Pneumotoraxul (plamanii colabati)

Generalitati
Sus

Vezi galerie foto

Pneumtoraxul este rezultatul acumularii de aer in spatiul dintre plamani si peretele

toracic, in asa numitul spatiu pleural. Cu cat cantitatea de aer creste, cu atat creste si
presiunea exercitata asupra plamanilor, determinand colapsul (colabare).
Colapsul impiedica plamanii sa se destinda adecvat in momentul inspiratiei, determinand
scurtarea respiratiei si junghi toracic. Pneumotoraxul poate deveni amenintator pentru viata
daca presiunea din torace impiedica plamanii sa aduca in sange cantitatea adecvata de
oxigen.

Cuprins articol
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.

Generalitati
Cauze
Simptome
Diagnostic
Tratament
Riscuri
Articole similare

Cauze
Sus

Pneumotoraxul este determinat, de obicei, de un traumatism la nivelul toracelui, cum ar fi

de exemplu o fractura costala sau o plaga intepata. Poate, de asemenea, debuta brusc,
fara o cauza aparenta (pneumotorax spontan).
Pnemotoraxul spontan poate rezulta ca urmare a afectarii pulmonare determinate de boli,
cum ar fiboala pulmonara obstructiva cronica, astm bronsic, fibroza
chistica si pneumonia. Poate, aparea, de asemenea si la persoanele fara boli pulmonare.
Acest lucru se intampla in cazul in care un chist umplut cu aer se rupe si continutul aerian
se elibereaza in spatiul pleural.
Persoanele fumatoare sunt mult mai susceptibile de a face pneumotorax spontan, fata de
cele nefumatoare. De asemenea, cu cat se fumeaza mai multe tigarete pe zi, cu atat cresc
sansele de a face pneumotorax.

Simptome
Sus

Simptomele depind de severitatea pneumotoraxului. In cazuri minore, nu determina nici un

fel de simptome. In cazurile severe, simptomele se dezvolta rapid si pot duce
la soc cardiorespirator.
Simptomele includ:
- dispnee (ingreunarea respiratiei), de la usoara pana la severa, depinzand de cat de
extinsa este zona de plaman colabata

- durere toracica debutata brusc, severa pe aceeasi parte cu plamanul colabat

Simptomele se pot agrava daca este schimbata altitudinea (de exemplu, zborul cu avionul
sau coborarea la adancime).

Diagnostic
Sus

In cele mai multe cazuri, pentru diagnostic se foloseste radiografia toracica. Medicul
specialist poate recomanda, de asemenea, analize sangvine care masoara nivelul
oxigenului din sange.
Tomografia computerizata (CT) sau ecografia pot fi necesare la diagnosticul severitatii
bolii si la alcatuirea schemei de tratament.

Tratament
Sus

Pneumotoraxul minor necesita doar observarea bolnavului de catre un medic. In unele

cazuri, poate fi necesar oxigenul, administrat, de obicei, pe masca faciala.
Cazurile mai severe se tratateaza prin introducerea unui ac sau a unui tub in cavitatea
toracica. Ambele proceduri elibereaza presiunea intrapulmonara si permit destinderea
adecvata a plamanilor.
Poate fi necesra si o interventie chirurgicala in cazul in care, tratamentul initial nu este
eficient sau daca se reinstaleaza pneumotoraxul. Cu toate acestea, deoarece interventia
chirurgicala nu este lipsita de riscuri, cei mai multi medici specialisti recomanda aceasta
metoda de tratament doar dupa mai mult de o recidiva a pneumotoraxului.

Riscuri
Sus

In cazul unui prim pneumotorax, riscul pentru recidiva este crescut. Aproximativ toate
recidivele apar in 2 ani de la primul pneumotorax. In cazul fumatorilor, abandonarea
acestui viciu scade riscul de recidiva.
Pneumotoraxul spontan recidiveaza la 20-30% din persoanele care nu au boli pulmonare.
Persoanele cu boli pulmonare coexistente au un risc de 50% pentru recidiva.