1.Chirurgia OMF, specialitate stomatologic.

Importana i locul chirurgiei

OMF n rndul celorlalte specialiti stomatologice i de medicin general.
Chirurgia buco-maxilo-facial reunete tiina i arta de a preveni, diagnostica i vindeca bolile,
a reconstitui formele i restabili funciile din teritoriul buco-maxilo-faciali folosind cel mai
adesea o intervenie operatorie. n cadrul acestei specialiti, se studiaz sub toate aspectele
anomaliile i afeciunile congenitale, traumatice, infecioase, tumorale i de alt natur ale
teritoriului buco-maxilo-facial; se studiaz metodele de prevenire i combaterea durerii n
vederea tuturor manoperelor sau interveniilor stomatologice, corectarea plastic i funcional a
structurilor acestui teritoriu, nlocuirea pierderilor de substan.
Chirurgia buco-maxilo-facial cuprinde dou pri:
chirurgia oral (dento-alveolar, buco-dentar) studiaz indicaiile i tehnica extraciilor
dentare, incidentele, accidentele i complicaiile acestora; tratamentul chirurgical al tulburrilor
de erupie dentar; metodele chirurgicale ajuttoare tratamentelor endodontice; tratamentul
chirurgical al parodontopatiilor marginale cronice; metodele chirurgicale proprotetice, ca i alte
tratamente chirurgicale ale afeciunilor dento-parodontale i ale cavitii bucale;
chirurgia maxilo-facial cuprinde chirurgia tegumentului i orificiilor feei, chirurgia
prilor moi cervico-faciale, a maxilarelor, articulaiilor temporo-mandibulare i glandelor
salivare, corectarea dismorfozelor faciale, refacerea morfo-funcional a teritoriului maxilofacial.
Importana i locul pe care-l ocup chirurgia buco-maxilo-facial n rndul celorlalte specialiti
stomatologice rezult din coninutul su i explic de ce chirurgia buco-maxilo-facial constituie
o specialitate de baz a stomatologiei, fiind totodat singura specialitate din domeniul
stomatologiei recunoscut oficial i inclus pe lista specialitilor chirurgicale.
Importana chirurgiei buco-maxilo-faciale rezult i din frecvena ridicat po care o dein
afeciunile i interveniile de care se preocup. Aceast frecveni ridicat se explic n primul
rnd prin aceea c o mare parte din patologia chirurgical a teritoriului buco-maxilo-facial
rezult din dezvoltarea i prezena dinilor, din evoluia cariei dentare care ocup primul loc n
tabelul morbiditii pe afeciuni.
7.Asepsia si antisepsia. Dezinfectia in sectie de chirurgie OMF. Utilizarea
instrumentariului si materialelor de o singura folosinta.
Asepsia cuprinde asamblul de masuri si metode prin care este prevenita cantaminarea unui
produs, obiect sau organism. Prin asepie se impiedica patrunderea microbilor in cimpul operator.
Antisepsia utilizind prodee chimice, permite omorirea sau inhibareamicrobilor patogeni de pe
invelisurile organismului (tegument,mucoasa sau plagi).
Dezinfectia operatiune care se utilizeaza la instrumentar aparatura vesela lenjerie.
Dezinfectia cabinetului de chirurgie OMF. UN cabinet de chirurgie OMF trebuie sa fie dotat
modern. In el trebuie sa fie prezent robinet sapun lichid care sa functioneze cu pedala,dispozitive
cu aer cald ,pahar de plastic sau de hirtie. Numarul persoanelor trebuie de redus pina la
minim.Fotoliu dentar se dezinfecteaza de mai multe ori pe zi, piesele fotoliului botoanele trebuie

sterse cu servetele imbibate in alcool 70%, scuipatoarea trebuie stearsa frecvent. Aerisirea se
efectuieaza de mai multe ori pe zi. Lasfirsitul zilei de lucru se efectueazaingrijirea mobilierului,
dezinfectiea scuipatoarei,dezinfectiea umeda a podelei,peretilor cu sapun crezol 2% sau cu alte
solutii sau spraiuri dezinfectante. Saptaminal se efectuieaza curateniea ginerala.

8.Metodele de sterilizare a instrumentariului si materialelor

folosite in chirurgia OMF.
Sterilizarea prin caldura umeda
*Sterilizarea prin vapori sub presiune la autoclav este cea mai eficienta si mai completa metoda
de sterilizare. Presiunea de 2-2.5 atmosferi timp de 30 min.In autoclav se poate de steriliza tot
necesarul de lucru.
*Fierberea sub presiune se efectueaza in autoclav la 2 atmosfere 134 C timp de 30 min.
Sterilizarea prin caldura uscata
*Sterilizarea cu aer cald in cuptorul Poupinel are loc la temperatura de 180 C timp de 60 min.
Sterilizarea prin radiatii
*Radiatii ionizante utilizeaza razele gama emise de cobalt 60 cu penetrabilitate mare.Este o
metoda buna de sterilizare.
*Razi neionizante razele ultaviolete au indicatii reduse pentru diminuarea numarului de
germenin din aerul salilor de operatii si tratament de pe suprafete expuse actiunea lor
antibacteriana este eficace dar se executa la distanta cel mult un metru.
Sterilizarea si dezinfectia prin gaze.
*Oxidul de etilen este un agent sterilizant gazos aproape ideal,cu proprietati bactericide, cu
mare potentieal de penetratie si difuziune.

9.Pregtirea medicului chirurg ctre intervenia chirurgical.

Pregtirea pacientului ctre intervenie sub anestezie
general.
1. Vestimentatia,incaltamintea si alte atribute speciale ale medicului chirurg si asistentei
medicale.
2. Dezinfectarea miinilor chirurgului:

Metoda simpla
Metoda Spasocucotki-Kocergin
Dezinfectarea miinilor cu bigluconat de clorhexidina -0,5% (2-3 min)
Dezinfectarea miinilor cu novesept 3% (2-3 min)
Dezinfectarea miinilor cu rezentin,tolozan,degmin,degmicin cu tampon 2-3 min.

3. Folosirea halatelor sterile,bonetelor,mastilor cit si celor de o singura folosinta

4.Pregatirea materialelor necesare pentru interventie in regiunea oro-maxilo-faciala
(salfete,sorturi,materiale de sutura,tampoane)
5.Pregatirea psihologica a medicului pentru interventia chirurgicala.
6.Pozitia medicului in timpul operatiei si extractiei dentare.
Medicul si colaboratorii sai atunci cind efectuaza tratamente de chirurgie stomatologica,trebuie
sa aiba o atitudine riguros chirurgicala.Halatele cu minici scurte pentru a permite spalarea
corecta pe miini,trebuie dezinfectate si schimbate frecvent.Purtarea bonetei este obligatorie.Se
scot inelele bratarile etc care nepermitind o spalare corecta ajuta la transmiterea microbilor de la
pacienti la personalul medical si de la acesta la alti pacienti.Unghiile trebuie sa fie scurt taiate.
Echipamentul de protecie cuprinde: halat, ciupici, bonet, masca de protecie pentru nas, gur i
ochelarii speciali

2.Dezinfectia miinilor chirurgului

Pentru interventiile chirurgicale maxilo-faciale este obligatorie spalarea chirurgicala a

miinilor si antebratelor cu apa,sapun si perii sterile,clatire cu apa calda sterila in jet si 2-3
min antiseptizare cu alcool 70% sau solutie care contine
clorhexidin,hexaclorofen,bromocet Tego 103S.Se imbraca halat ,masca si manusi de
cauciuc sterile intrucit nici una din metodele de spalare nu realizeaza o antiseptizare
perfecta. Pentru pregtirea minilor ctre interveniile chirurgicale sunt recomandate
urmtoarele procedee i reguli:
Splarea igienic cu ap i spun care se realizeaz naintea fiecrei intervenii
chirurgicale. Metoda Spasocucotki-Kocergin presupune spalarea fragmentata a miinilor:
1.spalarea miinii
2.spalarea miinii cu includerea jumatatii distale a antebratului
3.spalarea miinii cu intregul antebrat
Splarea igienic trebuie urmat de antiseptizarea minilor cu: soluie de clorhexidin
0,5% i alcool etilic 70-80 grade.

.Pregatirea psihologica a medicului pentru interventia chirurgicala.

Pregtirea psihologic are influen asupra tuturor celorlali factori a interventiei i poate fi
difereniat n funcie de:
a) coninutul psihologic al pregtirii fizice, este determinat de aptitudini, chinestezie, schem
corporal, caliti psihomotrice (coordonare, echilibru, vitez de reacie), etc;
b) coninutul psihologic al pregtirii tehnice deriv din formarea reprezentrilor ideomotorii,
psihologia nvrii motrice, transferul i interferena n nvare;
c) coninutul psihologic al pregtirii tactice are cele mai strnse relaii cu pregtirea psihologic,
pentru c tactica este o activitate mental orientat spre rezolvarea unor situaii concrete din
terenul operator

Pregatirea bolnavului:

Pregatirea pentru interventii cuprinde totalitatea masurilor de psihica, fizica si

medicameantoasa.
Explicarea bolnavului necesitatea si scopul interventiei, sa cistigam incredere si
colaborare la examinare , investigatzii, anestezie si operatie.
Asezarea bolnavului in fotoliu intr-o pozitie corecta si comoda,cu capul bine fixat, cu
hainele desfacute la git.
Prelucrarea antiseptica a cavitatii bucale.
Pregatirea instrumentariului pentru examinare si interventiile chirurgicale(tavitele sa fie
acoperite)
Prelucrarea cimpului operator cu antiseptice(apa oxigenata, eter, alcool, iod, solutie
Liugol.)
Pregatirea fizica a bolnavului.
Scopul principal al pregatirii preoperatorie a bolnavului(reducerea riscului anesteziei si
interventiei chirurgicale.)
Curatirea sistemului nervos al bolnavului de supraexcitatii.
Pregatirea medicamentoasa a pacientului(generala si locala).

Pregatirea psihica a pacientului consta n explicarea bolnavului necesitatea i scopul interveniei,

s ctigam incredere i colaborare la examinare, investigaii anestezice i operaie. Se
ndeprteaza teama, starea de excitaie, asigurndu-l de o buna anestezie, i se cistiga
increderea i colaborarea. Bolnavilor li se creeaza un regim de protecie: linite, buna ngrijire,
somn regulat.
Pregatirea fizica const n aezarea bolnavului n poziie corecta i comod, cu capul bine fixat,
cu hainele desfcute la gt, cu obiectele care i-ar jena respiraia ndepartate, cu o pregtire
corespunztoare a gurii, cu protezele mobile scoase. Bolnavul va fi nemincat de cteva ore, cel
puin 5-6 ore pentru anestezia general.
Pregatirea medicamentoas(premedicaia) face parte integrant din anestezia moderna, att
locoregional cit i general.
Prin premedicaie se reduce excitabilitatea SNC, ndeosebi a scoarei, diminund anxietatea,
teama de intervenie, se deprima activitatea reflexa vagala diminund secreia salivar i
bronica, se scade metabolismul i deci necesarul de oxigen i substane anestezice, se ridica
pragul de percepie dureroas la pacienii care urmeaz a fi supui unei intervenii dureroase sau
se determina analgezia la pacienii cu dureri, se reduc unele efecte nefavorabile ale substanelor
anestezice, potennd aciunile lor favorabile i uurnd anestezia.
Premedicaia este obligatorie: la copii, la pacienii anxioi
la bolnavii cu reflexe exagerate, hipersalivaie, micari dezordonate ale limbii.
Medicamente folosite pentru premedicaie:

Sedative i neuroleptice- barbiturice cu aciune medie i lung Barbital, cu actiune scurta

pentobarbital. Sunt sedative hipnotice i anticonvulsivante fenotiazine, benzodiazepine,
dintre care cel mai utilizat este Diazepamul, sedativ, anxiolitic, miorelaxant,
anticonvulsivant, creaza amnezie tranzitorie.

Vagolitice: atropina sau scopolamina, diminu reflexele vagale, inhiba secreiile salivare,
bronice, previne spasmul bronic i laringian.
Analgezice, rezervate pacienilor cu dureri: Morfina, cu aciune maxim la o or dup
injectare subcutanat. Hidromorfon, Pethidina, Meperidina etc.

13. preanestezia (premedicatia in interventiile chirurgicale in

regiunea OMF)
Preanestezia cuprinde totalitatrea masurilor de pregatire psihica,fizica, si medicamentoasa a
bolnavului inaintea anesteziei.
1.pregatirea psihica pentru indepartarea fricii, excitatiei se dicuta cu bolnavul, se asigura
linistea, buna ingrijire si somnul regulat.
2. pregatirea fizica se asigura pozitia corecta si comoda a bolnavului, libertatea cailor
respiratorii, se indeparteaza obiectele care ar jena respiratia. Pentru anestezia generala cel putin
5-6 ore nemincate, dar nu pentru anestezia loco-regionala.
3. pregatirea medicamentoasa (permedicatia) utilizarea medicamentelor, pentru reducerea
excitabilitatii SNC (pentru diminuarea anxietatii si fricii), se deprima activitatea reflexa vagala
(pentru micsorarea secretiei salivare si brinsice), se scade metabolismul, se ridica pragul de
perceptie dureroasa, se reduc unele efecte nefavorabile ale substantelor anestezice, potentind
actiunile lor favorabile si usurind anestezia.\
Premedicatia este obligatory pentru copii, pacientii anxiosi, pacienti necooperabili, bolnavi cu
reflexe exagerate, in interventii stomatologice mai ample, si este indicate mai rar la pacientii din
ambulator
Se utilizeaza urmatoarele preparate:
Sedative si neuroleptice: barbiturice (luminal, gardenal, nembutal), fenotiazine (clorpromazina,
prometazina), benzodiazepine (diazepam)
Vagolitice atropine sau scopolamine inhiba secretiile salivare si bronsice, previn spasmul
bronsic si laringian,
Analgezice pentru pacientii cu dureri (morfina, hidromorfon, pethidina, meperidina)
Antihistaminice - dimedrol.

14. complicatiile locale ale ansteziei locoregionale.

Complicatii locale:

Descuamarea epiteliala, ulceratii si necroze ale mucoasei - mai des la fibromucoasa

gingivala sau palatine si sunt determinate de ischemia adrenalinica la concentratii mari,
greseli de tehnica injectarea rapida a unor cantitati prea mari, urme de alcool sau
infectii. In acest caz se administreaza antihistaminice, antiinflamatoare si un analgesic
local.

Injectitele postanestezice
Trismus persistent (limitarea deschiderii arcadelor ca consecinta a spasmului musculaturii
masticatorii, mai des dupa anestezisa la spina spix. Din cauza traumatizarii fibrelor
muscular de catre ac sau solutii anestezice in exces, sau formarea unui hematom in
spatiul pterigomandibular, sau de infectie ce cauzeaza process supurativ. Tratament
prisnite calde pentru 20 min la fiecare ora, miorelaxante, diazepam. Mecanoterapie prin
exercitii; daca e process supurativ postanestezic se face incizia si drenarea supuratiei)
Parezele persistente din cauza lezarii nervului
Alveolita postexctractionala cauzata de ischemia adrenalinica locala prelungita. Aceasta
impiedica singerarea normal si formarea unui cheag endoalveolar favorizind necroza, mai
des in anestezia intraligamentara.
Complicatii septice

Accidente locale:

Durerea

inteparea trunciului nervos sau a tecii nervoase

Inteparea sau tramatizarea tesuturilor

Distensia brusca sau dilacerarea tesuturilor
Solutii anestezice dureroase
Anestezia in tesuturi inflamate
Erori de substanta
Leziuni vasculare (inteparea vasului si hematomul)
Pareza faciala tranzitorie (apare la anestezia la spina spix cind se injecteaza prea profund
si se nimereste in plexul nervului facial. Se manifesta prin exoftalmie, coborirea
comisurii labialeshi disparitia miscarii musculaturii mimice pe aceasta parte. Dispare
peste 60-90 min, nu necesita tratament, prevenirea se face prin mentinerea acului mereu
in contact cu planul osos.)
Pareza trasnzitorie a altor trunchiuri nervoase
Tulburari ocular (anestezia la orificiul infraorbital, prin difuzia anestezicului sau
infiltratia in nervul optic. Se manifesta prin edem palpebral, exoftalmie, midriaza,
diplopie sau chiar pierderea temporara a vederii)
Ruperea acului
Caderea acului in faringo-laringe.

16.Anestezia troncular periferica a n. intraorbital.

Calea endo- i exo bucal. Tehnica, zona de anestezie,
complicaiile.
Zona de anesteziere:anestezia pes anserinus minor (talpa gistii mici) ce
include anestezierea aripii nasului,pleoapei inferioare,buzei superioare si in
general a pielii in regiunea infraorbitara precum si osului in regiunea
data,mai sunt anesteziate ramurile alv.superioare anterioare si
medii,incisivii,caninii premolarii si procesul alveolar,mucoasa vestibulara in
regiunea dintilor numiti,peretele superior inferior,anterior al sinusului maxilar
si mucoasa care-l tapeteaza.

Sunt 2 cai:intrabucala si extrabucala

Gaura infraaorbitara se afla la a) 6-8mm dedesubtul marginii inferioare a
orbitei b)pe linia vertical ce trece prin sutura maxilo-malara c)linia ce uneste
incisura infraorbitara cu gaura mentoniera d)la 5 mm inauntru liniei
mediopupilare
Calea endobucala.Tehnica.
Bolnavul cu capul usor dat pe spate,cu gura putin intredeschisa.Cu policele
se sting se pune in evidenta vestibulul superior iar cu indexul sting se
repereaza gaura infraorbitara.Acul se introduce in fundul de sac,deasupra
apexului caninului,se indreapta in sus ,lateral si spre posterior.Acul se
introduce in canal nu mai mult de 5mm.
Calea cutanata.Tehnica.
Indexul sting se aplica pe marginea inferioara a orbitei ,iar policele la nivelul
gaurii infraorbitare.Acul este introdus dedesubtul si medial de gaura
infraorbitara,la aprox. 5mm in afara aripii nasului,ia contact cu osul
imprimindu-se o directie oblica in sus,lateral(in afara) in indarat,la fel nu mai
mult de 5 mm.
Complicatiile:1.Daca se introduce mai mult de 5mm patrunde retroorbitar
si se anesteziaza nervul oculomotor sau optic care se manifesta prin
diplopie(vedere dubla) sau pierderea tranzitorie a vedereii.
2.Formarea unui hematorom la lezarea vaselor infraorbitare cu infectarea
ulterioara 3.In caz ca peretele inferior a santului infraorbitar comunica cu
sinusul-patrunderea anesteticului in sinus 4.inteparea nervului cu aparaitia
unei nevrite

17.Anestezia troncular periferic n.

alveolar superior posterior. Tehnica, zona
de anestezie, complicaiile. Calea endoi exobucal.
Zona de anesteziere:molarii superiori cu exceptia radacinii meziale a primului molar,a
parodontului respectiv,gingivomucoasei vestibulare acestei portiuni si a sinusului
maxilar(peretele posterior).
Sunt 2 cai:calea orala si cutanata.
Repere pentru ambele cai: creasta zigomatico-alveolara si ultimul molar(sau molarul 2);la copii
sub 1 ani primul molar.Filetele nervoase se afla la jumatatea distantei dintre marginea inferioara
a orbitei si gingia dintre intre 1-ul si al 2-lea premolar,posterior de ultimului molar.
Calea orala.Tehnica.

Se repereaza creasta zigomatico-alveolara,acul se introduce indarat deasupra radacinii

molarului 2 sub un unghi de 45 cu planul de ocluzie ,ia contact cu osul si I se da o directie
posterior,in sus,inauntru pe o distanta de 1,5-2cm(1/2 din inalt.maxilaruui).
Calea cutanata.Tehnica.
Acul se introduce sub marginea inferioara a crestei zigomatice,posterior de creasta zigomaticoalveolara,imediat inaintea marginii anterioare a maseterului.Directia acului va fi inauntru,in sus
si spre posterior.Dupa un traiect de 2-3 cm se ajunge pe versantul posteroextern al tuberozitatii si
se injecteaza 2 ml anestetic.Un deget se introduce in fundul de sac vestibular pentru a nu perfora
mucoasa.
Complicatiile.
Cind este lezat plexul pterigoid se poate produce un hematom care se poate infecta,la folosirea
adrenalinei pot aparea probleme cu sistemul cardiovascular(aritmii, ischemii e.t.c.).Incaz ca este
intepat vasul trebuie o compresiune imediata la acest nivel sau de aplicat un pansament
compresiv,in scop de a evita aceasta complicatie,in timpul anestezierii tot timpul se aspira din ac
pentru a vedea daca nu am lezat un vas.

18..anest troncul perif a n.nasopalatin.

Anestezia regionala tronculara este o anestezie de conductie. Solutia anestezica actioneaza pe
traiectul trunchiului nervos sau la nivelul orificiilor osoase de intrare sau iesire a trunchiurilor
nervoase, intrerupand conductibilitatea si propagarea sensibilitatii dureroase.
Repere morfologice pt anestezierea nervului nazo-palatin - nervii trec prin canalul incisiv si prin
gaura incisiva, ajunge in cavitatea bucala. Canalul insisiv are forma de V sau Y. Celelalte 2
orificii se gasesc in fosele nazale in apropierea septului nazal la o profunzime de 1,5cm de
orificiul narinar. Pct de intepare este pe papila incisiva care se gaseste median la cativa mm
inapoia coletului incisivilor centrali. Se recomanda sa se intepe papila in partea opusa nervului
cautat. Nu se patrunde mai mult de 5mm pt a nu ajunge in fosele nazale. Fiindca in aceasta zona
mucoasa adera de periost si periostul de os, canalul incisiv este de mici dimensiuni, depunem
anestezicul intrun spatiu delimitat inextensibil si este dureros.
Indicatii:

Anest fibromucoasei in treimea anter a boltii palatine si a periostului;

In asociere cu anest plexala sau tronculara a n,infraorbital pt interventii in reg grupului
dintilor frontali superiori deoarece n.nazopalatini au anastomoze cu filetele nervoase
alveolare anterioare si superioare
Pulpectomia, extractia, rezectia apicala in regiunea frontal.

Tehnica: I. calea orala este cel mai des folosita anestezie facindu-se la nivelul gaurii incisive;
pe linia mediana intre incisivii centrali superiori in regiunea anterioara retro-alveolara a boltii
palatine; la 1 cm inapoia si deasupra coletului dintilor fiind acoperita de papilla incisive care
constituie reperul important. Bolnavul pozitionat cu capul in extensie si arcadele dentare larg
deschise. Anestezia se practica pe marginea papilei incisive; directia canalelor palatine fiind
oblica introducea acului se va face de pe marginea opusa a papilei astfel incit a patrunde in
canalul sting, punctual de intepatura va fi din marginea dreapta, si invers. Dupa patrundere in
mucoasa se injecteaza citeva picaturi de anestezic pentru anestezia papilei, apoi se da acului o

directive in sus, inapoi si usor inafara parallel cu axul incisivului central. Anestezia se lasa la 0,51 cm de la patrundere.
II. calea nazala se foloseste cind in treimea anterioara a boltii exista un process pathologic.
a. Procedeul Escat anestezie topica prin introducerea unui tampon cu Solutia cocaine 10% in
fosa nazala
b. Procedeul Hoffer anestezie prin injective in planseul fosei nazale pe marginea septului la
1,5cm inapoia pragului narinar cutanat cu o directive aproape vertical, se da acului directive in
jos si inauntru profunzime de 3-4mm, apoi se lasa anestezia 0,5ml.
Complicatii hemoragie, hematom, complicatii septic, absenta anesteziei, durere etc.

19. Anestezia tronculara periferica a nervului palatin.

Nervul palatin sensibilizeaza 2/3 posterioare a palatului dur la nivelul premolarilor si molarilor.
Gaura palatine este situate intre molarul 2 si 3 la 5mm inaintea marginii posterioare a palatului
dur. Canalul este orientat in sus si indarat.
Tehnica: capul bolnavului dat pe spate, gura larg deschisa, introducerea acului in santul palatin,
putin inaintea gaurii palatine posterioare la nivelul molarului 2, este inpins in sus inafara si
indarat. Seringa se tine la nivelul comisurii intre canin si primul premolar inferior.
Indicatii anestezia partilor moi, mucoasei si periostului, pulpit extractii dentare etc.
Accidente hemoragie, hematom submucos, in injectare brusca decolarea mucoasei a
periostului ce duce la necroza.

20.Anestezia tronculara periferica la spina spix.Calea endo si

exo bucala.Tehnica zona de anestezie. Complicatiile.
Calea endo bucala. Pozitiea pacientului este cu capul in continuarea trunchiului sau in usoara
extensie cu arcadele dentare larg deschise.Locul de punctie este intre creasta temporala si plica
pterigimandibulara la 1 cm deasupra planului de ocluzie a molarilor inferiori. Directiea acului
este la inceput sagitala antero-posterior pina cind se ia contact cu osul in zona crestei
temporale,corpul seringii raminimd pralel cu arcada inferioara. Injectarea anestezicului se incepe
in momentul in care acul atinge osul si continua pina la 1.5-2 cm in profunzime,la 1 cm
adincime se anesteziaza nervul lingual apoi la 1.5-2 cm nervul alveolar inferior. Anestezia se
instaleaza in 5-10 min.
Calea exo bucala. Se utilizeaza in cazurile in care accesul oral este impedicat de trismus,
procese inflamatori si tumori.Pacientul va fi pozitionat cu capul in extensie accentuata si rotat de
partea opusa pentru a degaja regiunea submandibulara si a se evidentia relieful osos bazilar si
unghiul mandibulei.
Locul de punctie- sub marginea inferioara a mandibulei si la 1.5 cm inaintea margenii
posterioare a ramului mandibular. Tesuturile moi submandibulare vor fi imobilizate pe os prin
presare cu degitele, fixinduse in acest mod punctul de punctie. Directiea acului este de jos in sus

traversind partile moi pina cind se ajunge pe planul osos am marginei infirioare a mandibulei, pe
versantul sau intern, se traverseaza insertiea infirioara a muschiului pterigoidean intern,
mentinind directiea acului vertical pe fata interna a ramului mandibular pastraind permanent
contactul cu osul, acul va avea o directie paralela cu marginea posteriora a ramului mandibular
si la 1.5 cm inaintea acesteiea. Depozitul anestezic va trebui lasat la 4-4.5 cm adincime , acul va
avea lungimea de 7-8 cm.

21. Anestezia tronculara periferica a n.mentonier. Calea endo

si exo bucala. Tehnica, zona de anestezie. Complicatiile.
Gaura mentoniera e situata pe fata externa a corpului mandibulei la jumatatea inaltimei osului
intre radacinele celor 2 premolari. Canalul mentonier are o directie de jos in sus, dinainte inapoi
si din inauntru in afara.
Calea endo bucala. Cea mai des folasita in practica pacientul se pozitioneaza cu arcadele
interdischise. Indepartindu-se buza inferioara si partile moi ale obrazului cu policile miini stingi.
Punctiea anestezica se practica in vestibulul inferior in mucoasa mobila in dreptul radacinei
meziale a primului molar. Directiea acului oblica in jos, inainte si innauntru sub unghi de 15-20
grade cu axul premolarului 2. Cantitatea de solutie anestezica e de 0.5-2 ml.
Calea exobucala. Se foloseste mai mult in interventile pe tesuturile moi labio-mentoniere, dar si
pentru anestezia dintilor si osului., cind calea orala nu se poate de utilizat.
Pacientul este poziteonat cu capul usor rotat pe partea opusa marcind pe obraz sediul gaurii
mentoniere. Punctiea se face in obraz, inapoi si deasupra gaurii mentoniere la 2 cm in spatele
comisurii bucale. Directiea acului in jos, inauntru si inainte. Se traverseaza partile moi cu acul
aoi se ajunge pe os si apoi se patrunde in gaura mentoniera 0.5-1 cm adaugind si grosimea
partilor moi, anestezicul se lasa la 1.5-2 cm de locul intepaturii.

23.anestezia locala prin infiltratie.

Consta in injectarea sol.anestezice intratisular,in tesuturilein kare se intervine sau in jurul
acestora.sint blokati receptorii periferici si terminatiile nervoase ale nervilor senzitivi,obtininduse suprimarea sensibilitatii dureroase intr-un teritoriu limitat-se utilizeaza atit pentru anestezia
tesuturilor moi,cit si a celui osos,difuzarea anesteticului realizindu-se prin canale hawers atunci
cind subs.anestetica este lasata para/sau subperiostal.
Se realizeaza cu subs.anestetice sub forma de:lichide(xilina5-10%,pantocaina2%,percaina2%).
Paste(pomada de xilina-xilocaina5%,contralgin pasta).pulberi(ortoform510%,benzocaina).aerosoli,gel(benzokaina20%,lidokaina5%).unguente(lidokaina5%,xylocaina5%
).spray(gingicain,lidokain10%,xilocaina 10%).
Indicatii:
-deschiderea colectiilor suppurate superficiale
-la interventiile chirurgicale pe fata,pe regiunea submaxilara sau cervicala.
-la interventii plastice(excizii,plastii cu lambouri,chirurgia unor defecte.

Tehnica:
Se injecteaza cu un ac subtire si lung,sol. Anestetica pe linia de incizie,progresiv.se patrunde
apoi profunzimea,infiltrindu-sestrat cu strat toata profunzimea viitoarei
plagioperatorii,realizindu-se astfel o infiltratie cit mai uniforma a tesuturilor.

24.anestezia plexala.indicatii.tehnica.
Se obtine prin difuzarea la plexul nervos alveolar a sol. Anestetice depuse in tesut cellular de
pe suprafata periostului alveolar la nivelul plexului dentar respective.zona anesteziata cuprinde
dintele,periodontal,osul alveolar,gingia vestibulara si papilele interdentare.nu se anesteziaza
tesutul moale de partea orala a dintelui.
La maxilla,difuzarea anestetikului se face usor datorita compacteisubtiri,presarata cu orificii
fine,structurii spongioase a osului si situatiei pe un plan mai superficial a nervilor.
Indicatii:pulpectomii vitale;extractii dentare;rezectii apicale;extirpari de chisturi;plastii limitate
de os sau sau mucoasa;interventii de chirurgie parodontala.
Tehnica:
Punctia se face in vestibulul bucal in mucoasa mobile.acul orientat ku bizoul parallel ku osul si
se va orienta deasupra apexului dintelui,dar si mezialsi distal de acesta.injectarea se face imediat
dup ace s-a traversat mucoasa,depozitul de anesthetic lasindu-se sub mukoasa,intre aceasta si
periost.injectarea se face lent,fara presiune,cantitatea de anesthetic fiind 1-2 ml.
La mandibula:anestezia plexala este eficienta in zona dintilor frontali si a
molarilor temporeri.nu este indicate in zona laterala la d.permanenti datorita tablei osoase mai
groase si compacte si nervilor situati mai profund in os.
Indicatii:
Anestezia la 1-2 dinti frontali
Anestezia mucoasei,si periostului regiunii vestibulare frontale
Tehnica:
Punctia anestetica se practica in vestibulul bukal la limita dintre mukoasa mixa sic ea
mobile,acul avind bizoul parallel ku osul.pentru incisivii centrali inferiori anestezia plexala se
face mai usor traversind frenul cu akul din partea opusa.se vor injecta 1-2 ml de sol anestetica in
koncentratie de 1-2%.procaina2%sau xilina de 1%.

26.ANESTEZIA LOCALA SUPERFICIALA DE CONTACT(ANESTEZIA

TOPICA).
INDICATII.TEHNICA.

Se obtine prin aplicarea subst.anestetice pe mukoasa de anesteziat pe care o strabate prin

difuziune si se fixeaza pe terminatiile nervoase,produkind o anestezie foarte superficiala.
Indicatii:
Anestezia gingiei la detartraj,si la pregatirea cavitatilor proximale si la colet
Anestezia mucoasei nazale,bukale si a valului palatin inainte de anestezia prin injectie
La punktia sinusului maxilar
Pentru evitarea reflexului de voma in investigari bucofaringiene,radiografii intraorale
Extractia dintilor temporari foarte mobile
Incizia unui abces foarte superficial
Tehnica:
Mucoasa se usuka pentru a usura absorbtia anesteticului.administrarea se face prin clatirea
gurii,instilatie,badijonare,masaj timp de 1 minut pe mukoasa ku pasta analgezika sau ku tampon
imbibat ku anesthetic si lasat citeva minute pe lokul unde se va intervene.anestezia se instaleaza
in 1-2 min.si dureaza 10-15min.
Senzatia de voma:pantokaina 0,5%-1%,cocaina2%,xilina 5%.
Anestezia n.nazopalatin:tampon imbibat ku anesthetic pe planseul foselor nazale linga sept.
Anestezia n.lingual cu tampon pe planseul bukal in santul paralingual la niv.ultimului molar
Anestezia ganglionului sfeno-palatin ku tampon situate pe un porttampon in unghiul
superoextern al fosei nazale,indaratul cornetului mijlociu.
Pentru anestezia acestor nervi,tamponul se lasa 5-10 min.

27. Indicaiile i contraindicaiile operaiei extraciei

dentare.

Indicaiile extraciei dinilor permaneni

Dini cu destrucii corono-radiculare ntinse, care nu pot fi reconstituii prin mijloace
protetice.
Dini cu gangren complicat, la care nu se pot aplica tratamente conservatoare
endodontice simple sau asociate cu metodele chirurgicale ajuttoare.
Dini care au provocat complicaii infecioase perimaxilare severe (flegmoane, abcese,
adenite supurate).
Dini care au determinat osteomielite sau implantai pe sechestre osoase deja detaate.
Dini care ntrein procese infecioase acute sau cronice sinuzale sau ganglionare.
Dini cu procese patologice periapicale sau parodontale marginale care provoac
manifestri severe la distan, n cadrul bolilor de focar.

Dini cu procese parodontale marginale cronice, care prezint o mobilitate accentuat,

resorbie avansat a osului alveolar i pungi adnci,ce nu pot fi tratate prin metode
uzuale de tratament medical sau chirurgical.
Dini fracturai nerecuperabili.
Dini din focarele de fractur ale maxilarelor, care nu pot beneficia de un tratament
conservator endodontic i care mpiedic reducerea corect a fragmentelor sau produc
supuraii.
Dini cu devieri importante ale axului de implantare, care mpiedic aplicarea unui
tratament protetic corect.
Dini izolai restani pe arcada superioar, care mpiedic aplicarea unei proteze
maxilare mobile corespunztoare.
Dini n malpoziii care produc leziuni traumatice importante ale mucoasei jugale sau
linguale.
Dini inclui, la care nu mai exist posibilitatea de a erupe normal i de a-i redresa prin
tratamente ortodontice.
Dini care genereaz tulburri severe de erupie.
Dini supranumerari care produc tulburri funcionale.
Dini care provoac iritaii cronice locale, genernd tumori de granulaie nespecifice.
Dini care se gsesc n zonele ce urmeaz a fi iradiate, la bolnavi cu cancere n regiunea
cervico-facial.
Contraindicaiile extraciei dentare:

1. Generale;
2. Locale:
- relative;
- absolute.

Contraindicaii generale absolute

Leucozele acute, datorate accidentelor hemoragice i complicaiilor septice grave ce nu
pot fi prevenite;
Infarctul miocardic n antecedente (mai puin de 3-6 luni de la accidentul acut).
Contraindicaii generale relative
Sindroamele hemoragice (la bolnavii cu patologii hepatice, intestinale, aplenice,
medulare);
Afeciuni cardiovasculare:

- infarctul miocardic;
- cardiopatii cu risc major (bolnavii cu proteze valvulare, cardiopatii congenitale cianogene,
antecedente de endocardit infecioas);
- cardiopatii cu risc mediu (valvulopatii compensate, cardiopatii congenitale necianogene i
cardiopatii obstructive);
- cardiopatii fr risc deosebit (cardiopatii ischemice, purttori de stimulator cardiac sau
defibrilator);

Leucozele cronice;

Diabetul;
Nefropatiile;
Afeciunile hepatice;
Alcoolismul cronic;
Bolnavii epileptici;
SIDA;
Corticosteroizii;
Iradierile;
Tumorile prilor moi;
Tratament cu citostatice;
Grefe de organe;
Graviditatea.
Contraindicaiile locale relative
Leziuni mucozale: cheilite, stomatite herpetice, candidoze;
Sinusitele acute maxilare rinogene;
Tumorile benigne i maligne a prilor moi sau osoase;
Tratament radiant n antecedente.

28.Instrumentariul pentru extractia

dentara,constructia,clasificarea.
Instrumentarul general necesar n extracia dentar (oglind cu mner, pensa , sonda dentar). Instrumentariu
pentru anestezie:

Instrumentariu obinuit pentru examinarea cavitii bucale:

1. oglind cu mmer;
2. pensa;
3. sonda dentar.

Instrumentariu pentru anestezie:

1. sering de unic folosin;

2. ace de mrimi diferite.

Instrumentarul special:
Instrumentele de extracie sunt numeroase i variate, adaptate formei, poziiei, ct i leziunilor pe
care le prezint dinii. Exist trei categorii principale de instrumente construite adecvat pentru
extracie:

1. cleti,
2. elevatoare i
3. sindesmotoame.

Cletii de extracie:
Aceste instrumente se folosesc pentru ndeprtarea dinilor din alveolele dentare, fiind utilizai n
cazurile n care exist o suprafa de priz bun i o rezisten suficient a coroanei sau n
extragerea unor resturi radiculare care depesc marginea alveolei.
Cletii dentari au parte activ reprezentat de:
I. Flci - sunt partea activ reprezentat de dou ramuri scurte, drepte sau recurbate avnd faa
intern concav. Aceast parte activ reprezentat de flci poate varia n funcie de form,
lime, grosime i n raport cu mrimea dintelui.
Faa extern este convex, iar vrfurile celor dou flci au desene variate. Apropierea dintre
aceste vrfuri este n raport cu diametrul vestibulo-oral i dispoziia rdcinilor dintelui.
Flcile cletelui sunt astfel realizate nct s se adapteze pe dinte la jonciunea coroanrdcin. Desenul acesta urmrete n principal adaptarea flcilor pe structura radicular a
dintelui i nu pe coroana acestuia. n acest sens exist flci pentru dinii monoradiculari i
pluriradiculari.
Desenul variaz astfel nct vrful flcilor s se adapteze exact la diferitele forme de rdcini
sau, mai corect spus, la diferitele forme de jonciuni coroan- rdcini scznd astfel riscul
fracturilor dentare.
Ultima variaie n desenul flcilor este dat de limea acestora. Unii cleti au flcile nguste
fiind destinai pentru extracia incisivilor, alii au flcile mai late i sunt utilizai n extracia
molarilor.
II. Mner - au o mrime corespunztoare pentru a putea fi mnuii confortabil i a elibera o
presiune suficient pentru a ndeprta dintele, iar suprafaa acestora este zimat pentru a asigura
o priz mai bun i a preveni alunecarea.
III. Articulaie - este un mecanism pentru conectarea mnerelor la flcile cletelui. Ea transfer
i concentreaz fora aplicat pe mnere la flci.
Clasificarea cletelor dupa grupele de dini:

Cletii pentru extracia de pe arcada superioar - au flcile n prelungirea mnerului.

Pentru extracia incisivilor centrali, incisivilor laterali i a caninilor se folosete un clete

drept ce are flcile n prelungirea mnerului.

ntre cele dou flci exist un spaiu de aproximativ 0,5 cm, flcile neatingndu-se ntre ele.
Vrful flcilor este rotunjit iar faa intern a acestora este concav, faa extern fiind convex.
Pentru extracia premolarilor superiori se folosete un clete ce prezint flcile ndoite pe lat
i fac un unghi obtuz cu mnerul tocmai pentru a putea fi introdus i aplicat n axul dintelui.
Vrful flcilor este rotunjit, iar spaiul dintre flci este de aproximativ 1 cm.
Cletii pentru extracia molarilor 1 i 2 superiori sunt cleti ndoii pe lat iar flcile fac unghi
obtuz cu mnerul.
Flcile cletelui sunt mai late i au un spaiu mai mare ntre ele. Aceti cleti sunt adaptai la
configuraia anatomic a rdcinilor molarilor superiori: o rdcin palatinal i dou rdcini
vestibulare. Prin urmare cletele va avea o parte activ (falca) concav adaptat pentru inseria la
nivelul jonciunii coroan-rdcin palatinal i cealalt parte activ, vestibular va prezenta un
pinten ce se va insera la nivelul bifurcaiei dintre cele 2 rdcini vestibulare.
Aceti cleti folosii pentru extracia molarilor superior vor fi deci cleti diferii pentru dreapta
i stnga.
Cletele folosit pentru extracia molarului de minte superior prezint o dubl curbur pentru
a face posibil aplicarea cletelui n axul dintelui avnd n vedere poziia posterioar a molarului
de minte pe arcada maxilar superioar.
Pentru extracia rdcinilor dentare la maxilarul superior se folosete un clete n
baionet", clete ce prezint o dubl curbur i flcile efilate i n contact la vrf.
Flcile acestui clete sunt drepte, faa intern uor concav iar vrful este ascuit permind
insinuarea ntre alveol i rdcin.
Flcile acestui clete sunt scurte i late iar spaiul dintre acestea este mai mic dect la cletii
folosii pentru extracia molarilor superiori. Marginile flcilor sunt rotunjite i nu prezint
pinteni.

Cletii pentru dinii arcadei inferioare - flcile fac un unghi de aproape 90 cu mnerul.

Pentru extracia incisivilor inferiori se folosesc cletii care au partea activ (flcile) n unghi
drept fa de mner. Flcile au faa intern uor concav, sunt subiri iar ntre vrfuri exist un
mic spaiu.
Pentru caninii i premolarii mandibulari se folosete un clete ndoit pe muchie la care flcile
fac un unghi obtuz cu mnerul.
Faa intern a flcilor este concav, cea extern convex, vrfurile sunt rotunjite, spaiul dintre
ele fiind mai mare dect la cletele pentru incisivi.
Cletii folosii pentru extracia molarilor 1 i 2 mandibulari prezint flci groase, robuste, cu
faa intern concav, cu pinteni la marginile terminale i distanate ntre ele.

Flcile fac un unghi drept sau uor obtuz cu mnerul iar cletele este ndoit pe muchie i se
aplic perpendicular pe dinte, pintenii insinundu-se n furcaia dintre cele dou rdcini.
Atunci cnd deschiderea interarcadic este limitat din diverse motive folosim pentru extracia
molarilor 1 i 2 mandibulari cletii ndoii pe lat, deoarece acetia se pot aplica de-a lungul
arcadei. La aceti cleti, flcile sunt n unghi drept fa de mner iar marginile libere prezint
cte un pinten.
Pentru molarul de minte inferior se folosete un clete ndoit pe lat n unghi drept, dar fr
pinteni.
Flcile sunt robuste, late, rotunjite la vrf iar ndoirea flcilor este realizat la distan fa de
articulaie, tocmai pentru a permite insinuarea n poriunea posterioar a arcadei dentare, cletele
aplicndu-se de-a lungul arcadei.
Pentru extracia rdcinilor dinilor mandibulari se folosesc cleti ndoii pe lat sau pe muchie,
mnerul fiind n unghi drept fa de flci.
Acestea sunt drepte, ascuite, iar ntre ele nu exist spaiu la nivelul vrfurilor.

Elevatoarele dentare:
Unul dintre cele mai importante instrumente pentru extracia dentar este elevatorul. Aceste
instrumente sunt folosite cu scopul de a luxa dintele, fiind introduse ntre peretele alveolar i
rdcina dentar, favoriznd astfel dislocarea i extracia rdcinii din alveol.
Luxarea dintelui nainte de aplicarea cletelui poate s transforme deseori o extracie
dificil ntr-una simpl, prin aceast luxare reducndu-se de obicei incidena fracturilor
radiculare. n afar de rolul n mobilizarea dinilor, elevatoarele au i rolul de a dilata osul
alveolar. Prin dilatarea corticalei osoase vestibulare, se faciliteaz extracia dentar. Elevatoarele
sunt folosite i pentru ndeprtarea rdcinilor cnd pe acestea nu se pot aplica cletii, a
rdcinilor separate sau secionate chirurgical.
Exist 3 componente principale ale elevatorului:

I.
II.

Mnerul - elevatorului este de obicei anatoform, de mrime mare astfel c poate fi inut
confortabil n mn pentru a aplica fore substaniale, dar controlate.
Tija - elevatorului face legtura ntre mner i captul activ sau lama elevatorului.

De obicei tija este cilindric, i suficient de puternic pentru a transmite fora de la mner la
lam.
III. Partea activ sau lama - se afl n continuarea tijei i n acelai ax cu mnerul, la
elevatoarele drepte folosite pentru arcada superioar sau face un unghi cu mnerul elevatorului elevatoarele curbe folosite pentru arcada inferioar. Datorit prii active ascuite, elevatoarele
sunt frecvent folosite i pentru decolarea gingivo-mucoasei (sindesmotomia) la nivelul coletului
i secionarea ligamentului circular facilitnd astfel aplicarea cletelui de extracie la nivelul
coroanei dentare.
Elevatoarele pentru arcada maxilar:

Se folosesc pentru extracia rdcinilor sau luxarea dinilor maxilari numai elevatoarele drepte.
n general, acestea difer n ceea ce privete forma i mrimea prii active (lama elevatorului).
Mai des utilizate sunt:
a) elevatorul drept cu lama n form de jgheab - aceasta are faa intern concav (faa care se
aplic pe rdcin) iar faa extern convex, aceasta venind n contact cu marginea alveolei.
Lama are o lungime de aproximativ 1,5-2 cm iar vrful prii active este rotunjit.
b) elevatorul drept cu lama n form de flacr sau fanion are partea activ uor concav pe
fata intern i convex pe faa extern.
Elevatoarele pentru arcada mandibular:
Acestea sunt de regul elevatoare curbe prezente sub diverse tipuri:
a) Elevatoarele curbe cu cioc lateral - acestea au lama (partea activ) ndoit sub un unghi
obtuz sau drept fa de axul mner-tij. Lama poate fi n jgheab sau plan. Aceste elevatoare sunt
pereche deoarece se poate aciona cu ele numai pe una din feele aproximale ale dintelui, mezial
sau distal, ca i pe feele vestibulre sau orale ale dinilor mandibulari.
n ceea ce privete dimensiunea lamei, elevatoarele cu cioc lateral pot prezenta o lam efilat
lung i subire, o lam scurt i robust sau o lam triunghiular lat cu fa activ plan.
b) Elevatorul picior de ciut", utilizat pentru extracia rdcinilor dinilor mandibulari, nu
este pereche, iar aplicarea se face de regul mezio-vestibular. Lama are o form de jgheab i este
ntr-un unghi obtuz fa de axul mner-tij.
c) Elevatorul limb de crap" (Lecluse).
Acesta este alctuit dintr-un mner i o tij dispus perpendicular pe acesta, terminndu-se cu
partea activ n form de lance.
Tija face un unghi obtuz cu partea activ, aceasta prezentnd o fa convex i una plan, activ.
Cudarea n unghi obtuz a tijei permite sprijinirea indexului n momentul luxaiei, evitndu-se
deraparea elevatorului i n acelai timp ocolirea comisurii bucale. Mnerul elevatorului este
prins n podul palmei avnd indexul aplicat n lungul tijei.
Sindesmotoamele sunt instrumente asemntoare elevatoarelor, fiind formate dintr-o lam
subire, o tij i un mner.
Pentru dinii arcadei superioare exist sindesmotoame cu lama dreapt sau uor ndoit pentru molarul de minte; pentru dinii arcadei inferioare se folosesc sindesmotoame cu lama
ndoit "n unghi drept".

Instrumentarul accesoriu (dltie, ciocan, bormain, pense ciupitoare de os,

bisturiu, foarfece, chiurete, materiale de suturat):

Dalile sunt asemntoare ca form general (drepte sau curbe) dlilor chirurgicale
obinuite, fiind ns mult mai subiri i mai fine, cu limi ntre 3 i 15 mm. Sunt folosite pentru
trepanarea tablelor osoase i pentru rezecia lor n vederea extraciei i, uneori, pentru separarea
rdcinilor pluriradicularilor.
Ciocanele fac i ele parte din instrumentarul accesoriu, care are partea activ acoperit cu
plastic, plumb sau bronz. Se utilizeaz mpreun cu daltia pentru ndeprtarea osului.
Pensele ciupitoare de os - se folosesc pense cu flcile mai efilate, drepte sau uor recurbate,
pentru secionarea septurilor interradiculare sau interosoase n exces. Au diverse mrimi i forme
- drepte sau uor ndoite n ax, pentru chiuretajul alveolar la arcada superioar, curbe pentru
arcada inferioar.
Instrumentul are un arc ntre prile mnerului astfel nct, atunci cnd se elibereaz presiunea
exercitat prin strngere, pensa se va deschide. Aceasta permite medicului s fac secionri
repetate ale osului fr eforturi deosebite pentru deschiderea pensei. Exist dou forme
principale pentru aceast pens: o pens care taie la vrf i una care taie pe margini.
Bisturiul este format dintr-un mner i o lam interanjabil de unic folosin. Mnerul cel
mai folosit este mnerul nr. 3 dar uneori poate fi folosit i mnerul mai lung, nr. 7. Vrful
mnerului este construit pentru a fi ataate lame de bisturiu de diferite forme, care pot fi inserate
pe o deschiztur receptoare.
Lama de bisturiu cea mai folosit n chirurgia oral este lama nr. 15. Ea este relativ mic i
poate fi folosit pentru incizii n jurul dinilor i n periost. Este similar ca form cu lama nr. 10
folosit pentru incizii cutanate. Alte lame utilizate frecvent n chirurgia oral sunt lamele nr. 11 i
nr. 12.
Chiuretele utilizate n chirurgia oral, denumite i chiurete periapicale, pot fi drepte pentru
maxilar sau curbe pentru mandibul. Partea activ este de diverse mrimi pentru a putea ptrunde
cu ele n profunzimea alveolelor. Sunt folosite pentru ndeprtarea proceselor patologice
periapicale (granuloame, chisturi mici), a esutului de granulaie, a osului nmuiat osteitic, a
membranelor chistice sau micilor eschile rmase n alveol dup extracia dentar. Chiureta
alveolar este diferit complet de chiureta parodontal att ca form ct i ca utilizare.
Instrumente pentru sutura mucoasei:
O dat terminat intervenia chirurgical, lamboul mucoperiostal este repoziionat i meninut
prin sutur. Pentru a realiza aceast sutur vom folosi: port-acul, firele de sutur, acul i pensa
chirurgical dreapt.
Port-acul:
Este un instrument cu mner care se blocheaz iar partea activ este reprezentat de
dou flci scurte i late.
De asemenea, pentru sutur putem folosi pensele Pean cu flci scurte i late.

Faa flcii port-acului este haurat ncruciat pentru a permite o priz mai bun a acului de
sutur i a firului. Pensa hemostatic de tip Pean are anuri paralele pe faa flcii ceea ce va
reduce controlul asupra acului i firului de sutur.
Pentru sutura intraoral se folosesc de obicei ace de 1,5 cm. Acul va fi prins cam la 2/3 intre vrf
i capt, aceasta permind o expunere suficient a acului pentru a-1 trece prin esuturi iar n
acelai timp port-acul ine acul n partea cea mai rezistent pentru a preveni ndoirea acestuia.
Acele de sutur au o mare varietate dimensional, iar vrful acului poate fi ascuit ca la un ac
obinuit de cusut sau poate avea o form triunghiular ceea ce i permite s fie un ac tietor".
Acul tietor" va trece prin periost mai uor dect un ac ascuit. Partea tietoare a acului se
extinde cam pe 1/3 din lungime, restul acului fiind rotund.
Materialul de sutur:
n prezent sunt disponibile mai multe tipuri de fire de sutur, clasificabile dup mrime,
resorbabilitate i caracterul monofilamentar sau polifilamentar.Mrimea (grosimea) firului este
precizat printr-o serie de zerouri. Mrimea cea mai folosit n chirurgia oral este de 3-0 (0.0.0).
Firele de sutur mai groase vor fi 2.0 sau 0. Firele de sutur foarte subiri sunt indicate pentru
suturi la nivel tegumentar deoarece las cicatrici puin vizibile. Firele de sutur 3-0 sunt suficient
de groase pentru a nu sfia sau rupe mucoperiostul i suficient de rezistente pentru a putea
strnge nodul cu por-tacul.
Firele neresorbabile pot fi din mtase, nylon sau oel. Cele mai des folosite n cavitatea oral
sunt firele din mtase. Firele de sutur resorbabile sunt realizate n principal din catgut (obinut
din suprafaa seroas a intestinului de oaie). Catgutul simplu se resoarbe relativ rapid n cavitatea
oral, rareori rezistnd mai mult de 5 zile. Catgutul care a fost tratat cu acid cromic i numit
catgut cromat se resoarbe mai lent, rezistnd n cavitatea oral 10-12 zile. Sunt disponibile de
asemenea mai multe materiale sintetice resorbabile. Acestea sunt materiale care au un lan lung
de polimeri mpletii n materialul de sutur.
De exemplu, acidul poliglicolic i acidul polilactic ncorporate materialelor de sutur duc la o
resorbie lent, n aproximativ patru sptmni. Astfel de fire greu rezorbabile se folosesc foarte
rar n chirurgia oral.
n funcie de caracterul lor, materialele de sutur sunt clasificate n monofilamentare i
polifilamentare.
Firele polifilamentare realizate din materiale mpletite sunt mai uor de manipulat i de strns
i se desfac mai rar. Captul tiat este de obicei moale i neiritant fa de prile moi vecine.
Totui, datorit filamentelor multiple ele tind s se mbibe cu lichide orale i prin aceasta pot
transporta saliv i bacterii de-a lungul firului, interfernd esutul subiacent. Firele
monofilamentare nu prezint acest neajuns ns sunt puin mai dificil de legat, au tendia de a se
desface i sunt rigide, prin urmare pot produce iritaii esuturilor moi de vecintate.
Firele de sutur cele mai folosite n chirurgia oral sunt cele din mtase neagr de mrime 3-0.
Mrimea 3-0 are gradul corespunztor pentru a nu tia esuturile prin strngere, natura
polifilamentar, le face uor de legat i de tolerat de ctre esuturile moi de vecintate iar
culoarea neagr le face uor vizibile cnd este necesar ndeprtarea lor.

Firele de sutur sunt meninute 5-7 zile astfel c aciunea de mbibare i/sau transport de
saliv - bacterii este lipsit de importan.
Instrumentar pentru deprtarea prilor moi i instrumentar pentru meninerea deschis a
cavitii orale:
n chirurgia oral se folosesc pentru deprtarea i meninerea n aceast poziie a prilor moi
deprttoarele.
Deprttoarele utilizate sunt de dimensiuni mici, cel mai des folosit fiind deprttorul cu
fereastr, n special pentru prile moi labio-jugale i deprttorul cu lam tip Langenbeck,
folosit n special pentru reflectarea lambourilor muco- periostale. Instrumentul cel mai folosit
pentru ndeprtarea limbii este oglinda dentar sau se poate folosi deprttorul de limb tip
Weider. Acesta este un deprttor lat, n form de inim, zimat pe partea activ pentru a angaja
mai ferm limba i a o retracta anterior.
Deschiztoarele- folosite pentru meninerea deschis a cavitii orale sunt utilizate n special
n extraciile care se fac sub anestezie general.
Acestea vor fi folosite cu atenie, deoarece exercit presiuni mari att pe dini ct i la nivelul
ATM.

30. Pregatirea preextractionala a pacientului.

1) pregatirea bolnavului: pregatirea psihica: combaterea fricii, disponibilitate, la necessitate se
administreaza sedative.
2)pregatirea cavitatii bucale: asanarea (septicitate, tratamentul cariilor a dintiilor recuperabili
etc.)
3)pozitionarea bolnavului: eliberat de cravat, inlaturarea ochilarilor, sprijinit bine de spatar,
capul fixat pe titiera, gitul toracele acoperit cu cimp steril
4)pregatirea si pozitia operatorului: pozitie comoda, trunchiul drept, greutatea corpului
sprijinindu-se egal pe picioare
5)pregatirea instrumentelor: pentru anestezie seringa ac, pentru extractie cleste potrivit,
elevator, instrument auxiliary chiurete, pensa ciupitoare de os, dalti si ciocan, bisturiu, foarfece,
departator, instrumente si material pentru sutura la necessitate
6)alegerea anesteziei dupa starea pacientului (anumite afectiuni loco-regionali, conditii
existente)
5. Indicatii catre spitalizarea bolnavilor cu complicatii dupa extraxctii dentare.
- impingerea radacinii in cav sinusala cind nu s-a acordat atentie si a ajuns la injectarea
mucoasei sinusale.
- hemoragie postextractionala grava

- fractura mandibulei

31.Principii generale ale extractiei dentare:

1. Extractia numai dupa un examen local si general minutios, care ofera date precise asupra
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

modului in care va fi efectuat actul operator.

Atitudine cit mai conservatoire atit fata de osul alveolar, cit si de mucoasa care o acopera.
Respectarea stricta a asepsiei si antisepsiei in timpul extractiilor dentare.
Efectuarea extractiei dentare sub anestezie.
Pozitia corecta a operatorului cit si a pacientului in fotoliu.
Pregatirea bolnavului, avind in vedere starea psihica, bolnavii cu deficient organice,
combatereea temii de interventie, premedicatiea sedative.
O data stabilita indicatia de extractive dentara, se vor analiza conditiile morfologice si
morfopatologice locale pentru a allege o tehnica operatorie cit mai putin traumatizanta si
a evitta accidentele si complicatiile ulterioare.
O largire buna a alveolei, pentru a permite radacinii sa iasa din lacasul sau anatomic, cu
cit osul este mai spongios cu atit mai usor va fi largirea alveolei.
Evaluarea cit mai corecta si minutioasa a dintelui necesar extractiei, dupa urmatorii
factori:

Acceslu la dinte

Mobiliatea dentara
Situatia coronara
Relatiile cu structurile din vecinatate
Examenul radiologic
Configuratia radacinilor si a coroanei.

10. Situatia vitala a dintelui, un dinte devitalizat cu diminuarea rezistentei ligamentului

alveolar si peretilor alveolari se extrage cu mai multa usurinta decit unul vital

11. Clestii si elevatoarele sunt astfel confectionate, incit partea lor active, sa se adapteze
perfect la gitul dintelui si de portiunea cervical a radacinii, actionind pe axul longitudinal
de implantare a acestuia.
12. Dintii cu coronae conice, care nu permit o adaptare corecta a falcilor clestelui, precum si
radacinile situate sub limita margenii procesului alveolar se extrag cu elevatoarele.
13. Pentru indepartarea dintelui din procesul alveolar se folosesc mai multe principia
mecanice si anume: pirghia, pana, roata si axul.
14. Evaluare etapelor corecte necesare extractiei:

Sindemotomia

Aplicarea clestelui
Luxarea dintelui
Extractia propriuzisa.

32.Extraxtia dintilor arcadei superioare. Tehnica

EXTRACIA INCISIVILOR I CANINILOR SUPERIORI

Instrumentar: pentru sindesmotomie: elevatoarele drepte "n jgheab", elevatoarele "n
flacr", sindesmotoamele drepte.
Pentru extracia propriu-zis se va utiliza cletele drept cu flci de mrime convenabil, care
s se adapteze perfect axial i circular la coletul dintelui.
Tehnic: indexul de la mna stng ndeprteaz buza superioar, fixnd n acelai timp
vestibular creasta alveolar n dreptul dintelui care urmeaz s fie extras. Policele fixeaz creasta
alveolar palatinal. Cu elevatorul sau cu sindesmotomul se vor face decolarea gingiei i
secionarea ligamentului circular.
Decolarea va fi profund, pn la nivelul marginii osoase alveolare, cred astfel posibilitatea
insinurii subgingivale a flcilor cletelui, n vederea unei prize ct mai bune.
Se aplic cletele adaptnd pe gtul dintelui mai nti falca palatinal apoi pe cea vestibular.
Se mping flcile cletelui ct mai profund n lcaul creat cu elevatorul sau sindesmotomul.
Adaptarea flcilor cletelui se face n axul de implantare a rdcinii, care este distopalatinal,
astfel nct, n cazul realizrii unei prize corecte, mnerul care este n continuarea flcilor
cletelui va avea o direcie mezio-vestibular.

EXTRACIA PRIMILUI I AL DOILEA PREMOLAR SUPERIOR

Cu elevatorul sau sindesmotomul se face decolarea gingiei i apoi se aplic cletele. Flcile
cletelui fcnd un unghi obtuz cu mnerul, se va urmri ca axul de aplicare a acestora
s corespund axului de implantare a rdcinilor. Se controleaz dac priza s-a realizat corect,
fcndu-se apoi micri de basculare vestibulo-palatinal.
Tehnic: se fixeaz creasta alveolar ntre index i police, ndeprtndu-se n acelai timp
buza superioar i prile moi ale obrazului n dreptul dintelui care urmeaz s fie extras; n
extraciile din partea dreapt, policele este aezat vestibular i indexul, palatinal; n extraciile de
partea stng, indexul este aezat vestibular, iar policele, palatinal

EXTRACIA PRIMULUI I AL DOILEA MOLAR SUPERIOR

Instrumentar: elevatoare drepte "n jgheab" i sindesmotoame; cleti pentru molari ndoii pe
lat, flcile voluminoase fcnd un unghi obtuz cu mnerul. Pentru o adaptare perfect la colet,
falca ce urmeaz s fie aplicat vestibular prezint un pinten care se insinueaz ntre rdcina
mezio-vestibular i cea disto-vestibular. Exist cleti pentru hemiarca- da dreapt i cleti
pentru hemiarcada stng, orientarea fcndu-se n funcie de falca prevzut cu pinten, care
trebuie aplicat vestibular.
Tehnic: creasta alveolar se fixeaz ntre index i police, neprtndu-se prin aceeai
manevr i prile moi labiogeniene . Decolarea gingiei n jurul coletului se face cu elevatoarele
sau sindesmotoamele drepte; pentru faa distal, se folosesc elevatoarele "n baionet".

Se aplic cletele adaptnd mai nti falca palatinal, apoi cea vestibular, al crei pinten se
va insinua ct mai adnc ntre cele dou rdcini; se controleaz dac priza este fcut corect,
pentru a preveni derapararea cletelui i eventuala fracturare.
EXTRACIA MOLARILOR DE MINTE SUPERIORI
Instrumentar: elevatoare "n baionet" i clete cu dubl curbur i cu flci rotunjite, pentru
extracia molarilor de minte superiori. Dubla curbur a cletelui ofer posibilitatea adaptrii sale
n axul dintelui, fr tensionarea exagerat a obrajilor.

Tehnic: Gura pacientului va fi ntredeschis, pentru a nu pune n tensiune esuturile moi ale
obrazului i pentru ca apofiza coronoid s nu coboare i s nainteze prea mult, fapt care ar
micora vizibilitatea n poriunea disto-vestibular a molarului de minte.
Cletele cu dubl curbur se aplic n axul dintelui, controlnd, n special palpatoriu, priza
corect. Vederea direct fiind aproape imposibil, priza se poate controla vizual indirect, cu
ajutorul oglinzii dentare.

34.Extracia rdcinilor dentare cu ajutorul cletelor.

Clestele se alege in functie de forma si marimea radacinii.Daca radacina are o portiune
suficient de mare situata extraalveolar, se poate apliucat cleste care se foloseste pentru extractia
dintelui integru. La pluriradiculari este chiar indicat utilizarea clestelui destinat molarilor, pentru
ca pintenii sa se poata insinua interradicular.Daca radiologic se constata ca radacinile molarilor
sint convergente sau divergente, se renunta la tentativa de extractie in bloc aradacinilor,
efectuindu-se in prealabil separarea acestora si apoi extractia fiecareia in parte.Inainte de
aplicarea clestelui, cu ajutorul elevatorului sau sindesmotomuluyi adecvat, se decoleaza gingia ,
patrunzind cit mai profund intre radacini si peretele alveolar , pentru a dilata alveola si a sectiona
ligamentul alveolar.Daca radacina este situata la limita marginii libere a alveolei, iar osul
rezistent si nu permite insinuarea profunda a falcilor clestelui, se poate crea un sant periradicular
cu ajutorul unui elevator sau al unei freze sferice, freza la turatie mica se iuntroduce in spatiul
dentoalveolar, cautind sa actioneze, in special , in os si nu in cementul radicular, pentru a nu-i
slabi rezistenta.Spatiul creat cu freza va trebui sa fie suficient adinc si de larg pentru a permite
introducerea si aplicarea falcilor clestelui. O prixa insuficienta sau incorecta, in afara axului
radacinii, produce fracturarea acesteia, complicind extractia.Luxatia se face prin miscari de
basculare vestibuloorale, tinindu-0se seama de anatomia radiculara si alveolara, pentru a insista
in directia in care osul este mai subtire si cedeaza mai usor.Dupa ce rdacina a fost mobilizata
suficient, se exercita tractiunea in ax, actul final al extractiei.

35. Extracia rdcinilor cu ajutorul elevatoarelor.

Extracia cu elevatoarele este indicat cnd rdcinile dentare, rmase profund intraalveolar, nu
pot fi extrase cu cletele. Elevatoarele utilizate difer n funcie de forma i profunzimea la care
este situat rdcina. Astfel, elevatoarele drepte, cu lam puternic, prezentnd o deschidere mai
accentuat a jgheabului, se folosesc n cazul rdcinilor voluminoase, situate imediat sub nivelul

marginii libere a alveolei; elevatoarele n jgheab cu lam fin, ascuit, se folosesc pentru
extracia resturilor radiculare situate profund intraalveolar, ele avnd posibilitatea s se insinueze
n spaiul dintre rdcini i peretele alveolar, adesea spnd chiar osul. De asemenea, elevatoarele
cudate cu lame scurte i puternice se folosesc n cazul extraciei resturilor radiculare mandibulare
voluminoase sau pentru fracturarea septului inter radicular, iar cele cu lame fine, lungi, pentru
extracia rdcinilor situate intraalveolar profund. Fiind instrumente cu poriunea activ ascuit,
necesit o dozare judicioas a forei cu care snt acionate, pentru a nu derapa i produce leziuni
ale prilor moi perimaxilare.
Lama elevatorului va fi aplicat cu faa plan sau concav spre rdcin'i i cu faa convex spre
peretele alveolar. ntr-un prim timp, cu vrful elevatorului se decoleaz gingia de pe dinte,
secionndu-se ligamentul circular; prin micri de mpingere, presiune sau uoar rotaie n ax,
se caut s se insinueze lama elevatorului ct mai profund ntre rdcin i peretele alveolei
Aceste micri se fac pe toate feele rdcinii, pentru a obine o dilatare convenabil a alveolei.
Dup ce lama elevatorului a ptruns suficient de adnc pe toate feele rdcinii, se exercit o serie
de micri de rotaie i de basculare, vrful elevatorului acionnd asupra rdcinii, iar lama
acestuia sprijinindu-se pe marginea alveolei. n acest fel rdcina se mobilizeaz, permind
lamei elevatorului s se insinueze ctre fundul alveolei; pe msur ce lama elevatorului ptrunde
mai profund, mobilitatea rdcinii se accentueaz, putnd fi enucleat din alveol . Se va evita
sprijinirea elevatorului pe dinii vecini pentru a nu produce luxaia acestora. De asemenea, se vor
evita insinuarea prea profund intraalveolar a vrfului elevatorului i micarea de mpingere
exagerat a lamei acestuia, pentru a nu risca perforarea alveolei i ptrunderea n sinus, fosele
nazale, canalul mandibular. n cazul extraciilor rdcinilor premolarilor superiori, care
radiologie prezint raporturi apropiate cu sinusul maxilar, se evit folosirea elevatoarelor, pentru
a preveni accidentele sinusale.
La molari, cnd rdcinile snt unite prin podeaua camerei pulpare, dar nu prezint perei
suficient de rezisteni pentru aplicarea cletelui, se poate face fie extracia n bloc cu ajutorul
elevatoarelor, fie separarea rdcinilor i extracia fiecrei rdcini n parte. Cnd rdcinile
molarilor nu snt unite prin podeaua camerei pulpare, extracia se va face cu ajutorul
elevatoarelor. Se ncearc insinuarea elevatoarelor vestibular, lingual i interradicular. Aplicarea
interradicular a elevatoarelor este avantajoas, permind crearea unui lca n sept, prin care
se insinueaz apoi n profunzime poriunea activ a elevatorului. De asemenea, n acest caz este
posibil luarea unui punct de sprijin eficient pe rdcina vecin n momentul n care se face
luxaia. Odat ndeprtat una din rdcini, a doua se extrage de obicei mult mai uor,
permindu-se att luxarea, ct i mpingerea sa ctre alveola rmas goal.
Resturile radiculare mici, situate profund intraalveolar, se extrag n funcie de forma apexului,
structura alveolei i a septului interradicular. Astfel: a. dac rdcinile snt evidente, nu au
curburi accentuate, nu prezint fenomene de hipercementoz i se poate obine o
hemostaz intraalveolar bun, se ncearc extracia cu elevatoarele cu lam fin; b. dac septul
interradicular este gros, puternic, iar rdcinile situate intraalveolar snt mici, septul va fi rezecat
din aproape n aproape, pn cnd se pun n eviden resturile radiculare. Odat evideniate
rdcinile, se poate aciona asupra lor cu ajutorul elevatoarelor cu cioc lateral, al lingurilor Black
sau cu excavatoarele de dentin; . dac a rmas o singur rdcin, situat intraalveolar profund,
se va aciona prin alveola goal, desfiinnd, cu ajutorul unui elevator, septul interradicular i
apoi mpingnd rdcina spre gura alveolei.

37. Extracia dintelui 3.8-4.8 atipic.

Extractia dentara se clasifica in ext. Tipica si atipica

Extractia tipica - extractia dintelui cu ajutorul clestelui de extractia si a elevatorului prin/din
alveola dentara.
Extractia atipica extractia dintelui ce se efectuiaza nu prin alveola. Se recurge la aceasta
metoda in cazul dintilor retentivizati si in distopii dentare.

38.Extracia alveoloplastic, indicaii

tehnic.
Indicatiile:extractiile simple sau multiple,pungi parodontale adinci,carii dentare
complicate,tratament pro-protetic,dinti extruzati.
Scopul acestui procedeu este de a obtine o creasta alveolara bine conformata,acoperita cu o
mucoasa normala,favorabila aplicarii protezei ulterioare.Sunt 2 elemente principale ce o
deosebesc de extactia obisnuita:1.sutura post-extractionala si 2.protezarea precoce sau imediata
Pregatirea protetica:Se face o amprenta in alginat sau mai bine siliconice,se determina relatia de
ocluzie centrica,dimensiunea verticala de ocluzie ,se analizeaza clinic daca DVO este
convenabila.Pe modelele montate in articulator se realizeaza toate fazele de constructie a
protezei,inclusiv proba cu dinti pe regiunea edentata,se radiaza apoi de pe model dintii care
urmeaza a fi extrasi si se modeleaza creasta alveolara sub controlul medicului .Ulterior se va
monta dintii dupa creasta alveolara modelata pe care medicul urmeaza sa o conformeze conform
modelului.
Extractia propriu-zisa.Descoperirea chirurgicala a osului alveolar cu indepartarea tutror
proceselor patologice.Se sectioneaza cu bisturiul mucoasa gingivala vestibular si oral de-a lungul
marginii sale libere,in jurul dintilor care vor fi extrasi .Decolarea periosto-mucoasei se face cu
decolatorul fin subtire,descoperind numai portiunea marginala a crestei alveolare.Extractia se
face dupa tehnica obisnuita,cu pensa ciupitoare de os ,se rezeca marginile care sunt
proeminente,precum si septurile interdentare si interradiculare voluminoase,inlaturindu-se
portiunile in exces pentru a da crestei o forma neteda(rezectia trebuie sa fie cit mai economa)
apoi cu chiureta se face netezirea osului ,se poate de folosit si frezele sferice.Regularizarea se
face fie vizual fie printr-o placa propusa de Swensen confectionata din acrilat si facuta in acelasi
timp cu proteza care este transparenta si permite de a vedea partile cu neregularitati ,acest lucru
se face prin aplicarea ei pe plaga ,regularizarea osului se face pina la adaptarea perfecta a
placii.Lambourile periostomucoase sunt readuse aplicate peste creasta si suturate.Apoi se aplica
proteza.Pacientul urmeaza sa primeasca o ingrijire post-operatorie.
Putem avea exctractii unice sau multiple.tehnica e aceeasi(ordinea extragerii dintilor la cea
multipla:dintii posteriori maxilari cu except. M1,dinttii anteriori maxilari cu exceptia
caninului,molarul1 maxilar,caninul maxilar,dintii posteriori mandibulari cu excetia molarului
1,dintii anterior mandibulari cu exceptia caninului,molarul 1 mand,caninul mand.
Si putem avea protezare precoce sau tardiva.
Protezarea precoce.Dupa extracia alveolo-plastica se ia amprenta bimaxilara,vor fi
confectionate proteze care se vor aplica peste 7-8 zile de la extractie.

Protezarea imediata:Se introduc in os post-extractional materiale ce inlocuiesc tesutul

osos(biovitroceramica) sau se foloseste os liofilizat sau auto-grefa.
In ambele cazuri se aplica o proteza provizorie care va fi schimbata dupa 4-5 luni cind
procesele de rezorbtie si apozitie relativ se echilibreaza.

39. Evoluia alveolei dup extracie i ngrijirea ei:

Procesul de vindecare a plgii postextracionale este complex, ntruct, prin ndeprtarea
dintelui, alveola rmas goal va trebui s sufere un proces de remaniere osoas, iar gingia din
vecintate s acopere defectul rmas. Tot accst proces de cicatrizare se petrece n condiiile unei
soluii de continuitate osteomucoas, mai mult sau mai puin ntins, n care, de cele mai multe
ori, au existat focre septice cronice sau acuta, ntr-un mediu n care agresiunile microbiene sunt
prezente, iar o bun parte din funciile aparatului dento-maxitar continu s fie solicitate.
Elementul primar prin care ncepe procesul de vindecare a une plgi postextracionale
este cheagul endoalveolar. Cheagul, in primul moment, asigur protecia soluiei de continuitate
gingivoosas, constituind n acelai timp o barier biologic mpotriva agresiunilor microbiene
din mediul bucal. Reeaua de fibrin a cheagului estr apoi progresiv invadat de elemente
celulare tinere (histiocite, hemohistioblati, rare megacariocite etc.), a cror origine principal o
constituie esutul conjunctiv de la nivelul spaiului periodontal i de la nivelul dermului gingival.
Concomitent are loc i un proces de curire a plgii de resturi de esuturi devitalizate, eventuale
mici eschile, prin aciunea atit a unor enzime celulare, ct i a celulelor macrofage intraalveolar
profund, apar vase de neoformaie prin proliferarea endoteliului capilarelor; apariia vaselor de
neoformaie ntrzie mult n cazul n care extracia este urmat de chiuretajul pereilor interni ai
alveolei. Proceselor de liz a elementelor celulare devitalizate i de proliferare capilar
marginal, le urmeaz fibroplazia i reconstrucia tisular. Fiforsblatii, a cror origine celular
este diferit, ptrund n reeaua de fibrin, se ramific i ncep s depun colagen. Pe msur ce
se depune colagenul, o parte din fibroblati se transform n fibrocite, vascularizaia de
neoformaie diminu, dar se organizeaz funcional. Paralel cu regenerarea conjunctiv, la un
moment dat intervine i activitatea epiteliului gingival, care contribuie la finalizarea clinic a
vindecrii. Acoperirea plgii cu epiteliu este fenomenul care ncheie aparent procesul de
cicatrizare i acest lucru asigur restabilirea funciilor aparatului dento-maxilar, realiznd n
acelai timp protecia alveolei osoase. Epiteliul nouformat i are originea n mucoasa gingival
nconjurtoare. Procesele de regenerare conjunctiv i epitelial dureaz aproximativ 1420 de
zile de la extracie, dup care alveola apare umplut cu un esut suficient de dens, care nu mai
sngereaz uor, iar fenomenele inflamatorii nu mai snt evidente.
Vindecarea osoas ncepe mai trziu, prin transformarea parial a fibroblatilor n osteoblati.
n jurul osteoblatilor apare o substan omogen, dens, esutul osteoid, care se deosebete de
esutul osos prin lipsa srurilor minerale. Pe msur ce esutul osteoid se mineralizeaz, numrul
de osteoblati scade. ntr-o prim faz se formeaz un calus osos primitiv, care, ulterior sufer un
proces de remaniere i restructurare funcional. Se poate considera c vindecarea osoas
primitiv se produce dup aproximativ 6 sptmni de la extracie. Remanierea secundar a
esutului osos alveolar are loc n urmtoarele 56 luni. Prin procesul de vindecare i remaniere
osoas secundar se produce o micorare a reliefului procesului alveolar care, dup unii autori, ar
fi egal cu 1 /3 din lungimea rdcinii dintelui extras. Aceast retracie este considerat
fiziologic n condiiile unei extracii normale. Vindecarea plgii postextracionale se face mai
greu la btrni, la gravide, la bolnavii deproteinizai, n cazul hipovitaminozelor C i D, ca i n
cazurile n care s-a fcut un tratament ndelungat cu corticosteroizi. De asemenea, n ntrzierea
procesului de vindecare mai pot interveni i o serie de elemente locale ca: plgi postextracionale

delabrate, cu decolri ntinse ale gingivomucoasei, persistena unor ciocuri osoase ale peretelui
sau septului interradicular, procese septice secundare endoalveolare. Prezena rdcinilor n
alveol ntrzie procesul de vindecare, chiar n absena infeciei, prin faptul c rmne nchis
fundul alveolei, tocmai acolo unde vasele de neoformaie apar mai precoce.

40.Complicaiile generale n timpul extraciei

dentare.Cauzele, tratamentul i profilaxia.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.

Fracturarea coroanei sau radacinii

Luxatii ale dintilor vecini
Fracturarea dintilor vecini sau antagonosti
Smulgerea sau lezarea dintilor permanenti
Leziuni ale plagilor moi perimaxilare. Plagi
Leziuni osoase, fracturarea osului.
Impingerea radacinii in cav sinusala.
Leziuni ale nervilor
Aspirarea fragmentelor dentare sau osoase.

Complicatii generale.
Hemoragia postextractionala-singerarea puternica care urmeaza chiar si dupa 15-20 de min
dupa extractie.

Cauza: plagi osoase intinde cu delabrari importante ale gingivomucoasei

Fracturi ale procesului alveolar sau maxilar
Persistenta in alveola a unor procese inflamatorii cronice.
Prezena unor eschile sau ciocuri osoase
Nerespectare de catre pacient a indicatiilor privind ingrijirile postextractionale, care
provoaca mobilizarea cheagului.
Tulburaru vasculare
Tulburari ale mecanismului de aglutinare si coagulare

Exista hemoragia postextractionala imediata si tardiva.

Tardiva apare dupa citeva zile(3-4zile)
Tratamentul se curata cavitatea bucala de cheaguri, apoi se curata plaga alveolara prin spalare
cu apa oxigenata sau cu ser fiziologic, stabilindu-se locul singerarii. In caz de hemoragie
marginala se face o apropiere cit mai strinsa a partilor moi peste alveola dupa care se recurge la
sutura sau se aplica un tamponament compresiv supraalveolar.
Tamponamentul compresiv intraaleolar va fi folosit in cazurile in care exista hemoragii
abundente profunde care nu pot fi oprite prin tamponament supraalveolar.
Profilaxia: 1.restabilirea conditiilor normale de hemostaza
2.la hemofilici se administreaza plasma antihemofilica care contin factori de coagulare..

Alveolita postextractionala(uscata si umeda)- coplicatie septica locala la nivelul peretilor

alveolari.
Etilogie:

Tulburari vasomotorii loco-regionale.

Extractii laborioase si prelungite cu zdrobiri ale mucoase si peretilor ososi.
Existenta unor fragmente de dinte infectate
Procesel infectioase periradiculare.
Aplicare in alveolita a diferito substante in scop hemostatic sau antiseptic.
Nerespectarea conditiilor de asepsie.

42. Hemoragiile postextractionale: cauzele, tratamentul,

profilaxia
Indeprtarea dintelui din alveol este urmat de o sngerare gingivo- osoas care, n mod
normal, se oprete dup 1520 de minute, timp In care se formeaz cheagul sangvin. Pot aprea
insa hemoragii ale plgilor postextracionale care snt clasificate:
I. Dup momentul producerii:
a.) hemoragia imediat prelungit: sngerarea nu se oprete spontan dup 1520', ci continu;
b.) hemoragia precoce se produce la cteva ore dup extracie;
c.) hemoragia tardiv se produce la 34 zile dup extracie.
II. Dup cantitatea de snge pierdut:
a.) hemoragii mici, antrennd o pierdere pn la 100 ml de snge;
b.) hemoragii mijlocii, cu pierderea a 150 300 ml de snge;
c.) hemoragii grave, cnd pierderea de snge poate atinge peste 30% din masa sngelui circulant.
III. Dup felul vasului lezat:
a.) hemoragii arteriale n jet;
b.) hemoragii venoase continue;
c.) hemoragii capilare care au aspectul unei sngerri n mas;
d.) hemoragii mixte.
IV. Dup cauza care le-a generat:

a.) hemoragii care au drept cauz factori locali;

b.) hemoragii care au drept cauz factori generali.
Hemoragia poate fi cauzata atit de faktori lokali, kit si de cei generali:
Dintre factorii locali, citm:
a) plgi osoase ntinse cu delabrri importante ale gingivomucoasei;
b)fracturi ale proceselor alveolare sau de maxilar;
c) vasodilataia secundar, aprat n urma administrrii mpreun cu anestezicul, a unor
substane vasoconstrictoare (adrenalina);
d) persistena n alveol a unor procese patologice inflamatorii cronice;
e) prezena unor eschile sau ciocuri osoase care constituie un factor permanent de iritaie
neurovascular ;
f) existena unor anomalii ale vaselor alveolare (anevrisme, angioame) n jurul rdcinii dintelui
extras;
g) nerespectarea de ctre pacient a indicaiilor privind ngrijirile postextracionale (cltitul
puternic, consumul de alimente fierbini, sugerea alveolei etc.), care pot provoca mobilizarea sau
liza cheagului intraalveolar, urmate de hemoragie.
Factorii generali ce cauzeaza hemoragii postextracionale , snt cei care intervin n mecanismul
hemostazei astfel:

a) tulburri vasculare: avitaminoze C i PP, insuficien hepatic, infecii generale cronice

prelungite, intoxicaii cronice, stri alergice, afeciuni ale glandelor cu secreie intern (pancreas,
tiroid, gonade, iar la femei, n perioada menstruaiei, fragilitatea vascular este crescut),
ateroscleroza, hipertensiunea arterial;

b) tulburri ale mecanismului de aglutinare i coagulare ntlnite n: afeciuni trombocitare

(trombopenii, trombastenii), afeciuni care intereseaz elementele figurate ale sngelui (anemii,
leucemii acute sau cronice, agranulocitoz), hipofibrinemii, hipoconvertinemii,
hipoaccelerinemii, hemofilii, tulburri ale metabolismului calcic, tulburri gastrointestinale care
antreneaz insuficienta sintetizare a vitaminei K etc.
-Tratamentul hemoragiei poate fi lokal shi general:
Tratamentul lokal inklude hemostaza local: se cur nti cavitatea bucali de cheaguri; apoi
se cur plaga alveolar prin splare cu ap oxigenai sau cu ser fiziologic, stabilindu-se forma
i locul sngerrii. In cazul hemoragiilor marginale, din plaga gingi vomucoas, se va face o
apropiere ct mai strinsi a prilor moi peste alveol dup care, de la caz la caz, se recurge la
sutur sau se aplica un tamponament compresiv supraalveolar. Sutura nu este indicaa n cazurile
n care mucoasa este inflamaa, tumefiata, sau cnd exista procese septice evolutive
endoalveolare.

Hemoragia postextracional imediat apare dup extraciile traumatizante, cu distrugeri ntinse

de pri moi i de os, si n cazurile cind in alveol ramin resturi de esut de granulaie bogat
vascularizat. De obicei, la aceti factori locali, se adaug anumite tulburri generale n procesul
de hemostaz. La controlul efectuat la o jumtate de or dup extracie, se
constat c tampoanele care protejeaz plaga snt mbibate cu snge, c n alveol s-a format un
cheag neretractat i sngerarea continu din gingie sau din os. Se ndeprteaz sngele i secreiile
din cavitatea bucal, cutnd apoi ca, prin tamponament, s se stabileasc sediul sngerrii. In
sngerrile profunde, ntreinute de esuturi patologice, se face un chiuretaj atent; de obicei, dup
ndeprtarea esutului de granulaie, a eschilelor osoase etc., singerarea se oprete
spontan. In cazul sngerrilor marginale din plaga gingivomucoas, se va cuta s se aplice mai
intim mucoasa pe os i eventual, se vor aplica 12 fire de sutur. Dac mucoasa este decolat,
iar osul prezint ciocuri neregulate, acestea se netezesc cu chiureta sau cu pensa de os, cutnd
apoi ca gingivomucoasa s fie ct mai intim aplicat pe os, efectundu-se-i sutura. Peste alveola
suturat se aplic un tampon uor compresiv, meninut fie printr-o ligatur de srm, fie printr-un
dispozitiv protetic.
Tratamentul general prevede restabilirea condiiilor normale ale hemostazei spontane, oprirea
hemoragiei, tratnd cauza general care a favorizat-o, suplinind pierderea de snge. In
hemoragiile grave se impune de urgen refacerea masei circulante prin administrarea de plasm,
soluii macromoleculare, i, bineneles, snge. La hemofilici se administreaz plasma
antihemofilic sau Crioprecipitat de plasm antihemofilic, care conin factorii coagulrii VIII i
IX. In hemoragiile grave, persistente cantitatea de snge perfuzat va fi n raport cu volumul
sngelui, pierdut. Bineneles c acest tratament va fi fcut n condiii de spitalizare. Cel mai bine
este ca bolnavii care pun probleme (hemofilici, purpuriei, purttori de proteze valvulare etc.) s
fie internai n serviciile de specialitate pentru efectuarea extraciilor dentare.
Profilaxia hemorriilor post extraktionale. Pentru a evita hemoragiile post extractionale, e
nevoie de colctarea informatiei in timpul anamnezei, despre toate bolile generale de care a
suferit, sau sufera pacientul, shi in kaz ca sa supectat o maladie oare-care, trebuiede indikat
suplimentar si un shr de exzamene paraklinice (analiza singelui, ECG, s.a.). Daca se adivereshte
vreo maladie generala ce poate provoca komplikatii postextraktionale, in aceste kazuri e nevoe
de o pregatire preoperatorie, a pacientului, in stationar. Shi efektuarea extraktiei in prezentsa
medikului specialist in domeniul maladiei respektive... Extracia propriu spusa, va trebui
executat cu o tehnic ct mai perfect, evitndu-se manoperele brutale, traumatizarea esuturilor,
decolrile largi. In alveol pot fi introduse hemostatice biologice, ca pulbere de trombin, burei
de gelatin sau fibrin mbibai n trombin. Dac limea crestei alveolare nu este prea mare, iar
marginile gingivomucoasei pot fi apropiate peste alveol, este recomandabil s se fac sutura,
asigurndu-se, pe lng afrontarea lambourilor de mucoas sngernd, i o protecie mai bun a
cheagului. Suturat sau nu, plaga postextracional va fi protejat cu un tampon iodoformat.

43. Hemoragiile postextrationale: tratamentul lokal si

general...
Hemostaza local: se cur nti cavitatea bucali de cheaguri; apoi se cur plaga alveolar
prin splare cu ap oxigenai sau cu ser fiziologic, stabilindu-se forma i locul sngerrii. In cazul
hemoragiilor marginale, din plaga gingi vomucoas, se va face o apropiere ct mai strinsi a
prilor moi peste alveol dup care, de la caz la caz, se recurge la sutur sau se aplici un
tamponament compresiv supraalveolar. Sutura nu este indicai n cazurile n care mucoasa este
inflamai, tumefiati, sau cnd exiti procese septice evolutive endoalveolare. In cazul
hemoragiilor n mas, cnd sngerarea se produce att din gingivomucoas, ct i din os,
hemostaza se va face prin tamponament compresiv n felul urmtor: se cur alveola de

cheaguri alterate i eventualele esuturi patologice (esut de granulaie, mici eschile osoase
libere). Dac exist eventuale ciocuri osoase proeminente, care n mod evident irit mucoasa, se
va face regularizarea cu ajutorul chiureei. Marginile gingivomucoasei se aplic ct mai intim pe
os i, dac este posibil, se pun 1-2 fire de sutur, care chiar daca nu realizeaz o afrontare
perfect, mpiedica decolarea mucoasei. Se aplica apoi tamponamentul compresiv supraalveolar,
urmarind ca marginile gingivomucoasei s fie adunate peste creast, evitndu-se cu grij
decolarea mucoasei de pe os i mpingerea sa pe laturi.
. Tamponamentul compresiv intraalveolar va fi folosit cu totul excepional n cazurile in care
exista hemoragii abundente profunde, care nu pot fi oprite prin tamponament supraalveolar. In
aceste cazuri se ndeas mea de la fundul spre gura alveolei, aplicndu-se perfect i bine apsat
pe toat suprafaa osoas. Tamponamentul compresiv, supra sau intraalveolar este o metod de
necesitate prin care se realizeaz hemostaza i nu poate fi meninut mai mult de 48-72 de ore,
deoarece prin presiunea pe care o exercit asupra esuturilor i ischemia consecutivi, poate
determina apariia unor leziuni de tip necrotic, favoriznd complicaiile septice. De asemenea,
sub tamponament compresiv prelungit, se produce fibrinoliza, care dizolva cheagul, reaprnd
hemoragia.
Snt eficiente hemostaticele locale necaustice care intervin fie ca vasoconstrictoare, fie ca
favorizante ale procesului de coagulare, dintre acestea cele mai favorizante snt antipirina 20% i
pulberea de trombin, care intervin direct n procesul de coagulare. Trombin se aplic in
plag sub form de pulbere, mbibat n mee sau burei de fibrin sau gelatin. Pe lng bureii
de gelatin (-Gelaspon, Gelfoam), cu rezultate deosebit de bune se utilizeaz fibrin sub
form de burei. Cu rezultate bune s-a utilizat pentru tratamentul plgilor postextracionale, la
hemofilici, acidul epsilon aminocaproic, care se administreaz localhnbinnd cu el bureii de
gelatin sau fibrin i general n injecii.
Tratamentul general. Hemoragiile postextracionale reprezinta in foarte multe cazuri
manifestarea clinic local a unor stri generale care tulbur mecanismul hemostazei, este
indispensabil ca ngrijirile locale s fie asociate cu tratamentul general adecvat. Acest tratament
va urmri: restabilirea condiiilor normale ale hemostazei spontane, oprirea hemoragiei, tratnd
cauza general care a favorizat-o, suplinind pierderea de snge. In hemoragiile grave se impune
de urgen refacerea masei circulante prin administrarea de plasm, soluii macromoleculare, i,
bine neles, snge. La hemofilici se administreaz plasma antihemofilic sau Crioprecipitat de
plasm antihemofilic, care conin factorii coagulrii VIII i IX. In hemoragiile grave,
persistente cantitatea de snge perfuzat va fi n raport cu volumul sngelui, pierdut. Bineneles
c acest tratament va fi fcut n condiii de spitalizare. Cel mai bine este ca bolnavii care pun
probleme (hemofilici, purpuriei, purttori de proteze valvulare etc.) s fie internai n serviciile
de specialitate pentru efectuarea extraciilor dentare.

44.Leziunile tesuturilor moi in timpul extractiei dentare.

Lezarea partilor moi din cavitatea bucala apare aproape intodeauna ca rezultat al folosirii unor
forte excesive,necontrolate,in timpul extractiei dentare.
Leziunile pot consta din:
-plagi gingivale liniare,produse din deraparea elevatorului sau prin aplicarea incorecta a
clestelui peste mucoasa.Manifestarea dominanta este hemoragia,care uneori este
abundenta.Tratamentul consta in suturarea plagii,daca lambourile sunt viabile sau in excizia
fragmentelor mici,devitale.

-plagi intinse cu decolari osoase importante produse in timpul extractiilor laborioase.Marginile

mucozale sunt dilacerate,zdrobite,iar osul alveolar este descoperit partial.Tratamentul consta in
regularizarea marginilor osoase ,excizia tesuturilor moi zdrobite,devitale si repozitionarea
tesuturilor moi pentru a asigura acoperirea osului alveolar Daca nu este posibila
reacoperirea,osul expus va fi protejat cu mesa iodoformata.
-plagi ale mucoasei palatine produse prin deraparea elevatoarelor in timpul extractiei molarilor
superiori.Daca se produce lezarea arterei palatine,poate sa apara o hemoragie in jet ,care de
obicei nu poate fi controlata prin exercitarea de presiuni timp de 30 sec,fiind necesara ligaturarea
vasului distal de plaga.Ligaturarea se realizeaza prin trecerea unui fir de matase ,nylon,setolina
sau catgut gros cu un ac curb,prin fibromucoasa situata de o pate si de alta a santului palatin
,incarcindu-se astfel si artera palatina.Firul va fi legat peste mucoasa.
-plagi ale limbii produse prin deraparea elevatoarelor in timpul extractiei molarilor
inferiori.Aceste plagi pot fi insotite de hemoragii importante din vasele linguale,uneori
nemanifeste clinic,cu aparitia hematomului disecant.Pentru controlul singerarii este necesar
sutura in masa a plagii,deoarece hemostaza prin pensare sau tamponament nu este eficienta.
-plagi ale planseului bucal produse prin inteparea mucoasei.Aceste plagi pot fi insotite de
hemoragii masive,cu aparitia de hematoame disecante,complicatiile ulterioare fiind fie asfixia
prin obstructia cailor aeriene superioare,fie suprainfectarea hematomului.Pentru a prevenicea dea doua complicatie se asigura un drenaj filiform al plagii si se realizeaza antibioprofilaxia.
-eroziunea comisurii bucale tratamentul consta in aplicarea unui unguient cu
antibiotic.Vindecarea se realizeaza in 5-10 zile.

45.Leziunile tesuturilor dure in timpul extractiei dentare.

1.Fractura coroanei sau radacinii dintelui care se extrage-este accidentul care apare cel mai
frecvent in timpul extractiei dentare,fiind favorizat de distructii mari corono-radiculare prin
procese carioase,prezenta unor obturatii voluminoase,radacini foarte convergente sau divergente
sau radacini cu procese de hipercementoza.
Aceste accidente ar putea fi prevenite printr-un examen clinic si radiologic complex,adaptind
solutiile terapeutice la situatia locala.
Fractura poate sa apara si prin utilizarea unor tehnici incorecte:
-priza incorecta a clestelui
-manevre brutale in cursul luxarii dintelui
Daca s-a produs accidentul ,se va adapta conduita terapeutica la noua situatie clinica,folosinduse in general tehnicile speciale de extractie.
2.Luxatia dintilor vecini-acest accident apare prin folosirea incorecta a instrumentului de
extractie.Daca pacientul prezinta inghesuiri dentare,pentru extractie se vor folosi clestii de
radacini ,care sunt mai subtiri.Accidentul poate sa apara si rin utilizare incorecta a
elevatorului,care se sprijina pe dintele vecin in loc sa se sprijine pe alveola dentara.Dintele vecin
luxat sau partial avulsionat va fi reaplicat ,pentru producerea vindecarii.De obicei se produc

luxatii cu mobilitate redusa ,pentru care este suficient readaptarea dintelui si urmarirea lui
periodica pentru a observa daca au aparut leziuni pulpare.Daca dintele prezinta o mobilitate
importanta el va fi stabilizat,fiind suficienta trecerea unui fir de matase peste fata sa ocluzala si
fixarea acestuia la gingia adiacenta.Se va evita fixarea rigida cu atela si ligaturi interdentare
,deoarece aceasta creste riscul de aparitie a anchilozei dento-alveolare si a resorbtiei radiculare
externe.In avulsii complete,cin peretii alveolari sunt integrii ,se realizeaza replantarea.
3.Fractura dintilor vecini sau antagonisti-de obicei ,se fractureaza un dinte cu obturatii
voluminoase sau cu un proces carios extins,prin deraparea elevatorului sau clestilor.In cazul in
care fractura intereseaza doar obturatia coronara,aceasta va fi refacuta.In cazul fracturilor care
intereseaza fie coroana,fie atit coroana cit si radacina dentara,tratamentul va fi diferit,in functie
de cantitatea de substanta dentara eliminata,de gradul de interesare al camerei pulpare si de
directia liniei de fractura.
4.Smulgerea sau lezarea mugurilor dintilor permanenti-apare atunci cind se practica extractia cu
clestele a dintilor temporari pluriradiculari,cu radacini neresorbite sau resorbite partial.In cazul in
care s-a produ smulgerea mugurelui dentar se va tenta replantarea acestuia,suturindu-se mucoasa
acoperitoare.Lezarea mugurilor dintilor permanenti se poate produce I cazul,in timpul extractiei
dintilor temporari cu elevatorul,virful acestuia patrunde mai profund ,deschizind sacul
folicular.Tratamentul va consta in sutura gingivomucoasei peste plaga sau protejarea plagii cu
mesa iodoformata.Daca se produce suprainfectareaplagii,se va indeparta mugurele dentar
,deoarece acesta s-a necrozat.
5.Extractia unui alt dinte-acest accident care este intilnit destul de frecvent,apare in cazul in care
extractia dentara se realizeaza in scop ortodontic,cind ortodontul solicita o extractie atipica.Daca
s-a extras un alt dinte,acesta va fi irigat usor cu ser fiziologic si va fi introdus in alveola.Se va lua
legatura cu ortodontu si ,daca acesta insista pentru extractia dintelui indicat de el,se temporizeaza
interventia pentru 3-4 saptamini,pentru a putea evalua dintele replantat.Daca replantarea a avut
succes,se poate practica extractia dintelui indicat de ortodont.Daca replantarea nu a avut succes
se va solicita ortodontului modificarea planului de tratament,adaptarea la noua situate
clinica,aceasta fiind posibila in majoritatea situatiilor doar prin mici modificari.

46.Perforarea sinusului maxilar n timpul exrtaciei dentare. Cauzele i

tratamentul.
Deschiderea sinusului se poate produce chiar dupa extractia cu clestele a unui dinte
sinusal.Alteori , sinusul se deschide in timpul chiuretajului alveolar.De multe ori deschiderea
accidentala a sinusului maxilar poate trece neobservata: se produce o singerare ceva mai
abundenta a alveolei respective, singele avind uneori un caracter aerat.Daca se exploreaza cu un
stilet butonat se constata ca fundul alveolei este complet distrus, stiletu patrunzind in cavitate.In
aceste cazuri este bine ca explorarea sa fie cit mai putin traumatizanta pentru a nu infecta
sinusul.Este contraindicata, manevra Valsava care, in aceste cazuri, va mari bresa mucoasa,
favorizind infectarea sinusului prin alveola postextractionala.
Atitudinea terapeutica va urmari cicatrizarea alveolei fara incidente, favorizind inchiderea per
primam a comunicarii bucosinusale.Se va face toaleta plagii , urmarind ca alveola sa fie
acoperita complet de gingivomucoasa .In cazul in care alveola este mare, cu peretii ososi
indepartati, nepermitind alunecarea si suturarea gingivomucoasei, se vor face rezectia marginilor
osoase in exces, decolarea catre fundul de sac vestibular a mucoasei si apoi sutura.Chiar daca
marginile gingivomucoasei nu pot fi complet afrontate , se vor aplica 1-2 fire de sutura , care vor
apropia cit mai mult gingia vestibulara de cea palatinala, micsorind gura alveolei. In ambele

situatii se va urmari aplicarea cit mai intima a gingivomucoasei pe osul subiacent, aplicind
pentru o perioda de 7-8 zile , un tampon iodoformat, care va fi mentinut in legaturi de sirma in 8,
trecute in punte peste alveola respectiva.Se recomanda pacientilor ca timp de 2-3 saptamini sa
nu-si sufle nasul si sa mentina o igiena bucala si antisepsie nazala riguroasa.

49.Profilaxia complicatiilor la efectuaria anesteziei.

Accidentele si complicatiile generale sunt determinate de substantele anestezice sau de
vasoconstrictorul din Solutia anestezica.
Cel mai adesea apar manifestari minore,dar exceptional pot surveni si accidente grave,cu sfirsit
letal.
Prevenirea lor se realizeaza prin:
-examenul complet si correct al pacientului
-pregatirea preanestezica corespunzatoare,mai ales la pacientii cu risc anestezic
-tehnica perfecta de anestezie
-evitarea dozelor prea mari de anestezic ca si a solutiilor anestezice prea concentrate
-o buna cunoastere a farmacologie substantelor anestezice utilizate.
In anestezia loco-regionala pot surveni si accidente strict localizate ce sunt datorate:
-actiunii locale a substantelor anestezice folosite,
-lezarea traumatic a tesuturilor in timpul injectarii
-unor greseli de tehnica
Prevenirea lor se realizeaza prin:
-indicatia corecta a metodei de anesteziere
-respectarea dozei si a concentratiei solutiei anestezice
-injectarea fractional a anestezicului
-folosirea unei tehnici exacte

50.Profilaxia complicatiilor la efectuaria extractiei dentare.

Pentru prevenirea accidentelor si complicatiilor extractiei dentare este necesar o evaluare atenta
si corecta a fiecarui caz in parte.Pe baza constatarilor facute vom alege tehnica potrivita in
functie de:
-diagnosticul local
-manifestari loco-regionale
-particularitatile anatomo locale
-terenul pacienientului
-competentele si experienta medicului
-dotarea cabinetului

51. Clasificarea proceselor inflamatorii regiunii o.m.f.

Procesele inflamatorii in regiunea omf pot fi odontogene si neodontogene; infectioase specifice si nespecifice si washpe neinfectioase, adica alergice, traumatice, stiti voi de la fizpat,
acute si cronice. Inflamatiile neodontogene au drept sursa alte structuri ale cavitatii bucale,
faciale sau la distanta: tonsilogene, rinogene, otogene (di la urechi nna), etc.. Inflamatiile
odontogene detin un loc major in chir. OMF. Cele mai frecvente afectiuni inflamatorii sunt:
limfadenitele, flegmoane si abcese, chisturile (inflamatie productive), periostitele, osteomielitele,
periodontitele, sinusite, granulom subcutan [odontogene majoritar] frunculi si carbunculi,
sialoadenite si mai putin agresive; stomatite, glosite, dermatite, foliculite, ateroame
suprainfectate i.t.d.i.t.p. Da' nu uitati ca ne intereseaza mai mult cele odontogene!
Sharkgorodski (1985) clasifica astfel:
Au fost multi savanti medicali care au propus diverse si diverse clasificari, ca
pina la urma Robustova sa concluzioneze o clasificare unica si fundamentala
(tipa necopieta de Sharkgorodski):
Se mai clasifica conform imunitatii declansate in inflamatie infectioasa
specifica si nespecifica.
Reactivitatea organismului la diferiti factori etiologici se clasifica in Normala
(reactie= amenintarea) normoergica; Slaba- Hipoergica (reactia<
amenintare); Pronuntata Hiperergica (reactia ).
Complicatii in inflamatie deobicei sunt provocate de hipersensibilitatea la
factorul etiologic prin alergie si afectiuni autoimune; perpetuarea inflamatiei
in zone neafectate, etc.

52.Etiologia proceselor inflamatorii

regiunii o./m./f.

In producerea infectiilor regiunii maxilo-faciale avem mai multi factori favorizanti si

determinanti.Factorii favorizanti sunt :locali si generali.Factorii favorizanti locali sunt:leziunile
traumatice osoase (de obicei fracture deschise in cavitatea bucala) 2.Tumorile maxilarelor,mai
ales chisturile suprainfectate 3.Corpii straini patrunsi accidental prin mucoasa 4.Complicatiile
anesteziei loco-regionale,nerespectarea asepsiei ,antisepsiei 5.complicatiile extractiei
dentare(extractii traumatizante,alveolite,chiuretaj insufficient 6.Complicatiile diferitor tratamente
stomatologice:obturatii cu mortificari pulpare,obturatii de canal cu depasire dupa apex,coroane
incorect adaptate cu iritari a parodontiului marginal,tratamente ortodontice cu exercitari de
presiune ce duc la mortificarea lenta a dintelui.
Factori favorizanti generali:1.Varsta,2.Reactivitatea diminuata a organismului,imunodefienta
3.Starile de emaciere,casexie,starile de denutritie din bolile cronice si carentiale 4.Afectiunile
neurologice sau neuropsihice(nu se asigura igiena cav. bucale) 5.Tratamentul indelungat cu
antibiotice sau corticosteroizi
Factori determinant:1.Leziunile dentoparodontale intre care mai frecvente sunt:a)gangrene
pulpare complicate cu parodontite apicale acute sau cronice in acutizare b)pungi parodontale
adanci c)fracturi dentare d)accidente de eruptie ale dintilor temporari si permanenti
2.Exacerbarea virulentei germenilor patogeni in urma capatarii a acestor agenti a rezistentei la
antibiotic.

53. patogenia si anatomia patologica a proceselor inflamatorii

ale regiunii OMF
Inflamatia este o reactive complexa a tesuturilor la actiunea unor stimuli nocivi cu implicarea
mulotor mecanisme de aparare si compensare, adaptare a intregului organism. Etiologia :

Microorganism patogene (baterii, virusuri)

Agenti parazitari
Agenti chimici (acizi, baze)
Traumatisme mecanice
Corpi straini
Agenti fizici (caldura, electricitate, radiatie)
Produsi endogeni ai metabolismului (cholesterol, acis uric, calciu)

Inflamatia poate fi acuta( exsudativa) si cronica (proliferativa).

Inflamatia acuta semnele principale calor, rubor, dolor, tumor si functia lesa. Se
caracterizeaza prin reactii vasculare, exsudative si alterative. Reactii vasculare dupa o scurta
vasoconstrictie initiala urmeaza o vasodilatare arteriolo-capilara cu hyperemia active si cresterea
permeabilitatii capilare. Aceste fenumoene sunt declansate de stimuli nervosa si de mediatorii
chimici (histamine si serotinina). Are loc diapedeza leucotitelor, ce vor migra spre focarul
inflamator. Reactiii exsudative formarea edemului inflamator. Exsudatul e constituit din
component lichida (plasma ) si celulara (polimorfonucleare, monocite si macrofage) din cauza
cresterii permeabilitatii vasculare. Are loc fagocitoza. Reactii alterative degenerarea si necroza
celulelor si a substantelor intersitiale determinate de agentul pathogen sau de tulburarile
circulatorii. Materialul cerotic este un corp strain, irritant ce poate intensifica reactiile
inflamatorii.

Dupa natura caracterului exsudatului inflamator se deosebesc inflamatii: seroase, fibrinoase,

pseudomembranose(pe suprafata mucoaselor sunt depozite alb cenusii formind
pseudomembrane), hemoragica, catarala (character seromucinos sau muco-purulent), supurativa.
Caile de diseminare a infectiei din focarul inflamator limfatica sau hematogena, calea
directa(punctii septic, corpi straini), transosoasa si submucoasa.
Modalitati evolutive ale inflamatiei acute:

1. Rezolutia revenirea la normal a tesutuirlor inflamate

2. Repararea inlocuirea tesutului distrus prin tesut de granulatie, cu formarea de cicatricii
fibrinoase
3. Inflamatia cronica
Inflamatia cronica
Poate avea caracter proliferativ si granulomatos( de corp strain sau infectii de focar). Caracterul
proliferativ este dat de popularea focarului cu infiltrate celulare de origine somatic si
tisulara(limfocite, plasmocite, mononucleare, celule polinucleare, fibroblasti). Leucocitele
polimorfonucleare sunt reduse sau absente. Reactiile vasculare, exsudative si alterative sunt
discrete si nu ating intensitatea celor din inflamatia acuta.

55. Bolile de erupie a dinilor: etiologia, diagnosticul,

tratamentul .
Accidente de eruptie ale dintilor temporari.
Etiologie :

terenul, starea de hiperreflectivitate naturala a copilului mic, marita in cursul diferitor

boli care diminua in aceleasi timp rezistenta organismului. Un rol important ii revine
eriditatii , disendocriniilor , rahitismuluii, hipovitaminozelor.
Iritatia filetelor gingivoalveolare ale trigemenului
Infectia pericornara directa sau indirecta

Accidente si complicatii locale:

Eruptia precoce
Eruptia tardiva sau intirziatat pericoronarita congestiva
Pericoronarita supurativa
Gingivostomatita
Chistul de eruptie

Accidente regionale:

sialoree rinoree epifora congestie conjunctiva fotobie

Accidente generale

tulburari digestive
tulburari respiratorii
tulburari urinare
tulburari de crestere

Tratament:
Profilactic : local spalturi bucale cu sol antiseptice slabe, badejonarea mucoasei gingivale cu
sol analgezica
general- administrarea de sedative si vit. C,A,D2
Tratament Ghirurgical in pericoronarita supurata: sub anestezie de contact sau analgezie
generala, se incizeaza abcesul.

Accidentede eruptie ale dintilor permanenti

1. Patogenie :

factori favorizani:

a. Oblicitatea axului de erupie, imprimat e iter dentis la care se adaug oblicitatea

determinat de dezvoltarea mandibulei.

b. Insuficiena spaiului retromolar dintre marginea anterioar a ramului ascendent i

molrul 2.
c. Calitatea esuturilor pe care trebuie s le strbat molarul 3 (os adult, calcificat i
fibromucoas gingival rezistent).
d. Capionul de mucoas care acoper faa ocluzal a molarului de minte este
apreciat ca elementul principal n apariia i dezvoltarea complicaiilor septice,
datorit traumatismelor permanente pe care le suport, discontinuitii lui i
retenilor alimentare care creaz condiii bune pentru dezvoltarea germenilor
patogeni.
e. Structura i aezarea capionului pe suprafaa ocluzal a molarului 3 constituie
un
element important nu numai patogenetic, dar i terapeutic:
i. cnd acest capion este subire i aezat orizontal, ,,ca o fa de mas,
acoperind suprafaa ocluzal a molarului de minte, favorizeaz mai puin
infecia i se preteaz la excizie.
ii. Cnd este gros, masiv, n prelungirea pilierului amigdalian, anterior, cznd
,, ca o cortin pesuprafaa ocluzal, favorizeaz infecia, ntreinerea ei i
nu se preteaz la excizie chirurgical.
factori determinani sunt cei septici:
Infecia sacului folicular se poate realiza pe dou ci:

endogen pe cale vascular-sanguin, de la un focar oarecare din organism(este rar

ntlnit).
direct este cea mai obinuit i provine: din deschiderea sacului folicular n mediul
septic bucal, de la un proces septic periapical sau periodontal al molarului 2 sau dup
alveolita posextracional a acestuia.

2. Anatomie patologic:

Molarul 3 inferior insufficient erupt se afl n anclavare, sacul su pericoronar deschis

comunicnd cu cavitatea bucal i adesea o poriune din coroan fiind vizibil . molarul 3 are
adesea direcia oblic ascendent mezial, coroana sa fiid n raport strns cu faa distal a coroanei
i uneori chiar a molarului 2. Numrul, forma i dispoziia rdcinilor sunt foarte favorabile, iar
canalul alveolar inferior se afl situat dedesubtul i ndrtul apexurilor. Capionul format din
sacul pericoronar dublat de mucoasa bucal uneori este subire, aplicat orizontal ca o fa de
mas pe suprafaa ocluzal a molarului, alteori gros, masiv sau cznd ca o cortin pe molarul 3
situat n baza pilierului anterior al vlului palatin.

3. Studiul clinic al complicaiilor:

a. complicaii inflamatorii:

Pericoronarita reprezint inflamaia esuturilor moi pericoronare. Este cea mai frecvent i
cea mai important complicaie a erupiei molarului de minte inferior.
Are la origine impulsul de erupie a molarului 3 inferior, care, n ascensiunea sa, pune n
tensiune capionul de mucoas pe care l fisureaz, i traumatismul ocluzal al antagonistului, la
care se adaug infecia din mediul bucal. Ptrunderea infeciei n sacul folicular se face fie prin
efracia mucoasei datorit traumatismului ocluzal provocat de ctre antagonist, fie consecutiv,
prin desprinderea capionului de faa distal a molarului 2.
Flora microbian este cea ntlnit n cavitatea bucal: streptococi, stafilococi i fuzospirili.
Nu sunt exclui ns nici ceilali microbi cunoscui, care pot ajunge fie prin cale direct, fie mai
rar, indirect.
Ca orice proces inflamator, pericoronarita se prezint sub formele acut i cronic.
Pericoronarita acut, la rndul ei, n ordinea gravitii, mbrac dou aspecte: con- gestiv i
supurat.

b. complicaii generale:

Complicaiile generale apar prin vehicularea sanguin a germenilor microbieni, producnd

astfel:
- septicemii sau septicopioemii;
- nsmnarea bacterian n diverse organe cum sunt:
- ochiul - provocnd uveit;
- rinichiul - genernd nefrite;
- endocardul - determinnd endocardite
- etc.
nsemnat este i rolul alergen al germenilor, care i implic n reumatismul articular acut. Nu
trebuie ns exagera aceast apreciere, ntruct infecia de focar datorat unei pericoronarite este
rar i se va dovedi numai dac dup extracia dintelui vor aprea manifestrile la distan.

c. complicaii mecanice:

Accidentele (complicaiile) mecanice ale erupiei molarului de minte inferior sunt

determinate de erupia n poziii vicioase a molarului de minte sau de incluzia sa n poziii
anormale. Accidente mecanice se pot observa la nivelul mucoasei obrazului sau limbii, precum i
la nivelul dinilor vecini sau al ntregii arcade denare:
- Ulceraii jugale sau linguale, care apar destul de frecvent cnd dintele erupe n vestibulosau oropoziie. Ulceraiile mecanice sunt mai accentuate cnd molarul de minte n erupie este
deja cariat i prezint margini ascuite. n aceste circumstane, mai ales dac pacientul este
fumtor, consumator de buturi alcoolice distilate i neglijent cu igiena bucal, se suprapun
leucokeratoze ce pot suferi o transformare malign. La nceput, ele au un aspect clinic banal,
treptat ns ele se extind. Sunt tratate cronic cu substane iritante sau cauterizante, fr s se
ajung la ndeprtarea cauzei, pn cnd se malignizeaz.
- Carii ale molarului 2, prin presiunea exercitat pe faa distal a lui de ctre coroana
molarului de minte.
- Resorbii radiculare ale molarului secund prin acelai mecanism.
- Deplasri dentare n cadrul arcadei, prin nghesuirea consecutiv presiunii dinapoinainte exercitat de molarul 3 n erupie (ipoteza nu este unanim acceptat).
- Tulburri de ocluzie.

d. complicaii nervoase:

Accidentele (complicaiile) nervoase ale erupiei molarului de minte inferior sunt foarte
variate i se extind pe toat gama funcional a nervilor. ntlnim astfel:
Tulburri motorii, manifestate prin:
- Contracturi ale musculaturii faciale (ticuri);
- Trismus, Uneori persistent, prin contractura reflex a muchilor ridictori ai mandibulei;
- Spasme ale buzei;
- Paralizii faciale tranzitorii sau paralizii oculare (midriaz unilateral).
Tulburri senzitive, manifestate prin:
- Durere: este simptomul ce nsoete majoritatea manifestrilor clinice de incluzie; cel mai
adesea, reprezint consecina inflamaiei, infeciei sau iritaiei nervoase prin compresiune. Ali
autori nu sunt de acord cu aceast interpretare a etiopatogeniei, aducnd ca argument faptul c
durerea poate exista i n absena contactului rdcinilor dentare cu canalul mandibular sau,
dimpotriv, absena durerii n condiiile prezenei factorului aparent compresiv.
Cu toate acestea un fapt este evident, i anume c unii pacieni se linitesc
dup odontectomia acestor dini-problem, disprnd nu numai durerea obinuit odontogen, ci
i celelalte forme de algii care nsoesc erupia dentar. Exist ns i aspectul opus, n care
odontectomia poate transforma un sindrom algic intermitent ntr-unui continuu. Din fericire,
aceast situaie este mai rar ntlnit.
- Algii faciale cu caracter de nevralgie simptomatic sau esenial de trigetnen;
- Algii asociate cu tulburri vasomotorii reflexe;
- Nevralgii dentare i otice;
- Sinalgii dentodentare sau dentocutanate;
- Deficite de sensibilitate, mai ales n teritoriul nervului mentonier sau, dimpotriv,
hiperstezii la acest nivel.
- Tulburri vegetative reflexe secretorii cu sialoree sau, dimpotriv, uneori cu asialie.

Complicaii generale (tromboflebita, compl. pulmonare).

Tromboflebita sinusului cavernos este un accident specific sever, din fericire rar; apare mai
frecvent n legtur cu supurai a spaiului infratemporal.

Complicaiile pulmonare: pneumonie sau angren pulmonar ca consecin a aspiraiei din

cavitatea bucal a coninutului septic ce-i are originea n pericoronarita supurat. Flora microbi
an este reprezentat de tulpini anaerobe, fuzospirilare, care provoac grave pneumonii sau chiar
gangrene pulmonare.

Tratamentul n dependen de varietatea complicaiei i situaia anatomic a

molarului, incizie, decapuonare, extracie.
Decapionarea:
Contrar aparenelor, exist puine cazuri care se preteaz la decapionare, iar aplicarea ei
fr discernmnd poate duce la accidente grave, cum ar fi: diseminarea infeciei n lojile vecine
sau necroza osoas, atunci cnd se folosete incorect termocauterul sau bisturiul electric;
cunoatem de asemenea cazuri de lezri ale nervului lingual n cursul decapionrii; de
menionat apoi. numrul mare al recidivelor dup decapionrile incomplete etc. De fapt, acest
act chirurgical este indicat la dinii care, n absena obstacolelor mecanice - osoase, dentare sau
mucoase - ndeplinesc urmtoarele condiii;
- dispun de un spaiu suficient pentru ncadrarea marginal ntre molarul 2 i ramul
ascendent al mandibulei;
- dintele s fie erupt din structura osoas cel puin pn la ecuatorul coronar;
- s prezinte o orientare vertical, cu rdcini drepte sau eventual uor curbate spre distal, n
sensul curbei de compensaie;
- fibromucoasa care acoper molarul n erupie s fie subire i dispus orizontal pe
suprafaa ocluzal a molarului de minte, precum o fa de mas.
Contraindicaiile decapionrii vizeaz cazurile n care recidivele infeciei sunt frecvente i
din ce n ce mai grave. La acestea, mucoasa - fie dinspre obraz, fie dinspre pilierul amigdalian cade vertical pe suprafaa ocluzal a molarului, ca o cortin. De fapt, situaiile amintite
corespund cazurilor la care erupia dintelui are loc uor n afara sau nuntrul curburii arcadei
dentare. La fel sunt contraindicate cazurile care nu corespund din punctul de vedere al spaiului,
oblicitii etc. radiografia ne este de un real folos n aprecierea situaiilor enumerate.
Pacientul care urmeaz a fi operat va fi pregtit prin igienizarea cavitii bucale, toaleta ei
cu spray-ui de la aparat i cu soluii antiseptice, n aa fel, nct intervenia chirurgical s se
desfoare ntr-un mediu bucal ct mai propice.
Tehnic operatorie:
Poziia bolnavului: bolnavul este aezat n fotoliu dentar, cu capul n uoar extensie i gura
deschis ct mai larg. Dac deschiderea gurii este limitat de trismus, se poate face infiltraie n
masa muchilor maselor i pterigoidian intern prin incizura sigmoid.
Anestezia: intervenia chirurgical se desfoar sub anestezie local sau loco-regional prin
infiltraie; pentru pacienii agitai, se recomand o preanestezie.
Actul chirurgical se deruleaz n urmtorii timpi operatori:

Timpui I: se practic o incizie care circumscrie coroana molarului 3, plecnd din unghiul
disto-oral al molarului 2 spre posterior i ntorcndu-se distal de dintele n cauz, urmnd faa
vestibular a lui pn n unghiul disto-vestibular al molarului secund. Criteriul de nlime a
inciziei mucoase raportat la suprafaa ocluzal a molarului de minte nu este totdeauna uor de
precizat Trebuie ca n prealabil s avem o bun orientare clinic i radiologic. Bisturiul nr. 15
sau 11 este introdus perpendicular pe planul dur al osului, la limita sa cu coroana dentar, sau pe
planul dur al coroanei dentare. Dac avem un bisturiu cu lam nr. 19 sau 42, manopera devine
mai uoar.
Timpul II: cu ajutorul unei pense chirurgicale, ndeprtm capionul mucos pe msura
desvririi secionrii. Dup degajarea complet a coroanei, tamponm plaga cu me
iodoformat, astfel nct s mpiedicm refacerea capionului prin granulaia reparatorie a plgii.
Dac n zilele urmtoare granulaia este excesiv, o vom cauteriza, preferabil chimic, cu soluii
saturate de acid tricloracetic, azotat de argint sau clorur de zinc 30%.
Postoperator, urmeaz o perioad de disconfort pentru bolnav, asupra creia trebuie s-i
atragem atenia. Imediat dup intervenie apar dureri i disfagie. Se instaleaz un uor edem
postoperator i trismus, care cedeaz treptat n urmtoarele zile sub influena tratamentului local
antiseptic i a tratamentului antialgic. Mea iodoformat se schimb la 2-3 zile.
Pot aprea situaii care necesit instituirea tratamentului antibiotic.
Supravegherea postoperatorie a bolnavului este obligatorie, cel puin n primele zile, pentru a
surprinde eventualele complicaii septice postoperatorii.Evoluia postoperatorie este bun.
Odat ndeprtat capionul mucos, molarul i va desvri erupia.

61. Periodontita apicala acuta: etiologie, simpltomatologie,

tratament
Dupa etiologie poate fi:
Periodontita infectioasa- cauzata de streptococul nehemolitic, verident, hemolytic, coci. Patrund
pe cale:prin canalul radicular, punga gingivala, calea hematogena si limfogena.
Periodontita traumatic traumatism unimomentan mai puternic sau microtraumatisme cornice.
Periodontita medicamentoasa tratarea incorecta a pulpitei, patrunderea in periodontiu din
canam a pastelor arsenicale, formalina,materialelor de obturatie. Ca reactive alergica la aplicarea
preparatelor (antibiotic, eugenolat).
Simptomatologie : evolutie vertiginoasa. Durere vie localizata cu character constant. Intensitatea
durerii depinde de hiperemie, edem, cantitatea de exudat.
Faza I: dureri indelungate neintreupte, siciitoare, uneori hipersensibilitate la muscatura.
Ganglioni limfatici regionali usor mariti in volum si provoaca durere usoara.
Faza II: Dureri neintrerupte. Cea mai usoara atingere pe dintele bolnav provoaca dureri, percutia
foarte dureroasa. Gingia local hiperemiata,edematiata, palparea dureroasa. Pulpa de obicei e
necrozata de aceea dintele nu reactioneaza la excitanti termici si electrici. Edem collateral
pronuntat al tesuturilor paramaxilare. Plica de trecere e nivelata. Formarea de fistula in gingie.

Simptome generale:febra,frisoane, uneori leucocitoza. Sporire in volum si durere in ganglionii

submandibulari si submentonieri pe latura dintelui bolnav.
Tratamentul chirurgical:
Rezectia apicala extirparea apexului radicular si a procesului pathologic periapical precedat
de tratament endodontic. Tehnica: incizia curba la fundul de sac vestibular, decolarea lamboului
muco-periostal, reperarea zonei de rezectie, trepanarea osului, rezectarea apexului cu o freza
cilindrica, chiuretaj, se sutureaza.\
Tratamentul general igiena bucala buna, aplicarea medicamentelor, inlaturarea depunerilor,
tratarea cariilor, vitamine C,PP,B, preparate hiposensibilizante (suprastin, analgin, etc), uneori
antibiotic (lincomicina), stimulenti biogenici, injectii cu acid nicotinic 1 %, electroforeza cu
medicamente, masaje locale.
Profilaxia: 1. Controlul igienei cav buv
2. detartrajul periodic
3. tratarea la timp a cariilor
4. controlul calitatii protezelor
5. complex de polivitamine in perioada de iarna - primavara

62. Osteomielita odontogen a maxilarelor clasificarea,

etiopatgenia, anatomia patologic.
Osteomielita odontogen a maxilarelor proces inflamator necrotico - purulent infectios in
tesutul osos, maduva osoasa si periost (deobicei si in tesuturile moi inconjuratoare) ca urmare a
organismului hipersensibilizat la factorul etiologic si (deobicei) imunitate slaba. Shargorodski
considera ca aceasta afectiune mai corect rezida sub denumirea de panostit (Asta-i un detaliu
care deobicei se uita a doua zi). Ermolaev vapshe crede ca osteomielita e doar atunci cind e
prezenta necroza osului. Preponderent afecteaza persoanele intre 20 si 40 de ani, barbatii
prevaleaza.

Etiologie: Osteomielita acuta se dezvolta in rezultatul patrunderii infectiei odontogene. Flacaii

principali Stafilococul auriu si alb (albicans), streptococi si alti coci, bacili si bacterii putride
deobicei in asociere, In formele complicate se intilnesc si streptococi anaerobi si stafilococi
patogeni. Un rol mare li se acorda anaerobilor nesporogeni.

Patogenie: Cel mai des este afectata mandibula pe motivul structurii tisulare: canale havers mai
putine si mai inguste, tesut spongios mai bogat, astfel drenarea din maduva nu se efectuiaza
eficient favorizind mecanismele distrugatoare ulterior. 2 teorii: 1. infecto_embolica nu e

veridica, tats so pricalit de teoria asta in vase se formeaza embol infectios sau ajunge acolo
ceea ce duce la necroza(ischemie) si la puroi - insasi factorul infectios prin infiltrarea de
neutrofile. 2. Teoria hipersensibilitatii sau neuro_trofica: s-a observat aparitia osteomielitei la
oameni cu inflamatii cronica stoma/odonto gene cronice in exacerbare adica la o eventuala
hipersensibilizare (care dureaza 3 pina la 5 saptamini). Imunitatea locala scade, apar reactii
alergice prin distrugerea vaselor (reactii autoimune, de tip 3 preponderent) duce la ischemie,
staza apoi la necroza. Pacientul devine alergic la antigeni, endo/exo toxinele bacteriene si iaka.
Osteomielita maxilara odontogena survine cel mai frecvent de la inf. Primului molar, la
mandibula M1>M de minte>M2.

Clasificarea osteomielitei:

Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica & cronica de novo;

Osteomielita cronica se divizeaza in: Distructiva, distructiv_productiva, rarefianta &
hiperplastica

Morfopat: Osteomielita deobicei are evolutie: acuta subacuta cronica, dar se poate instala
si forma cronica de novo care nu a avut initiere de osteomielita acuta (agent putin virulent si
stabil la antibiotice, ori imunitate redusa, reactie hipoergica).
Acut: In maduva apar zone rosii inchise de necroza care curind se transforma in galbene
puroi; vasele devin afectate: staza, trombate, distruse (par debrosis) din cauza inflamatiei ceea
ce duce la necrotizarea unei zone in expansiune a maduvei, se raspindeste si in vasele de
alimentare a osului ducind la distrugerea lor si la necroza purulenta a oaselor (tesutului osos), se
raspindeste si asupra periostului (comunicarea prin vase si canalele Havers, Volkmann), apre
inflamatie purulenta si in tesuturile moi inconjuratoare prin colaterale si comunicarea directa, ea
se mai cheama parulis, tine minte PARULIS. Se formeaza abces subperiostal, care se poate
fistuliza, si caroce asa apare abcesul sau flegmonul si treaba ii ra! Necroza purulenta osoasa
poate fi de focar, partiala sau totala difuza.

Subacut: se formeaza tesut de granulatie la periferia necrozei, se incepe a forma sechestrul.

Cronic: Inflamatia din tesuturile inconjuratoare moi dispare sau se reduce considerabil,, se
formeaza sechestrul deja, apar zone de osteogeneza din partea tes. Osos tipa sanatos alaturat si a
periostului. Ostml. Cronica distructiva duce la necroza expansiva in continuare,
distructiv_productiva la fibrotizarea osului, la organizarea lui, hiperplastica la formarea tes. Osos
in exces, se mai cheama osteomielita Garre.Tabloul clinic il vei gasi la fiecare tip de osteomielita

din intrebari.

63. Periodontita apicala cronica

Etioloigie:

Infectiosi
Toxici
Alergici
Traumatic

Periodontita infectioasa- cauzata de streptococul nehemolitic, verident, hemolytic, coci. Patrund

pe cale:prin canalul radicular, punga gingivala, calea hematogena si limfogena.
Periodontita traumatic traumatism unimomentan mai puternic sau microtraumatisme cornice.
Periodontita medicamentoasa tratarea incorecta a pulpitei, patrunderea in periodontiu din
canam a pastelor arsenicale, formalina,materialelor de obturatie. Ca reactive alergica la aplicarea
preparatelor (antibiotic, eugenolat).
Periodontita cronica granulanta apare la pacientii ce nu au tratat la timp procesele
inflamatorii acute (pulipa si periodontita acuta). Apar dureri la masticatie, la diferiti agenti
termici, la presiune, mucoasa poate fi hiperemiata si apare fistula. Periapical - un granulom cu
focare nelimitata in forma de para de foc. Granulomul poate fi subperiostal, subcutanat,
submucos.
Periodontita cronica granulomatoasa este o consecinta a netratarii a formei cronice granulante.
Se dezvolta lent, in tesuturile periapicale apare un granulom. Granulomul poate fi simplu (pina la
0,5 cm, din tesuturi de granulatie), epitelial ( pina la 0,5 cm, tes. De granulatie + epiteliu), si
chistic (0,5-1cm,cavitate acoperita cu epiteliu). Granulomul creste lent de aceea pacientii nu
acuza plingeri. Patologia poate fi depistata intimplator, la examenul radiologic, unde vedem la
apex un granulom cu hotare bine delimitate.
Periodontita cronica fibroasa apare in urma manoperelor terapeutice curative incorecte, dar si
desinestatator in rezultatul cicatrizarii periodontitei granulomatoase sau granulante cu
recuperarea si aparitia tesutului osos in regiunea periapicala. Clinic se manifesta astfel: indolor la
percutie si palpatie, la examen se depisteaza dinte cu necroza pulpara. In caz de acutizare pot
aparea dureri. Pe radiograma avem dilatarea fantei periodontal numai in regiunea periapicala.
Metode chirurgicale de tratament:
1.osteotomia trepanatia in regiunea apicala, se realizeaza cind canalul e obturat, dar apar
dureri.
2. decompresia (drenarea) mai rar, se face o fereastra in regiunea periapicala si se introduce un
tub de cauciuc
3.rezectie apicala

Cu obturatie intraoperatorie anterograda (obutarea radiculara, anestezia tronculara

periferica sau prin infiltratie, descoperirea apexului dentar, indepartarea tesutului
pathologic si rezectia apexului)
Retrograd (anestezia, incizia, decolarea lambioului muco-periostal vestibular, trepanarea
osoasa, rezectia apexului, chiuretajul procesului pathologic, obturarea canalului,
obturarea cavitatii cu material osteoplastic, suturarea plagii )
Rezectie apicala la diferite grupuri de dinti cu augmentare osoasa

4. Amputatia radiculara (radacinile vestibulare ale molarilor superiori, radacinile palarine la

molarii superiori, amputarea radacinii la molarii inferiori)

5. Premolarizarea (hemisectia) cind este process la bifurcatie, s einlatura radacina in cauza

shi o portiune de dinte
6. Replantarea dintelui - extractia dintelui cu pastrarea peretilor integri ai alveolei, obturatia
canalelor, rezectia apicala a dintelui, replantarea in alveola cu fixarea lui.
Tratamentul general igiena bucala buna, aplicarea medicamentelor, inlaturarea depunerilor,
tratarea cariilor, vitamine C,PP,B, preparate hiposensibilizante (suprastin, analgin, etc), uneori
antibiotic (lincomicina), stimulenti biogenici, injectii cu acid nicotinic 1 %, electroforeza cu
medicamente, masaje locale.
Profilaxia: 1. Controlul igienei cav buv
2. detartrajul periodic
3. tratarea la timp a cariilor
4. controlul calitatii protezelor
5. complex de polivitamine in perioada de iarna - primavara

64. Osteomielita odontogen acut a maxilarelor anatomia

patologic, clinica, diagnosticul
Osteomielita maxilara acuta poate decurge normal, hipo si hiper ergic.
Este seroasa si purulenta. Inflamatia seroasa se mentine un timp foarte scurt, fiind o etapa de
tranzitie.
Tabloul clinic: Initial bolnavul acuza dureri vii intense in zona unui dinte, apoi a mai multor
dinti, corpului maxilarului, durerea radiaza aj la jiumati di cap. General: intoxicatie: anorexie,
slabiciune, poate bredui; temperatura, insomnie des, transpiratii, tahicardie, sunetele cardiace
sunt surde, incetinirea tranzitului intestinal (zapor) sau chiar diaree si in general pacientul e cam
trist. In osteomielita de focar, redusa - Temperatura subfebrila, 1-3 zile poate fi 39-40 C
Osteomielita difuza: temperatura se mentine 38-40 grade. VSH creste pina la 40mm/h, nr.
Neutrofile: normoergic 10-15 *10^9/L , hiperergic 18-20*10^9/L, albuminurie se depisteaza. In
primele trei zile palpator si inspectiv nu se observa nimic, subiectiv durere prezenta in zona
palpata, peste 3 zile apare inflamatia colaterala in tesuturile moi, in urmatoarele zile palpator se

ingroasa maxilarul pe contul inflamatiei in periost, obiectiv in cav. Bucala se observa edemul
inflamator al mucoasei, limbii, saliva devine viscoasa, aroma bucala e formidabila, dintele cauza
e mobil, inclusiv si citiva frati de prin prejur, gingia inflamata atit vestibular cit si oral, percutia
dentara dureroasa, la afectarea nervului alveolar inferior mai ales cind de vina ii M1 si P2 apare
semnul VENSEN pareza pe jumatate de mandibula. E prezenta limfadenita seroasa
submandibulara, submentoniera, cervicala, nu-i exclusa si cea purulenta. Inflamatia purulenta se
poate raspindi si forma flegmoane si abcese. Radiologic se observa de la 2 saptamini de boala
distructie osoasa si hiperplasticitatea periostului, pina la doua saptamini doar afectiunea
osului(rezorbtie) periapical la dintele/dintii cauza!

Ant. Patologica: In maduva apar zone rosii inchise de necroza care curind se transforma in
galbene puroi; vasele devin afectate: staza, hiperemie, trombate din cauza inflamatiei ceea ce
duce la necrotizarea unei zone in expansiune a maduvei, se raspindeste si in vasele de alimentare
a osului ducind la distrugerea lor si la necroza purulenta a oaselor (tesutului osos), se raspindeste
si asupra periostului (comunicarea prin vase si canalele Havers, Volkmann), apre inflamatie
purulenta si in tesuturile moi inconjuratoare prin colaterale si comunicarea directa. Se formeaza
abces subperiostal, care se poate fistuliza, asa apare abcesul sau flegmonul!
Diagnosticul: (uite la tabloul clinic);
Diagnosticul diferencial:
De periodontita acuta nu e asemenea intoxicatie, dupa inlaturarea dintelui periostita dispare
in 3-5 zile, nu se raspindeste durerea si mobilitatea spre dintii vecini.

65.Tratamentul general a bolnavilor cu

ostiomielita odontogen acut a maxilarelor.
Tratamentul general a osteomielitei acute odontogene depinde de cele 3 tipuri de
reactii:normoergice,hiperergice,si hipopergice.In reactiile normoergice se indica preparate
antibiotice,sulfanilamide,desensibilizante,antihistaminice si antinflamatoare precum si preparate
care stimuleaza imunitatea organismului,stimulatori antigenici.In reactiile grave de tipul celei
hiperergice se indica terapie intensiva,preparatele care au fost numite anterior(antibioticele pot fi
introduce intraarterial sau intralimfatic) se asociaza cu preparate ce corecteaza
hemodinamica,normalizeaza procesele metabolice si asigura functionalitatea organelor
vitale.Stimulatori antigenici nu se indica.In insuficienta suprarenala se indica glucocorticoizi.In
reactiile hipoergice se incepe cu intarirea imunitatii generale apoi se face tratament cu antibiotic
specific.In formele difuze la persoanele cu imunodeficienta se indica un tratament individual, se
indica hormoni anabolizanti(glucocorticoizi) imunoterapie pasiva,si vitamine.
Antibiotice:teramicina,lincomicina,morfociclina,clindamicina,fuzidina (au tropism fata de
os),precum si
cefalosporinele,ristomicina,fosfomicina,cefuroxime,ampicilina,carbecilina,ampiox,gentamicina
,oxacilina,contra infectiei anaerobe(metronidazole,nitazol)e.t.c.

Sinergistele antiobioticelor:sulfanilamide(au un efect.eficient,streptocid,norsulfazol

,sulfadimezil,etazol 1gr.4-6 ori pe zi si sulfapirazina,ortosulfina,sulfadimetoxina 1gr. 2 ori pe
zi),enzime(penicilinaza,tripsina ,chemotripsina,lizocim i/m )
,nitrofuranii(furazolidol,furadonina)
In fromele usoare antibioticoterapia dureaza 9-10 zile in cele difuze 2 saptamini.
Antihistaminice:dimedrol,suprastina,diazolina,dipirazina,taveghil,fencorol,peritol 0,025-0,03
2-3 ori pe zi
Antimicotice:levorina,nistatina
Solutie CaCl cu gluzoca 40%-desenzibilizre
Stimultatori antigenici:metiluracil,pentoxil,orotat de Na,prodigiozan
Adaptogeni:dibazol,ging-seng,
Vitamine: C,vitaminele grupului B
Se ma foloseste fizioproceduri ca iradiere cu cuart 6-10 ori in fiecare 2-3 zile,UV(se face la 3-4
zi)7-10 min 5-20 W,,electroforeza cu antibiotice,ozonoterapie
In fromele hiperergice si grave:hemodeza,poliglucina,reopoliglucina,solutie Ringer,
Se mai fac transfuzii de singe la inceput 5-7 ml,apoi 15-20,50,70,100,125,150 ml cu intrerupere
4-5 zile.
67. osteomielita odontogena subacuta: anatomia patologica, clinica, diagnostic.
Proces infectios cu character purulent, necrotic, ce evolueaza in os si tesuturile
inconjuratoare sub influenta factorilor de natura fizica, chimica si biologic ape fonul
sensibilizarii preliminare si a dereglarilor neuro-umorale.
Subacuta apare de la 14 la a 21-a zi, toate simptomele se diminueaza, are loc
ingustarea terenului de raspindire a procesului inflamator septic, in os si tesuturile
inconjuratoare shi formarea in jurul focarelor a tes granulos.
Clinica la faza acuta: edem , hiperemie, infiltrate leucocitar a tes medular, a
continutului canalelor havers, a periostului si a tes moi adiacente. Vasele din focar
dilatate, hiperemiate, peretii tumefiati, omogenizati, cu focare de necroza in straturile
interne, are loc tromboza si hemoragia tes adiacente. Periostul tumefiat, destramat,
decolat de pe os,din ambele parti in urma colectarii exsudatului purulent, apoi se
evidentiaza reactii de resorbtie osoasa in cavitatile medulare , in canalele osoase, pe
fata externa a lamei compacte in dreptul zonei de raspindire a procesului inflamator
septic si in periost. Are loc largirea lumenului canalelor cu formarea lacunmelor in stratul
compact al maxiloarului.
Diagnosticul:

Anamneza si clinica
Explorari paraclinice (radiologic, punctia, ECG, examenul de laborator,
antibioticograma)
Diagnopsticul diferential se face cu osteita corticala (fenomene inflamatorii locale
si generale mai putin intense, pe radiograma se precizeaza cauza locale); cu
supuratiile periosoase (evoliutie mai scurta shi vindecarea dupa drenaj)

69.Osteomielita odontogen cronic a maxilarelor: anatomia patologic,

clinica, diagnosticul
Osteomielita cronica (ostreomielita productiva cronica, osteomielita hiperostozanta) este o
forma rara. Intilnita mai frecvent la virsta eruptiei dintilor temporari(in special molari), Este
localizata in special la nivelul cor[pului mandibular, inaintea unghiului
Tabloul clinic.
Faza cronica se instaleaza la patru-cinci saptaminii. Temperatura de obicei normala periodic
poate sa se ridice pina la 37-37,5 grade,sint cazuri de inrautatire a starii generale.Evolutia este
indelungata (1-2 ani) cu prezenta de episoade infectioase subacute,urmata de fistule, uneori
trenante, care se pot inchide spontan, chiar cu retrocedarea integrala a procesului osteomielitic.
Examenul exobucal.
-osul este ingrosat difuz prin existenta unui proces inflamator cronic central si printro ingrosare
difuza cortico-periostala periferica, mandibula pare ingrosata marita in volum.
-durerea are un caracter spontan si progresiv, la inceput discontinua , apoi continua.
-pielea intinsa
-la afectarea unghiului si ramurilor mandibulei deschiderea gurii este limitata
-asimetria faciala la nivelul osului afectat datorata prezentei infiltratului inflamator
-prezenta fistulelor din care se elimina puroi
-ganglionii limfaticii se micsoreaza in volum devenind plati si mai putin durerosi la palpare.
Examenul endobucal
-mucoasa bucala hiperemiata sau cianotica,deseori ingrosata.
-la persoanele tinere se observa formarea sechestrelor,la maxilarul superior se formeaza dupa
trei patru saptamini,iar la cel inferior la sase- sapte saptamini.Sechestrele se formeaza din osul
alveolar cel mai des,dar chind se deprind de la corpul osului au aspectul unuor placute,la
maxilarul superior sechestratia poate afecta si peretle inferior al orbitei.
Diagnosticul

radiologic se observa mai multe focare de rezorbtie osoasa in centrul carora se pot
observa sechestrele osoase. Astfel portiunea osoasa afectata are un aspect cavitar, aceste
lacune de rezorbtie osoasa cu tinpul se pot incapsula sau sa dea nastere unor fistule .

In cazurile de tratamnet indelungat a osteomielitei cornice se pot forma si focare de

ostoscleroza,
care odata cu trecerea timpului devine tot mai pronuntat.
Diagnosticul diferential:
In faza de osteomielita acuta , difuza, se face cu:
osteita corticala (osteoperiostita)- fenomenele inflamatorii, locale si regionale, se instaleaza
dupa un episod acut dento-paradontal; ele sunt mai putin intense decit in osteomielita difuza, iar
examenul radiol;ogic precizeaza cauza locala.
supuratiile periosoase(celulita, abcesul) debutul inflamator este precedat de simptomele
procesului cauzal local, care sunt usor de diagnosticat clinic si radiografic; evolutia este de mai
scurta durat, iar vindecarea survine dupa suprimarea cauzei.
Displaziile fibroase
Tumorile benigne osoase centarl;e si periferice
Tumorile maligne cu debut central
Infectiile specifice endoosoase
Evolutia
Netratata , afectiunea poate dura perioade indelungate de timp (luni,ani) in care dupa
delimitarea sechestrelor , aceastea se elimina prin fistulile mucoase sau tegumentare(foramina
Troia), iar osul regenereaza. De asemenea , procesul infectios se poate croniciza, inflamatia
devine productiva, implimind un aspect clinic pseudotumoral, care deseori impune biopsia.

70.Tratamentul local a bolnavilor cu ostiomielita odontogen cronic a

maxilarelor:
1. Tratamentul local a bolnavilor cu ostiomielita odontogen cronic a maxilarelor:
Tratamentul va consta din sechestrectomie, daca sechestrul este format. Uneori sechestrul osos
este inconjurat de tesut de granulatie sau puroi, alteori este partial atasat la tesuturile
inconjuratoare. Sechestrele pot fi unice sau multiple, de mica dimensiune sau pot cuprinde o
zona mai intinsa din os. Localizarea si dimensiunea lor poate fi identificata prin examen
radiografic. Cele foarte mici pot fi rezorbite, dar in majoritatea cazurilor ele se identifica ca si
corpi straini.Sechestrele, prin faptul ca nu poseda circulatie, nu sint sensibile la actiunea
antibioticelor. In unele cazuri sechestrul se poate elimina spontan, sau poate aparea la nivelul
polului de evacuare al unei fistule, de unde poate fi usor de indepartat.

Sechestrectomia, va fi facuta dupa ce faza acuta a bolii a trecut, iar mecanismele de

aparare ale gazdei si terapia antibiotica atenueaza virulenta infectiei. Obwegeser(1960) sustine ca
decorticarea partiala a osului scurteaza considerabil timpul de tratament.
Brunel recomanda administrarea locala a ozonului aplicat prin traiectul fistulelor sau prin
incizii, sustinind ca acesta limiteaza producerea de sechestre, grabind procesul de vindecare. In
formele rebele la celelalte tratamente, Topazian utilizeaza terapia hiperbara ce consta din
introducerea bolnavilor in incaperi cu oxigen sub presiune- oxigen 100% la 2 atmosfere, 25-26
de sedinte.

71. Complicatiile locale si generale ale osteomielitei

odontogene a maxilarelor
Pe parcursul evolutiei, oseomielita difuza poate genera urmatoarele complicatii:

Locale - supuratii ale partilor moi faciale, ale orbitei, sinusului maxilar, tromboflebita
sinusului cavernos, artrite temporo mandibulare, fracturi maxilare din cauza procesului
de sechestrare. Dintii din veninatatea focarului infectios se mobilizeaza, si sunt eliminati,
fie spontan, fie odata cu eliminarea sechestrelor.

Generale - septicopiemii, bacteriemii (prezenta tranzitorie a unor bacterii in torentul sanguin,

care se poate manifesta cu sau fara simptome clinice), septicemii (boala infectioasa generala,
determinata de microorganisme patogene variate, caracterizata prin: poarta de intrare, focar
septicemic, prezenta germenilor in singe, metastaze septice,simptomatologie generala grava,
febra cu caracter neregulat si evolutie severa), endocardite bacteriene (localizarea bacteriilor la
nivelul endocardului, care se manifesta prin febra inalta, frisoane, distructia valvulelor cardiace
etc), socuri infectioase, supuratii pulmonare, etc

72.Reabilitarea bolnavilor cu complicatii locale si generale a

osteomielitei odontogene.
"Reabilitarea reprezinta o forma de asistenta medico-sociala complexa, dar in acelasi timp
unitara in conceptie, care se desfasoara continuu si are ca scop final reintrarea deficientilor in
societatea productiva, mijloacele ei de actiune urmarind obtinerea unor valori optimale ale
tuturor celor patru parametri vitali ai oricarui individ : capacitatea morfo-functionala, starea
psihica, pregatirea profesionala si conditia sociala.
La baza reabilitarii bolnavilor cu osteomielita se impugn 2 directii principale:reabilitarea
medicala si sociala.
Obiectivul medical consta in reabilitarea maximal a functiilor pierdute sau a celor slabite dupa
osteomielita .Acest lucru se realizeaza in mai multe etape:
1reabilitarea precoce
2.reabilitarea va fi efectuat pe etape de la debut pina la tratamentul definitive al maladiei
3.reabilitarea cu luarea in seama a particularitatilor fiecarui individ in parte.

73.Celulita acut i cronic, clinica i tratamentul.

a) Celulita - reprezint primul stadiu n evoluia procesului septic, stadiul presupurativ,
reversibil. Se caracterizeaz prin vasodilataie accentuat, exsudat seros, diapedez leucocitar i
infiltrat celular al esuturilor.
b) Abces - constituie supuraia circumscris sub forma unei colecii cu coninut purulent.
c) Flegmon - este forma difuz a proceselor supurative. Se caracterizeaz prin absena coleciilor
limitate i tendina invadant, extensiv a procesului septic, acesta infiltrnd esuturile; tromboz
septic vascular urmat de necroz cu apariia de bule gazoase datorit aciunii germenilor
anaerobi i sfacele.
Celulita acut reprezint primul stadiu n evoluia procesului septic, stadiul presupurativ,
reversibil. Se caracterizeaz prin vasodilataie accentuat, exsudat seros, diapedez leucocitar i
infiltrat celular ai esuturilor. Exsudatul proteinelor constituie edemul care infiltreaz esutul,
dilund n acelai timp toxinele microbiene. Acest tablou histopatologic se manifest clinic prin
congestie local, tumefacie dureroas infiltrativ localizat n dreptul factorului cauzal, avnd
tendin progresiv extensiv; starea general este uor alterat, febr moderat, frisoane. Celulita
acut este reversibil, fie spontan, fie dup un tratament adecvat; se poate croniciza n cazurile n
care infecia evolueaz de la nceput lent datorit virulenei sczute a germenilor sau dup
tratamente cu antibiotice incorect conduse.
Celulita cronic se caracterizeaz anatomopatologic prin prezena unui infiltrat n care
predomin congestia capilar, hemoragiile difuze i o reea conjunctiv de reacie n jurul creia
se gsesc numeroase polinucleare, Uneori se gsete o cavitate mic cu puroi, nconjurat de un
strat subire de esut de granulaie, toate nglobate ntr-o mas de scleroz mai mult sau mai puin
important. Clinic, celulita cronic se remarc prin prezena infiltratului puin dureros, fr
modificarea tegumentelor sau este prezent o colecie limitat, nchistat, eventual fistulizat,
nconjurat de tegumente indurate mobile pe planurile subiacente, dar existnd un cordon mai
ferm care conduce spre dintele cauzal. Starea general nu este alterat.

75. Caracteristica generala a abceselor si flegmoanelor

regiunii OMF.
Abcesul - supuratie circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent. Este constituit
din tesuturi necrotizate, celule partial sau total distruse, , germani fagocitati sau chiar vii; in jurul
supuratiei exista o bariera biologica celulcara de origine histocitara (membrana piogena),
alcatuita din histiocite, limfocite, plasmocite, polinucleare, iar la periferie - fibroblasti.
Consistenta si mirosul puroiului sunt in functie de germenii patogeni si de terapia antibiotica
instituita.
Clinic - tumefactie dureroasa, care intereseaza partile moi perimaxilare, deformind regiunea
respectiva. Pielea sau mucoasa de acoperire sunt hiperemiate, congestionate. La palpare apare
senzatia de fluctuenta. Simptome generale: febra, frisoane, tahicardie, uneori tublurari ale
diurezei. Clinic, dupa incizie si drenaj se vindeca. Daca nu se face tratamentul chirurgical
adecvat, supuratia se poate deschide spontan, raminind o fistula cu margini anractuoase, poate
difuza in lojile vecine, cu care comunica, sau poate invada osul, din vecinatate, producind
osteomielita.

Abcesele regiunii OMF se pot clasifica in:

ab. periosoase (perimaxilare si perimandibulare)

ab. lojelor superficiale (submandibular, submentonier, maseterin, sublingual, lingual,
genian, temporal, al orbitei)
ab. lojelor profunde (latero-faringian, abcesul fosei zigomatice)

Flegmonul - forma difuza a proceselor supurative. Se caracterizeaza prin absenta colectiilor

limitate si tendinta invadanta, extensiva a procesului septic, aceasta infiltrind tesuturile;
tromboza septica vasculara, urmata de necroza cu aparitia de bule gazoase datorita actiunii
germenilor anaerobi si sfacele.
Clinic - tumefactii difuze, infiltrative, edematoase,, pielea si mucoasa destinse, cianotice,
neavind aspect net inflamator. La palapare - un infiltrat dur, dureros, care se pierde difuz in
tesutul sanatos. Uneori se percep si crepitatii gazoase. Starea generala - diminuarea sau absenta
reactiei de aparare a organismului, aspect septicotoxic.
Etiopatogenia este la fel ca la abcese, iar ca factori favorizanti sunt: surmenajul, boli
caectizante, virulenta deosebita a germenilor cauzali. La nivelul fetei, deosebim flegmonul
difuz al planseului bucal si flegmonul hemifacial.

76. semnele clinice locale si generale a

bolnavului cu abcese si flegmoane in
regiunea OMF
Abcesul : semnele cl.: tumefactie dureroasa care intereseaza partile moi
perimaxilare deformind regiunea respective, pielea mucoasa in tensiune,
rosie, congestive, la palpare dind senzatie de fluctuenta. Starea generala
alterata, febra, frisoane, tahicardie, uneori tulburari a diurezei.
Flegmonul: semen cl.: tumefactii difuze, infiltrative, edematoase, pielea si
mucoasa destinse cianotice neavind aspect net inflamator. La palpare se
percepe infiltrate dur, dureros, difuz in tesuturile sanatoase, uneori se percep
crepitatii gazoase. Starea generala are aspect septic-toxic.
81.Abces i flegmon a logei submandibulare: topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul
*Topografie:
-lateral: marginea bazala a corpului mandibulei
-medial: venterul digastricului
-superior: muschi milohioid
-inferior: fascia proprie cervicala

-sunt situate aici glandele salivare submandibulare, artera si vena faciala, ganglioni limfatici,
nerv hipoglos, artera linguala, tesut adipos subcutan.
*Etiologie:
-diverse forme de la premolari si molar inferior
-pericoronarita molar III inferior
-osteomielita mandibulara
-patologie glandei salivare ( sialoadenite, sialolitiaza)
-din regiuni mai indepartate (mucoasa cav buc, regiunea nazala, limba, buze, sinus maxilar)
*Tablou clinica:
-dureri pronuntate
-edem pronuntat, trismus
-dureri la deglutitie si miscari a mandibulei
-starea generala alterata, cefalee, insomnie , inapetenta, intoxicatie endogena, febra majorata
-asimetrie facialavadita
-pielea sub tensiune, hiperemiata, in cuta, nu se stringe, lucioasa , pastoasa.
-in unele cazuri trism mai pronuntat, alteori nu datorita localizarii, mai aproape de muschiul
masticator mai accentuat
-palpator infiltrat brusc dolor , in caz avansat fluctuatii in regiunea epicentrului
-ganglioni limfatici mariti, in urma infiltratiei tesutul imposibil de palpat
-ramin amprente digitale
-in urina proteine
*Diagnostic diferentiat:
-cancer cu alterarea procesului inflamator acut
-submaxilita acuta
-sialolitiaza
-trauma in regiunea corpului mandibulei sau unghiului

-osteomielita mandibulara forma acuta

*Tratament:
-incizia pielii , tesut subcutan si platisma lungime 6-7 cm, inferior 1-2 cm de marginea bazala a
corpului mandibulei si paralel cu ea
-in profunzimea tesutului de indeparteeaza bontul
-plaga drenata cu tub prin care local se iriga cu sol antiseptica
-administrarea tratamentului complex general.
82.Abces i flegmon a logei submentoniere: topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul
*Topografia:
-superior: muschiul milohioid
-inferior: fascia proprie cervicala
-laterlal: venter anterior al digastricului
-in spatiu dat 2-4 limfonoduli si tesut adipos subcutan
*Etiologie:
-patologie din regiunea dintilor frontali inferiori
-stomatite ulceroase
-trauma dentoparadontala a mucoasei bucale, pielii, regiunea mentoniera, a buzei inferioare
-furuncule si carbuncule
*Tabloul clinic:
-stare generala de graviditate medie usoara
-febra pin la 38 grade
-deglutitie deficila , dereglari respiratorii se determina in caz de inflamatie a nodulilor limfatici
-dureri in regiunea submentoniera , barbie dubla cauzata de edem pronuntat
-palpator infiltrat dureros fluctuent
-pielea regiunii lucioasa, hiperemiata, pastoasa, ramin amprente digitale

*Evolutie:
-adenoflegmon in regiunea submentoniera debuteaza cu limfadenita care la administrarea unui
tratament adecvat dispare
-flegmonul regiunii debuteaza brusc, evolutie mai grava, fluctuenta apare mai devreme
-se poate raspindi in regiunea submandibulara , chiar cervical
*Diagnostic defirentiat:
-abcesul patului sublingual in care procesul e localizat mai aproape de mucoasa planseului
bucal
-chist dermoid suprainfectat
-cancer al planseului bucal
*Tratament:
-anestezie locoregionala infiltrativa sau generala,
-incizia pielii si tesutului subcutan 3-4 cmm lungime, vertical pe linia mediana, in jos cu 1-1,5
cm de marginea bazala a mandibulei
- in flegmon incizia orizontal, paralel si la mijloc dintre marginea mandibulei si osul hioid
-se decoleaza marginea plagii de muschiul platisma si fascia cervicala superficiala
-in abces incia fasciei superficiale cervicale vertical pe toata lungimea plagii , in flegmon
suplimentar incizie in cruce a muschiului platisma si fascia superficiala pentru o drenare mai
eficienta
-decolind tesutul subcutan adipos a regiunii submentoniere cu instrumentul patrundem in
centrul infiltratului , deschidem colectia purulenta cu evacuarea ulterioara
-hemostaza in plaga, drenaj, pansament aseptic
83.Abces i flegmon a logei sublingvale: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul
*Topografie:
-sub partea anterioara a planseului bucal submucos, deasupra mus milohioid
-lateral anterior fata interna a mandibulei
-medial muschi genioglos si hioglos
-contine glanda sublinguala, canal Warthon, nervi si vase linguale, tesut conjunctiv lax

*Etiologie:
-focare odontogene periapicale si marginale de la premolari, molari inferiori
-pericoronarita la molar III
-liteaza ductului salivar si glanda submandibular
-traume, corpi straini in regiunea mucoasei santului sublingual
*Tablou clinic:
-deglutitie si foantie dereglata
-dureri la miscarea limbii
-limba spre partea sanatoasa, trismus
-asimetrie faciala neinsemnata
-pielea hiperemiatasubmand
-ganglioni limfatici submand mariti, mobili, durerosi
-la palpare bimanual infiltrarea tesutului regiunii santului sublingual, fluctuatie cind e mai
avansat
-endobucal la nivel santuluimucoasa hiperemiata, edematiata, ingrosata cu proeminarea crestei
sublinguale-creasta de cocos, la palpare durere vie
*Diagnostic diferentiat:
-abces si flegmonul limbii
-sialodochita glandei submand (inflamarea ductului salivar, sialolitiaza
-abces mandibulolingual
*Tratament:
-exobucal prin acces submandibular
-endobucal prin mucoasa planseului bucal, focar mai des sub mucoasa
-dupa deschidere drenaj cu panlica de cauciuc si tifon imbibat in sol NaCl 0,5%, solutie
antiseptica
-dren se schimba in fiecare zi, la eliminari abundente 2-3 ori pe zi , lavaj al plagii cu sol
aniseptica

-dren 2-3 zile postoperator

-tratament general intensiv
84.Abces i flegmon a logei maseteriene: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul
*Topografie:
-intre fata externa a ramului vertical a mand, dea lungul mus maseter si piele.
*Etiologie:
-proces infectios din regiunea molarilor de minte inferior
-osteomielita ramului ascendent a mand
*Tabloul clinic;
-tumefactie de la unghiul mand pin la arcada temporozigomatica, pielea in tensiune, edem de
vecinatate in obraz, in regiunea temporala, sub si retro mand.
-palparea dureroasa, impastare dura, uneori fluctuenta
-trismus puternic
-tumefactie si congestie infiltrativa dea lungul marginii anterioare a ramurii verticale a mand.
-miscarile mad produc dureri vii
-stare septica, febra de supuratie
*Diagnostic diferentiat:
-abcesul obrazului tumefatie mai anterior
-adenita supurata pretragiana debut ca un nodul, se dezvolta preauricular
-abces parotidian tumefactie mai masiva
-parotidita acuta supurata prin canal Stenon la presiune se scirge saliva cu puroi
-osteomielita ramului ascendent profund sub maseter
*Tratament;
- exobucal incizie 4-6 cm subangulomandibular de forma usor incurbata , deschidere prin
introducerea unei pense Kocher, drenaj

-endobucal incizie verticala lunga 2-3 cm, in afara marginii anterioare a ramului ascendent al
mand.
-drenaj cu un tub introdus pe o adincime 2-3 cm.
85.Abces i flegmon a logei pterigomandibulare: topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul
*Topografie:
-exudat purulent intre partea interna a ramului ascendent si suprafata externa a muschiului
pterigomandibular intern
*Etiologie:
-procese patologice in regiunea molarilor inferiori, mai des molarul III
-osteomielita mandibulei in regiunea angulara ramurei mandibulei
-abcese si flegmoane postinfectioase in urma anestezie mandibulare, ac nesteril, trauma vaselor
cu aparitia hematoamelor si supurarea lor
*Tabloul clinic:
-dureri la deglutitie
-dureri la deschiderea cavitatii bucale
-cefalee, intoxicatie, slabiciuni
-imposibilitatea determinatii asimetriei faciale, procesul e localizat profund pe partea interna a
ramului mand, edem si hiperemie neinsemnata a pielii regiunii unghiului mandibular
-trismus gradul 2-3
-palpator sub unghiul mand si intern sub el infiltrat dur dureros
-vestibulul bucal liber , la plica pterigomand si val palatin mucoasa hiperemiata, foarte
dureroasa la palpare, fluctuatie
*Diagnostic diferentiat :
-abces flegmon parafaringian
-a santului milohioidian, retromandibular
*Tratament:

-incizie exobucala ocolind unghiul mand merge strict pe os, dupa deschiderea focarrului plaga
se dreneaza
-endobucal la nivelul marginii anterioare a ramului mand pe traiectul plicii pterigomandibulare
-eliminarea puroiului si drenaj.
86.Abces i flegmon a logei laterofaringiene: topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul
*Topografie:
-intern: perete lateral a faringelui
-extern: suprafata interna a muschiului pterigoidian intern
-anterior: ligament pterigomaxilar
-posterior: apofiza stiloida
-superior: baza craniului
-inferior: fascicol vascular cervical
-posterior trece artera carotida , vena jugala internasi ultimii nervi cranieni, mult tesut adipos,
noduli limfatici.
*Etiologie:
-patrunderea puroiului din alte spatii
-origine tonzilogena sau la trauma faringelui
*Tablou clinic:
-dureri pronuntate la delutitie, cervicale iradiere in ureche
-fata bolnavului alungita, slab cianotica, fara asimetrie
-egitatie, excitatie, starea generala grava, respiratie ingreunata, glas ragusit, vorbire neclara,
deglutitie practic imposibila
-limitarea deschiderii gurii
-epiglota ingustata si deformata din cauza demului, palatul moale si valul palatin dislocat spre
partea sanatoasa cu limba
-edem pronuntat, mucoasa hiperemiata

-palpator infiltrat moale, elastic in jumatatea afectata a palatului moale des fluctuent
-ganglioni limfatici cervicali mariti, durerosi, in special pe traiectul vaselor mari
-cap de lup, capul se roteste cu corpul pozitionat pe partea afectata
*Diagnostic diferentiat:
-abces si flegmon peritonzilar mai aproape de baza valului , edem progresiv mult spre epiglota
-abces si flegmon pterigomandibular trismus mai pronuntat
-edem reactiv al epiglotei
-angina flegmonoasa
*Tratament:
-incizie endobucal in punctul maxim pronuntat
-directia incizie paralel cu plica pterigomand median
-lama bisturiului infasurata in tifon , virful liber 0,5-0,7 cm
-incizie nu profunda, in limita mucoase apoi patrundem bont
-preoperator cu degetul stabilim locul inciziei, daca presimtim pulsul vasului incizie mai lateral
-acces prin incizie subangulara a pialii, tesut subcutan adipos si platisma, apoi bont deschidem
focarul si il drenam
-tratament general intensiv
87.Abces i flegmon a logei jugale: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul
*Topografia:
-sup:arcada zigomatica
-inf: baza mandibulei
-ant: muschi rezorius
-post: marginea anterioara a muschiului maseter
-intern: mucoasa bucala
-extern: pielea obraz.

-in regiunea data e localizat muschiul buccinator, corpul adipos subcutan, ganglioni limfatici si
retea dezvoltata d
e vase sangvine
-posterior anterior trece canal Stenon.
*Etiologie:
-traume, furuncule, carbuncule
-inflamatia nodulilor lomfatici
-litiaza salivara a ductului Stenon
-infectie odontogena, in special dintii superiori posteriori
-stomatita ulceroasa
-parotidite acute
-infectie din regiuni vecine
*Tabloul clinic:
-durere, edem in regiunea jugala
-asimetrie faciala
-pielea in regiunea afectata hiperemiata ,intinsa, in cuta nu se stringe
-edemul se raspindeste spre regiunea pleoapei inferioare, temporar, suprafata laterala a nasului,
regiunea paotido maseterina.
-pleoapa inferioara si buza supeioara sunt temporar paralizate
-plica nazolabiala stearsa
-palpator infiltrat dur, fluctuent, ramin amprente digitale
-noduli limfatici regionali manifesta durere la palpare
-deschiderea cav buc limitata
-endobucal: edem proemina in vestibulul cav buc, plica de trecere e stearsa, pe mucoasa jugala
amprente dentare.
*Evolutie:

-grava in cazul inflamatii tesutului adipos, puroiul usor se raspindeste in alte regiuni, febra 3940 grade, tromboza venei faciale, poate aparea stare septica.
-acuta cind se implica stratul submucos, subcutan, tesut adipos intermuscular.
*Tratament:
-incizia la nivelul bombarii maxilare a infiltratului, tinind cont de caile de trecere a ramurilor
venei faciale.
-daca puroiul e situat mai aproape de mucoasa orala incizie endobucal
-nu se indica incizia endobucala la localizarea in apropierea pielii, sau profund intermuscular,
drenare dificila, procesul regenerarii se va lungi.
-tratament general.
88.Abces i flegmon a logei parotidomaseterice: topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul
Nam gasit...
89.Abces i flegmon a spaiului zigomatic:topografia, etiopatogenia, clinica i
tratamentul
*Topografie:
-limita osului zigomatic
*Etiologie:
-osteomielita maxilarului superior sau os zigomatic
-traume, hematoame supurate
-plagi
-sinusita de origine diversa
*Tablou clinic:
-dureri in reiunea zigomaticului, iradiaza spre infraorbitar, temporar
-hiperemia si dureri a tesuturilor moi
-palpator infiltrat dur, usor fluctuenta
-partea laterala a pleoapei inferioare edematiata, acopera total globul ocular

-endobucal pe partea a fectata mucoasa la nivelul dintilor laterali hiperemiata, trismus la

excitarea muschiului maseter in regiunea inserarii la arcada zigomatica.
*Evolutie:
-satisfacatoare, febra nemajorata
-se poate deschide singur in regiunea marginii laterale a orbitei
*Tratament:
-incizie in regiunea bombarii maxilare, limita inferioara
-drenaj, tratament general
90.Abcesul palatinal etiologie, clinica tratament.
*Topografie: mai des la nivelul palatului dur, mai rar valul palatin.
-cranial : palatal dur, caudal de periost. Evolutia limitata de arcadele dentare ant si lat, rafeul
median impiedica extinderea infectiei contralaterale.
*Etiologie:
-ca punct de plecare incisivul lateral maxilar, rad palatinale a premol si mol.maxilari.
- chisturi radiculare
- chisturi foliculare suprainfectate
*Tabloul clinic:
- la nivelul palatului dur tumefactie hemisferica, elastica extreme de dureroasa , cu fluctuenta la
palpare in zona centrala.
-evolutie nefavorabila: extinderea supuratiei spre valul palatin , cind pacientul va prezenta
disfagie, disfonie, si alterarea starii generale.
*Diagnostic diferential:
-chist maxilar suprainfectat: simptomatologia acuta se supraadauga unei deformari care a
evoluat timp indelungat , imaginea radiologica evidentiaza o radiotransparenta bine delimitate.
-formatiuni tumorale ale fibromucoasei palatinale sau ale osului maxilar: nu prezinta semen
inflamatorii.
-goma luetica-se incadreaza in simptomatologia generala a afectiunii de baza , examenele
serologice confirma diagnosticul.

*Tratament:
-incizia si drenajul abceselor palatinale sunt grevate de riscul lezarii arterei palatine si arterei
incisive. Traiectul inciziei va menaja vasele date.
-incizia marginal la nivelul festonului gingival , daca colectia supurata evolueaza spre marginea
libera a mucoasei . dupa cu decolatorul se patrunde pin la nivelul colectiei suppurate.
-evolutia supuratiei spre linia mediana necesita o incizie cu excizia unei portiuni din mucoasa
palatine in felie de portocala . va fi plasata spre linia mediana evitind lesarea pachetului
vasculo-nervos palatinal mare.
- se dreneaza cu o mesa iodoformata pentru a evita acolarea premature a marginilor inciziei.
-in supuratii platine produse de chisturi radiculare sau foliculare suprainfectate de dimensiuni
mari incizia in felie de portocala favorizeaza aparitia unei comunicari buco-nazale sau bucosinusale.
-un drenaj efficient nu necesita antibioterapia, cu exceptia unor pacienti cu afectiuni generale
associate. tratamentul include si suprimarea factorului causal dentar.
91.Abces i flegmon a logei infraorbitale: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul
*Topografie: in tesutul adipos subcutan situat intre:
- sup: marg inf a orbitei,
- inf: fund de sac vestibular,
- med: perete lateral a nasului,
- lat: os zigomatic.
*Etiologie:
-focar purulent de la dintii frontali sup (canin, premol prim, incisiv lat, mai rar premol II si
incisiv central),
-chisturi suprainfectate,
- sinusite, flebite , tromboflebite,
-factor dermatogen.
*Tablou clinic:
-dureri acute,
-tumefactia tes., asimetrie faciala,

-la exam clinic: edem si hiperemia in reg fosei canine care se raspindeste spre peretele lat a
nasului, reg zigomatica, palpebra inf, si buza sup.
-pleoapa inchide fisura orbitala, unghiul gurii de partea bolnava mai jos situat.
-virful nasului catre partea sanatoasa, plica nazolabiala stearsa de partea bolnavului, in cazuri
grave apare edemul pleoapei sup.
- palpator infiltrat dur , brusc dolor, fluctuent in regiunea fosei canine.
- dac procesul se situeaza mai aproape de vestinulul cav buc, plica vestibulara e stearsa.
*Evolutie:
-de obicei ca complicatie a abcesului regiunii date. Patologia decurge brusc, febra, dureri
puternice in reg infraorb, insomnie, inapetenta.
*Complicatii:
-sinusita, tromboflebita venei angulare, patrunderea infectiei in sinusurile etmoidale, abcesul
orbitei.
*Tratament:
-incizia mai des endobucal sau exobucal ( la situarea abcesului mai aproape de marginea
infraorb),
-drenarea plagii cu panglici de cauciuc, tratament general.
Deschiderea exo sau endobucala se face in functie de localizare si extinderea procesului septic.
Anestezia locala infiltrative prin asocierea anesteziei de conducere dupa Visnevschi. Pe cale
endobucala pterigomandibulara, se deschid supuratiile limitate in compartimentul extern, pentru
incizie de 3-4 cm dea lungul marginei anterioare a ramului ascendent mandibular dupa
sectionarea mucoase se introduce o pensa Kocher intre muschiul pterigoidian intern si fata
interna a ramului ascendent mandibular pina se patrunde in colectia purulenta. Se dreneaza cu o
lama de cauciuc. Calea endobucala retromaxilara este folosita in supuratiile localizate in spatiul
pterigomaxilar. Se face o incizie perituberozitara in fundul santului vestibular superior, sapoi se
introduce o pensa Kocher, caruia I se da o directive in sus, inapoi si inauntru, merginduse
aproximativ 2-2,5 cm, pina patrunde in colectia purulenta prin desfacerea bratelor pense se
deschide larg loja si se evacueaza colectia. Se dreneaza cu o lama de cauciuc care va fi
mentinuta 3,4 zile.
Calea cutanata este folosita in supuratiile care intereseaza ambele compartimente ale fosei
infratemporalesi in special in cazurile in care coexista si supuratii ale lojelor invecinate. Adeseori
in aceste ultime cazuri este necesar sa se asocieze inciziile cutanate cu inciziile endobucale. Pe
cale cutanata, fosa infratemporala poate fi abordata prin incizie submandibulara, cind se deschid
loja submandibulara spatiul laterofaringian si cele 2 compartimente, pterigomandibular si
pterigomaxilar.Cind supuratia se extinde in fosa temporal si obraz se pot practica incizii
suprazigomatice si subzigomatice. Inciziile exobucale se asociaza cu incizii endobucale in

supuratiile cu tendinta extensive, precum si in cazurile in cazurile dupa inciziile endo sau
exobucale evolutia procesului septic nu se opreste.
92.Abces i flegmon a logei temporale: topografia, etiopatogenia, clinica i tratamentul
*Topografie:
a.superficial:
- med: m temporal,
- lat: fascia temporala superficiala,
- sup: periostul cranian,
- inf: spatiu maseterin.
b.profund:
- med: os temporal,
-lat: m temporal,
- sup: insertia m tmporalpe creasta temporala inf,
- inf: spatiu infratemporal.
*Etiologie:
-extinderea proceselor supurative a spatiilor vecien ( in special de la nivelul spatiului
infratemporal,)
-posttraumatic,
- dupa infectii stafilococice cutanate localizate temporal.
*Tablou clinic:
- trismus intens,
-tumefactie suprazigomatic si temporal in superficial.
-In profund se asociaza alaturi de o discreta tumefactie temporala, o tumefactie perituberozitara
decelata in timpul
-endobucal: tegumentele acoperitoare congestionate, destinse si luciase, edem.
*Tratament:
-incizia cutanata suprazigomatic sau temporal paralel si ant de vasele superficiale temporale. Se
patrunde in spatiu temporal prin traversarea faciei temporale.

-drenajul prin doua tuburi de dren fixate la tegument si mentinute 48-72 ore.
-endubucal: in supuratii localizate, incizia perituberozitar, pensa patrunde lateral de procesul
coronoid in superficial, medial de coronoida in profund.
-drenaj cu tuburi de politen fixate la mucoasa si mentinute 24-48 ore. Des tuburile de dren
plasate cu un capat la nivelul inciziei cutanate si cu unul oral realizind un sifonaj.
-se asociaza cu antibioterapia, analgezice, se indeparteaza dintele cauzal.
93.94.Abces i flegmon a logei infratemporeale si fosei pterigopalatine: topografia,
etiopatogenia, clinica i tratamentul
*Topografie:
-lateral: partea interna a ramurei mandibulei
-medial: apofiza pterigoida a os sfenoid si peretele lateral a faringelui
-anterior: tuberozitatea maxilei
-posterior: apofiza stiloida a, muschii si ligamentele ce pleaca de la ea.
-sup: arcada zigomatica ,de la limita data spatiu infratempora comunica liber cu spatiu temporal
inferior, fascia bucofaringiana interna, fosa infatemporala liber comunica cu fosa pterigopalatina.
*Etiologie:
-in urma raspindirii exudatului din regiunea si patiile invecinate (pterigomandibulara,
parafaringiana, retromandibulara, jugal)
-infectie de la molarul III superior
-anestezie tuberala incorecta ( hematom postinfectional suprainfectat)
-nerespectarea regulilor de asepsie in timpul anesteziei ( ac nesteril, neprelucrarea cimpului
operator)
*Tabloul clinic:
-cefalee pronuntata, febra 39-40 grade
-dureri pronuntate de partea afectata a fetei
-trismus pronuntat
-tesuturile moi a fetei de partea afectata putin schimbata, palida
-palpato un infiltrat dureros posterior de ramul ascendent a mandibulei

-edem in regiunea jugala si temporala

-simptomul ceasului de nisip in cazui avansate
-endobucal: edem si hiperemia plicii de trecere la nivelul tuberozitatii maxilare, palpator brusc
dureros.
-stare generala grava
-schimbari din partea sistemului sanguin, devierea formulei leucocitare spre stinga, VSH marit,
leucocitoza, indice de intoxicatie marit
*Evolutie:
-depinde de starea generala a pacientului, virulenta microorganismelor
-simptoamele apar in dependenta de aparitia si avansarea noilor grupe de toxine in tesutul
inconjurator
-procesele se pot complica cu inflamatia membranei cerebrale, abces cerebral, septicemie,
tromboza sinus.
*Tratament:
-accesul catre fosa infratemporala si pterigopalatina endobucal, pe plica vestibulara, posteior
de tuberozitatea maxilei
-exobucal: regiunea angulara a mandibulei,
-sub arcada zigomatica cu acces pin incizie semilunara a ramurei mandibulei
-plaga obligatoriu se dreneaza
-des necesita unimomentan deschiderea si drenarea.

97. Abces i flegmonul orbitei topografia, etiopatogenia,

clinica i tratamentul
Regiunea orbitara= cavitatea orbitei + regiunile fetei aderente la ea. E compusa din pleoape si
cavitatea orbitara cu continutul ei. Cavitatea e impartita de fascia bulbara in zona bulbara si
retrobulbara.Straturle pleoapei: Piele tesut lax zanefig de usor infiltrabilstratul muscular (m.
orbicularis occuli) , muscii ridicatori ai pleoapelor cartilajul pleoapelor (tarsus) tunica
conjuctiva a ochiului. Orbita are forma de piramida tetraedrica cu virful spre canalul optic.

4 pereti (tetraedric): Superior=os. Frontal + aripa mare sfenoid;

Inferior=fata orbitara os maxilla+zigomatic+os palatin (foarte subtire placa

dintre orbita si sinus);
Lateral=os zigomatic+aripa mare sfenoid(orificiul zigomaticofacial si or.
Zigomatico_temporal cares in zigomatic e o cale de comunicare intre inflamtiile din loja
obrazului si temporalului cu orbita);
Mezial=apofiza frontala a maxilarului + osul lacrimal+ aripa mica a
sfenoidului+osul etmoidal (prin orificiul etmoidal antarior si posterior comunica cu sinusul
etmoidal, ultimul cu sinusul frontal, nas si genunchi .
In spatiul retrobulbar se gaseste corpul adipos cu acelasi nume, cer nu stiu cum da comunica cu
fosa temporala si de aici cu cea inratemporala si pterigomandibulara, interpterigoidiana si
pterigomaxilara.

Etiopatogenie: agentii etiologici ca si in restul abceselor si flegmoanelor sunt bacteriile care duc
la supuratie. Mai rrrar se intimpla ca direct din dintele afectat (odontogenic) inflamatia purulenta
sa difuzeze direct in orbita, in general ea difuzeaza prin caile de comunicare a orbitei cu alte
zone. Ceeel mai frecvent ea difuzeaza din:sinuzitele supurate, supuratiile fosei zigomatica,
supuratiile orazului, fosei/zonei temporale, fosa canina, infraorbitala etc. Tesutul grasos din jurul
globului si din retrobulbar se infecteaza usor si duce cel mai des la flegmonul orbital.

Tabloul clinic: In functie de locul infectarii a orbitei se si incep primele semne: edem al
pleoapelor sau se poate incepe doar cu unghiul pleoapelor fie mezial sau distal, depinde de unde
difuzeaza infectia. Odata cu asta apare si chemozis cu/fara exoftalmie. In cazul reactiei
hiperergice pleoapele se pot edema maximal cu inchiderea fantei palpebrale complete, devenind
moi, umflate, lucioase si sexy. Presiunea pe globul ocular e dureroasa, ochiul isi pierde din
mobilitate, dar se pastreaza in general reflexul fotomotor si vederea, daca ultimele 2 dispar asta
ne pune in garda la afectarea nervului optic si ai altor nervi retrobulbari. Diagnosticul diferencial
se face cu tromboflebita sinusului cavernos (este in intrebari pe undeva) si supuratiile spatiului
retromaxilar care poate fi insotit de unele semne comune clinice.
Tratamentul: In dependenta de localizare sursei de infectie difuzata se face incizia:
Se face incizia aleasa pe marginea orbitei, are o lungime de 1-3 cm, se introduce o pensa (tipa
Kocher) la 1, 2 cm in plaga si se creaza accesul la punga cu puroi, se curata bine, se inspecteaza
osul. Se pune un dren de cauciuc pe maximum 7 zile, paralel se efectuiaza tratamentul
medicamentos sistemic, aerobica, etc.

100. Abcesul limbii: topografia,

etiopatogenia, clinica i tratamentul infecie
n esuturile moi a regiunii oro-maxilofacial.
Abcesul limbii. Parenchimul lingual poate fi infectat prin difuzarea proceselor
septice din lojile nvecinate (n special, loja sublingual), prin leziuni
traumatice provocate de nepturi, corpi strini sau ulceraii produse de
dini sau prin suprainfectarea unui hematom. Supuraia poate fi localizat

lateral ntre muchii hiogloi i geniogloi, interesnd numai poriunea

liber a limbii, sau profund, central ntre cei doi geniogloi, cnd este
interesat de obicei att poriunea liber, ct i baza limbii. Clinic se produce
o tumefiere n bloc a limbii cu bombarea maxim variabil dup sediul
abcesului, marginal sau central, la nivelul vrfului sau n poriunea bazal.
Din cauza tume-faciei pe feele laterale ale limbii se observ amprentele
feelor orale ale dinilor, bolnavii in gura ntredeschis, prezentnd o salivaie
abundent iar durerile se declaneaz la cea mai mic micare a limbii,
masticaia fiind imposibil, iar deglutiia i fonaia extrem de dificile. Starea
general este alterat; datorit tulburrilor funcionale, bolnavii snt agitai.
Tulburarea cea mai grav este jena mecanic n respiraie, care poate merge
pn la asfixie. n abcesele superficiale se poate uneori depista o boltire pe
faa dorsal sau pe marginea poriunii libere a limbii, iar la palpare poate fi
perceput fluctuen. n abcesele profunde toat limba este infiltrat i
tumefiat, infiltratul extinzndu-se i n planeul bucal. Pentru precizarea
diagnosticului se poate practica puncia care trebuie efectuat imediat
naintea interveniei chirurgicale pentru a evita pericolul diseminrii infeciei.
Puncia se face cu un ac gros la nivelul bombrii maxime sau n zona n care
prin palpnre, se percepe reniten sau fluctuen pe faa dorsal a limbii sau
n anul dintre limb i planeul bucal.
Diagnostic diferenial. Se face cu tumorile maligne ale limbii care au o
evoluie mai ndelungat. Diagnostic diferenial destul de dificil se face cu
chisturile dermoide ale bazei limbii suprainfectate.Tratament. Trebuie
efectuat precoce datorit complicaiilor asfixice care pot surveni.
Deschiderea supuraiilor se poate face pe cale exobucal sau endobucal, n
funcie de localizarea procesului septic (fig. 11.10). Calea exobucal este
indicat n supuraiile bazei limbii, cnd procesul infecios are tendina
s difuzeze napoi sau cnd este infiltrat i planeul bucal. Se face o incizie
arcuat situat ntre osul hioid i menton, lung de 4 5 cm, prin care se
introduce o pens Kocher ctre baza limbii. Pentru a evita dilacerrile inutile
sau chiar perforarea limbii, pensa Kocher se introduce sub control palpatoriu,
degetul de la mna sting fiind aplicat pe faa dorsal a limbii. In momentul
n care se ajunge n colecie, puroiul se scurge pe lng minerul pensei; se
desfac braele pensei pentru a lrgi deschiderea i se dreneaz cu tuburi de
cauciuc. Calea endobucal este indicat n abcesele localizate n poriunea
liber a limbii, spre vrf sau poriunea lateral. n abcesele mai profunde
este bine ca incizia s fie precedat de puncie, iar n momentul n care s-a
aspirat puroiul, acul se las pe loc, servind drept reper pentru dirijarea
inciziei i deschiderea coleciei cu pensa. Incizia se face de o parte i de alta
a acului, avnd o lungime de 1,5 2 cm i apoi de-a lungul acestuia se
ptrunde cu o pens Kocher pn n colecie, lrgindu-se plaga att ct este
necesar pentru evacuarea puroiului. Drenajul se face cu o lam de cauciuc n
form de jgheab.

101. Flegmon hemifacial topografia, etiopatogenia, clinica i

tratamentul

Flegmonul hemifacial sau cel ce presupune jumatate de fata topografic se compune din
totalitatea lojelor si spatiilor din zona hemifaciala superficiale si profunde: loja submandibulara,
jugullara, temporata, infratemporala, pterigoidiana, infraorbitala, etc.
Etiopatogenetic se explica prin agentii traditional ca la alte tipuri de inflamatie purulenta din
zona facaiala. Prin tesuturile laxe si grase are loc difuzia usoara printre loje ca in curind sa se
extinda pe jumatate de cap. Prezinta un risc crescut de difuzare a infactiei in mediastin, riscul de
afectiuni hepato-renale, septicemii, septicopiemii, trombioflebite, meningite purulente, etc.
Clinic: Se incepe de la inflamatia purulenta a unei loje din cauze odontogene (inf periapicala, af
odontoparodontale, etc.), lipseste fluctuenta initial, rapid sunt afeectate alte zone a capului si a
fetei, are loc extinderea hemifaciala. Vizual pacientul are jumatate de fata edemata cu inceputul
submandibular inclluzind pina la urma zona temporala si chiar orbita, relieful natural al fetei este
sters, santurile (ex: geniolabial, etc.) si ascensiunile (ex: ungh. Mandibula, etc) se
sterg/omogenizeaza din cauza edemului pronuntat. Buzele si nasul la fel sunt edemate pe
jumatatea afectata. La palpare este dura zona, nu se distinge limita dintre zonele normale si cele
afectate, pielea capata o culoare cianotica din cauza diferitor dereglari locale de circulatie, dar in
general e rosietica_cianotica, intrabucal se observa o mucoasa edemata in pozitia zonei afectate
cu imprimarea dintilor pe dinsa este puhava, miros fetid, creste viscozitatea salivei, e prezent
un trismus pronuntat.
General pacientul prezinta o simptomatica de intoxicare pronuntata. Febra 40 C, Cre VSH, cres
nr. Neutrofile.
Tratamentul: se fac incizii pentru curatarea lojelor afectate de puroi si drenare:
Submandibular pentru loja submandibulara, submaseteriana si infratemporala, suprazigomatic
pentru infratemporala si temporala, temporale conform topografiei nervului facial si vaselor
pentru drenarea zonei temporale, endobucal se realizeaza incizii la undul sacului vestibula, in
regiunea tuberozitatii pentru deschiderea spatiilor profunde. In fiecare zona incizata se aplica cite
doua tuburi de drenaj si spalaturi cu ser antigangrenos, enzime preoteolitice, antibiotice. Se
asigura un tratament sistemic cu antibiotice, bacteriostatice, dezintoxicante, etc.

102. Flegmon retromandibular topografia, etiopatogenia,

clinica i tratamentul.
Topografie: limite:
Anterior=partea posterioara a ramurilor mandibulare si muschiul pterigoidian
mezial;
Posterior=procesul stiloid al piramidei temporare si anteriorul muschiului
sternocleidomastoidian;
Superior=canalul auditiv si capsula articulara temporo_mandibulara;
Inferior= unghiul mandibulei;
Extern= fascia parotido_maseterica si pielea.

Etiopatogenie: Deobicei infectarea zonei date e secundara inflamatiei in zonele adiacente

comunicante: din infratemporal, laterofaringian, pterigo_mandibular.

Clinic: Dureri spontane in zona data si mai ales la intoarcerea cap[ului, relieful ramurii
mandibulare netezit din cauza edemului, se pierde devenind o zona edemata rosietica deschisa,
lobul urechii e lateralizat, pielea nu se stringe in plica, zona este indurate, trismus pina la gradul
3, starea generala, e medie cu temperature pina la 39 grade, VSH masit, proteinurie, nr. De
neutrofile scazut, formula leucocitara crescuta numeric cu deviatie spre stinga aparitia formelor
tinere de leucocite. Stare de intoxicatie cu slabiciuni si transpiratie, prezinta pericol datorita
vecinatatii pachetului vasculo_nervos al gitului.
Tratament:
Incizia are o lungime de 4 cm si se face parallel cu marginea anterioara a m
sternocleidomastoidian posterioi de ramura mandibulei, cu o pensa se penetreaza, sau ca aishi
Se curate de beaka, apoi se pune un dren si ca la toate mai departe cu tratament genral s.a.m.d.

103.Cile de difuzare a infeciei odontogene

n esuturile moi.

a.calea transosoasa , intilnita in special in procesele care au drept

cauza afectiunile dentare apicale: infectia periapicala difuzeaza
progresiv de-a lungul canalelor Havers, care se dilate(faza
endoosoasa); germenii patogeni, impreuna cu puroiul traverseaza
astfel osul maxilar si ajunge sub perioast, pe care la inceput il
decoleaza(faza subperiostala) si apoi il erodeaza, deschizind-si drum in
tesuturile moi maxilare,(faza de supuratie sub-mucoasa sau de
difuzare in lojile perimaxilare).
b. calea sub mucoasa, intilnita in procesele supurative care au drept
cauza afectiunile parodontale, accidentele de eruptive a dintilor,
fracturile maxilare: infectia se dezvolta la nivelul unei pungi pioreice,
sub capisonul mucos intre mucoasa si os; mucoasa este decolata,
procesul supurativ localizindu-se superficial si avind chiar posibilitatea
de a se deschide spontan.
c. caile limfatice si venoase, situatie mai rar intilnita in cazurile in
care infectia faringoamigdaliana, dentoparadontala sau osoasa
difuzeaza prin vasele limfatice, localizindu-se in lim-fonodulii
perimaxilari, sau prin vene, realizind insamintarea fleboflegmonoasa.
d.calea directa intilnita in supuratiile care au drept cauza punctiile
septic, prezenta de corpi straini.
La maxila difuzarea infectiilor se face catre Vestibular : radacinile
incisivilor centrali, caninilor
si premolarului 2.

Cu exceptia celor plecate de la incisivii laterali si radacinile palatinale a

molarilor si premolarului 1, ce evolueaza s

pre bolta Palatina. Radacinile caninilor favorizeaza difuzarea infectiei catre

obraz si orbita.

La mandibula difuzarea se face spre Vestibular de la incisivi pina la

primii premolari.Premolarii secunzi

si primii molari au radacinile in mijlocul procesului alveolar, iar molarii 2 si

3, apropiate de tabla linguala.

Anatomia fetei si gitului favorizeaza raspindirea infectiei in diferite

regiuni anatomice. Pe fata si git sunt multe spatii anatomice umplute
cu tesut adipos care comunica una cu alta, atit la suprafata cit si la
adincime. Trecerea infectiei dintr-o regiune in alta poate fi pe diferite
cai, prin continuitate, prin parcursul placilor fasciale, pe parcursul
vaselor sanguine, a nervilor, pe suprafetele osului. Spatiile interfasciale
sunt umplute cu tesut celuloadipos, deaceea ele au un rol important in
raspindirea infectiei cu atit mai mult ca ele sunt strabatute de vase si
nervi care favorizeaza difuzarea infectiei dintr-o loja in alta.

Etiopatogenia.Procesele infectoase ale tesuturilor moi perimaxilare au

urmatoarele cauze:
a.leziunile dentoparodontale sunt cel mai frecvent cauza proceselor septice
permaxilare :caria penetranta cu gangrena complicata cu parodontita
apicala,pungile parodontale adnci cu traiect serpiginos,dintii cu modificari
pulpare fara carii evolutive,fracturile dentare,accidentele de eruptie a dintilor
temporari sau permanenti;
b.leziunile traumatice:astfel fracturile portiunii dentare a maxilarelor se pot
infecta ,din focarul de fractura fiind nspmantare spatiile perimaxilare;
c.osteomelita maxilarelor este nsotita adeseori se supuratii in partiile
moi,de multe oriosteomelita debuteaza printr-o supuratie perimaxilara.
d.litiaza salivara infectata poate nsamanta lojile din imediata vecinatate a
glandei (submaxilara,sublinguala,parotida) e.tumorile maxilarului,in special
chisturile se pot suprainfecta,germenii patogeni nsamntnd partile
moi,perimaxilare.
f.corpii straini patrunsi accidental prin mucoasa sau tegumente pot fi cauza
unor procese septice perimaxilare.
g.infectiile faringoamigdalie se pot difuza in tesuturile perimaxilare urmnd
nsa,cel mai frecvent,calea vaselor limfatice;
h.furunculele si piodermitele fetei,gtuluisi pielii capului pot constitui
cauyele unor complicatii septice in lojile perimaxilare;
i.complicatiile anesteziei loco-regionale:daca nu se respecta strict regulile n
timpul punctiei anestezice exista toate conditiile aparitiei unor
supuratii,fiindca cunoscute aceste supuratii cu caracter grav dupa anestezii
tronculare periferice la tuberozitate sau la spina Spix
j.complicatiile extractiei dentare aceasta putnd deveni cauza unor supuratii
perimaxilare in cazurile n care nu s-a ales momentul cel mai potrivit pentru
efectuarea ei cand dupa extractie nu s-au ndepartat elementele patologice
din alveola sau n urma extractiilor traumatizante;
k.complicatiile diferitelor tratamente stomatologice:pot produce

secundar,infectii perimaxilare.
Localizare infectiilor este dependenta de o serie de factori,si
anume:grosimea si structura tablelor osoase n raport cu radacinile dintilor
;dispozitia partilor moi ai structura lojilor perimaxilare ;insertia mucoasei
mobile n raport cu axurile dintilor si insertiile muachilor perimaxilari.Clinic
procesele infectioase nespecifice ale partilor moi perimaxilare sunt
sistematiyate astfel:abcese periosoase,ale lojilor superficiale,ale lojilor
profunde;flegmoane ,limfadenite supurate,fistule cronice cutanate sau
mucoase.

104.Metodele de anestezie utilizate n

infecia a regiunii OMF.
Se utilizeaza toate tipurile de anestezie, cu o anumita exceptie daca avem
un proces inflamator difuz se va opta pentru anestezie
generala.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

106.reabilitarea bolnavilor cu complicaii a regiunii omf:

Reabilitarea reprezinta o forma de asistenta medico-sociala complexa, dar in acelasi timp
unitara in conceptie, care se desfasoara continuu si are ca scop final reintrarea deficientilor in
societatea productiva, mijloacele ei de actiune urmarind obtinerea unor valori optimale ale
tuturor celor patru parametri vitali ai oricarui individ : capacitatea morfo-functionala, starea
psihica, pregatirea profesionala si conditia sociala.
La baza reabilitarii bolnavilor cu osteomielita se impugn 2 directii principale:reabilitarea
medicala si sociala.
Obiectivul medical consta in reabilitarea maximal a functiilor pierdute sau a celor slabite dupa
osteomielita .Acest lucru se realizeaza in mai multe etape:
1reabilitarea precoce
2.reabilitarea va fi efectuat pe etape de la debut pina la tratamentul definitive al maladiei
3.reabilitarea cu luarea in seama a particularitatilor fiecarui individ in parte.

109.Complicaiile generale ale afeciunilor

inflamatorii ale regiunii oro-maxilo-faciale ,
clinica i diagnoctica.
Infectiile bacteriene acute generalizate sunt la ora actuala manifetari
frecvente ale procesului infectios. Tratamentul antibiotic incorect administrat,
terapia imunodepresanta, erorile diagnostice constituie conditiile in care se
dezvotla cu usurinta infectii generalizate. Sub termenul de infectii bacteriene
generalizate se includ bacteriemia, septicemia, endocardita bacteriana
acuta. Implicarea diferitor bacterii in etiologia bacterieimiei septicemiei si

endocarditei bacteriene este determinata atit de factori apartinind

organismelor cit si de factori din mediul inconjurator si anume:

Fluctuatiile spontane care au aparut in incidenta diferitor agenti

etiologici ca si in severitatea infectiilor
Impactul medicamentelor antimicrobiene asupra florei patogene a
bolnavilor
Schimbare susceptibilitatii organismelor umane la infectii
Comportamentul favorizat infectarii al unor categorii de
populatie(toxicomani si homosexuali)

Etiologia: coci gram pozitivi

Stafilococi
Bacilii gram negativi
Bacteriile anaerobe.
Bacteriemia- cea mai frecventa dintre infectiile acute generalizate
presupune existenta tranzitorie a bacteriilor in singe insotita sau nu de
semne clinice.(febra, frison soc)
Septicemia- cea mai severa dintre infectii, presupune preexistenta unei
porti de intrare si a unui focar infectios, preexistenta persistenta. si
multiplicarea germenilor patogeni in torentul circulator, constituirea de
metastaze septice in plamini ficat rinichi etc.
Endocardita bacteriane este o septicemie in care particularitatea consta
in dezvoltarea procesului infectioe la nivelul endocardului.
Clinica- difera in functie de germenul etiologic. Febra constituie un semn
constant intii, in majoritatea cazurilor ea este insotita si de frison, in
bacteriemie exotoxinele induc hipotensiunea, apare febra voma diaree. In
bacteriemie cu germeni pozitivi endotoxinele induc tulburari care conduc la
inflamatie, fibrinoliza, alterarea mec de coagulare
Septicemia este insotita de leucocitoza polinucleoza si vsh crescut,
constituirea metastazelor pulmonare, osoase, endocardiene, sindromul de
coagulare diseminata intravasculara.
Diagnosticul se va face pe baza examenelor clinice si paraclinice pe baza
examenlui citologic al singelui prin izolarea agentului patogen din singe. Sau
din colectiile purulente. Diagnosticul pozitiv al septicemiei nu constituie un
domeniu de controversa principalul e de a sesiza momentul generalizarii
infectiei(febra frison, hipotensiune, soc hepatomegalie).
Ca o complicatie avem socul in cursul infectiilor:

Socula cardiogen

Socul normovolemic
Socul hipovolemic
Soc anafilactic.

Alte coplicatii locale ca consecinta a proceselor infectioase in regiunea OMF

poate sa fie: meningita acuta bacteriana, abcesul cerebral, troboflebita de
sinus cavernos., flebitele endocraniene. In urma osteomielitei poate avea loc
fracturi de mandibula sechele etc.

110. Mediastenita odontogena:

etiopatogenia, clinika, diagnostikul,
tratamentul...
Mediastenita este o inflamatie acuta purulenta a tesutului celular
mediastinal. Mediastenita poate fi provokata de flegmoanele odontogene
profunde, infectia raspindinduse prin spatiile inter fasciale,si inter muskulare.
Mediastenitele odontogene se dizvolta in rezultatul raspindirii exudatului
purulent dela flegmoanele paraesofagiene, si a planseului cavitatii bukale, pe
traektul paketului vasculo-nervos a gitului si a fasciei pretraheale.
Experientele au demonstrat, ca raspindirea puroiuluiin procesele
inflamatorii a plansheului cavitatii bucale, si a gitului, se raspindeste prin
kontakt, prin spatiile fasciale profunde,si prin spatiul previsceral si fisura
vaskulara camunica cu mediastinul anterior, iar prin spatiul retro visceral, cu
mediastinul posterior. De mentionat ca in majoritatea kazurilor apar
mediastenitele anterioare. Mediastenitele odontogene pot aparea imidiat si
sa se dizvolte paralel cu flegmoanele a plansheului bukal si a gitului din
aceasta kauza diagnostikarea lor e complicata.
Ca un indice al mediastenitei odontogene este ca ne catind la ceia ca
focarul primar infectios a fost deschis,si bine drenat, si efectuarea
tratamentului antiinflamator,dezintoxicant, atibacterial,si.a. a fost efectuata
adecvat, insa starea generala a bolnavului se inrautateste. Febra 39-40`C
,frisoane, ameteli, slabiciune generala. Pulsul 110-140 bat/min, filiform,
aritmic. Respiratia ingreunata, superficiala, 45-50 de acte/min. Unul din
simptomele de baza a mediastenitei purulente este durerea retro sternala
sau in interiorul cutiei toracice.in cazul flexarii capului pe spate durerea
creste (simptomul Gherke), durerea creshte si la inspirul profund, si in tipul
actuluide deglutitie. Tusea permanenta inrautateste starea generala a
bolnavilor. Pozitia pacientuluieste fortata. Pacientul sta cu capul aplecat in
jos,sau culcat pe o parte cu picioarele apropiate de abdomen, si barbia spre
piept. In singe se depisteaza o leucocitoza pronuntata. In diagnostikarea
mediasteniteiun rol important il joaka rentghenografia care de obicei se
efectuiaza in 3-i planuri(anterior, lateral, tangential). Pe cliseul rengenologic
se depisteaza largirea umbrei mediastinului, shi exsudat in cavitatea
pleurala. P-u depistarea dinamica a procesului rentghenografia se repeta
peste 2-3 zile. La bolnavii cu procese imflamatoro purulente difuze, a
tesutului fetei si gitului, ce se raspindesc asupra mediastinului, e depistata o

dishomeostazie pronuntata, ca urmare apare o acidoza metabolica

decompensata cu alement respirator. In momentul culminant al bolii e
observata hipercoagulabilitatea sangvina. In timpul tratamentuluicomplex
indicii coagulagrameiscadeausi pina la vindecarea completa revineau la
normal. De aici rezulta ca bazinduse pe acest indice putem prognostica
eficienta tratamentului. Rezultatul mediastenitei purulente intr-o mare
masura depinde de diagnostikarea la timp. Si ca rezultat teratamentul
rational trebuie sa contina terapie complexa, madiastinotomia si o terapie
intensiva; antibacteriana si dezintoxicanta.
Interventia kirurgicala trebue de efectuat imediat dupa diagnosticarea
mediastenitei. Cea mai raspindita este mediastino tomia dipa Razumovski,
(mediastino-tomia prin git) aceasta operatie e efectuatacel mai des in
mediastenitele odontogene, si cele prin kontakt. Interventia kirurgikala dupa
razumovski are drept skop krearea accesului la mediastinul superior si cel
mediu, drenarea spatiilor mediastinale prin tuburile din polietilena sau
policlorvenil, prin care se efectuiaza si spalaturile spatiilor mediastinale cu
antibiotice si antiseptice. Kanshin si coautorii recomanda spalarea spatiilor
mediastinale cu solutie de furacilina de 1:5000. Spalaturile permanente cu
aspirtie minutioasa, au dus la scaderea numarului de kazuri letale, si la
micsorarea timpului de tratament in stationar cu 10- e zile. Prognosticu
mediastenitei odontogene este foarte negativ (din 6 pacienti 5 au decidat) la
cei decedati, la otopsie sa depistat: pleurita purulenta, pericardita purulenta,
scimbaridistroficepronuntate in renichi si ficat.

111.Septicemia : etiologie, clinica,

diagnostic, tratament
O boala infectioasa generala determinate de microorganism patogene, pe
fonul reactivitatii schimbate a organismului, caracterizata prin: poarta de
intrare, focar septicemic, prezenta germenilor in singe, metastaze septic.
Etiologie: cel mai des stafilococul auriu, streptococci, pneumococi, mai rara
neisseria. Germenii anaerobi, bacilli gram pozitivi, negative, streptococul
anaerob.
Clinica : depinde de natura agntului patoge, situatia focarului septic,
legatura lui cu circulatia generala si starea de rezistenta a organismului
invadat. Febra cu frisoane. Hepato-spleno-megalie. Eruptii cutanate, leucoza,
creste VSH, hemocultura pozitiva, hipotensiune, soc, semen clinice ale
metastazelor septic in organe.
Diagnostic:

Hemocultura pentru germenii aerobi, anaerobi si cei ce se dezvolta in

CO2
Prezenta factorilor patogeni si a reactivitatii schimbate a
organismului(administrarea de citostatice, corticosteroizi,
imunodificienta)
Prezenta celor 4 factori patogeni caracteristici

Diagnoistic diferential cu : -febra tifoida si paratifoida

-infectii sistemice cu salmonella
-bruceloza
-TBC
Tratament:
-asanarea chirurgicala a focarului septic(chiuretaj, drenaj, antibiotic local)
-mai intii antibiotic de spectru larg (gentamicina+penicilina; eritromicina+
cotrimaxazol) apoi se face antibioticograma si alegerea antibioticului
respective
-tretament cu antibiotic inca 10-14 zile dupa disparitia simptomelor
Pt stafilococ oxacilina/meticilina,gentamicina
Pt pneumococ, streptococ beta-hemolitic penicilina G in doze mari 6-12
mln / 24 ore
-terapia de sustinere: gama-globuline, in stare de soc- corticoterapie
- reechilibrarea acido-bazica si hidro electrolitica
-tratamentul insuficientei circulatorii, oxigenoterapia, tratamentul
insufiecientei renale acute.

120, Limfangita: etiologie, patogenie, clinica

si tartament
Inflamatia vaselor limfatice.
Se intilneste foarte rar in teritoriul OMF, din cauza lungimii si calibrului
redus a vaselor limfatice.
Etiologie: -cel mai frecvent este infectia locala , in special data de
streptococul beta-hemolitic.Alti germeni patogeni: stafilococo,streptococci,
pneumococi
-secundara unor infectii din teritoriul drenat
-procese inflamatorii dento-paradontale:
*gangrene simpla

*gangrene complicate cu paradontita apicaala

*paradontite marginale
*pericoronarite
-gingivostomatite
-amigdalite acute si cornice
-inflamatii ale tegumentelor(acne,piodermita, furuncul)

121 Limfadenita acuta,etiologie, clinica si

tratamentul
Inflamatie acuta a ganglionilor limfatici.
Etiologie: -cel mai frecvent este infectia locala , in special data de
streptococul beta-hemolitic.Alti germeni patogeni: stafilococo,streptococci,
pneumococi
-secundara unor infectii din teritoriul drenat
-procese inflamatorii dento-paradontale:
*gangrene simpla
*gangrene complicate cu paradontita apicaala
*paradontite marginale
*pericoronarite
-gingivostomatite
-amigdalite acute si cornice
-inflamatii ale tegumentelor(acne,piodermita, furuncul)
Clinica: debutul- un nodul de dimensiuni mici cu tegumentul acoperitor
normal colorat, la palpare- putin dureros, elastic, mobil in raport cu tesuturile
di jur. Ulterior nodulul creste in volum, congestia tegumentului acoperitor, si
a celui inconjurator. Relieful facial e estompat din cauza tumefactiei si
edemului inconjurator. In aceasta faza palparea e dureroasa, ganglionul
devine fluctuient la locul de bombare maxima si adherent la tesuturile
inconjuratoare, datorita periadenitei. Starea generala febra, indispozitie,
frison.
Tratament conservative:

-tratarea focarului de infectie

-antibiotice (10-14 zile)
-vaccinuri polimicrobiene

Antidolorante:
Antihistaminice:
Antipiretice:
Dezintoxicarea-picurtori
Imunostimulante: dicaries,
Vitaminoterapia: Vit. A, B2, B2, C, PP,
Electroforeza cu caliu iod, cu dimexid, fermeni.
Razele ultrascurte,
Alimentaia: lactate, vegetale,
Pansamente cu dimexid.

Chirurgical:
In faza supurata- punctia si evacuarea puroiului; in cazul unei colectii mici
bine delimitate drenaj filiform cu ac sau fire de setolina sau nylon; in
colectiivoluminoase deschiderea chirurgicala si drenajul.

drenarea abceselor;
Limadenita cronic-nlturarea cu capsul
extracia dintelui; tratamentul endodontic;
tratarea alveolitei;pericoronarectomia;
Chistotomia;Chistectomia;imobilizarea fracturii;

124. Furuncul: etiopatogenia, clinica,

diagnosticul...
Furunculul este un proces inflamator purulent al foliculului pielos i
esuturilor nconjurtoare. Ulterior inflamaia se rspndete pe glanda
sebacee i esutul conjunctiv nconjurtor.
Etiologie: Furunculul cel mai des este provocat de stafilococul auriu i mai
rar de stafilococul alb.Se relateaz i cazuri de implicare a altor germeni (ex.
streptococul beta-hemolitic). Factorii predispozani, sunt microtraumele i
murdria suprafeei pielii, murdria pielii cu particule aspre de praf (var,
cement, crbune) ndeosebi n combinarea cu microtraume n timpul
brbieritului sau strivirea acnelor. Un rol important n apariia furunculelor i
furunculozei l are scderea forelor protectoare a organismului ca rezultat a
bolilor cronice, avitaminozei, diabetului zaharat, condiiilor meteorologice

nefavorabile, rcirea sau supranclzirea corpului, dereglrilor sistemului

nervos, endocrin.
Furunculele feei de obicei se localizeaz n regiunea buzei, mentonier,
nasului, mai rar n regiunea frontal i jugal.
Tabloul clinic
I faz (Infiltrativ)- apare hiperemie i edem fr limite clare, cu dureri
nensemnate. Timp de 1-2 zile n regiunea foliculului pielos se formeaz un
nodul limitat, esuturile nconjurtoare se infiltreaz, hiperemia pielii n
regiunea afectat se nteete i apar dureri pronunate. Specificul
furunculelor feei este c prezint un edem pronunat a esuturilor, ce
nconjoar nodulul deoarece esutul subcutan este frmicios.
II faz ( Abcedant)- caracterizeaz prin apariia puroiului i necrozei.
Peste 3-4 zile dup nceputul afeciunii apare o dezintegrare purulent a
esuturilor, care clinic se manifest prin fluctuaie. Dup deschiderea
furunculului se elimin cantiti variate de puroi cu snge. n regiunea
defectului epidermului se observ burbionul necrotic a furunculului- capul,
care se nltur uor cu pinceta. Dup aceasta apare un ulcer cutanat cu
esut granulos, infiltraie i edem a esuturilor nconjurtoare. Dup terapie
intensiv efectuat la timp, infiltraia tegumentelor treptat scade i procesul
parcurge ulterior fr abcedare.
etapa III- e caracteristic regenerarea plgii cu formarea cicatricei. n cazul,
cnd are loc acumularea puroiului i liza burbuionului necrotizat, apare
furunculul abcedant.
La aceti pacieni apare cefalee, frisoane, fatigabilitate general, toate
acestea fiind simptomele intoxicaiei. Cel mai grav parcurg furunculele n
regiunea buzei superioare, n regiunea triunghiului nazo-labial, n aceste
cazuri pot apare complicaii grave (tromboflebita venelor faciale i sinusului
cavernos, septicemie, meningoencefalit). Aa furuncule au denumirea de
furuncule maligne Dezvoltarea grav a frunculului apare de obicei
dup ncercarea strivirii la etapa iniial infiltrativ a afeciunii. Furunculul
poate fi solitar, dar uneori pot s apar concomitent sau apar multe focare
unul dup altul n diferite regiuni (frunculoza). Furunculele de obicei sunt
nsoite de limfadenit regional, supuraia nodulilor limfatici apare rar.

125. Carbuncul: etiopatogenia, clinica,

diagnosticul.
Carbuncul este o inflamaie acut purulent necrotic a ctorva foliculi
pieloi i glandelor sebacee cu formarea infiltratului i necrozei difuze a pielei
i esutului adipos subcutanat.
Etiopatogenia ca si la furuncul...

Dezvoltarea carbunculului ca i a furunculului se ncepe cu formarea

pustulei, dar la carbuncule brusc apare infiltrat dureros, care se rspndete
nu numai pe piele, dar i n esutul adipos subcutan. Pielea deasupra
infiltratului este de culoare cinuiu-roietic.
Pentru carbuncule e caracteristic apariia ctorva focare pio-necrotice,
ulterior n regiunea central a carbunculului apare ramolirea i detaarea
esutului necrotic.
Carbunculele feei sunt nsoite de obicei de limfadenit regional. Starea
pacienilor e grav, febr 39o-40oC cu frisoane pronunate. Apar i alte
simptome (leucocitoza pronunat, devierea formulei leicocitare spre stnga,
creterea brusc a vitezei sedimentrii hematiilor, paliditatea esuturilor).
Carbunculele feei mai des dect furuncule se complic cu tromboflebita
venelor faciale i sinusului cavernos, septicopiemie.
Tromboza venelor faciale i sinusului cavernos cel mai des apar ca
complicaii a furunculelor i carbunculelor. n patogeneza tromboflebitelor
venelor faciale i sinusului cavernos are un rol deosebit prezena reelei dese
a vaselor limfatice i venoase cu anastomoze multiple, comunicarea venelor
feei, cavitii nazale, fosei pterigopalatinale cu venele orbitei, sinusului
cavernos, scderea reactivitii dup afeciuni virale, alergie microbian i
autoalergie la procese inflamatorii a regiunii maxilo-faciale. Anastomoza
principal ntre venele profunde a feei cu venele orbitei, venelor durei mater
cu sinusul cavernos este vena orbital inferioar. n anastomozele venelor
feei cu sinusurile durei mater supapele aproape lipsesc.
Direcia circulaiei sngelui n vene n timpul proceselor inflamatorii se
poate schimba. n condiiile obinuite sngele se scurge din orbit prin vena
angular n vena facial. n cazul proceselor inflamatorii n regiunea buzei
superioare sngele pe vena angular se poate scurge n venele orbitei,
adic n direcie invers dect cea fiziologic.
Complicaii dup furuncule i carbuncule:
Pentru tromboflebita venelor faciale este caracteristic prezena
cordonului (aderena ) esutului infiltrativ dureros pe proiecia venei angulare
sau faciale. n cazurile afeciunilor date apar i schimbrile hemostazei: se
scurteaz timpul coagulrii sngelui venos, se mrete cantitatea
fibrinogenului sngelui, apare fracia fibrinogenului B, crete activitatea
factorului XIII, se inhib fibrinoliza.
Cea mai grav complicaie a tromboflebitei venelor faciale este tromboza
sinusului cavernos, care se refer la complicaii intracraniene. La aceti
pacieni de obicei apare cefalee pronunat, dureri acute n regiunea globilor
oculari, fatigabilitate, frisoane, febr 38-40 . Schimbri locale- edem i
hiperemie a pielei pleoapelor i regiunii frontale, infiltraia esuturilor moi ale
orbitei, exoftalmie, dilatarea pupilei i hiperimia fundului ochiului.
Simptomele indicate pot progresa i pe partea contralateral a focarului. n

sngele periferic numrul leucocitelor ajunge pn la 15-20 109/l, VSH se

mrete pn la 40-60 /h.

126. Tratamentul conservativ si chirurgical a

furunculului, si carbunculului...
Tratament
n ambulator de obicei se trateaz furunculele fr complicaii la etapele
iniiale. n primul rnd e necesar de nlturat orice excitant extern
brbieritul, traumarea tegumentelor n regiunea furuncului, aplicarea pe
focar i esuturile nconjurtoare a pansamentului cu semialcool 3-5 zile, pe
o or nu mai mult, ca s nu fie provocat arsur sau iritaia pielii.
Furunculele n faza a II i carbunculele se trateaz n staionar. Terapia
general asigur lupta cu infecia (inhibarea activitii microorganismelor) i
intoxicaia.
Terapia local n faza acut a afeciunii se petrece pentru drenarea
puroiului i exsudatului din focarul purulent.
Terapia antibacterian:
Antibiotice de spectru larg pn la aprecierea sensibilitii prin ATB-gram

Ceftriaxon 1g-2ori n zi
Eritromicin 0,5x4 ori pe zi (din spectru ingust)

Dezintoxicaie 30 60 ml de lichid/kg corp

Sol. Refortan 6%
Sol. Guicosae10% (dup controlul glicemiei)
Sol.fiziologic
Sol. Ringer

Tratament desensibilizant

Dimedrol, suprastin, fencarol.

Cu scopul profilaxiei trombozei sinusului cavernos se indic anticoagulante

cu aciune direct:

2500-5000 UI Heparin i/v de picurat cu intervale 4-6 ore, dup aceea

i/m.

Cu scopul scderii activitii factorului XIII i ridicarea fibrinolizei se indic

acid nicotinic cte 0,05g 1-2 ori pe zi.
Tratamentul chirurgical al furunculelor feei se efectueaz n cazurile
abcedrii, dup incizie cavitatea se dreneaz, se aplic pansament cu
unguentum levomicoli. La carbuncule se efectueaz deschiderea larg a
infiltratelor. Ca terapie stimulatoare nespecific se utilizeaz hemotransfuzie
cuPirogenal, Prodigiozan, Imunofan 0,005% - 1ml i/m.
Imunoterapia activ specific se efectueaz cu antifagin stafilococic,
bacteriofagi, anatoxin stafilococic.
Imunoterapia specific pasiv se efectueaz cu plazm antistafilococic
hiperimun i cu gamaglobulin, care are o aciune antistafilococic
specific.
Fizioterapie

Ultrasonografie peste 1-2 zile dup scderea eritemului.

Pentru rezorbia infiltratului se indic parafinoterapie, electroforeza cu

lidaz.

127 Clasificarea infectiilor specifice a

regiunii OMF
Sifilisul, actinomicoza cervico-faciala si tuberculoza
Sifilisul:
poate fi transmisa prin contagiune si congenital. In functie de leziunile
caracteristice prezinta 3 perioade:
s. primar eroziuni neinflamatorii ale epiteliului
s.secundar- apar sifilide, leziuni eritematoase, erozive cheratozice
s.tertiar tuberculi si gome sifilitice
TBC:
Dupa localizare: -tesuturile moi ale cav. Bucale -limfonoduli
maxilare gl.salivare

-oasele

TBC a oaselor maxilare : -forma exudativ-cazeoasa(in defectele osoase se

formeaza cazeum)
-formaproductiv-proliferativa(se formeaza tesut de granulatie si creste
volumul osului)

Dupa localizare: -forma central(localizata in mandibula)

Forma alveolara (pe procesul alveolar)

Forma subperiostala

Poate fi: -primara - secundara unei infectii localizate in alta parte a

organismului
Actinomicoza
****Clasaificarea:

1. Dermala
2. Subdermala
3. Submucosala
4. Mucosala
5. Granulom odontogenic actinomicotic
6. Subdermaal-musculaar
7. Periostului
8. Actinomicoza nodulilor limfatice
9. Actinomicoza maxilarilor
10. Actinomicoza organelor cavitii bucale glandelor salivare, faringine.

Dupa localizare: - a partilor moi

-osoasa: *forma rarefiata(rarefiere progresiva osoasa)
*forma pseudoneoplazica (osul se ingroasa)

128. Actinomicoza cervico-faciala:

etiopatogenia, clinica tratament...
Este o infecie micotic, comun omului i animalelor, produs de bacterii
din genul Actinomyces.
Statistica: n regiunea cervico-facial este de 4 ori mai mare dect n restul
organismului, 75% ocup regiunea perimandibular din teritoriu maxilofacial.
Microbiologia: Actinomyces bovis (1878), Actinomyces israeli (1898),
Actinomyces naeslundi (1951), Actinomyces odontolitycus (1958),
Actinomyces viscosus (1969),

Etiologia Cavitatea carioas, pungi parodontael, tartru, traum,

osteomielit, Calea de ptrundere: carie, pungi gingivale, plag osteomielit,
traum.
Anatomia patologic:Leziunea este alctuit din trei straturi; zona centrului
cu puroi; stratul celular mononuclear de tip epitelioid plasmatic; ntre aceste
straturi se gsete stratul intermediar - de resturi nucleare, citoplasmatice,
celule gigante. Centrul nodulului se rmolete, abscedeaz, fistuleaz
spontan, n timp ce la periferie se formeaz noi noduli, care evolueaz spre
absces, Astfel lizeaz esuturile prin continuitate, n leziuni se gsesc sub
forma unor grungi mici de culoare alb-glbuie, de o duritate variabil, care
reprezint o reea de filamente distinse n stea.
****Clasaificarea:

11.
Dermala
12.
Subdermala
13.
Submucosala
14.
Mucosala
15.
Granulom odontogenic actinomicotic
16.
Subdermaal-musculaar
17.
Periostului
18.
Actinomicoza nodulilor limfatice
19.
Actinomicoza maxilarilor
20. Actinomicoza organelor cavitii bucale glandelor salivare, faringine.
Clinica:Debutul lent, fr semne caracteristice. Pot aprea sub forma unui
tumefacii nodulare puin dureroase, cu evoluie lent, nfiltrnd esutul din
jur i rmolinduse n centru unde apare fluctuen. Alteori cu debut (mai rar)
acut care dup deschiderea chirurgical ori spontan i ndeprtarea
factorului cauzal, continu se evolueze cronic. Pielea capt o culoare roieviolacee. Starea general este rar afectat. Prin fistule se scurge o cantitate
redus de secret purulent, seros, nelegat, coninnd grunji alb-glbui.
Fistulele avanseaz n profunzime , formnd buzunare, unele se nchid altele
se deschid. Pielea cu un aspect violaceu, marmorat, destinse, se subiaz,
pielea lund aspectul de stropitoare, prezentnd ntre cute fistule. La
palpare tumefacia este dur, slab dolor, care altereaz cu zone de
fluctuen superficial (ca la carbuncul). Caracteristic pentru actinomicoz
este acutizarea.
Diagnosticul: 1. Datele clinice - prezena grungilor n secret. 2. Orice proces
infecios care dup deschidere, nlturarea cauzei continu s evolueze
subacut, se suspect un proces specific. 3. Examenul microbiologic. 4.
Examenul histopatologic. 5. Reacia intradermic cu actinolizat.
Diagnosticul diferenciat: infeciunile perimaxilare, dermatoze cervicofaciale, tuberculoze, sifilisul, tumori,
Evoluia: Debutul este lent, fr semne caracteristice. Poate aprea sub
forma unei tumefacii nodulare, nedureroas, cu evoluie lent, cu

infiltrarea esuturilor din jur, fluctuent central. Alteori apare sub forma
unei supuraii perimaxilare care dup deschiderea chirurgical sau spontan
continu s evolueze cronic, esuturile indurndu-se, iar pielea primind o
coloraie roie-violacee. Starea general n cele mai multe cazuri nu este
afectat.
n perioada de stare, actinomicoza se prezint sub forma unei tumefacii
dure, lemnoase pe care se formeaz abcese mici, ovalare, n diferite stadii de
evoluie. Tegumentele snt puternic congestionate la nivelul tumefaciei, iar
ntre abcese pielea se ngroa i ader n profunzime. Palparea este de
obicei nedureroas, aprnd zone de duritate, care alterneaz cu zone de
fluctuen la nivelul abceselor. n stadii mai avansate, datorit subierii pielii,
abcesele se deschid spontan, rmnnd fistule, pielea lund aspectul de
stropitoare". Prin fistulele cutanate se scurge o cantitate redus de secreie
purulent caracteristic, seroas, coninnd grunji alb-glbui asemntori
polenului. Unele dintre fistule avanseaz spre profunzime, realiznd
adevrate buzunare, mai mult sau mai puin adnci, n timp ce alte fistule se
nchid n mod spontan. n acest stadiu, pe o baz de esut indurat, alturi de
fistule i de cicatricile rmase dup nchiderea lor, se pot gsi abcese n
formare sau pe cale de fistulizare; pielea are un caracter violaceu, marmorat.
Tratamentul: Tratamentul general const din iodur de potasiu 48 g/zi.
Cu bune rezultate se folosesc antibioticele i chimioterapicele n funcie de
antibiogram. Snt active penicilina CIO20 de milioane de uniti), streptomicina, hidrazida, sulfonele; asocierea acestora cu preparatele cortizo- nice
d rezultate mai bune.
Local se va face deschiderea i aerisirea tuturor abceselor colectate,
i ndeprtarea factorului cauzal. Abcesele larg deschise snt pansate de 2-3
ori pe zi cu mee mbibate n soluii de proteinat de argint 1% (protargol).
Excizia chirurgical este indicat doar n formele strict limitate. In formele
rezistente la terapia local, unii autori recomand radioterapie n doze de
10002000 rad.

149. Chiuretajul periapical.Indicatii, tehnica

Consta in chiuretajul unui focar cronic periapical si a apexului dintelui
respective, precedata sau concomitenta cu o obturatie endodontica corecta.
Indicatiile: sunt limitate,si sunt bazate pe examenul clinic si radiologic.
-intoleranta materialului de obturatie care a depasit apexul, mai ales in
cazul unui canal radicular larg cind o cantit mare de obturatie a depasit
apexul
-leziuni periapicale (sa se faca si rezectia apicala)
Tehnnica:

Pregatirea cimpului operator, anestezia, incizie curba cu convexitatea spre

fundul de sac vestibular, incizia partilor moi trebuie sa fie mai mica decit
plaga osoasa, astfel ca sutura sa fie pe plan dur.Decolarea lamboului
mucoperiostal si mentinerea sa departata cu un fir de matase. Cu o freza
sferica se fac orificii pt a delimita zona de rezectat, trepanarea se face cu
dalta si ciocanul. Expunerea apexului si spatiului periapical, se indeparteaza
materialul strain si tesutul pathologic atit din jurul apexului cit si de pe
acesta si se sutureaza plaga.