FINANłELE ÎNTREPRINDERII

Lect. univ. drd. Cocoşilă Mihaela

CAP. I DOMENIUL FINANłELOR ÎNTREPRINDERII

Fenomenele şi procesele economice desfăşurate în întreprindere sunt rezultatul unor acte

conştiente care urmăresc, îndeosebi, menŃinerea şi mai apoi, dezvoltarea pieŃelor de desfacere,
respectiv a deciziilor privind dezvoltarea întreprinderii şi afectarea resurselor, şi se concretizează în
mărfuri, servicii şi bani care penetrează spaŃiul economic al acesteia.
Pentru realizarea obiectului său de activitate (produse, servicii, comercializare) şi a scopului
propus (obŃinerea de profit), întreprinderea realizează legături cu piaŃa factorilor de producŃie, piaŃa
consumatorilor, piaŃa capitalurilor şi cu statul ca autoritate publică.
ÎnfiinŃarea şi începerea activităŃii întreprinderii este legată de constituirea capitalului, acesteia,
respectiv de legăturile ei cu piaŃa financiară şi bancară. Prin emiterea de acŃiuni, obligaŃiuni şi
contractarea de credite bancare sau prin capitalizarea unei părŃi din rezultatele obŃinute, operaŃiuni
financiare pure, întreprinderea îşi constituie sau sporeşte capitalul total.Aceste operaŃiuni pot fi
repartizate în trei categorii: de preŃ, de aport de capital şi de împrumut, cu consecinŃe diferite.
Ansamblul fluxurilor realizate de întreprindere sunt rezultatul relaŃiilor de natură externă şi
internă a întreprinderii şi a operaŃiilor presupuse de acestea, grupate pe cele trei cicluri: ciclul de
investiŃii, ciclul operaŃiunilor de exploatare şi ciclul operaŃiunilor financiare. Natura acestor fluxuri
este materială (reală) sau băneasca.
Verigile sistemului financiar şi de credit, în sens larg, aşa cum sunt cunoscute în literatura de
specialitate românească, sunt :
finanŃele întreprinderilor;
bugetul de stat;
bugetul asigurărilor sociale de stat;
asigurările de bunuri, persoane şi răspundere civilă;
relaŃiile de credit.
În această prezentare, finanŃele întreprinderii, reprezintă veriga primară a sistemului financiar
întrucât, la nivelul întreprinderii se formează cea mai mare parte a veniturilor bugetare şi ale
bugetului asigurărilor sociale de stat şi derulează proporŃia covârşitoare a creditelor. Dar, având în
vedere scopul constituirii şi utilizării fondurilor pentru satisfacerea unor nevoi generale ale societăŃii
sau în vederea obŃinerii şi repartizării de profit, finanŃele, în general, cuprind 2 ramuri importante :
finanŃe publice si finanŃe private.
FinanŃe publice vizează aspectul mezo şi macroeconomic, sunt asociate cu statul, unităŃile sale
administrativ-teritoriale, alte instituŃii de drept public şi cuprind relaŃiile economice băneşti apărute
în procesul repartizării PIB (produsul intern brut) prin care se formează şi se utilizează resursele
acestor entităŃi în vederea satisfacerii unor nevoi colective.
FinanŃele private vizează aspectul microeconomic şi sunt asociate cu întreprinderile
economice, băncile comerciale, societăŃile de asigurări şi alte forme juridice de drept comercial şi
cuprind relaŃiile economice băneşti prin care se constituie şi se utilizează capitalurile acestora în
scopul creşterii valorii lor, obŃinerii şi repartizării de profit.
În literatura de specialitate finanŃele private sunt întâlnite sub diverse titluri: “ FinanŃe”,
“Gestiunea financiară a întreprinderilor”, “FinanŃele întreprinderii”, “FinanŃe de piaŃă”, “Teoria
financiară”, “Politica financiară a întreprinderii’’, “Analiză si diagnostic financiar”, “Politica si
strategia financiară a întreprinderii”, “Decizii financiare pe termen lung”, “Decizii financiare pe
termen scurt, ”FinanŃe pe termen lung” etc., fiecare titulatură acoperind mai mult sau mai puŃin
acelaşi domeniu.

1
 “FinanŃele întreprinderii” pot fi definite ca “ramură a ştiinŃei economice care studiază
ansamblul relaŃiilor economice băneşti prin care se constituie şi se utilizează capitalul întreprinderii
în vederea obŃinerii şi repartizării rezultatului final, respectiv a profitului întreprinderii”.
Surprinderea conŃinutului finanŃelor întreprinderii se realizează prin prisma teoriei financiare
şi cel al practicii şi politicii financiare a întreprinderii. Sub aspectul teoriei financiare, ştiinŃa
finanŃelor întreprinderii are ca scop emiterea principiilor şi legilor care determină şi guvernează
fenomenul financiar la nivel de întreprindere. Sub aspectul practicii si politicii financiare, finanŃele
întreprinderii privilegiază aspectul gestiunii financiare a întreprinderii.
Urmărind evoluŃia logică a activităŃilor dintr-o întreprindere, se poate aprecia că aceasta
îndeplineşte cinci funcŃii de bază, care reprezintă tot atâtea sectoare de management în cadrul
managementului acesteia, astfel:
funcŃia de cercetare-dezvoltare vizează înnoirea tehnologică şi a gamei de produse şi servicii;
funcŃia comercială cu importanŃă hotărâtoare în economia de piaŃă urmăreşte lărgirea şi
diversificarea pieŃelor pentru produsele şi serviciile întreprinderii;
funcŃia de producŃie integrează activităŃile prin care are loc transformarea stocurilor de valori
materiale în produs finit;
funcŃia de personal (managementul resurselor umane);
funcŃia financiară presupune informarea corectă şi sistematică privind potenŃialul de producŃie
şi desfacere al întreprinderii şi a modului de gestionare a resurselor întreprinderii;
Fără îndoială, că scopul final al activităŃii întreprinderii, preocuparea primordială a
managerilor acesteia este maximizarea valorii întreprinderii şi, implicit, obŃinerea unei rentabilităŃi
cât mai ridicate. Acesta este obiectivul principal al funcŃiei financiare întrucât întreprinderea este
în cele din urmă o sumă de investiŃii, iar investitorii pretind maximizarea valorii investiŃiei.
Subordonatele obiectivului principal, maximizarea valorii întreprinderii funcŃiei financiare îi
revin şi alte obiective şi anume:
- organizarea evidenŃei contabil-financiare, care are drept scop înregistrarea activelor,
pasivelor, veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii;
- organizarea evidenŃei fiscale pentru impozitele pe care trebuie să-le plătească întreprinderea;
- asigurarea integrităŃii patrimoniului întreprinderii prin efectuarea periodică a inventarului
acestuia, ocazie cu care se constată starea lui, diferenŃele cantitative şi urmăreşte recuperarea
contravalorii acestora de la cei vinovaŃi. Aceasta presupune Ńinerea corespunzătoare a contabilităŃii
de gestiune, a registrelor financiar-contabile şi a contabilităŃii analitice pe feluri de valori materiale,
pe creanŃe şi obligaŃii faŃă de clienŃi, debitori şi respectiv faŃă de furnizori şi creditori;
- organizarea activităŃii financiar-contabile prin întocmirea unei scheme organizatorice a
sistemului financiar-contabil care să asigure culegerea, prelucrarea şi circulaŃia informaŃiilor
financiar-contabile în mod operativ şi cu cele mai mici costuri.
Realizarea obiectivului de bază al funcŃiei financiare a întreprinderii este determinată de
punerea în aplicare a unui sistem de metode de gestiune financiară.
Gestiunea financiara este un mod de conducere şi organizare a activităŃii întreprinderii care
urmăreşte gospodăria judicioasă a resurselor de care dispune sau sunt atrase în circuit în vederea
obŃinerii maximului de eficienŃă din activitatea desfăşurată.
Din punct de vedere financiar, termenul gestiune desemnează un sistem de reguli constând în
a nu afecta bugetul unui an decât operaŃiunile materiale executate în cursul acelui an. Ca expresie
operaŃională a finanŃelor întreprinderii, gestiunea financiară cuprinde un ansamblu de decizii,
operaŃiuni şi modalităŃi de organizare a activităŃii financiare în vederea procurării şi utilizării
capitalurilor în scopul obŃinerii, repartizării şi utilizării rezultatului final, respectiv profitului.
Gestiunea financiară presupune aplicarea în activitatea întreprinderii a două criterii de bază:
autonomia funcŃională a întreprinderii, respectiv libertatea în modul de procurare şi gestiune
a capitalului total;
eficienŃa, respectiv obŃinerea maximului de rezultate în urma gospodăririi şi utilizării
capitalului.
Gestiunea financiară cuprinde trei componente de bază:
2
 deciziile financiare;
operaŃiunile financiare;
cadrul organizatoric al activităŃii financiare.
Prima componentă a gestiunii financiare o reprezintă deciziile financiare. A gestiona
înseamnă, în primul rând a conduce. Iar conducerea activităŃii financiare se realizează prin
intermediul deciziilor financiare, ca acte conştiente prin care se “hotărăsc anumite măsuri pentru
soluŃionarea unei probleme” sau care “implică programarea evenimentelor viitoare”.
După orizontul de timp la care se referă, deciziile financiare pot fi grupate în:
decizii strategice
decizii tactice
Deciziile financiare strategice vizează un orizont de timp mai îndepărtat şi sunt cele care
prefigurează cadrul în care urmează să se desfăşoare activitatea întreprinderii.
Deciziile financiare tactice sunt decizii de corecŃie, prin care se urmăreşte ajustarea
influenŃelor conjuncturale, pentru a urma strategia fixată.
După natura lor, deciziile financiare se grupează în:
decizii de investiŃii;
decizii de finanŃare;
Deciziile de investiŃii sunt decizii de cheltuire a capitalului care conduc la achiziŃionarea sau
construirea unui activ în vederea obŃinerii de fluxuri de lichidităŃi viitoare. InvestiŃiile cresc valoarea
întreprinderii şi de aceea deciziile care stau la baza lor sunt decizii strategice. În urma deciziei de
investiŃii se obŃin două componente ale patrimoniului întreprinderii:
- o componentă principală reprezentată de activele imobilizate sub cele trei forme: imobilizări
necorporale, corporale şi financiare, care vor reprezenta zestrea întreprinderii pe o perioadă relativ
lungă de timp;
- o componentă complementară, accesorie, reprezentată de activele circulante (stocuri, creanŃe
de exploatare, portofoliul de titlu de valoare) necesare realizării ciclurilor operaŃiunilor de
exploatare şi financiare. În afara deciziilor de investire, în întreprindere, în anumite momente, pot fi
adoptate şi decizii de dezinvestire.
Deciziile de dezinvestire presupun hotărâri de vânzare a unei părŃi din activul întreprinderii
constituită din mobilizări în special corporale disponibile, care nu-şi găsesc întrebuinŃare în
întreprindere.
Deciziile de finanŃare vizează modul de finanŃare a activului întreprinderii, respectiv sursele
de procurare a capitalurilor necesare. În fond decizia de finanŃare înglobează trei tipuri majore de
decizii;
- alegerea structurii de finanŃare, respectiv stabilirea raportului între capitalurile împrumutate
şi cele proprii;
- politica de dividend, respectiv opŃiunea pentru reinvestirea rezultatului sau distribuirea sa;
- alegerea între finanŃarea internă, respectiv autofinanŃare şi cea externă, din capitaluri
provenite de la acŃionari sau creditori financiari.
Intre deciziile de investiŃii si cele de finanŃare există o intercondiŃionare în sensul că opŃiunea
pentru investiŃii determină nivelul capitalul de finanŃare şi necesitatea găsirii surselor de acoperire,
dar şi nivelul surselor de finanŃare este hotărâtor în adoptarea deciziei de investiŃii. O gestiune
financiară optimă presupune o corelare a duratei de exigibilitate a sursei cu durata de existenta a
activului procurat cu aceasta, pentru a nu determina goluri de surse.
Cea de-a doua componentă a gestiunii financiare o reprezintă operaŃiunile financiare ca
acŃiuni concrete prin care se utilizează capitalurile, în vederea obŃinerii şi repartizării rezultatelor
finale.
Adoptarea deciziilor financiare şi efectuarea operaŃiunilor financiare pentru aplicarea
deciziilor se pot realiza numai într-un cadru organizatoric adecvat exercitării funcŃiei financiare a
întreprinderii, ce reprezintă a treia componentă a gestiunii financiare.
Una din laturile gestiunii financiare este procurarea şi utilizarea capitalului întreprinderii în
vederea realizării obiectului de activitate şi a obŃinerii de rezultate finale favorabile. Capitalul
3
întreprinderii se constituie din diverse surse şi se utilizează conform unei raŃionalităŃi proprii,
aspecte care influenŃează eficienŃa generală şi, deci, diferenŃierea întreprinderilor cu acelaşi profil de
activitate şi cu un nivel asemănător al capitalului avansat în circuitul economic.
Capitalul întreprinderii, după natura lui se împarte în:
Capital real este cel care îşi găseşte reflectarea în bilanŃul întreprinderii, materializat după
sursele de provenienŃă în pasiv sau după modalităŃi de folosinŃă în activ.
Capital fictiv sau financiar este determinat de capitalul real ca urmare a modului de circulaŃie
al instrumentelor prin care se constituie (acŃiuni, obligaŃiuni) sau instrumentelor prin care este
utilizat (titluri de credit sau efecte comerciale: cambii, bilete la ordin, cec-uri, etc.).
Astfel, capitalul total, în pasiv, după sursele de constituire, prezintă următoarea structură:
a) Capitalul social constituit la înfiinŃarea întreprinderii şi sporit pe parcurs, reflectat într-un
anumit număr de acŃiuni, reprezintă, în general, partea preponderentă din capitalul întreprinderii.
Este sursa de capital cu exigibilitatea cea mai îndepărtată, practic nedefinită, până la lichidarea
întreprinderii ;
b) Rezerve, rezultate, fonduri proprii constituie o componentă complexă a capitalului
întreprinderii care cuprinde mai multe elemente.
În primul rând, sunt incluse rezervele create în întreprindere care pot fi de trei feluri: legale,
statutare şi alte rezerve.
Rezervele legale sau fondul de rezerva se constituie prin prelevarea în fiecare an din profitul
înainte de impozitare a unei cote de 5% până când aceasta atinge 20% din capitalul social.
Rezervele statutare se constituie anual conform hotărâri generale ordinare din profitul net în
cotele şi limitele prevăzute în statut pentru destinaŃii exprese.
Întreprinderile îşi pot constitui şi alte rezerve pe seama profitului net care pot căpăta destinaŃii
hotărâte de adunarea generală.
În al doilea rând, un alt element al acestei componente îl reprezintă profitul nerepartizat la
sfârşitul anului, a cărui repartizare a fost amânată de adunarea generală a acŃionarilor sau
asociaŃiilor.
În al treilea rând, tot din această grupă, un element important al capitalului întreprinderii îl
reprezintă fondurile speciale constituie în timpul anului şi la sfârşitul anului din profitul net: fondul
resurselor proprii de finanŃare, fondul de participare la profit, fondul de protecŃia muncii, etc.
Prin însumarea capitalului social cu grupa rezervelor, rezultatelor fondurilor proprii, se
formează capitalurile proprii ale întreprinderii;
c) Creditele pe termen mediu si lung sunt angajate de întreprindere pentru completarea nevoii
globale de finanŃare sub forma creditelor bancare sau creditului obligatar, prin emisiunea de
obligaŃiuni. Recurgerea la credite pe termen mediu şi lung se face pentru finanŃarea nevoilor
permanente ale întreprinderii. Fiind la dispoziŃia întreprinderii un timp mai îndelungat, împreună cu
capitalurile proprii, formează capitalurile permanente ale întreprinderii.
d) Creditele si datoriile pe termen scurt reprezintă o componentă dinamică a capitalului total
al întreprinderii, determinată de nevoi temporare de finanŃare, solicitate de ciclul operaŃiunilor de
exploatare sau financiare, sau ca urmare a politicii de credit comercial acordat clienŃilor.Ele reflectă,
în special, în datorii faŃă de furnizori şi a creditului bancar pe termen scurt, sau a creditului obŃinut
prin emisiunea bonurilor de casă sau de trezorerie cu scadenŃă de până la un an. Împreună cu
capitalul permanent formează capitalurile totale ale întreprinderii.
În activ, după modul de folosinŃă, adică după durata de imobilizare a capitalurilor constituite
din diverse surse, capitalul total al întreprinderii se materializează în două categorii de active, şi
anume:
a) activele imobilizate reprezintă plasamente de capital pe termen îndelungat, mai mare de un
an, concretizate în imobilizări necorporale, corporale şi financiare. Ele mai sunt cunoscute şi sub
denumirea de utilizări durabile, corespunzând în general resurselor stabile, adică capitalurilor
permanente ale întreprinderii. Fiind plasamente pe termen îndelungat, ele participă la mai multe
cicluri de exploatare şi ca regulă generală îşi transferă o parte din valoarea lor asupra utilităŃilor

4
create în întreprindere (produse, servicii, lucrări) în mod treptat pe durata lor de serviciu, prin
procesul de amortizare.
b) activele circulante reprezintă plasamente de capital pe termen scurt, mai mic de un an, în
elemente necesare desfăşurării neîntrerupte a procesului de fabricaŃie sau comercializare al
întreprinderii.Durata plasamentului se limitează la un ciclu economic, capitalurile avansate fiind
recuperate prin vânzarea şi încasarea producŃiei şi reintroduse într-un nou ciclu economic. În cadrul
activelor circulante de disting trei subgrupe în funcŃie de gradul de lichiditate, respectiv rapiditatea
cu care se transformă în disponibilităŃi băneşti
- stocurile de active circulante care cuprind imobilizările de capitaluri în stocuri de materii
prime şi materiale consumabile, producŃie în curs de execuŃie (neterminată), produse finite, mărfuri,
etc., cu durată de imobilizare determinată de specificul produselor de aprovizionare, producŃie,
desfacere;
- creanŃe, titluri de plasament si valori de încasat ( efecte comerciale), in care se cuprind
creanŃele faŃă de clienŃi, debitori, acŃiunile şi titlurile de credit, deŃinute în vederea încasării la
termen; toate acestea sunt rapid transformabile în monedă.
disponibilităŃi băneşti în conturi la bănci şi în casierie, care prezintă chiar forma lichidă a
activelor circulante.
Prezentarea structurii bilanŃiere a capitalului total, după sursele de provenienŃă, în pasiv şi
după modul de utilizare, în activ, are drept criterii pe cel al exigibilităŃii şi respectiv al
lichidităŃii.Potrivit criteriului exigibilităŃii, al scadenŃelor, în pasiv capitalul total este evidenŃiat
începând cu elementul cel mai greu exigibil, cu durata de scadenŃă cea mai îndepărtată, capitalul
social şi rezervele legale, apoi creditele pe termen mediu şi lung cu o scadenŃă relativ îndepărtată şi
continuă, cu creditele şi datoriile pe termen scurt care au o scadenŃă relativ apropiată.In mod analog,
în activ, plasamentele încep cu elementele durabile, cu durata de folosinŃă relativ mare şi lichiditate
scăzută, activele imobilizate se continuă cu stocurile de active circulante cu durată de imobilizare
relativ mică şi lichiditate relativ crescută (creanŃe, titluri de plasament, efecte comerciale) şi
disponibilităŃile băneşti ca formă a lichidităŃii.
Prima si cea mai importantă componentă a capitalurilor proprii o reprezintă capitalul social.
Modul de constituire, dar, mai ales, modul de circulaŃie al capitalului social sunt diferite în
funcŃie de forma juridică a societăŃilor comerciale. Astfel, potrivit Legii nr.31/1990, art.2, societăŃile
comerciale pot fi de cinci feluri: societăŃi în nume colectiv, societăŃi în comandită simplă, societăŃi
în comandită pe acŃiuni, societăŃi cu răspundere limitată şi societăŃi pe acŃiuni, care diferă în funcŃie
de numărul asociaŃilor şi răspunderea juridică a acestora. CirculaŃia capitalului social este, însă,
diferită în funcŃie de forma juridică a societăŃii comerciale. La societăŃile comerciale în nume
colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, capitalurile nu circulă independent pe piaŃă,
ieşirea unuia dintre asociaŃi din societate ducând la desfiinŃarea societăŃii sau la vânzarea părŃii lui
sociale celorlalŃi asociaŃi sau cu acordul acestora. La societăŃile comerciale pe acŃiuni sau în
comandită pe acŃiuni, circulaŃia capitalului se poate face prin liber pe piaŃa financiară prin
schimbarea dreptului de proprietate asupra capitalului social, fără a influenŃă desfăşurarea activităŃii
întreprinderii.
Forma cea mai răspândită de constituire a capitalului social este emisiunea de acŃiuni.
AcŃiunile sunt titluri de valoare care atestă dreptul de proprietate asupra capitalului social al
deŃinătorilor, în limita valorii înscrise pe ele.Deoarece mărimea anuală a dividendului nu este
aceeaşi, acŃiunile mai sunt denumite şi valori cu venit variabil.
A doua componentă a capitalurilor proprii, rezerve, rezultate, fonduri proprii se constituie pe
seama profitului înainte sau după impozitare, conform procedurii prezentate în paragraful dinainte.
Creşterea capitalurilor proprii ca urmare a tendinŃei de dezvoltare a întreprinderii se
realizează fie prin sporirea capitalului social, fie pe calea autofinanŃării.
Sporirea capitalului social se poate realiza, la rândul ei, prin următoarele procedee:
emisiunea de noi acŃiuni este, în general, o modalitate nu prea agreată de acŃionarii existenŃi,
deoarece prin apariŃia noilor acŃionari, ei pot pierde controlul şi administrarea societăŃii. De aceea
este o soluŃie în extremis după epuizarea celorlalte posibilităŃi de finanŃare, adunarea generală
5
putând sa hotărască o nouă emisiune de acŃiuni. După modul în care subscrierea noilor acŃiuni se
face prin aport în numerar sau în natură, se produc şi influenŃe financiare în activitatea
întreprinderii. În cazul aportului în numerar se realizează o îmbunătăŃire a structurii financiare în
sensul creşterii raportului dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate, în favoarea celor dintâi.
Prin creşterea capitalului social, în acest caz are loc o creştere a fondului de rulment net şi a
lichidităŃii întreprinderii. În cazul aportului în natură, cresc în acelaşi timp atât fondul de rulment,
cât şi activele mobilizate şi deci echilibrul anterior rămâne în primă faza neschimbat.
încorporarea de rezerve sau profituri nerepartizate este o modalitate de sporire a capitalului
social care nu afectează structura financiară, ci numai structura capitalurilor proprii, prin creşterea
capitalului social şi reducerea cu aceeaşi sumă a rezervelor, rezultatelor şi fondurilor proprii.
Sporirea însă, a capitalului social prin încorporarea rezervelor şi rezultatelor se poate realiza în două
feluri: fie prin creşterea valorii nominale a acŃiunilor existente, fie prin creşterea numărului de
acŃiuni care se distribuie gratuit acŃionarilor existenŃi:
P1= NxPo în care:
N +n
P1 = cursul (preŃul) acŃiunilor după mărirea numărului acestora;
N = numărul acŃiunilor existente;
Po = cursul acŃiunilor înaintea măririi numărului acestora;
NxPo = valoarea bursieră a întreprinderii;
N= numărul acŃiunilor provenite din încorporarea rezervelor distribuite gratuit.
c) Consolidarea datoriilor întreprinderii, presupune creşterea capitalului social prin
încorporarea datoriilor sau transformarea datoriilor pe termen scurt în datorii pe termen lung şi
mediu, caz în care are loc creşterea capitalurilor permanente ale întreprinderii.
d) AbsorbŃia totală sau parŃială a altei societăŃi comerciale care are ca efect cumularea părŃii
de capital social al societăŃii absorbite.
AutofinanŃarea determină creşterea capitalurilor proprii prin reŃinerea în totalitate sau în parte
a sumei cuvenită ca renumeraŃie anuală a acŃionarilor pentru acoperirea nevoilor de finanŃare ale
întreprinderii şi noilor utilităŃi sub forma amortizării.
Capitalurile permanente constituite sunt adeseori, insuficiente pentru acoperirea nevoii
globale de finanŃare a întreprinderii şi atunci aceasta este nevoită să apeleze la alte
mijloace:emisiunea de obligaŃiuni, credite bancare pe termen lung sau scurt, credite furnizori şi alte
datorii din exploatare. Capitalurile obŃinute din aceste surse formează nivelul de îndatorare, care în
funcŃie de factorul timp, ar putea fi clasificată în: îndatorare pe termen mediu şi lung şi îndatorare
pe termen scurt. Îndatorare pe termen mediu are ca scop asigurarea întreprinderii cu capitaluri
permanente, ceea ce-i conferă posibilitatea adoptării unei strategii de dezvoltare şi funcŃionare într-
un interval de timp relativ îndelungat. Îndatorarea pe termen mediu şi lung se realizează prin
următoarele instrumente: creditul bancar pe termen mediu şi lung, creditul obligatar şi leasingul.
Creditul bancar pe termen mediu si lung se acordă, de regulă, de băncile comerciale pentru un
interval de timp cuprins între 1 şi 25 ani pe baza unor garanŃii temeinice şi a unei documentaŃii
tehnico-economice bine fundamentate.
Creditul obligatar se obŃine prin emisiunea de obligaŃiuni, titluri de valoare care dau dreptul la
o dobândă anuală deŃinătorului lor, care este creditorul întreprinderii. ObligaŃiunile pot fi:
ObligaŃiuni de tip clasic ;
Răscumpărarea unui împrumut obligatar se poate face în mai multe modalităŃi, în funcŃie de
prevederile contractului de emisiune:
Prin amortizări constante şi anuităŃi variabile;
Prin anuităŃi şi amortizări variabile;
Integral, la scadenŃă;
Prin răscumpărări la bursă.
Valoarea anuităŃii se determină potrivit formulei: A= I x i în care:
1 − (1 + i ) − n
A =anuitatea de rambursat;
6
 I = mărimea împrumutului;
i = rata dobânzii;
n = durata împrumutului.
ObligaŃiunile indexate sunt obligaŃiunile la care dobânda sau preŃul de rambursare sau ambele
elemente variază în funcŃie de un indice determinat.
ObligaŃiunile participative sunt obligaŃiunile la care se determină o dobândă suplimentară sau
eventual o primă de rambursare a căror variaŃie este legată de profitul întreprinderii.
ObligaŃiunile cu fereastră sunt obligaŃiunile cu durate foarte lungi care comportă la anumite
perioade (7 ani, 11 ani, 14 ani) o dublă opŃiune: cererea subscriitorului de a i se rambursa titlul său
sau posibilitatea întreprinderii emitente de proceda din oficiu la rambursarea titlurilor.
ObligaŃiunile convertibile în acŃiuni conferă dreptul posesorului lor de a-şi transforma într-un
interval de timp determinat creanŃa într-o parte asociată la o paritate stabilită în momentul emisiunii.
Leasingul este o tehnică de finanŃare pe termen mediu (leasing mobiliar) sau lung (leasing
imobiliar) ca o alternativă la creditare care permite societăŃii comerciale exploatarea unui bun fără a
fi nevoită să recurgă la împrumuturi sau să cheltuiască capitaluri proprii. Prin operaŃiunea de
leasing, o parte denumită locator/finanŃator, respectiv societatea de leasing, transmite pe o perioadă
determinată dreptul de folosinŃă asupra unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părŃi, denumită
utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăŃi periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârşitul
perioadei de leasing, locatorul se obligă să respecte dreptul de opŃiune al utilizatorului de a cumpăra
bunul, de a prelungi contractul de leasing, ori de înceta raporturile contractuale.
În literatura si practica financiară occidentală, leasingul îmbracă trei forme:
Vânzare si leaseback, prin care o întreprindere care deŃine pământ, clădiri sau echipamente
vinde proprietatea asupra acestora societăŃii de leasing şi, simultan, încheie un contract de închiriere
a respectivei proprietăŃi pentru o perioadă de timp determinată, beneficiind, în continuare, de
dreptul de folosinŃă asupra acelei proprietăŃi contra plăŃii chiriei (rata de leasing);
Leasing operaŃional, încheiat pe perioade mai scurte decât durata de funcŃionare aşteptată
(bunul nu se amortizează complet), şi prin care, de regulă, locatorul se obligă să asigure întreŃinerea
şi service-ul bunului contra unor costuri cuprinse în chirie sau facturate separat;
leasing financiar, prin care nu se asigură servicii de întreŃinere, iar durata contractului este
apropiată de durata de amortizare a bunului.
Avantajele constau în:
de cele mai multe ori, redevenŃa este progresivă, dând posibilitatea utilizatorului de a realiza o
rentabilitate acoperitoare;
chiria este deductibilă ca şi dobânda la credite, ceea ce face ca partea suportată de
întreprindere să fie numai diferenŃa faŃă de cota de impozit pe profit ;
este o sură de finanŃare care nu îngreunează pasivul întreprinderii, respectiv nu măreşte
nivelul îndatorării;
este o tehnică mai simplă decât contractul de credit bancar.
Dezavantajele constau în:
costul de finanŃare prin leasing este mai mare decât costul îndatorării, încorporând o primă de
risc mai ridicată;
utilajul primit prin leasing nu aparŃine întreprinderii utilizatoare;
recurgerea la leasing se face după o analiză atentă din partea societăŃii şi numai în măsura în
care concură la sporirea valorii întreprinderii faŃă de situaŃia în care bunul respectiv ar fi achiziŃionat
prin investiŃii finanŃate dintr-un credit.
Creşterea valorii întreprinderii în urma realizării unei investiŃii se constată numai dacă
valoarea actualizată netă a investiŃiei este pozitivă. Astfel, se determină valoarea actualizată netă
(VAN) atât în cazul obŃinerii utilajului prin leasing cât şi prin credit bancar şi dacă diferenŃa este
favorabilă leasingului se optează pentru această cale de dobândire, astfel: ∆VAN=VAN(leasing) -
VAN (credit bancar)>0
Utilizarea criteriului VAN presupune estimarea fluxurilor şi a ratei de actualizare, VAN
determinându-se ca o diferenŃă între fluxurile actualizate şi valoarea investiŃiei.
7
 Având în vedere că riscul încorporat de finanŃarea prin aceste forme este aproximativ de
aceeaşi mărime, în ambele cazuri se consideră că rata de actulizare este rata împrumutului după
impozitare, adică: d(1-T), în care d= rata dobânzii la credit. Dacă se are în vedere faptul că în cazul
finanŃării prin credit, valoarea creditului (C) este egală cu valoarea investiŃiei (I), rezultă:
n EBE i (1 − T ) − L i (1 − T )  n EBE i (1 − T ) + A i T 
∆ VAN = ∑ − ∑ − I =
i =1 [1 + d (1 − T )]i  i =1 [1 + d (1 − T )]i

n L i (1 − T ) + A i T
=1− ∑
i =1 [1 + d (1 − T )]i
Dacă ∆ VAN este pozitivă, leasingul este preferabil împrumutului şi împrumutul
leasingului, în situaŃia inversă.
Notând cu α rata costului actuarial al leasingului, ea stabileşte prin încercări succesive,
fiind cunoscute valoarea creditului, chiriile şi amortismentele în perioada de folosire,
n
L (1 − T ) + Ai T
astfel: I = ∑ i
i =1 [1 + α (1 − T )]
i

Dacă α < d, leasingul este preferabil împrumutului bancar şi invers, în caz contrar.
Îndatorarea pe termen scurt este calea de finanŃare prin care se acoperă nevoile temporare
de capitaluri ale întreprinderii. Prin îndatorirea pe termen scurt se finanŃează, îndeosebi, partea din
nevoia de fond de rulment determinat pe baza bilanŃului întreprinderii. Îndatorarea pe termen scurt
se realizează până la un an prin următoarele instrumente: credite bancare pe termen scurt şi finanŃări
nebancare.
Credite bancare pe termen scurt sunt:
Creditele de trezorerie sunt destinate asigurării echilibrului de trezorerie.
Creditele pe baza de creanŃe comerciale se acordă în special de către băncile comerciale a
efectelor comerciale ale întreprinderii înainte de scadenŃă.
Creditele pentru stocuri cu destinaŃie specială se acordă în special societăŃilor comerciale din
agricultură, pentru stocurile de seminŃe şi materialul de plantat.
Creditele pentru nevoi temporare sunt credite pe termen de până la 90 zile acordate
întreprinderilor pentru cauze neprevăzute până la eliminarea acestora.
FinanŃările nebancare pe termen scurt se referă la creditul furnizor, creditele pe bază de bilete
de trezorerie sau bonuri de casă, avansurile de la clienŃi, finanŃări de la grup.

Lista subiectelor posibile.

1. Cum sunt grupate fluxurile realizate de întreprindere?
2. DefiniŃi finanŃele întreprinderii.
3. Care este scopul final al activităŃii întreprinderii?
4. Ce înseamnă autonomia funcŃională a întreprinderii?
5. ClasificaŃi deciziile financiare după orizontul de timp.

CAP. II GESTIUNEA FINANCIARĂ PE TERMEN LUNG

Constituirea şi utilizarea activelor imobilizate reprezintă, prin implicaŃiile pe care le produc în

economia întreprinderii, unul din elementele de bază ale mecanismului financiar al acesteia.
Factorul esenŃial al politicii de continuitate şi creştere a activităŃii întreprinderii îl reprezintă
investiŃia concretizată în achiziŃia sau construirea de active de producŃie şi comercializare. Astfel,
din punct de vedere economic, investiŃia este crearea unui capital fix, durabil, deci acumularea de
active fizice de producŃie si comercializare; este vorba de acumulare de capital. Din punct de
vedere financiar, investiŃia este decizia de imobilizare a capitalului, de angajare a unei cheltuieli în
prezent, în scopul obŃinerii de venituri viitoare; este vorba de investire. Aceasta este şi cea mai
generală definiŃie care este dată acestei noŃiuni. Din punct de vedere contabil, investiŃia este
8
asimilată noŃiunii de imobilizări necorporale, corporale sau financiare; este vorba de imobilizări,
obiectul sau suportul deciziei de investiŃii.Deci investiŃiile pot fi definite ca alocări sau cheltuieli
legate de crearea de noi active imobilizate, cu destinaŃie productivă sau socială, de înlocuire a
mijloacelor fixe uzate, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor fixe existente. Totodată, sunt
considerate investiŃii şi cheltuielile referitoare la lucrările de proiectare, explorări geologice,
cheltuieli pentru pregătirea personalului de conducere şi administrativ al întreprinderilor aflate în
construcŃie.
După natura lor, investiŃiile se grupează în următoarele categorii:
- investiŃiile materiale, concretizate în crearea sau achiziŃionarea de active în scopul menŃinerii
sau creşterii potenŃialului de producŃie;
- investiŃiile imateriale, realizate în domeniul cercetării, formării personalului, sau investiŃiile
comerciale în reclamă şi publicitate;
- investiŃii financiare, concretizate în participaŃiuni la capitalul social al altor întreprinderi.
Tot după natura lor, investiŃiile mai pot fi grupate în:
- investiŃii în active imobilizate, necorporale, corporale si financiare necesare activităŃii de
exploatare şi altor activităŃi în afara exploatării;
investiŃii în nevoia de fond de rulment, de exploatare în cazul creşterii capacităŃii de producŃie,
prin realizarea de investiŃii în utilaj, instalaŃii.
După destinaŃie, investiŃiile se împart în:
investiŃii productive, destinate activităŃii de exploatare;
investiŃii neproductive.
După obiectivul lor, investiŃiile productive pot fi grupate astfel:
investiŃii de înlocuire, care au drept scop reînnoirea imobilizărilor uzate fizic sau moral;
investiŃii de capacitate si adaptare, care au drept scop creşterea nivelului producŃiei sau
fabricarea de produse noi;
investiŃii de productivitate, care vizează reducerea costurilor unitare ale produselor fabricate.
Pentru obiectivele complexe, ciclul de realizare a unui proiect de dezvoltare cuprinde trei
faze:
faza preinvestiŃională – în care au loc identificarea oportunităŃii investiŃiei, întocmirea
studiului de prefezabilitate, de fezabilitate şi a raportului de evaluare cu luarea deciziei de investire;
faza investiŃională – în care are loc proiectarea, construirea şi punerea în funcŃiune a
obiectivului de investiŃii;
faza operaŃională – în care are loc exploatarea obiectivului de investiŃii pus în funcŃiune.
Parcurgerea fazelor ciclului investiŃional scoate în evidenŃă documentaŃia tehnico-
economică a investiŃiilor care, în principiu, are menirea să fundamenteze necesitatea, oportunitatea
fiecărui obiectiv, să stabilească modalităŃile tehnice, constructive de înfăptuire a fiecărei lucrări, sa
determine valoarea lor .
DocumentaŃia tehnico-economică a investiŃiilor cuprinde:
studiul de prefezabilitate;
studiul de fezabilitate;
proiectul de execuŃie;
documentaŃia de deviz.
Studiul de prefezabilitate, folosit în perioada actuală mai ales în ceea ce priveşte investiŃiile
finanŃate de la buget, urmăreşte o selecŃie preliminară a ideilor proiectului. Se întocmeşte de către
beneficiarii investiŃiilor împreună cu institutele de cercetare proiectare specializate şi cuprinde o
serie de date absolut necesare pentru caracterizarea proiectului de investiŃii: amplasamentul,
prezentarea sectorului de activitate în care se va încadra, evoluŃia cererii şi ofertei de produse de
acest tip, date referitoare la capacitatea de producŃie, materiile prime ce se utilizează şi locul lor de
provenienŃă sau de exploatare, estimarea valorii investiŃiei şi date de eficienŃă economică.
Studiul de fezabilitate, detaliază prezentarea selectivă a informaŃiilor din studiul de
prefezabilitate şi stă la baza adoptării deciziei de investiŃii, scoŃând în evidenŃă necesitatea şi
eficienŃă obiectivului de investiŃii. Modul de întocmire a studiului de prefezabilitate şi conŃinutul
9
sau sunt hotărâtoare în atragerea finanŃatorilor. Prin studiul de fezabiltate se fundamentează costul
investiŃiei şi planul de finanŃare, cu reliefarea necesarului de credite şi eşalonarea rambursării lor, se
prognozează veniturile, cheltuielile de exploatare, pragul de rentabilitate, rentabilitatea scontată şi
principalele riscuri.
Proiectul de execuŃie se elaborează de institute sau firme specializate, aprofundează unele
date din studiul de fezabilitate şi concretizează soluŃiile tehnice, constructive şi funcŃionale ale
obiectivului de investiŃii. Proiectul de execuŃie este însoŃit de graficele de eşalonare a investiŃiei, de
livrarea utilajelor, de asigurarea forŃei de muncă, de realizarea principalilor indicatori tehnico-
economici.După aprobare, proiectul de execuŃie stă la baza încheierii contractelor de execuŃie a
lucrărilor de construcŃii montaj şi de livrare a utilajelor.
DocumentaŃia de deviz se elaborează tot de institute de proiectare specializate pe categorii de
lucrări, pe categorii de cheltuieli, pe obiecte şi sub forma devizului general. DocumentaŃia de deviz
detaliază modul de execuŃie şi determină cheltuielile propriu-zise de realizare a obiectivului de la
începerea lucrărilor şi până la terminarea şi darea în folosinŃă a obiectivului, cheltuielile de
proiectare, asistenŃă tehnică şi documentare pentru pregătirea şi realizarea investiŃiilor, inclusiv cu
formarea personalului şi plata salariilor conducerii şi personalului administrativ al obiectivului în
construcŃie, cheltuieli nerecuperabile, provenite din efectuarea probelor tehnologice, până la
atingerea programului normal de lucru.
Fiind extrem de importantă în viaŃă unei întreprinderi, decizia de investiŃii produce consecinŃe
concretizate într-un ansamblu de fluxuri de gestiune. OpŃiunea pentru investiŃii are loc în situaŃia în
care se produce o creştere a valorii întreprinderii, respectiv când fluxurile de încasări actualizate
depăşesc costul investiŃiei.
Adoptarea deciziei de investiŃii în condiŃiile unui viitor cert, Ńine cont de anumite ipoteze, şi
anume:
fiecare investiŃie este clar identificată şi ea va produce o serie de fluxuri de lichidităŃi în
momente precis determinate în timp;
decidentul consideră proiectul de investiŃii independent de altele şi alege între mai multe
proiecte. Se consideră proiecte independente atunci când realizarea unui proiect nu este condiŃionată
de realizarea altui proiect
există o piaŃă de capitaluri perfectă, cu o rată a dobânzii unică, beneficiarul investiŃiei
putându-se împrumuta nelimitat, fără să existe cheltuieli de tranzacŃionare pe piaŃă;
lipsind incertitudinea, nu există nici risc asociat proiectului de investiŃii.
Estimarea fluxurilor de lichidităŃi
Eficacitatea unui proiect de investiŃii este apreciată corect dacă sunt evaluate just fluxurile de
lichidităŃi (trezorerie) determinate de acesta: fluxuri de ieşire de trezorerie (plăŃi), fluxuri de intrare
de trezorerie (încasări), economii de plăŃi datorate modului de acŃiune a fiscalităŃii întreprinderii.
Unele din aceste fluxuri se estimează în faza iniŃială, altele în perioada exploatării investiŃiei şi altă
parte, la finele exploatării, cu ocazia lichidării investiŃiei.
Fluxurile de trezorerie în faza iniŃială
În aceasta fază, se determină suma de investit care ia în considerare costurile directe şi
indirecte legate de proiectul de investiŃii, precum şi incidenŃa fiscală asupra unor sume realizate din
operaŃii de dezinvestire cerute de realizarea proiectului.
Fluxurile de trezorerie in perioada exploatării investiŃiei
Dacă fluxurile de trezorerie care au loc în faza iniŃială sunt mai uşor de estimat fiind
determinate de preŃuri şi tarife la echipamente şi servicii, sau în funcŃie de creşterea capacităŃii de
producŃie şi respectiv a cifrei de afaceri, în cazul nevoii suplimentare de fond de rulment de
exploatare, care reprezintă o cotă procentuală din cifra de afaceri, fluxurile de trezorerie care au loc
în perioada de exploatare a investiŃiei, care sunt fluxurile de intrare de trezorerie, se stabilesc pe
bază de previziuni cu un grad mai mare sau mai mic de probabilitate.Fluxurile de intrare de
trezorerie determinate de exploatarea investiŃiei, cash-flow-rile investiŃiei cuprind fluxuri de
trezorerie propriu-zise şi economii de impozit datorită modului de impozitare a profitului
întreprinderii.
10
 Având în vedere numai activitatea de exploatare a întreprinderii, în calculul cash-flow-ului net
intră următoarele elemente.
excedentul brut de exploatare(EBE), stabilit ca o diferenŃă între veniturile din exploatare şi
cheltuielile de exploatare ce presupun şi o plată către furnizorul sau prestatorul serviciului (toate
cheltuieli de exploatare exclusiv amortizarea imobilizărilor);
amortizarea (A);
profit brut din exploatare (PBE);
impozit pe profit (IP).
Cash-flow brut = venit. din exploatare – chelt. de exploatare exclusiv amortizarea - EBE;
Cash-flow net =Cash-flow brut–[(Cash-flow brut–amortizarea)x cota de impozit pe profit];
Cash-flow net = Cash-flow brut – impozit pe profit
Ca atare, după elementele fundamentate în “Contul de profit şi pierdere”:
EBE –A =PBE; PBE – IP =PNE
CFn =EBE – IP = (PBE+A)- PBExT = PBE(1-T)+A = PNE+A
Din punct de vedere financiar:
Cash-flow net = soldul fluxurilor pozitive (încasărilor) înaintea aplicării impozitului pe profit
– plata impozitului pe profit + economia de plată a impozitului aferent amortizării.
CFn = EBE – (EBE-A) x T =EBE (1-T) +TxA
Intre aprecierea contabilă şi cea financiară a cash-flow-ului net intervin diferenŃe de calcul
atunci când amortizarea depăşeşte excedentul brut din exploatare şi atunci, reală este aprecierea
contabilă.
Fluxurile de trezorerie la finele exploatării
La finele duratei de viaŃă a investiŃiei, fluxurile de trezorerie determinate sunt fluxuri de
intrare ce cuprind două elemente:
valoarea reziduală a investiŃiei, formată din preŃul de vânzare ca atare, sau al materialelor şi
pieselor de schimb rezultate din lichidare după deducerea cheltuielilor efective cu lichidarea;
nevoia de fond de rulment ca urmare a dispariŃiei capacităŃii de producŃie creată de investiŃie;
B. Criterii de selecŃie a proiectelor
OpŃiunea pentru investiŃii presupune selectarea proiectelor de investiŃii în funcŃie de
rentabilitatea lor, comparând costul acestora cu suma veniturilor realizate din exploatarea lor.
Criterii simple de opŃiune
Cele mai uzuale criterii simple de opŃiune pentru investiŃii sunt:
Criteriul costului;
Criteriul ratei medii a rentabilităŃii;
Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit.
Criteriul costului se pretează a se aplica în cazul deciziilor de investiŃii care vizează înlocuirea
imobilizărilor corporale uzate, înlocuire care conduce sau nu la creşterea capacităŃii de producŃie.
InvestiŃia de înlocuire cu utilaj identic, care nu conduce la creşterea capacităŃii de producŃie,
se realizează numai atunci când întreprinderea va realiza economii la costurile de producŃie şi un
spor al randamentului activelor imobilizate.
Aplicarea criteriului presupune parcurgerea a două faze:
determinarea economiei sau depăşirii costurilor de producŃie datorită realizării înlocuirii;
în cazul unei economi de costuri, determinarea randamentului investiŃiei şi compararea lui cu
randamentul deja realizat în întreprindere.
Economia sau depăşirea costurilor de producŃie, E(D) se calculează astfel:
E(D)=  Co + Vcno  −  C 1 + V 1  în care:
 Dnro   Dn 1 
Co= costurile de exploatare ale vechiului utilaj (cheltuielile de întreŃinere, reparaŃii etc.);
Vcn = valoarea contabilă netă (rămasă neamortizată) a utilajului aflat în exploatare;
Dnro = durata normală rămasă de funcŃionare a utilajului în exploatare;
Ci = costurile de exploatare ale utilajului nou care înlocuieşte;
Vi1 = valoarea de intrare a noului utilaj (costul investiŃiei);
11
 Dni = durata normală de funcŃionare a noului utilaj.
Vcn Vi1
Termenii şi semnifică amortizarea anuală a vechiului, respectiv noului utilaj.
Dnro Dn1
În situaŃia în care diferenŃa este pozitivă rezultă o economie în costuri; în caz contrar, rezultă o
depăşire a costurilor de producŃie.
Dacă din calcul rezultă economie, se calculează randamentul investiŃiei (ri) raportând
economia în costuri, respectiv creşterea profitului din exploatare, la sporul patrimonial determinat
de înlocuire, după relaŃia:
E
ri= x100
Vi1 − Vcno
Dacă randamentul investiŃiei este mai mare decât randamentul activelor imobilizate existente
(calculat ca raport în procente între profitul; brut realizat şi valoarea medie anuală activelor
imobilizate), se adoptă decizia de investiŃii. În caz contrar, proiectul se respinge.
In cazul investiŃiei de înlocuire cu utilaj cu parametri funcŃionali superiori, care conduce la
creşterea capacităŃii de producŃie, criteriul costului presupune determinarea preŃului unitar al
produsului obŃinut după înlocuire şi compararea lui cu cel realizat anterior acesteia. PreŃul unitar al
producŃiei realizat cu noul utilaj (p1) se determină astfel:
I
+ rm xI + C 1
P1 = D în care:
Q1
I = costul investiŃiei;
D = durata de exploatare; raportul I semnifică amortizarea anuală a investiŃiei;
D
rm = randamentul minim sperat al investiŃiei; produsul rmxI semnifică profitul din exploatare
determinat de înlocuire;
C1 = cheltuielile de exploatare determinate de noul utilaj;
Q1 = cantitatea de produse fabricate cu noul utilaj.
Dacă p1 < p0 (p0= preŃul unitar înaintea înlocuirii) investiŃia se acceptă.
Criteriul ratei medii a rentabilităŃii presupune determinarea ratei medii a rentabilităŃii
proiectului de investiŃie şi compararea ei fie cu cea a altor variante ale proiectului, fie cu un nivel
dat, respectiv rata rentabilităŃii activelor imobilizate realizate de întreprindere,
Rata medie a rentabilităŃii investiŃiei se determină astfel:
R = P be x 100 ; Pbe = profitul mediu anual brut din exploatare.
I
În calculul ratei, în afara profitului brut se poate lua şi cash-flow-ul net al investiŃiei.
Dacă rata medie a rentabilităŃii proiectului este superioară nivelului de comparare, investiŃia
se acceptă.
Criteriul duratei de recuperare a capitalului investit este un criteriu larg utilizat în adoptarea
deciziei de investiŃii, deoarece prezintă interes real pentru investitor - timpul necesar pentru a-şi
recupera din veniturile nete realizate capitalurile iniŃiale investite.
Durata de recuperare a investiŃiei (Dr) se determină după următoarea relaŃie:
Dr= I ; Cfa = cash-flow anual.
CFa
Dacă cash-flow-urile anuale diferă de la un an la altul, determinarea duratei de recuperare se
face pas cu pas, comparând la finele fiecărui an investiŃia rămasă de recuperat (Ir) cu cash-flow-ul
anului următor. În momentul în care investiŃia de recuperat după anul n este mai mică decât cash-
Ir x12
flow-ul anului următor Ir n <CF n +1 , se determină durata de recuperare astfel: Dr= n+ n
CFn +1
Criteriul prezintă inconvenientul că nu Ńine seama de fluxurile de încasări şi după perioada de
recuperare, fapt care se reflectă atunci când evoluŃia cash-flow-urilor este diferită în cazul a două
proiecte. De asemenea, criteriul nu este concludent în cazul selecŃiei între două proiecte cu durate
inegale.
12
 Criterii de opŃiune pe baza actualizării
Actualizarea este operaŃiunea de aducere în starea de comparabilitate, în momentul actual, a
unei sume de fluxuri de trezorerie viitoare, ştiind că o sumă obŃinută în viitor are altă putere de
cumpărare decât cea investită în momentul optării pentru investiŃie, datorită, în principal, influenŃei
inflaŃiei.
Capitalizarea, în sens invers, este operaŃiunea prin care se determină nivelul viitor, la data
finală a unei sume plasate în momentul actual.
Astfel, dacă:
C = suma capitalului investit;
d = rata dobânzii, de regulă cea fără risc a pieŃei financiare;
Ci = anuitatea
capitalizarea presupune determinarea sumei totale, Ci(capital+dob.) la finele anilor 1,….n:
C 1 =C+d=Cx(1+d)
-C n =C(1+d) n −1 +[C(1+d) n −1 xd]=(1+d) n −1 (C+Cd)=(1+d) n −1 (1+d) =C(1+d) n
actualizarea presupune determinarea sumei actuale C, la începutul anului 1, sau în momentul
0, a sumelor capitalizate la finele anilor 1,2,…..n:
suma de la finele anului 1:
C= C 1 = C 1  1 
1+ d  1 + d 

suma de la finele anului n: C(1+d) n devine la începutul anului 1:

  1
C= Cn n = C n  1 n  în care : se numeşte factor de actualizare.
(1 + d )  (1 + d )  (1 + d ) i
Dintre criteriile pe bază de actualizare pot fi folosite:
valoarea actualizată netă;
indicele de rentabilitate;
rata internă de rentabilitate (randament).
Valoarea actualizată netă (VAN)
Este criteriul care răspunde obiectivului de bază al funcŃiei financiare a întreprinderii şi anume
maximizarea valorii întreprinderii. Valoarea actualizată netă se stabileşte pentru fiecare proiect de
investiŃii, criteriul nerealizând compararea între proiecte decât prin ordinul de mărime a ei. Valoarea
actualizată netă se stabileşte ca diferenŃă între fluxurile de trezorerie viitoare actualizate, respectiv
valoarea lor actuală şi capitalul investit. Valoarea actualizată netă se stabileşte potrivit următoarei
relaŃii de calcul:
n
CFi
VAN= ∑ -I
i −1 (1 + a )
i

Dacă VAN>0, proiectul de investiŃii conduce la creşterea valorii întreprinderii şi deci, este
acceptat. În caz contrar, proiectul se respinge. Dacă pentru acelaşi obiectiv există două variante de
proiect, se optează pentru cel cu VAN mai mare.
În practică, mai rar utilizată în opŃiunea pentru investiŃie este şi valoarea viitoare netă(VVN)
care, folosind acelaşi raŃionament, presupune compararea cash-flow-urilor viitoare şi costului
investiŃiei la puterea de cumpărare de la sfârşitul duratei de viată a investiŃiei.Formula de calcul a
VVN este:
n
VVN= ∑ CFi (1 + a ) n −1 − I (1 + a ) n sau VVN=VAN (1+a) n
i =1
Indicele de rentabilitate se foloseşte de regulă, când două sau mai multe proiecte de investiŃii
necesită alocări de fonduri iniŃiale inegale. El exprimă rentabilitatea relativă a investiŃiei, adică
surplusul de trezorerie actualizat pentru fiecare leu investit. Dacă este supraunitar, proiectul de
investiŃii este fezabil.
El se calculează astfel:

13
 n
CFi
∑ (1 + a)
i =1
i
VAN + I
IR = sau IR=
I I
Rata internă de rentabilitate (RIR)
Rata internă de rentabilitate este acea rată de actualizare pentru care valoarea actualizată netă
este nulă.
n
CF i
Deci RIR=r ∑ (1 + r )
i =1
i
−I=0

Cunoscând cash-flow-urile anuale previzionate pentru proiectul de investiŃii CFi, valoarea

investiŃiei I şi durata de exploatare a acesteia n, rata internă de rentabilitate r se determină prin
aproximări succesive.Dacă rata internă de rentabilitate pentru un proiect de investiŃii este r, atunci
pentru societatea comercială care împrumută sau se împrumută la nivelul ratei r, investiŃia nu-i
aduce nimic în plus faŃă de un plasament pe piaŃă la nivelul acestei rate. De aceea, RIR trebuie să fie
superioară ratei de actualizare sau ratei dobânzii fără risc pe piaŃa financiară.
Adoptarea deciziei de investiŃii pune problema posibilităŃilor de finanŃare pe care le are
întreprinderea. FinanŃarea investiŃiilor se realizează din surse interne, prin autofinanŃare, sau din
surse externe.
Sursele interne de finanŃare, în ordinea afectării lor pentru plata investiŃiilor sunt;
fondul surselor proprii de finanŃare neconsumat la sfârşitul perioadei precedente;
amortizarea activelor imobilizate din perioada de realizare a investiŃiilor;
alte sume interne de finanŃare: sume din valorificarea materialelor şi pieselor de schimb
rezultate din casarea imobilizărilor corporale după deducerea cheltuielilor efective cu lichidarea
acestora; sume din vânzarea activelor (ateliere, secŃii, depozite magazine care mai pot funcŃiona
independent după deducerea valorii contabile nete a acestora);
sume repartizate din profitul net de dezvoltare.
Sursele externe de finanŃare a investiŃiilor sunt:
creşterea capitalului social prin emisiune suplimentară de acŃiuni;
creditul obligatar ;
creditul bancar;
finanŃări din partea grupului;
alocaŃii de la buget sau din fondurile speciale de investiŃii (fonduri pentru modernizarea
punctelor de control la vamă fonduri pentru modernizarea drumurilor şi podurilor).
Fundamentarea planurilor de investiŃii şi de finanŃare a investiŃiilor presupune parcurgerea
următoarelor etape:
analiza structurii financiare actuale a întreprinderii, adică a raportului între capitalurile
împrumutate şi cele proprii şi a costului fiecărei din aceste componente;
stabilirea planului de investiŃii cu eşalonarea în timp a realizării obiectivelor de investiŃii;
evaluarea capacităŃii de autofinanŃare şi compararea sumelor afectate pentru autofinanŃare cu
nevoile de investiŃii ale întreprinderii;
fundamentarea planului de finanŃare a investiŃiilor cu relevarea şi a celorlalte surse care
concură la realizarea investiŃiilor.
Întrucât, obiectivele de investiŃii presupun plasamente însemnate şi timp îndelungat de
realizare, planurile de investiŃii se întocmesc pe orizonturi de timp mai mari, de regulă până la cinci
ani cu actualizare anuală a investiŃiilor rămase de realizat şi surselor de finanŃare necesare. De
aceea, în activitatea de planificare a investiŃiilor şi finanŃării acestora se utilizează ca instrumente
atât planul de finanŃare a investiŃiilor cât şi bugetul anual al activităŃii generale, ca anexă a bugetului
de venituri şi cheltuieli, între care există, însă asemănări dar şi diferenŃe certe.
Planul de finanŃare a investiŃiilor se întocmeşte pe total obiectiv de investiŃii cu defalcare
anuală şi cuprinde două părŃi: investiŃii de realizat şi surse de finanŃare.
În prima parte, investiŃiile de realizat se prevăd pe grupe de investiŃii după natura lor:

14
 investiŃii în imobilizări necorporale (achiziŃionarea de brevete, licenŃe de fabricaŃie,
achiziŃionarea de programe informatice);
investiŃii în imobilizări corporale (terenuri şi mijloace fixe);
investiŃii în imobilizări financiare (titluri de participare sau creanŃe legate de participaŃiuni);
- investiŃii în acoperirea nevoii suplimentare de fon d de rulment datorată în special creşterii
stocurilor de materii prime, materiale consumabile, producŃie neterminată şi produse finite ca
urmare a măririi capacităŃilor de producŃie prin investiŃii.
În cea de-a doua parte, se prevăd sursele de finanŃare a investiŃiilor programate mai întâi cele
interne şi apoi şi cele externe astfel:
sume din autofinanŃare netă şi brută, respectiv sumele alocate din profitul net şi cele
provenind din amortismente şi alte surse rezultate din circuitul intern al întreprinderii;
sume din emisiunea suplimentară de acŃiuni;
sume din emisiunea de obligaŃiuni;
finanŃări din partea grupului;
eventuale subvenŃii;
credite bancare.
În bilanŃul contabil al întreprinderii, activele imobilizate, ca rezultantă a procesului de
investire sunt reflectate la valoare contabilă netă determinată ca diferenŃă, în funcŃie de următoarele
elemente:
- suma brută a activelor imobilizate, stabilită în funcŃie de costul investiŃiilor;
- suma amortismentelor datorită deprecierii în timp a activelor imobilizate.
Amortismentele apar, aşadar, ca o micşorare a valorii bunurilor destinate să servească
activitatea întreprinderii o perioadă îndelungată ( mai mare de un an) şi care se consumă treptat.
Particularitatea rotaŃiei activelor imobilizate constă în aceea că ele participă la mai multe cicluri de
producŃie, pe perioada mai multor ani, şi în mod repetat, îşi transferă o parte din valoarea lor asupra
noilor utilităŃi create cu acestea, ca urmare a uzurilor.
Temeiul economic sau baza amortizării activelor imobilizate o constituie aşadar uzura
acestora.
Uzura este un proces complex, concretizat în scăderea treptată a utilităŃii activelor imobilizate,
fie ca urmare a utilizării sau neutilizării, fie ca urmare a apariŃiei de active imobilizate mai ieftine,
sau cu parametrii tehnico-funcŃionali superiori. In legătură cu procesul uzurii activelor imobilizate,
trebuie făcute două clarificări:
a) Fiind un proces de depreciere a activelor imobilizate datorat utilizării sau timpului, ori
apariŃiei de noi active imobilizate mai convenabile din punct de vedere economic, uzura nu
afectează întreaga masa a activelor imobilizate, ci numai pe cele supuse deprecierii.
b) Uzura activelor imobilizate îmbracă două laturi: uzura fizica sau materială ca urmare a
utilizării sau a timpului şi uzura morala, ca urmare a perimării datorită evoluŃiei tehnicii şi creşterii
productivităŃii muncii în ramurile economice fixe superioare funcŃional sau realizării aceloraşi
tipuri, dar la preŃuri mai mici.
Uzura, fie fizică sau morală, determină pierderea treptată a valorii mijloacelor fixe, în timp ce
forma lor fizică specifică rămâne în general, neschimbată până la scoaterea lor din funcŃiune
datorită efectuării regulate a reparaŃiilor capitale. Are loc, aşadar, o separare in timp intre
reproducere valorii mijloacelor fixe si reproducŃia valorii de întrebuinŃare, particularitate care stă
la baza procesului obiectiv al amortizării lor.
Amortizarea este un proces complex de cuantificare a uzurii fizice si morale si de exprimare a
unei anumite politici financiare a perioadei respective, care cuprinde un ansamblu de operaŃiuni ce
constau în:
stabilirea amortismentului fiecărui exerciŃiu;
înregistrarea lui în costurile de fabricaŃie;
recuperarea din încasarea preŃului sau tarifului produsului sau serviciului;
afectarea lui pe destinaŃie legală.

15
 Amortismentul poate fi definit ca fiind suma de resurse băneşti ce trebuie recuperată din
încasările rezultate de pe urma realizării producŃiei în fiecare exerciŃiu, în concordantă cu ritmul
uzurii fizice si morale în cadrul duratelor normale de funcŃionare ale activelor imobilizate.
Notând cu:
Va = valoarea amortizabilă a activului imobilizat;
D = durata normală de funcŃionare a acestuia;
Ai = amortismentul din anul “i”;
A = amortismentul anual.
n
Va= ∑ Ai (1)
i =1
Va=AxD (2)
RelaŃia (2) este valabilă numai în cazul sistemului de amortizare liniar, deoarece numai în
această situaŃie amortismentul este acelaşi în fiecare an.
Analiza celor două relaŃii nu trebuie să conducă la concluzia că amortismentul s-ar acumula
pe toată durata de funcŃionare a activului imobilizat în scopul finanŃării înlocuirii lui.
Amortismentul nu se acumulează ci se utilizează pe măsura obŃinerii lui pentru finanŃarea
investiŃiilor în curs de realizare.
Elementele definitorii ale oricărui sistem de amortizare în funcŃie de care se previzionează şi
calculează efectiv amortismentul sunt: valorile de amortizat, duratele de serviciu şi normele de
amortizare. ExistenŃa mai multor sisteme de amortizare este determinată de reglementările diferite
ale modului de determinare a acestor elemente, graŃie politicii financiare promovate de autorităŃile
publice şi private specifice diferitelor grupe de state şi etape de dezvoltare economico- sociale.
a) valorile de amortizat reprezintă baza sistemului de amortizare, pentru că în funcŃie de
modul lor de estimare se produc implicaŃii atât în ceea ce priveşte nivelul costurilor de producŃie sau
comercializare, cât şi în cea ce priveşte asigurarea echilibrului dintre reproducŃia lor fizică, pe de
altă parte. În funcŃie de reglementarea diferită, valoarea de amortizat poate fii:
valoarea de intrare ( contabilă) a activului imobilizat;
valoarea de intrare diminuată cu valoarea reziduală estimată;
valoarea de intrare majorată cu valoarea reparaŃiilor capitale, în situaŃia în care amortizarea
este sursă de finanŃare şi a acestora;
valoarea contabilă netă ( rămasă neamortizată)
Valoarea de intrare a mijlocului fix poate fi:
- costul de achiziŃie ( valoarea de achiziŃie) pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
- costul de producŃie pentru mijloacele fixe produse sau construite de întreprindere;
- valoarea de utilitate stabilită în funcŃie de preŃul pieŃei, starea şi amplasarea bunurilor
obŃinute cu titlul gratuit;
- valoarea de aport convenită de părŃi, determinată prin expertiză, adică stabilită în funcŃie de
preŃul pieŃei, utilitate, stare şi amplasare, pentru mijloacele fixe intrate cu ocazia asocierii sau
fuziunii, conform statului şi contractului de societate.
Valoarea de înlocuire a mijlocului fix este dată de suma cheltuielilor necesare pentru
înlocuirea unui mijloc fix uzat cu unul nou, identic.
Prin reevaluarea mijloacelor fixe se înŃelege operaŃiunea de stabilire a valorii actuale a
fiecărui mijloc fix existent în patrimoniul întreprinderii. Valoarea actuală se determină în funcŃie de
preŃul pieŃei pentru mijloacele fixe similare noi şi gradul de uzură al mijlocului fix la data
reevaluării.
Valoarea contabilă netă este partea din valoarea de intrare a mijlocului încă neamortizată la un
moment dat. Ea se foloseşte în următoarele situaŃii:
în calcularea amortismentului prin unele metode accelerate de amortizare;
în stabilirea sumei de recuperat pe seama cheltuielilor de exploatare, sumă nedeductibilă în
calculul profitului impozabil, pentru mijloacele fixe casate înainte de scadenŃă;
la întocmirea bilanŃului contabil, în activ, activele imobilizate se înscriu numai la valoarea
neamortizată;
16
 în calcularea indicatorilor de eficienŃă ai utilizării mijloacelor fixe, aceasta exprimându-se atât
în funcŃie de valoarea de intrare, cât şi în funcŃie de valoarea contabilă.
În legătură cu valorile de amortizat, în practica financiară se utilizează următoarele noŃiuni:
valoarea reziduală şi valoarea medie anuală.
Valoarea reziduala este dată de suma ce se recuperată din lichidarea mijlocului fix prin
valorificarea materialelor ş pieselor de schimb rezultate din dezmembrare, demolare, etc. Dacă la
expirarea duratei de serviciu, mijlocul fix este valorificat ca atare, atunci valoarea reziduală este
dată de preŃul de vânzare a acestuia.
Valoarea medie anuala a mijloacelor fixe este utilizată în activitatea de previzionare a
amortismentului, atunci când se aplică sistemul liniar sau proporŃional de amortizare.
Valoarea medie anuală ( Vma) se determină astfel:
Vma = V0+Vi-Vme, în care:
V0 – valoarea de intrare a mijloacelor fixe existente la începutul anului;
Vmi –valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe în funcŃie în cursul anului.
Vme -valoarea medie a ieşirilor de mijloace din funcŃiune în cursul anului.
La rândul ei, valoarea medie a intrărilor şi ieşirilor de mijloace fixe, se calculează cu ajutorul
relaŃiilor:
n
Vi i ⋅ lf i
V mi = ∑
i =1 12
în care:
n
Vi i ⋅ ln f i
V me = ∑
i =1 12
Vi – valoarea de intrare a mijloacelor fixe intrate, respectiv scoase din funcŃiune;
lfi – numărul lunilor de funcŃionare în timpul anului pentru mijlocul fix
lnfi – numărul lunilor de nefuncŃionare în timpul anului pentru mijlocul fix i .
Se consideră luni de funcŃionare sau nefuncŃionare, intervalul care începe cu luna următoare
celei în care a avut loc intrarea, respectiv ieşirea mijlocului fix şi până la finele anului.
duratele de serviciu reprezintă cel de-al doilea element esenŃial al sistemului de amortizare,
pentru că întinderea influenŃează mărimea amortismentului anual.
În raport de durata de viaŃă a mijloacelor fixe, cât şi de modul de folosire acestora,
literatura de specialitate distinge mai multe categorii de durate de serviciu ale acestora, astfel:
- durata de serviciu tehnică sau durata fizică de exploatare ce reprezintă durata potenŃială
totală de serviciu a unei maşini, utilaj, clădiri, etc. În aprecierea duratei fizice de exploatare, nu se ia
în considerare influenŃa uzurii morale, neconcordanŃa, deci, cu progresul tehnic şi a altor factori
imprevizibili care pot scurta durata de utilizare;
- durata economică de exploatare sau perioada în care mijlocul fix este capabil să aducă
proprietarului profit. Această durată este mai mică decât durata de serviciu tehnică, fie datorită
uzurii morale, fie datorită neconcordanŃei cu noile condiŃii de producŃie apărute în timp;
- durata de serviciu admisibilă este intervalul de timp dintre momentul punerii lui în funcŃiune
şi cel în care producŃia care se obŃine cu mijlocul fix nu mai conŃine profit, datorită menŃinerii lui în
funcŃiune.
- durata de serviciu optimă este intervalul de timp în care folosirea utilajului are o eficienŃă
maximă, adică raportul între rezultatele utile care se obŃin cu un mijloc fix şi cheltuielile ocazionate
de utilizare a lui, este maximă.
Normele de amortizare - orice sistem de amortizare se caracterizează prin norme de
amortizare determinante printr-o metodologie proprie. În general, însă, normele de amortizare sunt
norme analitice determinate pe fiecare mijloc fix sau grupă omogenă de mijloace fixe în parte care
au aceiaşi durată de funcŃionare, sau normă unică, stabilită ca o normă medie pentru ansamblul
mijloacelor fixe ale întreprinderii.Norma de amortizare, în principiu, poate fi definită ca fiind
mărimea amortizării exprimate în procente faŃă de valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Întrucât în
sistemul nostru de amortizare duratele normale corespund regimului liniar sau proporŃional de
amortizare, norma de amortizare este funcŃie invers proporŃională cu durata normală de funcŃionare.
17
 Astfel, relaŃia de calcul a normei de amortizare analitice corespunzătoare sistemului
proporŃional este:
V1
Dn 1 în care:
Na = ⋅ 100 = ⋅ 100
Vi Dn
Na = norma de amortizare;
Vi = valoarea de intrare a mijlocului fix;
Dn = durata normală de funcŃionare a amortismentului
În funcŃie de modul de asociere şi calcul a diferitelor elemente, se obŃin diferite variante ale
sistemului de amortizare. Principalele criterii de ordonare sunt fie la baza de calcul a normelor de
amortizare, fie ritmul amortizării.
În funcŃie de primul criteriu, sistemele de amortizare se împart în:
Sisteme temporale:
Sisteme funcŃionale
Sistemele temporale se bazează pe premisa că orice mijloc fix se uzează într-o anumită
perioadă de timp, indiferent de intensitatea utilizării lui. Drept urmare, valoarea sa de intrare trebuie
recuperată într-un interval de timp bine determinat din punct de vedere economic.
Sisteme funcŃionale de amortizare se bazează pe intensitatea uzurii care, la rândul ei, este în
funcŃie de intensitatea utilizări mijloacelor fixe, exprimată prin volumul de activitate la efectuarea
căruia aceasta participă.Volumul de activitate se măsoară în anumite unităŃi fizice, asupra cărora se
repartizează valorile de intrare ale mijloacelor fixe supuse amortizării. Totodată, sistemul funcŃional
de amortizare s-a practicat şi se practică şi actualmente pentru amortizarea clădirilor şi
construcŃiilor speciale ale minelor, salinelor cu extracŃie în soluŃie prin sonde, carierelor,
exploatărilor pentru substanŃe minerale şi care nu pot primi alte utilizări după epuizarea acestora
precum şi a investiŃiilor pentru descoperită. Pentru aceste domenii, amortizarea se calculează pe
unitatea de produs, norma de amortizare şi amortismentul anual, calculându-se pe baza următoarelor
relaŃii:
Vi
Na = (lei / t ) în care:
Re
A = Na ⋅ Q
Na = norma de amortizare exprimată în lei/tonă;
Vi = valoarea de intrare a mijloacelor fixe;
Re = rezerva exploatabilă exprimată în tone;
A = amortismentul anual;
Q = cantitatea efectivă în tone extrasă anual.
În funcŃie de cel de-al doilea criteriu, ritmul amortizării, sistemele de amortizare se împart în:
sisteme proporŃionale (liniare);
sisteme accelerate (degresive, regresive);
sisteme progresive.
Sistemul proportional (liniar) de amortizare presupune stabilirea de amortismente anuale
egale pe toată durata de serviciu a mijlocului fix, ca urmare a faptului că atât valoarea de amortizat
cât şi norma de amortizare sunt constante. El prezintă avantaje şi anume:
- comportă un calcul relativ simplu al amortismentului;
- asigură o anumită constanŃă a costurilor de producŃie, datorită influenŃei anuale cu aceeaşi
sumă;
permite centralizarea pe ramuri şi chiar la nivel de economie a valorilor de intrare,
amortismentelor cumulate şi valorilor contabile nete, ceea ce oferă posibilitatea aprecierii gradului
de uzură al mijloacelor fixe din economie.
Sistemele accelerate (degresive, regresive) de amortizare presupun determinarea anual
decrescător pe durata de funcŃionare a mijlocului fix. Ele presupun recuperarea valorii de intrare a
mijlocului fix în proporŃie însemnată în prima parte a duratei de serviciu a mijlocului fix.
Sistemelor accelerate li se mai spune şi regresive sau degresive pentru că asigurarea
18
amortismentelor anuale descrescătoare presupune fie descreşterea valorii de amortizat, fie
descreşterea normelor anuale de amortizare. În funcŃie de variabilitatea unuia sau altuia din
elementele menŃionate se cunosc două variante principale ale sistemului accelerat:
- sistemul cu valoare de amortizat regresivă şi normă constantă;
- sistemul cu valoare de amortizat constantă şi norme de amortizare regresive;
Prima variantă se bazează pe faptul că una şi aceeaşi normă de amortizare se aplică în fiecare
an la o valoare de amortizat descrescătoare, care este valoarea contabilă netă a mijlocului fix.
Norma de amortizare se stabileşte conform relaŃiei:
 Vr 
Na = 1 − n  ⋅ 100 în care:
 Vi 
Vr = valoarea reziduală a mijlocului fix;
Vi = valoarea de intrare a mijlocului fix;
N = durata normală de funcŃionare exprimată în ani.
Cea de-a doua variantă, presupune aplicarea la aceeaşi valoare de valoarea amortizat, valoarea
de intrare a mijlocului fix, a unor norme de amortizare descrescătoare stabilite cu ajutorul relaŃiei:
d − xi
Na i = ⋅ 100 în care:
∑ Nd
d = durata normală de funcŃionare;
xi = numărul de ani scurşi până în momentul calculării normei;
Nd = suma aritmetică a numerelor ce compun durata de amortizare.
Sistemele progresive de amortizare presupun stabilirea de amortismente crescătoare, pe
măsura înaintării în durata de serviciu a mijlocului fix. Amortismentul se stabileşte prin aplicarea în
fiecare an la valoarea de amortizat constantă, respectiv valoarea de intrare a mijlocului fix, a unei
norme de amortizare crescătoare stabilite astfel:
di
Nai = ⋅ 100 în care: di = anul pentru care se calculează norma.
∑ Nd
Lista subiectelor posibile.
1. DefiniŃi investiŃia:
2. Cum se clasifică investiŃiile?
3. Cum se determină rata medie a rentabilităŃii investiŃiei?
4. Cum se calculează indicile de rentabilitate?
5. Ce este amortismentul?

CAP. III GESTIUNEA FINANCIARĂ PE TERMEN SCURT

Desfăşurarea oricărei activităŃi economice necesită utilizarea nu numai a maşinilor,

utilajelor, clădirilor, ci şi asigurarea materiilor prime şi materialelor necesare, sculelor,
dispozitivelor, a stocurilor de semifabricate şi producŃie neterminată în diferite stadii, în vederea
desfăşurării continue a activităŃii, precum şi obŃinerea şi stocarea pe anumite intervale de timp a
produselor finite pentru realizarea ritmicităŃii livrărilor către beneficiari. Totodată, în urma livrării
produselor finite, întreprinderea înregistrează creanŃe faŃă de clienŃi, sau este beneficiara unor titluri
de credit încasabile la termen sau scontabile la băncile comerciale. Dar, procurarea materiilor prime,
materialelor şi resurselor energetice necesare, plata salariilor datorate pentru munca prestată,
precum şi celelalte cheltuieli legate de procesul de fabricaŃie a produselor, preced momentul
încasării preŃului acestora de la clienŃi. Drept urmare, întreprinderea are nevoie de o sumă
determinată de resurse băneşti pe seama cărora să-şi poată constitui stocurile de valori, materiale
pentru producŃie şi să acopere toate cheltuielile de producŃie, depozitare, livrare până în momentul
încasării preŃului produselor vândute, serviciilor prestate. Pe măsura încasării preŃului produselor
19
expediate, întreprinderea recuperează capitalurile băneşti avansate pe care le reavansează într-un
proces economic, adică îşi reconstituie stocurile de valori materiale pentru producŃie, lansează noi
comenzi în fabricaŃie, efectuează noi cheltuieli de prelucrare expediază alte loturi de produse către
beneficiari.
Activele circulante sunt capitaluri băneşti constituite prin diverse modalităŃi în scopul
finanŃării activităŃii curente de producŃie.
Activele circulante au următoarele trăsături:
- sunt capitaluri băneşti a căror necesitate este impusă de asigurarea continuităŃii fabricaŃiei şi
a căror mărime este influenŃată de parametrii proceselor de aprovizionare, producŃie, desfacere;
- spre deosebire de altă parte a capitalului întreprindere (fondul surselor proprii, fondul de
participare la profit), activele circulante nu se consumă, nu dispar după momentul efectuării
cheltuielilor, ci rămân în permanenŃă în circuit cel puŃin la nivelul iniŃial determinat;
- forma de utilizare a activelor circulante o constituie avansarea (plăŃile din contul curent) şi
recuperarea (încasările în contul curent), ce se repetă necontenit până în momentul încetării
activităŃii întreprinderii;
reprezintă o parte considerabilă a avuŃiei naŃionale plasată pe termen scurt în vederea folosirii
ei cât mai eficient.
Efectuarea neîntreruptă a circuitelor în concordanŃă cu caracterul continuu al proceselor de
producŃie, determină fenomenul de rotaŃie a activelor circulante caracterizat ca un lanŃ de fenomene
globale. Ca urmare a rotaŃiei neîntrerupte, suma activelor circulante utilizate se află concomitent în
toate formele sale funcŃionale, determinate de condiŃiile şi amploarea proceselor de aprovizionare,
producŃie şi desfacere. Ca o consecinŃă a acestui fapt, activele circulante prezintă inevitabil o
anumită structură ce poate fi stabilită pe baza soldurilor din activul bilanŃului întreprinderii.
În mod practic, activele circulante se concretizează în diferite forme materiale, ce se află
într-o strânsă condiŃionare reciprocă ca urmare a transformării permanente din una în cealaltă.
Astfel, în sfera producŃiei activele sunt avansate în următoarele stări materiale:
- stocuri de materii prime;
- stocuri de materiale consumabile;
- stocuri de semifabricate;
- stocuri de producŃie neterminată ;
- soldul cheltuielilor anticipate.
În sfera circulaŃiei, activele circulante se concretizează în următoarele stări:
- stocuri de produse în magazie;
- stocuri de produse expediate, neîncasate;
- stocuri de ambalaje şi mărfuri;
- creanŃe din decontări neîncheiate;
- soldul disponibilităŃilor băneşti.
Evaluarea activelor circulante îmbracă două mari forme, în funcŃie de momentul efectuării
ei. Astfel, necesităŃile de active circulante cu caracter de permanentă pe toată durata anului şi
previzibile încă de la începutul anului, se evaluează prin determinarea necesarului financiar de
active circulante sau necesarului de fond de rulment.
NecesităŃile cu caracter temporar apărute pe parcursul exerciŃiului se dimensionează pe
feluri de active circulante şi se evaluează prin metode specifice activităŃii bancare întrucât, cel mai
adesea, acoperirea financiară se realizează prin credite bancare.
Determinarea necesarului financiar se poate realiza prin două metode: metoda analitică şi
metoda sintetică ( globală).
Metoda analitică constă în determinarea necesarului financiar pe fiecare fel de valoare
pentru exploatare: stocuri de materii prime şi materiale consumabile, stocuri de producŃie
neterminată, stocuri de produse finite şi, în final, prin însumarea acestora, determinarea necesarului
de fond de rulment pe total întreprindere.
Metoda sintetică, porneşte de la premisa că în doi ani consecutivi nu pot să apară
modificări structurale esenŃiale în economia întreprinderii şi se bazează pe luarea în considerare a
20
unui singur factor de cauzalitate, şi anume al evoluŃiei producŃiei exerciŃiului În esenŃa sa, metoda
sintetică constă în reflectarea în calcule a corelaŃiei strânse dintre variaŃia necesităŃilor de active
circulante şi variaŃia volumului producŃiei. Prin această metodă, nevoia de fond de rulment se
determină direct pe total active circulante şi presupune un volum redus de operaŃiuni, ceea ce-i şi
conferă calificativul de metodă operativă.
Prin valorile materiale pentru exploatare se înŃeleg stocurile de materii prime, stocurile de
obiective de inventar, echipament de lucru şi de protecŃie, stocurile de piese de schimb şi
semifabricate necesare producŃiei.
De aceea, prime fază în determinarea necesarului financiar pentru stocurile de materii
prime şi materiale consumabile o reprezintă dimensionarea stocurilor.
În legătură cu gestionarea stocurilor, se utilizează două noŃiuni;
stoc de securitate
stoc maxim
Stocul de securitate este cantitatea de materii prime şi materiale stocate, suficientă pentru a
satisface cererea de consum în orice moment, fără a se înregistra întreruperi în procesul de
fabricaŃie. Nivelul stocului de securitate poate fi constant dacă aprovizionările sunt regulate, sau
fluctuant în situaŃia în care acestea sunt sezoniere.
Stocul maxim. Din raŃiuni de siguranŃă stocurile deŃinute de întreprindere trebuie să fie
mai ridicate pe cât posibil, deci peste nivelul stocului de securitate pentru a preveni orice incident în
aprovizionarea şi obŃinerea ritmică a producŃiei.
Însă, volumul stocurilor este limitat de două restricŃii:
- o restricŃie financiară, orice creştere de stoc peste nivelul stocului de securitate dacă
întreprinderea are deschisă o linie de credit bancară antrenează şi creşterea volumului creditului
angajat care angrenează şi cheltuielile financiare suplimentare: dobânzi, comisioane sau alte
cheltuieli bancare;
o restricŃie fizică, deoarece întreprinderea conservă stocul său înainte de a fi consumat şi
cheltuielile de depozitare sunt în funcŃie de cantitatea stocată.
FrecvenŃa reaprovizionărilor nu coincide cu frecvenŃa consumului şi în consecinŃă se
constituie un stoc care asigură nevoile curente ale exploatări, respectiv stocul curent (Sc);
constituirea unei rezerve pe seama căreia să se asigure continuitatea fabricaŃiei şi în cazurile în care
furnizorii nu îşi respectă obligaŃiile contractuale sau anumite cauze obiective fac imposibilă
aprovizionarea normală: se constituie deci şi un stos de siguranŃă (Ss). Alte tipuri de stocuri ce se
constituie la dispoziŃia anumitor întreprinderi sunt: stocul de condiŃionare (Scd), stocul de transport
interior (Sti) şi stocul de iarnă (Si).
Mărimea stocului maxim(Smax) este dată de relaŃia: Smax = Sc+Ss+Scd+Sti+Si
Datorită faptului că întreprinderile nu pot consuma stocul de siguranŃă şi cel de
condiŃionare decât în anumite condiŃii, suma lor reprezintă stocul minim (Smin):
Smin = Ss + Scd
FuncŃia obiectiv, de optimizare este următoarea:
F: ( costul de emitere a comenzilor + costul de stocare) minim
Cei doi parametrii ai funcŃiei obiectiv evoluează în sens invers. Astfel, cu cât numărul de
comenzi este mai mare şi costul de emitere este ridicat, dar volumul stocului este mic şi, în
consecinŃă, şi costul de stocare scade. Este stocare şi costul şi costul de emitere a comenzilor.
Modelul de optimizare este cunoscut sub numele de metoda Wilson.
Dacă se notează cu: X = numărul de comenzi optime anuale;
C = consumul anual valoric de materii prime;
b = costul de emitere a unei comenzi;
p = cota cheltuielilor de stocare;
Y1 = costul de emitere a comenzilor;
Y2 = costul de stocare;
s = stocul mediu.
F: (Y1+Y2)………minim
21
 Y1 = bx ; Y2 = Sp
C C
0 + Y2 = ⋅ p
S = X = C Deci: 2x
2 2x C ⋅ p
F : bx + → min im
2x
Punctul de extrem (de minim) se obŃine prin anularea primei derivate:
 C ⋅ p
 bx + = 0
 2x 
C ⋅ p
b− = 0
2x2
C ⋅ p
b =
2x2
2 bx 2 = C ⋅ p
C ⋅ p
x2 =
2b
C ⋅ p
x =
2b
Indicatorul utilizat pentru calculul necesarului financiar şi care trebuie să exprime într-o
formă sintetică condiŃiile de utilizarea a activelor circulante în anul anterior este viteza de rotaŃie a
acestora exprimată, fie sub forma coeficientului de rotaŃie, fie sub forma duratei în zile a unei
rotaŃii.
Pentru determinarea necesarului financiar prin metoda globală trebuie parcurse
următoarele etape:
1.- se determină viteza de rotaŃie în zile, din anul de bază (Vzo) astfel:
No ⋅ T (360 )
Vzo = în care:
PEo
No = necesarul financiar de active circulante din anul de bază:
Peo = producŃia exerciŃiului exprimată în cost complet din anul de bază.
2.- se corectează viteza de rotaŃie din anul de bază cu modificările previzibile în anul de plan
în condiŃiile de aprovizionare, producŃie şi desfacere, conform relaŃiei:
n
Vzo = vzo + ∑ ci în care:
i =1
Vzoc = viteza de rotaŃie din anul de bază corectată;
Ci = corecŃiile exprimate în zile ce se aplică vitezei de rotaŃie realizate în anul de bază.
Aceste corecŃii pot fi:
influenta generată de înlocuirea unor materiale:
(n − n0 ) ⋅ T
c1 = 1 în care:
PEo
n1= necesarul financiar pentru materialul ce se utilizează în anul curent;
n0= necesarul financiar pentru materialul, utilizat în anul de bază.
influenta eliminării stocurilor fără mişcare înregistrate în anul de bază:
m0 ⋅T în care: mo= stocul mediu al materialelor fără mişcare în anul de bază.
C2 =
PEo
În cadrul acestei influenŃe, trebuie făcută o menŃiune specială, şi anume aceea că
eliminarea stocurilor fără mişcare influenŃează întotdeauna, viteza de rotaŃie în sensul accelerării ei.
Prin urmare, chiar dacă din calcul se va obŃine totdeauna o valoare pozitivă c2 se va lua în calculul
lui Vzo cu semnul minus.
influenŃa înlocuirii unui produs în fabricaŃie cu altul nou.
Înlocuirea unui produs influenŃează în două direcŃii:
influenŃa datorată modificării necesarului financiar de materiale ca urmare a înlocuirii
produsului:

22
 C3 = ( n 1 − n 0 ) ⋅ T în care:
PEo
n1= necesarul financiar aferent materialelor pentru fabricarea noului produs;
n0= necesarul financiar aferent materialelor pentru fabricarea produsului înlocuit.;
influenŃa modificării valorii producŃiei exerciŃiului ca urmare a înlocuirii:
NoT N T în care:
C `` 3 = − 0
PEo + (V 1 − V 0 ) PEo
v1= valoarea producŃiei exerciŃiului la noul produs;
vo= valoarea producŃiei exerciŃiului la produsul înlocuit.
influenta modificării condiŃiilor de aprovizionare la unul din materialele folosite:
(i − i ) p
C4 = 1 0 în care:
100
i1= intervalul de aprovizionare în anul de plan;
i0= intervalul de aprovizionare în anul de bază;
p= ponderea necesarului financiar al materialului respectiv în totalul necesarului financiar
pentru materii prime şi materiale.
influenta modificării ciclului de fabricaŃie la un produs ca urmare a schimbării tehnologiei:
(d − d 0 ) p
C5 = 1 în care:
100
d 1= durata ciclului de fabricaŃie după introducerea noii tehnologii;
d 0= durata ciclului de fabricaŃie înaintea schimbării tehnologiei;
p= ponderea necesarului financiar pentru producŃie neterminată la produsul la care se schimbă
tehnologia în totalul necesarului financiar pentru producŃia neterminată.
– Se determină necesarul financiar anual al valorilor de exploatare în anul curent conform
relaŃiei:
PE1
N1 = ⋅ Vz 0 c în care: PE1 =prod. exerciŃ. în cost complet programată pentru anul curent
360
4.- Se diferenŃiază necesarul financiar anual pe trimestre în funcŃie de variaŃia producŃiei
exerciŃiului pe trimestre faŃă de media trimestrială:
PE1k
Nk = ⋅ N1 k=I,II,III,IV.
PE1k
5.- Se defalcă necesarul financiar anual şi pe trimestre pe elemente de valori materiale (stocuri
de materii prime, stocuri de obiecte de inventar, stocuri de piese de schimb, stocuri de producŃie
neterminată, stocuri de produse finite) în funcŃie structura activelor circulante din bilanŃul anului de
bază.
Nevoia de fond de rulment se finanŃează pe seama mai multor surse, care se pot grupa, în
raport cu patrimoniul întreprinderii, astfel:
surse endogene, existente în mecanismul financiar al întreprinderii;
surse exogene, din afară, celor interne.
Din sursele interne de finanŃare fac parte:
fondul de rulment;
sumele afectate din profitul net finanŃării activelor circulante;
alte surse şi anume sumele aferente unor fonduri proprii şi dividende constituite din profitul
net până la consumarea pe destinaŃia corespunzătoare.
Din sursele externe de finanŃare fac parte:
credite bancare pe termen scurt;
credite pe bonuri de trezorerie sau bonuri de casă;
subvenŃiile de la buget pentru regii autonome;
credite sau sume primite de la grupul de întreprinderi din care face parte întreprinderea;
alte surse ( avansuri de la clienŃi pentru produse, sumele de care beneficiază întreprinderea ca
înlesniri sau scutiri de impozite, prime pentru export).
23
 A. Fondul de rulment – sursă de finanŃare a nevoii de active circulante
Nevoia de fond de rulment se determină între activele de exploatare ce reprezintă
imobilizarea capitalurilor băneşti în diferite categorii de stocuri, creanŃe şi decontări neîncheiate cu
bugetul statului şi pasivele de exploatare ce reprezintă datorii ale întreprinderii amânate, în mod
obiectiv, la plată. Fiecărui element de activ îi este asociat un grad de lichiditate ii fiecărui element
de pasiv îi este asociat un grad de exigibilitate. Asigurarea echilibrului financiar presupune
realizarea concordanŃei între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului.
Fondul de rulment este acea parte a capitalurilor permanente rămasă după finanŃarea
activelor circulante. Fondul de rulment este, deci, o marjă de siguranŃă ce reflectă capacitatea
întreprinderii de a-şi finanŃa ciclul său de exploatare din capitaluri stabile. RelaŃia lui de calcul este
următoarea:
FR = Sp – Ap în care:
FR = fondul de rulment;
Sp = surse permanente;
Ap = alocări permanente.
Conform acestei modalităŃi de calcul, fondul de rulment reflectă excedentul resurselor
stabile faŃă de utilizările durabile.
În execuŃie, având în vedere egalitatea bilanŃieră a activului şi pasivul întreprinderii,
fondul de rulment se calculează şi ca diferenŃă între activul circulant şi datoriile curente, relaŃia de
calcul fiind următoarea:
FR = Ac – Dc în care:
Ac = activele circulante;
Dc = datoriile curente.
De asemenea, analiza fondului de rulment trebuie să Ńină seama de specificitatea, de natura
activităŃii întreprinderii. Analiza situaŃiei financiare a întreprinderilor nu se poate face fără a le situa
în mediul economic şi social de care aparŃin şi la nivelul activităŃii căruia contribuie. Diminuarea
fondului de rulment realizată prin diminuarea concomitentă a activului de exploatare, fără a afecta
mersul normal al activităŃii printr-o mai bună gestionare şi a datoriilor pe termen scurt, conduce la
creşterea rentabilităŃii întreprinderii dar sporeşte şi riscul de insolvabilitate.
Creditul bancar - mijloc operativ de finanŃare a nevoi complementare de fond de rulment
Prin compararea nevoii de fond de rulment cu fondul de rulment al întreprinderii rezultă
trezoreria care poate fi pozitivă sau negativă.
Trezoreria pozitivă se concretizează în excedent de resurse, fondul de rulment este superior
nevoii de fond de rulment. În acest caz, disponibilităŃile băneşti rezultate vor fi plasate pe piaŃa
financiară, urmărindu-se un randament cât mai ridicat al plasamentului.
Trezoreria negativă se concretizează în deficit de resurse, nevoia de fond este superioară
fondului de rulment net. În acest caz, întreprinderea caută surse de acoperire, enunŃate chiar la
începutul paragrafului, o posibilitate operativă de finanŃare a deficitului fiind creditul bancar pe
termen scurt.
Creditele bancare pe termen scurt diferă prin obiect, modalităŃi de acordare, garantate,
rambursare, durată şi cost, existând mai multe tipuri de credite.Ponderea în finanŃarea nevoii
suplimentare de către bănci o reprezintă creditele de trezorerie. Creditele de trezorerie se acordă de
către bănci pentru finanŃarea nevoii globale de fond de rulment, fără a avea un obiect nominalizat,
în contul curent.
Capitalurile băneşti ale întreprinderii, imobilizate în diversele elemente de active circulante,
trebuie să asigure un randament superior celui fără risc pe piaŃa financiară pentru că astfel
investitorii sunt tentaŃi să nu-şi plaseze disponibilităŃile băneşti în activităŃi productive şi
comerciale. Capitalurile ce reprezintă conŃinutul activelor circulante se află într-o continuă mişcare,
transformare, din forma de bani în stocuri de valori materiale pentru producŃie, în producŃie în curs
de fabricaŃie, în produse finite şi prin valorificarea acestora din nou în forma de disponibilităŃi
băneşti care se avansează într-un nou circuit. În cadrul procesului de rotaŃie, activele circulante sunt
folosite eficient atâta timp cât transformarea este continuă, neîntreruptă. Dacă ele staŃionează mai
24
mult într-o formă sau alta, rotaŃia este stânjenită şi pentru realizarea volumului de activitate propus
este necesară atragerea în circuit de capitaluri suplimentare. Deci, creşterea eficientei utilizării
activelor circulante corespunde accelerării vitezei cu care capitalurile parcurg stadiile circuitului,
respectiv rapidităŃii cu care se realizează rotaŃia.
Eficienta utilizării activelor circulante se poate aprecia cu trei categorii de indicatori:
- indicatorii vitezei de rotaŃie;
- indicatorii rentabilităŃii utilizării activelor circulante;
- indicatorii intensităŃii utilizării activelor circulante.
1) Indicatorii vitezei de rotaŃie utilizaŃi în previziune şi analiză sunt:
- coeficientul vitezei de rotaŃie ( Kvr)
- durata în zile a unei rotaŃii (Vz);
a) coeficientul vitezei de rotaŃie se stabileşte ca un raport între volumul de activitate şi suma
medie a activelor circulante prevăzute a se utiliza, adică:
CA( PE )
Kvr = = nr. de rotaŃii în care:
AC
CA(PE)- cifra de afaceri sau producŃia exerciŃiului, după caz;
AC – suma medie a activelor circulante.
Coeficientul exprima câte circuite trebuie să efectueze sau a efectuat un volum dat de active
circulante pentru a se obŃine sau a realiza un anumit volum de producŃie sau cifră de afaceri într-o
perioadă dată. Cu cat este mai mare numărul de circuite efectuat, cu atât este necesar un volum de
active circulante mai mic pentru realizarea volumului de producŃie scontat.
b) Durata in zile a unei rotaŃii sau viteza de rotaŃie in zile este inversul coeficientului de
rotaŃie pe un interval de timp şi se determină astfel:
T AC ⋅ T în care:T–nr. de zile al perioadei pt. care se efectuează calculul
Vz = =
Kvr CA ( PE )
Orice creştere a coeficientului de rotaŃie atrage după şine reducerea corespunzătoare a duratei
de rotaŃie şi orice scădere a coeficientului de rotaŃie echivalează cu creşterea duratei în zile a unei
rotaŃii. De aceea, când este vorba de rotaŃie, fenomenul pozitiv se exprimă prin noŃiunea de
accelerare şi nu de creştere, iar fenomenul negativ prin noŃiunea de încetinire.
2) Indicatorii rentabilităŃii utilizării activelor circulante exprimă capacitatea activelor
circulante de a crea profit. Ei se determină cu ajutorul următoarelor relaŃii:
Pb ( n )
R ( AC ) = ⋅ 100
AC
Pb ( n ) în care:
R ( Kvr ) =
Kvr
R(AC) – rentabilitatea activelor circulante prevăzute a se utiliza sau utilizate;
Pb(n) – profitul brut sau net;
R(Kvr) – rentabilitatea pe un circuit a activelor circulante.
3) Indicatorii intensităŃii utilizării activelor circulante exprimă relaŃia între volumul de
activitate realizat şi volumul de active circulante folosit şi se calculează cu ajutorul următoarelor
relaŃii:
AC AC
=
⋅ 1000
1000 leiPE PE
AC AC
= ⋅ 1000
1000 leiCA CA
AC/1000 lei PE – active circulante la 1000 lei producŃie exerciŃiu
AC/1000 lei CA – active circulante la 1000 lei cifră de afaceri.
Viteza de rotaŃie, ca expresie a nivelului eficienŃei cu care sunt utilizate activele circulante, se
poate accelera sau încetini sub influenŃa a doi factori determinanŃi:
- modificarea valorii producŃiei exerciŃiului de la un an la altul;
- modificarea sumei medii a activelor circulante utilizate.

25
 VariaŃia vitezei de rotaŃie de la un exerciŃiu la altul, precum şi influenŃa factorilor de variaŃie,
se determină astfel:
∆VZ = VZ1 - VZ0
Dacă ∆ VZ < 0 – o accelerare a vitezei de rotaŃie faŃă de anul de bază;
Dacă ∆ VZ > 0 – o încetinire a vitezei de rotaŃie faŃă de anul de bază.
Influentele factorilor:
1) influenŃa producŃiei exerciŃiului:
AC o ⋅T AC o ⋅T
∆ Vz ( PE )
= −
PE 1 PEo
influenŃa sumei medii a activelor circulante:
AC1 ⋅T A C o ⋅ T în care:
∆ Vz ( PE ) = −
PE 1 PE 1

∆VZ = modificarea vitezei de rotaŃie în anul curent faŃă de anul de bază;

∆VZ1 = viteza de rotaŃie în zile prevăzută sau realizată în anul curent ;
∆VZ0 = viteza de rotaŃie realizată în anul de bază;
∆Vz ( PE ) = influenŃă modificării volumului de activitate asupra variaŃiei vitezei de rotaŃie;
∆Vz ( AC ) = influenŃa modificării sumei activelor circulante asupra variaŃiei vitezei de
rotaŃie.
Se observă că:
∑ ∆Vz PE , AC = ∆Vz
Până în acest moment, s-a studiat influenŃa pe care variaŃia volumului de activitate şi variaŃia
sumei medii a activelor circulante o are asupra variaŃiei vitezei de rotaŃie. În cazul accelerării vitezei
de rotaŃie, consecinŃa este o eliberare de active circulante (E), în timp ce în cazul încetinirii vitezei
de rotaŃie, consecinŃa este o imobilizare suplimentară a capitalului (I).
În funcŃie de elementele luate în calcul, eliberările sau imobilizările pot fi de trei feluri:
Eliberarea sau imobilizarea absolută, determinată ca o diferenŃă între activele circulante
utilizate în anul de bază:
E (I )a = AC1 − AC 0
Dacă A C1 − A C 0 < 0 => o eliberare absolută Ea:
Dacă AC1 − AC 0 > 0 => o imobilizare absolută Ia.
Eliberarea absolută de active circulante se concretizează în creşterea disponibilităŃilor băneşti
în cont sau în rambursarea unei părŃi din creditele bancare angajate în perioada anterioară.
Imobilizarea absolută de active circulante se concretizează în sporirea volumului creditelor
nerambursate la scadenŃă.
Eliberarea sau imobilizarea relativă, determinată ca o diferenŃă între activele circulante care s-
ar utiliza în anul curent dacă s-ar menŃine neschimbată viteza de rotaŃie în zile în anul de bază:
PE
E (I )r = AC o − 1
⋅ Vz 0
T
Eliberarea relativă exprimă volumul suplimentar de producŃie, asigurat cu aceeaşi sumă de
active circulante, iar imobilizarea relativă – volumul nerealizat al producŃiei deşi s-a utilizat suma
programată a activelor circulante.
Eliberarea sau imobilizarea totală se determină ca o sumă a eliberărilor sau imobilizărilor
PE 1 PE 1 PE 1
+ (A C o − ⋅ Vz 0 ) = ⋅ Vz 1 − A C o + A C o − ⋅ Vz 0
absolute şi relative, astfel: E (I) a = (A C 1 − A C 0 ) T T T
PE 1
= ( Vz 1 − Vz 0 )
T
sau:
PE 1
E (I )t = AC1 − ⋅ Vz 0
T
Dacă PE <0 => o eliberare totală Et :
AC1 − 1
⋅ Vz 0
T

26
 PE 1
Dacă A C 1 − ⋅ Vz 0 >0 => o imobilizare totală It .
T

Lista subiectelor posibile.

1. Cum se determină necesarul financiar?
2. Cum se determină coeficientul vitezei de rotaŃie?
3. Care este relaŃia de calcul a fondului de rulment?
4. EnumeraŃi indicatorii care pot determina eficienŃa utilizării activelor circulante.
5. Cum se determină viteza de rotaŃie în zile, în anul de bază?

CAP. IV REZULTATELE FINALE ALE ACTIVITĂłII ÎNTREPRINDERII

Rentabilitatea unei activităŃi reprezintă capacitatea acesteia de a produce venituri care să

acopere cheltuielile antrenate de activitatea în cauză şi să conducă la obŃinerea de venit net,
indiferent de formele pe care acesta le îmbracă. În acest sens, rentabilitatea ca latură financiară a
activităŃii economice, reprezintă un important criteriu pus la baza deciziilor economice ce se adoptă
la nivel micro şi chiar macroeconomic. Chiar dacă, în cazuri de excepŃie rentabilitatea nu se
constituie ca funcŃie obiectiv al modelului de dezvoltare şi funcŃionare al întreprinderii, acest rol
jucându-l maximizarea volumului de utilităŃi ce trebuie create, ea este o importantă restricŃie, în
sensul că societatea nu poate accepta satisfacerea nevoilor din ce în ce mai diverse în condiŃiile
diminuării venitului net ce se creează. Sfera de cuprindere, respectiv modalităŃile de exprimare a
rentabilităŃii, se apreciază în mod diferit funcŃie de nivelul de organizare al economiei.
Rentabilitatea ca formă a eficientei economice este caracterizată la nivel, microeconomic prin
intermediul ratei rentabilităŃii. În funcŃie de elementele de calcul utilizate se poate vorbi de mai
multe categorii de rate ale rentabilităŃii , între care cele mai utilizate sunt:
Rata rentabilităŃii capitalurilor avansate (Rav), determinată astfel:
Pb ( n )
R av = x 100
A
Pb(n) = profitul brut (net) obŃinut;
A = activul economic sau capitalul investit, adică valoarea medie a activelor imobilizate şi
valoarea medie a activelor circulante avansate.
Dacă la numărător se ia în calcul rezultatul net din exploatare, indicatorul calculat este rata
rentabilităŃii economice:
Rata rentabilităŃii resurselor consumate (Rc), determinată după formula:
Pb ( n )
Rc = x100 ; Ct = cheltuieli totale;
Ct
Rata rentabilităŃii financiare (Rf), determinată astfel:
Pn
Rf = x100
Cp
Pn = profitul net obŃinut;
Cp = capital propriu.
Rata rentabilităŃii veniturile (Rv), determinată astfel:
Pb ( n )
Rv = x100 ; CA = cifra de afaceri
CA
Se poate calcula un indicator de rentabilitate pe acŃiune (Ra), care exprimă profitul net
aferent fiecărei acŃiuni, astfel:
Pn ; Na = numărul de acŃiuni.
Ra =
Na
Creşterea rentabilităŃii constituie o necesitate obiectivă, vitală pentru însăşi existenŃa
întreprinderii în condiŃiile economice de piaŃă. Atât ridicarea gradului de înzestrare tehnică a
întreprinderii, cât şi îmbunătăŃirea condiŃiilor de desfăşurare a activităŃii productive implică
27
obŃinerea unui volum sporit de venit net, pe seama căruia să se satisfacă nevoile de reproducŃie
lărgite şi să asigure un nivel corespunzător al calităŃii vieŃii.
Pornind de la modul de calcul al ratei rentabilităŃii constatăm că un factor important de
sporire a acesteia îl reprezintă creşterea masei profitului, cu care se află într-o relaŃie de directă
proporŃionalitate. Aceasta, este influenŃată de o serie de factori cum sunt:
volumul fizic, structura si calitatea producŃiei, care acŃionează asupra masei profitului atât
separat cât şi în unitatea lor;
preŃul de vânzare al producŃiei are influenŃă directă asupra masei profitului, stabilită ca
diferenŃă între preŃ şi cost.
costul de producŃie care, în condiŃiile economiei de piaŃă şi al sporirii concurenŃei, este
elementul asupra căruia trebuie să se acŃioneze în sensul găsirii modalităŃilor de reducere, ceea ce
echivalează cu sporirea masei profitului şi a ratei rentabilităŃii.
Conform cerinŃelor gestiunii financiare, fiecare întreprindere este obligată nu numai să
acopere toate cheltuielile din venituri, ci să obŃină şi un anumit venit net, cât mai mare posibil, pe
seama căruia să asigure autofinanŃarea propriei dezvoltări, îndeplinirea funcŃiei sociale,
cointeresarea salariaŃilor şi să participe la formarea fondurilor centralizate ale statului destinate
finanŃării nevoilor generale ale societăŃii.În orice societate, venitul net ca expresie bănească a
plusprodusului este o rezultantă firească a nivelului productivităŃii muncii, a modalităŃilor de
organizare a producŃiei şi a muncii, într-un cuvânt a forŃei productive a muncii. Având în vedere
faptul că valoarea adăugată creată în întreprindere este o rezultantă a aportului muncii vii şi a
capitalului fix, ea se manifestă sub două forme şi anume: valoarea adăugată brută şi valoarea
adăugată netă, diferenŃierea fiind dată de amortizarea activelor imobilizate.Dacă din valoarea
adăugată sunt deduse salariile negociate brute, sporurile de orice fel, compensaŃiile şi alte drepturi
de personal, precum şi eventuala parte din valoarea nou creată, cedată de întreprindere sub formă de
dobândă posesorilor de capital de împrumut se obŃine venitul net realizat de întreprindere. O parte a
venitului net este preluată sub diferite forme la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale sau alte
fonduri cu destinaŃie specială (fondul pentru şomaj, pentru sănătate, pentru întreŃinere şi
modernizare a drumurilor publice, etc.). Profitul brut rămas după deducerea din venitul net a acestor
prelevări este supus impozitării, iar ceea ce rămâne după plata impozitului pe profit este profitul net.
Asupra conŃinutului şi sensurilor termenului de profit considerăm necesare unele precizări,
având în vedere originea şi accepŃiunile ulterioare date acestui termen. În vorbirea curentă,
accepŃiunile acestui termen sunt multiple şi, uneori, contradictorii dar ele pot fi sintetizate în trei
modalităŃi majore de a concepe profitul .
O primă accepŃiune este cea legislativă si statistică conform căreia profitul reprezintă
diferenŃa dintre veniturile şi cheltuielile ocazionate de activitatea unui agent economic. El semnifică
avantajul bănesc realizat dintr-o activitate economică şi constituie obiectivul tuturor activităŃilor
lucrative dintr-o economie de piaŃă.
O a doua accepŃiune întâlnită în literatura de specialitate este cea de profit ca venit rezidual.
Această modalitate de interpretare a profitului nu o exclude pe cea prezentată anterior, ba chiar se
bazează pe ea. Promotorii acestei concepŃii nu se opresc, însă, la a face diferenŃa dintre venituri şi
cheltuieli, ci adâncesc analiza examinând sursele de provenienŃă a profitului şi, în funcŃie de acestea
apreciază dacă profitul se cuvine sau nu agentului economic care a realizat activitatea lucrativă. Ei
acceptă ca fiind profit cuvenit firmei, profitul legitim realizat ca urmare a progreselor economice şi
tehnice realizate în cadrul acesteia, a înnoirii producŃiei şi organizării superioare a activităŃii
economice; profitul realizat ca efect al competenŃei manageriale precum şi profitul realizat ca
urmare a economisirii celorlalte eforturi depuse de firmă şi care conduce la minimizarea costurilor
activităŃii şi sporirii profitului.
În fine, o a treia accepŃiune dată noŃiunii de profit este aceea de remuneraŃie implicită a
factorilor de producŃie. AdepŃii acestui punct de vedere pornesc de acolo de unde s-au oprit
susŃinătorii teoriei profitului ca venit rezidual.
Făcând abstracŃie de diferitele accepŃiuni date noŃiunii de profit de către teoreticieni, pentru
agenŃii economici în acŃiune este esenŃială accepŃiunea oficial – legislativă în funcŃie de care se
28
orientează şi dezvoltă nu numai unităŃile economice ci şi societatea în ansamblul ei. Conform
reglementărilor în vigoare, profitul contabil se determină ca diferenŃă între veniturile totale realizate
si cheltuielile totale efectuate în cursul exerciŃiului financiar.
În veniturile totale se includ:
veniturile din exploatare, din vânzări de produse, mărfuri, servicii prestate, lucrări executate,
din producŃia stocată, din subvenŃii de exploatare;
veniturile financiare, adică veniturile din participaŃii, titluri de plasament, diferenŃe de curs
valutar;
venituri excepŃionale din operaŃiuni de gestiune (amenzi, penalităŃi), din operaŃiuni de capital
şi alte venituri excepŃionale.
În cheltuielile totale aferente veniturilor realizate se include:
cheltuielile de exploatare privesc materiile prime, materialele, costul mărfurilor, cheltuielile
cu personalul, cheltuielile privind impozitele, taxe, alte cheltuieli de exploatare;
cheltuielile financiare legate de titlurile de plasament cedate, diferenŃele nefavorabile de curs
valutar, dobânzile plătite la creditele angajate, pierderi legate de creanŃe;
cheltuieli excepŃionale, privesc operaŃiuni de capital şi cheltuieli privind operaŃiunile de
gestiune (valoarea amenzilor, penalităŃilor, debite insolvabile, pierderi din calamităŃi, valoarea
donaŃiilor).
Conform acestei modalităŃi, ca diferenŃă între veniturile totale şi cheltuielile totale, se
determină rezultatul exerciŃiului, respectiv profitul contabil dacă rezultatul este favorabil, în
execuŃie la toŃi agenŃii economici, .
se determină rezultatul din exploatare (Re):
Re =Ve – Ce (1)
Ve = venituri din exploatare;
Ce = cheltuieli din exploatare.
Ve =CA+/-SPS+PI+Ave (2)
CA = cifra de afaceri;
SPS = soldul producŃiei stocate (dacă este creditor în calcul se ia cu semnul +, dacă este
debitor cu -);
PI = producŃia imobilizată (utilizată pentru nevoile proprii ale întreprinderii);
Ave = alte venituri din exploatare;
CA = VVM+PV (3)
VVM = venituri din vânzarea mărfurilor;
PV = producŃia vândută.
În funcŃie de destinaŃiile producŃiei, se poate calcula producŃia exerciŃiului (PE) astfel:
PE= PV +/- SPS + PI (4)
Ce = CMV + CPE (5)
CMV = costul mărfurilor vândute;
CPE = costul total al producŃiei exerciŃiului;
CPE=CM + LSPT + CP + ITV + A + Ace (6)
CM = cheltuieli materiale (materii prime, materiale consumabile; combustibil, energie, apă);
LSPT =lucrări şi servicii prestate de terŃi;
CP = cheltuieli cu personalul (salarii, asigurări şi protecŃie socială);
ITV = impozite, taxe, vărsăminte asimilate, cu excepŃia impozitului pe profit;
A = amortizarea activelor imobilizate;
ACe = alte cheltuieli de exploatare.
Se determină rezultatul financiar (Rf):
Rf = Vf – Cf
Vf = venituri financiare;
Cf = cheltuieli financiare.
Prin însumarea rezultatului din exploatare şi a rezultatului financiar se determină rezultatul
curent al exerciŃiului (Rc):
29
 Rc = Re + Rf
Se determină rezultatul excepŃional al exerciŃiului (Rex):
Rex = Vex – Cex
Vex = venituri excepŃionale;
Cex = cheltuieli excepŃionale.
Prin însumarea rezultatului curent şi a rezultatului excepŃional se determină rezultatul brut al
exerciŃiului (RBE):
RBE = Rc + Rex sau RBE = VT – CT
Vt = venituri totale (VT= Ve+Vf+Vex);
CT = cheltuieli totale exceptând impozitul pe profit (CT=Ce+Cf+Cex)
Definirea categoriilor de profit contabil şi profit impozabil porneşte de la realitatea că nu
în toate cazurile principiile contabile, subordonate reflectării exacte a fenomenelor şi proceselor
economice ce au loc în întreprindere, sunt convergente cu principiile impunerii fiscale, ceea ce face
ca între rezultatul contabil şi cel fiscal să apară diferenŃe de ordin cantitativ: rezultatul contabil
reprezintă suma globală a profitului/pierderii exerciŃiului financiar, în timp ce rezultatul fiscal
reprezintă profitul impozabil/pierderea fiscală stabilită conform regulilor fiscale şi în funcŃie de care
se calculează volumul impozitelor exigibile sau rambursabile.
Profitul fiscal, se determină în funcŃie de profitul contabil sau rezultatul brut al
exerciŃiului, cheltuielile nedeductibile şi deducerile fiscale astfel:
PF= RBE + CN – D
PF = profitul fiscal;
CN = cheltuielile nedeductibile;
D = deducerile fiscale.
Cota legală de impozit este de 16%.
Componentele rezultatelor finale brute au destinaŃii exacte şi termene de satisfacere precizate
prin acte normative.
În ceea ce priveşte profitul, acesta are prin destinaŃiile sale un caracter polifactorial. El asigură
îndeplinirea tuturor funcŃiilor atribuite întreprinderii şi contribuie la satisfacerea intereselor
financiare generale ale societăŃii. De aceea, repartizarea profitului reprezintă esenŃa politicii
financiare la nivel microeconomic. Repartizarea profitului trebuie să răspundă unor foarte variate
nevoi micro şi macroeconomice, financiare şi nonfinanciare. Modul de repartizare a profitului
trebuie să se constituie într-o importantă pârghie financiară menită să stimuleze creşterea şi
dezvoltarea întreprinderii, creşterea productivităŃii muncii şi ridicarea nivelului calitativ al
produselor şi serviciilor realizate.

Lista subiectelor posibile.

1. Care este formula ratei rentabilităŃii financiare?
2. Care este formula ratei rentabilităŃii veniturilor?
3. EnumeraŃi elementele care formează costul total al producŃiei exerciŃiului.
4. Din cine sunt formate veniturile totale?
5. Cât este cota legală de impozit pe profit?

CAP. V ECHILIBRUL FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

Având în vedere faptul că cerinŃă fundamentală a asigurării şi menŃinerii funcŃionalităŃii

normale a mecanismului întreprinderii o reprezintă existenŃa echilibrului financiar, apare justificată
30
necesitatea, în condiŃiile tranziŃiei la economia de piaŃă, de a găsi mijloacele cele mai adecvate
pentru a caracteriza calitatea activităŃii financiare şi prin prisma modului în care se realizează acest
deziderat, atât în ipostaze de program cât şi de execuŃie. Echilibrul financiar al întreprinderii este o
componentă a echilibrului financiar macroeconomic. Dar faptul că este o componentă dependentă
de echilibrul financiar macroeconomic, nu înseamnă că echilibrul financiar microeconomic nu are
trăsături proprii, reguli proprii de stabilire şi menŃinere.
Echilibrul financiar al întreprinderii poate fi definit ca fiind acea stare de corespondentă
permanentă între volumul nevoilor de resurse pentru asigurarea desfăşurării normale a activităŃii, pe
de o parte, si posibilităŃile de procurare a acestora pe de altă parte.
Echilibrul financiar microeconomic, este determinat de modul în care întreprinderea asigură
utilizarea fondurilor atrase în patrimoniu, dar este condiŃionat şi de macrosistem. Macrosistemul
fixează prin legiferarea sistemului de finanŃare şi creditare a economiei naŃionale, posibilităŃile
normale, deci legale, de procurare a fondurilor.Deoarece necesităŃile de resurse financiare reclamate
de desfăşurarea normală a activităŃii, sunt structurate în funcŃie de diferite categorii de prioritate,
rezultă că şi echilibrul financiar al întreprinderii se manifestă ca un echilibru structural ce reflectă o
stare, prin definiŃie fiind un echilibru static. Aspectul structural al echilibrului financiar este
determinat tocmai de structura gestiunii financiare a întreprinderii, ce cuprinde elemente care
privesc activitatea desfăşurată de întreprindere în legătură cu formarea, sporirea sau diminuarea
fondurilor, obŃinerea şi repartizarea pe destinaŃiile legale a rezultatelor financiare.Deoarece
gestiunea financiară a întreprinderii funcŃionează ca un mecanism, între elementele sale stabilindu-
se şi manifestându-se o multitudine de conexiuni, inclusiv în ceea ce priveşte utilizarea diferitelor
tipuri de fonduri, apare posibilitatea şi, în acelaşi timp, necesitatea, ca echilibrul financiar să fie
abordat şi sub aspect dinamic sau funcŃional.
Echilibrul financiar static se prefigurează cu ajutorul bugetului de venituri si cheltuieli, prin
care se realizează egalitatea dintre necesităŃile de resurse financiare şi existentul de resurse, în limita
unui nivel prestabilit pentru fiecare fond în parte. Aceasta presupune dimensionarea fondurilor
băneşti necesare desfăşurării în condiŃii normale a activităŃii de producŃie, cu luarea în considerare a
criteriilor de eficienŃă şi a tuturor obligaŃiilor impuse de macrosistem. Din acest punct de vedere, se
poate afirma că, aceasta trebuie să constituie problematica de bază activităŃii financiare desfăşurată
în întreprinderi. În faza de elaborare a bugetului de venituri şi cheltuieli, activităŃii financiare îi
revine sarcina dimensionării necesarului de fonduri, în condiŃiile respectării cerinŃelor de echilibrul
financiar structural, în timp ce, în execuŃie îi revine sarcina, asigurării fondurilor în cuantumul
prestabilit, a angajării lor în circuitul economic şi utilizării deziderate, pe lângă faptul că asigură
funcŃionalitatea mecanismului întreprinderii, permite acesteia satisfacerea tuturor obligaŃiilor
asumate pe seama fondurilor existente în circuitul economic.
Forma concretă de manifestare a echilibrului static al întreprinderii este solvabilitatea, care
reflectă capacitatea acesteia de a face fată tuturor obligaŃiilor asumate prin contracte sau care I s-
au impus în virtutea legii, pe seama fondurilor existente în circuitul său economic. Deci,
solvabilitatea reprezintă expresia calităŃii activităŃii financiare, desfăşurate într-o perioadă dată de
gestiune în legătură cu asigurarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale întreprinderii.
Pentru cuantificarea, la un moment dat, a stării de solvabilitate a întreprinderii, este necesară
utilizarea a unui indicator adecvat, numit coeficientul solvabilităŃii, construit sub formă relativă,
astfel:
Cs
C sb = x100
E pc + C s
Csb = coeficientul solvabilităŃii;
Cs = capital social;
Epc = elemente patrimoniale constituite din credite.
Nivelul coeficientului solvabilităŃii poate fi unitar sau subunitar. Starea de solvabilitate este
dată de nivelul unitar, în timp ce nivelul subunitar reflectă o depreciere de diferite grade a
solvabilităŃii întreprinderii, şi odată cu aceasta , a echilibrului financiar.

31
 La rândul său, echilibrul financiar dinamic se manifestă prin intermediul capacităŃii de plată
si al lichidităŃii.
Capacitatea de plată reflectă capacitatea întreprinderii de a onora la termen obligaŃiile
devenite scadente, pe seama disponibilităŃilor proprii si împrumutate. Asigurarea şi menŃinerea
capacităŃii de plată sunt hotărâtoare pentru realizarea funcŃionalităŃii mecanismului financiar al
întreprinderii.
Prin definiŃie, capacitatea de plată reflectă o stare de moment, caracterizarea ei fiind posibil
de realizat cu ajutorul unui indicator denumit indicatorul capacităŃii de plată, construit ca o mărime
relativă astfel:
D + S i + Tcn + E a
C cp = mb x100
(C + D )ts
Ccp = coeficientul capacităŃii de plată;
Dmb = disponibilităŃi şi alte mijloace băneşti;
Si = sume de încasat;
Tcn = titluri de credit negociabile;
Ea = elemente de activ;
(C+D)ts = credite şi datorii pe termen scurt.
Nivelul coeficientului operativ al capacităŃii de plată trebuie să fie unitar, pentru a reflecta
existenŃa unui echilibru desăvârşit între disponibilităŃile existente şi plăŃile scadente ale fiecărui
moment t. Nivelul subunitar al coeficientului, înregistrat pe durata unei perioade de timp date,
reflectă o depreciere a capacităŃii de plată, respectiv a succesiunii de situaŃii în care unitatea nu a
fost capabilă să-şi onoreze în întregime plăŃile scadente, datorită lipsei de disponibilităŃi. Nivelul
supraunitar repetat al coeficientului capacităŃii de plată, deşi reflectă o situaŃie foarte bună a
întreprinderii, în legătură cu onorarea plăŃilor scadente, totuşi relevă şi unele aspecte negative ce Ńin
de supraevaluarea fondurilor cu prilejul elaborării bugetului de venituri şi cheltuieli.Pentru a
caracteriza pe un interval de timp dat, starea medie a capacităŃii de plată şi legat de aceasta, calitatea
activităŃii desfăşurate, se poate calcula un coeficient mediu al capacităŃii de plată, ca o medie
aritmetică simplă a nivelurilor individuale înregistrate în fiecare moment, astfel:
n

∑C
i =1
cpt
C cp =

Ccp = coeficientul mediu al capacităŃii de plată;

Ccpt = nivelul individual al coeficientului operativ al capacităŃii de plată, înregistrat în fiecare
moment “t” al intervalului de timp supus analizei;
n = numărul momentelor de referinŃă “t”, înregistrate în intervalul studiat.
Urmărindu-se în evoluŃie, abaterile nivelului individual al coeficienŃilor operativi ai
capacităŃii de plată fată de nivelul înregistrat de coeficientul mediu, se poate constata dispersia
stărilor de moment faŃă de medie, aceasta servind nemijlocit analizei asupra modului în care s-au
desfăşurat încasările şi plăŃile în perioada supusă studiului. O astfel de analiză poate pune în
evidenŃă factorii care au influenŃat asupra capacităŃii de plată şi implicit, asupra echilibrului
financiar, oferind informaŃii utile procesului decizional.
Orice întreprindere îşi poate asigura capacitatea de plată numai cu îndeplinirea concomitentă a
două condiŃii de bază. În primul rând, ea trebuie să-şi asigure solvabilitatea iar, în al doilea rând
activul patrimoniului său să prezinte o lichiditate corespunzătoare. În acest context, lichiditatea
apare ca un factor determinant al capacităŃii de plată în condiŃiile în care solvabilitatea este
asigurată. Ea realizează, conexiunea dintre echilibrul static si cel dinamic, pe parcursul derulării
proceselor economice.
În genere, prin lichiditatea financiară a întreprinderii se înŃelege capacitatea acesteia de a-si
transforma activele ce-I compun patrimoniul în disponibilităŃi băneşti, pe măsura săvârşirii
normale a rotaŃiei fondurilor.

32
 Cuantificarea nivelului lichidităŃii se poate realiza cu ajutorul unui indicator, construit ca o
mărime relativă, respectiv a coeficientului lichidităŃii:
1
Cl = x100
∑ (D ai xf ai )
Dai =viteza, în zile, a elementelor de active circulante, în perioada de gestiune I;
Fai = ponderea fiecărui element de activ în totalul activelor circulante în perioada de gestiune
i.
Coeficientul lichidităŃii astfel construit ne arată care este ponderea din activul gestionat de
întreprindere ce revine zilnic la forma de bani, pe durata unei perioade de gestiune. Nivelul acestui
coeficient tinde spre 1, pe măsură ce lichiditatea întreprinderii creşte, şi spre 0, atunci când aceasta
scade. Utilizarea acestei relaŃii de calcul în determinarea nivelului lichidităŃii permite punerea în
evidenŃă a influenŃei pe care o exercită structura activului şi viteza de rotaŃie a activelor circulante.
Sursa informaŃională ce stă la baza analizei echilibrului financiar microeconomic o constituie
bilanŃul ca document sintetic, reprezentativ şi sugestiv al activităŃii totale a întreprinderii. Deşi oferă
informaŃii extrem de diverse cu privire la resursele de care întreprinderea dispune şi modul de
utilizare a lor, bilanŃul contabil nu permite direct stabilirea unui diagnostic financiar, ci presupune
anumite retratări şi regrupări ale unor posturi şi conturi în raport cu obiectivele urmărite de analiză
şi de concepŃiile analistului despre noŃiunea de echilibru financiar.
În teoria şi practica financiară s-au conturat în timp două abordări ale noŃiunii de echilibru
financiar:
o abordare lichidativă ce decurge din analiza statică a activităŃii întreprinderii şi care
privilegiază noŃiunea de fond de rulment;
o abordare funcŃională ce decurge din analiza dinamică a activităŃii întreprinderii şi care
aduce în prim plan, noŃiunea de nevoie de fond de rulment.
DiferenŃa între cele două abordări este redată de scopul analizei, şi anume, surprinderea
echilibrului financiar prin prisma patrimonială a solvabilităŃii la un moment dat sau prin evoluŃia
ciclurilor de exploatare.
Pornind de la bilanŃul contabil, în funcŃie de modalitatea de abordare a echilibrului financiar,
se construieşte un bilanŃ financiar care poate fi:
bilanŃul lichidităŃii;
bilanŃul funcŃional.
1.Bilantul lichidităŃii este construit conform opticii creditorilor (bănci sau alŃi agenŃi
economici) că activele întreprinderii pot să asigure rambursarea datoriilor contractate. În această
optică, activele sunt clasificate după rapiditatea transformării lor în monedă, iar pasivele după
exigibilitatea crescândă a resurselor. Trebuie remarcat că, bilanŃul contabil este construit conform
acestei optici. Elementul de demarcaŃie atât în ceea ce priveşte lichiditatea cât şi exigibilitatea este
anul. Astfel, capitalul întreprinderii este împărŃit în 3 categorii:
- capitalul propriu, resursele cele mai puŃin exigibile;
- datorii pe termen mediu şi lung, cu scadenŃă mai mare de un an;
datorii pe termen scurt, cu scadenŃă sub un an;
Activul bilanŃului este împărŃit în:
- active durabile, activele imobilizate cu durată de existenŃă în întreprindere de peste un an;
activele de exploatare, activele circulante, cu durata de rotaŃie de sub un an;
Retratările posturilor bilanŃiere care trebuie operate sunt următoarele:
în activ:
din imobilizările necorporale trebuie excluse non-valorile cum este cazul cheltuielilor de
constituire a societăŃii, precum şi a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare nematerializate în licenŃe,
brevete sau în produse noi şi tehnologii cu cerere solvabilă şi care reprezintă active fictive; în
contrapartidă capitalurile proprii şi asimilate vor fi diminuate în aceeaşi măsură;
din imobilizările financiare, împrumuturile acordate care mai au scadenŃă mai mică de un an
sunt reclasate în activul circulant;

33
 din activele circulante, creanŃele ce conŃin fracŃiuni mai mari de un an trebuie transferate în
activul imobilizat;
din cheltuielile efectuate în avans trebuie menŃionate în activele circulante numai cele care
privesc exerciŃiul financiar curent, celelalte urmând a fi trecute în activul imobilizat;
diferenŃele de conversie-activ (diferenŃele nefavorabile din scăderea cursului aferent datoriilor
în valută) trebuie eliminate ca active fictive; în contrapartidă se elimină şi eventualele provizioane
pentru pierderi care figurează în pasiv;
în pasiv:
din capitalurile proprii se exclude partea din profit destinată distribuirii sub formă de
dividende sau stimulente care se include la datorii pe termen scurt; aceasta întrucât, în concepŃia
lichidativă ele sunt plăŃi care trebuie să fie efectuate;
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se tratează diferenŃiat şi anume:
dacă sunt justificate, se vor transfera în categoria datoriilor pe termen scurt sau lung după cum
riscul sau cheltuiala vor fi atinse în mai puŃin sau mai mult de un an;
dacă sunt fără obiect real, urmând a se transfera în venituri, se vor include în capitalurile
proprii după ce au fost diminuate cu impozitul pe profit aferent, care se reflectă în categoria
datoriilor pe termen scurt;
datoriile se grupează în datorii pe termen scurt, mediu sau lung în funcŃie de scadenŃă;
veniturile în avans se tratează sintetic ca şi cheltuielile efectuate în avans: dacă se referă la
exerciŃiul următor se include în datorii pe termen scurt iar, dacă privesc exerciŃiile viitoare se
include în datorii pe termen mediu şi lung;
diferenŃele de conversie pasiv (diferenŃele favorabile aferente creşterii cursului creanŃelor în
valută sau scăderii cursului datoriilor în valută), dacă sunt probabile a se realiza, se include în
categoria capitalurilor proprii pentru suma lor diminuată cu impozitul latent.
Pe baza bilanŃului contabil – lichiditate, putem determina un fond de rulment lichiditate (FRl)
prin două modalităŃi:
FRl = Cp - Ain
FRl = Acc – Dts
Cp = capitaluri permanente (capitaluri proprii şi datorii pe termen mediu şi lung);
AIn = active imobilizate nete (active imobilizate brute minus amortizarea);
ACc = active circulante corijate;
Dts = datorii pe termen scurt.
Analiza prezentată comportă două observaŃii:
deşi se porneşte de la premisa opririi exploatării şi lichidarea societăŃii, nu se au în vedere
eventualele plus sau sub-valori ce ar rezulta din procesul de lichidare, lucru care ar fi posibil dacă s-
ar deŃine informaŃiile necesare;
în bilanŃul lichiditate, nu apare distinct trezoreria.
BilanŃul funcŃional răspunde intereselor unor categorii mai largi de destinatari: investitori,
acŃionari, conducători, furnizori, personal. El situează într-un context de continuitate a exploatării şi
nu de lichidare de unde termenul de “funcŃional”, şi scoate în evidenŃă faptul că nu este suficient de
a finanŃa activele imobilizate cu capitaluri permanente şi de a avea astfel un fond de rulment
pozitiv, ci trebuie de asemenea, să se asigure finanŃarea nevoii generate de exploatare, ca o
veritabilă investiŃie. În această abordare, mărimea fondului de rulment are o importanŃă relativă
deoarece echilibrul financiar este definit prin relaŃia acestuia cu nevoia de finanŃare a exploatării,
respectiv nevoia de fond de rulment.
Această concepŃie antrenează deci:
o nouă definiŃie a trezoreriei în termeni de utilizări-resurse, in loc de încasări-plăti.
Trezoreria este diferenŃa între resursele avansate şi nevoile de resurse antrenate de activitate;
o nouă percepŃie a bilanŃului, astfel:
Utilizări Resurse
Nevoia de fond de Fond de rulment
rulment Trezoreria netă negativă
34
 Trezoreria netă
pozitivă
o nouă abordare a echilibrului financiar, astfel:
T = FR – NFR
T =trezoreria;
FR = fond de rulment;
NFR = nevoia de fond de rulment.
Abordarea funcŃională se bazează pe teoria ciclurilor, un ciclu definindu-se ca o secvenŃă de
operaŃiuni având o anumită regularitate şi corespunzând unei funcŃiuni a întreprinderii. Se disting
astfel: ciclul operaŃiunilor de investiŃii, ciclul operaŃiunilor curente şi ciclul operaŃiunilor de
trezorerie. Rezultă, deci, că bilanŃul funcŃional regrupează posturile bilanŃiere în raport cu aceste
cicluri evidenŃiind pentru fiecare utilizările, resursele şi indicatorii astfel:
Cic Utilizări Resurse Indicat
lul ori
Inv Imobiliz Capitaluri proprii FR
estiŃii ări brute (inclusiv autofinanŃarea)
Datorii pe termen mediu şi
lung
Ex Active Datorii din exploatare NFR
ploatare circulante
brute
Tre Disponib Credite bancare curente T
zorerie ilităŃi
Transpunerea bilanŃului contabil într-un bilanŃ funcŃional presupune următoarele retratări:
posturile de active sunt luate cu valorile lor brute şi, în contrapartidă, în pasiv la capitalurile
proprii sunt adăugate amortismentele şi provizioanele pentru depreciere. În acest fel, imobilizările
reflectă investiŃiile efectuate;
activele fictive concretizate în capital subscris şi nevărsat sau în cheltuieli înregistrate în avans
sunt eliminate din activ şi, în contrapartidă, deduse din capitalurile proprii;
diferenŃele de conversie sunt anulate, toate operaŃiunile în devize fiind reflectate la valoarea în
funcŃie de cursul istoric;
dividendele de plată nu micşorează capitalurile proprii deoarece în accepŃiunea funcŃională ele
sunt obligaŃii ce pot fi amânate;
nu se face nici o categorisire a activelor şi pasivelor după criteriul mai mici sau mai mari de
un an.
BilanŃul funcŃional se compune din următoarele mase:
utilizări durabile => resurse stabile;
active circulante brute de exploatare => pasive circulante brute de exploatare;
active financiare şi excepŃionale => pasive financiare şi excepŃionale;
trezoreria pozitivă => trezorerie negativă.
Prin compararea lor rezultă:
Resurse stabile – utilizări durabile = FRNG
Active circulante brute de exploatare - pasive circulante brute de exploatare = NFRE
Active financiare şi excepŃionale - pasive financiare şi excepŃionale = NFRAE
NFRG = NFRE + NFRAE
T = FRNG – NFRG
FRNG = fondul de rulment net global;
NFRE = fondul de rulment de exploatare;
NFRAE = nevoia de fondul de rulment în afara exploatării;
NFRG = nevoia de fondul de rulment globală;
T = trezoreria.

35
 Întrucât, activele imobilizate sunt finanŃate din capitaluri permanente, problema echilibrului
financiar al întreprinderii se reduce la asigurarea concordanŃei între FR şi NFR.

Lista subiectelor posibile.

1. DefiniŃi echilibru financiar al întreprinderii.
2. Care este forma concretă de manifestare a echilibrului static al întreprinderii?
3. Ce este solvabilitatea?
4. Cum se determină fondul de rulment lichiditate?
5. Cum este construit bilanŃul lichidităŃii?

CAP. VI GESTIUNEA BUGETARA A ÎNTREPRINDERII

Activitatea întreprinderilor s-a desfăşurat şi se desfăşoară în cadrul relaŃiei de echilibru dintre

venituri şi cheltuieli. Instrumentul financiar prin care se previzionează veniturile şi cheltuielile
întreprinderii, rezultatul exerciŃiului şi echilibrul financiar al acesteia pe an şi trimestre este bugetul
de venituri si cheltuieli. În viaŃa economică occidentală, preocuparea pentru bugetarea oricărei
acŃiuni şi activităŃi capătă o importanŃă deosebită deoarece managementul prin bugete este
principalul instrument de conducere si organizare al întreprinderii. Gestiunea bugetară este
principalul instrument de previziune si control al întregii activităŃi a întreprinderii.
La început, bugetul a pătruns în teorie şi practică ca instrument de evaluare a veniturilor si
limitare a cheltuielilor necesare obŃinerii acestor venituri sau de dimensionare a cheltuielilor care
urmează să fie acoperite din veniturile previzionate. Ulterior, ca metodă de management, bugetul dă
expresie atributelor conducerii privind previzionarea, coordonarea activităŃilor şi structurilor
întreprinderii pentru realizarea obiectivului financiar de bază al întreprinderii si anume
maximizarea valorii sale.
Luat în considerare ca instrument de previzionare financiară, bugetul este folosit pentru a
dimensiona, în termeni financiari şi în condiŃii de eficienŃă economică, alocarea şi utilizarea
resurselor întreprinderii. Pe baza lui se evaluează pe perioada de gestiune, obiectivele de realizat şi
cheltuielile necesare pentru înfăptuirea lor, veniturile de obŃinut sau resursele financiare alocate. În
procesul de realizare a veniturilor şi de efectuare a cheltuielilor, bugetul reprezintă un instrument de
analiză si control, implicit de asigurare a echilibrului financiar. Complementar activităŃii de
bugetare, este organizată contabilitatea prin care se urmăreşte şi se controlează în ce măsură
realizările efective corespund cu cele previzionate şi pe această bază se fundamentează decizia de
corecŃie. În felul acesta prin buget, ca instrument de conducere, se realizează integrarea activităŃilor
de previzionare, control şi urmărire a cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor exerciŃiului.
O trăsătură distinctă a bugetului este şi aceea că pe baza lui se asigură coerenta activităŃilor si
structurilor organizatorice ale întreprinderii pe linia creşterii rentabilităŃii si economisirii
resurselor.
Modalitatea prin care bugetul realizează coerenŃa activităŃilor şi structurilor organizatorice din
cadrul întreprinderii, este aceea a descentralizării. Fiecare activitate a întreprinderii este considerată
un centru de venituri si cheltuieli sau un centru de gestiune, la nivelul căruia se evaluează pe o
anumită perioadă obiectivele financiare, se alocă resursele necesare şi se organizează controlul.
În concluzie, bugetul de venituri şi cheltuieli, în calitatea sa de instrument al conducerii
activităŃii economico-financiare, asigură realizarea următoarelor deziderate:
integrarea activităŃilor de previzionare, evidenŃă şi control privind cheltuielile, veniturile şi
rezultatul exerciŃiului;
descentralizarea procesului de conducere prin împărŃirea activităŃii întreprinderii pe centre
interne de venituri şi cheltuieli;

36
 investirea fiecărui centru de autoritate şi responsabilitate în gestiunea resurselor alocate pentru
realizarea obiectivului de eficienŃă ce I-a fost defalcat;
abordarea activităŃii fiecărui centru prin prisma relaŃiei dintre venituri şi cheltuieli şi, pe
această bază, antrenarea lui în creşterea rentabilităŃii întreprinderii sau în economisirea resurselor.
În acest scop, bugetul de venituri şi cheltuieli îndeplineşte următoarele funcŃii:
funcŃia de previzionare a activităŃilor financiare;
funcŃia de control a execuŃiei financiare;
funcŃia de asigurare a echilibrului financiar al întreprinderii.
FuncŃia de previziune a bugetului are la bază faptul că el reprezintă instrumentul cu ajutorul
căruia se previzionează nivelurile de resurse şi cheltuieli pentru toate activităŃile economico-sociale
ce se desfăşoară în întreprindere. Prin buget se dimensionează veniturile, cheltuielile şi rezultatul
activităŃii curente, resursele şi cheltuielile activităŃii de investiŃii, celelalte resurse şi cheltuieli ale
întreprinderii precum şi relaŃiile cu bugetul statului şi băncile finanŃatoare.
FuncŃia de control a bugetului se manifestă în procesul de execuŃie financiară, când se
angajează şi se efectuează cheltuielile, se obŃin veniturile ca rezultate ale propriei activităŃi, se
constituie capitalurile din resurse interne sau externe şi se alocă pe destinaŃii. În această calitate,
bugetul dă expresie organizatorică funcŃiei de control a finanŃelor şi se intercondiŃionează cu
controlul financiar preventiv şi ulterior privind angajarea şi cheltuirea fondurilor materiale şi
băneşti. Prin funcŃia de control, bugetul se transformă într-o pârghie cu caracter operant de întărire a
ordinii în folosirea fondurilor de care dispun întreprinderile, în sporirea răspunderii din partea celor
investiŃi cu autoritate de a angaja cheltuielile pe seama patrimoniului.
În funcŃia sa de instrument al asigurării echilibrului financiar, bugetul este folosit în dirijarea
şi controlul relaŃiilor balanŃiere dintre venituri şi cheltuieli. Aceste relaŃii trebuie prevăzute şi
realizate prin buget, atât din punct de vedere dimensional pe total venituri şi cheltuieli la nivel de
întreprindere, cât şi structural pe fiecare activitate economico-socială. De altfel, echilibrul financiar
trebuie controlat prin buget încât să existe o anumită sincronizare în timp între ritmul asigurării
întreprinderilor cu fonduri băneşti şi necesarul pentru onorarea obligaŃiilor lor de plată.
În funcŃie de criteriul de întocmire, bugetele pot fi:
bugete de tip financiar;
bugete de tip economic;
bugete de tip bănesc.
Bugetul de tip financiar este specific relaŃiilor de repartiŃie a resurselor financiare. În acest tip
de buget, veniturile sunt dimensionate în calitatea lor de fonduri alocate pentru finanŃarea unor
cheltuieli limitate. Obiectivul urmărit este reducerea cheltuielilor în vederea încadrării în nivelul
de resurse prevăzut. Este cazul bugetului acŃiunilor sociale sau de investiŃii. În acest tip de buget
ieşirile sunt reprezentate de cheltuieli iar intrările sub forma alocărilor de resurse.
Bugetul de tip economic este specific activităŃilor creatoare de utilităŃi, de valori noi, ce
formează obiectul vânzării sau circulaŃiei interne, adică activităŃilor productive. El dă expresie
cheltuirii resurselor în calitatea lor de efort care generează rezultate economice sub formă de
venituri proprii. Obiectivul unui asemenea buget este minimizarea resurselor cheltuite în vederea
maximizării rezultatelor finale previzionate. În cazul bugetului de tip economic se compară
cheltuielile care cuprind stocurile de active circulante la începutul perioadei, cheltuielile efectuate în
cursul perioadei privind aprovizionarea cu materii prime , materiale consumabile, plata salariilor,
rezultatul exerciŃiului cu veniturile, care cuprinde veniturile realizate în cursul perioadei din
vânzarea produselor sau mărfurilor, din executarea lucrărilor, prestarea serviciilor etc.
Bugetul de tip bănesc (de trezorerie) este specific şi dimensionează fluxurile băneşti ale
întreprinderii; el se bazează pe relaŃia de echilibru între încasări şi plăŃi. Obiectivul unui asemenea
tip de buget este asigurarea capacităŃii de plată a agentului economic. În situaŃia în care plăŃile sunt
mai mari decât încasările, diferenŃa exprimă soldul creditelor bancare, iar în situaŃia în care plăŃile
sunt mai mici decât încasările, diferenŃa exprimă soldul disponibilităŃilor băneşti.
În funcŃie de obiectul activităŃii bugetare, bugetele pot fi:
bugete organizare;
37
 bugete pe activităŃi.
Bugetele organizare sunt acele bugete în care veniturile şi cheltuielile se fundamentează pe
subdiviziunile organizatorice ale agentului economic.
Bugetele pe activităŃi sunt acele bugete în care veniturile şi cheltuielile se fundamentează pe
activităŃi: de investiŃii, de reparaŃii, de cercetare.
În raport cu factorul timp bugetele pot fi:
bugete periodice;
bugete continue.
Bugetele periodice privesc o anumită perioadă de gestiune, de un an, cu defalcare în bugete
trimestriale şi lunare.
Bugetele continue au ca scop actualizarea cheltuielilor şi veniturilor în raport cu realizările
perioadei şi necesităŃile perioadei următoare.
În funcŃie de sfera de cuprindere bugetele pot fi:
bugete generale;
bugete parŃiale.
Bugetele generale caracterizează activitatea de ansamblu a unui agent economic.
Bugetele parŃiale sunt bugete proprii unor segmente ale activităŃii agentului economic. Ele pot
fi întocmite pe subunităŃi organizatorice (uzine, exploatări, fabrici, secŃii) şi pe funcŃiuni (activitatea
de exploatare, de cercetare-dezvoltare, de investiŃii).
Pe funcŃiuni, bugetul de venituri şi cheltuieli se poate întocmi pentru:
activitatea de exploatare şi care cuprinde bugetul activităŃii de aprovizionare, de desfacere,
bugetul activităŃii generale de conducere;
activitatea de cercetare –dezvoltare tehnologică si introducerea progresului tehnic cu bugete
de venituri şi cheltuieli pe obiective de cercetare, proiectare;
activitatea de investiŃii, cu bugete de venituri şi cheltuieli pe fiecare obiect de investiŃii;
bugetul general al acŃiunilor social-culturale cu bugete pe fiecare fel de acŃiune: trimiteri la
tratament balnear şi odihnă, cantine restaurant, dispensare medicale.
Bugetul de venituri şi cheltuieli, ca instrument operaŃional de management al întreprinderii
trebuie să realizeze detalierea sarcinilor şi responsabilităŃilor prin descentralizare pe scară ierarhică
până la locul în care se fac cheltuielile sau se generează veniturile. Prin coordonarea tuturor
secŃiunilor organizatorice şi activităŃilor întreprinderii trebuie să se asigure obiectivul de bază
stabilit prin politica economico-financiară a acesteia. Bugetul de venituri şi cheltuieli este apreciat,
in primul rând ca un sistem complex de indicatori si corelat de indicatori economico-financiari care
au rolul fie de condiŃii ale activităŃii, când este vorba de necesarul de resurse ce trebuie alocat, fie de
valori de comandă a utilizării condiŃiilor, când este vorba de nivelul eficienŃei scontate. În al doilea
rând, bugetul poate fi considerat ca un complex de acŃiuni care se concretizează într-un document
final şi care exprimă eficienŃa activităŃii generale a întreprinderii prin cumularea veniturilor şi
cheltuielilor. Ca atare, bugetul de venituri şi cheltuieli apare ca un sistem de anexe corelate, ce
reflectă obiectivul strategiei economico-financiare a întreprinderii.
Astfel, bugetul anual cu defalcare trimestrială cuprinde următoarele formulare:
Bugetul activităŃii generale;
Bugetul activităŃii de trezorerie, respectiv determinarea cash-flow-ului;
Împrumut garantat de stat;
Principalii indicatori economici şi financiari.
Bugetul activităŃii generale conŃine date referitoare la veniturile, cheltuielile şi rezultatele
preconizate să fie realizate în anul curent, comparativ cu cele realizate în anul precedent, precum şi
alte date referitoare la profitul repartizat, cheltuieli pentru investiŃii şi date fundamentare. Veniturile
totale sunt fundamentate pe trei categorii: din exploatare, financiare şi excepŃionale, cu reflectarea
în veniturile din exploatare a celor din activitatea de bază, din alte surse bugetare şi din fonduri
speciale.
Cheltuielile totale sunt fundamentate pe:

38
 Cheltuieli pentru exploatare cu evidenŃierea expresă a cheltuielilor materiale, cu personalul,
cu amortizarea şi provizioane, cheltuielilor de protocol, de reclamă şi publicitate;
Cheltuieli financiare;
Cheltuieli excepŃionale.
DiferenŃa între veniturile totale şi cheltuielile totale reprezintă rezultatul brut al exerciŃiului.
Separat sunt cuprinse fondul de rezervă, alte cheltuieli deductibile stabilite potrivit legii, acoperirea
pierderilor din anii precedenŃi, impozitul pe profit si profitul repartizat.Sursele de finanŃare a
investiŃiilor sunt evidenŃiate pe surse proprii, alocaŃii de la buget, credite bancare şi alte surse, iar
cheltuielile pentru investiŃii cuprind investiŃiile precum şi rambursările de rate aferente creditelor
pentru investiŃii.Componenta rezerve evidenŃiază cele trei categorii de rezerve prevăzute de
legislaŃia în vigoare: legale, statutare şi alte rezerve.
Bugetul activităŃii de trezorerie reprezintă o sinteză a resurselor proprii grupate în funcŃie de
provenienŃă.
Formularul Împrumut garantat de stat se întocmeşte numai de agenŃii economici care au astfel
de împrumuturi, stabilindu-se soldul împrumutului la sfârşitul anului exprimat şi în valută şi în lei,
pornind de la nivelul lui la începutul perioadei, împrumuturile primite în cursul anului din care se
deduc rambursările, dobânzile, comisioanele plătite în cursul anului.
De asemenea, prin bugetul de venituri şi cheltuieli se fundamentează şi principalii indicatori
economico-financiari:
Indicatori de lichiditate;
Indicatori de echilibru financiar;
Indicatori de gestiune;
Indicatori de rentabilitate;
Indicatori ai fondului de rulment.
I. Indicatori de lichiditate
1. Lichiditatea generală = active circulante/datorii curente
2. Lichiditatea imediată = (active circulante-stocuri)/ datorii curente
3. Rata solvabilităŃii generale = active totale/ datorii curente
II.. Indicatori de echilibru financiar
1. Rata autonomiei financiare =capital propriu/capital permanent
2.Rata de finanŃare a stocurilor=fond de rulment/stocuri=(capit. perm.-active imob)./stocuri
3 . Rata datoriilor = datorii totale/active totale
4. Rata capitalului propriu faŃă de activele imob = capital propriu/active imob.
5. Rata de rotaŃie a obligaŃiilor = cifra de afaceri/media datoriilor totale
viteza de rotaŃie în zile = 360/rotaŃia activului total
III. Indicatori de gestiune
1. RotaŃia activelor circulante = cifra de afaceri/ active circulante
viteza de rotaŃie în zile = 360/rotaŃia activelor circulante
2. RotaŃia activului total = cifra de afaceri/active totale
viteza de rotaŃie în zile = 360/rotatia activului total
3. Durata medie de recuperare a creanŃelor = cifra de afaceri/media creanŃelor totale
viteza de rotaŃie în zile =360/ durata medie de recuperare a creanŃelor
IV. Indicatori de rentabilitate
1.Rata rentabilităŃii economice = profit brut/capital permanent
2. Rata rentabilităŃii financiare =profit net/capital propriu
3. Rata rentabilităŃii resurselor consumate =profit net/cheltuieli totale
4. Punctul critic al rentabilităŃii =cheltuieli fixe totale (1-(chelt.variabile
totale/chelt. fixe totale+chelt. variabile totale))
Nivelul cifrei de afaceri aferent unui profit minim
=( cheltuieli fixe totale+profit minim aferent unui anumit volum al cifrei de afaceri)/ (1-
ponderea chelt. variabile în cheltuieli totale)
Indicatori ai fondului de rulment
39
 1. Fondul de rulment total =total active-active imobilizate
2. Fondul de rulment permanent =capital propriu total+ împrum. şi dat. financiare (1-5 ani)-
total active imob.
3. Fondul de rulment propriu = capital propriu total- active imobilizate
4.Necesar de finanŃat = Fondul de rulment permanent+plăŃi restante-
Fondul de rulment propriu+pierderi neacoperite
5. Gradul de acoperire a activelor = Fondul de rulment propriu/ Fond de rulment total
circulante cu capital propriu %
6. Necesarul de fond de rulment=stocuri +creanŃe+active de regularizare-datorii curente-
pasive de regularizare
7. Fondul de rulment net global =capital permanent-active imobilizate
8. Trezoreria netă= Fondul de rulment net global- necesarul de fond de rulment

Lista subiectelor posibile.

1. DefiniŃi bugetul.
2. Ce funcŃii îndeplineşte bugetul de venituri şi cheltuieli?
3. Care este obiectivul bugetului de tip trezorerie?
4. Ce cuprinde bugetul anual cu defalcare trimestrială?
5. Cum se clasifică bugetele în funcŃie de sfera de cuprindere?

BIBLIOGRAFIE:

Dumitru, M., FinanŃele Întreprinderii, Ed. FundaŃieiRomânia de Mâine, Bucureşti, 2006

Manolescu, Gh., FinanŃele Întreprinderii, Ed. FundaŃieiRomânia de Mâine, Bucureşti, 2003
Mihaela Cocoşilă, FinanŃele Întreprinderii, Ed, Aius Printed, Craiova, 2007.

40