sau cu algolcamin , sau
fortral. Pentru aceasta, asistenta medicala trebuie sa aiba pregatire cele necesare,
sau sa se asigure ca injectia calmanta s-a administrat cu circa 30 de minute inainte
de efectuarea pansamentului.
Pentru executare pansamentului se va proceda astfel:
se desface fasa aplicata peste pansament, cu multa blandete. Este preferabil
ca aceasta fasa sa fie taiata cu o foarfeca butonata pe partea opusa plagii, in
loc de a fi desfasurata. Daca pentru fixarea pansamentului nu s-a folosit
fasa, ci o compresa lipita cu mastisol, se va dizolva mastisolul cu un tampon
inmuiat in benzina sau eter.
Daca pansamentul a fost lipit cu leucoplast, desfacem cu blandete banda de
leucoplast de pe piele. Nu folosim benzina, pentru ca aceasta face ca stratul aderent
al leucoplastului sa ramana pe piele si curatirea acestuia este foarte anevoioasa.
se ridica vata si compresele care acopera plaga. Pentru desprinderea
compreselor de pe plaga atunci cand acestea sunt aderente, se foloseste, fie o
imbibare puternica cu ser fiziologic sau apa oxigenata, care se toarna pe
plaga (dupa cateva minute de asteptare serul sau apa oxigenata desfac
compresele de pe plaga), fie o baie calduta, indelungata, intr-un vas steril, in
care s-a pus o solutie foarte diluata de permanganatde potasiu sau un
detergent slab. In aceasta baie se introduce segmentul de corp pe care exista
plaga;

 dezinfectarea plagii si a zonelor din jurul plagii se va face conform unei

tehnice extrem de stricte. Astfel, imediat dupa ce fost ridicat pansamentul, se
face o curatire sumara a plagii daca ea este prea murdara, dupa care sunt
sterse bine tegumentele cu un tampon inbibat in neofalina sau eter pornind
circular si centrifug, din apropierea plagii catre exterior. Nu se va proceda
invers, deoarece exista riscul de a se infecta plaga cu germenii de pe piele,
care sunt adusi in plaga. Apoi, se aseptizeaza tegumentele din jurul plagii cu
tinctura de iod diluata cu alcool, executandu-se badijonarea, de asemenea,
dinspre plaga spre exterior. Se revine apoi la plaga, care este tratata in
functie de caracterul ei, folosindu-se solutiile antiseptice sau alte preparate,
in functie de necesitati si indicatii.
Plaga care se panseaza trebuie lasata la sfarsitul pansamentului pe cat posibil
curata, fara secretii. Pentru acesta, se va face curatirea cu tampoane uscate sau
imbibate in solutii antiseptice. La nevoie se va folosi spalarea plagii cu un curent de
solutie calduta de permanganat de potasiu si se vor extirpa sfacelurile cu foarfecele.
In caz ca plaga este drenata, se va controla daca tuburile de dren
functioneaza in perfecte conditii ( sunt plasate in locul indicat, nu sunt astupate si
au un calibru suficient, daca pe ele se scurg secretii).
Se acopera plaga cu comprese. Compresele cu care acoperim plaga trebuie sa
depaseasca plaga in toate directiile cu cel putin 5-6 cm. In orele sau zilele care
urmeaza dupa pansament, trebuie sa existe grija ca aceasta sa nu se miste de pe
plaga.
Pansamentul sa fie facut cu material suficient (comprese si vata), pentru a
retine toate secretiile si a nu risca sa se imbibe rufaria bolnavului sau cea de pat cu
germeni patogeni.
Pansamentul, o data aplicat pe plaga, se fixeaza cu mastisol, leucoplast sau
fasa.
Mastisolul se aplica pe piele, de jur imprejurul materialelor (comprese, vata)
cu care s-a facut pansamentul, foarte aproape de aceste comprese, intr-o pelicula
fina si pe o latime de circa 3 cm. Pielea trebuie sa fie lipsita de par, astfel compresa
nu adera. Aplicarea se face cu ajutorul unui tampon de vata care se inmoaie in
mastisol. Nu se va utiliza acelasi tampon la mai multi bolnavi, pentru a se evita
transmiterea de germeni infectiosi. Dupa aplicarea mastisolului se asteapta 20-30
secunde, pentru a se evapora cea mai mare parte din solventul (benzenul) in care
este dizolvata substanta adeziva (colofoniul), dupa care se aplica o compresa de

tifon suficient de larga ca sa acopere tot pansamentul aplicat pe plaga si toata zona
pe care s-a dat pelicula de mastisol. Excesul de tifon se taie cu un foarfece special,
care evita ranirea pielii bolnavului.
Unii bolnavi au o sensibilitate speciala la mastisol. De cate ori se observa
reactii de intoleranta, se va renunta la acesta.
Benzile de leucoplast se lipesc usor de piele, cu conditia ca aceasta sa fie
lipsita de par.
Ori de cate ori exista cea mai mica banuiala ca plaga va secreta atat de mult
incat secretia sa depaseasca pansamentul si totdeauna cand plaga este drenata, peste
pansament se va aplica un cearceaf mic (o aleza), indoit in patru. Asistenta
medicala va reveni frecvent la astfel de bolnavi si va cerceta daca pansamentul s-a
imbibat mult, daca da, pansamentul se va reface. In toate aceste cazuri se va aseza
peste cearsaful care acopera salteaua bolnavului o musama cauciucata, sau o foaie
din material plastic, peste care se va asterne transversal un cearsaf- aleza. Aceasta
masura de precautie fereste salteaua de a se imbiba cu secretii purulente, sange.
Materialele cu care s-au facut pansamentele si care se ridica de pe plaga, se
arunca intr-un recipient special, corect inchis, sau intr-un sac din material plastic
care se inchide la gura, pe care infirmiera il transporta la crematoriu, unde
materialele sunt arse. In timpul manevrarii recipientului cu pansamente folosite,
infiermiera va purta manusi de cauciuc. Nu este permisa aruncarea materialelor cu
care s-au facut pansamentele la intamplare prin sala de pansamente, in recipiente de
gunoi, pe Sali, sau in curtea spitalului.
In cazul cand executarea pansamentului face dificila intoarcerea pe jos a
bolnavului la pat (bolnavul a fost sub narcoza sau este intr-o fizica precara),
asistenta medicala se va ingriji ca el sa fie transportat cu brancardul. Bolnavii care
au secretii purulente trebuie spitalizati separat de ceilalti bolnavi, operati sau
neoperati inca. Daca in cursul spitalizarii se constata ca plaga unui bolnav devine
purulenta, el va fi mutata intr-un salon cu plagi septice.

Perfuzie intravenoasa
Calea intravenoasa: administrarea se face prin perfuzie rapida, prin injectii
masive de lichide si prin perfuzie lenta si continua picatura cu picatura.
Scopul:

 hidratarea si mineralizarea organismului;

administrarea medicamentelor la care se urmareste un efect prelungit;
scop depurativ (diluand si favorizand eliminarea din organism a produsilor
toxici);
completarea proteinelor sau a altor componente sangvine;
alimentarea pe cale parenterala;
Pregatirea materialelor.
Se vor pregati pe o masa sau o tava medicala:
perfuzor ambalat, steril, cu integritate, valabilitate si diametrul acelor
potrivite, solutia de perfuzat, un stativ, alcool iodat sau spirt pentru
aseptizare, seringi si ace de unica folosinta, tampoane de vata, musama,
romplast, pensa hemostatica sterila foarfece, garou, comprese sterile, manusi
de cauciuc.
Se face pregatirea fizica si psihica a bolnavului.
Bolnavul va sta in decubit dorsal cu bratul si antebratul relaxate, sprijinite la
marginea patului, perfuzia facandu-se in una din venele vizibile si proeminente de
la plica cotului, iar in stari de soc cand venele sunt colabate, perfuzia se poate face
in zona subclaviculara sau se descopera o vena pe cale chirurgicala.
Aparatul de perfuzie montat si incarcat cu solutia de perfuzat, cu aerul
evacuat de pe tub se ataseaza la bolnav dupa punctionarea venei cu un ac steril.
Se fixeaza acul cu banda de romplast.
Se stabileste ritmul de administrare si dupa consumarea cantitatii de lichide
prescrisa de medic, se intrerupe perfuzia inainte ca rezervorul sa se goleasca
complet pentru a impiedica patrunderea aerului in vena.
Accidente, incidente, complicatii:
introducerea unor cantitati bruste de lichide in circulatie poate supraincarca
inima, dand semne de insuficienta circulatorie ca: dispnee, dureri
precordiale, situatii in care se intrerupe perfuzia si se continua mai lent dupa

ce au trecut fenomenele supraincarcarii, ceea ce numim hiperhidratare; pe

toata durata perfuziei, se verifica tensiunea arteriala;
patrunderea aerului in curentul circulator provoaca embolie gazoaza insotita
de sincopa cardiaca;
manuierea nesterila a aparatului si lichidului de perfuzat sau folosirea unor
solutii cu substante pirctogene, pot provoca frisoane si stari febrile;
revarsarea lichidului de perfuzat in tesuturile perivenoase poate da nastere la
flebite sau chiar necroze (in aceasta situatie se infiltreaza zona de jur
imprejur cu ser fiziologic);
coagularea sangelui pe ac, canula, se previne prin perfuzarea lichidului cu
solutie de heparina.
Sursele de contaminare a perfuziei sunt: inainte de montarea sau adaptarea la
vena, contaminarea se face prin manevre necorespunzatoare, in timpul perfuziei se
face prin schimbarea flaconului, datorita substantelor aditionale, prin aer poluat sau
prin infectii complementare.

Clisma evacuatoare.
Clisma evacuatoare simpla se face pentru a provoca scaun sau pentru a
pregati bolnavul in vederea unor interventii chirurgicale sau pentru anumite
examinari (rectoscopia).
Materiale necesare: irigator Esmarch cu tub de cauciu lung de 1,5 m cu
robinet sau clema, 1-2 canule rectale sterile, o plosca acoperita, vata, hartie
absorbanta, musama si traversa invelitoare pentru bolnav, substanta lubrefianta,
tavita renala, compresa sterile, manusi de cauciuc, stativ pentru suspendarea
irigatorului.
Lichide folosite: apa fiarta si racita la temperatura de 35-37C in cantitate de
500-1000 ml pentru adult, 250 ml pentru adolescenti, 150 ml pentru copil; in apa se
poate adauga 1-2 lingurite de sapun ras dizolvat sau 2-3 linguri de glicerina sau 3-4
lingurite de ulei sau 1 lingurita de sare de bucatarie dizolvata si filtrata; apa
destinde colonul si provoaca senzatia de scaun, sapunul are actiune dizolvanta
asupra fecalelor, uleiuri si glicerina lubrefiaza caile de eliminare.

Se umple irigatorul cu cantitatea de apa pregatita si se suspenda pe un stativ

la o inaltime de aproximativ jumatate de metru deasupra nivelului patului. La tubul
irigatorului se fixeaza canula la robinet inchis si se suspenda pe stativ astfel incat sa
nu se atinga de obiectele din jur.
Nu este permisa introducerea canulei in irigator.
In functie de starea pacientului, se poate face intr-o incapere sau in salon,
izoland patul cu un paravan.
I se face pregatirea psihica corespunzatoare.
Il asezam in decubit lateral stang cu membrele inferioare flectate pe
abdomen, se izoleaza patul cu musama si aleza, acoperim bolnavul cu o invelitoare
lasand descoperita regiunea care ne intereseaza. Se unge canula cu o substanta
lubrefianta, se elimina aerul si apa rece de pe tubul irigatorului.
Persoana care executa, imbraca manusi de cauciuc sau foloseste comprese de
tifon, cu mana stanga indeparteaza fesele, cu mana dreapta introduce canula prin
anus in rect, la inceput cativa cm pe o linie imaginara care uneste anusul cu
ombilicul, dandu-I apoi directia catre spate introducand cativa cm.
Se deschide robinetul canulei, irigatorul se ridica ceva mai sus, timp in care
apa patrunde in rect, apoi prin ansa sigmoida in intestinul gros.
Daca irigatorul este ridicat la o inaltime prea mare, apa patrunde in jet
puternic, mareste peristaltismul intestinal si este evacuata. Dupa introducere este
ridicat la o inaltime prea mare, apa patrunde in jet puternic, mareste peristaltismul
intestinal si este evacuata. Dupa introducerea apei, nu se lasa sa patrunda aer si se
inchide robinetul. Se inchide robinetul, se scoate canula si se pune in tavita renala.
Recomandam pacientului sa retina apa 10-15 minute timp in care ii vom
schimba pozitia in decubit dorsal, apoi in decubit lateral drept, ceea ce favorizeaza
patrunderea lichidului cat mai in profunzime; cand bolnavul sesizeaza senzatia de
scaun va fi condus la toaleta, daca nu se poate deplasa I se aseaza sub bazin plosca,
se face toaleta regiunii anale, plosca acoperita va fi indepartata din salon.
Se reorganizeaza locul de munca, se aeriseste incaperea. Persoana care a
facut clisma se spala si noteaza in foaia de observatie tehnic executata.