I

Coperta colecþiei: DONE STAN

Ilustraþia: Aurelia Cãlinescu,
Glorie efebului de la Marathon,
CEZAR IVÃNESCU
Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC

Efebul de la Marathon
Poeme

Cezar Ivãnescu
Efebul de la Marathon
© Cezar Ivãnescu BIBLIOTECA PENTRU TOÞI z 2000
EDITURA MINERVA z BUCUREªTI

Cartea a apãrut cu sprijinul
MINISTERULUI CULTURII
ISBN 973-21-0661-1
POEZIA LUI CEZAR IVÃNESCU
Regim abuziv prin excelenþã, comunismul urmãrea, în
chip aparte, mistificarea originilor. Tot ce þinea de trecut li se
pãrea ideologilor sãi suspect, întrucît risca a-i da în vileag
lipsa de inserþie organicã în evoluþia omenirii, altfel spus
legitimitatea. Cînd nu putea fi falsificat în atelierele propagan-
distice, producãtoare de rudimentare rãstãlmãciri pe bandã
rulantã, trecutul mai apropiat ori mai îndepãrtat era pur ºi
simplu aºezat între parantezele unei tãceri obligatorii. Se
urmãrea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci
ºi tãierea rãdãcinilor vieþii spirituale. Cufundarea într-o beznã
a conºtiinþei din care puteau fi modelaþi cu uºurinþã roboþii
orwellieni, purtînd funesta etichetã a „omului nou“, dezuma-
nizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezãrea, totuºi,
zarea unei salvãri: „Dar s-ar putea, totuºi, ca aceastã pri-
mejdie de moarte sã se soldeze cu o extraordinarã reacþie
spiritualã, care sã echivaleze cu instaurarea unui nou mod de
a fi ºi sã provoace în planul creaþiei culturale, ceea ce a însem-
nat pe planul creaþiei statale descãlecarea de acum ºapte
veacuri, provocatã de marea nãvãlire a tãtarilor. (...) S-ar
putea ca ocupaþia sovieticã ºi încercarea de deznaþionalizare
întreprinsã de ruºi cu metode ºi mijloace faraonice, sã însemne,
prin contraofensiva spiritualã pe care o provoacã, adevãrata
V
intrare a României în istoria culturalã a Europei.“ În planul
creaþiei literare, prognoza lui Eliade, din 1953, avea a se con-
firma, pînã la un punct, prin apariþia, într-un val impozant, a
scriitorilor ce s-au putut manifesta graþie aproximativei
liberalizãri îngãduite de autoritãþile totalitare, în jurul anului
1965. Simptomatic, aºa-ziºii poeþi ºaizeciºti se strãduiesc a
da înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar
de zelatorii utopiei roºii, reînnodînd legãtura cu tradiþia, în
primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul
dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentã
pînã la dezlãnþuirea vizionarã pe care o înfãþiºeazã lirica lui
Cezar Ivãnescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în
chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut ºansa
unei rapide instituþionalizãri precum exponenþii primului
val (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion
Gheorghe etc.). Poate ºi pentru noutatea izbitoare a producþiei
d-sale, cu nimic specific îndatoratã poeþilor noºtri dintre cele
douã rãzboaie, abruptã ca o stîncã spre care nu existã poteci.
Împrejurare care-l face, fireºte, mai enigmatic, mai incitant
pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau
într-alta, e nevoitã a-i glosa în primul rînd originalitatea.
Cezar Ivãnescu porneºte de la o concepþie strãveche,
orficã, a creaþiei, care afirmã împletirea lirismului cu
cîntecul, statuîndu-i un sens oracular. Dacã celebrul bard
prehomeric, trac de obîrºie, cãruia însuºi Apolo i-ar fi dãruit
propria lirã, era atît poet cît ºi cîntãreþ, sã nu uitãm cã Euterpe
inspira deopotrivã poezia liricã ºi muzica. Iniþial, poezia a
fost cîntare nu doar la figurat, ci ºi la propriu. O creaþie fixatã
în melos înainte de a fi fixatã în literã (scrierea riscînd a
produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui
Platon). Nu întîmplãtor, Cezar Ivãnescu dã spectacole de
poezie cîntatã, cu acompaniament de instrumente muzicale,
VI
împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilã, de un
patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a
asista la unul dintre ele, desfãºurat în incinta catedralei
medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împleteºte
cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonorã
a unei creaþii indisociabile. Acestui gen de reprezentaþie
mixtã, ce reînvie o veche modalitate pierdutã în Galaxia
Gutenberg, îi corespunde urmãtorul text galant-trubaduresc:
„!Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile
te mai vãd;// sîngele ca apa/ seacã subt blestem/ îmi îngheaþã
gura/ cum sã te mai chem?// ! Alba mea Soþie/ Soare tãmîiet/
doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd,// Alba mea Soþie/
Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd!// ! patul
nunþii noastre/ alb ºi neatins/ ca pãmîntul iarna/ subt zãpezi
cuprins// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc ºi nu/ mã mai vrea
ca pînte- / cu ce mã nãscu,// ºapte nopþi într-una/ nu-l cunosc
ºi nu/ mã mai vrea ca pînte-/ cu ce mã nãscu,/ Alba mea
Soþie/ Soare tãmîiet/ doar din ºapte-n ºapte/ zile te mai vãd!“
(Treapta a patra, a Rodului [Copilul Bãtrîn]). Aspectul
repetitiv, utilizarea refrenelor au, desigur, rostul de-a aduce
obsesia afectivã la treapta incantaþiei. Dar poetul descinde
mai adînc în temporalitatea sensibilã, delectîndu-se cu
tonalitãþi aspre, arhaice: „! rogu-mã, rãmîi aici,/ Doamne, nu
pleca,// la cer sã nu te ridici/ Doamne, nu pleca// cã stã peste
noi Moartea,/ Doamne, nu pleca,// Moartea toatã-i la hota-,/
Doamne, nu pleca...// dacã pleci ne-om dare foc,/ rogu-mã,
mã rog!“ (Doina [La margine]). Avem a face aci cu un
prototip al verbului poetic, cu articularea sa in statu nascendi,
în zorii producþiei artistice pe care o înregistreazã folclorul.
Melancolia þãrãneascã e surprinsã în filonul sãu intrinsec, la
rãscrucea Erosului cu Thanatosul, precum o primã derutã a
spiritului, într-o mixturã de prospeþime ºi epuizare, de
VII
pãtimire primarã ºi precoce rafinament: „!þi-ai crescut parcã
anume/ pãrul cel mai lung din lume/ ca-ntr-un giulgi sã-þi þii
într-însul/ trupul tãu curat ca plînsul/ lin pornit ºi-ncheiat lin/
ca-ntr-o ºoaptã de amin...// eu de-acuma þi-s strãin...// nu mai
vii ºi nu mai vin/ sã mã-mbãt de sfîntu-þi vin/ unde-i vin
gãsesc venin/ eu de-acuma nu mai vin// unde vin gãsesc
venin...// nu-i mai ºti nici cui mã-nchin,/ pe ce perinã mã-alin,//
nu-i mai ºti cum mã clatin/ ca frunzuca de arin,/ nu-i griji pe
unde-nsãr/ ca o mumã-ntr-adevãr/ nu-i griji pe unde-nsãr...//
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr,//
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr/ Muma celui mai lung pãr!“
(Doina [Pãrul cel mai lung din lume]). De la Arghezi n-am
mai avut atari probe ale paradoxalei logodne dintre elementar
ºi complex, dintre simplitate ºi subtilitate, ca o necãutatã
strigare a sufletului. Numai cã aci simularea oralitãþii cedeazã
pasul unei re-trãiri, unei experienþe emoþionale similare cu
cea care i-a dat naºtere. Dacã autorul Cuvintelor potrivite era
cu precãdere scriptic, fãcînd sã þîºneascã izvorul primitivitãþii
din literã, Cezar Ivãnescu e un oral care îºi scoate efectul din
cuvîntul pus pe melodie, descãtuºîndu-ºi propria sa muzicã
în atmosfera unei arte sincretice. Contemporanul nostru are
astfel aerul nu de-a crea dupã calapoade folclorice, ci de-a
produce el însuºi folclor. Cezar Ivãnescu reprezintã cazul rar
al unui producãtor de folclor capabil a descinde cu maximã
naturaleþe de la condiþia de poet cult la cea de poet oral, aºa
cum o persoanã aflatã în transã, s-ar transpune în îndepãrtata-
i copilãrie.
Aspiraþia spre primordii e o aspiraþie spre totalitate.
Încercînd o reconstituire, autorul Rodului nãzuieºte la o
sintezã, la un amestec al temelor lãuntrice ºi al procedeelor
personalizate, cu altele, de ordin obºtesc, care sã sugereze un
tablou al lumii, în ameþitoarea-i texturã de contradicþii, în
VIII
dialectica sa bolborositoare cum gura unui vulcan gata de
erupþie. Solitudinea sa nu e un scop în sine, ci un mijloc, un
instrument al sublimei revanºe asupra dezamãgitorului context
universal. Aidoma lui Cioran, Cezar Ivãnescu ar putea scrie
astfel: „Singurãtatea va înceta sã fie sterilã cînd prin ea lumea
va fi a noastrã, cînd o vom înghiþi în disperatele noastre ela-
nuri. Ce rost are toatã singurãtatea noastrã dacã ea nu e
suprema cucerire, dacã prin ea nu învingem totul? – Ne
aºteaptã, fraþilor, cucerirea supremã, ultima verificare a
singurãtãþilor noastre. Lumea aceasta trebuie sã devinã a
noastrã, a celor mai singuri, a acelora care trebuie sã recîºtige
viaþa! Pierduþi sîntem dacã nu vom recîºtiga tot ceea ce am
pierdut, dacã nu vom recîºtiga totul.“ Acest „tot“ este dibuit,
iniþial, în sfera datelor obiective, prin mixarea timpilor ºi a
culturilor într-un rezervor comun de referinþe. Din mitolo-
giile elinã, hindusã, biblicã, din antichitãþi, medievalisme ºi
neaoºisme, Cezar Ivãnescu preparã o pastã unicã de care se
slujeºte mereu. Nici o urmã de pedanterie, cu toate acestea în
discursul d-sale, ale cãrui elemente sînt în mai micã mãsurã
conceptuale decît emoþionale ºi plastice. Poetul dã impresia
a-ºi traduce tumultuoasa simþire în mai multe idiomuri:
„!Fericit ca yoghinul în milenara pãdure/ în vasul ales al
fiinþei mele/ ca untdelemnul unduit-ai Rimaya:/ ºtii Nirvana
cãrnii mele/ vasul cel ales lumina/ orgoliul umilinþei: yoghin
fericit:/ mai rezistã un perete subþire/ pieliþã feciorelnicã
amarã ca migdala/ virginitatea singurãtãþii nubilã/ îþi strînge
degetele pe ochi/ risipindu-þi în urechi/ un pumn de melci:
ghici cine-i?/ Maria dar Maria din Magdala/ mult îþi va ierta
cãci mult o ai iubit – /greu atîrnã gurii tale/ Timpul – lacãtul
impudic/ roºie gura ta îndurã centura/ castitãþii“ (Agamemnon
[Rimaya]).
IX
 Nu mai puþin compozit în încleºtarea sa de antinomii, în
decurgerea sa frãmîntatã, antrenînd o diversitate de ipostaze
morale care ating Destinul, Nimicul, Nemurirea, ni se înfã-
þiºeazã universul interior propriu-zis al poetului. E un etalon
al vieþii care se îndãrãtniceºte a se perpetua, al cosmosului
care, tulburat prin fenomenul individuaþiei, doreºte a se rein-
tegra în sine: „!cunosc o Þarã-n care pasiunile oamenilor au
o violenþã egalã cu ºtrangularea, de multe ori pentru lucruri
ºi fiinþe infinit de nimica de parcã ar vrea sã arate odatã-n
plus ingratitudinea unui Destin, infimitatea dimensiunilor
unei lumi în dezacord total cu sufletul lor ºi de asemeni
bunãtatea lor infinitã care se dãruie cu bunã ºtiinþã chiar
nimicurilor decît Nimicului, al cãror aer furibund îþi dã sen-
zaþia cã nu te afli printre indivizi trãind pe coaja pãmîntului
ci închiºi ermetic în pãmînt trãind o viaþã care e o supra-
vieþuire a propriei morþi ºi de acolo inimile lor bat cu teamã
continuã sã nu se spargã“ (Agamemnon [Memorial]). Lasci-
vitatea se întîlneºte cu extincþia prin intermediul amãrãciunii
(al dezolãrii existenþiale, ca spontanã „filosofie“) care mediazã
dramatic între extreme. Absolutul nãluceºte în articulaþiile
contingentului, în acelaºi anevoios proces al redobîndirii
întregului refuzat: „! ºi senzualitatea cautã eterul purificat ca
un condor moartea senzualitãþii injecþie balsamicã în trun-
chiul unei efuziuni mai generale“ (Agamemnon [Zile]). Însãºi
moartea se relativizeazã prin ascensiunea eliberatoare a trãirii
purificate, „metafizice“ , sub bolþile plenitudinii: „!nu e peren
gustul cãrnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasã cît credeam:
se/ domoleºte fãrã motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizicã oh
ca/ ºi cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii
lucitori ochii/ defuncþilor rãsar: seminþe/ zadarnice pentru un
Pãmînt/ Eliberat într-o chietudine/ metafizicã!“ (Agamemnon
[Prefaþã]). În acelaºi timp însã fiorul dispariþiei e abordat pe
X XI
un temei robust, poporan, într-un duh carnavalesc, licenþios.
Bardul pare a rãspunde propoziþiei marchizului de Sade, dupã
care: „Nu existã mijloc mai bun pentru a ne familiariza cu
moartea decît acela de a o asocia cu o idee libertinã: „!ai mei
au fugit de tine/ dar tu ai fugit mai bine/ dar tu ai fugit mai
bine/ moartea peste tot,/ moartea peste tot!// !hai, încearcã
ºi cu mine/ ca sã vezi dacã fug bine;/ ca sã vezi dacã fug bine/
Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!// !hai, mã fugãre,
curvanã/ cã sînt tot un plîns ºi-o ranã,/ hai, mã fugãre,
curvanã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!// !hai, mã
fugãre, curviþã/ sã-mi pupi dulcea mea guriþã,/ hai, mã fugãre,
curviþã,/ Moartea peste tot,/ Moartea peste tot!“ (Doina
[Moartea peste tot]). Abordarea frivolã a teribilei ameninþãri
reprezintã o exorcizare temperamentalã, jovialã, care presu-
punem cã i-ar fi plãcut lui Creangã, dar ºi lui Eminescu...
Aºadar nimic nu e lãsat la o parte. Tentaþia eului însin-
gurat de-a „recîºtiga viaþa“, de-a înfãptui „cucerirea supremã“
a lumii, îmbrãþiºeazã toatã gama omenescului, mobilizeazã
toate corzile trãirii, într-un nesaþiu al totalitãþii vizionare care
sã reflecte totalitatea cosmicã. Cu cît solitudinea e mai
apãsãtoare („singur lingîndu-mi lacrimile/ mi-au plãcut întru
atît de mult/ cã am ºtiut acolo cum sã fiu singur:/ în aºa fel
singur!“), cu atît e mai puternicã dorinþa de-a o dizolva în
experienþa Întregului, evident impurã în deznãdejdea ei,
tragicã pe cît de hilarã, sub steaua inevitabilã a damnãrii:
„!darã ºi darã noi sîntem blestemaþi/ cã ori ne vine a plînge
ori ne vine a rîde/ ºi sfãrîmãm în bucãþi ca tãmîia/ echilibrul
de aur proporþia de aur/ regula de sînge:/ numai Moartea
surîde – / ºi noi ºi noi Desperados/ numai Moartea plînge – /
ºi noi ºi noi Desperados!“ (Agamemon [Sfinþirea de amiazã –
a unei zile]). Sub unghi religios, Cezar Ivãnescu penduleazã,
previzibil între credinþã („!nimeni ca mine, Doamne, nu te
ºtie, ca mine nimeni, Doamne nu þi-a dat/ spirit ºi suflet, sîntem Acela amîndoi!// – !e genune cruntã între noi/ ºi
trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tãu crucificat,/ de-aceea genune cruntã întru sine/ ºi Balauri o mulþime/ care pot sã
laudã-þi aduc eu Þie, în vecii vecilor fii lãudat“) ºi un patetic ne-nvenine/ stînd în Paradisul Lumii goi“. În sfîrºit Ekstaza
scepticism („!la margine de lume unde Tatãl, Pãrintele din notificã drumul de la alienare la regãsire, prin reîntoarcerea
ceriuri ne-a uitat,/ ºi unde Maica noastrã cea Fecioarã, cu eului rãtãcit în mediul dragostei divine: „!mã-aºteptaþi cu
zîmbet de luminã increat,/ nu îmi mai miruieºte trupu-n Suflet tremurînd,/ tremurînd de grija de-a ajunge/ la Voi tot
lacrimi, de douã mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajutã cu gene lunge/ eu Divin Copil ce-l unge/ Domnu-n irul
nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat“), însã pe un fond de dragostei plîngînd,/ la Voi tot cu gene lunge/ eu Divin Copil
pietate solemnã, ireductibilã, ce ne duce gîndul mai curînd la ce-l unge/ Domnu-n irul dragostei plîngînd!“ Datoritã naturii
catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. sale pluricorde, a complexei sale construcþii clãdite pe origi-
Din aparenþele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propen- nar, a tîlcurilor sale depãºind pitorescul, vibrînd spre infinit,
siuni carnale, ale limbajului delirant ori numai preþios, se poezia lui Cezar Ivãnescu se vrea un analogon al Lumii.
încheagã treptat liniile unei pacificãri, rãsar formele unei
armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile GHEORGHE GRIGURCU
se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile
tulburi se conºtientizeazã, întrucît, de bunãseamã, ºi raþiunea
face parte din zestrea universalã, neputînd fi înlãturatã din
perspectiva ansamblului ultim. Astfel un Jeu d’Amour
(Dãenã) ne oferã un tabel sinoptic de alurã dantescã, al
evoluþiei Erosului, o „teorie“ ilustratã a acestuia, în trei faze.
Cea dintîi, staza, consemneazã exclusivitatea amorului, al
cãrui efect e îndepãrtarea de tot ce nu-i aparþine. Amorul ca
obsesie tiranicã, arbitrar-purgatoare: „!ca sã pot sã-þi spun cît
te iubesc,/ m-am îndepãrtat atît de tine,/ toate cele-mi sînt
strãine/ îngerul meu, fãrã tine,/ ca sã pot sã-þi spun cît te
iubesc,/ toate cele-mi sînt strãine/ Îngerul meu, fãrã tine/ ca
sã pot sã-þi spun cît te iubesc!“. Enstaza prezintã decãderea
metafizicã a dragostei, care implicã tranziþia de la unicitate
la dualitate, deci o corupere a unului primordial: „!se fãcu din
sine Unul, doi,/ Domnul Lumii somnolînd în sine,/ noi
de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi sîntem Acela
amîndoi,/ noi de-atunci sîntem doime/ ºi în tine ºi în mine/ ºi

XII
 TABEL CRONOLOGIC

1941 Se naºte la 6 august, la Bîrlad, Cezar Ivãnescu, al

doilea fiu al Xantipei ºi al lui Dumitru Ivãnescu.
În afarã de viitorul poet, familia Ivãnescu a mai dat
culturii româneºti strãluciþi cãrturari, dintre care men-
þionez pe cunoscutul lingvist ieºean Gh. Ivãnescu,
istoricul D. Ivãnescu ºi poetul ºi germanistul Aurel
Ivãnescu, mort în condiþii necunoscute pe frontul estic
al celui de al doilea rãzboi mondial.
1942-1949 O bunã parte a copilãriei ºi-o petrece la Curteni,
un sat în apropiere de Huºi, ºi în oraºul Huºi, unde
urmeazã clasa I, la prestigiosul Liceu Teoretic „Cuza
Vodã“. Curtenii este satul de origine al bunicilor. Dupã
propria-i mãrturie, primii opt ani de viaþã au fost sin-
gurii fericiþi, tãrîmul paradisiac care a nutrit din adîncuri
energia de mare poet de mai tîrziu: „Huºul ºi satele din
jurul lui, în care am copilãrit reprezintã un þinut fabulos,
paradisiac ºi aºa va rãmîne pentru totdeauna. N-am fost
fericit decît pînã la opt ani. Atunci s-a produs izgonirea
din paradis pentru mine. Au urmat 44 de ani infernali.
Dar Huºul este un loc binecuvîntat de Dumnezeu, din
punctul meu de vedere, ºi din pricina marilor perso-
nalitãþi pe care le-a dat acest þinut. Consider Huºul

XV
 unul din locurile consacrate ale românismului, ca ºi
Ipoteºtii sau Lancrãmul, un loc capabil sã producã ºi-n
viitor mari personalitãþi harismatice care sã salveze
poporul român.“ (Interviu acordat lui Th. Codreanu ºi
apãrut în Sinteze, Bacãu, nr. 45/1993.)
1950-1959 Continuã clasele primare, gimnaziale ºi liceul la
Bucureºti, Focºani ºi Bîrlad. Este elev al prestigiosului
liceu „Gh. Roºca Codreanu“. Se aratã de pe acum
nonconformist, suferind de un „complex al tatãlui“,
dat fiind cã Dumitru Ivãnescu era o fire durã, nedispus
a se apropia ºi a înþelege structura psihicã a copilului ºi
adolescentului Cezar. Cel mai insolit product al acestui
„complex patern“ este Doina (Tatãl meu Rusia), trans-
figurare poeticã puternicã ºi stranie convertitã în destin
individual ºi naþional deopotrivã. Invocarea ontolo-
gicã, pe urmele lui Mircea Eliade, a „terorii istoriei“
aici îºi are sorgintea biograficã.
La Bîrlad, leagã prietenii cu afinitãþi literare (poetul
Alexandru Tacu, de exemplu, alt nonconformist, cu
care frecventeazã ºedinþele de cenaclu ale oraºului), se
îndrãgosteºte, îºi creeazã adversitãþi printre colegi, dar
ºi printre profesori, preþuindu-l, în schimb, dupã cum
rezultã din mãrturiile din Timpul asasinilor (1997), pe
profesorul de românã Harry Zuppermann, o figurã
celebrã a Bîrladului.
În 1959, îºi face debutul poetic în revista Luceafãrul.
1960-1968 Este student al Facultãþii de filologie a Universitãþii
„Al. I. Cuza“ din Iaºi, 1960-1966. Obþine licenþa în filo-
logie în 1968 (cf. Biobibliografie, în La Baaad,
Editura Eminescu, 1996, p. 467). Se produce debutul în
volum – Rod (Editura pentru literaturã, Bucureºti,
1968), eveniment editorial de excepþie despre care
XVI
criticul Nicolae Manolescu scria în Luceafãrul
(nr. 51/1968): „Cînd în prozã se va debuta cu cãrþi de
valoarea Rodului lui Cezar Ivãnescu, vom putea vorbi
nu de o evoluþie, ci de o adevãratã revoluþie“. Volu-
mul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului
naþional de poezie „Mihai Eminescu“, Iaºi, 1968,
ediþia întîi.
1969 Debut în teatru, cu piesa Micã dramã, care se joacã la
Teatrul „Al. Davila“ din Piteºti, fiind montatã „într-un
spectacol coupé“ cu Vin soldaþii de Gh. Astaloº, în
regia lui Radu Boroianu. Primeºte premiul pentru
dramaturgie al revistei Argeº.
Din 1968, îl gãsim profesor de limba ºi literatura ro-
mânã în Ardeal ºi Moldova, apoi redactor la Alma-
nahul literar al Uniunii Scriitorilor ºi la revista Argeº
din Piteºti.
1971 Începe spectacolele de muzicã ºi poezie, cu propria-i
orchestrã numitã „Baaad“, preludiu la capodopera sa
poeticã de mai tîrziu intitulatã La Baaad. Insolitul
personalitãþii sale este izbitor prin aceste manifestãri.
Cezar Ivãnescu reînvia printr-o formulã modernã, sin-
cretismul baladesc medieval al poeziei ºi muzicii.
A creat muzicã ºi a cîntat propriile versuri, dar ºi
poeme de Pindar, Rutebeuf, FranØois Villon, Lorenzo
de Medici, Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de
Regnier, Eminescu ºi Bacovia.
Dupã vizita în China, Nicolae Ceauºescu se întoarce
în þarã hotãrît sã producã „o revoluþie culturalã“ de
model asiatic, elaborînd faimoasele „teze din iulie
1971“. În semn de protest, Cezar Ivãnescu îºi dã de-
misia din conducerea revistei Argeº. Rãmâne ºomer
XVII
 pînã la sfîrºitul anului 1974, marginalizat ºi cu spec-
tacolele interzise.
1974 Spre sfîrºitul anului, este primit în redacþia revistei
Luceafãrul, unde va lucra pînã în 1990.
1975 Dupã ani de marginalizare, are ºansa de a se apropia
de Marin Preda, care îi citeºte volumul Rod III, pu-
blicîndu-l la Editura Cartea Româneascã. Marele
prozator, care-l va accepta ca pe unul dintre cei mai
apropiaþi prieteni, scria atunci pe coperta ultimã a
cãrþii: „Am citit volumul lui Cezar Ivãnescu în redac-
þia editurii Cartea Româneascã. Din zecile de volume
de poezie care ne vin, deodatã am auzit o voce obse-
datã de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime
ºi forþã de expresie... Cititorul poate fi ºocat de unici-
tatea sentimentului, dar în cele din urmã cîºtigat ºi
emoþionat. O adevãratã voce de mare poet.“
1980 Traduce din francezã, împreunã cu Maria Ivãnescu,
1977 Apare Rod IV, Editura Cartea Româneascã. Steaua lui
Cezar Ivãnescu urcã tot mai mult, în pofida cenzurãrii
cãrþilor sale.
1978 I se tipãreºte la Editura Minerva antologia de poezie
româneascã sub titlul Cîntecul amintirii, cuprinzînd
poeþi de la Dosoftei la Dumitru M. Ion.
Prefaþeazã celebrul roman al lui Céline, Cãlãtorie la
capãtul nopþii (Editura Cartea Româneascã, 1978), în
traducerea soþiei sale Maria Ivãnescu, tãlmãcire cãreia
i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociaþiei
Scriitorilor din Bucureºti. Controversatul prozator
francez, interzis ani buni ºi în Franþa, era deosebit de
preþuit de maestrul sãu Marin Preda.
XVIII
1979 Se produce unul din marile evenimente din istoria
poeziei româneºti prin apariþia, tot la Cartea Româ-
neascã, a monumentalului volum La Baaad (500 p.,
iar în manuscris 2500 p.) De la Eminescu, Arghezi ºi
Aron Cotruº nu se mai ivise o carte de o asemenea
forþã vizionarã. Criticii „importanþi“ ai momentului nu
au organ de receptare pentru lirica ivãnescianã. Cu
excepþii, desigur. În cronica literarã din revista Con-
vorbiri literare (reluatã în Foiletoane, 3, Editura
Junimea, Iaºi, 1984, pp. 28-29), Al. Dobrescu scria:
„Fruct al unei sensibilitãþi baroce, cristalizate în forme
profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are
forþa copleºitoare a premoniþiilor dãruitului de zei
Thiresias, consacrã un talent excepþional, probabil cel
mai puternic din cîte s-au ivit în poezia românã din
jumãtatea în curs a acestui secol.“
Apare volumul Muzeon (Editura Eminescu, 1979).
lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Gen-
ghis-han (Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã).
De la Pãltiniº, Constantin Noica îi împãrtãºeºte gîn-
durile despre La Baaad ºi Muzeon, ca ºi despre tra-
ducerea din Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În
vremea cenzurii, poetul avea obiceiul sã transcrie de
mînã, pe volumele dãruite cu dedicaþie, versurile cen-
zurate. Noica îi mulþumeºte pentru urmãtoarele sti-
huri din Rosarium (Muzeon):
! stau în pãmîntul sterp fãrã noroc,
cadavrul mi-l îngrop ºi mi-l dezgrop,
gropar al vieþii mele fãrã viaþã
trãitã-n scîrbã, în dezgust ºi greaþã,
XIX
 plãtit cu Timpul care mã omoarã
dator vîndut celui ce mã plãteºte
din groaza mea nu pot ieºi afarã
cum Soarele arzînd se osîndeºte !
Pe drept cuvînt Noica apreciazã strofa ca fiind extra-
ordinarã, identificînd în lirica lui Cezar Ivãnescu
„o experienþã gravã“, cu o profundã intuire a sacrului.
Este zguduit de moartea marelui sãu prieten Marin
Preda. Numãrul din Luceafãrul care încerca sã spunã
mai mult despre adevãrul morþii scriitorului este atacat
de presa culturnicã, iar redacþia din care fãcea parte ºi
Cezar Ivãnescu, împiedicatã sã continuie dezvãluirile.
1982 Se tipãreºte volumul antologic Fragmente din Mu-
zeon, Editura Cartea Româneascã, postfaþã de Costin
Tuchilã. Autorul este adînc nemulþumit de cenzurarea
drasticã a textelor ºi de „înjumãtãþirea“ postfeþei.
1983 Apare Doina (Editura Cartea Româneascã). Nici acest
volum nu scapã de cenzurã, punînd „mari probleme“
editorilor prin furia sentimentului anticomunist. „Com-
plexul patern“ relevat deja se manifestã ca virulenþã
liricã împotriva puterii dictatoriale. Marea biruinþã a
lui Cezar Ivãnescu este de a-ºi înfrînge „personant“
(v. L. Blaga) pornirile individuale ºi împlîntarea adîncã
a rãdãcinilor creaþiei în matricea spiritualã a româ-
nismului. Atît de modern ºi de personal, el a avut
curajul de a valorifica specia cea mai reprezentativã a
geniului popular românesc – doina, cu rezultate ab-
solut memorabile. La „teroarea istoriei“ (sintagmã pe
care ºi-o asumã pe urmele lui Mircea Eliade, un alt
maestru al sãu alãturi de Mihai Eminescu) rãspunsul e
acela deja surpins de C. Noica, revelaþia sacrului, acel
XX
„recurs la splendoare“ mioritic despre care vorbea ºi
N. Steinhardt. „Complexul tatãlui“ e sublim contracarat
de inefabilul unui „complex matern“ transfigurat în cel
mai pur lirism „scoþînd din ascundere“ heideggerian
fiinþa autohtonã la dimensiuni universale. De aceea,
arhetipul central al creaþiei lui Cezar Ivãnescu este
Fecioara Maria, poezia sa devenind profund religioasã
totodatã, în consonanþã cu lirica de dragoste din
Cîntarea Cîntãrilor, cu atît mai mult cu cît obiectul de
veneraþie nu pare a fi Tatãl Ceresc, ci Fecioara!
Ediþia din Doina consideratã de autor ca necenzuratã
este cea de la Editura Helicon din Timiºoara (1995),
tipãritã în colecþia „liliput“.
Despre Doina, volum ameninþat cu topirea, dar difu-
zat în ultimã instanþã, criticul literar Victor Atanasiu a
scris: „Una dintre cele mai bune cãrþi apãrute în poezia
româneascã, cea mai bunã carte a lui Cezar Ivãnescu
(nu mã tem de aglomerarea de superlative, fiindcã
numai prin ele se poate circumscrie cu exactitate, deci
cu luciditate criticã, valoarea realã a volumului) este
Doina, un imn continuu, înlãcrimat, rãvãºitor ºi rãvãºit...
(Scînteia Tineretului, nr. 10857, 25 aprilie 1984). Car-
tea se va bucura, finalmente, de douã premii: Premiul
special al revistei Luceafãrul ºi Premiul de Poezie
„Mihai Eminescu“ al Academiei Române.
1985 Vede lumina tiparului la editura Albatros din Bucureºti
antologia Rod, poeme în vers alb, colecþia „Cele mai
frumoase poezii“, cu o prefaþã de Artur Silvestri, din
care citez: „În fine, e de vãzut în Cezar Ivãnescu ºi un
siluitor constructiv al limbii române, ceea ce înseam-
neazã, în definitiv, cã el e un original inventator de
limbaj poetic, unul dintre cei mai proeminenþi pe care
XXI
 i-a dat lirica naþionalã ºi, alãturi de Nichita Stãnescu,
cel mai însemnat al ultimelor decenii“. Aºadar, criticul
relevã printre primii forþa de înnoire radicalã a limba-
jului poetic, cum au fãcut-o doar Eminescu ºi Arghezi
în decurs de un secol.
1987 Publicã al doilea volum din seria Doina (Editura Car-
tea Româneascã), considerat de autor „complet desfi-
gurat“ de cenzurã.
Trebuie precizat cã în cei mai buni ani ai sãi de la
revista Luceafãrul, Cezar Ivãnescu a fost creatorul ºi
maestrul cenaclului „Numele Poetului“ (a susþinut ºi o
rubricã cu acest titlu în revistã). El a descoperit ºi
lansat cu mare generozitate (dar ºi exigenþã esteticã)
mulþi tineri, unii dintre ei confirmînd intuiþia sa liricã.
1989 În anul centenarului morþii lui Eminescu are gata
pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui
sãu Maestru în absolut“, dar cartea este respinsã de
diriguitorii editurii Cartea Româneascã.
La 10 decembrie 1989, forþeazã, de aceea, organizarea
unui spectacol de muzicã ºi poezie sub genericul
„Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de culturã
„Mihai Eminescu“ din Bucureºti.
În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea
Americii“ i se recitã premonitor Doina despre Fiara
cea Apocalipsã ºi despre marginalizarea poporului
român.
1990 Surprinzãtor, „revoluþia“ nu pune capãt marginalizãrii
lui Cezar Ivãnescu; Drumul crucii continuã o datã cu
al poporului român, minþit ºi jefuit de speranþe. Nu
aderã la mentalitatea clipei, necrezînd cã foºtii comu-
XXII
niºti Ion Iliescu, Mircea Dinescu º.a. pot deveni peste
noapte „revoluþionari“ ºi „democraþi“.
În martie 1990 este concediat, fãrã preaviz, de condu-
cerea provizorie a Uniunii Scriitorilor, de la revista
Luceafãrul.
Continuã seria de traduceri, împreunã cu soþia sa Maria
Ivãnescu, din Mircea Eliade, apare la Editura ªtiin-
þificã, volumul Eseuri (Mituri, vise ºi mistere ºi Mitul
eternei reîntoarceri )
Acest Quijote cu aparenþe de duritate încearcã sã
reformeze breasla scriitorilor producînd o disidenþã
prin reînfiinþarea Societãþii Scriitorilor Români dintre
cele douã rãzboiae mondiale. I-a lipsit abilitatea poli-
ticã pentru o asemenea reuºitã, care ar fi pus cu ade-
vãrat viaþa intelighenþiei româneºti în matca naþionalã,
dincolo de bizara luptã caragialescã între diversele
grupuri de interese. Societatea Scriitorilor Români
are o existenþã scurtã. Dar proiectele lui Cezar Ivãnescu
nu se opresc aici. Înfiinþeazã revista Euchronia ºi
editura cu acelaºi nume care va supravieþui cîþiva ani.
Din Euchronia apar douã numere.
La 14 iunie 1990 este victima mineriadei. În urma
agresiunilor fizice ºi psihice suferite îºi revine greu
dupã o lungã boalã.
1992 Apare la Editura Cartea Româneascã volumul Alte
fragmente din Muzeon, pentru care primeºte premiul
Uniunii Scriitorilor. Deºi nu se ridicã la nivelul capo-
doperelor anterioare, Alte fragmente din Muzeon atestã
acelaºi poet singular în continuã ascensiune spre
sacralitatea fiinþei. Alt poet, Ion Mugeanu, va scrie în
Curierul Românesc (nr. 5, mai 1993): „Descoperim
astãzi în Alte fragmente din Muzeon ceea ce mulþi
XXIII
 bãnuiam mai demult: pe cel mai mare poet român,
poate, de la Eminescu încoace, în linie pur moldavã ºi
«boiereasc㻓.
1993 La începutul anului revine, dupã 44 de ani, în Huºi,
oraºul copilãriei ºi al clasei I, cu prilejul lansãrii volu-
mului Alte fragmente din Muzeon. Trãieºte sentimente
puternice, viziteazã liceul ºi sala de clasã în care a
pornit aventura literelor. Acordã lui Theodor
Codreanu un interviu plin de interes pentru cunoaº-
terea personalitãþii lui Cezar Ivãnescu, interviu preluat
de mai multe publicaþii (Sinteze, Bacãu; Semnal,
Vaslui).
1995 Tipãreºte la Editura Helicon din Timiºoara antologiile
1994 Apare volumul de poeme Sutrele muþeniei (Editura
Princeps, Iaºi), cu prefaþã de Petru Creþia. Ca ºi maestrul
sãu Eminescu, revitalizeazã, la alte dimensiuni lirice,
sinteza spiritualã Occident-Orient. Peste strigãtul
1996 Apare Pentru Marin Preda (Editura Timpul, Iaºi).
existenþial se suprapune acum o surprinzãtoare înseni-
nare prin tãcerea fiinþei orientale, grefatã pe geniul
mioritic ºi eminescian. Reþin ºi aceste aprecieri din
prefaþa lui Petru Creþia, Pentru Cezar Ivãnescu: „De
aceea vom zice, astãzi ºi mereu cã ne aflãm în timpul
bun ºi sfînt ºi vechi cît noi al poeziei româneºti. ªi cã
ne mai aflãm spre bucuria ºi cinstea noastrã, alãturi de
unul dintre cei mai puri ºi mai sfîºietori reprezentanþi
ai poeziei româneºti, Cezar Ivãnescu, poeta magnus.
ªi îl vom mai numi biruitor, pentru cã, prin lungul ºir
din veacuri al poeþilor români, cîþiva cu nume sfinte
nouã, alþii, mulþi, pe veci fãrã nume, noi, ca neam, am
biruit prin vreme ºi obidã, prin însîngerãrile ºi tina
istoriei. Am biruit, ca puþini alþii, înfrîngînd tot ceea ce
ne tãgãduia.
XXIV
ªi îl vom mai numi pe Cezar Ivãnescu, alãturi de puþini
alþii dintre noi, om nemaculat de nici o închinare, om
curat ºi, în curãþenia lui neînfricat ca un gladiator de
neam înalt. Pe Cezar Ivãnescu îl venerez ca poet ºi îl
onorez ca om, aºa pãtimaº cum este ºi uneori nedrept
în numele unei mai înalte dreptãþi, aºa violent cum
poate sã parã celor care nu-i cunosc nici generozitatea
de mare senior al inimii nici suava blîndeþe.“
Numai þinîndu-se seama de aceste înalte calitãþi, ad-
mirabil surprinse de Petru Creþia, vor putea fi înþelese
încrîncenarea ºi dezlãnþuirea din cãrþile viitoare despre
Marin Preda ºi Nicolae Labiº.
Jeu d’Amour ºi Doina, colecþia „liliput“.
I se decerneazã Premiul Serilor de poezie de la Vînã-
tori-Neamþ pentru Opera Omnia.
Sub titlul La Baaad se publicã cea mai reprezentativã
selecþie din poezia lui Cezar Ivãnescu, în colecþia
„Poeþi români contemporani“ a Editurii Eminescu,
avînd ca postfaþã o scrisoare din 20 noiembrie 1989
de la Theodor Codreanu ºi un amplu studiu despre
personalitatea ºi poezia ivãnescianã, plus o biobi-
bliografie.
Poetul ºi prozatorul sunt pe de o parte elogiaþi, iar
pe de alta cei vizaþi negativ în Pentru Marin Preda
declanºeazã campania de discreditare care va culmina
în anii urmãtori. Prefigurarea atmosferei este descrisã
în aceºti termeni de Dumitru Augustin Doman: „Poet
total, în sensul cel mai vechi ºi mai nou al expresiei,
poet-trubadur care-ºi cîntã dumnezeieºte versurile, om
sensibil ºi sentimental, Cezar Ivãnescu pozeazã în
XXV
 aceastã carte (despre Preda – n.n.) ca un tip aricios,
derutînd pe cititorii care nu-l cunosc. Eu însumi,
riscînd sã fiu ameninþat de douã perechi de palme
ivãnesciene, voi spune cã volumul acesta – dincolo de
ce am spus/scris pînã aici – pãcãtuieºte prin violenþe
de limbaj – care par cã vor sã-l impunã pe autor drept
cel dintîi înjurãtor din literatura românã...“ (Calende,
nr. 4(59), august 1996).
Apare la Oradea, Editura Cogito, cea dintîi antologie
bilingvã de poeme – Rod/Seed Time and Harvest,
traducere în englezã de Maria Sîrbu.
Premiul „Frontiera Poesis 1996“ pentru Opera Omnia,
Satu-Mare, 26-28 septembrie 1996.
Publicã Rosarium, Editura Helicon, Timiºoara, co-
lecþia „liliput“, pentru care primeºte premiul special al
Salonului de carte din Oradea, 31 octombrie-2 noiem-
brie 1996.
Cum se vede, anul se încheie cu un bilanþ de excep-
þie, în toate direcþiile, contrastînd cu cercul amenin-
þãtor ce se strînge în jurul sãu. Simultan, lucreazã
intens la cartea despre Nicolae Labiº, cu o primã
versiune mai veche.
1997 Apare la Editura Libra din Bucureºti a doua carte de
prozã a lui Cezar Ivãnescu, Timpul asasinilor, în cola-
borare cu Stela Covaci. Se declanºeazã un veritabil
scandal publicistic. Chiar ºi unii dintre cei care au
publicat capitole din aceastã carte s-au arãtat gata sã
se lepede de incomodul autor. Împotrivã-i s-au coalizat
scriitori ºi publicaþii din diverse tabere.
La Editura Helicon i se tipãreºte o antologie de poeme
în vers alb cu titlul Rod în colecþia „liliput“.
XXVI
1998 Poeme (Editura Crater, Bucureºti)
Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Rosarium.
Semneazã împreunã cu Maria Ivãnescu, traducerea
din limba francezã, Pascal, Cugetãri, text integral,
Editura Aion.
1999 I se conferã titlul de cetãþean de onoare al muni-
cipiului Bîrlad.
2000 La 15 ianuarie, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu“
din Botoºani i se decerneazã Premiul Naþional de
Poezie „Mihai Eminescu“ pe anul 1999.
I se conferã titlul de cetãþean de onoare al muni-
cipiului Botoºani.
Publicã Doina (Tatãl meu Rusia) la Editura Junimea.
Susþine spectacolul de muzicã ºi poezie Doina, închi-
nare lui Eminescu. Gavril Þãrmure din Bistriþa ºi
„Societatea de Concerte“ îi produc primul CD ºi prima
casetã cu fragmente din spectacolul Doina, închinare
lui Eminescu.
Actualmente este director al Editurii Junimea din Iaºi.
THEODOR CODREANU
 EXERGA:
! Eminescu-i Dumnezãu
iar eu mi-s Profetul Sãu !

ROD

De profundis

! acum, fiindcã frigul face bulboane

ºi fiindcã eu sînt bolnav ºi mã tem,
ca sãlbaticul am sã-mi fac leul meu pe peºterã,
iar voi sã spuneþi: îl vîna în fiecare zi !

! acum, fiindcã sînt ºi sincer ºi milos,

vã rog sã nu vã uitaþi în ochii mei
prin care lacrimile gãuresc pupilele
ºi deci nu plîng; nici rîsul meu

care vã chinuie, vã sluþeºte, feriþi-vã de rîsul meu

într-însul mama e tot albã! ºi inima mea,
acest cîntar social, care atunci cînd eu
voi fi pur de tot se va sfãrîma

într-una din pãrþile balanþei ºi va rãmîne numai

un cap uimit, umed, plin de lunã ca o floare
scoasã din lac. O, candoarea
capului din inimã, cu braþe !

XXVIII 1
! lãsaþi-mi numai lapte ºi mîncare
pînã mã scol mîini de dimineaþã
cãci acum îºi fac turul prin ochi
hidoasele zile de post uman, al vinei, al neputinþei !
! ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã
ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile,
ºi socotiþi-mã-un lepros care se vindecã
ºi v-ar putea ºi omorî cu-mbrãþiºãrile !
! acum, fiindcã am chiar ºaptezeci de ani
cu cei lãsaþi de mama,
îngãduiþi-mi deruta suportabilã
ºi bucuraþi-vã de înþelepþii tineri !
Toamnã
! de toamnã nimeni n-a murit, sãlbãticiuneo,
ºi crede-mã, vai, vai, numai natura care nu-nþelege ;
nu, n-a murit nici pãianjenul închizîndu-se-n sine,
se gîndeºte doar, cu emoþie. Vai, vai, mã zbat !
! vai, vai, mama a murit azinoapte ºi eu eram mila !
! vai, vai, crede-mã, n-am sã te las sã-þi urãºti sexul,
rochia dezvelind-o de pe sînii plîngînd cu faþa,
trebuie sã vin la tine sã te rog sã mã ierþi,
sãlbãticiuneo, ºi-o sã ne furiºãm greºit
de-a-curmeziºul, ºi-o sã ne înspãimîntãm
unul cu altul, ºi ce-o sã vrem, vai, crîncen
ce-o sã vrem scuturîndu-ne capul,
2 3
sã ne înþepãm cu ghimpi pulpele,
iar acolo unde-ºi trag inima de moarte
luna ºi zilele, nu, nu, dincolo, abia la o mînã
de spaima urîtã unde se dizlocã zîmbetele
sã ne agãþãm de pomi ºi
sã mîncãm pe genunchi prune
urlînd fãrã voce
sã mîncãm clãnþãnind prune !
Prima fecioarã a omului
! frumoasã ºi perfectã ca Moartea-n care toate
se-adunã cu-nveliº, îþi jinduim toþi clipa
cînd goalã-n faþa noastrã vei apãrea lucind :
o, urletul cu care te despicarãm, Moarte,
o, sîngele, pe buze al primului hymen !
Rod
! suferinþele mari se fãcurã
de cum am ieºit din tine, ca un ochi din orbitã,
toatã cãldura soarelui
menitã fu sã mã usuce... !
! lumi nevãzute cream
în tine însãþi nãscîndu-mã,
pîn’ ne-am fi pierdut într-o mãsurã uºoarã
pe care viermii-ar fi vîntuit-o cu umbra,
fãrîme fãrã deprinderea de-a ne ºti –
dar din sex arcuindu-mã
ca pe-un Leviathan dintr-o furnicã
cu capul spumos la-nceput
convulsii de spaimã în mine-ai stîrnit
ºi în lume suferinþele mari se fãcurã ;
iubirea-n cãlcîi atingîndu-mã
mã umplu doborîndu-mã cu ochii-n þãrînã !
! mamã, îþi zic, vino acasã
ºi mîngîie-mi, într-o mie de nopþi pline,
fiece deget ºi ochi
ºi-adierile viorii ale minþii !
Rod
! în singurãtatea cîmpiei
nu caut instrumentele muzicale ;
degetele mele
pe chitarã stau þepene
ºi bolborosesc cu vocea
ca o vorbitoare piatrã rarã
fãcîndu-ºi loc cu geamãt din nãmol :
regret veºnic
vor avea oamenii
cã s-au nãscut cu faþa cãtre moarte
iar eu
cã m-am nãscut
4 5
în aceastã hermafroditã cîmpie :
sex al melancoliei ºi-al creºtetului vineþiu,
suflet ce se va voi nobil
ºi-ºi va ronþãi viermii de pe pîine,
absenþã totalã-a încrederii
în ceea ce nu-i carnea mea,
cîntãreþ din buzã roºie ºi vînãtã !
Rod
! mã voi pierde : ºi port în gurã limba amarã :
un infinit de trupuri albe
mi-am amintit
pe-al cãror pîntec am sperat sã-mi aºez
tronul unui ideal de perfecþiune !
Rod
! ºi-aceastã bisericã sub care
pãmîntul e roºu ca o þarã de raci
nimeni n-o poate rupe ca pe
un mãr, deºi-n ea-i
mai multã liniºte ca-n
miezul mãrului :
dar numai liniºtea-i oare
împãrãtiþã în absoluta
rotunjime ?
 Rod ori mie, care odatã am avut
un asemnea ochi, Dumnezeule,
! nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat : cîtã roadã va trebui sã port
veºnice creºtete umede se-ndeasã spre mine, în fiecare toamnã
ca o pasãre deasupra unei oºtiri le vãd foind ºi mã sperii. spre-a o azvîrli iar,
ca-nainte de moarte sã pot
nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat ! cãpãta un asemenea ochi
pentru orbitele goale !
! nici-un rege-al înþelepciunii n-o pipãie
ci mîini brutale ca satîrul. eu
stau la marginea speþei mele Turnul
ºi cu durere-mi privesc
pãrþile ruºinoase-ale trupului ; Tatãl, al meu, tu, care ai ridicat Turnul Babel,
ºi ca un lumînãrar Tatãl, al meu, din sãmînþa ta am crescut
imploraþia mi-o îndrept c-o voce mai bunã pentru cîntare ºi amintire,
spre pîlpîirile capului meu galben : iatã cîntarea ce-þi cînt fãrã-a fi :

o, aminteºte-þi, cît de puþin, vocea mi-am modulat-o continuu,

cum arãta tiparul cu chitara pe genunchi am cîntat
acelui vas uºor cîntece despre mama ºi moartea ei
în care rodul ni-l purtam surîzãtori ! despre seminþele ce-n mine le port

copii ai pãmîntului – carne ce-ºi are un soare

Rod durabil. ºi am rãmas cu Moartea-n faþã !
! o, dacã viaþa-ºi va pierde cîndva
! pentru mîna coborîtã culorile ei, hranã mai dulce oricînd
dinafara pãmîntului cãtre ceaþa
care ne acoperã, va rãmîne ºi noi – nemuritori poeþi,
sub ceaþã, aici, toate roadele-i par cît va rãmîne Moartea ! gîngãnii crude,
gratuite, ºi atunci nu ia decît semenii mei n-aº vrea sã mã simtã cum sînt
ochiul unui copil pe care ºi de-aceea lor le-am cîntat. ºi
îl dezghioacã tiptil din orbitã. m-am trezit cu Moartea-n faþã !

6 7
gîndac mai sensibil nu e
ca inima-aceasta ce-o port, imprecabilã !
! ºi iatã, Tatãl, al meu, m-am gîndit
cã dacã mi-a murit mama
toþi morþii dinaintea mea vor trebui
sã se înduplece-n tãcere ºi înapoia mea
nimic nu-i care sã nu-nvie vocea morþilor,
ºi-atunci o-nþepenesc pe mama-n lut
ºi-i ard obrazul cu o lumînare
sã arate arãmiu ºi sînii îi boiesc
ca sã luceascã precum doi ochi
ºi-i pun în ºold cercul perfecþiunii
ce-i fãcut din cearã
pe care-atît frãþînii morþi
ºi-l dorirã
ºi am rãmas cu mama-n faþã ! e rîndul
sã-i miºc pãrul în þãrînã, alb,
ce se va zvîrcoli
ca un mãnunchi de viermiºori þinuþi captivi !
! Tatãl al meu, tu, care Turnul Babel ai ridicat,
e demn de tine fiul tãu ? rãspunde-mi !
! iar dupã ce cu pietre voi lovi
în ochii mamei sã-i curgã lacrimile
care le aºteaptã fiul,
în dimineaþã voi fi tare bun !
8 9
! îþi aminteºti cum capul mi-l culcam
lîngã picioarele-i bolnave ºi umflate ?
o aparenþã aºa de hîdã cum a putut
în mine sã zdrobeascã imaginea
pe care pentru totdeauna
cu greu i-o construiesc ?
! auzi, tu, mamã,
ce glasuri ºovãielnice avem noi, oamenii,
ºi cum ne ameþesc pe lume
cel mai mult ?
! ºi am rãmas cu Moartea-n faþã...
toamnã mi-ar fi plãcut sã fiu,
sã nu am nici o bucurie
doar prada altora sã fiu !
! dar dupã-aceste vorbe pe care-aº vrea
sã le ºi muºc, sã le ºi scuip,
care-i din toþi aceea spurcãciune care
dreptul nu-mi dã
idolului meu sã-i mai mîngîi mãcar un rid ?
Turn
! faþa mea supusã la cîte n-a fost, peste zi,
ca untdelemnul au curs pe ea
vorbe, rîsete ºi plînsete. noapte, te invoc !
vin acasã ºi cînd toþi adorm
mã trezesc în faþa mesei ºi-a hîrtiei albe :
blîndã hîrtie, tu-mi eºti ca o mascã
pe care o scot de pe faþã
ºi pe spatele cãreia îmi scriu viaþa,
curatã mascã, tu nu spui nimic,
degeaba faþa galbenã de încordare !
zic o vorbã : între perfecþiunea vieþii
ºi a morþii un vierme cît un cal sãlta,
între perfecþiunea vieþii ºi a morþii
un vierme cît un cal miºca, ºi-apoi tac...
acest cîntec nu e altceva decît
o întrunire de voci care mã apasã !
Rod
! e adevãrat cã femeie roºie ca aceea
nu am mai vãzut. adevãrat cã era
peste putinþã carnal zîmbetul ei
de care eu mã feream. adevãrat e
cã eu voi pleca ºi vã rãmîne în carnea mea
o amintire cãreia nu-i voi fi rege,
ºi cînd voi fi mai liniºtit
îmi va astupa urechile
ºi sîngele-mi va izbucni pe gurã
roºu cum era carnea acelei femei
ºi înspãimîntat, lîngã patul meu,
(palma care singurã þine fãrã sfialã timpul)
mã întreb : poate cã era mama pãmîntului ?
ºi-am fãcut rãu cã i-am trãdat speranþa,
poate cã mi-ar fi stors mãduva oaselor
ºi nu m-aº mai fi gîndit la nimic,
poate cã era dulce ca viaþa ºi moartea
fãrã însemnãtate !
10
Rod
! întins la pãmînt ºi negru de cît sînge e în toamnã
ºi tremurînd, mi-am lipit palmele pe ochi ºi mi-am
astupat cãldura somnului. ºi orice gînd.
ºi cu picioarele sfiindu-te sã calci mi-ai apãrut
tu, mamã feciorelnicã, cu sînii puri
ºi tu mi-ai zis : durabil ceas avem, ºi tu
pe pieptul tãu, durabilã fãpturã,
ºi-i bine cã eºti la un timp de vis !
cum palmele una de alta þi le atingeai
la tîmpla-mi roz cãdeau cu toate poamele
ºi cînd genunchii tãi
în pieptu-mi bine s-au înfipt,
ce m-am gîndit ? tãcere ! poate plînge !
! apoi eu începui sã rog în visul meu :
apleacã-te, ºi numai la un deget
de buzele-mi sã pui buzele tale,
puþin întredeschise sã le laºi
ºi rãsuflarea ta sã-mi înroºeascã buza !
! dar tu ai fost mai bunã ca oricînd
ºi buzele-mi cãrnoase mi le-ai supt...
du-te acum, cãci vreau sã mã trezesc
ºi bine e sã dormi pe pãmînt singur !
! cum fãrã groazã-mi dezlipesc, cînd mã trezesc,
viermele inelar de pe-a mea buzã,
frumosul vierme inelar de pe-a mea buzã !
11
 Rod mama mea Moartea
surîdea
! a doua oarã te-am visat : cu totul altfel cãci copilul ei mã nãºteam fãrã ca ea sã sufere !
decît altãdatã ;
eu te vedeam ºi-acesta era visul ;
atîþia oameni Rimaya
am vãzut lungiþi pe fratele, pãmîntul gol,
dormind ! în oraºul acela bolnav
ori morþi, am iubit trei femei :
ºi toþi doar calzi ºi buni ; una e de-acum bãtrînã
lungeºte-te fãrã teamã la pãmînt, îmi spun, ºi-i seamãnã din ce în ce mai mult Morþii,
ºi-aºteaptã una e lîngã mine
pînã se va deschide sã te sugã ! amintindu-mi cã ºi ea va muri
ca sã caut oficiazã carnal
cu mîna aceasta pe care mi-o lipesc de gurã ? oculta prezenþã a Morþii,
ce tremurãtor una a rãmas în oraºul acela bolnav
e degetul acesta pe care-l duc la tîmplã ! ºi plînge sîngele meu dupã ea
ce nesigur cãci n-o voi mai atinge
e omul acesta pe care-l plimb cu mine ! cum nu voi mai atinge tronul Morþii :
o voi numi Rimaya
ºi-n numele ei voi pluti
Turn ca un sicriu de nufãr
pînã ce mã va opri cu pieptul o lebãdã !
! cînd m-a nãscut, mama,
pe-o masã, întinsã,
cumplit suferea, Bãtrîna Ezo
mama mea cea bunã
pe-o masã ; ! Bãtrîna Ezo : are optzeci de ani,
dar pe cealaltã ea este maica tatãlui meu – ºi eu
mama mea Moartea de cînd mã ºtiu am þinut-o de fatã mare :
goalã, lungitã, surîdea poþi zice orice dar eu
atît de frumoasã o voi iubi mereu ca pe-o virginã

12 13
cã numai ea ºtia sã-ºi poarte fãrã sã bagi de seamã
în tinereþe carnea ia-mi viaþa
de galbenã albinã ca morþii ºi mi-o poartã
lacrima soarelui : cînd
grîul se cocea ea a rãmas OARBÅ vorbind cu ea de mine
ºi eu o voi iubi mereu ! cu gura ta – fã iar
de frãgezimea gurii tale

Somn sã-atîrne viaþa mea

! trezit din somn
cu lacrimile-n ochi
crin alb destul
capul în piept þi-apleci :
flagel, dumnezeiesc,
pe umilinþa ta de floare !
Copilãria lui Ario Paradis
! ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea
din groaza de-a o fi pierdut pe-aceea
numitã Nenumita
tu, du aceastã cruce
cu trupul tãu cel alb
(ce drag mi-a fost, ce drag mi-e încã, Doamne !)
cum ai lua un lucru de nimica
un vas lipsit de trebuinþã
ori cum þi-ai strînge pãru-n agrafe
Maria, –
cã-s un mort !
Gîndul
! cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn
tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti
cã nu poþi merge printre lume singur
cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn
giganþi ciocani în tîmplã îl pocnesc
pe cine mai duci tu de mînã, frate ?
cînd Gîndul Morþii sîngele i-a curs
cînd Gîndul Morþii ca un frate geamãn
mai mult decît un mort fãrã sicriu în veci
pe care-orice regat al morþii îl respinge
cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn
tu casa ta nu þi-o mai pãrãseºti
ºi gîndul Morþii-l ungi cu gura
un cal bolnav privindu-se-n oglindã
capul culcîndu-þi pe grumazul lui
plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn
cu Gîndul Morþii ca un frate geamãn

14 15
simþi cã enormã-i locuinþa
iar tu nu eºti vreun Cavaler de Preþ
ºi Gîndul Morþii-ncet
va stinge lumînarea
ºi-or nãvãli gîndacii impotenþi
ºi-apoi pãianjenii furnicile mãreþe
ºi cîrtiþe la braþ
ºi devorîndu-þi Gîndul Morþii
fratele tãu geamãn
sãtulele fiinþe-þi vor dormita alãturi
singur lãsîndu-þi goalã locuinþa
vei cãlca la drum
surîzãtor în Þara Morminþilor
ºi fiindcã-n ceruri e scris
cã ai avut odatã un mormînt
în Dumnezeul
simplei calitãþi a Morþii
nimeni nu-þi va mai da o locuinþã
plîngi Gîndul Morþii ca un frate geamãn
pe cine mai duci tu de mînã, frate ?
Persona
! o persoanã care merge pe drum
cu amintirea traumaticã a unei mame
moarte, a unei gropi metafizice care-i
ameninþã mereu cãlcîiul cu rãsuflarea
îmbujoratã asemeni nãrilor unui guzgan
senzual amintindu-i cã buza pe care
acum ºi-o poartã cu semeþie va
implora acea narã care-l goneºte
16
sã-i dea cîndva sãrutul de graþie
care dezleagã buza de semeþie ºi
sãrutul de pãmînt cãci el unde s-ar
putea duce decît pe pãmînt ºi-atunci
nu-i pricinã sã fie plãtiþi atîþi bani
pentru-a întreþine modern o închisoare
cînd inima lui palpitã înspãimîntatã
cã cheaguri greþoase de sînge cînd
nu mai pot merge ca el singur pe
drum nu se gîndesc decît sã facã
în jurul ei o carcerã : persoana îºi
cojeºte în piaþã o roºie coaptã
ºi iubeºte muzica fiindcã persoana
care vinde ardei are o voce excepþionalã
iar cel care lîngã tejghea
deseneazã de bunã seamã-i o per-
soanã care umblã dupã un ban
ºi cu toate astea nu mã va primi
sã-mi odihnesc ciolanele cãci ea
care i-ar încãlzi de minune patul
în toiul nopþii umblã ºi-o dor
picioarele ºi poate va da dumnezeu
ºi ne vom întîlni odatã eu cu pic-
torul exact în colþul strãzii cînd
va voi s-o ridice pe braþe ºi-l voi
croi peste faþã s-o lase jos pe
trotuar cãci ce-i o persoanã pe
care-o dor picioarele cînd s-au
fãcut masacre ºi iatã tot naºtem
cum o persoanã într-o furie dementã
pleacã alãturi la vecinul declarîndu-i
pe neaºteptate cã-l ameninþã moartea
17
cã soþia lui se dezbracã întotdeauna
goalã cã soþia lui l-a pãrãsit pentru impotenþã
cã asta nu poate fi adevãrat
cînd el a necinstit de curînd o fetiþã
...cãci unei persoane care merge
nu-i stã bine sã compunã
în vers clasic cu atît mai puþin
liber fiindcã acolo unde plopii
foºnesc ºi-ntr-un pantalon vãrgat
ºi destul de bine lipit de pulpe
pe peron se plimbã o femeie eu
n-am nici o cunoºtinþã – o persoanã
-n orice loc nou pãtrunde trebuie
sã se cunoascã mai întîi pe sine
însãºi ºi-n al doilea rînd sã întrebe
pe vreun localnic unde
e W.C.-ul – cãci o persoanã care
merge trebuie sã iubeascã muzica
ºi sã cînte pentru cã muzica
e singura cãreia îi e permis sã
vorbeascã despre moarte fãrã ca
nimic s-o atingã
s-o maculeze – de
aceea oamenii o carã dupã ei la înmormîntãri
precum pãrinþii fleºcãiþi
îºi þin în pat cu ei copilul în timpul
actului pentru a creºte în el un suflet
pe deplin materialist cãci
o persoanã trebuie sã iubeascã
muzica ea care nu dispreþuieºte
nici gura cancerosului ºi nici a
ipocritului ºi nici a mincinosului
18
ºi nici a perversului ºi nici a mutului
ºi nici a celui care lipsit de gurã
surîde cu anusul
ºi nici a morþilor
care cîntã de bucurie cã ºi noi
vom muri cãci o persoanã
nu-i nimic altceva decît o persoanã
ºi atunci de ce se ocupã alþii de
aceastã persoanã ? de ce o-ntreabã
dacã-i o persoanã cînd vãd clar
cã-i o persoanã ? de ce ridicã puþoii
degetul autoritar spre aceastã persoanã
zicîndu-i cã-i este interzis sã se aºeze
în cutare loc fiindcã alþii... ºi iar
el e numai o persoanã ºi asta-l
calmeazã cãci el e numai o persoanã
ºi de ce o persoanã are dreptul sã-l
întrebe dacã nu a ucis nu a furat
de-ºi bulbucã ochii ca un dement
cãci el e numai o persoanã ºi doar
el ºtie perfect definiþia unei persoane
ºi-atunci surîde liniºtit
cãci s-a fãcut noapte ºi o persoanã
închide ochii or el trebuie sã iubeascã
muzica ºi-n vis îi cîntã hipersensibile
coarde – în carne ºi palmele sale
se unesc în adoraþie ºi ascultã toatã
noaptea pierdut în extaz – nu-i exclus
ca aceastã persoanã sã þinã discursuri
într-o bunã zi cãci el ºtie perfect
definiþia unei persoane : nimic
nici moartea nici crematoriul nu
19
te pot schimba odatã pentru totdeauna
obligîndu-te sã nu faci
anume fapte, persoana poate sã
treacã peste asta, nu existã
experienþe capitale – persoana le
înghite pe toate ca funcþionarul
Leviathanul !
Rod
! nu vreau sã-mi creascã ochii de dement
ºi mîinile ca de copil slugarnic
dar sînt în ziua mare jefuit
de rodul meu
visat din burta mamei !
îl simt cum trece
ºi-n batjocurã
îmi strîmbã formele cu greu închipuite
ºi-n armonia purã ce-o presimt
varsã urina unui urlet, El,
Nevãzutul.
nu vreau sã-mi creascã
ochii de dement
ºi mîinile ca de copil slugarnic
dar gol strig : sînt furat !
ºi ochii-ncep sã-mi iasã din orbite
cã douã lacrimi mari care-ar pãºi !
20
Turn
! sînt oameni graºi
ºi doar cu degetul dacã-i împungi
plesnesc (oameni graºi care îngraºã ochiul)
ºi curge un lichid
ca urina de porc din ei.
s-a convenit cã-s tari
ºi fecioara mai bine-ºi oferã sexul
decît sã-ºi înfigã dinþii
în beregata lor miºcatã rotund
ca un vierme care-ºi pupã coada.
un om aºa gras poate acoperi în întregime
LUPTA SFÎNTULUI GHEORGHE CU BALAURUL.
sînt oameni graºi cu o grozavã lipsã de tact
care-ºi cîntã cîntecul lor preferat : „Sînt oameni graºi“
chiar de la viersul : „Viaþa e frumoasã“
cînd un bãrbat ºi-o femeie tînãrã
îºi pun în groapã copilul lor mic
ºi noi cîntãm : sînt oameni graºi, Don Cezar,
ºi fete lubrice sînt
care-ºi încoardã pieptul tîmpit cãtre lunã
ºi cîntã extatic :
„sînt oameni graºi, Don Cezar“ !
La Baaad
! iatã, Mil, vino-n cîmpie !
pot fi eu sigur
cã nu te chem spre-a te ucide ?
sã te duc sã vezi
21
altarul lui Raz Or, nimic. Moartea e-n gîndurile dumitale. Cum în gîndurile
e scobit cît o coajã de nucã mele-i zic, priveºte din nou, orbule, ce, eºti hoþ de drumul
e din cearã mare ? nu mã jefui de-aceastã revelaþie ! Priveºte expectativ
totul aidoma s-a pãstrat ºi mã trimite c-un semn din ochi spre sorã sã-mi deie fiþuica :
fii atent ! ºi nu rîde pe ea era scris :
cu rîsul tãu de om liber
printre roze printre crini
aici e mãrturia
cresc îngerii cei senini
priveºte-l ! i-a cãzut
din marmorã dãltuiþi
vorba-n plãmîni
vino la noapte sã ne lovim în dinþi !
ca o piatrã în cap
nici o bîiguialã pe buzele lui Am ieºit cu doctorul pe salã, popor, soldaþi, femei
e straniu de cuminte ºi-un trup înalt (cu pãrul negru) armonios ºi plin
a devenit de fatã, mai înaltã c-un cap ºi decît mine ºi decît
strãveziu tot doctorul se-ncheia la bluza de flanel care-i desco-
ºi pe seama trupului sãu perea în spate în triunghi cîte o margine-a omo-
o lecþie de anatomie plaþilor fascinanþi. I-am lipit doctorului o palmã
e binevenitã : peste gurã ºi i-am þipat pipãind cu mîna tremurînd
spre uºurare pielea finã, dezgolitã : uite, doctore, n-o gãseai, uite
el însuºi a agãþat Moartea ! Am fãcut semnul crucii atent ºi buzele
cîte-o tãbliþã roºii-n atingere dãdurã sãrutul !
de fiecare organ
cu douã oase galbene
ºi-un cap de mort rînjit : La Baaad
„nu atingeþi ! moarte !“
! ...ºi iatã unul dintre poemele lui Raz :
într-o noapte, lucrînd la un poem, extenuat fiind (capul
La Baaad aproape îmi cãdea pe masã), efortul trupului meu era
continuu ºi-al gîndirii mele de asemeni... eram obosit,
! vino, Mil, în cîmpie, sã fii de faþã la conversaþia mea imposibil de excitat, cu orice tentaþie... m-aº fi dus sã mã
cu doctorul radiolog. Intru, îmi ciocãne pieptul cu degetul culc... ºi cum stãteam aºa ca un ghem abrutizat am auzit
ºi-mi zice : scumpe Or, treci în þarc, sã te vãd pe dinãuntru. o voce care rîdea... am crezut cã-i cineva în încãpere ºi-mi
Mã vede ºi-mi zice : nimic, scumpe venea sã scuip deoarece am o mare pudoare a compoziþiei...

22 23
nu era nimeni... ci doar un sîmbure (probabil îngeresc) din ce mie nu-mi mai poate
mine se concentrase c-o stãpînie-a lui nevrînd sã ia parte schimba viaþa or þie-þi poate
nici la revolta, nici la oboseala mea omeneascã, nici la fi încredinþarea
efortul meu spiritual... un sîmbure, atît, c-o inocenþã-a lui, prieteniei.
care rîdea cu gura mea de carne... eram obosit... ºi fiind ce-mi poate mie schimba
un om citit n-am luat-o în tragic ci doar m-am întrebat viaþa, Mil ? aici la Baaad
dacã n-oi fi nebun... aºa, ca de-o chestie, i-am strigat : aºtept sã vinã noaptea
paiaþã !... ºi el mi-a strigat : paiaþã !... am continuat sã mã asemeni sufletului sã coboare
screm sã scriu ceva spre a auzi din nou rîsul acela în trupul meu cel
liniºtitor, dorit, ºi-am urlat ! lasã-mã sã intru în tine, pãcãtos aºtept sã vinã
pentru totdeauna sã intru în tine, ori mãcar atunci cînd noaptea spre-a trimite fumul
nu mai pot ! þigãrii-n petalele de trandafiri
din odaie spre-a-mi fierbe-ncet
cafeaua ºi-a o sorbi lacom
La Baaad spre a-mi da rãgaz meditaþiei
spre-a cugeta la trupul mort
! aºteptînd sã vinã moartea al Mamei ºi la Moarte cele
treaz lucrez pentru gloria ei douã buze date fiecãrui om
or, cel ce nu ºi-a-nflorit carnea spre-a avea o gurã care sã
pentru preþul Timpului ºi-al ei rãmîie mutã !
e nedemn de glorie. aici
la Baaad, Mil, nu te pot
lua pãrtaºul morþii mele La nymphette
poate voi mai umbla cu
faþa de untdelemn pîndind ! presimt cum va
prin deschizãtura ochilor veni moartea... într-o
forme vagi numai carnale dimineaþã ca aceasta
pe care le-am iubit atît, mã voi trezi cu ochii
poate-mi va fi dat sã descopãr nevãzînd nimic mai
cîteva zile din viaþa mea mult decît o camerã,
pudice ºi negrãit de senine tu vei fi plecatã ca
în care sã scriu acea operã acum, îþi voi strînge

24 25
lucrurile (aºternutul) meu ce-l simþeai în preajmã
apoi voi întinde încet ca pe o pasãre
cuvertura... îmi va prii planînd cu
liniºtea ºi voi fuma aripile desfãcute
þigarã dupã þigarã asupra pãmîntului
ºi voi bea cafea, cîte ...într-o dimineaþã
puþin, sã-mi ajungã... ca aceasta, ducîndu-mã la apã, am
voi cînta încet la întîlnit o fetiþã
chitarã o melodie pe care þi-am arãtat-o ºi þie
auzitã la télé – ºi-mi numind-o un pic depravatã
voi ºterge lacrimile cãci se purta cu o rochie albastrã
din colþul genelor ºi cu un umãr gol...
mã voi convinge cã am privit-o mai cu atenþie
am fost bun în toate ºi m-au surprins
pentru a putea muri
ochii ei încercãnaþi enorm
împãcat... aºa mor
ºi buzele palide de femeie
doar atîþia oameni
ºi glasu-i moale ca o deschidere de petale –
nevoiaºi în Baaad...
am întrebat-o : cine eºti ? tu eºti ?
dacã nu voi muri
imediat, voi pleca ºi mi-a rãspuns : eu sînt !
sã tîrguiesc – dar în Cine ? cum aºa, eu sînt, cine ?
grabã, socotind cu eu sînt, mi-a rãspuns din
atenþie banii... nou, cu pudoare, ºi pãrul
îþi voi cumpãra trei ei lung ºi mãtãsos spunea totul –
fire de crin ºi le voi ºi de ce-ai venit tocmai în aceastã dimineaþã ?
pune apã proaspãtã n-ai prins o clipã bunã.
ºi-am sã-þi scriu un bilet ; aminteºte-þi acum mi-a trecut.
mîinile mele strãvezii poate, ceva mai înainte,
care nu-mi mai puteau acoperi ochii încã te-aº fi urmat.
de acele spaime te-am dorit mult
continue, care-i umpleau încã de pe cînd iubirea era pentru mine castitate.
...nu e vorba de viaþa atunci sã fi venit
mea, e vorba de trupul te urmam fãrã pic de durere

26 27
la gîndul cã aceastã însoþire a noastrã trecînd peste carnea goalã
avea sã fie de scurtã duratã, ca un vînt de roºaþã-n
pe-atunci nu concepeam obrazul pal al unei
iubirea fãrã moarte. prezumptive defuncte.
nu mi-ar fi dat o lacrimã întrucît nu era o neguþãtorie
cînd, ajunºi pe cîmpie, la mijloc nici o-ntîmplãtoare
m-ai fi înfãºurat cu trupul tãu potrivire de organe
cãutîndu-mi cu buzele buzele îndrãznesc sã spun cã era
– eram inviolabili, suava pereche o iubire mai purã ca o
a gîndacilor de cearã. suferinþã. trupurile noastre
acum du-te cu precauþie de untdelemn curat
cãci cel mult îþi pot muºca umãrul gol luceau asemeni unor tronuri vecine
dar nu te mai pot iubi : armonizînd absenþa
cine te-a oprit atunci ?... ºi omniprezenþa cea mai sfidãtoare :
ºi totuºi nu-mi pot reþine
numai capul ei palid
un sãrut care þi-a descoperit sînii încã neîmpliniþi
cu pleoapele trase
ºi nici sexu-þi
ca-ntr-un somn letargic,
nu mã pot opri sã nu-l mîngîi pentru cã totuºi tu eºti singura
care mã mai poþi salva fãrã bucurie, cãpãþînã de crin,
dar – atenþie ! – vecinic mã fãcu sã-nþeleg
rolurile sînt inversate, cã ceea ce noi sãvîrºeam
cãzneºte-te sã mã ridici în braþe era dinainte-ndelung pregãtit
ºi ca o libelulã din dormirea adîncã
dã din picioare din care s-a tras la-nceput Moartea !
sã te ridici cu mine deasupra oraºului !

Copilãria lui Ario Paradis

La Baaad
! am fost copil în Baaad ºi-nafarã
! am cunoscut o femeie prin de mine nimeni n-o mai poate spune,
legãtura de sînge : frumoasã or cine poate spune cã-am fost copil
cînd o doream cãci frumuseþea în Baaad cînd toþi de ea amintindu-ºi
nu e o formã ci o stare au ochii în lacrimi ? ºi-adeseori

28 29
cu toate-acestea mã-ntreb :
am fost copil în Baaad ?
e vreo deosebire-ntre trupul meu fraged
culcat în frunze pîndind apariþia
unui alt trup, de fatã, sã treacã
pe-alãturi sã mã pot hrãni
cu iluzia singurãtãþii ei dulci ºi parfumate
ºi trupul meu gol într-o raclã subþire
hrãnindu-se cu iluzia morþii ?
ºi acel þipãt ºi sînge care se lasã
ca douã mîini tãcute pe pieptul meu
ºi-n frunze cu ochii pîndind fata
care se întoarce palidã cu un copil în braþe,
Dumnezeule ! pe ce ai mai scump,
poþi oare sã-mi spui ?
am fost copil în Baaad ?
am fost copil în Baaad
cum mama a fost copil în Baaad ?
spune-mi cum am fost eu
copil în Baaad cînd
mama mea a fost copil în Baaad ?
spune-mi atunci de ce nu laºi
Dumnezeule-n frunze sã se joace
copiii-n Baaad ?
La nymphette
! tînãrul cu faþa galbenã
ºi cu gura mutã a înþeles cã
nu are rost sã mai schimbe vreo
vorbã cu concetãþenii lui
30
fiindcã dacã-ntr-un fel ei i-au dãruit
viaþa tot ei i-au dãruit ºi moartea
ºi egalitatea perfectã
a acestui joc i-a fãcut chit :
orice vorbã e de prisos, numai
cã în frizerie poþi ºi filosofa
cu glas tare dacã vrei : domnilor,
nu gãsiþi un scaun mai mic
pentru fetiþã ? or nimeni nu rãspunde
nimic iar tînãrul
cu faþa galbenã continuã
sã priveascã-n tãcere scaunul
înalt cu speteaza lui în
alãmuri galbene lucitoare
cu pedalele lui cu rezemãtoarea
care se înalþã ºi se coboarã,
cu braþele pe care mîinile se
reazemã într-un repaus sinistru
ºi mai departe capul fetiþei
cu tenul mãsliniu ºi cu pletele
lungi cu picioarele atîrnîndu-i
speriate spre podea fãrã s-o
ajungã precum cei care sînt
spînzuraþi ºi aºteaptã sã se rãreascã
încet clienþii pentru
a fi luatã în primire, or
tînãrul cu faþa galbenã oferã
rîndul cu amabilitate altora
cãci privirea-i s-a fixat asupra
acelui scaun, miratã, cum
scaunul nu-ncepe singur sã
prindã ca-ntr-o menghine
31
trupul fragil al fetiþei
ºi chiar se mirã de aceastã
muþenie a scaunului ºi
pîndeºte cu speranþa în ochi
spre frizeri ºi e aproape sigur
cã nimic nu se mai poate
întîmpla ºi plãmînii i se
contractã dureros cãci ar vrea
sã mîngîie pentru ultima oarã
pletele fetiþei, s-o umple de
sãrutãri dar mama aºezatã
pe scaun cu picioarele desfãcute
ºi cu rochia umflatã în dreptul sînilor
dã semne de nerãbdare,
or lui stomacul i se contractã
dureros ºi singura explicaþie
care se poate da în cazul unei
cãderi bruºte la pãmînt ºi-al
unui urlet isteric e cancerul
ºi el încã nu-l are sau îl are
ºi nu ºtie ºi amîndoi, el ºi
fetiþa pe scaune alãturate
închid ochii iar pletele lor
ating podeaua tãcute
ºi amîndoi se privesc din
cînd în cînd pe sub genele
aplecate asemeni unor crini
care-ºi pierd încet-încet
parfumul ºi nici un semn
nu-ºi vor mai trimite unul
altuia !
32
La Baaad
! iubirea mea pentru Ilen nu se destainã
cum ºi sãmînþa care-a zãmislit-o
semn ponderabil nu a dat decît
cînd prinsã fu în goana morþii,
ºi trebui’ s-o-ndrãgesc pîn’ la demenþã !
cu gura mea pe gura Morþii-þi zic
Ilen, azi sînt al Alteia, ne suge
plãcerea zi de zi, numai la tine
mai pot privi ºi treci zîmbind,
Ilen, din libertate purã,-a suferinþei
i-am dat chiar Morþii numele ce-l porþi,
m-am jefuit de ultima speranþã,
Ilen, apropie-te, nu vei mai gãsi vreodatã
bãrbat atît de singur cum sînt,
ai trupul înflorit ºi plin, Ilen,
curînd de tine-mi va fi spaimã
cãci vei intra în ceata celor graºi
ºi ca un tron galben vei moºteni pãmîntul !
Ilen, eºti încã liberã, apropie-te
îmbracã trupul Morþii-n cîmpie coborînd
ºi nevãzuþi de nimeni ca viermii convorbind !
Perfectum
! de ce-þi spun, Mil,
cã a crede-n perfecþie.
nu-i o credinþã fanaticã,
te rog sã mã vizitezi în cîmpie
unde sînt foarte necunoscut,
33
puþini mai tresar Copilãria lui Ario Paradis
la asemãnarea-ntre
omul mãrunt ! sã se topeascã trupul rîvnit ca untdelemnul
pe-a cãrui faþã se citeºte sã curgã-ncet spre mine sã-mi scalde carnea-n el
un dram de imbecilitate ca sex matern sã mã redea acum ºi-n ceasul morþii mele
ºi de orientalã indolenþã
ºi Raz cel cu dinþii strãlucitori
ca legea Talionului, ºtiu, acest trup schimbat ca untdelemnul
sã te duc s-o vezi e doar sãrutul Morþii ori al lui Dumnezeu
pe Maria Creaþa, cel care zilnic carnea ne-o suge spre-a fi singur
tîrfa oraºului,
de vîrsta bunicii mele ; cãci carne-n carnea noastrã a fost ºi l-am gonit
nicicînd un artist ca pe-un copil din pîntec spre-a fi în lume singur
n-a conjurat acum ºi-n ceasul morþii mele !
în gloria operei sale
atîtea fiinþe-omeneºti
cîte-a supt
trupul acesta sãlbatic Copilul Bãtrîn
ca un munte de cearã :
te-ai aºtepta ! ...sã ne-aducem aminte de acea varã la Stribi ºi de
s-o vezi oarbã de mînie, Verbul ; de calmitatea acelei vremi cînd în cupola
o, nu, nu, roºie uciderea devenea neînsemnatã ; dorinþa de somn
priveºte-o cu atenþie a celui care s-a simþit una cu moartea asemeni
în cel mai neînsemnat amãnunt femelei de cangur cu punga ei ; sã ne amintim Verbul :
ºi nu vei avea iatã, acest animal degenerat
sã-i reproºezi nimic, cu nasu-n excremente dar gata
de la pãrul albit, rar,
oricînd sã ucidã întru gloria speþei sale,
ºi carne
pînã la osul ei, iatã-n aceastã dimineaþã o formã femininã ivitã
totul, din faþã : ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent,
absolut totul cu siguranþa lucrurilor moarte – ca un soare placid
a luat forma doritã, închizîndu-se-n boltã, – dezvirginarea ei s-a întîmplat
perfectã, în noaptea care a trecut ºi gura ei întredeschisã
încît nu poþi sã-i reproºezi nimic ! dezvãluie ferocitatea ºi albeaþa dinþilor ;

34 35
carnea ei a simþit cu acuitate în delirul masculului
exactitatea ºi rãceala unui sicriu ca o compactã formã
în aer ; iatã, la rînd la dentist, masa suferindã ca o
ºedinþã de hipopotami mergînd de colo-colo mai puþin
conºtienþi
decît pruncul în pîntec foindu-se de colo-colo ;
iatã, femei trecînd arãtîndu-ºi trupurile cît mai dezgolite
bucurînd ochiul celui cu bani ca ºi pe-al onanistului
celui cu muºchii tãiaþi, de atlet,
ca ºi pe-al celui palid îndrãgit ºi iubitor al morþii,
trupuri, ducînd cu ele amintirile cãzînd ca pãrul,
regretul de-a nu fi cunoscut totala devorare-ntr-o clipã.
grava lor vinã de-a fi imperfecte resimþitã-n mersul lor; ºi iatã,
Copilul Bãtrîn, rotindu-ºi gîtul, nu dupã aºtri
impenetrabili ci doar spre-un spaþiu gol pentru a-ºi
recîºtiga siguranþa iniþialã,
spre-a pãºi aerian, fãrã scop, fãrã ostentaþie,
sã-ºi bucure dorinþa lui de nimic ;
mersul lui e tãcut, plin de o cumplitã durere, parcã,
de-a fi nevoit sã calce pe ceva, neauzit asemeni paºilor
de pisicã-n nopþi cu lunã plinã cãlcînd ca-ntr-o inimã finã... !
La Baaad
! ...iatã ce-am visat într-o noapte : patru bãrbaþi (unul
gol), eram oare printre acei bãrbaþi ? eram cred printre
acei bãrbaþi ; unul dintre ei a fost rãu batjocorit, îl
vedeam cum se ghemuie jos ca un maþ (ºi-o scurtã
strãlucire ca o decapitare). Urmãrit ca o fiarã printr-un
oraº ce-n minte-mi era oarecum cunoscut din copilã-
rie, spaima mã fãcea sã nu-mi dau seama cã sînt om
36
ºi fugeam ca un cangur besmetic prin galerii subte-
rane ca-ntr-o minã pãrãsitã sau ca-ntr-un metrou.
Hipnotizaþi de un curent vînãt oameni treceau încolo
ºi încoace ca purtaþi pe fire electrice. Nu-ºi aruncau
o singurã privire unul altuia ca ºi cum ºi-ar fi fost
martori unei fapte peste putinþã de ruºinoasã. Din
tavanul galeriilor curgea continuu þãrîna care ne fãcea
sã scuipãm. Ajuns în faþa unei uºi de ascensor am
apãsat pe un buton ºi m-am trezit urcat într-un tren ale
cãrui banchete erau pline. Am stat lîngã fereastrã iar
la 3 m, de mine stãtea o fatã. Am început sã ne privim.
N-a durat mult (zîmbea angelic), cînd cel care mã
cãuta cu pieptul dezgolit ºi pãros ca o gorilã mi-a rînjit
în nas de dupã geam. Am plonjat într-un comparti-
ment unde cîþiva oameni m-au privit surprinºi. Para-
lizat, muþenia mea era un semn de totalã milã. El a
intrat, c-un surîs a spus : Domnilor, cu dumneavoastrã
n-am nimica, ºi ridicînd toporul mi l-a izbit în moalele
capului. M-am gîndit sã fug, dar n-avea nici un rost.
În urma mea el a lãsat urmãtoarea vorbã : Domnilor,
este un lucru calculat, nu poate fugi decît maximum
200 de metri ºi l-am prins ! trezindu-mã puþin m-am
gîndit cã la 100 de metri s-ar fi putut sã-mi aparã în
faþã 3 oameni în uniforme ce mi-ar fi luat apãrarea.
ªi-am adormit surîzînd de arma ce-o purtam cu mine.
Cum am apãrut, omul, o clipã descumpãnit clipi ºiret
din ochi ºi-o luã dupã mine. Eu cãutam sã dau cît mai
multã eleganþã miºcãrilor mele ºi cei 3 în uniformã
mi-au apãrut în faþã. M-am împleticit printre picioarele
lor dar ei nu ne luau în seamã ca pe niºte copii care
se hîrjonesc. Resemnat am primit cea de-a doua lovi-
turã în moalele capului. ªi pentru-a mã convinge
cã totul a fost vis am lins cu limba picãturile de sînge
de pe pernã ce se lãþeau ca florile cînd se desfac !
37
 Turn asemeni parfumului tuturor morþilor
dupã ce s-a dus duhoarea cãrnii
! gangul îngheþat în usturimea întunericului se cînd i-am dat sãrutul dintîi care ne-a adormit pe loc
înãlþa cu aerul cã se obstineazã sã aºeze morþilor
pe faþã o mascã mortuarã ca un urangutan de ce nu-i o mînã de înger
disciplinat. sã facã din moarte-un sãrut
Turnul se numea Turnul Prinþului Fericit, ce nu te mai trezeºte ?
Turnul Perfecþiunii Violate, unde-i þinutul în care
Turnul Unghiului, Turnul Cavalerului Plîns, zace îmbrãcatã în cearã
Turnul Copilului mort, Turnul noaptea aceea ?
Blînd, Turnul Palid, Turnul Iubitorului Morþii :
Blum-blum se auzea Viermele cãzînd cu capul de de ce am fost smulºi de acolo
marmora treptelor : fratele meu, nu-þi pot veni în ca doi prunci oribili
ajutor ! Lumineazã-þi faþa ! Priveºte-mã-n faþã ! nevoiþi sã se nascã ?
nu te sfii sã mã ucizi, dar priveºte-mã-n faþã ! ca
un rac de sînge inima porneºte goana ºi n-o poþi ºtii cã în curînd
goni fãrã încetare. Blum-blum, blum-blum, blum-blum, îmi voi aminti
auzi cum bat valurile negre de sînge la Tronul tot mai puþin
Morþii, la Tronul Absolut al Morþii ºi Moartea ºi taci
plînge în perfecþiunea singurãtãþii ! ca un sex veºnic implorat
sã-þi dea o nouã viaþã !
Copilãria lui Ario Paradis
Confiteor
! nu-mi aminti la Baaad de fata cocoºatã
pe care-aº fi vrut s-o am pentru frumuseþea !
inexplicabilã a picioarelor
ºi chipul ei glorios de infantã dispreþuitoare : ! dar dacã însuºi
trupul nostru cel de carne
mi-ai aminti cum în cãmara maichii
cu mîinile ei mi-a fãcut patul (în camera slab luminatã) ivitu-s-a capul în
cu ierburi care miroseau pîntecele din douã pãrþi

38 39
unindu-se ca un cu eleganþa unui cal galopînd
sãrut mustrarea pentru priveliºtea celui pãlmuit
dacã cel care nu pe noi înºine ne-am fi putut ocoli
se iubeºte pe sine nu cu þipetele-acestea de trei ori
se naºte ca pe o duratã de amarant bazilicã :
vom putea sã ne iubim oricum am fi putut ajunge
hypocrite lecteur Fiinþa transparenþei
tu care citeºti mai bine geneza : fãrã lanþul cauzelor acestui strigãt :
în foirea unei pizme : inclemenþa zilei :
dar ah toatã viaþa am fi putut muri poate izbãviþi
mi s-a luat ah toatã ºi nu-i nimc murim astãzi
viaþa toatã mi s-a luat mai tãcuþi ca viermele care se aºeazã pe ranã : pleromã
mînca-v-ar Moartea ! strãini cu mult mai mult de moartea
care subt esenþa
! subt esen-
sufletului nostru gol
! gîtlejul care te usturã în anotimpul echivoc se prãbuºeºte !
ars de crugul unui þipãt revenind spontan
dar atît de adesea cu monotonia unei legi – !
îngrozit de larma posibilã
înghiþi ºi acest þipãt ! totul ne vine din aceea cã vrem
ca pe o cupã de otravã sã fim cu orice preþ fericiþi :
ºtii însã cã mai mult iatã, de pildã, Domnul
þi-ai pierdut ºansa o învesteºte pe Doamna
de aceastã realitate sã te vindeci : cu Ordinul Caracratiþei,
umiliþi nesiguri ea
numai ochii lucind o sãmînþã de speranþã într-o poziþie solemnã
atît de vinovaþi ne vom de vacã care se lasã
prãbuºi subt povara acestor þipete mulsã
avortate (ca un sac de moaºte) – cu dificultate acceptã
am fi putut ocoli ºi un surîs conjugal

40 41
le jupoaie pielea abandonul nostru cel mai senzual
obrazului – pacea noastrã fãrã credinþã
întîi sã fim fericiþi morfina lui domnu’
ºi abia dupã aceea ºi dulceaþa cea de pe urmã
sã vedem dacã se poate : liniºtirea noastrã
empiria de zi cu zi
nu privim la un atent examen
rãul în faþã
nu prezintã nici o siguranþã
îl dãm afarã
ºi moartea noastrã astãzi
ca pe un cîine
care s-a-mpuþit ni se pare o utopie
nu privim Timpul în faþã metodicã – un bovarism –
iarã de moarte ºi-un happy-end
nu ne ocupãm deloc. demn de toate bazmele –
împotriva tuturor numai din slãbiciune
evidenþelor am crezut aºa :
vrem sã fim fericiþi, o credinþã –
pãºim atîta ca o cãpuºã – ;
nenoroc ºi-atîta irevocabil
grea nefericire e numai acest flux inflorescent
care poate acest individ de carne
sînt avuþia noastrã suferitor de carne trãgînd
ºi tot ce ni s-a dat
în toate pãrþile
de dus
ºi îndoiala fizicã mortalã
ratãm ºi ºansa
de a fi ca un ins balonat umflat
martorii acestui timp ! ca un balon ºi de aceastã
balonare o sã crape :
! irevocabilã e numai
aceastã fiinþã a noastrã
! aceea ce numeam irevocabil care nu poate nu mai poate
ºi-ntr-un anume fel – ceva divin, de-acum sã deie înapoi !

42 43
 ! într-a ciclului
viaþã
! sîngele care în aceastã noapte ne interzice fãrã de moarte !
ca pe niºte crizanteme azvîrlite de-o cãlugãriþã dintr-un chiup
vag in ca vãlul Mayei zephiros blînd mai îndurînd
sã poarte trupul Confiteor
invadat de o transparenþã ca o realitate fermã metafizicã,
sîngele acesta curge pe feþele de foc ale morþilor ! toatã viaþa mea a fost
deosebind mai bine moartea de sterilitate ! un hagialîc
zicîndu-mi cã acela ar fi
! pãmîntul sfînt : iatã urma
tãlpii lui Buddha –
! oh ! imbecilii ºi demenþii ba nu, acela –
pentru care sufletele noastre ºi astfel hãrþuit
atît suferirã întîmpinat
nici o pedeapsã nu-ºi aflã.
de chiar Fraþii ºi Surorile mele
tragic destin
însuºi Tatãl
mai purtãm pe pãmînt,
cu acel incredul rîs al demenþei
Moarte,
atîta de curvã, prigoanã ºi discriminare
feþele noastre doar violenþã ºi toþi mînîndu-ºi gîndurile
ar fi meritat în convoi de represalii mute :
în moarte sã se umbreascã ce ai avut oare
la-ncercarea aceasta ce ochean al fatalitãþii
doar noi de totul vedeai ?
cei curaþi dintr-o osîndã-a vieþii uniformã
ºi cei buni Baaadul e o cetate
trebuiam primiþi, vãditã de transparenþa obrazului
numai noi, rit suprem, nu e tãrîmul Învierii
n-ai fost dreaptã cu noi e desãvîrºita transcendenþã-a Morþii –
ºi iubind Argos al crimei
variatele hoituri Thebã a incestului
ºi pe ei Egipt al robiei
i-ai coborît Canaan al fãgãduinþei

44 45
mizerã drojdie a visului La Mancha
oriunde pe zonele planetei
ca o mascã de fier
îþi acoperã faþa
ca un fulger
îþi despicã obrazul
imaculînd urletul în cel mai
adînc reazem al tãcerii
alt ritm : orgie verticalã
apetenþa rãdãcinii limbilor
ºi aceastã undã curgãtoare
fluviul sîngelui la picioarele tale
te saltã
nici o speranþã nu mocneºte
zariºtea orizontului
solomonari de toate
credinþele faliþi
dar în ciuda
umilinþelor de tot felul
în ciuda conspiraþiei impostorilor
fraþi de-o fiinþã
(mamã mamã ºi ce fel de fiinþã)
aceastã Carte
se scrie negîndu-mã mîntuindu-mã
iactanþã apocalipticã :
aºa da : cãci numai eu
mã voi duce acolo unde ei
mã aºteaptã bucuroºi fericiþi
cã or sã mã omoare :
aducem uneori
o fericire
pe care
nu o mai aºteptãm !
46
Apocalipsis cum figuris
! nu pot sã spun cã-am fost
nemulþumit de legãtura noastrã,
era perfectã în atîtea privinþe
dar începea cu gustul sfîrºitului.
memoria o þine ºi o expulzeazã
cu acea spaimã fatalã
de lucrurile ultime ºi definitive.
bezmetici ca-ntr-un ciclotron
nu aveam vreme sã numim
iubirea moartea decît iubi-oarte
eram întru atît fãrã speranþã
fãrã urmare fãrã nici un rost
cã totu-ncremeni-nafara vremii
într-un adagio fãrã capãt
plînsoare zugrumatã lent
dintr-o bucatã care-i zice
Apocalipsis cum figuris !
Metanoia
! da au fost ºi zilele egale
ca roþile acestui car de luptã
am crezut mult timp
vegetam în credinþa veche
bré omule :
(reluãm)
da au fost ºi zilele egale
(revenind)
ca roþile acestui car de luptã
(în carnea macrã roºã de culoarea ei
fãrã sîngele hemoptizia Morþii)
47
am crezut mult timp
vegetam în credinþa veche
–bré omule
dar nu mai tot judeca
dupã cum arãþi tu cînd eºti mort
mort de obosealã dacã
nu-þi mai merge mintea unge-o
cu unsoarea ieftinã
a suferinþei : oneros
concurs de împrejurãri.
facem greºala asta care o sã ne coste
cã zicem iatã s-a nãscut
la anul a murit la anul
ºi o punem ºi pe diferite...
mã rog – e mai greu de dovedit
dar credeþi-mã pe mine
indivizii se îmbuibã cu atîta moarte
cã doar cîteva zile sã zicem
el cu adevãrat a trãit :
ºi putem ºti
cînd poartã crucea
cum putem ºti crucile-n sînge :
evidenþele primeazã.
iatã zic de aceea nu-s chiar
proºti aceºtia cînd se apãrã
– epoché – ºi dau cu mîinile în lãturi
de la ei tot ce nu-i priveºte
cum ºi-ar netezi pãrul pe trup –
vom numãra orele noastre
ºi dacã una lîngã alta
vor face o zi : bine
48
în aceastã zi am fãcut totul : cãci
Timpul noi îl ºtim nu se mãsoarã
îl cãutãm prin spini prin iarba verde
într-un muºuroi care se miºcã
îmbandajat cu cîtã grijã
La-zarul acesta bolnãvior !
La Baaad
! mã trezesc adesea visînd
urmãtoarea scenã: Baaadul
e asediat de intruºi: într-o
clãdire sînt ultimul apãrãtor
care mai rezistã atacatorilor :
într-un hol imens cu pardoseala
neagrã gudronatã
ca a unui platou de filmare,
înaintez cu o armã
automatã în braþe : cîþiva
intruºi trag în mine în
plin ; sînt ciuruit,
cu ultimele puteri înaintez
însã ºi scuip pe faþa primului
intrus îndreptat spre mine
cu ultimul efort al
plãmînilor un val de sînge
care-i acoperã toatã faþã :
nu m-am întrebat niciodatã
dacã este posibil ca un ins
ciuruit sã mai poatã scuipa
un val imens de sînge în
faþa cuiva dar imaginea
49
în sine mi-a plãcut, s-a decît tãcerii
implantat în mazochismul meu miracolul carnal euthanazic
de zile mari, ºi-mi moartea angelicã ºi giulgiul unei învieri din morþi !
revine cu forþa
reiteratã a unui onanism
juvenil... fireºte La nymphette
aceasta este doar imaginea
centralã, pentru cã visul ! trup alb de fatã care vei muri
în sine are variaþiuni infinite, suflet care n-a gustat ºtiinþa morþii
scena aceasta fiind ca pe o bazilicã
cînd punctul unui fatal viermii teribili te vor ocoli :
deznodãmînt, cînd începutul nu-þi va fi luat decît pãrul
unui calvar care care-þi acoperã capul ºi sexul
se continuã cu... ! spre a rãmîne unicã-n perfecþiune
în pãmînt, sîmbure viu ºi alb
al unui rod întunecat :
Simulacrum
pentru tine nu va fi moartea.
! tu vii ca visul împotriva tuturor evidenþelor or, numai oamenii cu mîna de varice
inexprimabilã inexprimabile plug vor împlînta sã iasã bobul sacru
ca visul cãrnii care inima ne copleºeºte ºi sînii þi-i vor despãrþi unul de altul !
cu urletele sîngelului plîngînd ca o fiinþã
impudicã ºi dezarmantã imemorabilã aproape
Muzã dormind
faþa ta nu se poate þine minte Dupã Claude Monet,
ca plîngerea unui copil Camille Monet sur son lit de mort
are fãptura ta acea delicateþe
blîndeþe-a lucrurilor ultime ! vrem sã uitãm chiar totul, totul
cu umilinþa doar de le pãtrunzi sã ne-mbuibãm, nu de durere,
mysterium tremendum : ens a se ºi ochii ce-au vãzut tortura
îngenunchezi pãrerea noastrã prezumþioasã sã se închidã sã se-nchidã,
mîinile schimnice de lotuºi din truda unor evergeþi dar dacã vrei sã uiþi ºi dacã
muzicã eºti inaudibilã vrei sã te faci cã nici nu vezi

50 51
cum se înfruptã toþi gãmanii de-a mã duce acolo unde nu te-ajutã nimeni
din trupul sfînt al Marii Zile ºi tot ce m-a lovit eu am primit în faþã :
ca la pomana unui mort, dar e celula morþii, sînt acei pumni în inimã,
cum iau mereu nedînd nimica razele reci de sticlã ale lunii
îþi voi aduce iar în faþã cînd cel pribeag în Þara
durerea tinereþii tale, Verii suspinînd se-ntoarce doar
în pîcla somnului ºi-a morþii sã-þi spunã cã nu e Moarte
muza cu faþa muribundã ºi acesta nu e un lucru fericit !
ºi urîþitã ca ºi Moartea

nu uita, dragoste, pe-aceia La Baaad

ce þi-au sfãrmat, fragilã, viaþa,
pe-aceia care ne lãsarã ! La Baaad sã nu mã cauþi
din chipul dragostei doar groaza, printre acei care mãnîncã
nici sãrãcia ta, nici moartea urineazã ºi înºealã
muzei sluþitã-n agonie, printre cei vii sã nu mã cauþi
ºi în aceste vremi în care vreau sã spun adicã
trec indivizii numa-numa de-ar fi aºa mi-ar fi uºor
ºi trec ºi trec numa sã treacã, sã mã gãsesc eu însumi
alinã-þi sufletul cu urã ºi-apoi tentat de împlinirea
alinã-þi viaþa ta cu Moartea ! acestei perfecte socratice-aspiraþii
spre-a n-o lãsa în tihnã
sã degenereze m-aº ºtrangula :
Acolo unde nu te-ajutã nimeni sã nu mã cauþi la Baaad
nici printre cei ce-n tainã
! o nouã ºtiinþã, o nouã gnozã înalþã sufletul, se rãsucesc în groapã
dar eu mã îndrept tot mai des spre a-ºi întoarce bucile
spre locuri cu totul umile spre crucea de deasupra
unde am fost îngenuncheat : unde nimeni îþi zic, sã nu mã cauþi
nu era lîngã mine : unde trebuia sã pompeze inima nici printre morþi
sã pompeze, strãin era totul cã-atunci te-ai dovedi
ca la o benzinãrie... nu mi-a lipsit curajul un putrefact prieten

52 53
ºi trupu-mi sfînt fãrã ranchiunã ori resentiment
e pentru tine doar în deplinã admiraþie
un vas ce-i poþi a operelor celor mai frumoase :
deschide-ncet capacul corpurile frumoase
sã-l vezi de face viermi, urmãrite cu cea mai gravã atenþie
de s-a stricat. or pe strãzi prin locuri dosnice
cînd nici o speranþã ori în plinã strãlucire a soarelui...
nu-þi mai pui în viaþã ca-n urmele tãlpii lui Buddha
ºi nici speranþa morþii am mers dupã frumuseþe ca un halucinat...
pe buzã n-o mai simþi, dacã individul acesta zis Poetul
mã vei gãsi la Baaad, nu ne zice dacã trãim în frumuseþe ºi mãsurã
fãrã speranþã ori în greºalã ºi desfrîu,
zvîrlit precum atunci despre ce naiba sã ne zicã ?
sãmînþa lui Onan ! (i s-a conferit idiotului
aceastã magistraturã supremã
într-o instanþã supremã –)
Împotrivire indivizii dominaþi de
jactanþa unei patrii a inimii
! sînt un poet comun, care mãsoarã totul dintr-o datã
un individ comun ca oriºicare, te întîmpinã fãrã mînie
am exaltat tinereþea ºi moartea ºi cu surîs în colþul gurii
putea-voi avea parte ºi de ca un lãnþug întraurit –
bãtrîneþe oare ?... nu cred... nu sînt rigizi,
s-ajung ferice... nu pot fi înlocuiþi prin mãºti
posed o fabuloasã experienþã trébe cãtaþi în praful strãzii, pe uliþã...
a sãrãciei, o posed ºi n-am o, da, am exaltat tinereþea ºi moartea
ce-i face... ºi n-am crezut
dar la ce foloseºte sãrãcia în bãtrîneþe... putea-voi avea
ºi la ce suferinþa... mai mult decît ascezã ? parte ºi de bãtrîneþe oare ? – sã merg
pot sã-þi lesneascã transparenþa... dupã acest magnific convoi tãcut
dar bineînþeleºi sã fim de frunze moarte de o culoare
amîndouã aceste experieri galben -aurie cîºtigînd ceriurile ?
trebuie fãcute în deplinã bucurie da, neînþelegeri au fost (vor mai fi),

54 55
– unii clinicieni dezafectaþi, dezinfectaþi –
în fapt eu ca ºi Domnul Martin Heidegger
defineam individul drept acea
fiinþã care luptã împotriva morþii...
ºi împotriva complicilor morþii...
singura mea împotrivire
la arãtarea hîdã a sterilitãþii :
suferinþa pentru suferinþã
sãrãcia pentru sãrãcie
tonul diavolului
sadismul unor impotenþi !
Don Cezar
! e oboseala, Mil, ea e cea care-mi desfigureazã
superbul gest al pumnului în atitudinea descompusã
a unui muribund vrînd sã se ridice din patul morþii,
e oboseala, Mil, cea care din strania încãpãþînare
a strigãtului meu alege doar accentele litanice, ea,
cea pe care-o resimt din ce în ce dupã ºapte ani
de goanã,
ºi dupã ºapte ani de goanã semãn exact unui cadavru
ºapte ani perfect conservat ºi-acum lãsat liber
sã aleagã viaþa ori moartea.
cel mai viclean, cel mai nerãnit am fost purtîndu-mi
singur preþul morþii mele, cel mai copil, de n-aº fi
întîlnit-o la Stribi pe Besne care mã iubi ºi-mi jefui
tãcut libertatea morþii mele.
cît de uºor aº putea muri singur !...
la Baaad am întîlnit o fetiþã de unsprezece ani,
murind de cancer în una din pivniþele Baaadului,
a cãrei minte m-a supus revelaþiei excepþionalei
56
bucurii de-a te stinge singur...
din cruzime nu permitea pãrinþilor sã pãrãseascã
locuinþa încercînd sã-i contamineze cu siguranþa ei:
„ºtiu precis cã acolo sub pernã ascundeþi lumînarea,
mi-e peste putinþã sã nu aud cum vã pupaþi noaptea etc.“
am vãzut acea fetiþã, am fost la înmormîntarea ei.
Îmi place sã ºtiu cîte ceva despre întîlnirile lor –
ale fetiþelor ºi ale morþii,
pentru cã sînt sclipitoare de spiritualitate.
cei ºapte ani de goanã mi-au dat acest tremur
al mîinilor ºi-acum ºapte ani exact am vãzut prima
oarã acea femeie frumoasã pe care am iubit-o dar
de care n-am fost destul de aproape vreodatã spre-a
putea-ntinde mîna dreaptã sã-i pipãi obrazul sã-l vãd
de nu cade ºi de cumva nu-i o carne de joc acoperind
forma uºoarã a unui coºmar tradiþional :
þii minte la Stribi cînd ne plimbam povestindu-þi ce des o visam
despuiatã de mîndria ei, întîlnindu-ne
noaptea convorbind în prezenþa despoticã-a unei
femele enorme care totuºi surîdea privind gurile
noastre miºcîndu-se la o palmã una de alta,
excitîndu-se în prezenþa
noastrã
ºi imediat goana
dar treaz
„nu, nu strigam,
serviciul meu e de predicator
ºi ea se culcã cu alþii !“
amarã fãpturã
ºi nu-mi va trece pragul
nu-mi va intra pe uºã
cum n-a intrat niciodatã
sexul femeii în cel al bãrbatului !
57
 Gladiator Or (Oreste)
– fragment –
! îmi pot schimba vestmintele
tonsura pãrului ºi armele ! aºtepþi mai repede sã se sfîrºeascã
pot chiar pãrea un ins ca oriºicare slujba ta umilã
mã ajutã enorm ºi faþa mea, de funcþionar de provincie ;
comunã, poate fi a oricui, grav ºi plin de exultanþã
nici distincþie aristocraticã în acelaºi timp
ºi nici sigiliul acuzat al rasei : ca un preot al lui Apollo
un amestec : un pumn treci pe strãzi : pierdute
nevolnic de þãrînã, în curînd din amintire
îmi pot schimba ºi stilul de luptã ca ºuviþele pãrului.
dar nu pot în nici un fel sã-mi schimb Destinul : închis în camera ta
sã nu mã mint pe mine însumi un balsam vindecãtor
trãim vremuri fãrã ambiguitãþi, la Roma, pentru rana Timpului
(doar în privinþa asta) : bei din cafea
fac parte dintre-acei ce-s însemnaþi ca dintr-o bãuturã sacrã
sã moarã , sã-ºi dea duhul, ºi Moartea aºtepþi, firesc,
moartea mea e programul meu zilnic, cu siguranþa unuia care nu
împãrþitã pe ore, o mãsur ºi-o privesc în faþã... primeºte decît vizite fixe.
de n-ar veni imprevizibilã trudit dupã miezul nopþii adormi.
cum e memoria anilor mei de tinereþe dupã cum mergi
cînd plînsul în ungherul încãperii îngrijorat în plinul miez cãzut al zilei
ca o celulã mã doboarã... minunea
unii, veniþi din Orient verticala iactanþã te urmãreºte :
(aceºtia ºtiu sã facã tot ce-i fatal memorie a feþei – un rictus
comerþ al minþii ºi-o anume senzualitate) primejdios : sar în lãturi
îmi sugereazã sã mã detaºez cei care-i ºtiu înþelesul
acesta-i jocul care-l joacã ºi Divinul, ca de oroarea-ascunsã-a unei arme
iluminarea cugetului care vede totul ucigãtoare.
ºi bunãtatea inimii care acceptã : e adevãrat cã nu te aºteptai de la cele divine :
accept ºi eu : cu mine însumi plin de cruzime ! Moartea iatã manifestîndu-ºi

58 59
graþia : dar e graþie ziua care te apasã lacrimile tale, din nou :
pe gura rîzînd prosteºte, ºi-aceste lacrimi jertfitoare ale tale
equamitatea morþii ºi mereu tot ale tale rãmîn ?
idiotului tãu rîs ? ca un îþi sîntem cu toatã dosada noastrã de sînge
tropãit îngrozitor al unui suferinþa ta de-a voi : Voinþa
feroce animal enigmatic ? de-a nu fi singurã : roditoare
ºi enigma, rodind numai aceste lacrimi ?
recurenþa-n faþa morþii, ºi-atunci bunãtatea þi-i
a Baaadului ºi-a ta, plinã de suferinþã : Moarte :
somnolenþa absolutã, nu-þi poþi
decizia din urmã a sîngelui dezminþi identitatea ºi bunãtatea
gloria lui funestã : ºi rodirea-þi sînt
Dumnezeule : ce este sîngele ? oglinzi ale morþii :
e cumva suflet, îngrozitor de singur
rîul de lacrimi al Morþii : esenþa cancerului interior me ipse
din acea singurãtate a ei rac roºu de sînge mai adînc
o altã fiinþã fãcutã vizibilã ? se prãbuºeºte sufletul
dar el se-mpotriveºte Morþii ! tãu în el însuºi :
ºi în acelaºi timp ºi feþele noastre simt
bieþii oameni agonizînd, morþi, îi pãrãseºte ; consternate paradoxalul
e sufletul vuietul cãzînd al acestui
care astfel îºi vãdeºte eficienþa, Timp !
Doamne, ce e sîngele ?
e Timpul dens ! ºi atunci
ºi neconstrîns ca o fantomã pe strãzi dosnice mã-ntorc ;
care-ºi impune evidenþa ºi dispare ? subt catapulta
e acelaºi gust al eternitãþii, ce, fãrã sã ºtim. necruþãtoare a Soarelui
îl gustãm dosindu-l ca pe o avere, trupul meu pierde sîngele :
e semnul unei avare în batista mototolitã
posibile viitoare imortalitãþi ? îmbibatã toatã de sînge
ori e chipul în care ai sãdit extaziat ºi prostit o priveºti :
în noi sãmînþa morþii irevocabile : spre uºã de asemeni

60 61
asculþi cu teamã ! aveam o speranþã : conºtiinþã a îngerului :
ca unul urmãrit pentru vreo hoþie ºtiu azi cã altei morþi vei
ºi o deschizi ca pe o pungã cu perle lumina gura ca zîmbetul
ºi iar asculþi cãtre uºã unui urangutan mort :
ºi cafeaua fierbe încet ce tristeþe în ganguri : venitic
ºi trandafirii sînt elen sã inaugurezi
negri ca scrumul. Cetatea Soarelui, pereþilor !
dupã miezul nopþii adormi ! ca un individ care ar vrea
sã-ºi opreascã ºuvoiul de sînge
.................................. al inimii apãsîndu-ºi pieptul
dar apãsîndu-ºi-l din ce în ce
mai tare !

Agamemnon ! fluenþa degetelor de mireasã

(Prefaþã) convalescente : o, pentru ce
iubita mea ne însoþim : subt
Domnului Denis de Rougemont vestmintele tale nu se mai
„sunt grec, ... ºi nobil mediteranean“ aflã loc patrie pentru argãþit
Mateiu Caragiale ignoranþa nici în sînul
tãu nu mai e acea dorinþã
! nu e peren gustul cãrnii
nici inima nu e atît de de-a fi O MARE ZEIÞÅ :
glorioasã cît credeam : se (mielcu-
domoleºte fãrã motiv ; vorbim (miercu-
apoi de o moarte fizicã oh ca -rie) : cu Timpul O Logodnã O Inves-
ºi cum ar Exista : prin ganguri -titurã a Cenuºii te opreºte
igrasioase temple aurii lucitori ochii sã gîndeºti cu alþii : numai
defuncþilor rãsar : seminþe în voia celui dormind lîngã
zadarnice pentru un Pãmînt tine subzistã putinþa învierii
Eliberat într-o chietudine tale ca Moarte Purã Graal
metafizicã ! minunat !

62 63
! îmi era dor : ura ura mereu ºterge-mi cu groazã cenuºiul vieþii
pentru apãrãtorii cetãþii blestemate cãci mã vei omorî : atîta
mã covîrºea mereu cu daruri de iubire de neînsemnat am fost ;
iatã ºi aceasta vei da de-o ranã fãrã speranþa
mutã frumoasã ºi profeticã de-a fi vreodatã vindecatã !
numai cine în corturi i-a
gustat carnea ºtie cã profeþia
e-un atribut al muþilor :
Efebul de la Marathon
pipãie cu limba þara
unei tãceri nencepute : Clarei
este ceea ce mi s-a întîmplat.
! frumos am fost precum
puteam eu ºti : cã Limba aceea
efebul de la Marathon
muºcatã senzual de dinþii mei
ºi meºterii Athenei bãturã o medalie
pînã la sînge delirul ºi
de aur, sã rãmînã chipul meu
Arta mea crearã pe Egist
de-a-pururi tînãr ºi strãlucitor!
ºi deasemeni Clitemnestra
soaþa mea dar n-o mai
! acuma sînt bãtrîn ºi
recunosc : ea însãºi spre-a-mi
mi-am pierdut ºi toatã strãlucirea
vorbi acum trebuie sã soarbã
ºi orice beþivan mã-njurã
sînge !
în porturi, prin tavernele Athenei;
ce mai conteazã acest zombi,
! ºterge-mi cu groazã cenuºiul vieþii
Sufletul meu e-nmormîntat acolo
colbul care-mi împãienjeneºte vederea
în Glorie: frumos efeb mort
ºi igrasia zidului : mai amarã
singur înfruntînd întreagã
esenþa unei vieþi þi se va revela.
o oºtire de barbari !
strãlucirea de o clipã-þi va dezice
truda
ºi-n mintea unor idioþi
fericitã se va vãdi ºi plinã de rost
neagra cãdere a cîrtiþei
în mai adîncul þãrînii.

64 65

JEU D'AMOUR
Jeu d’Amour
(Cupã)
! ºi munþii, strînºi subt noi, îºi poartã scut,
dezastrul, triºti în Timpul rezolut,
ºi apele dezvãluie puþin
diluviul, opac ºi senzual Destin,
balsamul Paradisului Pierdut
în pura lui idee de-nceput
i-au spart perfecþiunea, vasul sacru,
involþii ºerpi ce-au fulgurat din ouã
geloºi sã smîntîneascã Oceanul – lapte acru –
gust degradat, în timp, ne-au dat ºi nouã – !
! de-aceea foamea nemaiîncãputã,
(trupul schilav, famelic ºi zeii-nfometaþi,
Timpul storcînd de vlagã orice nuntã
în intermundii niºte scãpãtaþi) !
66
! numai un zvon feroce-ntoarce Timpul
Primordial, subt ape, Pãmîntul cel Comun
îºi va þipa ca o Virginã nimbul
sorþii trecute de ce-i rãu ºi bun –
cãci Soarele pe munþi luceºte stins,
enigmã spartã, desluºit oracol –
iniþiat ºi-n ultimul obstacol
(paºi blînzi de plîns obscurul Soare-a strîns!)
o, sufletul meu, crater necuprins! –
rãmasu-þi-a sã poþi cu sfiiciune
în lacrima avarã adunatã
sã nu subziste gust de-amãrãciune
cãci stai în mîna Morþii, tu, Cupã minunatã !
Jeu d’Amour
(Mîndrã-Mãrie)
! se reîntoarce ºi dragostea mea,
se reîntoarce la tine,
cum vine Sufletul ca Pasãrea
ºi nu ºtiu de unde-mi vine,
se reîntoarce ºi dragostea mea,
se reîntoarce la tine,
cum vine sufletul ca Pasãrea
ºi nu ºtiu de unde-mi vine !
! Mîndrã-Mãrie ºi Sîntã Fecioa-
floare de Sîntã Mãrie,
cum vine Sufletul ca Pasãrea
pe-o floare doar sã se þie,
67
Mîndrã-Mãrie ºi Sîntã Fecioa-
floare de Sîntã Mãrie,
cum vine Sufletul ca Pasãrea
pe-o floare doar sã se þie !
! Pasãre care cu-aripa ai scris
viersul ce duce la Domnul,
spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis,
spune-mi-l numai în somnul,
Pasãre care cu-aripa ai scris
viersul ce duce la Domnul,
spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis,
spune-mi-l numai în somnul !
Jeu d’Amour
(Dãenã)
I.
Staza
! ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,
m-am îndepãrtat atît de tine,
toate cele-mi sînt strãine
|ngerul meu, fãrã tine,
ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,
toate cele-mi sînt strãine
Îngerul meu, fãrã tine
ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc !
! ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,
m-am îndepãrtat atît de tine,
toate cele-mi sînt strãine
Sufletul meu, fãrã tine,
68
ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc,
toate cele-mi sînt strãine
Sufletul meu, fãrã tine,
ca sã pot sã-þi spun cît te iubesc !
! zilele de tine mã despart,
zilele mã-apropie de tine,
toate cele-mi sînt strãine
Îngerul meu, fãrã tine
vasul trupului cît nu mi-i spart,
toate cele-mi sînt strãine
Îngerul meu, fãrã tine
vasul trupului cît nu mi-i spart !
! zilele de tine mã despart,
zilele mã-apropie de tine,
toate cele-mi sînt strãine
Sufletul meu, fãrã tine,
Morþii cu-amîndouã mîni mã-mpart,
toate cele-mi sînt strãine
Sufletul meu, fãrã tine,
Morþii cu-amîndouã mîni mã-mpart !
II.
Enstaza
! se fãcu din sine Unul, doi,
Domnul Lumii somnolînd în sine,
noi de-atunci sîntem doime
ºi în tine ºi în mine
ºi sîntem Acela amîndoi,
noi de-atunci sîntem doime
ºi în tine ºi în mine
ºi sîntem Acela amîndoi!
69
! e genune cruntã între noi
ºi genune cruntã întru sine
ºi Balauri o mulþime
care pot sã ne-nvenine
stînd în Paradisul Lumii goi,
ºi Balauri o mulþime
care pot sã ne-nvenine
stînd în Paradisul Lumii goi !
! cît acestea toate încã sînt,
mã întreb de ce au fost sã fie?
cînd putea ca sã ne þie
Domnu-n Inima Lui Vie
ºi pre limba Lui ca un Cuvînt,
cînd putea ca sã ne þie
Domnu-n Inima lui Vie
ºi pre limba Lui ca un Cuvînt !
!cît acestea toate încã sînt,
mã întreb de ce au fost sã fie?
ºi de cîtã fericie
avem parte din vecie
avem parte-n Ceri ºi pre Pãmînt,
ºi de cîtã fericie
avem parte din vecie
avem parte-n Ceri ºi pre Pãmînt !
III.
Ekstaza
! nu eºti tu Acesta ºi nu eºti,
vorbele-þi ºi faptele-þi strãine
rîd îngrozitor de tine
rîd îngrozitor ºi-n tine
70
rîzi ºi tu cu groazã ºi-amuþeºti,
rîd îngrozitor de tine
rîd îngrozitor ºi-n tine
rîzi ºi tu cu groazã ºi-amuþeºti !
! nu eºti tu Acesta ºi nu eºti,
Sufletul tãu dornic sã se-nchine
se tot nãruie pe sine,
în miragii idoline
spãimîntatã faþa þi-o priveºti,
se tot nãruie pe sine
în miragii idoline
spãimîntatã faþa þi-o priveºti !
! mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd,
tremurînd de grija de-a ajunge
la Voi tot cu gene lunge
eu Divin Copil ce-l unge
Domnu-n irul dragostei plîngînd,
la Voi tot cu gene lunge
eu Divin Copil ce-l unge
Domnu-n irul dragostei plîngînd !
! mã-aºteptaþi cu Suflet tremurînd,
Domnii Vieþii stau plecaþi spre mine
ºi abia de-ºi mai pot þine
þipãtul vãzînd cum vine
Sufletu-mi ºi ruga-le-nãlþînd,
ºi abia de-ºi mai pot þine
þipãtul vãzînd cum vine
Sufletu-mi ºi ruga-le-nãlþînd!
71
 Jeu d’Amour
(Supremum vale)
(Poem ergotic)
Pentru Dina
! deci voi muri, – ºi alþii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
o voi sfîrºi ºi eu într-un sfîrºit
deci tot cu sufletul la gurã,
deci voi muri, – ºi alþii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
o voi sfîrºi ºi eu într-un sfîrºit
deci tot cu sufletul la gurã !
! de fraþii mei lovit lovit cumplit
ºi-ntîmpinat cu nouã urã,
cu groaza ºi cu foamea prigonit
te-am purtat, suflete, pe gurã,
de fraþii mei lovit lovit cumplit
ºi-ntîmpinat cu nouã urã,
cu groaza ºi cu foamea prigonit
te-am purtat, suflete, pe gurã !
! ca un Copil Bãtrîn ºi fericit
acuma plec spre altã-nvestiturã,
acolo unde sînt þinut uimit
de Domnul tot cu sufletul la gurã,
ca un Copil Bãtrîn ºi fericit
acuma plec spre altã-nvestiturã,
acolo unde sînt þinut uimit
de Domnul tot cu sufletul la gurã!
72
! deci voi muri, – ºi alþii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
ca sã-l sãruþi apoi la nesfîrºit
sãrutã-mi sufletul pe gurã,
deci voi muri, – ºi alþii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvãþãturã,
ca sã-l sãruþi apoi la nesfîrºit
sãrutã-mi sufletul pe gurã !
Jeu d’Amour
(Maithuna)
Melodie-a infinirii
„Cãci la înviere cei ce înviazã
nici nu se însoarã, nici nu se
mãritã, ci sînt ca îngerii lui
Dumnezeu, în cer“.
Matei, 22, 30
! Soþia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume,
mantra cu care te invoc, Domnul ºi-o ia de nume,
faþa pe care þi-o ador, Domnul ºi-o ia de faþã
ca muritornemuritor frumseþea ºi-o învaþã,
mîna mea sclavã harului ca Domnului Eonii,
mîna cu care îþi mîngîi Împãrãtiþa loni,
mîna cu care îþi tãmîi tremurãtoare glezna
purã ca muzica dintîi ilumineazã bezna,
cã mi-i destul sã te mîngîi cu mîna ºi cu talpa
ca-n rugãciune sã mã þîi cît þîne-aceastã kalpa,
cãci cãrnii tale dogorînd ca aurul plecat i-s
cuptor de foc þinînd un paradisum voluptatis,
73
Soþia mea, Fecioara mea, cu tine mã-mprejmuie
împarfumatã cu santal, paciuli ºi tãmîie
odor di femina hrãnind sufletul morþii mele
ca lotus ruºinat plutind însãmînþat cu stele,
nu stelele care îºi sorb raza lor dintr-o razã
ci ochii Mirumului Sfînt care în noi viseazã
ºi se deschid ca unui orb l-atingerea luminii
Fecioarã trezitoare a ºarpelui Kundalini,
tu, trezitoarea mea din somn, în somn tu îmi eºti visul
cincizeci de sacre litere cu care îmi scriu scrisul,
cincizeci de rune-s trupul tãu în cincizeci de poziþii,
scarã de îngeri pentru noi liturgic îngeriþii,
Soþia mea, Fecioara mea, eu te-am ales anume
mille e tres metrese-aveam, nu le mai ºtiu de nume,
urmeazã-mã cum ai pluti, eu, Cerul þi-s hîrtia
pe care Sufletul sã-þi scrii blînd martiamartia,
Soþia mea, Fecioara mea, de-acum mi-i moartea moartã,
Pãmînt de miere ºi mieriu ca o stupinã spartã,
sufletu-mi stîlpnic mi-l îngiulgi în carnea-þi fãrã vinã,
Reginã-a-mperecherii-n Cer ºi Rege ºi Reginã
cãci tu eºti mîntuirea mea, tu îmi eºti mîntuirea
la rîndul meu Fecioarã-þi sînt ºi-abia-þi îndur privirea
ºi cînd mã mîngîi nu mai sînt decît doar mîngîierea
Mîngîietoareopurureofericitînvierea !
!
! ce eu nu ºtiu, ce tu nu ºtii, Acela Viersul ºtie,
Soþia mea, Fecioara mea, fecioara mea Soþie
scriu treaz cum aº vorbi în somn ºi somnul mi-i trezvie,
nu cu frînturi de limbã vom, vom ºti cum se învie
ci iubitoare, iubitor noi doi sã fim Iubindul
Sfînt Androgin cãlãtorind la cel Cãlãtorindul
74
mergîndiubind la Dumnezeu iubindmergînd prin Domnul
cît ne viseazã cã venim ºi-l þine dulce Somnul !
!
! Soþia mea, Fecioara mea eu te-am ales anume,
mantra cu care te invoc, Domnul ºi-o ia de nume,
faþa pe care þi-o ador, Domnul ºi-o ia de faþã
cînd eu te þin pe tine-n bra-, ºi tu mã þii în braþã,
Solarã Roatã, trupul meu, datã de-a dura în ger
ºi tras pe roatã ºi pe roza vînturilor sînger,
Aceea care ºtii sã-auzi muzicienii îngeri
în plîngeri plînge-mã ºi-n plîns mã fericeºte-n plîngeri,
Soþia mea, Fecioara mea, preabuna ºi preatandra
cu creºtetul încoronat de-orbirea Brahmarandra
cu Lotusul cel Rãsãrit cu-o mie de petale
ce-au înflorit rostindu-þi numele senioriale!
!
! de ce a fost ca tu sã-mi vii eu n-am ºtiut, Fecioarã,
îþi vãd doar sînii tãi plîngînd, edenicã povarã,
unul de altu-ndrãgostiþi neºtiind ce-i desparte
doi nuferi singuri suferiþi cu lujerele-n moarte,
de ce a fost ca tu sã-mi vii? eu vãd numai cum luneci
ca o mandalã tremurînd privirile-mi destuneci
º-a zilei voluptate-atunci îmbrãþiºeazã sara
ca-n Începutul cel Dintîi tu mie-mi eºti Fecioara,
tu eºti Fecioara cu sîni mari pe care a visat-o
vecinic curatã-n al ei trup, vecinic sine peccato,
cel imuabil visãtor Atotbrahmavisarea
pe care vecii-l înconjor ca valurile marea,
75
tu eºti Fecioara-al cãrei chip închipuie sfieli a te iubesc
a pielei cerulee cum ºi Kr.s.na are pielea cum niciodatã
ºi ca o Poartã-a Templului exact sub jayna-chakra nimeni nu te-a mai iubit,
stã piul scris cu mîna Lui ca brazda-n via sacra, îngeresc
tu eºti fecioara cu sîni mari, cambraþi, ambraþi, rotunzii, iar tu, bèatã,
în strãvezimea lor sãraþi de lacrimi cum sînt grunzii, tu, de mult ai îngerit,
tu eºti fecioara cu grumaz ce-þi toarce-n aer torsul îngeresc
ce Preusitã mi te-au tors ºi cît va þine torsul?
iar tu, bèatã,
rare pînzeturi de-aur sfînt tot trupul þi se toarce
tu de mult ai îngerit !
ca eu pe-un fir luminiscent sã ºtiu a mã re-ntoarce
în bulbii supraluminaþi, vîrtejele luminii,
Fecioarã sîni înharizmaþi, tu, ºakti-Kundalini ! ! te iubesc
ca sã-mi rãmîie
! pururea icoana ta,
te iubesc
! vino pe Calea cu opt cãi, nici una constrictoare,
ca sã-mi rãmîie
ascultã-þi sabda ínimii, întîie clopotare
pururea icoana ta,
cãci tu de rele m-ai pãzit ca pe sãrmani matruna,
Fecioarã-n inuri preoþeºti liturghisind maithuna, îngeresc
Soþia mea, Fecioara mea, cu ºale tari de mulã ºi-þi ard tãmîie
tu creºti din rãdãcina inimii inconodulã, ºi-aprind noaptea candela,
Doamnã a Norilor-Plutind ce rozã îþi e pulpa, îngeresc
eºti Doamnã-n norii Plutitori ori poate eºti o Tulpa ! ºi-þi ard tãmîie
ºi-aprind noaptea candela !

Jeu d’Amour ! te iubesc

(Colind) ºi-s ca lumina
candelei tremurãtor,
Beatei Podgorska
te iubesc
! te iubesc ºi-s ca lumina
cum niciodatã candelei tremurãtor,
nimeni nu te-a mai iubit, îngeresc

76 77
pentru Regina ! te iubesc
tuturor îngerilor, tu eºti Regina
îngeresc tuturor îngerilor,
pentru Regina te iubesc
tuturor îngerilor ! tu eºti Regina
tuturor îngerilor,
! te iubesc îngeresc
ºi-s ca lumina ºi-aud divina
candelei, tremurãtor, muzicã-a harfistelor,
te iubesc îngeresc
ºi-s ca lumina ºi-aud divina
muzicã-a harfistelor !
candelei tremurãtor,
îngeresc
! te iubesc
pentru Regina
tu eºti Regina
pentru care-nviu ºi mor,
ºi eºti Doamna Norilor,
îngeresc te iubesc
pentru Regina tu eºti Regina
pentru care-nviu ºi mor ! ºi eºti Doamna Norilor,
îngeresc
! te iubesc ºi mor în lina
a cincea oarã, muzicã-a harfistelor,
cina îngerimilor, îngeresc
te iubesc ºi mor în lina
a cincea oarã, muzicã-a harfistelor !
cina îngerimilor,
îngeresc ! ele-abia
ºi-ngenunchearã îºi miºcã mîna
lin genunchii mei pe-un nor, iarã harfele topesc,
îngeresc ele-abia
ºi-ngenunchearã îºi miºcã mîna
lin genunchii mei pe-un nor ! iarã harfele topesc

78 79
inima ! te iubesc
mea ca þãrîna cum niciodatã
primind suprafoc Ceresc, nimeni nu te-a mai iubit,
inima te iubesc
mea ca þãrîna cum niciodatã
primind suprafoc Ceresc ! nimeni nu te-a mai iubit,
îngeresc
iar tu, bèatã,
! ele-abia
tu de mult ai îngerit,
îºi miºcã mîna îngeresc
iarã harfele grãiesc, iar tu, bèatã,
ele-abia tu de mult ai îngerit !
îºi miºcã mîna
iarã harfele grãiesc, ! te iubesc
inima dar nu te-nlãnþui,
ta mi-i Stãpîna, nu te-ating, nu te cuprind,
pentru tine îngeresc, te iubesc
inima dar nu te-nlãnþui,
ta mi-i Stãpîna, nu te-ating, nu te cuprind,
îngeresc
pentru tine îngeresc !
ºi-n ceruri dãnþui
ºi în Lume te colind,
! ºi harfi – îngeresc
stele tot cîntã ºi-n ceruri dãnþui
iar eu-s îngerul bèat, ºi în Lume te colind !
ºi harfi –
stele tot cîntã
iar eu-s îngerul bèat, Jeu d’Amour
har de-ar fi (Colind)
ºi Lume Sfîntã
cît þi-i trupul de curat, ! de-acuma nu te-oi mai uita,
har de-ar fi poþi sã ºi vii, poþi sã nu vii,
ºi Lume Sfîntã cu vii stigmate, sîngerii
cît þi-i trupul de curat ! eºti scrisã toatã-n carnea mea !

80 81
! de-acuma nu te-oi mai uita,
coapsele-þi line, stins oval
pieptul, parfum de portocal,
împarfumeazã pielea mea !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
tu care zi de zi te uiþi
ºi nici nu-þi vezi, nici nu-þi sãruþi
umbra plecatã-n faþa ta !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
dar nu te chem, nici nu te cer
acelor care-aici subt cer
posedã ºi pãmînt ºi stea !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
cu tine dorm ºi-n braþ te strîng,
cu tine-n miezul nopþii plîng
ca pruncu-n braþ la mumã-sa !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
în noaptea sfîntã, leagãn sfînt,
noi sîntem singuri pe pãmînt
cu Domnul ºi Lumina Sa !
! de-acuma nu te-oi mai uita,
în noaptea sfîntã, leagãn sfînt,
Domnul cu-ale Lui mînuri blînd,
Domnul blînduþ ne-o legãna !
82
Fratele Nostru Soarele
(cvartet)
(Procesiunea Rodului)
(Dramã Simbolicã)
In memoriam Johannes Climax
„Laudato sie, mi signore, cum tucte le tue creature
specialmente messor lo frate sole.“
Francesco D’Assisi
Treapta întîi
Logodna
! culcaþi alãturi c-o Chitarã
ne aþintim priviri prin Somn,
prin Visul cãrnii, mîndrã Þarã,
în care Viermele e Domn !
! al castitãþii semn de-a pururi
chitara stã-ntre noi ca o
preaauritã navã-n þãrmii
din care te-am rãpit, Iseult,
ºi stã ca o amarã Limbã
între noi doi, recunoºtinþã,
care în miezul nunþii plimbã
a sîngelui curat fiinþã !
! mi-i teamã s-o ating în noapte
ca pe-un potir cu Taina Lumii,
ascunsã zace-n întuneric
ca Marea subt albeaþa spumii !
83
! îmi pierd tot sîngele, o viaþã
farmecul pãsãrilor cînd
dorul ºi-l culcã-n dimineaþã
în mierea Soarelui cel blînd
cãci nu-i ascezã ca iubirea
nici moarte mai adîncã, vai
ºi-ndurã trupul primenirea
Timpului vecinic fãrã strai,
dar rostuit îmi stã ca moara
Destinul. asta mi-i averea:
mã duce ca-n sicriu Chitara
spre tine, Moarte, ca Tãcerea !
Treapta a doua
Taina nunþii
! cel care îºi aºteaptã Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
cel care îºi aºteaptã Moartea
cel care îºi aºteaptã Moartea-ºi
aºteaptã numai Moartea Sa !
! preafericit cel care-aºteaptã
atît cît poate aºtepta
cel care îºi aºteaptã Moartea
cel care îºi aºteaptã Moartea
nu mi-i deloc asemenea !
! el va muri ca o luminã
a sîngelui ce-l lumina,
eu voi culege trup ºi sînge
eu fãrã lacrimã voi plînge
þintind Damascu-n calea mea !
84
! cel care îºi aºteaptã Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
sînt ca o curvã lîngã dînsul
mi-am spãlat vinele cu plînsul
curat din dulce geana sa !
! cel care îºi aºteaptã Moartea
ºi vecinic o va aºtepta,
ascuns prin colþuri ca o slugã
îºi strînge trupul sã nu-i fugã
ºi sã nu-ºi piardã inima !
! cel care îºi aºteaptã Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
poate cã semãnãm la faþã
dar asta fie-vã povaþã
cã Faþa Lumii-i faþã rea !
! Masca Minciunii celui Tare
ce vinde Firea pe tejghea,
celui ce ºi-a-nmulþit talantul
tot viclenind pe celãlaltul
ºi dîndu-l morþii, slujbã grea !
! cel care îºi aºteaptã Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
el va muri ºi-i va fi bine
ca-n leagãn Moartea îl va þine
cãci i-a slujit ca mumã-sa !
! iar eu m-am rãtãcit prin lume
ºi de pe-acum abia mã port
ºi îmi fac murgul numai spume
ºi prin cetãþi mi-l strig pe nume
pe blîndul meu, frãþînul mort !
85
! cã nu mai poate þine Viaþa,
numa-n cîntarul celui Rãu;
în Baaad coboarã ceaþa
ºi urlu: Frate, dimineaþa
roua-i de sînge: Trupul tãu !
Treapta a treia
Misterul
! aceea ce mi-i Maicã prin iubire
ca un Pãmînt ales mormînt
al transcendenþei, Purã Fire,
m-a presimþit lovind plîngînd:
ºi roagã. ºi blesteamã. ºi boceºte:
þine soare ziua mare
cã ficiorul meu îmi moare,
nu-i vãd trupul sã-l disferic
l-au dosit la întuneric,
cîntãreºte soare bine
cît mînia grea mã þine
sã nu-ntuneci mai devreme
ca un foc mãrunt de lemne
cã mi-ai supt doar pîntecu,
Fiul meu, luminã-acù
merg sã-l cat pe frati-tu !

suspinului nu-i aflã rãdãcina ! de-ar lovi în tine moartea

dar bate þãrna-n pumni ºi mult boceºte: tu sã-mi þii fecioare partea
– Spirit al morþilor, unde-i lumina ca o sabie deasuprã
fãpturii lui de Rege-Peºte? umbrã albã, dulce cupã !
cum îºi învîrte trupul ei de sfîntã
secerãtoare ºi se farmã-n plîns, ! merg sã-l cat pe frati-tu
cenuºi ameninþã, iar vacii blîndã: care zace mort acu
– Unde l-aþi dus? Unde-l þineþi? frati cu-ntunericu !
Unde l-aþi strîns?
! rupe-þi de pe ochi albeaþa
! învîrte rîºnitoarea un crunt destin în gol, ºi pogoarã dimineaþa,
Femelã dar virilã Le Grand Tourneur de Meule ! sã mi-l caut prin sudori
de pãduri, de-i zic izvori,
! cum nu apar, dar cum mereu pe faþã la surori fãrã durori
ca plînsul unui spirit mã simþeºte, ºi la fraþi neîntrebaþi
greoi se-nalþã Muica-n dimineaþã l-aþi lãsat ca într-un laþ:

86 87
soare, soare, dã luminã,
poate tu eºti fãrã vinã,
dar de-i vina mea ºi-a ta?
Fiule, nu mã lãsa,
sã pun blestemu-nainte,
tu, cuminte-adu-mi aminte:
îl lãsarãm, Pharaon
într-un trai de rai pe tron
cu mult Sfinþii Lucrãtori
cei vãzînd nevãzãtori,
templele cu hierodule
tari în ºalele de mule
aþintind cu inima
inima þãrînii, grea,
sã n-abatã cãtre urã
viclenita ei mãsurã !
! ºi struniþi, copii-copile
strînºi în jurul Marii Zile
prefãcuþi ziceau din luth
ca ºi cum n-ar fi ºtiut
cã-i de aur tot, subt lut,
(ca pînda balaurului)
sãnãtatea aurului
ei i-o descîntau, nu zici,
strai regesc cã-i fac din muzici !
! ºi regina lui de zIS I-S
ºoapte laptelui în vis
s-o mîntuie de groazã
cã-a venit pînã acasã
ca sã-mi spuie:
88
– Sãi, Muicã – muica mumii!–
sãi Muicã din patul humii!–
l-am lãsat dormind – sã-mi spuie, –
sub un pom de mãr-gutuie!–
ce otravã, ce murire
mi-a mîncat Frumosul Mire?
sãri mãicuþã, sãri ºi vinã,
cã nu-i nimenea-n grãdinã!
mor smochinii sterpi, mãslinii
ºi-i grãdina þarinã,
grea de-a morþii farinã !
! l-am cãtat eu cu bucata
ºi l-am strîns de-a adunata
ca o vrednicã nevastã
i-am strîns trupul într-o traistã,
da nu-l þine nici o pînzã !
! Maicã, vezi-mi faþa plînsã
ºi obrazul plin de sînge,
Doamne, moartea de m-ar strînge !
! nu mã osîndi-nainte,
Maicã, rogu-mã ºi rog,
catã-i cele oseminte,
mi-i destul atît noroc,
ºi-mpreunã-i iar trupºorul
ºi dã-i inima ta, mamã,
dã-ne patul ºi pridvorul
ºi-apoi de-s greºitã, ia-mã
ºi omoarã-mã la sînul
tãu cel copt frumos ca grîul!
89
– Soare! þine-acum amiaza,
blestematã ne-a fost casa,
iart-o tu! s-o iert ºi eu
cã-a intrat în patul meu,
nu ºtia,-i fãrã greºalã,
cã noi toþi zãcem de-o boalã
a seninãtãþilor
hrana sãnãtãþilor !
! înconjoar-o cu vãpaie
ca Mireasa-ntr-o odaie
vîr-o-n matca sîngiurilor
blînda sorã-a îngerilor !
! ºi pe mine plimbã-mã
ca pãmîntul lingã-mã
ca un cîine ºi-o cãþea
vineþiþi de varga mea !
! merge-oi mãcinînd ca moara
Vremea, rãii, cei gunoaie,
sã-mi gãsesc ficior-ficioara
cîrtiþoi ºi cîrtiþoaie
prea v-aþi întrecut mãsura
i-aþi mîncat ochii ºi gura,
voinicia lui ca leul
ºi blîndeþea lui ca mielul !
! þine soare ziua mare
cã frãþîne-tu mort moare
pînã-n veacul veacului
de nu-l aflu sã-l adun,
cã nu-i muritor – ce bun?
osînda sãracului!
90
– Soare, Soare, frate Soare,
Muica poate, Muica-i mare
dar de nu-i lumini tu ochii
nu mã strînge-n poala rochii
dar de nu-i lumini tu calea
farmã dealul uscã valea,
ca o neagrã-albã coarbã
cã-i frumoasã ºi e oarbã
ºi picioarele ei sfinte
stau ca-n balsame-n morminte !
! dacã þi-am fost frate, frate,
scapã-mã de strîmbãtate
cã mi-s tot – fãrã de vinã,
nu mã doare, nu m-alinã
suferinþa nici durerea,
dacã ai în mîni puterea
scapã-mã tu frãþioare,
scapã-mã cã nu mai pot,
Soare, Soare, frate Soare
nu de moartea ursitoarea
scapã-mã de închisoarea
întunericului tot !
! cît am stat adînc pe creste
am vãzut cã moartea este
nu ca bezna, ca lumina,
ca o floare, fãrã veste
mîncînd din mormînt þãrîna
frate-tu, – cu soarta plinã,
arã-mi faþa cu luminã
cu Plug Roº mã desþelinã !
91
 ! dã-mi oasele sã le... îmi îngheaþã gura
mãmãle – tãtãle... cum sã te mai chem?
oile-mi furatu
pe mini m-o legatu ! ! Alba mea Soþie
Soare tãmîiet
! mãmãle – tãtãle doar din ºapte-n ºapte
or venit strãinii
zile te mai vãd,
mi-or furat ºi cîinii
oile-mi furatu
Alba mea Soþie
pe mine m-or legatu !
Soare tãmîiet
! mãmãle – tãtãle
doar din ºapte-n ºapte
berbecele mare
zile te mai vãd !
parte-i la frigare
parte-i în cãldare !
! patul nunþii noastre
! mãmãle – tãtãle alb ºi neatins
dã-mi oasele sã le ca pãmîntul iarna
mînurile spele... subt zãpezi cuprins
Frãþioare – surioare
Soare, Soare, Soare ºapte nopþi într-una
Soare Soare Soare Soare nu-l cunosc ºi nu
al Nostru ! mã mai vrea ca pînte-
cu ce mã nãscu,
Treapta a patra, a Rodului ºapte nopþi într-una
Copilul Bãtrîn nu-l cunosc ºi nu
mã mai vrea ca pînte-
! Alba mea Soþie
Soare tãmîiet cu ce mã nãscu,
doar din ºapte-n ºapte
zile te mai vãd; Alba mea Soþie
Soare tãmîiet
sîngele ca apa doar din ºapte-n ºapte
seacã subt blestem zile te mai vãd,

92 93
Alba mea Soþie
Soare tãmîiet
doar din ºapte-n ºapte
zile te mai vãd !

! vii mereu Fecioarã

Soarele meu mult
blîndul meu rãzboinic DOINA
sîngerînd te culc

ºi prin întuneric Doina

roºietic, ud, (Din frunzã)
cum îmi mãsuri viaþa
inima-þi aud, ! voi ce mã priviþi la faþã
îndrãgiþi-mi faþa mea,
vii mereu Fecioarã mai îngãduiþi-mi faþa
Soarele meu mult fiindcã mult va sîngera,
blînda mea Walkirie mai îngãduiþi-mi faþa
ornic alb ºi crunt fiindcã mult va sîngera !
tot mereu Fecioarã
Soarele meu mult ! ºi în mînuri ºi-n picioare
doar din ºapte-n ºapte cuie îmi vor împlînta,
zile te aud, mai îngãduiþi-mi mîna
ºi-n þãrînã talpa mea,
Alba mea Soþie mai îngãduiþi-mi mîna
Soare tãmîiet ºi-n þãrînã talpa mea !
doar din ºapte-n ºapte
zile te mai vãd, ! vã iubesc dar lîngã mine
nimãrui n-am spus sã stea,
tot mereu Fecioarã mai îngãduiþi-mi locul
Soarele meu mult cît mãsoarã umbra mea,
doar din ºapte-n ºapte mai îngãduiþi-mi locul
nopþi te mai aud ! cît mãsoarã umbra mea !

94 95
! bate vînt în pomul care
lemn de cruce îmi va da,
mai îngãduie-l, sãcure,
cît îi tremurã frunza,
mai îngãduie-l, sãcure,
cît îi tremurã frunza !
Doina
(La margine)
! rogu-mã, rãmîi aici,
Doamne, nu pleca,
la cer sã nu te ridici
Doamne, nu pleca
cã stã peste noi Moartea,
Doamne, nu pleca,
Moartea toatã-i la hota–,
Doamne, nu pleca...
dacã pleci ne-om dare foc,
rogu-mã, mã rog !
Doina
(Strãina)
! nu-þi ºtiu numele, eºti strãina,
limba mea nu-þi ºtie limba ta,
spune-þi-oi de astãzi Strãina
cum strãinã mult mi-i inima,
96
spune-þi-oi de astãzi Strãina
cum strãinã mult mi-i inima,
cum strãin mi-i trupul, cum strãin
gîndul morþii ca un vin-pelin,
strãinã îmi vine lumina
de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea,
strãinã îmi vine lumina
de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea !
! creºte-n cîmpul verde alior,
de lumina altui Mai mi-e dor,
de alþi ochi de sfinte lacrimi plini
cãrora nu le-om mai fi strãini,
de alþi ochi de sfinte lacrimi plini
cãrora nu le-om mai fi strãini !
Doina
(Pãrul cel mai lung din lume)
! þi-ai crescut parcã anume
pãrul cel mai lung din lume
ca-ntr-un giulgi sã-þi þii într-însul
trupul tãu curat ca plînsul
lin pornit ºi-ncheiat lin
ca-ntr-o ºoaptã de amin...
eu de-acuma þi-s strãin...
nu mai vii ºi nu mai vin
sã mã-mbãt de sfîntu-þi vin
unde-i vin gãsesc venin
eu de-acuma nu mai vin...
unde vin gãsesc venin...
97
nu-i mai ºti nici cui mã-nchin,
pe ce perinã mã-alin,
nu-i mai ºti cum mã clatin
ca frunzuca de arin,
nu-i griji pe unde-nsãr
ca o mumã-ntr-adevãr
nu-i griji pe unde-nsãr...
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr
Muma celui mai lung pãr,
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr
Muma celui mai lung pãr !
Doina
(Þara de Miraz)
! numai tu ºtii ce-i cu mine,
ce poþi tu, nu poate nime,
trupului, holocaustul,
tu-i ºtii cãrnii mele gustul,
Moarte, tu, doar tu ºi numa
tu-mi ºtii inima de-acuma !
! mi-am fãcut trupul ca pînza
poate m-o pune pe dînsa,
mîna mea – închinãciune,
amîndouã mîni – tãciune,
amîndouã mîni – strigarea –
s-au topit ca lumînarea !
! adu noaptea ºi cer noateaº,
Moarte, rogu-te, ruga-te-aº !
98
! mi-am fãcut trupul ca apa
sã-ºi spele cu mine pleoapa,
tot pe mine sã mã plîngã,
mãcar lacrimã nãtîngã,
mãcar lãcrimarea fi-i-aº
þie-ºi singurã fetia-ºi !
! Moarte, faþa mea cea hîdã
sã mi-o vadã ºi sã rîdã...
numa zile mohorîte,
nu mã plînge, nu mã rîde,
e a mea ºi a oricãrui,
ca sã vinã tre’ sã stãrui !
! ºi nu vine cînd se cere
moartea asta de muiere !
! nu te-ntrebi tu, soro, Moarte,
de ce suflet mai am parte;
beuturã ºi azimã,
unde mai gãsesc inimã !
! numai tu ºtii ce-i cu mine
ce poþi tu, nu poate nime,
trupului, holocaustul,
tu-i ºtii cãrnii mele gustul,
Moarte, tu, doar tu ºi numa
tu-mi ºtii inima de-acuma !
! tînãr îs, bãtrîn n-oi mai fi
numai tînãr îi plac Maichii...
tînãr îs dar îmi ºtiu partea,
în puterea mea þin Moartea,
intru-n ea ca în abisul...
99
tînãr îs dar îmi ºtiu scrisul,
cã mi-i scrisa sã mã mîntui,
nu mi-i viaþa cît pãmîntu-i,
ci mi-i viaþa numa cîtu-i,
fãrã de frumos, urîtu-i !
! numai tu ºtii ce-i cu mine,
ce poþi tu, nu poate nime,
trupului, holocaustul,
tu-i ºtii cãrnii mele gustul,
Moarte tu, doar tu ºi numa
tu-mi ºtii inima de-acuma,
trupul meu, numa torturã
ºi-amuþire a sa gurã,
cînd cu lacrimi pe obraz
plînge þara de Miraz;
ca heruvii mã þinea
cu Moartea mã-mpotrivea !
Doina
(Jale mi-i cã mereuþ)
! jale mi-i cã mereuþ
mã sãruþi ºi tot mã uiþi,
mã alinþi ºi tot mã minþi,
tu, singura la pãrinþi;
cumu-s eu aºa iubeþ
de mai pun pe tine preþ?
te-aº schimba, cînd sã te schimb
n-ai decît de mine timp,
þi-aº da foc, daru-s milos,
100
cum sã arzi tu pîn’ la os?
treacã de la mine dar
trupul tãu ca un pahar !
! prostul meu, peanã de struþ,
mîngîie-te-oi mereuþ,
eu-þi pun inima la loc,
cum sã-mi pui tu mie foc?
ºi-apoi ce te-ai face tu
sã pui foc la o padu–?
revii vara-n ea te culci
cãpãtîi de þîþe dulci...
arz-ar focul gurile
ºi lase padurile... !
! mã muiere cu pãr lung
vãd eu cã nu-þi mai ajung,
cauþi Moartea dumneata,
vino-ncoa sã vezi Moartea:
ºtie cînd îmi prisoseºti
lunecã pe la fereºti,
cu ochi ca jãratecul
ea ºi eu lunatecul
ne privim, cum ne privim,
din noi doi nici unul ºtim
de-s eu ori de ea-i Moartea
fermecaþi toatã noaptea !
! jale mi-i ºi aº jeli
dupã pofta inimii,
umblu jalea ca valea
aº jeli toatã jalea...
101
la mijloc de noapte-i zi,
de mijloc Moarte mã þii,
la mijloc de noapte-i zi,
de mijloc Moarte mã þii !
! sufletul meu vecinic nu se-nvaþã
! de-acuma eu sînt bolnav
ºi-s cãzut ca frunza-n prav,
de-acuma eu sînt pierdut,
ia-mã ca pe-un mãr cãzut,
ia-mã ºi mãnîncã-mã
Moarte ºi te saturã,
cã de-am fost eu bun mascur
mãcar Moartea s-o satur,
mîncã, Moarte, mãr creþesc
eu cu tine mã-nsoþesc
ºi în clin ºi în mînec
de-acum nu mã mai vindec !
! dar n-are Moartea gurã
de-aceea e sîngurã,
gurã are aceea,
arãmitã ca Moartea:
mã, Domniþã, ca ara-
ca arama-i pleata ta,
goalã toatã-n armurã
cu Moartea de-o masurã
rîzi de ea ºi-mi dai gurã
ºi cuminecãturã,
stai cu mine cãt’ zîuã
stai cu mine cãt’ zîuã !
102
Doina
(Dor de moarte)
! mai duceþi-mã-n sicriu de ceaþã,
mai duceþi-mã-n sicriu de fum,
cu-ngreita inimã de-acum,
mai duceþi-mã-n sicrie, îngeri,
mai duceþi-mã-n sicrii de foc,
m-am hrãnit de scrîºnete ºi plîngeri
plin mi-s de pustiu ºi nenoroc !
! rob unei ºtiinþe vechi, maithuna,
floarea mea de carne, liturghii
luminate Soarele ºi Luna
þi-au turnat în floarea cãrnii vii,
Clara mea Luminã, Sunyatha,
cãtre tine vin, în tine-am fost,
ictus blînd mã vei scãpa de Roata
vieþuirilor fãrã de rost !
Doina
(Strãina)
! inima mea plînge de la sine
inima mea bunã ce ºtia,
crinul morþii numa pentru mine
numa floarea de cireº þia,
cu ºtiinþã depãrtat de tine
sã nu semãnãm cu-aceºtia
care ºtiu numa sã se-nvenine
103
unul cu veninul altuia,
cu ºtiinþã depãrtat de tine
sã nu semãnãm cu-aceºtia,
mîinile-mi þi-or fi de-acum strãine
numa floarea de cireº þia
inima mea plînge de la sine
inima mea bunã ce ºtia !
! alba mea ca floarea de narcisã
numa faþa ta mã lumina
tu de-acum desãvîrºit ucisã
mai desãvîrºit decît Moartea
stai ca raza nelumitã-nchisã
care numa mort o pot vedea,
tu, Nirvanã, pururea promisã
te ºtiam numa cu inima,
alba mea ca floarea de narcisã
numa faþa ta mã lumina
tu de-acum desãvîrºit ucisã
mai desãvîrºit decît Moartea
de ce oare mi-ai mai fost trimisã
caut fãrã urmã urma ta !
! Roata Vieþii numa trupu-mi schimbã
nu de moarte-mi tremurã carnea
totul mã-otrãveºte ºi mã-nghimpã
toatã hrana mea-i otrãvitoa–
limba ce-o vorbesc ºi-o plîng nu-i limbã
e numa rugarea mea ruga–
Celui care Tace ºi Se-nnimbã
Din Fiinþa Lui Prealuminoa–
limba ce-o vorbesc ºi-o plîng nu-i limbã
e numa rugarea mea ruga–
104
nouã suferinþã trupu-mi plimbã
inima mea suferinþã bea
Roata Vieþii numa trupu-mi schimbã
nu de moarte-mi tremurã carnea !
! m-am hrãnit de moarte ºi de boalã
strãin îs cît îi strãinia
Clarã Razã, Tu, Primordialã,
rogu-mã nu mã mai învia
cheamã Viaþa mea numa greºalã
cheamã-mã sã-mi dezvelesc Moartea
recunoaºte-te-oi de nu mã-nºalã
trupul alb ca neaua de Fecioa–
Tu, Fiinþã Purã de Luminã
adormirea ºi-alinarea mea
pentru Tine astãzi mi-i strãinã
cea care-mi era ca inima
Tu, Fiinþã Purã de Luminã
strãin îs cît îi strãinia
mai alintã-mã cu mîna-þi plinã
de-alintare de alint de a– !
Doina
(Pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt)
!
! pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt,
pune-i-aº ºi lacãt ºi zãvor
ca sã nu mã spuie pîn’ la capãt
cum atît fãrã de voie mor,
105
cum atît de fãrã nici o vinã
cum atît de fãrã nici un rost;
pentru ce, Fiinþã de Luminã,
bun numa de tras pe Roatã-am fost?
pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt,
pune-i-aº ºi lacãt ºi zãvor
ca sã nu mã spuie pîn’ la capãt
cum atît fãrã de voie mor;
gura-mi însã spune de la sine,
zice, zice gura mea de zor,
nu se teme gura mea de mine
nici de-s crunt cu ea, nici blîndior,
gura-mi însã spune de la sine
nici cu apã, nici cu vin n-o ud,
gurii mele Moartea-i face bine
ca pe gura altui o aud !
! gura mea, vedea-te-aº sãrutatã
doar de foc, la foc, numa de foc
ºi cenuºa-n site strecuratã
doar de mînuri fãrã de noroc,
dacã nu poþi tace cu tãcerea-þi
dacã tot nu ne mai izbãvim,
buze douã-a gurii mele eraþi
înde voi iubite-atît de lin,
azi e între voi venin ºi urã
nu are una de alta loc,
gura mea vedea-te-aº a mea gurã
sãrutatã ºi numa de foc:
spune-atuncea gurã strãinie
cum trãim aici ºi cum murim,
spune dacã tot îþi place þie,
dacã tot nu ne mai izbãvim,
106
spune otrãvita mea de gurã
cum doar cu otravã ne hrãnim
fãrã nici o cuminecãturã
sufletul spre moarte ni-l grãbim !
! spune dacã nu poþi tace, – tace-aº,
cum prãvale Ziua peste noi,
Ziua-Aceea toatã rãutatea-ºi
scurge-n noi, otravã ºi puroi,
cum ne þinem palma peste gurã
cînd privim la Soare-n Rãsãrit
mãsurînd oºtirile de urã
Soarele de sînge înroºit,
înroºit cu tine a mea gurã
care toþi de-au vrut-o te-au lovit,
spune fãrã mine, tu, sîngurã,
scuipã sînge ºi venin coclit:
cîºtigaþi sîntem ca la belciuge
îndrãgiþi de-o sifiliticã
Fiarã care peste lume muge
Fiara cea Apocalipticã...
spune gura mea nesãturatã
de muieri din tîrg o mie trei
spune celei care-acasã-aºteaptã
ultimele vorbe dacã vrei !
c h i nar
n
e
î
! cînd acasã mort þi-oi veni þie
tu sã nu te sperii, sã nu plîngi,
107
ochii tãi, oglinzi de Veneþie,
tot de nevenirea mea adînci,
pleoapa ta cea albã-vineþie
s-o cobori ºi sufletul sã-þi strîngi,
cînd acasã mort þi-oi veni þie
tu sã nu te sperii, sã nu plîngi
pleoapa ta cea albã-vineþie
s-o cobori ºi sufletul sã-þi strîngi !
! tu, cãmaºa lui Hristos, cãmaºã,
ca-ntr-un leagãn iarã sã mã culci,
ca pe pruncii negrãiþi mã-nfaºã
tot în alintare ºi în giulgi,
Maica mea de suferinþi frumoasã
toate-a tale-s sfinte ºi sînt dulci,
tu cãmaºa lui Hristos cãmaºã
ca-ntr-un leagãn iarã sã mã culci,
ca pe pruncii negrãiþi mã-nfaºã
tot în alintare ºi în giulgi !
Doina
(Strãina)
! tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta
cum se depãrteazã Steaua
moartã de lumina sa,
am fost unul trup cu tine,
ne-a fost una inima,
tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta,
am fost unul trup cu tine
108
ºi unime inima,
razã sfîntã pentru nime
cãrei i-a murit Steaua !
! tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta,
tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta !
! numa, numa eu cu tine
dacã-am fi ºi tot în Ra-
tot în Raiul cel ca neaua
alb de albã-n pomi floarea
numa vecinic nu ne-am þine
nu ne þine fãptura,
tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta,
numa vecinic nu ne-am þine
nu ne þine fãptura,
ranã sfîntã pentru mine
carne tu din carnea mea,
tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta,
tot mai mult de-acum, ºtiu bine,
de tine m-oi depãrta !
! cît þi-ar fi de mine pline
braþele ºi inima,
oricît m-aº umple de tine
strãinu-s, eºti strãina,
de-aº fi inimar, ce line
inimile ne-aº lucra
109
puse-n trupuri angeline
trase bine la rindea,
de-aº fi inimar, ce line
inimile ne-aº lucra:
plîngi cu lacrimi ºi suspine
sînge plînge inima,
tot mai mult de-acum, ºtii bine,
de mine te-i depãrta,
tot mai mult de-acum, ºtii bine
de mine te-i depãrta !
! se despart ape de ape
ºi apele de pãmînt,
ziua Soarelui de noapte
Steaua de-ntuneric crunt,
tu de mine mai aproape,
decît însumi mie-mi sînt,
Moartea vecinic ne desparte
înºine al nost’ mormînt,
Moartea vecinic ne desparte
înºine al nost’ mormînt,
noi sîntem Morminþii, pleoape
pentru ochiul Celui Sfînt,
noi sîntem Morminþii, pleoape
pentru ochiul Celui Sfînt,
Moartea vecinic ne desparte
înºine al nost’ mormînt,
tu de mine mai aproape
decît însumi mie-mi sînt
se despart ape de ape
ºi apele de pãmînt
ziua Soarelui de noapte
Steaua de-ntuneric crunt,
110
tu de mine mai aproape
decît însumi mie-mi sînt,
tu de mine mai aproape
decît însumi mie-mi sînt !
Doina
(Copilul Bãtrîn)
! un plîns îþi plînge vecinic în ureche,
în Cartea Morþilor un sunet vechi,
bocetul lumii inimii pereche
cum lumile în Brahma sînt perechi !
! o, lumineazã-mi Calea prin pustiuri
muzicã veche-a primului dezastru,
sã fiu senin ca morþii în sicriuri
bun pe pãmînt ca-n univers un astru !
! sã nu mã tem de suferinþi ºi pacea
nascã-se-n mine ca-ntr-un uter sfînt,
bãrbatul sterp sã poarte-ntr-însul rodul
misticul rod, pleromã, ca sîngele curgînd !
! tristeþe mi-i cã-mi moare-ncet tristeþea,
otravã nouã bucurie beau,
sã mai fiu tînãr toatã tinereþea
ca o mireasã blîndei morþi o dau !
! o jale cosmicã de-acum de mine
deopotriva cãrnii se desface
funebre fluvii spumegã de groazã
ºi-n mãri ca alcyonii cuibaru-ºi fac în pace !
111
! tei cu parfum de sfîntã dezbrãcatã
flagel al cãrnii ruguri pentru aºtri!
o voce-aud ºi-i tot din astã lume
ºi moartea-mi lumineazã Ochi-Albaºtri !
! la ce ni-i bun pe totdeauna traiul,
la ce mãtasa albei tale rochi?
nu putem þine noi pe braþe Raiul
cum nu-þi poþi þine lacrima în ochi !
! mãcar apari Mireasã nevãzutã
ca Sufletul, prunc singur printre morþi,
cu plete sclave încã celor nuferi
plîngîndu-te cu pîntece, lungi torþi,
reginã-a lor, pe sînuri duci tãcutã
jug de santal ºi ºtiu amarnic suferi
imaculatã Graþie cumplitã
tu care Plugul Lumii arînd Oceanul porþi !
! fraþi de-o fiinþã ne va-nvinge boala,
trãim în noaptea relelor mãsuri,
v-aþi pierdut inima fiinþi de groazã
ºi veþi muri ca fiara prin pãduri !
! singur acum ºi singur de cînd lumea
batjocoreºte Templul din Pãmînt,
voi sta vãzînd Regina Morþii blîndã
þesînd ca un Paianjen pînzeturi de-aur sfînt !
112
Doina
(Uri memento)
! opt milioane patru su’ de mii
de lighioane-n foc ºi-n apã linã
s-au încarnat ca mie tu sã-mi vii
fãpturã-a celor vii în veci Reginã,
rege-al fãpturilor, Stãpîn deplin
pe Cuget ºi pe Vorbã ºi pe Faptã,
azi trupul meu ca pe un vas te þin
plin de venin, cu mîna mea cea dreaptã
închinãtoarea, scriitoarea sa –
ca o Mireasã plinã e de lacrã-
de lacrãmi cã doar nu din vina sa
sufãr cît nici nu spun, Fiinþã Sacrã,
sufãr atît cã nu mai am deloc
iubire pentru tine carnea-mi tandrã,
fãcut din suferinþã-s cum din foc
începãtoarea Lumii salamandrã !
! ard de durerea bietului meu trup,
faceþi-mi trupul, viermilor, þãrînã,
trei mii de ani de-acum de el mã rup,
fãrã-de-sufletu-mi o sã rãmînã,
l-or învîrti vîrtelniþe de foc,
muncit ºi chinuit mereu nestareþ,
pînã l-o strînge iarã la un loc
sufletul meu pios nepizmãtareþ,
113
eu cãtre mine trup al meu mã-ntorc
în Kali-Iuga, în Eonii care-þi
vînturã în vîrtelniþe ºi-þi storc
miezul dezastrului mereu nestareþ,
mã-ntorc ºi nu ºtiu dacã sã te iert,
sau sã te sparg sã nu mai þii în tine
secretul jertfei ºi-acel plin deºert
al Gîndului-Sãmînþã-a Lumii-n tine !
! ajutã-mã, tu, Dumnezeul meu,
sã mã mai pot iubi acum pe mine
în ceasul cãrnii bolnave mereu
de trupul meu voind sã mã-nstrãine,
Doamne, – acest trup de rîsul rîsului,
e cea mai sfîntã ºi mai sfîntã cupã,
mai sfîntã decît Raza Soarelui
care-a ta mînã o s-o întrerupã,
e sfînt ºi sfînt ºi sfînt e, Doamne, cel
de Tine plin cum Tu eºti plin de Tine,
împacã-mã ºi-mpacã-mã cu el
cu trupul meu voind sã mã-nstrãine,
lotus c-o mie de petale vii
iluminat petalã cu petalã
ca o Mireasã Albã-n pirostrii,
Clarã Luminã, Tu, Primordialã
resoarbe-mã în muzica dintîi
Sufletul Lumii iarã sã mã þinã
ºi-n tine cît de mult, de poþi, sã-amîi
Marele Bang, Fiinþã de Luminã !
114
Doina
(Big Bang)
! o, Doamne-Dumnezeule,
care-nmulþit-ai lumile
numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea,
ºtiu, fãrã de speranþã e
sã-mi mai înalþ pîn’ la tine,
sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea !
! poate cã însuþi ai surzit
din somnul tãu adînc trezit,
numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea,
o, Doamne îndumnezeit
de-acuma lumile-ai pornit
numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea !
! aºa-mi era, aºa-mi era,
aºa-mi era ºi vocea mea,
numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea,
înlãnþuite lumi la rînd
se învîrteau Moartea visînd
numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea !
! dormeam ca alcyonii stînd
într-un mormînt de ape cînd
numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea,
din Somnul m-am trezit cãzînd
într-un abis al groazei, cînd
sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea?
115
! aºa-mi era, aºa-mi era
aºa-mi era ºi vocea mea,
numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea,
cu mult mai mult strãlucitor
decît un milion de sori
numai tunînd, numai tunîndu-mi vocea !
! venirã inºi de-un neam obscur,
parcã abia ieºiþi din cur
care-au luat ºi-mi mãsurarã vocea,
ºi-a trebuit sã þip, sã-njur,
sã-ndrug în graiul lor impur,
sã-mi folosesc precum o vitã vocea !
! venirã alþii ºi mai ºi
crescuþi în pustã pe pustii
cãrora iar nu le plãcurã vocea-mi,
punîndu-mi degetul în piept,
m-au sfãtuit sã mã îndrept,
sã nu-mi mai nalþ tot cãtre ceruri vocea !
! o, Doamne-Dumnezeule,
care-nmulþit-ai lumile
numai tunînd, numai tunîndu-þi vocea,
ºtiu, fãrã de speranþã e
sã-mi mai înalþ pîn’ la tine,
sã-mi mai înalþ pînã la tine vocea !
116
Doina
(Oralitãþi)
! merg ºi scriu – ºi scriu!–
ºi cã te caut nu-þi promit,
iar compun mintal
de cînd hîrtia s-a scumpit,
scriu pe creier
cu negreala de pe suflet
negru negru negru negru –
ºi negreala asta negreºit
apele-or s-o spele –
cînd îmi va ploua direct pe creier –
asta dupã ce-mi voi fi vîndut calota
fiindcã osu-i bun pentru hîrtie –
asta dupã ce mã vor fi otrãvit:
zilnic iau ºi beau otravã,
zilnic beau otrava lor,
mã omoarã, ºtiu, dar cu zãbavã,
doamnelor ºi domnilor !
Doina
(Zile)
! zile care îmi ucideþi,
îmi ucideþi inima,
ca într-un mormînt mã-nchideþi
în þãrîna cãrnii, grea,
zile care îmi ucideþi,
îmi ucideþi inima !
117
! cu mîni reci ºi ochii vineþi,
trup al meu de te-aº vedea,
suferinþa ta aline-þi
Moartea Bunã, numai Ea,
zile care îmi ucideþi,
îmi ucideþi inima !
Doina
(Strãina)
! inima mea azi nu te mai vrea,
ia-mi cu tine tinereþea mea,
lasã-mã aice sã rãmîn
ºi fãrã de tine ºi bãtrîn,
lasã-mã aice sã rãmîn
ºi fãrã de tine ºi bãtrîn !
! ca sã-mi iert cã mult mi-ai fost dragã,
lasã-mi numa pîne da neagrã,
noaptea s-o mãnînc fãrã sã vãd
aºteptînd urgie ºi prãpãd,
noaptea s-o mãnînc fãrã sã vãd
aºteptînd urgie ºi prãpãd !
! singur sã mã bucur cã mã-ntomn,
sã-mi ud buzele numai în somn
cu sãratã lacrimã, sãra-
ochiul meu sã plîngã, dacã vrea,
cu sãratã lacrimã, sãra-
ochiul meu sã plîngã, dacã vrea !
118
! ochiul meu sã plîngã fãrã zor
cum plînge-n padure un izvor
singur de cînd lumea s-a-nceput
nici mãcar de Dumnezeu ºtiut,
singur de cînd lumea s-a-nceput
nici mãcar de Dumnezeu ºtiut !
! viersul meu sã-l cînþi numai noaptea,
ºi din ºapte numa-ntr-a ºaptea,
lasã ziua cum e, dacã vrei,
cã-i ajunge rãutatea ei,
lasã ziua cum e, dacã vrei,
cã-i ajunge rãutatea ei !
Doina
(Passiflora incarnata)
! voi ce l-aþi urcat pe cruce pe Hristos,
un bãrbat atît de tînãr ºi frumos,
lãudaþi-l mult în muzici ºi-n poeme,
cã Hristos, de dragul vostru, în piroane urcã iar
din vreme-n vreme,
cã Hristos, de dragul vostru, în piroane urcã iar
din vreme-n vreme !
! voi, flãmînzii, ºi voi, rãii, ºi voi toþi,
neam de tîrfe nesãtule ºi de hoþi,
bucuros Hristos scuipatul vi-l primeºte
ºi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneºte
ºi numai de dragul vostru, cu un chin mai nou se primeneºte !
119
! numai unul dintre voi a nãscocit
chinul care pe Hristos l-a omenit
ºi pe cruce nu-l mai lasã sã-ºi ia locul,
ºi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul
ºi numai de dragul lui, pustii-v-ar Dumnezeu cu focul !
Doina
(Tatãl meu Rusia)
! de cincisprezece ani nu ºtiu, nu ºtiu nimic de tine, Tatã,
stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecatã,
stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura?
val roº de sînge ºi acum tot îmi mai podideºte gura !
! sãrutu-þi mîna, Tatã bun, sãrutu-þi mîna ºi-nchinare
ca Domnul-Dumnezeu tu eºti, ca Dumnezeu ºi Sfîntul Soare,
cîþi pumni în inimã-am primit mi-au fost ca floarea la ureche
cã nu e pumn sã poatã sta cu pumnul Tatãlui pereche !
! sãrutu-þi mîna, Tatã bun, sãrutu-þi mîna ºi genunchii,
te-ating cu palma de copil cu-nvineþitele ei unghii,
mi-s mîinile tot strãvezii, nevinovate, albe prunce,
putea sã mi se-opreascã-n loc cu totul inima atunce !
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
Tu numãrai ºi-þi întindeam palmele-nsîngerate þia...
Te-ai fi oprit de-ai fi vãzut cã fiul tãu de-al doilea plînge
þi-aº linge cizmele ºi azi de-ar fi stropite de-acel sînge !
! Tu erai tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
Tatãl dement cu epoleþi ºi cu centurã ca leºia...
120
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii te uram ºi Mama,
cã ni l-ai pus tu pe pereþi pe Stalin ºi-ai dat jos icoana !
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
mai mult pe mine mã bãteai, spre mine-þi abãteai urgia...
pînã spre miezul nopþii mult în casa noastrã luminatã
se auzea cum tu loveºti cu vrednicia ta de Tatã !
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
ne-ai îngrozit cu groaza ta copiilor copilãria...
m-ai prigonit, m-ai alungat din pãrinteasca noastrã casã,
de-aceea azi picioarele mi-s tari ca fierul ºi frumoasã !
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia...
genunchii azi mi-i plec ºi-þi plîng singurãtatea, nebunia...
mã poartã azi picioarele pe Drumul Noilor Imperii,
la Noua Sofie sã-ajung pe crucea Albelor Siberii !
! nimic nu poate-a mã-ngrozi, sufletul meu nu se mai teme...
de tine doar mi-i dor mereu, nu te-am vãzut de-atîta vreme,
dar nu bãtrîn, dar nu dement, n-aº vrea sã-mi pari
acum un altul,
Tu care trupul mi-ai fãcut tare ºi neted ca asfaltul !
! poate de-acum, nu mai e mult ºi în Siberia ni-i drumul,
la tine doar mã mai gîndesc cît þine ºi ne-o þine-acumul,
fiul vîndut ºi schingiuit ce gînd sã-þi mai trimitã þia?
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia !
! de cincisprezece ani nu ºtiu, nu ºtiu nimic de tine, Tatã,
stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta fermecatã...
stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu centura...
val roº de sînge ºi acum tot îmi mai podideºte gura !
121
! Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia cearcã patru, dacã n-are
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia ºaptele mai mult temei,
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia cearcã nouã ºi-ncercare
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia sfîntã dacã zecele-i,
Tu erai Tatãl meu ºi noi copiii îþi spuneam Rusia !
pînã-a-ºi pãrãsi mormîntul
cearcã-un alt mormînt de soi
Doina acelaºi destin avîndu-l
(Melodie fãrã sfîrºit) de sobol ºi muºuroi,
(Variantã) dar mai multã prana-ntr-însul,
dar mai fãrã de puroi;
La 100 de ani de la tipãrirea Doinei în „Con-
vorbiri literare“... prilej sã le reamintim ºi de cînd stã sub palmierul
redactorilor de azi ai ilustrei reviste cã „autorul vecinic cãlãtorului:
Doinei“ e numai Mihai Eminescu, noi ceilalþi primul numãr par, Misterul
toþi sîntem doar niºte umbre... Nunþii ºi-Afroditei lui,
„Arithmo de te pant’ epeoiken“ dublu, – ºi-ncheiat în fierul
Hieros Logos coasei Morþii, ºaptelui,
„Numai umbra spinului
cearcã Numãrul de Aur
La uºa creºtinului.“
în plai hiperboreean
Mihai Eminescu, Doina
dupã-acela faurmaur
descinzîndul la Teþcani
ø ºi vãzînd prin nori balaur
! pregãtindu-se sã intre lup flãmînd de mii de ani,
într-al ºaptelea lui trup,
sîngerînd din ochi ºi vintre, ºi visînd cel fir de aur
urlînd þapãn ca un lup legînd vieþile-i colan,
ºi-alegîndu-se doar dintre toatã karma-i aduna-or
moi suspinuri ce se rup, în cel galeº plan nirvan
sufletul meu a mirare cum acelui Minotaur
cearcã unu, doi ºi trei, vergine ºi bãietani;

122 123
mîinile cu-ale lor zece
degete îmi sînt precept,
toate-n mînuri le-oi petrece
spre Eonul înþelept
care-o ºti de altã Lege,
de Frumos, de Bun ºi Drept:
preafrumosul Ganymede,
el, Aparul, Monarc Blînd
care-n ochi divini se vede
soma-n cupe mari turnînd,
el, pereche albei Lede,
el, cerescul foc stingînd;
pînã-atunci nestãpînindu-mi
limba ºi nici pîntecul,
(pîntecul mai des fiindu-mi
de muiere nesãtul)
ºi la inimã viindu-mi
din veninuri îndestul,
singur nepãzind metronul
ºi tot rãului dînd zor
sã mã umple, – am prins canonul
sã-mplinesc de de cu zori
truditor obscur la zvonul
Marelui Ordonator
zic în loc de ziua-bunã
argumentul lui Picard
celor singuri-împreunã
celor nevegheaþi de Har,
celor care se-mpreunã
spre-a însãmînþa-n zadar,
124
eu-s cu ei, cu sãrãcanii
cari tot rãul au fãcut
dînd moºiile lor danii,
eu-s cu cei purtaþi pe scut
nescutiþi nici morþi, sãrmanii,
de-a fi judecaþi cã-au vrut
sã rãmîie, sã rãmîie
tot în partea cea mai rea
unde nu vor sã ne-amîie
boala, jalea ºi Moartea
care trupul ni-l tãmîie
ºi ni-l trage la rindea
bun sicriu sã ni-l mîngîie
sîngerînd toatã carnea
cã-au putut în el sã þîie
Cerul. Eu-s cu-aceºtia
care-n þara lor de grîie
treierã cutreiera,
eu-s cu toþi aceºtia ºapte
ºi mai mult cu cel mezin
care bea sînge cu lapte
ca pe un ichor divin
ºi-ale cãrui braþe-s coapte
pîn’ la coate în venin !
ø
! ºapte fraþi tãind la piatrã
al ºaptelea nu mai vrea...
am fãcut noi, Morþii, vatrã,
plînge cel de-al ºaptelea,
125
am fãcut noi, Morþii, vatrã,
plînge cel de-al ºaptelea,
de tine ne-am închis, Soare,
ºapte fraþi ca ºapte fraþi,
ºi-acum ura ni-i lucrare,
se urãºte braþ pe braþ,
ºi-acum ura ni-i lucrare,
se urãºte braþ pe braþ,
ºapte ani tãiai la piatrã
ºapte ani tãiai la pia–,
sã-i fac drum sã poa’ sã treacã
cu trãsura ei Moartea,
sã-i fac drum sã poa’ sã treacã
cu trãsura ei Moartea,
ºapte ani tãiai la piatrã
ºapte ani cu mîna mea,
fii-mi mînã blestematã
de eºti dreapta ori stînga,
fii-mi mînã blestematã
de eºti dreapta ori stînga
c-ai fãcut tu drum de piatrã
sã treacã pe el Moartea,
ºi-a venit la noi acasã
ºi-a gãsit-o pe Maica,
ºi-a venit la noi acasã
ºi-a gãsit-o pe Maica,
ºapte ani tãiai la piatrã
ºapte ani ca un ocnaº,
azi se primblã Moartea roatã
126
oriºiunde prin oraº,
azi se primblã Moartea roatã
oriºiunde prin oraº,
ºapte ani tãiai la piatrã,
ºapte ani tãiai la pia-
ºi gãmanii mã tot latrã
cã n-am mînuri muncitoa-
ºi gãmanii mã tot latrã
cã n-am mînuri muncitoa-
meºter, sînt þinut tot calfã
Pod ºi Templu – adînc zidind,
aurita mea pentalfã
deasuprã-ne lucind,
aurita mea pentalfã
deasuprã-ne lucind:
sînul tãu cel acru-toapsã
numai pentru mine-i dul-,
Moarte, tu, cu lungã coapsã
numai eu te îndestul,
Moarte, tu, cu lungã coapsã
numai eu te îndestul,
sînul tãu cel acru-toapsã
numai pentru mine-i du-,
Moarte, tu cu naltã coapsã,
îmi ºtii mînurile tu,
Moarte, tu, cu naltã coapsã,
îmi ºtii mînurile tu,
þi-au întipãrit fãptura
truditoare-a mele mîni
127
te-au masurat cu masura
ani ºi luni ºi sãptãmîni,
te-au masurat cu masura
ani ºi luni ºi sãptãmîni,
sînul tãu cel acru-toapsã
numai pentru mine-i du-,
Moarte, tu cu nalgã coapsã
îmi ºtii mînurile tu,
Moarte, tu, cu nalgã coapsã,
îmi ºtii mînurile tu,
þi-au întipãrit fãptura
truditoare-a mele mîni
te-au masurat cu masura
ani ºi luni ºi sãptãmîni,
te-au masurat cu masura
ani ºi luni ºi sãptãmîni,
sînul tãu cel acru-toapsã
numai pentru mine-i dul-,
asta-i toatã-a mea pricoapsã
la buna murire-emul,
asta-i toatã-a mea pricoapsã
la buna murire-emul:
mi-am fãcut trupul ca pînza,
pînza cea de borangic,
poate m-o pune pe dînsa
cãci nu suferã nimic,
poate m-o pune pe dînsa
cãci nu suferã nimic,
128
cît mai þine ca mãtasa
carnea mea, sãrmanul strai,
îi sînt vieþii tale casa,
Moartea mea frumoasã-mi pai,
îi sînt vieþii tale casa,
Moartea mea frumoasã-mi pai,
ºi-al meu trup ºi þie pae-þi
ca al Verginei trupºor,
cu evlavia opaeþ,
sfînt ca sfînta sfintelor,
cu evlavia opaeþ,
sfînt ca sfînta sfintelor,
ºi-al meu trup sã-þi parã þie
sfînt Eden unde petreci,
pîn’ la dreapta Parusie
piere fãrã urmã-n veci,
pîn’ la dreapta Parusie
piere fãrã urmã-n veci;
faþa mea de nici un rictus
neatinsã-i, nici dezgust,
razã-a Morþii, sfinte ictus,
Clara ta Luminã-o gust,
razã-a Morþii, sfinte ictus,
Clara ta Luminã-o gust,
tu, aproapea ºi departea,
tu alean ºi-alin în veci,
Moartea mea închinu-þi moartea
moartea mea cu mînuri reci,
Moartea mea închinu-þi moartea
moartea mea cu mînuri reci !
129
! îmi vînd sufletul tot þie
veci de veci nemîntuit,
de te-aº prinde, Moarte Vie,
sã-þi bag ghearele în gît,
de te-aº prinde, Moarte Vie,
sã-þi bag ghearele în gît !
! cã-s din cei ce trec cu talpa
peste pietre-ncinse-n foc
nevrînd în aceastã Kalpa
sã stea cu Domnul deloc,
nevrînd în aceastã Kalpa
sã stea cu Domnul deloc !
! sînt acel ce nu mã satur
tot la Domnul sã mã duc
împotriva Lui doar, martur
pentru ultimul dibuk,
împotriva Lui doar martur
pentru ultimul dibuk !
! de te-aº prinde eu mi-aº vinde
învierea mea pe-atît,
Moarte Vie, de te-aº prinde
sã te-ngrop pînã la gît,
Moarte vie, de te-aº prinde
sã te-ngrop pînã la gît,
cã-mi dãrîmi zidul ºi Anta
ºi nu-mi amintesc decît
din ruinurile-Ananta
al Fecioarei trup zidit,
din ruinurile-Ananta
al Fecioarei trup zidit !
130
! asta-mi este toatã arta
tot cu mine sã o port
ca pe un vîrtej – Vivartha –,
Moartea cît sînt viu ºi mort,
ca pe un vîrtej – Vivartha –,
Moartea cît sînt viu ºi mort;
ºapte ani tãiai la piatrã,
ºapte ani cu mîna mea,
n-am cu ce-þi plãti o natrã
sã-þi acopere faþa,
n-am cu ce-þi plãti o natrã
sã-þi acopere faþa:
du-te, tu, faþã frumoasã,
du-te, tu, cum ai zbura,
am fãcut noi, Morþii, casã,
lunea ºi duminica,
am fãcut noi, Morþii, casã,
lunea ºi duminica,
marþi ºi miercuri, joi ºi vineri
ºi aºijderi sîmbãta,
„ºi din tineri în mai tineri“
am fãcut morþii casa,
„ºi din tineri în mai tineri“
am fãcut morþii casa !
ø
! sar la dreapta ºi la stînga,
înainte ºi-napoi,
mã gãsesc mereu la mijloc,
131
la mijloc e Moartea-n noi,
mã gãsesc mereu la mijloc,
la mijloc e Moartea-n noi,
mã îmbracu ºi dezbracu,
mã înfoi ºi mã desfoi,
n-are Moartea nici pe dracu,
primblu Moartea-n haine noi,
n-are Moartea nici pe dracu,
primblu Moartea-n haine noi,
mînc durere, beau otravã
ºi cu groaza mã rãsfaþ,
mã omoarã cu zãbavã,
Moartea mea fãrã de saþ,
mã omoarã cu zãbavã,
Moartea mea fãrã de saþ
(parcã n-ai sãri cum tré-
mai la stînga-dreapta bré
mai mijlocul la mijloc
ca sã ia mijlocul foc!)
drag mi-a fost de tine tare
trup al meu de tot sãrac,
de la creºtet la picioare
în plînsoare te îmbrac,
de la creºtet la picioare
în plînsoare te îmbrac,
jale mi-i de tine, jale,
trup al meu cã þi-a fost scris,
sã visez dormind în tine
132
sã te pãrãsesc în vis,
sã visez dormind în tine,
sã te pãrãsesc în vis !
ø
! dacã nu te ameninþã
suferinþa ta mereu
uiþi, preadulcea mea fiinþã,
trupul meu, odorul meu,
uiþi, preadulcea mea fiinþã,
trupul meu, odorul meu:
tot ce altul face-o datã
eu de ºapte ori tot fac
ºi-apoi din Facerea toatã
eu numai ponosul trag,
ºi-apoi din Facerea toatã
eu numai ponosul trag,
toþi ceilalþi iau tot prinosul
rãmîne-le-ar totu-n gît,
eu cu truda ºi ponosul
ºi netrebnic dovedit
eu cu truda ºi ponosul
ºi netrebnic dovedit !
ø
! ºapte frînghii de mãtasã
împletite-toate-n ºa-,
pentru-o treabã serioasã,
pentru o spînzurãtoa-,
pentru-o treabã serioasã,
pentru o spînzurãtoa-,
133
se rup una cîte una
nu-þi poþi frînge bietul gît,
cearcã toatã sãptãluna
n-o sã-þi iasã nici atît
cearcã toatã sãptãluna
n-o sã-þi iasã nici atît !
! atîtu-l jelesc ºi-atîtu-l
sacul meu de piele scump,
da cum cerc sã-mi pãzesc gîtul
deîndatã mi-l ºi rump,
da cum cerc sã-mi pãzesc gîtul
deîndatã mi-l ºi rump !
! vreau sã fac ºi nu pot face,
ce nu vreau sã fac tot fac,
Doamne, -n scrum de s-ar preface
rãmãºiþa ast’ de veac,
Doamne, -n scrum de s-ar preface
rãmãºiþa ast’ de veac !
! în oraºul ãsta ºapte
mã iubesc ºapte muieri,
nu mã uit de-i zi ori noapte,
le dau tot ce ele-mi cer,
nu mã uit de-i zi ori noapte,
le dau tot ce ele-mi cer !
! toate ºapte vor de toate,
vor ºi toatã inima,
fãrã saþ sînt toate ºapte,
milã de la nici una,
134
fãrã saþ sînt toate ºapte,
milã de la nici una !
! singur mã am doar pe mine
doar pe mine ºi Doina,
dar de mine nu se þine
cu iubire nici umbra,
dar de mine nu se þine
cu iubire nici umbra !
! Doina o îngîn ºi-o uitu
ºi din nou mi-o amintesc
cînd mã apucã urîtu
cã pe-aici mã prãpãdesc,
cînd mã apucã urîtu
cã pe-aici mã prãpãdesc !
! cît de mult urãsc oraºul
cît urãsc acest oraº,
temniþat ca vieþaºul
ies din el numai golaº,
temniþat ca vieþaºul
ies din el numai golaº !
! pentru noi, moldavi, oraºe
ne-ai dat trudã ºi ospici,
ne-ai sfãrmat la ciolãnaºe
sub tramvaiele de-aici,
ne-ai sfãrmat la ciolãnaºe
sub tramvaiele de-aici !
135
! ne-ai stors vlaga fãrã noimã,
numa strîmb ne-ai judecat,
chinul nostru, orice moimã
l-a hlizit ºi l-a scuipat,
chinul nostru, orice moimã
l-a hlizit ºi l-a scuipat !
! fiecãruia un gîde
ºi-o paiaþã, dacã sca-
de satîrul morþii hîde,
nu scapã batjocura,
de satîrul morþii hîde,
nu scapã batjocura !
! locul rãu, întors cu dosul,
locul rãu întors pe dos,
unde cei care-au ros osul
ne-au sfãrmat sãrmanul os,
unde cei care-au ros osul
ne-au sfãrmat sãrmanul os !
! Moartea-ºi primblã iar trãsura
prin turcitul Bucureºti
care ºi-a-ntrecut mãsura
în fasoane harãpeºti
care ºi-a-ntrecut mãsura
în fasoane harãpeºti,
în zãltaþi la Furinalii
haraminii plini de lapþi,
în jigodii ºi canalii
ºi toþi întru Domnul fraþi,
136
în jigodii ºi canalii
ºi toþi întru Domnul fraþi !
ø
! ºapte drumuri am în faþã
pe oricare-aº apuca,
mã vîntuie ºi mã-ngheaþã
ºi-i noapte de diminea-,
mã vîntuie ºi mã-ngheaþã
ºi-i noapte de diminea-, !
! ºapte drumuri am în faþã
ºapte cupe cu otra-,
mã îmbie ºi rãsfaþã
Moarteamînãstareþa,
mã îmbie ºi rãsfaþã
Moarteamînãstareþa !
! de te-ai face-o mãnãstire
Moarte, dupã-atîta chin,
„sã-mi dai buze de cetire
ºi la sînu-þi sã mã-nchin“,
„sã-mi dai buze de cetire
ºi la sînu-þi sã mã-nchin“ !
! ºapte drumuri am în faþã,
pe oricare-aº apuca
la capãt de drum s-aºazã
Dumnezãu în faþa mea,
la capãt de drum s-aºazã
Dumnezãu în faþa mea !
137
! nu mã judecã, nu strînge
relele din viaþa mea,
numa singur stã ºi plînge
priivindu-mã aºa,
numa singur stã ºi plînge
priivindu-mã aºa !
! uite, Doamne, drum de sînge
am ales cu voia ta,
drãguþ-Doamne nu mai plînge,
alina-m-oi cu Doina,
drãguþ-Doamne nu mai plînge
alina-m-oi cu Doina !
! nu mã judeca, nici plînge,
cîntãri, nici alina,
numa ia-mã ºi mã strînge
cum iei floarea ºi frunza
numa ia-mã ºi mã strînge
cum iei floarea ºi frunza !
ø spune-mi, Doamne, care-i rodul
! nici o Moarte nu-i ca Moartea
nici ca lumea nu mai faci
Lumea care-ºi þine partea
ca frunzele în copaci,
Lumea care-ºi þine partea
ca frunzele în copaci !
! sãrãcuþa mea de lume
eu nimica nu-þi mai cer,
poate eºti aºa anume
138
ca sã pot uºor sã pier
poate eºti aºa anume
ca sã pot uºor sã pier !
ø
! într-o noapte am murire,
într-o noapte am murit,
fãrã teamã de orbire
pre Domnul l-am întîlnit,
fãrã teamã de orbire
pre Domnul l-am întîlnit !
! sufletu-mi vîrtej ca hãul
stãtea gol în faþa lui,
spune-mi, Doamne, care-i Rãul
tot Rãul Pãmîntului?
spune-mi, Doamne, care-i Rãul,
tot Rãul Pãmîntului?
! dacã tot murim cu totul,
înviem apoi de tot?
încarnãrii noastre-n Tot?
spune-mi, Doamne, care-i rodul
încarnãrii noastre-n Tot?
! nu sîntem doar un nimica
mai uºor ca negura?
numai groaza-ne ºi frica
poartã Sfîntã Vergura?
numai groaza-ne ºi frica
poartã Sfîntã Vergura?
139
! dacã ne-ai zidit, zidire
Doamne, Tu, cu mîna ta !
o iubire doar iubire
sufletul mi-l lumina,
o iubire doar iubire
sufletul mi-l lumina,
o luminã cu aromã
ca unul mirabil mac
pîntece-matern-pleromã,
leacul neaflat în veac,
pîntece-matern-pleromã,
leacul neaflat în veac !
! într-o noapte, poate noaptea
îmbãtat de afion,
vrut-ai, Doamne, sã vãd Moartea
Lumii în Armaghedon,
vrut-ai, Doamne, sã vãd Moartea
Lumii în Armaghedon !
ø rãului puind la rãu
! astãzi mi se-ntoarce toatã
jalea cum e negura,
mi-au pus la gurã lãcatã,
mi-au împodobit gura,
mi-au pus la gurã lãcatã,
mi-au împodobit gura !
! azi zic gurii, Doamnã gurã,
ia ºi mîncã, ia ºi bea,
140
dar aleanul ei nu-ndurã
cît cenuºã ºi otra-
dar aleanul ei nu-ndurã
cît cenuºã ºi otra- !
! orice vorbã zice, -i strîmbã,
vrea sã þipe, -i zice lin,
ºi ar vrea sã-i pun pe limbã
un venin numai venin,
ºi ar vrea sã-i pun pe limbã
un venin numai venin !
! tot ce-ar zice de acuma
gura mea tot nu-i de-ajuns
patru suliþi bune numa
dacã trupul mi-au strãpuns,
patru suliþi bune numa
dacã trupul mi-au strãpuns
ºi încep vorbirea Limbii
ce-o-nþelege Dumnezãu,
altfel înmulþesc doar limbii
altfel înmulþesc doar limbii
rãului puind la rãu !
! este, Doamne, unul mare,
unul tare, unul cît,
cît un rac roºiu ºi care
ne-a pus cleºtii lui în gît,
cît un rac roºiu ºi care
ne-a pus cleºtii lui în gît !
141
! chip sã þipi nu-i ºi nu-i chip sã
te mai rogi, sã bei, sã mînci,
Fiara cea Apocalipsã
ne tot tîrîie pe brînci,
Fiara cea Apocalipsã
ne tot tîrîie pe brînci !
! este unul doar smîrdoare
ºi-i cu noi, aici, la slog,
îl ºtii bine, Doamne Mare,
pe acela Gog-Magog,
îl ºtii bine, Doamne Mare,
pe acela Gog-Magog !
! nouã borte trupu-mi lasã
ºi cu toate astea n-a
nu are pe un’ sã iasã
sufletul meu dacã vrea,
nu are pe un’ sã iasã
sufletul meu dacã vrea !
! ºapte or sã mã omoare,
ºapte îºi vor împlînta
cuþitoaiele amare
exact unde-i inima,
cuþitoaiele amare
exact unde-i inima !
! sufletul meu o sã zboare,
sufletul, iubirea mea,
din aceastã închisoare,
din aceastã închisoa-,
142
din aceastã închisoare
din aceastã închisoa- !
! rãmîneþi Lunã ºi Soare
tot ca la venirea mea !
ø
! iar de suferinþi te nãrui
trupu-mi suleget de mim,
suferi mut ºi mult ºi stãrui
ºi mai mult sã suferim,
suferi mut ºi mult ºi stãrui
ºi mai mult sã suferim !
! suferi astãzi ca pãmîntul
ca ºi vîntul stare n-ai,
apa mea de trup ca gîndul
arzi cum l-a-nceput ardeai,
apa mea de trup ca gîndul
arzi cum la-nceput ardeai !
! ardere-ai, fãpturã tandrã,
ca în casa ta de foc
Sorã bunã, salamandrã,
la-nceputul cel de scoc,
Sorã bunã, salamandrã,
la-nceputul cel de scoc !
! ardere-ai, fãpturã tandrã,
tu, scãpatul la soroc,
sã-ajungi drumomanã landrã
ºi sperjur ºi prooroc,
143
sã-ajungi drumomanã landrã
ºi sperjur ºi prooroc !
ø negurã, negurã
! spãimîntat ca Philolaos,
trupul þi l-am privegheat...
mîndro, sã-þi fie de paos
lacrima ce-am lãcrimat,
mîndro, sã-þi fie de paos
lacrima ce-am lãcrimat !
! iarã Sufletul în lacrã-
lacrãmi de îngeri spãlat,
pura lui esenþã sacrã
ca-ntr-un giulgi înrourat,
pura lui esenþã sacrã,
ca-ntr-un giulgi înrourat,
ca-ntr-un lotus dintr-o mie
de petale surîzînd
în nesaþul de vecie
zeii-n rugãciune stînd,
în nesaþul de vecie
zeii-n rugãciune stînd !
Doina
(Negurã)
! de acum mai uºor
decît ceaþa-s cãlãtor,
144
de acuma mai lin
de acuma nu mai vin:
cu sîngele pe gurã
Precistã, Vergurã
sufletul mi-i negurã !
!
! negurã, negurã
cu sîngele pe gurã
Precistã, Vergurã
sufletul mi-i negurã !
Doina
(Oralitãþi)
! eu m-am sãturat de voi
care de vã strîngeþi doi
ºi-n braþe vã þineþi
n-aveþi timp sã vã iubiþi
cã tot timpul vã gîndiþi
pe cît sã vã vindeþi !
! pînã nici tu, maica mé
tot nu m-ai putut þîné
acolo într-un maþ
ºi m-ai scos spre vînzare
cu-amîndouã braþele,
145
cu dulcele tãu braþ !
! iubeºte-ne ºi pe noi
cã ne vindem pe gunoi,
o, Doamne-n ceriuri Domn,
cã ni-i foame, – nu mîncãm
cã ni-i sete, – ºi nu bem
stãm treji picînd de somn,
iubeºte-ne ºi pe noi
cã ne vindem pe gunoi
o, Doamne-n ceriuri Domn !
Doina
(Moartea peste tot)
! ai mei au fugit de tine
dar tu ai fugit mai bine
dar tu ai fugit mai bine
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! hai, încearcã ºi cu mine
ca sã vezi dacã fug bine,
ca sã vezi dacã fug bine
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! hai, mã fugãre, curvanã
cã sînt tot un plîns ºi-o ranã,
hai, mã fugãre, curvanã,
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
146
! hai, mã fugãre, curviþã,
sã-mi pupi dulcea mea guriþã,
hai, mã fugãre, curviþã,
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! este o cãrare-anume
unde-i capãtul de lume,
este o cãrare-anume
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! hai acolo, mîndruleanã,
Moartea morþii curvuleanã,
hai acolo, mîndruleanã,
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! hai acolo, mîndruliþã,
Moartea morþii, curvuliþã,
hai acolo, mîndruliþã,
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! faþa de pãmînt mi-a ºtears-o,
inima de tot mi-a ars-o
inima de tot mi-a ars-o
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
! vino-aici sã-þi rup cu parul
ºalele ºi mãdularul,
ºalele ºi mãdularul,
Moartea peste tot,
Moartea peste tot !
147
! te-oi lega cu legãtura, cari din mîni mã scapi de tot
te-oi bãtea cu nemãsura, cãprioarã-soþioarã,
þi-oi umple de sînge gura, numai singurã te culci
Moartea peste tot, priivindu-mã pe mine,
Moartea peste tot ! trupul tãu muiatul giulgi
þine rane ºi suspine !
! te-oi þinea ca sã vezi cum îi,
tocmai la Capãtul Lumii ! mã dor mînile de scris
azvîrlit din maþul mumii, cum pe prunc îl doare tînga
Moartea peste tot, mã-sii-n mumã-sa închis,
Moartea peste tot ! scriu cu dreapta ºi cu stînga,
de la Dracul cãtre Domnul
! te-oi bãtea pînã te-ai stînge, de la Domnul cãtre Dracul
nimeni, nimeni nu te-a plînge pînã mã omoarã somnul
te-oi bãtea pînã te-ai frînge pînã somnu-mi rupe capul,
Moartea peste tot, mã dor mînile mã dor
Moartea peste tot !
nu ating cu ele-o varã
trupul tãu de mac uºor
mirosind ca o mioarã !
Doina
(Mã dor mîinile de scris) ! cu aceste mînuri pot
învîrti ºi eu talantul
„...ca sã scriu iar, sã scriu de meserie,
scrie-mi-ar numele pe mormînt, ºi
Abstractior ºi Savaot
n-aº mai fi ajuns sã trãiesc.“ pot cu ele-ucide-un altul,
Mihai Eminescu
pot cu ele face tot
ce faci tu! ele-mi sînt Christul
! mã dor mînile de scris numa-n cuie mi le port
de la stînga înspre dreapta, mi le vînd cu tot cu scrisul,
chinu-mi-s, alinu-mi-s, milã mi-i de-a mele mîni,
numai scrisu-mi este Fapta, de la stînga înspre dreapta
mã dor mînile cum pot zile-ntregi ºi sãptãmîni
doar pe tine sã te doarã luni ºi ani ele-mi fac Fapta !

148 149
! tu care-mi iubeai, Dora,
mînile lucrate bine,
taie-mi mînile ºi ia-
ºi ia-mi mînile cu tine,
tu care-ai plecat, Dora,
în þinuturi florentine,
taie-mi mînile ºi ia-
ºi ia-mi mînile cu tine; ROSARIUM
mã dor mînile de scris
de la stînga înspre dreapta
chinu-mi-s, alinu-mi-s, Rosarium
numai scrisu-mi este Fapta, (Bocet)
mã dor mînile de scris
de la stînga înspre dreapta ! cînd într-un sicriu
chinu-mi-s, alinu-mi-s m-ai închis de viu,
numai scrisu-mi este Fapta ! Mari, Mario,
Mari, Mario !

! eu n-am vrut sã-nviu

pe lume sã viu,
Mari, Mario,
Mari, Mario !

! în pîntec mã porþi
sã mã-nvii din morþi,
Mari, Mario,
Mari, Mario !

! mamã cu mîni sfinte,

mã rog, nu mã vinde,
Mari, Mario,
Mari, Mario !

150 151
! mamã cu mîni sfinte,
mã rog, nu mã vinde,
Mari, Mario,
Mari, Mario !
Rosarium
(Evlavie)
! mai întreabã iarba verde,
bolta cu albastru mur,
de ce tot ce-a fost se pierde
ºi la mijloc ºi-mprejur,
de ce tot ce-a fost se pierde
ºi la mijloc ºi-mprejur?
! mai întreabã ºi te-ncinge
cu coroana cea de spini,
tu, soþia mea, bolnavã,
plîngi prin mistice grãdini,
tu, soþia mea, bolnavã,
plîngi prin mistice grãdini !
! nu-þi apare Grãdinarul,
mereu tînãrã-l aºtepþi,
numai nu mai este verde
iarba subt mãslinii drepþi,
numai nu mai este verde
iarba subt mãslinii drepþi !
152
Rosarium
(Mã mir de steauã...)
! mã mir de steauã, steaua cum strãluce
de unde ia lumina, unde-o duce...?
! mã mir de neauã ºi de trupu-i vergur
cînd trupul meu de supãrare-i negru... !
! mã mir de tine pururea Fecioarã,
de unde poþi sã plîngi, a cîta oarã...?
! cu mîna-þi atingîndu-mã mã mîntui,
mirosul ei de Moarte Bunã sfîntu-i... !
! mã mir de steauã, mirã-se de mine
cã stã fãrã folos sã mã lumine !
! mã mir de steauã, mirã-se de mine
cã stã fãrã folos sã mã lumine !
Rosarium
(Stella Maris)
! mã rog þie, Sfîntã Fecioarã,
îmi sînt mie prea grea povarã,
luminat de tine, strãluceo,
poate un an-doi oi mai duce-o,
luminat de tine, luminã,
ca sã pot muri fãrã vinã,
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã !
153
! mã rog þie sfîntã ºi sfîntã
trupuºorul mi-l înmormîntã,
cu mînurile-þi de tãmîie
osicioarele-mi le mîngîie,
luminat de tine, luminã,
ca sã pot muri fãrã vinã,
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã !
! numai tu vezi ce nu se vede
numai tu crezi ce nu se crede,
numai tu-mi vezi inima moartã,
trupul care-abia o mai poartã,
luminat de tine, luminã,
ca sã pot muri fãrã vinã,
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã !
! luminat de tine strãluceo,
poate un an-doi oi mai duce-o,
dar mã rog cu toatã fiinþa
mîntuie-mi de-acum suferinþa,
luminat de tine, luminã,
ca sã pot muri fãrã vinã,
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã !
! lumineazã-mi încã ºi încã
tu în ceruri ranã adîncã,
frumuseþe sfîntã ºi ranã,
tu, Fecioarã fãrã prihanã,
luminat de tine, luminã,
ca sã pot muri fãrã vinã,
154
luminat de tine, luminã,
inima de toþi mi-i strãinã !
Rosarium
(Figlia del Tuo Figlio)
! oasele-þi le dezgroparã
ºi-mi le arãtarã mie
ca de-acum sã nu-mi mai parã
Maica mea cã eºti tot vie,
într-un hîrb te adunarã
sã mai spele-o datã mortul
ca sã nu-mi mai pari Fecioarã
sã ºtiu cã-ai murit cu totul !
! pãrul tãu ca pãrul numa
ºi încolo oseminte,
sã mã-ngrozeascã de-acuma
Mamã, mînurile-þi sfinte,
faþa ta, curatã faþa,
doar o þeastã care rîde,
ca sã-mi înspãimînte viaþa
plãmadã de vise hîde !
! vrut-au vrut ca sã mã facã
sã cred cã tu eºti ca Moartea
Maica mea, la îngeri dragã
vecinic vie ºi departea,
ochii care-þi stau a plînge
cum ar fi putut sã-þi moarã?
raza lor nu se va stînge
Tu, de-a pururea Fecioarã !
155
! carnea mea sîngerã iarã
numai sîngele mã-ngînã
sufletul mi-l torturarã
sã cred cã eºti doar þãrînã,
doar sudori de sînge-asudã
fruntea-mi, cruntã mi-i privirea,
cum sã cred cã-ntreaga-þi trudã
ºi a unei vieþi iubirea
cum sã cred cã-s doar þãrînã
ºi un galbãn pumn de oasã,
Maica mea cu albã mînã
ºi cu umere frumoasã?
trupul de abia-mi se þine
roº de sînge ca un boþ îi
Maicã-a mea eu cred în tine
ºi nu cred cã morþi sînt morþii !
! de aceea mã rog þie,
plînsul ochii mei mi-i stricã
vino, Fecioarã Marie,
vino-n trupul tãu de Fiicã,
vino ºi-mi sãrutã gura
trupul meu de ranã strigã,
du-mi pe braþele-þi fãptura
sfîntã Maicã-a mea ºi Fiicã !
Rosarium
(Marie-a vieþii)
! Marie-a Vieþii nu-mi privi cãinþa
ci numai trupul slab ºi suferinþa
cãci mîne aº putea în rîsul gloatei
156
cu pietre sã te sfarm cu voluptate,
ci mîntuie-ne tu precum o Mumã
ºi pãcãtoºi ºi fãrã de pãcat
loviþi de groaza morþii fãrã urmã
ne îmbubãm de urã nencetat !
! Marie-a vieþii mele blîndã foarte
fãrã greºalã, fãrã Timp ºi Moarte
curãþã-mi gîndul morþii de otravã
inima lin sãrutã-mi-o cu slavã
cã putrezeºte carnea de pe mine
ºi viermii trupul mi-l mãnîncã blînd,
ridicã-te Reginã-ntre Regine
de curãþia ta eu sînt flãmînd !
! stau în pãmîntul sterp fãrã noroc
cadavrul mi-l îngrop ºi mi-l dezgrop
gropar al vieþii mele fãrã viaþã
trãitã-n scîrbã în dezgust ºi greaþã
plãtit cu Timpul care mã omoarã
dator vîndut celui ce mã plãteºte
din groaza mea nu pot ieºi afarã
cum Soarele arzînd se osîndeºte !
! Marie-a vieþii mele blîndã foarte
ispitã aurie ºi Graþie ºi Moarte !
Rosarium
(Îngerul splendorilor)
(Motet)
! tu pentru mine sfîntã eºti
tu sfîntã eºti doar pentru mine
157
tu pentru mine sfîntã eºti
pe seama îngerilor creºti
tu sfîntã eºti doar pentru mine,
tu pentru mine sfîntã eºti
pe seama îngerilor creºti
tu sfîntã eºti doar pentru mine !
! tu pentru mine sfîntã eºti
preasfîntã eºti tu pentru mine
tu pentru mine sfîntã eºti
pe seama îngerilor creºti
preasfîntã eºti tu pentru mine,
tu pentru mine sfîntã eºti
pe seama îngerilor creºti
preasfîntã eºti tu pentru mine !
! tu pentru mine Una eºti
tu pentru mine eºti ca Luna
lumina pentru mine eºti
apocalipselor cereºti
tu pentru mine eºti ca Luna,
lumina pentru mine eºti
apocalipselor cereºti
tu pentru mine eºti ca Luna !
! tu mie Soarele îmi eºti
tu Soare eºti doar pentru mine
tu mie Soarele îmi eºti
din umbra morþii tale creºti
luminã sfîntã pentru mine,
tu mie Soarele îmi eºti
din umbra morþii tale creºti
luminã sfîntã pentru mine !
158
! departe totdeauna-mi eºti
tu pentru mine eºti ca Luna
tu mie Soarele îmi eºti
tu Manvantara mîntuieºti
tu pentru mine eºti ca Luna,
tu mie Soarele îmi eºti
tu Manvantara mîntuieºti
tu pentru mine eºti ca Luna !
! departe totdeauna-mi eºti
ca luminarea mea de mine
departe totdeauna-mi eºti
privirile îmi osteneºti
privindu-te numai pe tine,
departe totdeauna-mi eºti
privirile îmi osteneºti
privindu-te numai pe tine !
! departe totdeauna-mi eºti
ca Vecinic Sufletul de mine
Alaya sfîntã te numeºti
cu sororale ºoapte-mi creºti
vecinic nesaþul meu de tine,
Alaya sfîntã te numeºti
cu sororale ºoapte-mi creºti
vecinic nesaþul meu de tine !
! eu ºtiu cã preafrumosu-þi chip
e numai muzicã ºi tainã
sufletul meu mi-l înfirip
din muzica acestui chip
care nimica nu destainã,
sufletul meu mi-l înfirip
din muzica acestui chip
care nimica nu destainã !
159
! doar pentru mine sfîntã eºti
eºti pentru mine Sfînta Faþã
tu Firul Vieþii Una eºti
tu drumul mi-l cãlãuzeºti
la Domnul faþã cãtre faþã,
tu Firul Vieþii Una eºti
tu drumul mi-l cãlãuzeºti
la Domnul faþã cãtre faþã !
! plinã de Graþie tu eºti
ca o corabie de îngeri
fãptura cãrnii þi-o sfinþeºti
fecioarã-n inuri fecioreºti
linþoliu alor mele frîngeri,
fãptura cãrnii þi-o sfinþeºti
fecioarã-n inuri fecioreºti
linþoliu alor mele frîngeri !
! tu Preursitã printre Sorþi
tu trunchi ca lemnul de tãmîie
puntea luminii peste morþi
tu iar în tine-ai sã mã porþi
sufletul vecinic sã-mi rãmîie,
puntea luminii peste morþi
tu iar în tine-ai sã mã porþi
sufletul vecinic sã-mi rãmîie !
! mireasa sufletului meu
a Lumii pururea Mireasã
nici un Calvar nu mi-i prea greu
ºtiind cã m-oi întoarce eu
întru a Vieþii Sfîntã Casã,
nici un Calvar nu mi-i prea greu
ºtiind cã m-oi întoarce eu
întru a Vieþii Sfîntã Casã !
160
! mai lasã-mã sã te privesc
cît ochii mei nu sînt þãrînã
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
de-a nu ºtiu cui strãinã mînã,
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
de-a nu ºtiu cui strãinã mînã !
! mai lasã-mã sã te privesc
luminã care mã incineri
în tine sufletu-mi topesc
ºi trupul cald ºi-mi înfrãþesc
lumina ochilor mei tineri,
în tine sufletu-mi topesc
ºi trupul cald ºi-mi înfrãþesc
lumina ochilor mei tineri !
! mai lasã-mã sã te privesc
lumina ochilor mei tineri
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
tu harismata Sfintei Vineri,
toate-ale tale se tocmesc
lucrate-n spor dumnezeiesc
tu harismata Sfintei Vineri !
! tu pentru mine Una eºti
tu pentru mine eºti ca Luna
ca Luna plinã vecinic eºti
din Graþie nu mai descreºti
tu pentru mine eºti ca Luna
ca Luna plinã vecinic eºti
din Graþie nu mai descreºti
161
tu pentru mine eºti ca Luna,
tu mie Soarele îmi eºti
tu Soare eºti doar pentru mine
tu mie Soarele îmi eºti
din umbra morþii tale creºti
luminã sfîntã pentru mine,
tu mie Soarele îmi eºti
din umbra morþii tale creºti
luminã sfîntã pentru mine !
Rosarium
(Domus vitae)
! amintescu-mi Baaadul Paradisul cãrnii Sfînt
unde Magul Simon Magul grai avea, n-avea Cuvînt
unde sîngele tãu, Maicã, ispitindu-mi goliciunea
pentru trupul meu de apã gãsea matcã-amãrãciunea
ºi otrava cea curatã mi-a-nflorit ºi mîni ºi faþã
unde voi culca pre robul cancerat în dimineaþã?
! am bãtut adînci uliþe cu sîni copþi pentru vînzare
iar în port Alixãndria umplea nave a mirare
iar pe þãrm turnat ca chiupul trupul unei fete mari
surîzînd îmbãlsãmatã printre cypreºi mortuari,
imobilu-i chip, gravidã, împãtrit dãdea luminã
ºi-am rãmas pe þãrm sã stãrui în enigma ta, Reginã !
! dacã tu eºti toatã slava care-o sparge caduceul
unde ºi-a gãsit mormîntul din mormîntul lui Ebreul?
162
! nici cu Tatãl nici cu îngeri nici cu Duhul fãrã Limbã
învierea morþii noastre trupul tãu pe uliþi plimbã,
dar nu aflu-n tine urma a bãrbatului ce sînt
cum nu aflu-n cer pre Tatãl nici în cer nici pre Pãmînt !
! au orfanã mi-i mîhnirea somn turnat în chihlimbare
ca opal peren tristeþea firii mele princiare,
au îmi par cã-s de genune marginile cãrnii mele
au plecat în dulci evlavii trup nu-mi mai gãsesc în ele !
! astfel umilit ºi bolnav beuturã ºi mîncare
nu-mi mai preþuiesc, – nici Somnul, ca un melc ajung arare;
totu-i neted, duce Lumea de un stîlp al Lumii lipsã
întorc faþa cãtre trupul meu venitã-Apocalipsã !
! tu care ghiceºti cu carnea nu mai ºtii sã-mi spui tu mie
unde mi-a umblat Fãptura pînã-a fi iar carne vie?
! ghicitorilor Leoaicã tu dai chip de fãt ca Buddha
tînãr ca virginitatea, în sudori, Bãtrîn, ca truda !
! nu am fost mai mult suspinul groazei tale care creºte?
Maicã, sufletu-mi se pierde ca în Marea Moartã-un Peºte !
! unduindu-þi pãrul negru abanos potop de sînge
dupã trupul tãu mã-nmlãdiu ca la Tron ceresc un înger
ºi ca umbra la picioare eu mã leg de carnea-þi sacrã,
Soare-al Morþilor, fãpturã, suflet primenit în lacrã- !
163
! Tu, Fecioarã cãrei vremea mai curatul strai i-l schimbã
hrana mea de roºã Moarte fulger vertical de Limbã
mult îndurã ºi-avuþeºte suferinþã al meu trai
dar voi fi frumos ca Tine înger care-ntreg mã ai !
! cum voi ºti cã eu-s în Tine cu ce inimã voi ºti-o,
ºi vederea ta cu mine cu ce ochi o voi privi-o?
! nu vom mai fi doi ci unul ce pe amîndoi în sine-mi
îi închide-n trup mirabil dulce ca tãcerea-n inemi !
! amintescu-mi Baaadul, Înger Rãu la Podul Rãu
nu mai pot sã-l osebeascã ochii mei de chipul tãu !
! Timp, acoperã Mireasã, rãstignit în tine însuþi,
Curvã Sfîntã, dulci mãtãnii eremiþii-ºi fac din plînsu-þi !
! cîþi fãcuþi îs sã priceapã fericirea sã n-o strice?
aur sparge Tinereþea pe un pat de lut propice,
spune-mi unde se culege timpul dus ºi aurul
ºi seminþele a cui îs cînd presarã Taurul?
! al cui sîngele ce curge ºi în noi atunci o cupã
inima neînceputã nemairegãsitã dupã?
! cîþi fãcuþi îs sã priceapã cã spre tine nu-i cãrare,
decît tot lingînd deºertul de cenuºi de scrum ºi sare?
164
! cîþi fãcuþi îs ca sã-ºi plece lin genunchii ca asinul
sã te poarte în cetatea altfel stearpã ca smochinul?
! amintescu-mi Baaadul Paradisul Cãrnii Sfînt,
plîngeþi lacrime sã-mi parã ca ºi cînd n-am fost nicicînd !
Rosarium
(Legenda aurea)
! ºi acest cîntec este numai pentru tine
(ºi este numai pentru bunãtatea ta)
care din somnul morþii mã trezeai pe mine
cum maica mea din somnul morþii mã trezea,
care din somnul morþii mã trezeai pe mine
cum maica mea din somnul morþii mã trezea !
! tu-mi aminteai trezindu-mã cã înviasem,
cã înviasem ºi cã-n veci voi învia,
mã-nduioºai precum demult mã-nduioºasem
cînd maica mea deasupra mea îngenunchea,
mã-nduioºai precum demult mã-nduioºasem
cînd maica mea deasupra mea îngenunchea !
! tu-mi aminteai trezindu-mã cã înviasem,
cã înviasem ºi cã-n veci voi învia,
uitai sã-mi spui cã-n somn de tine-adînc uitasem,
uitasem tot ceea ce-n veci nu poþi uita,
uitai sã-mi spui cã-n somn de tine-adînc uitasem,
uitasem tot ceea ce-n veci nu poþi uita !
165
 Rosarium
(Pietate)
! roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus,
nimeni în oraº nu ºtie
de ce-a fost luat ºi dus,
roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus !
roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus !
! roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus,
vina lui e-atît de mare
cã mãcar nu s-a mai spus,
roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus,
roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus !
! roagã-te-n genunchi, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus,
roagã-te-n tãcere mare
cît vecinii nu te-au spus,
cã te rogi mereu, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus,
cã te rogi mereu, Marie,
pentru pruncul tãu Iisus !
166
Rosarium
(Eros)
! am zãcut bolnav în carnea mea,
numai tu, iubire, mi-ai fost leac,
m-am hrãnit din frumuseþea ta,
tu eºti hrana morþilor din veac,
m-am hrãnit din frumuseþea ta,
tu eºti hrana morþilor din veac !
! eºti tãcerea ºi eºti muzica,
larmã sfîntã stelele-n cer fac,
nu muri, iubire, inima
se va sfãrîma de plîns sãrac,
nu muri iubire, inima
se va sfãrîma de plîns sãrac !
! sînt bogat prin bogãþia ta,
fãrã tine sînt cel mai sãrac,
nu muri, iubire, inima
se va sfãrîma de plîns sãrac,
nu muri, iubire, inima
se va sfãrîma de plîns sãrac !
! sînt puternic prin puterea ta,
pot cãmaºa morþii s-o îmbrac,
îmi duc crucea tot pe Golgota,
întru slava ta cuvînt ºi tac,
îmi duc crucea tot pe Golgota,
întru slava ta cuvînt ºi tac !
167
! eu pot pierde lumea dar n-aº vrea
sufletul nicicum sã mi-l prefac,
am zãcut bolnav în carnea mea,
numai tu, iubire, mi-ai fost leac,
am zãcut bolnav în carnea mea,
numai tu, iubire, mi-ai fost leac !
! de aceea eu nu-mi ard de tot
trupul meu cu toatã cenuºa
cãtre Dumnezeul-Savaot
care ca un porc pe Lume ºa-,
cãtre Dumnezeul-Savaot
care ca un porc pe Lume ºa- !
! cãtre Dumnezeii toþi ridic
sufletu-mi de Lume mai presus
ºi cu gura-nsîngeratã strig:
eu sînt Fiul, eu cu Tatãl nu-s,
ºi cu gura-nsîngeratã strig:
eu sînt Fiul, eu cu Tatãl nu-s !
! eu sînt Fiul curvei, schingiuit,
ºi-al Mariei curva fatã ma-,
eu sînt Fiul vecinic pãrãsit,
Eli, Eli, lama sabachta-,
eu sînt Fiul vecinic pãrãsit,
Eli, Eli, lama sabachta- !
! pãrãsit pe cruce-ntre doi hoþi
ºi primind în coastã suliþa,
veci de veci îs pãrãsit de toþi,
strãin îs cît îi strãinia,
veci de veci îs pãrãsit de toþi,
strãin îs cît îi strãinia !
168
! am zãcut bolnav în carnea mea,
numai tu, iubire, mi-ai fost leac,
m-am hrãnit din frumuseþea ta,
tu eºti hrana morþilor din veac,
m-am hrãnit din frumuseþea ta,
tu eºti hrana morþilor din veac !
Rosarium
(Agápe)
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
dar tu în veci n-ai s-o atingi,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
cînd mã primeºti adînc în tine
cînd uiþi de tine ºi pe mine
mã-aprinzi, mã mistui ºi mã stingi !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi hierodulele din jur,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
cînd în lingoare dupã tine
tînjesc ºi nu mai sînt în mine
decît fãrã de glas murmur !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
dar þie n-am sã þi-o arãt,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
un vas de aur ca ºi tine
în unda vremii-mpins de mine
plutind prin vreme îndãrãt !
169
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
dar vouã n-am sã v-o arãt,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
cînd eu mã uit mirat la tine
cu cel de-al treilea ochi ºi-n mine
ca pe un lotus roº te vãd !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi-n ea gerunchele-mi îndoi,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
cînd sufletul din nou în tine
þi-l regãseºti Strein ca mine
din morþi venind ca din lumine
dintîi lumina Stelei Noi !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ea vecinic stã în faþa mea,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
Soþie Sfîntã ca ºi tine
tinzîndu-ºi sufletul spre mine
precum harfistele divine
ºi simt ºi tot ce simte ea !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine,
îmi spalã trupul de otra-,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
un lacrimarium ca ºi tine
care doar curãþie þine
ºi strînge-avere de la mine
doar din necurãþia mea !
170
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi tu te-nchini ºi tu la ea
ºi-Aceea seamãnã cu tine
cînd mã scoþi cald ºi bun din tine
ºi mã laºi singur, eu cu mine,
mã laºi pe drum ºi-mi tocmeºti bine
drumul meu drept pe Golgota !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi tu te-nchini ºi tu la ea
ºi-Aceea seamãnã cu tine
care mã plîngi ºi de pe tine
straiul þi-l rupi ºi mã-ngiulgi bine
ºi numa-n milã pentru mine
þi-i trupul învãscut ºi-n tine
bea mila toatã dragostea !
! ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi tu te-nchini ºi tu la ea,
ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi-Aceea seamãnã cu tine
ºi tu cu ea vei semãna !
Rosarium
(Sfînta)
! cucernicele braþele smerind
sîngele morþii mistic jind
alunecã-n ostrov albastru, sfîntul
171
loc al sinucigaºilor, mormîntul
Morþii,
Moartea
în lenea linã-a mînii tale
ca o voluptualã brãþarã de aur
îþi seduce gîndul:
anticã transparenþã CÃTRE DISCIPOLI
doliu-albind
fiinþa ta cuminecã fiind
curatã ca atunci cînd nu erai Cãtre discipoli
(I)
Mireasã roabã-n in ºi-n orice strai
în Timp: Mireasã Pelerin ! Pentru Mark Szász

! sufletul nostru-i nemuritor,

! te vor culca în brazda-nchizînd ca untdelemnul iubit discipol, fii-mi ajutor,
fãrã de urmã, ritul ºi slujba cea pãgînã, poartã-mi pe braþe, pe braþ sã-mi porþi
Sãmînþã Amintirii sufletul trupului meu dintre morþi,
Incoruptibil semnul înalþã-mi sufletul meu de tot
Eternului meu Suflet cînd trupu-mi sîngerã ºi nu mai pot,
gol vierme în þãrînã !
înalþã-mi sufletul meu de tot
cînd trupu-mi sîngerã ºi nu mai pot!
! alintã-mi faþa fãrã de icoanã,
blîndã Mireasã, ! fii, darã, liber cum sufletu-i,
trãitã sã mã vindeci de-orice ranã ca tine nimeni pe Lume nu-i,
cu mîni frumoasã, tu îi porþi faþa lui Dumnezãu
ºi mult mã bucur de chipul tãu,
neajungînd în Veacul Veacului
Domnul ca înger ºi îngerã
vecinica ranã-a aceluia
în tine plînge ºi sîngerã,
ascuns adînc subt voluptatea leacului,
frumoase mîni de cearã, Domnul ca înger ºi îngerã
Aleluia ! în tine plînge ºi sîngerã!

172 173
 ! dacã eºti singur ºi eºti lovit, urc pe Golgota,
dacã þi-i foame ºi umilit pielea-i sînge ºi scuipat,
umbli pe drumuri, sã ºtii mereu pielea ºi þãrîna,
cã-nduri acestea ca Dumnezeu, tu-mi ungi trupul cu balsam
lovit cu pietre, rîs ºi scuipat, numai cît pui mîna,
roagã-te zilnic ºi fii curat,
pielea-i sînge ºi scuipat,
lovit cu pietre, rîs ºi scuipat, pielea ºi þãrîna,
roagã-te zilnic ºi fii curat! tu-mi ungi trupul cu balsam
numai cît pui mîna!
! plînge-i pe-acei ce te schingiuiesc,
eu pentru tine numai trãiesc, ! cine vrea-ºi înfige
eu pentru mine nu am folos gheara-n carnea mea,
decît în tine, Fiu Glorios, cine vrea mã scuipã,
tu-mi eºti grai limpede, grai ocult, scuipã cine vrea,
tu decît mine eºti mult mai mult,
trupul care mi-l mai port
tu-mi eºti grai limpede, grai ocult, roº ca trandafiru-i,
tu decît mine eºti mult mai mult! tu cu ochii tãi mi-l plîngi
tu mi-l plîngi ºi-l mirui,
Cãtre discipoli trupul care mi-l mai port
(V) roº ca trandafiru-i,
(SYMPOSION) tu cu ochii tãi mi-l plîngi
(Melodie fãrã sfîrºire) tu mi-l plîngi ºi-l mirui!
(Poem specular – Carmen speculare)
„For Hecuba“ ! ce-am avut avutul
Shakespeare al nevestii e,
Pentru Mary ºi Clara Lucia
coroanã de spinuri,
sceptru-trestie,
I.
azi mã duc mereu la deal,
! cine vrea mã scuipã, dealul cãpãþînii
scuipã cine vrea, ºi-þi las treizeci de arginþi
eu mereu tot urcu, ºi arginþii þîni-i,

174 175
azi mã duc mereu la deal
dealul cãpãþînii
ºi-þi las treizeci de arginþi
ºi arginþii þîni-i!
! m-am vîndut pe treizeci
treizeci de arginþi,
sã avem ce pune,
ce pune sub dinþi,
azi mi-i bine doar la deal
sã urcu ºi plîngu,
doar un boþ de carne roº
ca în Maicã pruncu,
azi mi-i bine doar la deal
sã urcu ºi plîngu
doar un boþ de carne roº
ca în Maicã pruncu!
! primeºte-mã, Maicã,
tot precum m-ai dat,
iacã înc-o Roatã
trupul mi-a sfãrmat,
eu cu mînile-l împart
cu mînile rupu-l
ca sã-mi mîntui pãcatul
de-a-ndrãgire trupul,
eu cu mînile-l împart,
cu mînile rupu-l
ca sã-mi mîntui pãcatul
de-a-ndrãgire trupul!
176
!
! n-ai putut Tu, Doamne,
Doamne-Dumnezãu,
ca sã nu faci Lumea
dupã Chipul Tãu,
cãci ºi Tu eºti preursit
la Visul, la Somnul,
Prunc Bãtrîn ºi fericit
înþelept e Domnul,
cãci ºi Tu eºti preursit
la Visul la Somnul,
Prunc Bãtrîn ºi fericit
înþelept e Domnul!
! înþelept e Domnul
cã mãnîncã ºi bea,
þinut de nevoie
rob la Curtea sa,
apoi doarme ºi visea-
doarme ºi viseazã,
Timpul, Sfinþii Lucrãtori,
Templu îl lucreazã,
apoi doarme ºi visea-
doarme ºi viseazã,
estimp Sfinþii Lucrãtori,
Templele-i lucreazã!
177
! visurile Sale-s ! ca sã nu fii singur
Sfinþii Lucrãtori, pe mine mã ai
lucrã a mirarea ºi-mi gãteºti anume
Domnului din zori, Raiul dupã Rai,

lucrã, lucrã de cu zor, numai, Doamne, mãsurã-mi

de cu zori de ziuã bine suferinþa-mi
cã-ar putea sã nu-þi mai vrea
sã ne þinã amînduror
Raiul Tãu fiinþa-mi,
Viaþa asta viuã,
numai, Doamne, mãsurã-mi
lucrã, lucrã de cu zori,
bine suferinþa-mi
de cu zori de ziuã cã-ar putea sã nu-þi mai vrea
sã ne þinã-amînduror Raiul Tãu fiinþa-mi!
Viaþa asta Viuã!
II.
! mulþumescu-þi, Doamne,
! cine vrea mã scuipã,
lucri noapte, zi
scuipã cine vrea,
sã mã pot în tine eu mereu tot urcu,
însumi oglindi, urc pe Golgota,
sã-i dau drumul Sîngelui,
faþa-i sînge ºi scuipat,
sã-i dau Drumul Roþii,
faþa ºi þãrîna,
sã mã judece întîi tu-mi ungi trupul cu balsam
curvele ºi hoþii, numai cît pui mîna,

sã-i dau Drumul Sîngelui, faþa-i sînge ºi scuipat,

sã-i dau Drumul Roþii, faþa ºi þãrîna,
ca sã vin la tine-ntîi tu-mi ungi trupul cu balsam
sã mã-treacã toþii! numai cît pui mîna!

178 179
! cine vrea-ºi înfige
gheara-n faþa mea,
cine vrea mã scuipã,
scuipã cine vrea,
trupul care mi-l mai port
roº ca trandafiru-i,
tu cu ochii tãi mi-l plîngi
tu mi-l plîngi ºi-l mirui,
trupul care mi-l mai port
roº ca trandafiru-i,
tu cu ochii tãi mi-l plîngi
tu mi-l plîngi ºi-l mirui!
! tu, muierea mea
ºi balsamina mea,
tu-mi faci suferinþa
cãrnii ºi mai grea,
cã numa privirea ta
dacã mã priveºte
rãul tot, pe cît socot,
nici el nu-mi tihneºte,
cã numa privirea ta
dacã mã priveºte
rãul tot pe cît socot
nici el nu-mi tihneºte!
! iaca nu-mi tihneºte
binele deloc,
îl mãnîncã rãul
ca focul pe foc,
180
rãu-n care mã îmbrac,
rãu-n care zacu,
tu mi-l strici cu mîna ta
de izvor ca leacu,
rãu-n care mã îmbrac,
rãu-n care zacu,
tu mi-l strici cu mîna ta
de izvor ca leacu!
! sufletul meu toatã
suferinþa bea,
lasã-mi-l sã beie
pîn’ s-o sãtura,
bea la suferinþã, bea
cu o canã veche
ºi cît bea suferinþa-i
floare la ureche,
bea la suferinþã, bea
cu o canã veche
ºi cît bea suferinþa-i
floare la ureche!
! amãruie canã
trupul meu de lut,
beau ca dintr-o ranã
fãrã început,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana?
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
181
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana?
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana!
! amãruie canã
trupul meu de lut,
bem a nimãruie
ranã de-nceput,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana?
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana?
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana!
! amãruie canã
trupul meu de lut,
bem a nimãruie
ranã de-nceput,
bem otravã ºi ichor,
soma ºi oþetul,
ni-i bãutul bãutor,
Domnul ºi Profetul,
bem otravã ºi ichor,
soma ºi oþetul,
ni-i bãutul bãutor,
Domnul ºi Profetul,
182
! sufletul meu toatã
suferinþa bea,
lasã-mi-l sã beie
pîn’ s-o sãtura,
bea la suferinþã bea
cu o canã veche
ºi cît bea suferinþa-i
floare la ureche,
bea la suferinþã bea
cu o canã veche
ºi cît bea suferinþa-i
floare la ureche,
! îmi închinã Domnul,
eu închin spre El,
sufletele noastre
douã sînt le fel,
bem otravã ºi ichor,
soma ºi oþetul,
ni-i bãutul bãutor,
Domnul ºi Profetul,
bem otravã ºi ichor,
soma ºi oþetul,
ni-i bãutul bãutor,
Domnul ºi Profetul,
! mi se-nclinã Domnul,
eu mã-nclin spre El,
adumbriþi de paos
chipul ni-i la fel,
183
El se-nclinã ºi mai mult, razele Fratelui Soa-
eu mã-nclin spre Domnul Fratelui meu Soare
ca un rainic Pomn preaplin consîngeni plãtindu-vã
creanga-ºi pleacã Pomnul, pentru-nsîngerare,
razele Fratelui Soa-
El se-nclinã ºi mai mult, Fratelui meu Soare
eu mã-nclin spre Domnul cu luminã vã plãtind
ca un rainic Pomn preaplin pentru sîngerare!
creanga-ºi pleacã Pomnul!
! þine, Doamne, drumul
III. ºi priveºte-n jos,
dacã tu pe mine
! cine vrea mã scuipã, din Raiul m-ai scos,
scuipã cine vrea,
eu mereu tot urcu, eu-mi îndur Calvarul, blînd,
urc pe Golgota, eu-mi îndur Calvarul,
cu sufletul sîngerînd
dealu-l ud ºi-l aru-l
þine, Doamne, drumul lung
cît urc pe Golgota, eu-mi îndur Calvarul, blînd,
ca toþi cei care mã-mpung eu-mi îndur Calvarul,
sã-ºi înfigã bota, cu sufletul sîngerînd
dealu-l ud ºi-l aru-l!
þine, Doamne, drumul lung
! þine, Doamne, drumul
cît urc pe Golgota,
ºi priveºte-n jos,
ca toþi cei care mã-mpung dacã tu pe mine
sã-ºi înfigã bota! din Raiul m-ai scos,

! sã-ºi înfigã bota eu ar Calea Sîngelui

înfieratã-n cap, din zori pînã-n noapte,
suliþele-n mine tu ca Pruncii Fericiþi,
cu razele-n cap, þii Calea de Lapte,

184 185
eu ar Calea Sîngelui ! mîna mea ca Luna
din zori pînã-n noapte, cea de alaba-
tu ca Pruncii Fericiþi, îi dã gurii mele
þii Calea de Lapte! sîngele sã-l bea,

! Sufletul meu toatã mîna mea pe care-o þin

suferinþa bea, ca pe-o altã Sorã,
bea din canã sînge, cu otrava-acestui vin
surioara mea, vecinic ne devorã

gura mea pe care-o þin mîna mea pe care-o þin

de Sorã-Fecioarã ca pe-o altã Sorã
bea acest ciumernic vin sã bem cest amarnic vin
care mã omoarã, vecinic ne implorã!

gura mea pe care-o þin nu-i pot spune mînii

de Sorã-Fecioarã mele sã nu-mi dea,
bea acest ciumernic vin asta-i Legea cãrei
care mã omoarã! îi slujeºte ea,
ºi nici sîngelui nu-i pot
! gura mea bea sînge,
spune ca sã treacã
sorã, gura mea,
de la mine-acest pahar,
mîna mea o plînge,
el ar vrea sã-mi placã,
o plînge pe ea,
nu-i pot spune sîngelui
mîna mea pe care-o þin
cest pahar sã-mi treacã
ca pe-o altã Sorã cã-n sinea fiinþei lui
ºi cu care mã închin el ar vrea sã-mi placã!
euteoforã,
mîna mea pe care-o þin ! el ca o Mireasã
ca pe-o altã Sorã mi se dã de tot
ºi cu care mã închin iarã eu cu Sufle-
euteoforã! tul pios nu pot

186 187
sã nu vã cît de frumoa-
cît e de frumoasã,
Apa Morþii, Mireasa,
a Lumii Mireasã,
sã nu vãd cît de frumoa-
cît e de frumoasã,
Apa Morþii, Mireasa,
a Lumii Mireasã!
! de aceea, Doamne,
spre tine mã-nchin,
mîna þina cana
cu-al uitãrii vin,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana!
IV.
! mã priveºte Domnul
mut ºi a mira –,
trupul meu ca pomnu-i
toatã hrana sa,
mã priveºte Domnul mut,
priveºte ºi plînge
188
cum iau iar de la-nceput
bãutul de sînge,
mã priveºte Domnul mut,
priveºte ºi plînge
cum iau iar de la-nceput
bãutul de sînge!
! eu aici beau sînge,
sînge ca otra-,
Domnul meu mã plînge
ºi ichorul bea,
trupul meu mi-i pustiit
de-otrãvi ca Sodoma
ca sã poatã fericit
Domnu-n cer bea soma,
trupul meu mi-i pustiit
de otrãvi ca Sodoma
ca sã poatã fericit
Domnu-n cer bea soma!
! nu mai plînge, Doamne,
mult ca o fecioa-,
robul tãu nu doarme
fãrã grija Ta,
robul tãu cãzut în Somn,
cãzut în tot Somnul
îºi viseazã al lui Domn,
viseazã la Domnul,
robul tãu cãzut în Somn,
cãzut în tot Somnul
189
îºi viseazã al lui Domn, ! Manunpulkapuli
viseazã la Domnul! Fecioara de A-,
de Ambrã ca ªiva
! viseazã la Domnul ºi cu miria-,
ca la o fecioa-, miriade de picoa-,
cu plete de aur, dãnþuind picioare,
cu faþa de nea, o vîrtelniþã de Soa-
genitalul Soare,
ºi cu sîni abia iviþi miriade de picioa-,
privind dulcea loni dãnþuind picioare,
ºi cu-aripi de foc cumplit o vîrtelniþã de Soa-
zburînd ca dragonii, genitalul Soare,

ºi cu sîni abia iviþi ! Manunpulkapuli

privind dulcea loni Fecioara de A-,
ºi cu-aripi de foc cumplit þinînd toatã lumea-n
zburînd ca dragonii! voluptatea sa,

! viseazã la Domnul eu visez ºi-n vis mã pierd

ca la o Fecioa-, ºi-l alint pe Domnul
a miere ºi-a cearã ºi pe ce-l mai viu dezmierd
Sfînt mirositoa-, mã tot suge Somnul,
mirosind toatã-a santal, eu visez ºi-n vis mã pierd
santal ºi paciuli ºi-l alint pe Domnul
pe care s-o þinã el, ºi pe cel mai viu dezmierd
Manunpulkapuli, mã tot suge somnul!

mirosind toatã-a santal, ! de asta plîng, Doamne,

santal ºi paciuli numai pentru-atît
pe care s-o þinã el, mi-i de Lumea asta
Manunpulkapuli! atît de urît,

190 191
ºi-orice clipã ce-o petrec
eu fãrã Tine
ca pe-o Apã-a Morþii-o trec
cu-aripi angeline,
ºi-orice clipã ce-o petrec
eu fãrã Tine
ca pe-o Apã-a Morþii-o trec
cu-aripi angeline!
! de aceea, Doamne,
de aceea-ºi vrea,
sã mã culci în Somnul
ºi sã-mi dai Moartea,
ca ºi eu sã-mproºc cu sîn-,
sã împroºc cu sînge,
cînd va fi sã plîng ºi eu
cum Fecioara plînge,
ca ºi eu sã-mproºc cu sîn-,
sã împroºc cu sînge,
cînd va fi sã plîng ºi eu
cum Fecioara plînge!
! ºi sã þip ºi Tu s-auzi,
sã Te uiþi la mine
ºi sã-l simþi ca pe-un Lingam
þipãtul în Tine
ºi sã-mi mîntui Sufletul,
trupul ca þãrîna
ºi sã pui pe mine mî-,
mîna ta stãpîna,
ºi sã-mi mîntui Sufletul,
192
trupul ca þãrîna
ºi sã pui pe mine mî-,
mîna ta stãpîna!
V.
! mîna Ta de aloe
mult sã mã mîngîie,
mîna cea plinã de har
sfinþind cu tãmîie
vasul meu de trup frumos
ce-au bãut tot Rãul
aducîndu-þi de prinos
vin curat tot Hãul,
vasul meu de trup frumos
ce-au bãut tot Rãul
aducîndu-þi de prinos
vin curat tot Hãul!
! pentru asta, Doamne-Dul-
Doamne-al meu, cel Dulce,
lasã-n flori de portocali
robu-þi sã se culce,
ºi alinã-l cu gura
sãrutîndu-i gura,
El în Lumea asta Rea
a adus mãsura,
ºi alinã-l cu gura
sãrutîndu-i gura,
El în Lumea asta Rea
a adus mãsura!
193
! ºi tot ce ne-nspãimînta pielea-i sînge ºi scuipat,
Domnul meu pe Tine pielea ºi þãrîna,
ºi toatã lingoarea grea nãruit ºi sfãrîmat,
care Lumea þine mi-i strãinã mîna,
le-a fãcut el vin curat
ºi l-a dus Miresii pielea-i sînge ºi scuipat,
cãci doar el e Împãrat pielea ºi þãrîna,
ºi stã-n capul mesii
nãruit ºi sfãrîmat,
le-a fãcut el vin curat
mi-i strãinã mîna!
ºi l-a dus Miresii
cãci doar el e Împãrat
ºi stã-n capul mesii! ! pentru asta, Doamne,
tot de dragul Tãu
! ºi-acum poate ca sã che- adun tot din Lume
sã cheme la nuntã Rãul tot mai rãu,
pe toþi cei care-au bãut
suferinþã cruntã, mi-i din ce în ce mai greu
beþi la Nunta mea de-acum dar cu toate-acestea
care o sã þie ºtiu cã trupul Tãu îl beu
de acum ºi pînã-n ve- cînd închei Povestea,
vecinicã vecie, mi-i din ce în ce mai greu
beþi la Nunta mea de-acum dar cu toate-acestea
care o sã þie
ºtiu cã trupul Tãu îl beu
de acum ºi pînã-n ve-
cînd închei Povestea!
vecinicã vecie!

! !

! cine vrea mã scuipã, ! eu þin cana-n mîna mea,

scuipã cine vrea, ori mã þine cana,
eu mereu tot urcu, beau ºi Domnu-n ceriuri bea
urc pe Golgota, sã-mi aline rana,

194 195
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
196
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana,
eu þin cana-n mîna mea,
ori mã þine cana,
beau ºi Domnu-n ceriuri bea
sã-mi aline rana!
Cãtre discipoli
(CXCIII)
Pentru Simona Modreanu
! când te-am vãzut pãreai a fi femeia-aceea
pe care o aºtept ºi care-i doar femeia,
cu negru pãr, negru pãmînt
bãtut de soare ºi de vînt,
pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea,
cu negru pãr, negru pãmînt,
bãtut de soare ºi de vînt,
pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea !
! pãmînt din Tahiti, pãmînt din Eubeea,
pãmînt din Iaºi, pãmînt din Neamþ, pãmînt din Cheia
ºi din Provence ºi din Paris,
pãmînt pe care eu am scris
cu gura mea speranþa cã tu eºti aceea,
ºi din Provence ºi din Paris,
pãmînt pe care au am scris
cu gura mea speranþa cã tu eºti aceea !
197
! aceea care din priviri îmi ia mãsura
ºi îmi astupã gura lacomã cu gura
ºi cu-al ei trup de cald pãmînt
mã-acoperã fãrã cuvînt
ºi ochii mi-i închide fericiþi cu gura,
ºi cu-al ei trup de cald pãmînt
mã-acoperã fãrã cuvînt
ºi ochii mi-i închide fericiþi cu gura !
! aceea care-mi mîntuie pe veci tortura
de a iubi ºi a urî iubindu-mi ura
de-a sta în propriul mormînt,
aceea care drept vestmînt
mã-mbracã-n zaua ei de sãrutãri cu gura
de-a sta în propriul mormînt,
aceea care drept vestmînt
mã-mbracã-n zaua ei de sãrutãri cu gura !
aceea care-aruncã hainele ºi Sorþii,
aceea care mã omoarã-n locul Morþii,
cu negru pãr, negru pãmînt
sã-mi aflu-n trupul ei mormînt,
mormînt arzînd cum ard urcaþi pe ruguri morþii,
cu negru pãr, negru pãmînt
sã-mi aflu-n trupul ei mormînt,
mormînt arzînd cum ard urcaþi pe ruguri morþii !
! aceea care-i Sufletului meu repaos,
aceea care cînd mã bea, mã bea de paos,
ca pîine sfîntã mã luînd
ducînd la gurã trupu-mi frînt,
aceea care cînd mã bea mã bea de paos,
ca pîine sfîntã mã luînd
ducînd la gurã trupu-mi frînt,
aceea care cînd mã bea mã bea de paos !
198
! cînd te-am vãzut pãreai a fi femeia-aceea
pe care o aºtept ºi care-i doar femeia
cu negru pãr, negru pãmînt,
bãtut de soare ºi de vînt,
pãmînt din Haiti, pãmînt din Eubeea,
cu negru pãr, negru pãmînt,
bãtut de soare ºi de vînt,
pãmînt din Haiti, pãmînt din Eubeea,
! ºi mi te-ai dezvelit în pace ca o sorã
iluminatã în iluminata orã,
sora mea bunã delirînd,
funebrã, nupþialã stînd
cu ochii ei care-o încing ºi o devorã,
sora mea bunã delirînd,
funebrã, nupþialã stînd
cu ochii ei care-o încing ºi o devorã !
! ne-ntîmpinã singurãtatea ºi pãcatul,
surorii mele-i pregãtesc de nuntã patul
ca pentru pîine un cuptor,
cu mînurile ce mã dor
de moliciunea cãrnii ei ca aluatul,
ca pentru pîine un cuptor,
cu mînurile ce mã dor
de moliciunea cãrnii ei ca aluatul !
! acestea-i spun surorii mele – ºi i-aº scrie –
sora mea vie parcã ea îmi spune mie,
sora mea vie, printre morþi,
chipul ºi Sufletul îmi porþi
ºi-þi sînt ca umbra la picioare, sorã, þie,
sora mea vie, printre morþi,
chipul ºi Sufletul îmi porþi
ºi-þi sînt ca umbra la picioare, sorã, þie,
199
 ! ! sufletul îmi e ca tine, moare-n fiecare zi,
trupu-ndurã fãrã suflet plaga cãrnii mele vii,
! o închinare-acum pentru Fermando Maza trupu-ndurã fãrã suflet plaga cãrnii mele vii!
pe care l-am rugat cînd tocmai lua masa
sã-mi împrumute, dacã vrea,
! tu erai chiar al meu suflet, tu ca sufletu-mi erai,
chiatara lui, sã-þi pot cînta
de-acum viaþa mea e moarte, de-acum moartea mea e rai,
înlãcrimarea ta de-acum ºi-n veci, frumoasa,
de-acum viaþa mea e moarte, de-acum moartea mea e rai!
sã-mi împrumute, dacã vrea,
chiatara lui, sã-þi pot cînta
! de-acum viaþa mea e moarte, sînt cu-aceia morþi de vii,
înlãcrimarea ta de-acum ºi-n veci, frumoasa !
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii,
! ºi pentru Sarah-Lou acum o închinare, ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii!
frumoasa fiicã-a lui Fernando care are
doar douãzeci ºi doi de ai
ºi ochii mari ºi chip bãlai Cãtre discipoli
ºi nu cunoaºte încã lacrimi ºi-ntristare, (CXCV)
doar douãzeci ºi doi de ai (Miri Înstelaþi)
ºi ochii mari ºi chip bãlai
ºi nu cunoaºte încã lacrimi ºi-ntristare! Pentru Alina Olar ºi Alin Aruºtei

! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi,

Cãtre discipoli încununaþi, surori ºi fraþi !
(CXCIV)
(Ai plecat domniþã Ralu) Þarã de Aur, sfericã,
a Domnului Bisericã!
Pentru Anta Raluca Buzinschi
! în Þara mea în toamnã vin,
! te-ai dus, Neagra mea Fecioarã, preafrumoasã, dintre vii, nu am plînsoare sã mã-alin,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii! nu mã mai poate alina
frunza pe ram, de aur grea !
! te-ai sfãrmat de preaiubire în ciorchinii sfintei vii,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii, ! dumnezeiesc e-acest tãrîm,
ai plecat, Domniþã Ralu, ai plecat ºi-ai sã revii! eu de plînsoare mã sfãrîm !

200 201
! acest Ierusalim ceresc
în care urlu ºi jelesc !
! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi,
în Þara mea martirizaþi,
ori otrãviþi, ori spînzuraþi,
Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi !
! Þarã de Jos, Þarã de Sus
care-l crucifici pe Iisus
Þarã de Sus, Þarã de Jos
îl scuipi în faþã de Hristos !
! în Þara mea în toamnã vin
ºi plîng ºi nu pot sã mã-alin !
! adorm ºi-n visul groazei vãd
cel mai cumplit, cumplit prãpãd,
cum pruncii toþi împerecheaþi,
zboarã la cer, nemîngîiaþi,
zboarã la cer, batjocoriþi
ori spînzuraþi, ori otrãviþi,
zboarã þinîndu-se de mîni,
lãsîndu-ne aici bãtrîni,
urîþi ºi rãi, hulpavi, vomaþi
de greaþa Timpului din maþ,
202
lãsîndu-ne aici aºa
cum meritãm, osîndã grea,
nemaimurind de-acum de loc,
bãtrînii lumii la un loc!
Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi,
mã rog de voi sã mã luaþi
ca pe-un Alin o Alinã
cãci nimeni azi nu mã-alinã !
! Miri Înstelaþi, Miri Înstelaþi,
încununaþi, surori ºi fraþi !
Þarã de Aur, sfericã,
a Domnului Bisericã !
Cãtre discipoli
(CXCVI)
(Mirungere)
! acolo unde stã Sufletul meu
ca un Copil Divin cu gene lunge
la care eu, copil, privesc mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
la care eu, copil, privesc mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge!
! acolo unde stã Sufletul meu
ca un Copil Divin cu gene lunge
203
la care eu, copil, privesc mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
la care eu, copil, privesc mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
privesc ºi, Doamne, ºtiu cã-ai sã repezi
zãvozii tãi de-acolo sã mã-alunge
cã-n Sufletele noastre nu mai crezi
cã mai presus ca Lumea pot ajunge,
cã-n sufletele noastre nu mai crezi
cã mai presus ca Lumea pot ajunge !
! nu crezi cã nu m-am sfãrîmat de tot
cînd þi-am strigat cu jale de pe cruce
ºi tu ne-ai pãrãsit ºi-acum socot
cã pãrãsirea ta a spaimã-aduce,
ºi tu ne-ai pãrãsit ºi-acum socot
cã pãrãsirea ta a spaimã-aduce,
þi-i spaimã sã întîmpini, te-nspãimînþi
sã-ntîmpini iar ca Dumnezeu cel viul
pe-acel ce urlã cu genunchii frînþi
ºi-þi scuipã-n faþã sîngele ca Fiul
pe-acel ce urlã cu genunchii frînþi
ºi-þi scuipã-n faþã sîngele ca Fiul !
! acolo unde stã Sufletul meu
ca un Copil Divin cu gene lunge
la care eu, copil, privesc mereu,
nici raza cea de lunã nu strãpunge,
la care eu, copil, privesc mereu,
nici raza cea de lunã nu strãpunge !
204
! acolo unde stã Sufletul meu,
acolo Domnul fiul blînd ºi-l unge
spre-a-l rãstigni ºi-nsîngera mereu,
Soarele-l arde, floarea îl strãpunge,
spre-a-l rãstigni ºi-nsîngera mereu,
Soarele-l arde, floarea îl strãpunge !
! acolo unde stã Sufletul meu
ca un Copil Divin cu gene lunge
la care eu, copil, privesc mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
la care eu, copil, privesc mereu,
nicicînd acolo nu voi mai ajunge,
acolo unde stã sufletul meu,
acolo unde Domnul Fiu-ºi unge
spre-a-l coborî ºi-nsuliþa mereu,
de-acolo nimeni n-o sã-l mai alunge,
spre-a-l coborî ºi-nsuliþa mereu,
de-acolo nimeni n-o sã-l mai alunge !
! acolo unde stã Sufletul meu
ca un Copil Divin cu gene lunge
la care eu, copil, privesc mereu,
Sufletu-þi, Doamne, nu mã poate-ajunge,
la care eu, copil, privesc mereu,
Sufletu-þi, Doamne, nu mã poate-ajunge!
! cînt izbãvit de Cel Viclean ºi Rãu,
pe Domnul meu îl cînt, care mã frînge,
sînt mai presus de Tine, Fiul Tãu,
Tatãl al meu ºi-al lacrimei de sînge,
sînt mai presus de Tine, Fiul Tãu,
Tatãl al meu ºi-al lacrimei de sînge!
205
! sfinþeascã-se Împãrãþia Ta
în care trupul meu ca trandafiru-i,
te spãl cu sufletul ca lacrima
ºi în plînsorea mea te-mbrac ºi mirui,
te spãl cu sufletul ca lacrima
ºi în plînsoarea mea te-mbrac ºi mirui !
! picioarelor le-aºtern covor de plîns
ºi Lumea þi-i covor la dulci picioare,
cît încã Lumea toatã nu s-au strîns
precum un sul cu scrieri a mirare,
cît încã Lumea toatã nu s-au strîns
precum un sul cu scrieri a mirare !
! cînt izbãvit de Cel Viclean ºi Rãu
trãgînd pe lume stol de corbi ºi coarbe,
îndurã-te de-acum de Fiul Tãu
cînd Sufletul lui Lumea o resoarbe,
îndurã-te de-acum de Fiul Tãu
cînd Sufletul lui Lumea o resoarbe,!
! ºi în singurãtatea lui dintîi,
suspinul doar al lui ne mai ajunge,
Suflete-al meu de-a-pururea rãmîi
ca un Copil Divin cu gene lunge,
Suflete-al meu de-a-pururea rãmîi
ca un Copil Divin cu gene lunge!
206
Cãtre discipoli
(CXCVII)
Pentru Cornelia
! mã fecioarã, lemn de corn,
„sufletu-mi spre tine-ntorn“, –
ochiul meu divin ºi corn
al cumintelui Licorn !
! frunza ta cea galbina
aurind ca albina
de credincioºia ta !
! de credincioºia ta !
Cãtre discipoli
(CXCVIII)
(Cîntec napolitan)
Doamnei Aurelia Cãlinescu
! Te caut cu desperare
ºi vecinic Te-oi cãuta,
Te caut cu desperare
ºi vecinic Te-oi cãuta,
dar Noaptea Mare e tot mai mare
ºi bezna tot mai grea,
dar Noaptea Mare e tot mai mare
ºi bezna tot mai grea!
207
! Te caut cu sîngerare
ca sîngele inima,
Te caut cu sîngerare
ca sîngele inima,
ºi trupul meu cum va sîngerare
cînd mã vor înjunghia,
ºi trupul meu cum va sîngerare
cînd mã vor înjunghia!
! Te caut cu desperare
ºi Groaza e-n urma mea,
Te caut cu desperare
ºi Groaza e-n urma mea,
Trimiºii Beznei or sã mã-omoare,
nu te-oi mai cãuta,
Trimiºii Beznei or sã mã-omoare,
nu te-oi mai cãuta!
! Te caut, Doamne, Te caut,
Trimiºii-s pe urma mea,
Te caut, Doamne, Te caut,
Trimiºii-s pe urma mea,
mai amînare-mã sã Te laud
cã nu Te pot afla,
mai amînare-mã sã Te laud
cã nu Te pot afla!
! De Nepãtruns, Neaflatul,
De Negãsitul în veci,
De Nepãtruns, Neaflatul,
De Negãsitul în veci
plîngã-ªi Trimisul, Reîncarnatul
cu mînurile-i reci,
plîngã-ªi Trimisul, Reîncarnatul
cu mînurile-i reci!
208
! de-acuma cu desperare,
Doamne, mã vei cãuta,
de-acuma cu desperare,
Doamne, mã vei cãuta,
ca un Foc Mare în Noaptea Mare
arzînd din Sinea Sa,
ca un Foc Mare în Noaptea Mare
arzînd din Sinea Sa!
de-acuma cu desperare,
Doamne, mã vei cãuta,
de-acuma cu desperare,
Doamne, mã vei cãuta,
ºi Îþi va face durere mare
cã nu mã vei afla
ºi Îþi va face durere mare
cã nu mã vei afla!
! mã vei striga cu strigare,
cu luminã lumina,
mã vei striga cu strigare,
cu luminã lumina,
dar eu tãcea-voi, tãcea-voi tare
ºi m-oi întuneca,
dar eu tãcea-voi, tãcea-voi tare
ºi m-oi întuneca!
! mã vei striga cu strigare,
cu luminã lumina,
mã vei striga cu strigare,
cu luminã lumina,
dar trupu-mi ranã în vindecare
ºi-o-nchide geana sa,
209
dar trupu-mi ranã în vindecare
ºi-o-nchide geana sa!
! Te vedeam, Doamne, prin ranã
ºi vecinic nu Te gãseam,
Te vedeam, Doamne, prin ranã
ºi vecinic nu Te gãseam,
la suferinþã cumplitã hranã
ºi dulce Te aveam,
la suferinþã cumplitã hranã
ºi dulce Te aveam!
! mã cauþi cu desperare
ºi nu mã mai poþi afla,
mã cauþi cu desperare
ºi nu mã mai poþi afla
decît pe Cruce de Te-ai urcare
ºi Te-ai stigmatiza,
decît pe Cruce de Te-ai urcare
ºi Te-ai stigmatiza!
! atuncea de ne-am aflare
ºi palmele-am înãlþa,
atuncea de ne-am aflare
ºi palmele-am înãlþa
ranã pe ranã în sîngerare
noi ne-am tot sãruta,
ranã pe ranã în sîngerare
noi ne-am tot sãruta!
210
Cãtre discipoli
(CXCIX)
(Catabasa)
Pentru Gabriela Creþan
ºi Gheorghe Alecu
„În mine, Doamne, eºti
te culc pe rana mea,
eu însumi sînt Acel,
Acela ºi-Aceea“
! al cui eu, Doamne, sînt dacã al Tãu nu mi-s?
de ce la Tine vin, dacã nu m-ai trimis?
spre tine sufletul de nufãr lunecã,
sufãr lumina Ta care mã-ntunecã,
ignobil ºi cãzut în apa de otra-,
capul tãiat ºi mut, asta e floarea mea,
la Tine, Doamne, vin doar cu o floare-n mîni
dar Tu nu mã primeºti, Tu vecinic mã amîni,
cînd, Doamne, þi-am greºit, sau poate mi-ai greºit,
fãrã de mine Tu sã stai în cer cumplit?
sã-mi umpli sufletul cu-amãrãciune grea,
sã nu pot sã Te-alin, Doamne, cu mîna mea
sã nu pot sã Te-adorm, tu, Trezitorule,
de Tine sã mã-ndur, Îndurãtorule,
ca un Copil Divin cu Tine sã mã joc,
sã-þi miºc din bezna mea vîrtelniþa de foc!
211
! mã reîntorc mai mult, de Tine neprimit,
din sila mea sã-þi storc un aur izbãvit,
din greaþa mea sã-þi nalþ la ceruri Osana,
aproapele-mi sã-mbiu cu strãinia mea !
! ia-mi, Doamne, iarã tot, sã nu mai pot lua,
abis de groazã dã-mi, sufletu-mi sã-þi pot da,
crucificã-mi iar, sã pot sã Te ador,
Cerul meu nesfîrºit neatins de nici un nor !
! sfãrîmã-mi oasele mînii cu care scriu,
buzele-mi coase-le cu sînge de cel viu,
subt paºii celor morþi, fã-mã doar pulbere,
în beznã cît îi porþi sã nu mai sufere,
de-acuma liberat, îs lacom doar sã port,
Crucea Celui Sfîrºit ºi Rasa celui Mort,
Celui trezit ºi Ce-, ºi Celui ce nu vrea
cu-un pas al inimii sã-atingã Nirvana,
Tu, Doamne, cel mai sus, eu, Doamne, pre cît pot,
eu, Doamne, cel mai jos, vedeare-te-aº de tot !
! a cui e, Doamne, – a cui, frîntura ast’de viers,
cînd eu-s al nimãrui Tot Timpul ce l-am mers,
al nimãruia eºti, Tu, Doamne, dacã eºti,
eu ochii mi-i închid dacã nu mã priveºti,
al nimãruia eºti, Tu, Doamne-n Ceriuri Domn,
dacã nu mã priveºti mãcar cãzut în somn,
cã dorm precum acel pe care îl arunc
din mine, poate El, izbãvitorul Prunc,
aºa dormire-aº veci, amuþitoru-mi Domn,
cu ochi închiºi ºi reci, tainul meu de somn...
trezire-ne-om!
212
Cãtre discipoli
(CC)
(Acolo unde nu te-ajutã nimeni)
Pentru Mihaela Muraru-Mândrea
! la margine de lume unde Tatãl, Pãrintele din ceriuri ne-a uitat,
ºi unde Maica noastrã cea Fecioarã, cu zîmbet de
luminã increat,
nu îmi mai miruieºte trupu-n lacrimi, de douã mii de ani
crucificat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat!
! da mã voi duce, singur mã voi duce, cu-acei ce-au plîns
ºi au îngenuncheat,
cu-acei care-au purtat în spate-o cruce, ºi numa-n beznã
Domnul i-a purtat,
da mã voi duce-n beznã, mã voi duce cu-acei ce singuri ei
s-au judecat
ºi dãruitu-s-au numai cu Moarte, cu-acei ce toatã
Moartea au luat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat!
! nimeni ca mine, Doamne, nu te ºtie, ca mine nimeni,
Doamne nu þi-a dat
spirit ºi suflet, trupul carne vie, mai mult ca Fiul Tãu crucificat,
213
de-aceea laudã-þi aduc eu þie, în vecii vecilor fii lãudat
în Luminoasa Ta Împãrãþie din care vin atît de-ncredinþat,
cã mã hrãnesc cu-a mea credinþã numai, pîn’ la
sfîrºitul lumii-alãturat
numai de-acei pe care-i porþi prin beznã, prin groaza SUTRELE MUÞENIEI
celui mai adînc pãcat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, Sutra I
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat!
! aºa pedepseºte Dumnezãu
pe acei rãi ºi negri corbi
! tu care-mi stai la stînga sau la dreapta, mîndreþe de ce nu-I vor chipul Sãu:
nu Li se mai aratã: ca la niºte orbi!
muiere sau bãrbat,
ºi voi muriþii tineri, Tu, Fecioarã, care spre Moarte
singurã-ai zburat, Sutra I
(Tao)
cu otrãviþii toþi ºi spînzuraþii, cu-aceia ce pe Domnu-au mîniat,
cu voi voi merge singur dîndu-mi Moartea, sã vã mîngîie ! e-o bunãcuviinþã
sufletu-mi crãpat în Tine,
Fiinþã,
ca o icoanã veche suferindã ºi ca obrazul meu cel cancerat
de-a-pururea fã-o sã vinã
de suferinþa cãrnii, suferinþã e tot ce-aici am strîns pîn’la mine
ºi-am adunat,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, cu voi voi merge
Sutra II
cum am învãþãt,
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, ! ce eu destram
tot din nevrednicie
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat, îþi ºade drept covor
acolo unde nu te-ajutã nimeni, acolo toatã viaþa mea am stat! de aur la picioare Þie

214 215
ºi Rãul ce mi-l fac, Sutra IV
Tu mi-l întorci în bine; (Tao)
cum pot veni, eu,
Doamne, cãtre Tine? ! cum m-aº întoarce-Acasã
merg spre Domnul...
ºi Fratele-mi surîde
Sutra II ca un |nger
(Samadhi) ºi ca un |nger
îmi surîde Sora...
Pentru Aurelian Titu Dumitrescu mã-mbrãþiºeazã Mama
ºi mã sãrutã. Somnul
! am levitat de fericire,
mi-l privegheazã Tatãl
de ameþealã-ameþitoare...
cel Bun... nunc et in hora !
care mi-i, Doamne, – Adevãrata Fire?
de fericire Sufletul meu moare
ºi bea adevãrata Viaþã pe cãrare... Sutra V
am levitat de fericire
ca un Copil Bãtrîn ! Doamne,
cu Doamna Norilor mai alb decît albeaþa osului,
în Lotus ca-ntr-un habitaclu Doamne,
þesut dintr-o suavã Amintire mai roºu decît sîngele,
ia-mi oasele sfãrmate
ªarva-atman ! sîngele pãcãtosului
ºi milueºte-mã
ºi strînge-le !
Sutra IV
Sutra V
! vorbiþi cu (Tao)
altul,
mie mi s-a dat ! priveºte-mã, Tu, Doamne,
de Domnul ºi-omoarã-mã, de vrei,
fericirea, – Tu care vecinic Viaþa
n-o pot spune ! ne-o dai ºi n-o mai iei !

216 217
 Sutra VI începi sã auzi ale
Domnului ºoapte,
! pudoarea nãrilor,
fie cã-i zi sau e noapte !
pudoarea mîinilor
parfumul Domnului închid:
Te miros cu mirosul cîinilor,
Þie mã-nchin
cu mîinile Sutra X
precum înalþ un zid !
Pentru Lucian Vasiliu

Sutra VII
! îmi miºcã Domnul mîna
! ºi sã beau ºi sã mãnînc
mîna mea ºi Sufletul mi-l miºcã
care în mine mai adînc...
acuma scrie
ca Pasãrea
veni-þi-Va-n plutire-oi cãtre Tine,
preajmã Þie, Tu, Doamne,cel mai lin,
ºi cînd Tu cobori în mine
viersul meu plutind la Tine vin...
pe care-l scrie mîna
ca Luna dormire-oi întru Tine,
va lumina
Copil Divin? sau dorm?
de-l va cetire Faþa Ta Stãpîna !
gãtit de Rãstignire
ºi obosit enorm
Sutra IX, a Clarei
! cînd un înger îþi dã mai leagãnã-mã, Doamne,
o canã cu lapte ºi þine-mã în braþã
ori cîteva ouã fierte ºi-mi miºcã paºii cãtre
sau coapte, supliciu-n dimineaþã !

218 219
 Sutra XI Sutra XV, a Clarei
Pentru Al. Zub
! în casa cea mai sãracã
din Lume,
! neam bun ºi blînd, – unde sufletul lui
de trãdãtori, Petru Aruºtei plîngînd
cuminte neam, neîncetat o sã vinã,
frumoasã cruce, tu stai la o masã ºi scrii
pe Fiii lui dumnezeieºti cu capul plecat, Clarã
neamul cu drag Luminã,
pe cruce-i duce ! tu cobori treptele
ºi de zid
te reazemi cu mîna...
oare-o sã þinã?
cu genele-þi lungi de moarte
Sutra XI acoperã-þi ochii: aici
(Tao) ne închid gene ºi ziduri
ºi ceriuri, Sufletul,
! aminteºte-þi mereu Clarã Luminã !
aminteºte-þi
de |mpãratul Aºoka
ºi de Sufletele
Sutra XV
suitoare-n Deva-loka
(Tao)
de Sufletele noastre
plãtite
! Magnolie, tu, Fiica mea,
cu groaza ºi teama tu-þi împarþi Soarele
ºi de Sufletul cu Luna,
Piosului Magnolie, tu, Fiica mea,
Prinþ cu sfiiciunea ºi pãmîntul
Gautama ! tãu întotdeauna !

220 221
 Sutra XX Sutra XX
(Tao)
! ca în copilãrie gem prin somn,
vorbesc prin somn, murmur prin somn, ! cum vom ierta: cu
mi-i teamã, vãd Oameni Mari de Fier braþele-amîndouã
cu rãngi în mîini, cu sãbii ºi toiege, cu limbile-amîndouã
anume ºtiu cã dorm ºi mã trezesc cu-amîndouã (Yin-Yang)
vom sãruta Cãlãul
ca sã-i alung ºi-adorm din nou ºi urlã
ºi Leprosul
ºi urlã ºi-nspre mine se nãpustesc, aºa cum Regii de odinioarã
cu degetul obrazul ºi-l ating – Regi harismatici prin leprozerii !
adicã tot de mine e vorba: cã o ºterg
aºa din somn ºi-i las fãrã-a lor victimã pe scenã

sã-i rîdã precupeþii ºi cu curul:

ºi plouã loviturile,-mi þin þeasta EXERGA:
cu mîinile ca pe-un ulcior cu apã,
apã curatã de izvor ca sîngele, ! Poporul Român s-a fãcut o fiarã,
sîngele nostru, Doamne, e curat ! cum prinde-un Dictator, cum îl omoarã !

! ca în copilãrie-aud în somn
o melodie, o transcrie Moartea
pe portative mari de borangic
ºi-o descifreazã-ncet cu buze fine
harfistele divine: eu mã-nec
în sîngele meu pur cum cazi în Floarea
de Lotus cu o mie de petale
cu o mie de Perle-abia brumate ce-nconjoarã
a ta frumoasã-mpãrãtiþã Ioni,
ca în copilãrie plîng prin somn,
nu mã trezi, cã þeasta mi-i zdrobitã !

222 223
 CUPRINS
Poezia lui Cezar Ivãnescu................................................ V
Tabel cronologic............................................................ XV
ROD
De profundis ..................................................................... 1
Toamnã.............................................................................. 2
Prima fecioarã a omului.................................................... 3
Rod [suferinþele mari se fãcurã] ....................................... 3
Rod [în singurãtatea cîmpiei]............................................ 4
Rod [mã voi pierde : ºi port în gurã limba amarã]............ 5
Rod [ºi-aceastã bisericã sub care]..................................... 5
Rod [nu-ºi uitã carnea tiparul ei ciudat] ........................... 6
Rod [pentru mîna coborîtã]............................................... 6
Turnul................................................................................ 7
Turn [faþa mea supusã la cîte n-a fost, peste zi]................ 9
Rod [e adevãrat cã femeie roºie ca aceea] ...................... 10
Rod [întins la pãmînt ºi negru de cît sînge e în toamnã]..... 11
Rod [a doua oarã te-am visat : cu totul altfel] ................ 12
Turn [cînd m-a nãscut, mama] ........................................ 12
Rimaya............................................................................ 13
Bãtrîna Ezo ..................................................................... 13
Somn ............................................................................... 14
Copilãria lui Ario Paradis
[ca sã-mi descopãr faþa din tristeþea] .............................. 14
Gîndul ............................................................................. 15
Persona............................................................................ 16
Rod [nu vreau sã-mi creascã ochii de dement] ............... 20
Turn [sînt oameni graºi].................................................. 21
La Baaad [iatã, Mil, vino-n cîmpie !] ............................. 21
La Baaad [vino, Mil, în cîmpie]...................................... 22
224
La Baaad [...ºi iatã unul dintre poemele lui Raz]............ 23
La Baaad [aºteptînd sã vinã moartea] ............................. 24
La nymphette [presimt cum va] ...................................... 25
La Baaad [am cunoscut o femeie prin] ........................... 28
Copilãria lui Ario Paradis
[am fost copil în Baaad ºi-nafarã]................................... 29
La nymphette [tînãrul cu faþa galbenã] ........................... 30
La Baaad [iubirea mea pentru Ilen nu se destainã]......... 33
Perfectum ........................................................................ 33
Copilãria lui Ario Paradis
[sã se topeascã trupul rîvnit ca untdelemnul] ................. 35
Copilul Bãtrîn ................................................................. 35
La Baaad [...iatã ce-am visat într-o noapte].................... 36
Turn [gangul îngheþat în usturimea întunericului se]...... 38
Copilãria lui Ario Paradis
[nu-mi aminti la Baaad de fata cocoºatã] ....................... 38
Confiteor [dar dacã însuºi].............................................. 39
Confiteor [toatã viaþa mea a fost] ................................... 45
Apocalipsis cum figuris .................................................. 47
Metanoia ........................................................................ 47
La Baaad [mã trezesc adesea visînd] .............................. 49
Simulacrum..................................................................... 50
La nymphette [trup alb de fatã care vei muri] ................ 51
Muzã dormind................................................................. 51
Acolo unde nu te-ajutã nimeni........................................ 52
La Baaad [La Baaad sã nu mã cauþi] .............................. 53
Împotrivire ...................................................................... 54
Don Cezar ....................................................................... 56
Gladiator ......................................................................... 58
Or (Oreste) – fragment.................................................... 59
Agamemnon.................................................................... 62
Efebul de la Marathon .................................................... 65
225
 JEU D'AMOUR
Jeu d’Amour (Cupã) ....................................................... 66
Jeu d’Amour (Mîndrã-Mãrie) ......................................... 67
Jeu d’Amour (Dãenã) ..................................................... 68
Jeu d’Amour (Supremum vale) ...................................... 72
Jeu d’Amour (Maithuna) ................................................ 73
Jeu d’Amour (Colind)..................................................... 76
Jeu d’Amour (Colind)..................................................... 81
Fratele Nostru Soarele (cvartet)...................................... 83
DOINA
Doina (Din frunzã).......................................................... 95
Doina (La margine)......................................................... 96
Doina (Strãina)................................................................ 96
Doina (Pãrul cel mai lung din lume)............................... 97
Doina (Þara de Miraz) .................................................... 98
Doina (Jale mi-i cã mereuþ) .......................................... 100
Doina (Dor de moarte).................................................. 103
Doina (Strãina).............................................................. 103
Doina (Pune-i-aº, i-aº pune gurii lacãt) ........................ 105
Doina (Strãina).............................................................. 108
Doina (Copilul Bãtrîn) .................................................. 111
Doina (Uri memento).................................................... 113
Doina (Big Bang).......................................................... 115
Doina (Oralitãþi)............................................................ 117
Doina (Zile)................................................................... 117
Doina (Strãina).............................................................. 118
Doina (Passiflora incarnata).......................................... 119
Doina (Tatãl meu Rusia) ............................................... 120
226
Doina (Melodie fãrã sfîrºit) .......................................... 122
Doina (Negurã) ............................................................. 144
Doina (Oralitãþi)............................................................ 145
Doina (Moartea peste tot) ............................................. 146
Doina (Mã dor mîinile de scris).................................... 148
ROSARIUM
Rosarium (Bocet).......................................................... 151
Rosarium (Evlavie) ....................................................... 152
Rosarium (Mã mir de steauã...) .................................... 153
Rosarium (Stella Maris)................................................ 153
Rosarium (Figlia del Tuo Figlio) .................................. 155
Rosarium (Marie-a vieþii) ............................................. 156
Rosarium (Îngerul splendorilor) ................................... 157
Rosarium (Domus vitae)............................................... 162
Rosarium (Legenda aurea)............................................ 165
Rosarium (Pietate) ........................................................ 166
Rosarium (Eros)............................................................ 167
Rosarium (Agápe)......................................................... 169
Rosarium (Sfînta).......................................................... 171
CÃTRE DISCIPOLI
Cãtre discipoli (I) ......................................................... 173
Cãtre discipoli (V) (Symposion)................................... 174
Cãtre discipoli (CXCIII) ............................................... 197
Cãtre discipoli (CXCIV)............................................... 200
Cãtre discipoli (CXCV) ................................................ 201
Cãtre discipoli (CXCVI)............................................... 203
227
Cãtre discipoli (CXCVII) ............................................ 207
Cãtre discipoli (CXCVIII) ............................................ 207
Cãtre discipoli (CXCIX) ............................................... 211
Cãtre discipoli (CC) ...................................................... 213

SUTRELE MUÞENIEI

Sutra I............................................................................ 215

Sutra I (Tao) .................................................................. 215
Sutra II .......................................................................... 215
Sutra II (Samadhi)......................................................... 216
Sutra IV......................................................................... 216
Sutra IV (Tao) ............................................................... 217
Sutra V .......................................................................... 217
Sutra V (Tao)................................................................. 217
Sutra VI......................................................................... 218
Sutra VII ....................................................................... 218
Sutra IX, a Clarei .......................................................... 218
Sutra X .......................................................................... 219
Sutra XI......................................................................... 220
Sutra XI (Tao) ............................................................... 220
Sutra XV, a Clarei ......................................................... 221
Sutra XV (Tao).............................................................. 221
Sutra XX ....................................................................... 222
Sutra XX (Tao).............................................................. 223

Contravaloarea timbrului literar se depune în contul Uniunii

Scriitorilor din România nr.: 2511.1-171 – Banca Comercialã
Românã, filiala sector 1, Bucureºti

229
 Simptomatic, aºa-ziºii poeþi ºaizeciºti se strãduiesc a da
înapoi acele ceasornicului istoric, mutate în chip arbitrar de
zelatorii utopiei roºii, reînnodînd legãtura cu tradiþia, în
primul rînd cu cea a poeziei interbelice. Dar la nici unul
dintre ei recuperarea originilor nu atinge intensitatea ardentã
pînã la dezlãnþuirea vizionarã pe care o înfãþiºeazã lirica lui
Cezar Ivãnescu. Reprezentant al valului secund al poeziei în
chestiune (a debutat editorial în 1968), acesta n-a avut ºansa
unei rapide instituþionalizãri precum exponenþii primului
val (Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ion
Gheorghe etc.). Poate ºi pentru noutatea izbitoare a producþiei
d-sale, cu nimic specific îndatoratã poeþilor noºtri dintre cele
douã rãzboaie, abruptã ca o stîncã spre care nu existã poteci.
Împrejurare care-l face, fireºte, mai enigmatic, mai incitant
pentru critica ce, neputîndu-l încadra lesnicios într-o serie sau
într-alta, e nevoitã a-i glosa în primul rînd originalitatea.
GHEORGHE GRIGURCU

Fruct al unei sensibilitãþi baroce, cristalizate în forme

profund personale, La Baaad, acest discurs liric ce are forþa
copleºitoare a premoniþiilor dãruitului de zei Thiresias, con-
sacrã un talent excepþional, probabil cel mai puternic din cîte
s-au ivit în poezia românã din jumãtatea în curs a acestui secol.
AL. DOBRESCU