"Am aproape 100 de ani, mi atept sfritul i nc m gndesc la nceputuri.

Sunt lucruri despre

care trebuie s-i spun...Oare m-ai asculta dac i-a povesti ct de repede trece timpul? Tu nu i
poi imagina la vrsta ta cum se scurge, cum alearga, cum ne las n urm cu trupul sfiat i
sufletul ncrcat. Totui i voi spune c te vei trezi ntr-o zi i vei afla c viaa s-a scurs, a gonit
pe lng tine cu o vitez imposibil i nemiloas. Momentele cele mai intense i vor prea ieri
ntmplate i vei simi c nimic n-a ters durerea i plcerea, gustul si mirosul, sunetul sau
imaginea, intensitatea nenchipuit a dragostei i exaltarea fericirii, regretul pasiunilor
nemprtite, ori neexprimate, ori nerezolvate, bucuria momentelor unice, sentimentul c viaa e
att de lung i c poi face att de mult. E adevrat, cnd ai 10-15-25-40 de ani, viaa i pare o
lung i grea cltorie. Acum, aproape de 100 de ani, i spun c viaa este o scurt cltorie care
ar trebui i este att de simplu s fie minunat...n viziunea unora, poate c ar trebui s eman
nelepciune prin toi porii, ns ce pot s spun acum este c mbtrneti i i dai seama c nu
exist rspunsuri, ci doar poveti... Uit de ntrebri, uita de frustrri, uita de tot ce-i ru i scrie
poveti frumoase. Att vei lua cu tine..."