Curs 1

Ecuatii diferentiale de ordinul nt

ai
1.1

Notiuni introductive

Definitie 1.1. Se numeste ecuatie diferential

a o ecuatie care contine derivate ale
unei functii necunoscute. Daca functia necunoscuta depinde de o singura variabila independenta, ecuatia se numeste ecuatie diferential
a ordinar
a sau simplu ecuatie
diferential
a, iar daca functia necunoscuta depinde de mai multe variabile se numeste
ecuatie cu derivate partiale.
Notatie 1.2. Deoarece n numeroase aplicatii variabila independenta este timpul, vom
nota, n cele mai multe cazuri, cu t variabila independenta. Functiile necunoscute le vom
nota cu x, y, z, etc. Derivatele functiei necunoscute le vom nota cu x , x , . . . , x(n) sau
2
n
, d x , . . . , ddtnx pentru a pune n evidenta variabila independenta. In fizica se folosesc
cu dx
dt dt2
uneori notatiile x si x pentru derivatele lui x de ordinul unu si doi (unde timpul este
variabila independenta).
Definitie 1.3. Ordinul unei ecuatii este ordinul cel mai mare al derivatelor functiei
necunoscute, care apar n ecuatie.
Observatie 1.4. O ecuatie diferentiala de ordinul n are forma
F (t, x, x , x , . . . , x(n) ) = 0.

(1.1)

Daca reusim sa explicitam pe x(n) n functie de celelalte variabile, adica

x(n) = f (t, x, x , . . . , x(n1) )
atunci, spunem ca am adus ecuatia (1.1) la forma normal
a.
In particular, ecuatiile diferentiale de ordinul ntai sunt de forma F (t, x, x ) = 0 sau
de forma x = f (t, x).
Definitie 1.5. Daca ecuatia diferentiala (1.1) se poate scrie sub forma
a0 (t)x(n) + a1 (t)x(n1) + + an1 (t)x + an (t)x = f (t)
atunci ecuatia este liniar
a, iar daca nu, atunci este neliniar
a.
Exemplu 1.6.

x + tx + cos t x = et
y y 2 = 5t
ux2

uy2

4ut2

este o ecuatie diferentiala liniara de ordinul trei

este o ecuatie diferentiala neliniara de ordinul ntai
este o ecuatie cu derivate partiale de ordinul doi
1


CURS 1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL INTAI

Definitie 1.7. Se numeste solutie a ecuatiei diferentiale (1.1) orice functie derivabila
x : I R, unde I R este un interval, cu proprietatea ca
F (t, x(t), x (t), . . . , x(n) (t)) = 0,

pentru orice t I.

Definitie 1.8. Prin solutie general

a a ecuatiei diferentiale (1.1) se ntelege o solutie
x : I R de forma
x(t) = (t, C1 , C2 , . . . , Cn ),
unde : I Rn R este o functie care depinde efectiv de n constante arbitrare C1 ,
C2 , . . . , Cn . Prin solutie particular
a a ecuatiei diferentiale (1.1) se ntelege o solutie
care se obtine din solutia generala dand valori particulare constantelor C1 , C2 , . . . , Cn .
Prin solutie singular
a a ecuatiei diferentiale (1.1) se ntelege o solutie care nu poate
fi obtinuta din solutia generala printr-o particularizare a constantelor C1 , C2 , . . . , Cn .
Pentru determinarea solutiei unei ecuatii diferentiale se foloseste expresia integrare a
ecuatiei diferentiale.
Definitie 1.9. Graficul unei solutii a unei ecuatii diferentiale se numeste curb
a integral
a.
Exemplu 1.10. Ecuatia diferentiala neliniara de ordinul ntai x = tx + (x )2 are solutia
generala x(t) = Ct + C 2 . Intr-adevar,
x tx (x )2 = Ct + C 2 tC C 2 = 0.
Printre solutiile particulare ale ecuatiei, sunt si functiile x1 (t) = 3t+9, x2 (t) = 2t+4,
x3 (t) = t + 1, x4 (t) = 0, x5 (t) = t + 1, x6 (t) = 2t + 4, x7 (t) = 3t + 9, pentru ca se
obtin din solutia generala pentru C = 3, C = 2, C = 1, C = 0, C = 1, C = 2,
respectiv C = 3. Curbele integrale corespunzatoare sunt drepte. Ele sunt desenate cu
rosu n Figura 1.1. Ecuatia are si solutia singulara x(t) = t2 /4, pentru ca
   2
t
t2 t2 t2
t
t2

= + = 0.
x tx (x ) = t
4
2
2
4
2
4

Se observa ca aceasta solutie, care este o functie de gradul doi, nu se poate obtine din
solutia generala, care este o functie de gradul ntai. In Figura 1.1, curba integrala corespunzatoare solutiei singulare, este parabola desenata cu negru, care este nfasuratoarea
familiei de drepte x = Ct + C 2 (este tangenta la fiecare dreapta din familie).
Definitie 1.11. Prin problema lui Cauchy relativ la ecuatia diferentiala (1.1) se
ntelege determinarea unei solutii particulare x : I R a ecuatiei (1.1) astfel ncat
fiind date x0 , x1 , . . . , xn1 R si t0 I sa avem
x(t0 ) = x0
x (t0 ) = x1
x (t0 ) = x2
......
x

(n1)

(t0 ) = xn1

Aceste relatii se numesc conditii initiale.

 INTEGRABILE
1.2. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL INTAI

Figura 1.1: Cateva dintre curbele integrale ale ecuatiei x = tx + (x )2

1.2

Ecuatii diferentiale de ordinul nt

ai integrabile

Primitiva unei functii

Cel mai simplu exemplu de ecuatie diferentiala de ordinul ntai este ecuatia
x = f (t).

(1.2)

R
Solutia unei astfel de ecuatii se numeste primitiv
a a functiei f si se noteaza f (t) dt.
In continuare, redam primitivele functiilor mai des ntalnite.
Z
ta+1
+ C,
a R \ { 1 } , t I (0, )
ta dt =
a+1
Z
1
dt = ln |t| + C,
t I R
t
Z
at
+ C,
a R+ \ { 1 } , t R
at dt =
ln a
Z
1
t
1
dt
=
arctan
+ C,
a 6= 0, t R
t 2 + a2
a
a


Z
t a
1
1
 + C,
ln 
dt =
a 6= 0, t I R \ { a, a }
t 2 a2
2a  t + a 
Z



dt = ln t + t2 + a2 + C,
a 6= 0, t R
2 + a2
t
Z



dt = ln t + t2 a2  + C,
a > 0, t I R \ [a, a]
2 a2
t
Z
t
1

dt = arcsin + C,
a > 0, t I (a, a)
2
2
a
aZ t
sin t dt = cos t + C,
tR
Z
cos t dt = sin t + C,
t R.
Exemplu 1.12. Sa se rezolve problema lui Cauchy

x = t2 + 4, x(0) = 2.


CURS 1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL INTAI

Prin integrare prin parti obtinem

Z
Z 
Z


2
2
2
2
x(t) =
t + 4 dt = t t + 4 dt = t t + 4 t
t + 4 dt
Z
Z 2

t2
t +44
2
2

dt = t t + 4
dt
=t t +4
2
t +4
t2 + 4
Z
Z

1
= t t2 + 4
t2 + 4 dt + 4
dt
2
t +4

= t t2 + 4 x(t) + 4 ln(t + t2 + 4).

Obtinem solutia generala
x(t) =

1h 2
t t + 4 + 4 ln(t + t2 + 4) + C.
2

Conditia initiala ne arata ca 2 = x(0) = 2 ln 2 + C, de unde C = 2(1 ln 2). Solutia

problemei lui Cauchy este:
i

1h 2
t t + 4 + 4 ln(t + t2 + 4) + 2(1 ln 2).
x(t) =
2

Ecuatii cu variabile separate

Definitie 1.13. Ecuatia diferentiala de ordinul ntai
x = g(t) h(x)

(1.3)

se numeste ecuatie cu variabile separate.

O astfel de ecuatie se rezolva scriind formal:
dx
= g(t) h(x)
dt
de unde (desi

dx
dt

nu este o fractie) avem

dx
= g(t) dt
h(x)

Prin integrare rezulta

dx
=
h(x)

g(t) dt

Solutia se obtine n forma implicita H(x) = G(t) + C, unde H(x) este o primitiva a
functiei 1/h(x), iar G(t) este o primitiva a functiei g(t).
Observatie 1.14. Daca ecuatia h(x) = 0 are radacina x0 atunci x = x0 este solutie
singulara a ecuatiei (1.3). Intr-adevar, fiindca x = 0 se vede ca relatia (1.3) este identic
verificata de functia x = x0 .
Exemplu 1.15. Sa se integreze ecuatia x = ax, unde a este un parametru real.
Observam ca x = 0 este solutie a ecuatiei. Daca x 6= 0 putem separa variabilele
x = ax

dx
dx
= ax
= a dt ln |x| = at + C |x| = eat+C x = eat+C .
dt
x

Notand C1 = eC (, 0) (0, ) obtinem x = C1 eat . Ingloband si solutia x = 0

obtinem x(t) = C1 eat , C1 R solutia generala a ecuatiei considerate.


1.3. MODELAREA MATEMATICA

1.3

Modelarea matematic
a

Pentru ca derivata dx
= x (t) unei functii x este viteza cu care cantitatea x = x(t)
dt
se schimba n raport cu variabila independenta t, este natural ca relatii n care apar
derivate sa descrie schimbarile din univers. Astfel, procesele dinamice ntalnite n natura
si studiate n stiinte (fizica, chimie, biologie, economie, etc.) se modeleaza folosind ecuatii
diferentiale.
Definitie 1.16. Numim model matematic problema matematica atasata unei probleme concrete din lumea reala. Procesul prin care ajungem de la problema concreta la
problema matematica se numeste modelare matematic
a.
Modelarea matematica implica cel putin trei pasi:
1. formularea unei probleme sau situatii din realitate n termeni matematici, obtinandu-se astfel un model matematic;
2. analiza sau solutionarea problemei matematice;
3. interpretarea rezultatelor matematice obtinute n contextul din lumea reala.
Acest proces poate fi descris astfel:
formulare

problema concreta

solutia problemei concrete

interpretare

model matematic

yanaliza

solutia modelului matematic

Un model trebuie sa raspunda la doua cerinte:

a. sa fie suficient de complex si detaliat pentru a putea descrie cat mai bine problema
reala;
b. sa fie suficient de simplu pentru a putea fi analizat matematic.
Daca modelul este prea complex, analiza lui este prea dificila si nu poate fi facuta, iar
daca modelul este prea simplu rezultatele pot fi lipsite de relevanta. Un model adecvat
surprinde ntr-un mod simplu caracteristicile esentiale ale problemei concrete studiate.
Exemplu 1.17 (Dinamica populatiei). Fie P0 numarul de indivizi ai unei populatii
(oameni, insecte, bacterii, etc.) la momentul de timp t0 . Se cere sa se determine numarul
indivizilor acestei populatii la momentul de timp t t0 .
Fie P (t)numarul de indivizi la momentul de timp t. Presupunem ca rata natalitatii
si mortalitatii sunt constante. Aceste rate arata numarul de nasteri/decese per individ
per unitatea de timp.
Intr-o perioada scurta de timp t au loc, aproximativ, P (t)t nasteri si P (t)t
decese. Variatia populatiei n aceasta perioada de timp este
P ( )P (t)t.
Obtinem

P
dP
(t) = lim
= ( )P (t).
t0 t
dt
Notand k = obtinem modelul

P (t) = kP (t)
P (t0 ) = P0 ,
P (t) =

(1.4)


CURS 1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL INTAI

model studiat n 1798 de Thomas Robert Malthus.

Integrand ecuatia cu variabile separabile se obtine solutia
P (t) = C ekt .
Folosind conditia initiala rezulta P0 = Cekt0 de unde P (t) = P0 ek(tt0 ) , pentru t t0 .
Sa presupunem ca o populatie de bacterii Escherichia Coli se dubleaza tot la 20 de
minute. Niste masuratori de laborator facute n cadrul unui experiment arata ca erau
la un moment dat 1,2 milioane de bacterii per ml de volum. Cate bacterii vor fi dupa o
jumatate de ora, daca se mentin conditiile existente?
Fie t timpul masurat n minute. Avem P (t0 ) = P0 = 1, 2 106 . Din conditia de
multiplicare P (t0 + 20) = 2P (t0 ) obtinem P0 ek(t0 +20t0 ) = 2P0 , adica e20k = 2, de unde
k = ln 2/20. Astfel, dupa o jumatate de ora numarul de bacterii este

ln 2
P (30 + t0 ) = P0 e 20 30 = 1, 2 106 2 2 3, 4 milioane.
Un alt model n dinamica populatiilor a fost studiat de belgianul Pierre Verhulst n
1838. El a precizat ca populatia unei tari nu poate creste nelimitat ca n modelul lui
Malthus din cauza conditiilor de mediu. El a adaugat ipoteza ca rata de crestere k, scade
proportional cu efectivul atins de populatie. Astfel se obtine modelul logistic:


P (t) = (k aP (t)) P (t),

P (t0 ) = P0 .

k > 0, a > 0

(1.5)

Solutia acestei probleme Cauchy se obtine tot prin separarea variabilelor.



dP
1 dP
a dP
= t+ln C ln P ln(kaP ) = ln C +kt.
= dt
+
P (k aP )
k P
k aP
De aici rezulta

P
kCekt
= C ekt P =
.
k aP
1 + aCekt

Folosind conditia initiala avem P0 = kCekt0 /(1 + aCekt0 ). Valoarea constantei este
kt0
0e
C = PkaP
. Astfel, populatia la momentul de timp t t0 va fi
0
P (t) =

kP0
.
(k aP0 )ek(tt0 ) + aP0

El a notat ca populatia Belgiei n 1815 a fost 3 494 985, n 1824 a fost 3 816 249, iar n
1833 a fost 4 142 257. Sa verificam conform acestui model care este populatia n 1900,
1915 si n 2009.
Fie t0 = 1815 si P0 = 3 494 985. Pentru a afla parametrii a si k rezolvam sistemul
(
kP0
P1 = (kaP0 )ek(t
1 t0 ) +aP0
P2 =

kP0
(kaP0 )ek(t2 t0 ) +aP0

Fiindca t1 t0 = 9 si t2 t0 = 18, eliminand pe a din cele doua ecuatii, rezulta

P0
P1

e9k

1 e9k

P0
P2

e18k

1 e18k


1.3. MODELAREA MATEMATICA

Obtinem


1
P0 P2 P1
k = ln
0, 01725033

9
P2 P1 P0
P12 P0 P2
P0

0, 00715177
aP0 = k
P1 P0 P1 + P1 P2 2P0 P2
In tabelul de mai jos avem estimarile conform modelului lui Malthus si Verhulst si erorile
relative.
An

P reala

1815
1824
1833
1820
1845
1900
1915
2009

3 494 985
3 816 249
4 142 257
3 645 894
4 800 861
6 719 000
7 697 000
10 755 000

P prognozata
3 494 985
3 816 249
4 167 044
3 669 972
4 685 435
8 019 397
9 285 259
23 263 866

Malthus P prognozata

0,59 %
0,66 %
2,40 %
19,35 %
20,63 %
116,30 %

3 494 985
3 816 249
4 142 257
3 672 655
4 577 613
6 358 094
6 735 519
8 030 811

Verhulst

0,73 %
-4,65 %
-5,37 %
-12,49 %
-25,32 %

Populatia maxima conform modelului lui Verhulst este

lim P (t) =

k
8 430 029.
a

Aceasta valoare a fost depasita n realitate, dupa cum reiese si din tabel.
Exemplu 1.18 (Dezintegrarea substantelor radioactive). S-a stabilit experimental ca
o substanta radioactiva se dezintegreaza cu o viteza proportionala cu cantitatea de
substanta existenta. Notand cu X(t) cantitatea de substanta existenta la momentul
de timp t si cu k, unde k > 0, coeficientul de proportionalitate, legea dezintegrarii
radioactive se scrie
X (t) = kX(t).
Obtinem acelasi model ca cel al dinamicii populatiei cu 0 nasteri si k decese. Solutia
acestei ecuatii este X(t) = Cekt .
Metoda de datare cu carbon 14 C se bazeaza pe aceasta lege a dezintegrarii. Aceasta
metoda a fost introdusa de Willard Libby si echipa sa n 1947 (pentru care a primit
premiul Nobel pentru chimie n 1960) si poate fi descrisa astfel: Carbonul exista natural
sub forma a trei izotopi: 12 C, 13 C si 14 C, primii doi stabili si al treilea radioactiv, n
urmatoarele proportii: 12 C - 98,89%, 13 C- 1,11%, 14 C-0,00000000010%. Astfel, pentru un
singur atom de 14 C din natura exista aproximativ 1 000 000 000 000 atomi de carbon 12 C.
Carbonul 14 este produs n atmosfera din azot sub influenta razelor solare. El se amesteca
cu oxigenul din atmosfera formand CO2 . Prin procesul de fotosinteza carbonul 14 C este
asimilat de plante. Prin hranire cu plante animalele incorporeaza n organismul lor 14 C.
Cand animalele sau plantele mor, pentru ca nu mai exista schimb de carbon cu mediul,
cantitatea de carbon 14 existenta n ele se diminueaza. Carbonul 14 prin dezintegrare
formeaza napoi azotul. Dupa o perioada de aproximativ 5730 de ani cantitatea de carbon
14 se njumatateste. Masurand cantitatea de carbon 14 C existenta n planta sau animalul
mort, obtinem informatii care ne permit calcularea datei cand a murit. Sa presupunem

CURS 1. ECUAT
II DIFERENT
IALE DE ORDINUL INTAI

ca ncepem sa socotim timpul t de la moartea organismului si notam cu X(t) cantitatea

de carbon 14 C existenta n acel organism la momentul t. Datorita legii de dezintegrare
a substantelor radioactive deducem ca X(t) = Cekt . Constanta C se determina din
C = X(0)
si din faptul ca X(0) reprezinta cantitatea de carbon 14 existenta n organism n momentul mortii acestuia. Stiind ca raportul r dintre cantitatea de carbon 14 C si carbon 12 C
ramane aproximativ constant, masurand cantitatea c de carbon 12 existenta n organism
n momentul descoperirii sale, obtinem
X(0) = r c.
Folosind perioada de njumatatire putem deduce valoarea constantei k:
1
X(0) = X(0)ek5730
2
de unde

ln 2
0, 000120968.
5730
Notand cu T momentul descoperirii, avem X(T ) = X(0)ekT si deci
k=

1 X(T )
X(T )
T = ln
8266, 64 ln
k X(0)
rc
ceea ce ne arata cat timp s-a scurs de la moartea acelui organism.
Metoda poate fi folosita pentru a data ramasitele unui organism viu sau orice contine
carbon, dar nu pentru datarea rocilor si metalelor. Cea mai controversata datare cu
carbon 14 a fost cea din 1988 cand Vaticanul a permis datarea giulgiului din Torino.
Se crede ca aceasta panza ar fi fost folosita la nmormantarea lui Hristos. Fibrele din
bucata luata pentru a fi datata din celebra panza de in contin ntre 91, 6% si 93% din
cantitatea originala de carbon 14 C. Aceste cantitati corespund perioadelor
T = 8266, 64 ln 0, 93 600

T = 8266, 64 ln 0, 916 725.

Fiindca testul a fost facut n 1988, bucata de panza dateaza din perioada 1263-1388.
Raspunsul oficial a plasat-o ntre 1260 si 1390. Desi nimeni nu contesta validitatea
datarii cu carbon 14, multi contesta procedura folosita pentru datarea acestei panze.
Unii spun ca bucata de panza analizata ar fi fost adaugata la giulgiu ulterior (candva
n perioada medievala). Altii spun ca bucata analizata ar fi fost contaminata si astfel
rezultatele testului cu carbon 14 nu sunt relevante.
Observatie 1.19. Pentru o problema data se pot construi mai multe modele cu diferite
grade de fidelitate (vezi doua dintre modelele dinamicii populatiilor). Sa observam ca
un model poate servi la mai multe scopuri. Modelul malthusian al cresterii populatiei si
legea dezintegrarii substantelor radioactive sunt modelate de ecuatia
x = ax,

a R constanta.

Acest model poate fi folosit si n economie pentru calcularea dobanzii compusa continuu
si n farmacie, pentru cantitatea de substante din medicamente aflata n sange la un
moment dat.

1.4. BIBLIOGRAFIE

Figura 1.2: Stanga: imaginea fetei de pe giulgiul din Torino. Dreapta: negativul imaginii

1.4

Bibliografie

1. I. Crivei, Matematici speciale, Editura Fundatiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2006.
2. C. Iancu, Modelare matematica. Teme speciale, Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca,
2002.
3. N. Boboc, I. Colojoara, Matematica. Manual pentru clasa a XII-a. Elemente de
analiza matematica, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1979.
4. C. H. Edwards, D. E. Penney, Elementary differential equations, Pearson, 6 edition,
2007.
5. G. Opris, Matematici speciale, Institutul Politehnic Cluj-Napoca, 1988.
6. E. Rogai, Exercitii si probleme de ecuatii diferentiale si integrale, Editura Tehnica,
Bucuresti, 1965.
7. P. F. Verhulst, Notice sur la loi que la population poursuit dans son accroissement,
Correspondance mathematique et physique, vol. 10, 1838, 113121.
8. http://en.wikipedia.org/wiki/Radiocarbon 14 dating of the Shroud of Turin