Arhivele comunismului: societatea refugiatilor transnistreni (1921-1940) si soarta

membrilor ei
Mihai Tasca,

In perioada interbelica, in Basarabia au activat doua organizatii constituite de moldovenii de peste Nistru care au
evadat din ,,raiul bolsevic". Dupa ocuparea teritoriului dintre Prut si Nistru de catre sovietici, initiatorii si
membrii asociatiilor au fost condamnati la moarte sau trimisi in gulag.
Dupa 1918, organele de reprimare sovietice de peste Nistru au urmarit in permanenta ce se intampla in
Basarabia. Fiind o societate democratica si deschisa, cele mai importante evenimente politice, economice,
sociale etc. care aveau loc in aceasta regiune erau reflectate in presa. NKVD a contabilizat aceste
informatii si dupa 28 iunie 1940 le-a folosit drept probe pentru arestari, iar justitia sovietica - pentru
condamnare. In baza unor astfel de "probe" NKVD a intentat un dosar penal impotriva membrilor
asociatiilor refugiatilor transnistreni.
Miscarea de emancipare nationala declansata pe malul stang al Nistrului (Transnistria) dupa revolutia din
februarie 1917 de la Petrograd avea toate premisele sa se transforme intr-o miscare de eliberare nationala
similara celei care luase amploare in Basarabia.
UNITI PENTRU A RENASTE

Venind in ajutorul moldovenilor de peste Nistru, pentru a-i sustine, Congresul Militarilor Moldoveni din toamna
anului 1917 de la Chisinau, care a proclamat autonomia Basarabiei, prin renumita rezolutie privind crearea
Sfatului Tarii, le-a oferit zece locuri in viitorul parlament al Basarabiei. Au dat curs acestei invitatii moldoveni
nascuti in stanga Nistrului precum Stefan Bulat, Toma Jalba, care au devenit deputati in Sfatul Tarii. Activismul
moldovenilor din Transnistria a culminat la 17 decembrie acelasi an, cand la Tiraspol a avut loc primul congres
al romanilor transnistreni.
In virtutea conjucturii politice, dupa unirea Basarabiei cu Romania la 27 martie 1918, teritoriul de peste Nistru a
ramas in zona de influenta a Ucrainei, iar in 1924 aici a fost formata Republica Autonoma Sovietica Socialista
Moldoveneasca, cu capitala la Balta.
Instabilitatea politica, alimentata de razboiul civil din Rusia, colectivizarea fortata, foametea artificiala si
represiunile politice au obligat mai multi moldoveni transnistreni, dar si de alte nationalitati, sa se refugieze
peste Nistru, in Basarabia. La venirea sovieticilor toti au fost condamnati fie la moarte prin impuscare, fie la ani
grei de gulag (am scris despre destinele catorva dintre cei refugiati in Basarabia in articolul ,,Soarta
transnistrenilor care au fugit in Romania din <<raiul>> bolsevic URSS" (I , II) ,,Adevarul" Moldova, 14
si 28 februarie 2013).
Odata ajunsi pe malul drept al Nistrului, transnistrenii s-au incadrat in viata cotidiana a Basarabiei. Insa nu au
uitat nici de semenii lor ramasi in URSS, militand pentru drepturile conationalilor de acolo. Ajutati de
autoritatile locale, in special de Pan Halippa, dar si alti fruntasi ai vietii publice, s-au unit in asociatii pentru
ajutorare reciproca si renastere. Unii refugiati au participat activ la viata publica a provinciei romanesti.
SOCIETATEA PENTRU AJUTORAREA MOLDOVENILOR REFUGIATI DE PESTE NISTRU
Prima organizatie cu denumirea ,,Societatea pentru ajutorarea moldovenilor refugiati de peste Nistru" a fost
creata in 1921, pe 12 aprilie fiind inregistrata la Tribunalul Lapusna. Cea de-a doua, cu denumirea ,,Renasterea
refugiatilor de peste Nistru" a luat fiinta zece ani mai tarziu, pe 15 decembrie 1932. Ambele s-au declarat
asociatii apolitice.
Rezultatele activitatii asociatiilor transnistrene au ajuns in vizorul NKVD, iar dupa ocuparea Basarabiei de catre
URSS la 28 iunie 1940, au fost anexate la dosar drept probe. Mihai Tasca, istoric
Scopurile primei societati au fost stipulate in articolul 2 din statut: sustinerea refugiatilor moldoveni
transnistreni, inclusiv oferirea de ajutoare banesti; interventia pe langa autoritatile statului pentru a grabi
procesul de punere in libertate a celor detinuti; actiuni de instruire si culturale.
Primul Comitet de conducere al societatii a fost constituit din persoane cu mare autoritate in Basarabia si a avut
urmatoarea componenta: I.P.S. Episcopul Gurie (viitorul mitropolit al Basarabiei) si generalul Alexiu presedinti de onoare, Pan Halippa - presedinte activ, Vlad Cazacliu si Anton Crihan - vicepresedinti, Teofil
Ionco - secretar. In calitate de membri ai Comitetului de conducere au fost alesi 25 de fruntasi ai vietii publice,
printre care Stefan Ciobanu, Leon T. Boga, Dumitru Caraus, Ion si Maria Pelivan, Elena Alistar etc.
Sub aspect practic, societatea a infiintat si a intretinut un camin unde, initial, erau adapostiti majoritatea
refugiatilor, iar in anul 1922 a fost fondata o scoala primara, cu cursuri pentru adulti, si o gradinita.

Intr-un raport al Comitetului de conducere datat cu 25 octombrie 1927, printre realizarile societatii - cu referire
la studiile obtinute de copiii transnistrenilor refugiati - se mentioneaza ca intre anii 1921 si 1927 opt persoane au
obtinut studii superioare, trei au terminat scoala de viticultura din Chisinau, noua - scoala normala, cate doi liceul, Seminarul Teologic, scoala de agricola etc.
La data intocmirii raportului, alti 33 de tineri refugiati isi continuau studiile la diferite institutii scolare, dar si in
universitati. De asemenea, societatea se implica in gasirea de locuri de munca pentru cei veniti de peste Nistru.
In 1927 societatea a editat primul numar al revistei ,,Tribuna romanilor transnistreni".
Printre fondatorii celeialte organizatii - ,,Renasterea refugiatilor de peste Nistru" - s-a numarat avocatul Teodor
Utium, iar din conducerea acesteia au facut parte Stefan Bulat, Petre Stefanuca s.a.

ACTIVI IN TIMPUL FOAMETEI

Cata incredere aveau transnistrenii in aceste asociatii ne vorbeste urmatorul fapt. Refugiatii transnistreni - in
multe cazuri fiind sfatuiti chiar de granicerii romani, atunci cand erau retinuti dupa trecerea Nistrului - mergeau

mai intai la una din aceste organizatii, nu la autoritati. Societatea, la randul ei, facea demersurile necesare catre
autoritati, anuntand despre venirea a inca unui refugiat, ceea ce, pe de o parte, ii garanta celui sosit un tratament
preferential, iar pe de alta parte, o pedeapsa mai blanda (de obicei, era aplicata una simbolica).
Activitatea ambelor societati s-a intensificat mai ales in anii 1929-1932, cand in URSS a avut loc colectivizarea
fortata si ,,lichidarea taranului instarit", numit de catre bolsevici chiabur. Totodata, in anii 1932-1933 in Ucraina
a bantuit o foamete cumplita organizata, care a secerat cateva milioane de oameni (renumitul Holodomor).
Anume in acei ani, speriati de iminenta rasculacire si deportare in Siberia si manati de foamete, tot mai multi
transnistreni treceau Nistrul, iar organizatiile incercau sa-i ajute pe toti.
Periodic, ,,Societatea pentru ajutorarea moldovenilor refugiati de peste Nistru" facea intruniri de dare de seama
si alegeri. Ultimul congres de pana la raptul Basarabiei din 28 iunie 1940 a avut loc la 12-14 septembrie 1937, la
Chisinau. Acesta a fost organizat cu ocazia a 20 de ani de la primul congres de la Tiraspol. La intrunire au
participat peste 200 de delegati: persoane refugiate de peste Nistru si oficialitati. Informatii despre lucrarile
congresului au fost publicate in ziarele de limba romana si de limba rusa din Basarabia.
In urma dezbaterilor, congresul a formulat mai multe cerinte fata de autoritati, cele mai importante fiind: 1)
Primaria sa-i ofere un sediu organizatiei; 2) Sa le fie acordata cetatenia romana tuturor refugiatilor; 3) Sa le fie
oferit pamant tuturor refugiatilor; 4) Sa se faca un recensamant al refugiatilor; 5) Ministerul Educatiei sa faca
apel catre corpul didactic si liceeni ca acestia sa vina in ajutor copiilor transnistreni etc.
ARESTAREA FOSTILOR ACTIVISTI
Fiind facute publice, rezultatele activitatii asociatiilor transnistrene au ajuns in vizorul NKVD, iar dupa
ocuparea Basarabiei de catre URSS la 28 iunie 1940, au fost anexate la dosar drept probe. Toate intrunirile la
care s-a pomenit despre URSS au fost calificate de NKVD drept reuniuni antisovietice. Imediat dupa anexarea
Basarabiei, a inceput arestarea membrilor societatilor refugiatilor, desi dosarul penal a fost pornit abia la 10
noiembrie 1940.
Astfel, intre 16 iulie si 9 octombrie 1940 au fost arestate noua membri ai asociatiilor, toti figurand intr-un singur
dosar. Dintre acesstia, opt erau refugiati transnistreni si unul era originar din Basarabia. Iata lista lor si faptele
incriminate:
Petre Stefanuca - renumit folclorist, etnograf, dialectolog, publicist si pedagog nascut la Ialoveni, judetul
Chisinau (mai multe despre el vom scrie in numarul de vineri).
Teodor Gonciarenco, nascut in 1891, la Grigoriopol. Pana la trecerea Nistrului, a fost invatator la Corjevo si
Dubasari. A venit in Basarabia la finele anului 1919. Aici a fost invatator de matematica, fizica si chimie la
scoala societatii refugiatilor si la Gimnaziul industrial din Chisinau. Arestat de sovietici, a fost invinuit ca pana
la 1918 a fost ofiter albgardist, iar dupa venirea in Basarabia a facut parte din organele de conducere ale
societatii refugiatilor, si ca la congresul din 1937 a chemat la lupta impotriva Internationalei a III-a comuniste,
fiind ales in comitetul de conducere al societatii. Totodata, a fost acuzat ca a gazduit in casa sa refugiati
transnistreni, impreuna denigrand URSS. Sovieticii i-au mai incriminat ca ar fi fost informator la Corpul 3 de
Armata.
Nichita Nelus s-a nascut in anul 1901, in satul Cosnita, raionul Dubasari. Pana la trecerea Nistrului, in luna
august 1921, a fost invatator in satul natal. La Chisinau termina o scoala de invatatori. A fost incadrat in Armata
Romana. Din 1934 si pana in 1939 a fost instructor al premilitarilor din comuna Cojusna, judetul Lapusna. La
arestare a fost invinuit ca, avand o atitudine ostila fata de puterea sovietica, a fugit in Basarabia, unde a
comunicat organelor de securitate date cu caracter secret despre URSS. I s-a mai incriminat ca a fost membru al
Partidului National Taranesc, apoi - al Frontului Renasterii Nationale. La congresul din 1937 a pledat pentru ca

statele straine sa acorde o atentie sporita Moldovei din componenta URSS, fiind ales membru al Comitetului de
conducere al organizatiei.
Iacov Gherlac s-a nascut in 1910, in satul Dorotcaia, raionul Grigoriopol. Pana la refugiere, a lucrat pamantul
propriu, pe care il detinea impreuna cu mama sa. In anul 1931, gospodaria le-a fost nationalizata, iar la 3 mai
acelasi an el a trecut Nistrul. Aici si-a intemeiat o familie. A fost invinuit de sovietici ca a comunicat organelor
militare romanesti informatii cu caracter militar. Fara a fi membru al societatii, a fost un activist pentru
drepturile refugiatilor transnistreni. A participat la congresul din 1937.
Alexandra Grebenicenco s-a nascut in 1894, in localitatea Camenca. Pana la refugiul in Basarabia, in anul
1921, a fost invatatoare la Butor, raionul Grigoriopol. Aparitia bandelor in regiunea transnistreana si spusele
unei cunoscute ca in satul vecin sovieticii au omorat un invatator au facut-o sa treaca impreuna cu sotul Nistrul.
La Chisinau si-a continuat nobila profesie de dascal la scoala refugiatilor. A fost invinuita ca a devenit membra
a Partidului National Taranesc, activand in sectia de femei a formatiunii. A fost foarte activa in anii cand au
venit cei mai multi refugiati (1929-1933). Alexandra Grebenicenco a vorbit la congresul din 1937 impotriva
URSS. In anul 1937 a trimis o scrisoare la ambasada URSS in care spunea ca vrea sa se intoarca in URSS, dar na primit raspuns.
Vasile Mustafa s-a nascut in 1879, in satul Jura, raionul Rabnita. Intre 1902 si 1917 a fost politist la Odessa. In
1931, pentru ca era considerat chiabur, gospodaria i-a fost deschiaburita, iar el a fost lipsit de drepturile civile.
Si nici in colhoz nu putea intra. La 31 ianuarie 1931 a organizat trecerea unui grup de locuitori din Jura peste
Nistru. La Chisinau a lucrat maturator de strada. In 1932 a facut parte din delegatia refugiatilor transnistreni care
a mers la Bucuresti pentru a participa la manifestarile cu ocazia revenirii regelui Carol al II-lea in tara. La
arestare i s-a adus aminte de activitatea desfasurata, fiind invinuit de sovietici ca a comunicat organelor militare
informatii false si provocatoare despre URSS. A fost membru activ al societatii.
Nichita Verlan s-a nascut in 1902, in satul Parata, raionul Dubasari. In 1929 a fost deschiaburit (i s-a luat o
parte din inventarul agricol si toate granele). Fara mijloace de existenta, la 5 ianuarie 1931 a trecut Nistrul, in
Basarabia. Mai intai a lucrat livadar, apoi a reusit sa-si cumpere 5,5 desetine de pamant, alte 12 (sase de vie si
sase de livada) le lua in arenda pentru prelucrare. Avea trei cai, doua vaci si oratanii. Cand a fost arestat,
sovieticii au dedus ca el a fost un antisovietic si ca a comunicat romanilor informatii denigratoare si cu caracter
militar despre URSS. A fost membru al societatii refugiatilor, participand la congresul din 1937.
Petru Mihailov s-a nascut in 1883, in satul Hlinaia, raionul Slobozia. In 1930 a fost deschiaburit si deportat
Siberia, iar peste un an a fugit. La 1 februarie 1931 a trecut Nistrul. Societatea refugiatilor i-a acordat un lot de
pamant in arenda. Din 1935 s-a stabilit cu traiul la Durlesti, unde a reusit sa-si construiasca o casa. Sovieticii lau invinuit ca a povestit sigurantei romane informatii neadevarate despre viata din URSS, despre deportare,
fuga, foamete. A activat in comitetul ucrainean al societatii.
Iosif Boaru s-a nascut in 1897, in satul Delacau, raionul Grigoriopol. A participat la Primul Razboi Mondial. In
1922 in Transnistria bantuia o foamete cumplita, asa ca la 10 aprilie Boaru trece Nistrul si se stabileste cu traiul
in Basarabia. La Chisinau a terminat o scoala sanitara. A lucrat mai intai la spitalul orasenesc, iar din 1932 a fost
agent sanitar in Chisinau. Bolsevicii l-au invinuit ca dupa ce s-a refugiat a denigrat viata din URSS si a
comunicat organelor de securitate romanesti informatii cu caracter politic si social despre tara sovietelor. A fost
un membru activ al organizatiei refugiatilor, promovand ideile societatii, iar la congresul din 1937 a fost ales
membru in conducerea societatii.
(continuare in numarul de vineri)