Cecitatea (orbirea)

Orbirea sau cecitatea consta in absenta vederii din cauza unor leziuni ale mediilor
transparente oculare, ale retinei, ai centrilor nervosi. Cecitatea poate fi partiala sau totala,
dobandita sau congenitala. In caz de orbire partiala : acuitatea celui mai bun ochi este
cuprinsa intre 1/20 SI 1/50, pentru orbire aproape totala: acuitatea celui mai bun ochi este
cuprinsa intre 1/50 si pragul de percepere al luminii si cand este totala: lumina nu este
perceputa.
Definitie
Absenta vederii datorita unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale
nervului optic sau ale centrilor corticali poarta denumirea de cecitate sau orbire.
Etiologie
Cauzele orbirii sunt foarte multe si foarte diverse. Glaucomul, cataracta si miopia forte
sunt o cauza majora a orbirii datorita diagnosticului tardiv. Traumatismele si arsurile prin ele
insele sau datorita suprainfectiilor si oftalmiei simpatice duc adeseori la pierderea vederii.
Dezlipirea de retina indiferent de natura ei (miopica, traumatica sau chiar arareori iatrogena)
duce la pierderea definitiva a vederii. Sifilisul afecteaza sistemul nervos central ducand la
atrofia nervului optic. Bolile infectioase (conjunctivita difterica, lepra, rujeola, varioala,
tuberculoza, oftalmia neonatorum gonococica, iridociclitele, trahomul-constituie o reala
problema in tarile subdezvoltate) prin afectarea corneei sau prin organizarea conjunctiva a
exudatelor inflamatorii pot provoca orbirea in conditiile unui tratament
necorespunzator.Printre cauzele mai rare se numara anomalii congenitale (anoftalmia,
aniridia, criptoftalmia, microftalmia) , boli cu caracter ereditar (Sindrom Marfan, retinopatia
pigmentara, albinismul, atrofia optica Leber, idiotia amaurotica Tay-Sachs), tumorile maligne
(retinoblastom, melanom, etc) prin pierderea globului ocular. Intoxicatiile cu diferite
medicamente, metale grele, alcool metilic se numara printre cauzele care pot fi cel mai usor
evitate.
Simptomatologie
Manifestarile clinice sunt variate si pot asocia pe langa scaderea marcanta a acuitatii
vizuale si/sau a campului vizual semne si simptome proprii bolilor primare (durere oculara,
cefalee, halucinatii, lacrimare, etc. ). Pentru stabilirea diagnosticului:
- Anamneza releva simptomatologia bolii de baza si evolutia acesteia in timp
- Se efectueaza urmatoarele examene paraclinice: examen biomicroscopic, examen
oftalmoscopic, examenul fundului de ochi, refractometrie, determinarea acuitatii vizuale si a
campului vizual, reflexele oculare cu scopul verificarii starii de integritate anatomica si
functionala a globului ocular.
Explorari neurofiziologice sunt necesare daca se suspecteaza afectare corticala,
investigatii imagistice daca se suspecteaza o tumoare. O categorie aparte si o problema de
diagnostic o reprezinta simulantii- acele persoane care doresc sa obtina diferite foloase
pretinzand ca sunt orbi. Aceasta suspiciune apare atunci cand exista o neconcordanta intre
declaratiile pacientului si datele obtinute in urma examenului obiectiv. Aceste persoane pot
simula pierderea vederii unilateral (amauroza unilaterala) sau bilateral (amauroza bilaterala).
In comportamentul persoanelor care simuleaza cecitatea bilaterala apar o serii de indicii care
ii tradeaza, sunt mai orbi decat orbii. Simulantul merge ezitant, cu tendinta de a intinde

mainile inaintea lui, se loveste de obiectele din calea lui cu dorinta de a dovedi ca nu vede,
daca ii spunem sa se apropie el merge in alta directie decat cea din care vine vocea si tot asa.
Examenul obiectiv bine facut dovedeste faptul ca aparatul vizual este normal. Urmatoarele
probe sunt utile in acest sens:
- se cerceteaza reflexul fotomotor
- se provoaca reflexul de clipire prin apropierea brusca si rapida de ochi a unui obiect
taios sau ascutit
- se pune pe un ochi un pansament ocluziv iar comportamentul bolnavului se
schimba radical.
In cazul simularii amaurozei unilaterale se face un examen obiectiv complet si se
utilizeaza niste probe de control: proba cu lentile convexe, proba cu prisme, proba cu lectura
controlata, proba cu lentile colorate.
Orbirea ca simptom
Pierderea vederii este un simptom pentru urmatoarele afectiuni:
1.Orbire brusca (considerate intotdeauna urgente medicale)
-o leziune la nivelul ochiului;
- obstructia unei artere oculare;
- obstructia unei artere retiniana;
- obstructia unei vene retiniana;
- arterita temporala;
- dezlipire de retina;
- amaurosis fugax sau amauroza fugace (tulburari tranzitorii de vedere);
- accident vascular cerebral;
- migrene;
- nevrita optica;
- hemoragie in corpul vitros;
- glaucom acut;
- intoxicatie cu alcool metilic;
- isterie;
- leziuni la nivelul creierului.
2. Orbire progresiva:
- cataracta;
- degenerescenta maculara;
- retinopatia diabetica
- glaucom;
- hipertensiune oculara;
- coroidita;
- retinita pigmentara;
- trachoma (conjunctivita cronica provocata de chlamdia trachomatis).
Clasificare
Dupa gravitate orbirea se clasifica astfel:
orbire absoluta -fara perceptie luminoasa ;
asa-zisa orbire sociala atunci cand pacientul nu poate efectua o activitate practica
avand o acuitate vizuala sub 1/20;
stramtorari concentrice ale campului vizual de 5-10 0.
Dupa momentul aparitiei orbirea poate fi :
congenitala sau dobandita in urma unor boli/accidente sau cvasifiziologic ca
urmare a imbatranirii. Reprezentarile celor doua categorii difera fundamental.

Cecitatea dobandita poate fi la randul ei temporara (datorata unor tulburari ischemice

tranzitorii, hipertensiune, edem cerebral, cecitatea pitiatica) sau definitiva (invazie tumorala/
enuclere, distructia centrilor corticali, s. a. ).In functie de sediul leziunilor cerebrale se disting
urmatoarele entitati:
Cecitatea corticala - afectiune rara care se produce prin leziuni bilaterale ale cailor
optice retrogeniculate si ariei optice primare. Aceste leziuni pot avea cauze diverse printre
care tulburari vasculare, embolii, encefalite, traumatisme, in rare cazuri tumori. Se manifesta
prin pierdere brusca si totala a vederii, absenta reflexelor de fixatie, de fuziune, de clipire si
optochinetic, aspect normal al fundului de ochi. Paraclinic apar modificari ale
electroencefalogramei la deschiderea ochilor si potentialelor evocate occipitale.
Cecitatea psihica-este mai degraba o agnozie pacientul vede obiectele dar nu le
recunoaste, se uita ca mata-n calendar. Focalizarea leziunilor este imprecis delimitata dar se
pare ca ar afecta ariile pre si parastriate.
Cecitatea pitiatica- apare in urma unor traume psihice la unele persoane mai sensibile.
Adesea dispare spontan dupa cateva zile. Examenul oftalmoscopic prezinta un aspect normal
de aceea trebuie facut diagnostic diferential cu cecitatea simulata.
Tratament
Tratamentul difera in functie de cauzele orbirii. Cecitatea corticala nu are tratament
curativ.Cataracta si lipsa congenitala a cristalinului se opereza efectuandu-se implant de
cristalin artificial. In cecitatea pitiatica este indicata psihoterapia. Strategia terapeutica
cuprinde insa in principal doua componente: profilaxia si recuperarea/reeducarea orbilor iar
prima este de dorit dat fiind faptul ca e mult mai ieftina si mai comfortabila pentru
pacient.Profilaxia se face prin preventia accidentelor de munca si auto, evitarea conflictelor
armate, vaccinare, printr-un tratament adecvat medical si/sau chirurgical al boliilor
infectioase, degenerative sau tumorale care pot duce la orbire.Reeducarea persoanelor cu
cecitate dobandita este un proces complex prin care acestea invata cu ajutorul celorlalte
simturi sa se autoingrijeasca si sa-si gaseasca un alt loc de munca. Aceasta reeducare cuprinde
mai multe faze:
Reeducarea psihoterapeutica ;
Reeducarea pedagogica presupune invatarea scrisului si cititului Braille, Hebold,
Wagner, dactilografie la masina de scris pe sistemul Dichte pentru a-si putea continua studiile.
Reeducarea profesionala care presupune invatarea unor meserii ca masaj, impletituri de
nuiele, de papura, tesaturi, tricotat, activitati artistice cantat la un instrument muzical si
vizeaza reintegrarea in munca atat pentru beneficiile materiale cat mai ales pentru cele
psihice.