Adolescena

Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai
tulburi perioade din viaa unui om. Este o perioada tensionata si
confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar cele
psihice extrem de tumultoase.
Adolescenta este impartita in trei etape: preadolescenta (14-16
ani), adolescenta propriu-zisa (16/18 - 20 ani) si adolescenta
prelungita (18/20 - 25 ani).
Criza adolescentina a fost considerata mult timp drept principala
trasatura a acestei perioade de dezvoltare. Acceptarea si adaptarea
la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind problema
principala.
In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala,
maturizarea

emotionala,

stabilirea

unei

identitati

personale,

independenta fata de parinti.

Adolescenta reprezinta o perioada de tranzitie de la copilarie la
maturitate. Incepe aproximativ de la varsta de 12 ani si se intinde
pana in jur de 20 de ani, cand dezvoltarea fizica este aproape
terminata. In aceasta perioada, tanarul se maturizeaza din punct de
vedere sexual si isi formeaza o identitate ca persoana separata de
familie.
Se spune despre adolescenta ca este o perioada de conflicte si
stres, caracterizata de o dispozitie schimbatoare, conflicte interioare
si rebeliune. Este adevarat ca multi adolescenti experimenteaza
comportamente ingrijoratoare sau periculoase, dar acest lucru nu

conduce la aparitia de probleme permanente decat la un grup

restrans de adolescenti.
Multi adolescenti experimenteaza alcoolul si intra in conflict cu
autoritatea, dar majoritatea nu dezvolta o dependenta de alcool si
nu

ajung

delincventi.

Adolescentii

care

au

probleme

grave

comportamentale sau emotionale au o istorie de viata plina de

probleme similare incepand din copilarie.
Cresterea numarului de probleme in adolescenta tine de efectele
personale si sociale ale schimbarilor fizice si de momentul aparitiei
acestor schimbari. Maturizarea timpurie sau tarzie a adolecentului
(cu un an mai tarziu sau mai devreme decat media) afecteaza nivelul
de satisfactie al adolescentului fata de infatisarea si imaginea sa.
Baietii din clasa a saptea sau a opta care au ajuns la pubertate
declara o frecventa mai mare a dispozitiei pozitive fata de colegii lor
puberi si tind sa fie mai multumiti de greutatea lor fizica si aspectul
general al corpului decat baietii care se maturizeaza mai tarziu.
In acelasi timp, baietii care se maturizeaza timpuriu tind sa aiba
un nivel de autocontrol si de stabilitate emotionala mai redus decat
baietii care se maturizeaza

mai tarziu. Adolescentii care se

maturizeaza mai tarziu au un nivel mai redus al autostimei in clasa a

saptea, dar ajung de obicei sa fie grupul cel mai echilibrat in ultimii
ani de liceu.
Maturizarea precoce are efectul opus asupra autostimei fetelor.
Comparativ cu fetele care se maturizeaza mai tarziu, maturizarea
precoce duce la niveluri mai mari de depresie si anxietate, la un
nivel mai mic al autostimei si la un grad redus de satisfactie pentru
aspectul si greutatea corporala.

Fetele care se maturizeaza mai precoce tind sa se simta jenate

de faptul ca au corpuri mai feminine fata de colegele lor. Maturizarea
precoce a fetelor duce la cresterea popularitatii acestora deoarece
sunt privite ca precoce din punct de vedere sexual. De asemenea,
ele sunt inclinate sa aiba o relatie mai conflictuala cu parintii, si sa
se confrunte cu probleme emotionale si comportamentale.
In perioada adolescentei certurile dintre copii si parinti se
amplifica, iar gradul de apropiere dintre acestia se reduce. Multi
parinti accepta destul de greu faptul ca adolescentii, in incercarea de
a-si crea o identitate proprie, se indeparteaza destul de mult de
parinti. Totusi, in majoritatea familiilor perioada de conflicte de la
inceputul adolescentei este urmata de stabilirea unei noi relatii
parinte-copil, bazata mai mult pe egalitate.
Criza adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de
negatie sistematica a valorilor impuse si neintelese sau inacceptate,
a

identitatii

sale

anterioare,

de

copil,

pe

care

parintii

se

incapataneaza s-o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru,

dreptul la statutul de matur, se obtine sub orice forma, chiar prin
incapatanare,

rea

vointa,

imoralitate,

fapte

antisociale,

infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele

pe care le agreeaza la acesta varsta.
Criza

de

Adolescentul

originalitate
considera

este

omul

alt

matur

aspect
lipsit

al
de

acestei
de

varste.

orizont,

de

imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica, tehnica,

stiintifica, etc. este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a
maturitatii si capacitatilor sale, de independenta, nu in ultimul rand.
Cerinta de originalitate este defapt baza creearii indentitatii de sine.
Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata

spre creatie. Exista cealalta parte, care se manifesta acut prin

nonconformism, prin agresivitate si decizii socante, doar pentru a
iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in
vestimentatie si coafuri, modul de ascultare a muzicii si genuri
muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi, si... temutul
conformism de grup.
In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre
parinti printr-un comportament excesiv de restrictiv si impunator,
sau din potriva unul excesiv de "laisse fair", trec odata cu
maturizarea si conturarea identitatii de sine.
Parintii care isi mentin autoritatea, calzi si suportivi, dar fermi in
privinta regulilor pe care le aplica, tind sa aiba adolescenti care
traverseaza aceasta perioada intr-o maniera mai putin problematica.
In schimb, adolescentii care au parinti autoritari, cu reguli rigide si
putina afectiune in relatia cu copiii, tind sa se confrunte cu mai multe
probleme emoionale si comportamentale.