ONCOLOGIE GENERALA
NOTE DE CURS
EDITURA FUNDATIEIUNIVERSITARE
Dunarea de Jos", Galati - 2010
Referenfi tiintifici:
Prof.univ.Dr. Rodica ANGHEL
ef lucrSri Dr. Xenia BACINSCHI
Prof.univ.Dr. Aurel NECHITA
Prof. Univ.Dr. Dorel FIRESCU
Tehnoredactare:
Mihaela DUMITRU
Omcologie general^: note de curs / Laura Rebegea Paraschiv. Galati: Editura Fundajiei Universitare "Dunarea de Jos", 2010
Bibliogr.
978- 973-627-465-7
616-006.6
'www.editura.ugal.ro
editura@ugal.ro
Introducere......................... .................................................................... 7
Capitolul I. Epidemiologia i etiologia cancerului....... ......................9
Capitolul II. Cancerogeneza celula tumoralS i fenotipul malign.... 25
Capitolul III. Clasificarea histopatologic& a tumorilor maligne........ 41
Capitolul IV. Diagnosticul demalignitate. Bilant preterapeutic.
Stadializarea cancerului. Decizia terapeuticS........................ 47
Capitolul V. Markeri tumorali......................................
61
.....109
Capitolul X. Hormonoterapia...........................................................125
Capitolul XI. Hipertermia........................................................... 129
Capitolul XII. Terapiile biologice............................................ - .... 131
Capitolul XIII. Evaluarea rezultatelor terapeutice.
Urm&rirea pacientului oncologic...........................................135
Capitolul XIV. Profilaxia cancerului................................................ 139
CAPITOLULI
EPIDEMIOLOGIA 1ETIOLOGIA CANCERULUI
1.1 Epidemiologia cancerului
Cancerul reprezintao problem^ des&n&tate public^. mondial^,
fiind a doua cauzS de deces, dup& bolile cardio-vasculare. In anuT
2000, pe plan mondial s-au inregistrat 10 milioane de cazuri noi i 6
milioane de decese prin cancer. Incidenfa cancerului aratS o tendinta
de cregtere continue, astfel incSt se prevede ca in 2020 numSrul
cazurilor nou diagnosticate In intreaga lume s& creased la 15
milioane, iar boala neoplazicS sS devinS principala cauza de deces in
tarile dezvoltate. Cuvantu.1 cancer derive din grecescul karkinos = rac,
crab.
Willis, in 1951, definea, cancerul "ca o masd anormala de fesut, a
edrei cretere se produce in exces fafa de , normal, este ~necontrolata i.
neconcordantd cu tesuturile norntale i continua in acelai mod progresiv
dupa incetarea siimulului care a determinat-o". In latinS, neoplazie
provine de la neo care inseamnS nou i plaseo care inseamina a forma, i
este sinonim cu tum ora malignS, tumor insem nind tumefactie,
umfldturd.
Epidemiologia (epi = peste, demos = popor, logos = stiintS)
este gtiinta studiului distributiei si determinantilor bolilor (factori de
raspandire, conditii, cauze) in populatia umanS.
Expertii QMS au afirmat cS, dac& secolul XIX a fost al
diagnosticului, secolul XX al terapeuticii, secolul XXI trebuie sS fie cel
al prevenirii bolilor.
Epidemiologia cancerului urmSregte identificarea tuturor
factorilor implicati in aparitia bolii si are un rol important in
elucidarea mecanismelor de producere precum si in combaterea ?i
prevenirea acesteia.
In ultim a jumState a secolului XX, epidemiologia a adus
contributii decisive la descoperirea cauzelor bolii neoplazice, cu
identificarea a numerogi factori de mediu, inclusiv cei legati de stilul
de viafa raspunzStori de aparitia cancerului si estimarea num arului
de decese anuale prin cancer, atribuit fiec&rui factor in parte.
Oncologie generala
Oncologie .generals
Oncologie generals
negrii din SUA au cele mai mari rate ale cancerului de prostata din
lume, explicatia fiind necunoscuta.
- S-a constatat de asemenea o incidents a cancerului de
endometru, in arile dezvoltate la femeile caucaziene faja de cele
afro-americane.
4. Standardul socio-economic i mediul de provenienja.
Exists diferente intre tarile cu status socio-economic diferit: in j&rile
in curs de dezvoltare sunt mai frecvente cancere de ficat, esofag, capgat, col uterin.
In farile cu standard socio-economic ridicat se observa o
incident mai mare a cancerelor pulmonare, mamare, colo-rectale, de
endometru.
* *
In J&rile iridustrializate cancerul de vezica urinara este
frecvent, in special in America de Nord i in tarile din Vestul Europei
i in zonele asociate infectiei endemice cu schisostoma haematobium,
in Africa i iri estul mijlociu.
5. Distributia geografica. Cancerele. prezinta distributii
geografice diferite ceea ce sugereaza implicatia in cancerogeneza a
unor factori de mediu. In anumite regiiini pe glob sunt descrise rate
deosebit de ridicate pentru unele cancere: in China i Iran, cancerul
esofagian, cancerul hepatic i limfomul Burkitt in unele regiuni din
Africa i Asia, cancerul tractului urinar, in zone endemice de
schistosomiaza, cancerul gastric in Japonia. In tarile dezvoltate pe
primele locuri figureaza la barbaji cancerul pulmonar, colorectal,
prostatic, gastric, iar in tarile in curs de dezvoltare, cancerul gastric,
pulmonar, cavitate bucaia-faringe, hepatic, esofagian,: colorectal. La
femei, in J&rile dezvoltate se situeaza pe primele locuri cancerul de
s&n, endometru colorectal,. gastric/- pulmonar, iar in arile
subdezvoltate, pe primele locuri se afia cancerul de col uterin, san,
gastric, cavitate bucaia, colorectal.
Incidenta cancerului in Romania: Incepahd din 1978, boala
neoplazica reprezinta a doua cauza de deces, in Romania, dupa
bolile cardiovasculare, la ambele sexe.
Daca in 1987 s-au inregistrat 41.368 de cazuri noi, (respectiv
180.33%oooo), in 1995, incidenta cancerelor in Romania ,a fost de
350.27%oooo/ din care 193.14 cazuri la 100.000 locuitori la barbati i
157.13 cazuri la 100.000 locuitori, la femei.
8
Oncologie generals
'
34.49
16.65
. 11.80
8.70
1 8.04
7.83
7.40
' 7.17
5.78
5.72
113.58
Oncologie generals
.
Rata incidenjei i mortalitajii, in Romania sunt mici in "
comparable cu j#rile din Vestul Europei, comparabile cu j&rile din
Estul Europei, cu tendintS de cretere a incidenjei in ultimii 20 ani.;
Numarul cazurEor noi s-a dublat in perioada 1985-2005, cu o cretere
important^, at&t pentru grupa v&rsta 45-64 ani Celt i pentru barba^ii
peste 75 ani.
La sexul feminin, cancerul mamar a reprezentat principala
cauzS de deces, urmata de cancerul de col uterin i pe locul 3
neoplasmul pulmonar.
Tendmtele evolutive arata creterea incidenjei neoplaziilor
bronhopulmonare i colo-rectale la b&rbaji, iar la femei cancerele
glandei mamare i de col uterin.
Mortalitatea pe grupe de varstS aratS o cretere constants
incepand cu varsta 55-64 ani. .Tendmtele de evolujie ale mortalitSJii
standardizate a principalelor localizSri in perioada 1960-2003 relevS
cS la ambele sexe, cu exceptia cancerului gastric, aflat in scSdere,
celelalte localizari inregistreaza creteri, care sunt importante pentru
cancerul bronhopulmonar la bSrbati i cancerul de s&n la femei, care
au ajuns in anul 2003 la valori de 46,5o/ oooo i respectiv 16,l o / oooo.
La bSrbati, pe primul loc, principala cauzS de deces, reprezintS,
cancerul bronhopulmonar, unhat de cancerul colorectal, gastric,
prostatic, pancreatic. Principala cauzS de deces la femei a devenit
cancerul mamar, din anul 1978. Printre JSrile europene, Romania se
situeazS in randul t&rilor cu valori medii ale mortalitS|ii globale prin
Oncologie generals
Oncologie generals
Oncologie generals
Oncologie generate
Oncologie generals
15
Oncologie generala
16
Oncologie generals
Oncologie generals .
Oncologie generals
Bibliografie:
1. Ghilezan N. - Epidemiologia cancerului, in Oncologie
Generali, p. 15-31, Editura Medicals, Bucureti, 1992.
2. Ghilezan N. - Faetori etiologici ai cancerului, in Oncologie
Generals, p. 32-46, Editura Medicals, Bucureti, 1992.
3. Trestioreanu A.
Epidemiologia bolii canceroase, Edit.
Medicals, Bucureti, 1986.
Oncologie general#
20
Oncologie generals
CAPITOLUL II
CANCEROGENEZA
CELULA TUMORALA 1 FENOTIPUL MALIGN
Cancerogeneza poate fi definite ca fiind procesul stadial (I_
dobandire de catre celula. a unor proprietSti care permit fenoti| >t11
malign. Caracteristicile fenotipice ale tesutului malign sunt:
- proliferarea infinite si necontrolatS
- migrare anormala (invazia si metastazareal
- heterogenitatea genetics
Cancerul- poate fi considerat ca o alterare a sistemelor cnre.
controleazS i regleazS diviziunea celularS.
Un individ uman adult este compus din 1015 celule care toate
se dezvoltS dintr-o singura celulS respectiv ovulul fecundat. Dupft
atingerea maturitSJii, cu toate cS in fiecare zi mor aproximativ '10l;
celule, numSrul de celule rSmSne constant. Celulele cu defecte ule
ADN-ului sau care pot fi periculoase pentru organism (limfocile T
reactive) sunt eliminate printr-un proces fiziologic de inducere
programatS a mortii sau apoptoza. Inlocuirea celulelor distrust1 He
face prin proliferarea unor celule care au capacitatea de regenerarc
de a da nagtere la celule diferentiate, fenomen care este evident irmi
ales la nivelul epiteliilorjtegumente, tub digestiv, aparat respirator yl
maduvei hematogene). In anumite conditii, si alte tesuturi !i pot
relua activitatea proliferativS, tesuturi care in mod, normal nu se
regenereazS (ficat, os). Cresterea si dezvoltarea unei fiinte vii este
"posibilS, datorita informatiej genetice care in timpul evolutie 1
speciilor s-a selectionat gi diversificat ating&nd gradul de
complexitate al mamiferelor gi omului.
Unitatea tesuturilor gi organelor este mentinuta de matricca
extracelularS iar prin numeroase gi complete legSturi funcfionalc
care regleazS procesele de crestere si diferentiere a celulelor conform
programului genetic gi a necesitatilOr de moment ale individual
respectiv.
Oncologie generala
Oncologic general^
Oncologie generala
24
Oncologie generate
Promote
o Neoplasmul
promovat: identificabil
o Populatia de celule
promovate depinde de
continua administrare a
promotorului
o Reversibila, non- aditiva
o Prag masurabil, dar
efectul maxim depinde
de doza agenfilor
initiator si promotor
O Dependents de
factori exogem
(alimentari, mediu)
endogeni (hormonali,
metabolici)
Progresie
ModificSri
morfologice distinct*
B Initial reversibllH
i influenza de factorii
de mediu in faza
initials, apoi
ireversibila
Neoplasme
benigne sau maligna
identificabile
Oncologie generate
Oncologie generate
Oncologie generals
Oncologie generals
Oncologie generala
Oncologie generala
Oncologie generals
Oncologie generals
Oncologie generals
Oncologie generals
35
Oncologie generals
Bibliografie:
- ~1.~ Radioterapie _si Oncologie Medicals - Revista SocietSjii
Rom&ne de Radioterapie Oncologies, Volumul 1, NumSrul 3,
1995, ISSN 1224-4252.
2. Yamold J: What are the cancer genes and how do they upset
cell behaviour?, In Molecular Biology for Oncologist, J. Yarnold,
M. Stratton, T. McMillan (Eds), Elmsevier Science Publishers BV,
1993;3-12.
3. Radioterapie si Oncologie Medicals - Revista SocietStii
RomSne de Radioterapie Oncologies, Volumul IX, NumSrul 2,
2003, ISSN 1224-4252.
...... ....
..
4. Ghilezan N. - Jesutul tumoral i fenotipul malign In
Oncologie Generals, p. 86-128. Editura Medicala, Bucuregti, 1992.
5. Miron L. - Etiopatogenia i cancerelor. Carcinogeneza In
Oncologie Generals, p. 41-59. Editura Egal, Bucureti, 2000.
6. Viorica- Nagy - Celula tumoralS i fenotipul malign in
Principii de cancerologie generalS.~pr'37-47rEditura "Medicals
UniversitarS Iuliu Hajdeganu, Quj Napoca, 2007.
7. Pitot HC, Grosso LE, Goldsworthy T - Genetics and
eepigenetics of neoplasia: facts and theories, in Cancerogenesis,
Haberman E si Barr SH (red.), ser. 10, p. 65-70, Raven Press, New
York, 1985.
8. Hart RW, Turturro A - Current views of the biology of cancer,
in Carcinogen risk assessment, Travis CC (red.), p 19-33, Plenum
Press, New york, 1988.
9. Berenblum I. - Sequential aspects of chemical carcinogenesis:
-skin, in Cancer: A comprehensive treatise. Etiology, chemical and
phisical carcinogenesis, Becker FF (red.), ed a Il-ay vol II, p 451:484, Plenum Press> New York, 1982. .
:
7
10. Liotta LA - Tumor invasion and metastases - role of
extracelular matrix, AACR Proc, 1985,26,385-386.
36
!
I
Oncologie generals
CAPITOLUL III
Oncologie generals
Oncologic generals
8 . Mastocitoze
Oncologie generals
r
-
putin diferentiate,
cu cretere rapidS,
invazive,
neincapsulate,
recidivante,
determina metastaze, care culmineazS cu decesul gazdei.
III.7.
Gradul de diferentiere tumorala este rezultatul unui
scor ai tras&turilor histologice, i reprezinta un factor de prognostic
important.
Gradele de diferentiere sunt:
G1 - bine diferentiate corespunde unei tumori cu evolutie
preponderent locals cu rise redus de metastazare la distanta.
G2 - moderat diferentiate
G3 - slab diferentiate - In care Jesutul de origine este dificil de
identificat/i prezintS in general o evolutie rapids cu tendinta la
metastazare.
1
. '
.
G4 - nediferentiate
40
Oncologie generals
Bibliografie
1. Viorica Nagy - Clasificarea histologic# a tumorilor maligna
Notiuni. de imunohistochimie in Principii de cancerologle
general#, p. 61-69. Editura. Medical# Universitar# Iullu
Hajieganu, Cluj Napoca, 2007.
2. World Health Organization Classification of Tumors.
Pathology and Genetics. IARC Press, Lyon, 2002.
3. Sobin L.H., Wittekind Ch., UICC - Uniunea International# de
Lupta impotriva Cancerului - TNM, Clasificarea tumorilor
maligne, Editia a asea, 2002. John Wiley & Sons, INC.
4. Ghilezan N.: Morfopatologia tumorilor maligne si a leziunilor
preneoplazice in Oncologie Generala, Editura medical#,
"Bucuresti, 1992,165-176.
5. Burger P.C., Scheithauer B.: Tumors of central nervous
system. In Atlas of Tumor Pathologz; Third Series. Fascicle 10.
Armed ForceJnsitute of Pathologz, Washington, DC, 1994.
6. Badulescu F. Oncologie General# - curs student Universitalen
Craiova 1997,99-100.
**
41
Oncologie gcnerala
CAPITOLULIV
Oncologie generals
METODE DE DIAGNOSTIC
Diagnosticul in -on cologie este stabilit prin metoder de
diagnostic clinice, paraclinice i confirmat de examenul
histopatologic (HP).
Examenul clinic rSmSne in contimiare foarte important
deoarece permite orientarea corectS a investigajiilor suplimentare i
rezolvS o parte din problemele de diagnostic.
La incheierea examenului clinic exists urmStoarele posibilitSti
- evidentierea tumorii in urma unui examen ginecologic cu valve, a
unui tueu rectal, examen ORL, sau palparea sSnului sau
44
Oncologie general^
Oncologie generals
F
Onc'ologie generals .
47
Oncologie generala
48
fr
Oncologie generals
Htcologie generals
Oncologie generala
PUL (C34)
OSS (C40,41)
HEP (C22)
BRA (C71)
Oncologie general^
Piele
SKI (C44)
Oncologie generals
i Muiologie generals
Oncologie generala
Oncologie generals
Bibliografie:
.1.
Sobin L.H., Wittekind Ch., UICC - Uniunea
Internationals de LuptS impotriva Cancerului - TNM,
Glasificarea tumorilor maligne, Edifia a asea, 2002. John
Wiley & Sons, INC.
2. . Ghilezan N. - Oncolpgie Generals, Editura Medicals,
Bucuregti, 1992.
~
3.
JOHNSON. RA, ROODMAN GD - hematologic
manifestations of malignancy. Disease a Month, 1989,35,11.
4.
LARRA F (red.) - Manuel de cancerologie, Doin Paris,
1989.
5.
MERKEL DE, Me GUIRE - Ploidy, proliferative activity
and prognosis: DNA flow citometry of solid tumors, Cancer,
1990,65,1194-1205.
6.
'DE VITA VT, HELLMAN S, ROSENBERG SA - Cancer:
Principles and practice of oncology, ed. a III-a, JB Lippincott
Comp,; Philadephia, 1989.
7.
MURRAY JL, UNGER MW - radioimunodetection of
cancer with monoclonal antibodies: current status, problems
and future direction, CRC Crit. Rev. Oncol./Hematol., 1988,8,
227-253.' mm
I Hi
56
Oncologie generals
CAPITOLUL V
MARKERI TUMORALI
Tumorile se caracterizeaza prin diferiji parametri biochimici,
citogenetici, morfologici sau imunologici care reprezinti markerii
tumorali (MK). Prin markeri tumorali se inteleg substanfele produse
direct de tumora sau ca r&spuns la prezenta ei, care pot fi dozate in
diversele lichide biologice, in special sange i urin&.
V.l. CLASIFICAREA MARKERILOR TUMORALI
Markerii tumorali pot fi grupati in douS mari categorii:
1. produi directi ai celulelor tumorale i
2. reactivi, produi de organism ca rezultat al prezenjei
neoplaziei.
Markeri produi direct de tumora
in marea majoritate a cazurilor markerii tumorali sunt produi
direct de celulele tumorale i reprezint& diferiti constituent ai
membranei celulare sau pot fi sintetizati activ de cStre celule.
Markerul tumoral poate fi un produs metabolic anormal sau ectopic
dar in acelai timp poate fi parte integrants a celulelor normale, dar
prezent in exces (tabel V. 1).
1)
Antigene oncofetale: cuprind urmStdrii markeri tumorali:
antigenul carcinoembrionar (CEA), alfa-fetoproteina (AFP) i
antigenul oncofetal pancreatic (POA), substante intalnite in mod
normal inicursul dezvolt&rii embrionare i care dispar in viaja
adultului.
Antigen carcioembrionar (CAE) este o glicoproteinS care
prezintS valori cresciite la pacientii cu:
- adenocarcinoame de colon i rect, s&n, stomac, piamSn,
esofag, vezicS urinara, i pancreas in stadii avansate, niciodatS in
stadii incipiente,
- hepatite, ciroz&, icter obstructiv, colite ulcerative
- fum&tori
57
t iniiiilogie generals
2)
Mucin glicoproteine: sunt structuri antigenice de greutate
moleculara ridicata al caror prototip este antigenul de grup sanguin
Lewis.
~"
~
CA 15-3, marker foarte sensibil in cancerul mamar, dar
prezinta valori crescute i in adenocarcinoame de pancreas,
pulmonar, digestiv, ovar
- CA 19-9, prezinta valori crescute in tumorile maligne
gastrointestinale - pancreas, colon, stomac, tract biliar dar
i in pancreatite, icter, fibroza chistica, colangita;
- CA 125, foarte specific in adenocarcinomul ovarian, dar i
in adenocarcinoame de s<Hn, bronhopulmonar, esofag,
58
Oncologie generals
Oncologie general^
5)
Enzime: creterea enzimelor sau a izoenzimelor este in
multe cazuri suficient de specifice pentru orientarea diagnosticului.
Cele mai utilizate sunt:
fosfatazele alcaline: prezinte valori crescute in
metastazele osoase sau hepatice indiferent de originea tumorii
primare sau in osteosarcomT~Fosfataza alcaline ~~placentar este
intelnita in concentrajii ridicate in tumorile ovariene i seminom,
fosfataza acide prostatica: prezinta valori crescute in
cancerul de prostate, in special in formele in care este depeite
capsula,
lacticdehidrogenazaza (LDH): reprezinte un indicator
util dar nu absolut al volumului tumoral in limfoame i metastaze
hepatice,
-.
gamma-glutami! transpeptidaza (GGT): crescute in
metastazele hepatice, aportul ei diagnostic crete in combinatie cu.
LDH i fosfataza alcaline,
.__enolaza neuro-specifica (NSE):
este o enzime
glicolitfce, introduse in diagnosticul . i momtorizarea cancerului
pulmonar cu celule mici, este corelate cu volumul tumoral.
60
Oncologie generate
1
Imuilosie generals
7)
Markeri tumorali divergi: din aceastS categorie fac part
poliamidele i imunoglobulinele. Concentratia lor este crescutS in
diverse lichide biologice i sunt un indice nespecific al agresiyit&jii
nantru tumori digestive, mamare, ovariene, prostatice, sarcoame,
laucemii sau limfoame.
Imunoglobulinele de tip monoclonal, prezintS valori crescute
rtlecjiuni limfoproliferative. 1
V.2. PRODUI REACTIVI, INDICATORI Al
R&SPUNSULUIORGANISMULUI
Ca r&spuns al prezentei tumorii organismul elibereazS o serie
de substante care reflects reacjiile de apSrare, de tipul mecanismelor
inflamatorii nespecifice, sau reprezintS mediatori imimologici
specific!.
Prezenta unui neoplasm determina o serie de reactii locale i
generate ale organismului gazda, care pot fi evidentiate biochimic.
Cele mai frecvent intSlnite aparjin grupului mare de proteine
Inflamatorii de fazS acutS: ai-, a 2- i p-globulinele, proteina C
reactivS, f eritina etc.
Monitorizarea reactiei imune antitumorale este posibila prin
determinarea unor citokine, din acestea cele mai folosite sunt
receptorii pentru IL 2, neopterina gi factorul de necrozS tumor ala
(TNF), acegti markeri fiind considerap. markeri ai rSspunsului
imunologic.
62
Oncologie generate
63
Oncologie generals
64
Oncologie generala
..
Bibliografie:
1. Radioterapie si Oncologie Medicals - Revista.. Societatii
Rom&ne de Radioterapie OncologicS, Voiumul XIII, NumSrul.
3, 2007, ISSN 1224-4252, pg: 257-261 - Indicatii de utilizare
clasice i noi a markerilor tumorali. C. Cainap, G. Kacs6.
2. MALKIN A - Tumor markers, in The basis science oncologz,
Tannock IF, Hill RP (red.), p. 192-203, Pergamon Press, New
York, 1987.
3. NEVILLE AM - The clinical use; of human tumor markers,
Am. Chir. Gynecol. 1989,78, 7-12.
4. GHILEZAN N. - Markeri tumorali hi Oncologie Generals, p.
232-238. Editura Medicals, Bucureti, 1992
5. MIRON L. - Markeri tumorali in Oncologie Generals, p. 168.169. Editura Egal, Bucureti, 2000.
6. TSUDA H, HIROHASHI H, SH3MOSATO Y.i colab: Correlation between histologic grade Of malignancy and copy
member of c-erlTB-2 gene in breast carcinoma, Cancer, 1990,
65,1794-1800.
7. Mao YS, Zhang DC si colab. - Significance of CEA,.SCC and
Cyfra21-1 serum test in esophageal cancer. Zhonghua Zhorig
Liu Za Zhi, 2003 Sep; 25(5): 457-60.
65
Oncologie generala
CAPITOLUL V I.
SINDROAME PARANEOPLAZICE
Oncologie generala
prohonnon
hormon
fragment amino (activ)
Oncologie generals
Se int&lnete in:
- carcinomul bronhopulmonar cu celule mici
- tumori carcinoide - ...
- feocromocitomul
- neuroblastomul
- cancerul tiroidian medular
Cauza sindromului Cushing ectopic este un exces de ACTH cu
alta origine decat hipofiza. Nivelul constant merit de ACTH product*
o hiperplazie suprarenale, cu secretie crescutS de mineralocorticolzi,
glucocorticoizi i androgeni, care explica tabloul clinic. Bolnavul
prezintS:
- hipokalemie,
- h ip erglicem ie,
- hipertensiune arteriala,
- edeme, astenie i scadere in greutate.
Semnele clasice (hiperpigmentare, striuri cutanate, obezitnte
caracteristice, facies lunar) su n t. mai putin frecvente, datorltfl
evolu^iei clinice de scurte durate la bolnavii cu sindromul hormonal
ectopic.
Diagnosticul de sindromului Cushing este precizat prin
determinarea nivelului plasmatic al ACTH i in cazurile incerte prin
urmerirea variapei diume a cortizonului. Important practice a
diagnosticului corect rezide in posibilitatea administrerii unul
tratament specific asociat cu tratamentul tumorii primare. tn cazurile?
operabile este indicate chirurgia i tratament medicamentos tn
celelalte situatii, administrarea de aminoglutetimida (Orimeten,
Rogluten), ketokonazol. Reaparitia sindromului dupe o perioade dc
remisiune clinice indica reluarea evolupei bolii.
b)
Sindromul secrefiei tumor ale inadecvate de hormon
antidiuretic (SIADH) sau sindromul Schwartz Bartter
Hormonul antidiuretic (ADH) sau arginin-vasopresina (AVP),
produs in mod normal de hipotalamus i inmagazinat in hippfizo
posterioare, este eliberate in caz de hipovolemie sau
hiperosmolaritate plasmatice. ADH acjioneaze asupra tubilor renali
inhiMnd excreta apei i astfel se reface volumul plasmatic 1
osmolaritatea.
69
i(lie ticneralfi
- hiponatremie,
hipoosmolaritate plasmatica
- hiperosmolaritate urinara
natriureza.
( linic, combinatia hiponatremiei cu hipoosmolaritatea
[drtBinflticS determine intoxicate cu apS i tulburSri neuropsihice
liverscare se pot manifesta cu: cefalee, stSri confuzionale, letargie,
it ii mIIficMri psihice, convulsii.i chiar. comS datoritS edemului cerebral
ft ftit* pot fi confundate cu metastazele cerebrale. Diagnosticul se
itaHtlflffe de obicei cu mult inainte de tabloul clinic, dacS se face
iIf Iorm inarea electrolitilor serici. Cele mai frecvente tumori asociate
i u MlADH sunt:
'
>
cancerul pulmonar cu celule mici
limfoamele maligne
- ,afectiuni benigne neurologice (traumatisme, infectii) '*
infecjii pulmonare
medicamente (clorpromazina, ciclofosfamida etc.)
- Citostatice: ciclofosfamida,
ifosfamida, vincristina,
vinblastina, cispiatinul.
Tratamentul SIADH urmSrete refacerea echilibrului
nleetrolitic. La valori ale. Na<130mEq/l se instituie restrictia hidricS
In cca. 500ml/24h, incazurile uoare i administrarea de solutiisaline
111pertone, cu furosemid, in cele grave.
c)
Hipercalcemia. Aproximativ 10-20% dinbolnavii oncologici
Iuit evolua cu hipercalcemie. Hipercalcemiile se intSlnesc la bolnavii
cu metastaze osoase care celTnai freevent au un punct de plecare
mnmar, pulmonar sau renal, sau in cursul evolujiei unui mielom
multiplu sau limfom non-Hodgkin. 5-20% .din hipercalcemii apar in
ribsenja metastazelor osoase :1a bolnavi cu tumori pulmonare, renale,.
( )RL, esofagiene sau hepatlce. .
Tabloul. clinic al hipercalcemiei, prezintS urmStoafele
inanifestSri:
- gastrointesiinale: ariorexie, greturi, varsaturi, constipatie;
- renale: poliurie, polidipsie, insuficienta renal S;
- neurologice: oboseala, astenie, depresie, letargie;
- cardiace: tulburari de ritm, stop cardiac..
70
Oncologie generals
l; Siridrom.Cushing
2. Sindromul secrejiei inadeevate de hormon
antidiuretic (SIADH)
3. Hipercalcemie
4. Hipoglicemie
5. Hipocalcemia
6. Hipertiroidism
Oncologie generals
72
Oncologie general^
Iiiglft generals
Ficat
Ovare, suprarenale
9. Hipertricoza
10. Ichtioza
11. Pemfigus-like
Pl&m&n, colon
Limfoame
. "
Limfoame, sarcoame
Pancreas^
Oncologie
:
- analgetice
VI.1.6. ALTE SINDROAME PARANEOPLAZICE
a) osteoartropafia hipertrofianta Pierre Marie Bamberger se
intalnete in cancerele pulmonare saw de rinofaringe, dar i In boli
cardiovasculare, fibroza chisticS, ciroza hepatica, afecjiuni
mediastinale, boli de esut conjtifictiv-boala Grave;
b) hepatopatia in canceriil renal;
. c) manifestari renale paraneoplazice - sindromul nefrotic
este cel mai frecvent sindrom renal paraneoplazic, diagnosticul .este
sustinut de prezenja unei proteinurii >3g /2 4 ore. Este int&lnit
frecvent in limfomul Hodgkin; leziunile glomerulare se datoreazS
prezentei complexelor imune circulante.
d) febra poate fi de cauzS infectioasS, ca reacjie la transfuzii, la
medicamentele administrate, sau febra paraneoplazice. Foarte
important este recoltarea hemogramei pentru a decela o eventual*!
neutropenie, iar in cazul unei temperaturi corporeale mai mari de
38,5C se administreazS antibiotice.
Localiz&rile neoplazice asociate frecvent cu febra sunt boala
Hodgkin, leucemiile acute, sarcoamele osoase, tumorile renale.
Cunoaterea sindroamelor paraneoplazice este de mare
utilitate in clinica oncologic^ i ele trebuie diagnosticate i
interpretate atent, atSt in momentul prezentarii bolnavului c&t i in
cursul evolutiei bolii. DatoritS polimorfismului clinic sub care poate
evolua un cancer problema diagnosticului deferential este foarte
important^ mai ales pentru cazurile in care un tratament simplu dar
76
Gncologie generals
tsibliografie
1. THIRKILL CE, FITZGERALD P, SERGOTT RC i colab. Cancer - associated retinopathy (CAR syndrome) with
antibodies reacting with retinal optic nerve and cancer cells,
N ew Engl. J. Med., 1989,325,1589-1594. .
2.. GHILEZAN N. - Sindroame Paraneoplazice, in Oncologic
Generals, p. 223- 231, Editura Medicals, Bucureti, 1992. <
3. MIRON L. - Sindroamele Paraneoplazice, in Oncologl
Generals, p. 148-167, Editura Egal, Bu.cureti, 2000.
4. VIORICA NAGY - Sindroame Paraneoplazice, in Principti
de cancerologie generals, p. 89-97. Editura Medicals
UniversitarS Iuliu Haeganu, Cluj Napoca, 2007.
5. BUNN PA, RIDGWAY EC - Paraneoplastic syndromes tn
Cancer: Principles and practice of oncology, De Vita VT,
Heilman S, Rosenberg SA (red.), ed. a-III-a JB Lippincolt
Comp., Philadelphia, 1989.
6. GHERMAN G - Clinica paraneoplaziilor, in Cancerologie,
Chiricuta I (red.), vol. XXI, p. 631-642, Edit. Medicals, 1980.
77
I
I
i
I
i
i
i
i
l
i
I
C
I
Oncologie generals
CAPITOLULVn
i
I
'' . . . / / ; . v,
f'
.....
;
**
..
Oncologie generala
Rol terapeutic
Chirurgia este In continuare tratamentul cel mai important In
vindecarea cancerelor, valabil insS numai pentru tuxnorile localizate
la organul de origine. Din pScate, aproximativ 70% din pacienti
prezintS micrometastaze in afara sediului de origine.
Rolul terapeutic al chirurgiei in cancere este unul esenfial i
poate fi: .
tratamentul curativ, radical al tumorilor primare,
- scop cito-reductiv al formelor avansate,
- paliativ,
- chirurgia urgentelor,
- . rezectia metastazelor,
..
.
- de bilant post-terapeutic,
- scop de reconstructie i reabilitare.
A. Tratament chirurgical curativ
Stadiul bolii definete operabilitatea tumorilor maligne. In
general stadiile I i II sunt operabile, iar cele III i IV sunt inoperabile.
Chirurgia radicals a fumorii primare
Principalele intervenjii radicale curent utilizate in oncologie
sunt:
- Iaringectomia'i fanngo-laringectomia t
- mastectomia radicals sau modificatS
- lobectorriia
sau * pneumectomia . cu
evidarea
(limfadenectomie) ganglionarS
- esofagectomia cu esofagoplastie
- gastrectomia totals i duodenopacreatectomie
- . histerectomia radicals cu anexectomie bilateralS
- vulvectomia cu limfadenectomie ganglionarS ingHinalS.
- hemicolectomia dreaptS sau stSngS
80
Oncologie generala
lit* Hincraia
Oncologie generals
- perforatiilor,
- obstruc^iilor,
- infectiilor.
De exemplu insuficientele respiratorii in cancerul laringian
sau tiroidian, hemoragii in cancerele ORL. Fiecare categorie de
urgehtS chirurgicalS esteunicS i necesitS o abordare individualizata.
Oncologie generals
......
Oncologie'generals
'
goncraia
5.
Chirurgia de reco n stru ct i recuperare - poate fi propusS
^At lenlilor care au suferit mutilSri i amputari, i urmarete
iiHiMlIorarea calitajii vietii pacienjilor oncologid. Exemple^ale^
. Iilrurgiei.de reconstrucpe; reconstruct sanului dupa mastectomie,
liii hlderea fistulelor vezico-rvaginale prin utilizarea epiplonului,
Miimtmcj:iile cervico-faciale cu lambouri musculo-cutanate in
chirurgia ORL, reconstrucjiile osoase.
In concluzie, conceptele noi tind sa impuna noi strategic,
lumorile, care p&na in urma cu c^teva decerui erau considerate.
Im umbile, sau cu rise crescut de recidiva, dupa chirurgia singura,
luMU'ficiaza astazi de avantajele tratamentului multimodal. In funejie
Me Nladiul bolii;- de iocalizarea anatomica de tipul histopatologic,
m Iul chirurgical poate sa nu fie primul in succesiunea metodelor
ii'inpeutice. In multe situatii, cum sunt cancerele mamare localav unsafe, cancerele.sferei ORL, cancerele esofagiene, tumorile trebuie
iivonvertite la interventia chirurgicaia. Chirurgia poate fi precedatailr* radioterapie sau chimioterapie, secvene terapeutice ce pot
imeliora rezultatele pe termen lung.
Chirurgia cancerelr poate fi terapeutica (curative, paliativa),
dlngnostica, reconstructiva, hormono-supresiva.
In concluzie stabilirea fiecarei secvene terapeutice se face in
unna deciziei comune a chirurgului, oncologului, radioterapeutului.
Oncologiegenerals
Cap.VII. Loculchirurgieiinoncologie
Bibliografie:
1. GHILEZAN N. - Metode. de tratament - Chirurgia, in
Oncologie Generala, p. 240-243, Editura Medicala, Bucureti,
1992.
2. MIRON L. - Principiile tratamentului chirurgical in oncologie,
in Oncologie Generals, p. 226. ~ 236,Editura Egal, Bucureti,
-
2000. :---------- 3. VIORICA NAGY - ; Principiile chirurgiei oncologice, in
Principii de cancerologie generals, p. 98 - 105, Editura
Medicals UniversitarS Iuliu Hatieganu, Cluj Napoca, 2007,
4. ROSENBERG SA - Principles of surgical oncology in De Vita
Jr, Heilman S, Rosenberg SA - JB Lippincott Raven, 5$ edition,
Philapephia 1997: 375-544.
.Oncologie generate
CAPITOLUL VIII
ROLUL RADIOTERAPIEI IN ONCOLOGIE
- protonii,
- m ezoniipi,
particule alfa sau nuclee atomice (Heliu, Argon).
Principalele particule iradiante in RT de-a lungul timpului
sunt:
| -
- ......-....
'Mi'*ijeneralJl . . v- - -r ~-."r
- -____.
f
Cap. VIII. Rolul radioterapiei in oncologic
--z r r - - -
----------t -
'
)j
.
Vffi.l. RADIOTERAPIA EXTERNA
in radioterapia extern^ (RTE), sursa de iradiere este situate la
llaliinftt de volumul tumoral. Doza In mediu iradiat depinde d e .
I'Hiumi sursei, exprimatS prin debitul fasciculului i de energia lui,.
ttiliuratft In KeV sau MeV care determine puterea de pStrundere in
ImIniizime. Debitul radiafiei.scade.invert proportional cu pairajfcuL
dlatimtei .i pentru eliberarea -dozelor necesare, sursele de radiatii
I"I*mite In radioterapia extern^ trebuie s&fie foarte puternice.
Exists, mai multe' tipuri de RTE, in raport cu nivelul de .
Margie:
RT' superficial,a cu energie .60-160 KV V puterea de
I'tiimndere a acestor radiaiii este -limitatS.' la estiva milimetri;
8para tele care produc aceste radiajii sunt de tip Chaoul, utilizate
I'" 111ru iradierea tumorilor cutanate, superficial;
RT de ortovoltaj sau convenpionala cu energie intre 160-300
I*V a fost in anii '50 principala formS de tratainent; la 10cm
iHiulmnentul in profunzime este de 30%, ceea ce face difieila .
Milmlrvistrarea unor doze suficient de m an pentru obtinerea
"illrolului tumoral;indicate in tratamentul tumorilor cutanate i azi
""til din ce in ce mai putin utilizate;
RT de supravoltaj, cu energie de 300-500 KV, cu
iiii klument in profunzime de 35-40% la 10cm;
RT de megavoltaj, sau cu radiatii de mare energie intre
0,r MeV i 35-45 MeV. La acceleratoarele de 20-25 MeV, randamentul
In profunzime este de 50-80% la 10cm.
Avantajele radiatiilor de mare energie sunt:
-.. randament in profunzime crescut,
.
- protectia tegumentelor,
- simplificarea dozimetriei,
- utilizarea de fascicule colimate (imprimarea unei anumite
ir| iuni geometrice in vederea adaptarii fasciculului cat mai strict la
111mensiunile volumul tumoral),
r fasciculele de electroni sunt produse de acceleratori liniari
Mnu betatroane; caracteristicile fasciculelor de electroni se bazeazS pe
aracteristicile procesului de absorbtie: doza este ridicata incS de la
go '
"
. '****''' '
. .... ..
I
I
Oncologie generals
91
O n c o lo g ie g e n e r a ls .
C a p . V III. R o lu l r a d io te ra p ie i iii
oncologie
.......... fascicolul
.... . . de radiatii
/ este divizat intr-o multitudine
de fasdcole (fig.VIII.3) mai mid variabile fri intensitate, adaptate
pentru a elibera dozele necesare in volumul tint#, in acelagi timp cu
evitarea structurilor normale, in interiorul volumului tint#. Rezultatul const# in optimizarea i miniinizarea volumelor de
tratament.
F ig . V JJI.2. A c ce le ra to r lin ia r d e
p a rticu le c u d p fiu n elM R T
*
&'
KS
Oncologie generate
VHL2. BRAHITERAPIA
Oncologie generals
'
Oncologie generala
, ..
Oncologie generals .
Oncologie generals
<Jiicoi^gieg^oera^.
Oncologie generate
99
Oncologie
VIII.6. r As p u n s u l l a ir a d ie r e
Raspunsul la iradiere definete ritmul regresiei tumorale
dupS. o anmnit& dozd de radia^ii, sau rata de aparitie a unor leziuni
specifice dup& iradiere, iar radiocurabilitatea se refers la controlul
local al tumorii prin iradiere, indiferent de ritmul ei de regresiune.
'
In baza observatiilor clinice, o ierarhizare in ordinea
radiosensibilitStii Jesuturilor este: hemopatiile maligne, (leiicemii^.
limfoame, boala Hodgkin);~seminoame, disgerminoame, sarcomul
Ewing, carcinoamele microcelulare pulmOnare, carcinoamele
epidermoide cutanate, adenocarcinoamele de endometru, san,
digestiy, glande endocrine, sarcoamne de parji moi, osteosarcoame,
melanomul malign.
Doza necesarS. controlului tumoral corespunde valorii care
asigurS. distrugerea celulelor tumorale in 90% din cazuri i depinde
de3.factori.:
' ' " >
.?,v
- caracterul macroscopic al crefterii tumorale. Lezitinile
proliferative, vegetante r&spund mult mai favorabil la iradiere decat
cele infiltrative. R&spunsul diferit se explicS prin vascularizajia locals
deficitara in tumorile. infiltrative care creeazS zone de hipoxie,
hipoxia fiind cimoscut ca factor de radiorezistentS;
- tipul histologic; limfoamele i seminomul rSspund foarte
bine la iradiere faa de tumorile epiteliale sau sarcoame i in
consecinJS dozele pentru controlul tumoral sunt mai reduse;
- volumul tumoral - cu c&t o tumorS este mai voluminoasa,
cu atSt sunt mai reduse gansele de a fi controlata prin RT. Boala
suhclinicS poate fi sterilizata in 90% din cazuri cu doze de 4050Gy/20-25fr/4-5 s&pt&m&m/ Leziunile tumorale avansate T3-T4
necesita doze mai ridicate, 60-80Gy dar.care totugi nu pot asigiira .
controlul decat in proportiede 15-30% din cazuri. .
'* In practicS este imposibil sS se iradieze numai tumora; i
Jesuturile sSnStoase din vecinState vor primi o anumitS doza, dar
care trebuie menfinutS. la un nivel cSt mai scSzut. Creterea
voluimului iradiat determine reactii acute intense i un rise mare de
complicajii sau sechele' tardive. Planul de tratament trebuie sS
aprecieze cu mare acuratefe doi parairietri volumul iradiat i doza
administrate, de care depinde succesul te'rapeutic. .
Oncologie generals
101
. |
Oncologie generals
103
Oncologie generals
Bibliografie
1. Prof. Dr. Rodica Anghel, Prof. Dr. Alexandru Blidaru.
Oncologie generals - Curs pentru studenji. Bazele
tratamentului radiolo^C-JEditura^nlX-ersitarS Carol Davila,
-Bucuregti, 2007, ISBN 978-973-708^207^7.. M
2. GHILEZAN N .
Cobaltoterapia, Editura M edicals,
Bucureti, 1983. .
3. VIORICA NAGY - Principiile i in d ic a te radioterapiei, in
Principii de cancerologie generals, p.106-117. Editura
M edicals UniversitarS Iuliu Hatiegariu, Cluj Napoca, 2007.
4. MIRON L. - Principiile i locul radioterapiei in cancer, in
Oncologie Generals, p.237-260. Editura Egal, Bucureti, 2000.
5. G. Kacso. Curiterapia. Radioterapie si Oncologie M edicals
- Revista SocietSjii RomSne de Radioterapie Oncologies,
Volumul HI, NumSrul 2,2002, ISSN 1224-4252.
Oncologie generate
. Cap.DC. CMmioteVapia
CAPITOLULIX
CHIMIOTERAPIA
IX. 1. NOTIUNIGENERALE.
CLASEFICAREA CHIMIOTERAPICELOR
Oncoiogie generala
" - *1'
Ounmoteripia' ^
I.
AGENTII ALCHILANTI ac^ioneazS prin transformareai lo
metabolicS in produi intermediari reactivi electrofilici (avizi de
electroni), proces numit alchilare care formeaza legSturi covalente cu
moleculelebiologic nucleofilice (care au un exces de electroni). finta
preferentiala S procesului de alchilare sunt bazele ADN. Agentii
alchilanti determine.toxicitate predominent hematogenS i sunt:
106
Oncologifr generals
Cap.IX. Chimioterapia
2. Nitrozureele
- carmustin (BCNU);
- lomustin (CCNU) - se indict in tumorile SNC datorita
proprieta^ii singtilare de traversare a barierei hematoencefalice;
- Streptozocin este eficace in carcinomul celulelor insulare
pancreatice (insulinoame).
3. Alchil sulfonati:
- Busulfan este indicat in leucemia mieloidS cronica..
Oncologie generala
Cap.K. Chimiota
nonlimfocitare.
- Bleonticina - indicate in tumori testiculare, cancere ORL,
limfoame, vulv&, col uterin. Dintre -efectele secundare menponim:
leziuni pulmonare i fibroz& care sunt dependente de doz&,
sindroame febrile, .hipotensiune;
- Mitomicina C - este active in tumorile solide ale tubului
digestiv, cancerele bronhopulmonare;
- Mitoxantron - indicat in leucemii, limfoame, cancere
marnare, deprostate hormonorezistente, ovariene;
. - Mithramicina - utilizat in tratamentul hipercalcemiilor din .
metastazele osoase, in tumori germinale testiculare;
- Actinomiciria D - utilizatS in coriocarcinom, nefroblastom.
r IV. ANTIMETABOLITI - au fost printrejpximele citostatice
Cap.DC. Chimioterapia
Analogi purinici:
- 6 - M e rca p to p u rin a - se utilizeazS in leucemii,
- 6 - T io g u a n in a - areiiidicatie in leucemii,.
- F lu d a ra b in a - este indicatih leucemia limfatica cronicS,
limfoame non-hodgkiniene de malignitate joasS.
- Uree substituite. - H yd xo xiu reea - utilizat in leucemia
*mieloidi-lcronica;
- A nalogi de adenozina - C la d rib in a are indicate in
hemopatii limfoide.L
. Antimetaboli^ii prezinte o curbs dozS-r&spuns de aspect
neliniar, adicS dupS o anumita doza 'nu sunt distruse mai multe
celule in duda creterii dozelor (5 FtJ este o exceptie), spre deosebire
de alchilanfi. AntimetaboliJii determinS rar mielosupresie severs
prelungitS i nu cresc riscul de malignitate secundara.
V. Produfi natural! vegetal!
V .l. Citostatice cu actiune pe microtubulii fusului de
diviziune:
Oncologiegeneiala
..
Cap.IX. Chimioferapia
Oncologie generate
.Cap.IX: Chimioterapia
-Enziihe:
- L-asparaginaza impiedic& proliferarea limfoblatiior .
prin degradarea L-asparaginazei din sin g e ..
IX. 2. CINETICA CELULARA 1VOLUMUL TUMORAL
Eficacitatea i administrarea citostaticelor sunt influenjate de
-diferenjfcle cinetice intre tesuturile normale i tumorale ca i de
volumul tumoral.
Celulele In proliferare sunt mai sensibile la actiunea
citostaticelor iar diferentele cinetice intre tesuturile tumorale i cele .
normale conditioneazS. marimea dozelor administrate i implicit
intensitatea fenomenelor toxice sau gradul de distrugere celulara/
Tesuturile normale cu turn-over rapid, cum sunt maduva
hematopoetica, mucoasele digestive, pirul sau gonadele, sunt foarte
sensibile la actiunea citostaticelor, pentru' care sunt adev&rate
tesutuiri tints. Reactiile \acestor esuturi sunt cele careflimiteaza
' Kiarimea dozelor i .ritmul deadministrare, Numarul celulelor stem
proliferative in jiesuturile normale este mai redus dec&t in tumori, dar
dupS o distrugere celularS masivS., ele.vor reintra in ciclu. Din acestS
cauzS., administrarea citostaticelor se recomandS sa se facS in
perioade scurte, de 24-48 ore, deoarece in cazul unor tratamente
prelungite celulele stem atrase in ciclu vor fi distruse in proporjie
mult mai mare i efectul diferenjial intre Jesutul tumoral i Jesutiirile
normale se pierde i eficacitatea chimioterapiei va fi diminuatS.
Citostaticele se administreazS imediat cand jiesuturile tints normale
- s-au ref&cut, intervalul de timp fiihd determinat de citostaticul folosit
i toxicitatea lui specific^, de exemplu: 6 sSpt&m&ni pentru CCNU
(care -prezinti toxicitate trombocitarS), 2 s&pt&mani pentru
ciclofosfamida, care prezintS toxicitate hematopoetica> 3 s&ptSmSni
pentru farmorubicin..
Moartea celulelor intr-o proporjie intotdeauna constants,
pentru aceeai doz& i unitate de timp definegte fenomenul de
ucidere sau moarte logaritmicft, log Kill, identic cu moartea celulara
prin iradiere. Din acest fenomeh rezultS. legea jundamentala a
chimioterapiei. (CMT), i anume proporjionaliiatea inverse intre
:
ill
Qncologie generals___
'T; 7
Cap.IX. Chimioterapia
"
- ;-
Oncologie generals
. Cap.IX: Chimioterapin
Oncologie generate
.. .
Oncologie generals
'ap.IX. Ciiimioterapia
Oncologie generals
Oncologie generals
Cap.IX.-Chimioterapia
9,
Modificari cutanate - leziuni eritematoase sau
urticariforme, pot - fi generalizate sau localizate in zona de
administrare. Ele apar la. c&teva ore dupe injectare i dispar apoi
spontan. Alte leziuni pot fi hiperpigment&ri care pot persista 2-3
s&pt&mlni dupechimioterapie.
DC.6. TOXICITATE CRONICA
Apare dupe administrari repetate a unuia sau mai multor
medicamente.
"
.
1. Toxicitate hematologic a - agentii alchilanp sunt
responsabili pentru epuizarea potentialului hematopoetic medular
determin&rid citopenii prelungite.
Un alt aspect al toxicitepi cronice este riscul carcinogenetic,
riscul de dezvoltare al leucemiei secundare, favorizat de medicapa
alchilarite sau prin asociere cu RT. Adesea pot sUrvern leucemii
mieloide la 5% din cei vindecap de boala Hodgkin.
2.
: Toxicitate cardiaca determinate de antracicline este
cumulative. Disfuncpa cardiaca se manifesto ca insuficienf& cardiac^,
aritmii.. Ciclofosfamida -i 5-FU la doze crescute pot determiiia
necroza miocardicS. acute (foarte rare). Riscul de a apare
cardiomiopatie este, in relape cu doza totala cumulative de
antracicline, alp factori de rise sunt i v^rsta avansata i radioterapia
mediastinului.
3. Manifested neurotoxice cronice, sunt observate dupe
administrarea de Metotrexat i constau in atrofie corticale i aparipa
tardive de calcificSri in substanta alba. Ulterior se poate instala un
tablou de atrofie corticala.
4. Manifested toxice hepatice determinate de Metotrexat i
Citarabina. Manifestkrile constau.in dureri abdominale, superioare,
hepatomegalie, ascite, icter, cretere ponderaie.
5. Toxicitate neurologica periferica se manifests sub forma
pplinevritei i sindroamelor subocluzive-*. dupe administrarea
alcaloizilor de Vinca.
6. Toxicitate dermatologies - necroza la locul adimnistrSrii
determinate de extravazarea citostaticului poate apare dupe
Adnamicina, Melfalan, Taxol.
'
117
Oncologie generals
Cap.DC. Chimioterapia
7. Fotosensibilizare
La nivelul tegumentelor poate apare eritem, hiperpigmentare,
descuamare, .vezicule. Reacjii fotoalergice pot surveni dupa 5-FU,
MTX, DTIC, VLB
DC.7. LOCUL CHIMIOTERAPIEI IN TRATAMENTUL
MULTIMODAL
__ Dupa locul pe care il ocupa in taratamentul oncologic, CMT
poate fi:
- Primara sau de inductie este tratamentul principal al acelor tum ori'
chimiosensjbile, indiferent de stadiu, in timp ce celelalte m odality
terapeutice loco-regionale (chirurgia i RT joacS un rol secundar).1
- Adjuvant^- presupune administrarea citostaticelor dupa ce tumora
primara a fost tratata radical printr-o alta modalitate terapeutica
(chirurgie . sau - radioterapie).
Scopul . este
eradicarea
micrometastazelor. Se recomanda la pacien^ii cu faictOri de rise
crescuti pentru aparijia metastazelor la distanja.
- Neoadjuvanta precede tratamentul . loco-regional i este
recomandata tumoriior avansate, cu rise metastatic crescut datorita
volumuhii tumoral mare. Se adreseaza atat tumorii priinare cat i
micrometastazelor.
- Paliativa - -se urmarete prelungirea supraviejuirii i/sau
ameliorarea calita^ii viejii la pacienjii in stadii avansate locoregional
i la distanta la care nu mai exista posibilitatea vind,ecarii.
IX.8 m o d a l it At i
...T-
s p e c ia l e d e a d m in is t r a r e a
GMT
...
Oncologie generala
'
.Cap.DC: Chimioterapia
ASOCIERE SECVENTXALA.,
Se administreaze succesiv, fiecare tratament pe r&nd, la
maximul dozei tolerate, f&r a cregte toxicitatea secundai#.
ASOCIERE CONCOMITENTA.
* Se bazeaza pe efectul de radiosensibilizare, (adicS. a cregterii
radiosensibilit^ii' celulelor hipoxice . care sunt cunoscute ca
119
Oncologie generals -
Cap-IX. Chimioterapia
B ibliografie
----- .
.1 2 0 .;.
Oncologie generals
CUp.. X. Hormonoterapia
CAPITOLULX
HORMONOTERAPIA
Oncologie generala .
Cap. X. Hormonoterapia.
122
Oacologie geiieral ^
" ,I
Cap. X. Honnonoterapia
123
Cap. X; Hormonoterapia
Bibliografie
1. MIRON L. - Hormonoterapia cancerelor in Oncologie
Generali, p.303-308, Editura Egal, Bucurejti, 2000.
2. VIORICA NAGY - Principiile chimioterapiei $i
hormonoterapie, in Principii de cancerologie generals, p.129150 in Principii de cancerologie generals. Editura Medicals
UniversitarS Iuliu Hajieganu, Cluj-Napoca, 2007.
j
. 3. GHILEZAN N. - Principii de tratament - Hormonoterapia in
Oncologie Generals, p.300-332. Editura Me'dicala, Bucuregti,
1992.
Oncologie generals :
CAPITOLULXI
HIPERTERMIA
Efecteie terapeutice ale hipertermiei au inceput s&fie studiate
in secolul XX, dei influenza favorabilS a temperaturilor crescute
peste 40C asupra evolutiei unui num&r mare de tumori maligne a
fost cunoscutS din antichitate. Crile este cel Care a. demonstrat
potentarea radioterapiei de cStre hipertermie la nivelul celulelor de
melanom implantate la oareci.
Bazele biologice pentru combinarea hipertermiei cu iradierea
in tratamentul cancerului constS in douS mecanisme biologice:
radiosensitivitatea i citotoxicitatea directs a hipertermiei. Se poate
emite urmStoarea ipotezS: celulele hipoxice din centrul tumorii sunt
relativ radiorezistente dar sunt termosensibile, in timp ce porjiunile
periferice bine vascularizate ale tumcarii sunt mult mai sensibile la '
radiatii. Aceasta susline utilizarea terapiei combinate; iradierea i
cSldura; hipertermia este eficientS, in special impotriva celulelor
hipoxice localizate in centrul tumorii, iar iradierea eliminS -celulele
tumorale de la periferia tumorii, unde c&ldura ar fi mai putin
eficientS. In experimentele lui Overgard pe neoplasme mamare
acesta a raportat absents vindee&rii in cazul iradierii in doz& unicS de
1600 cGy, 22% curabilitate in cazul utiliz&rii hipertermiei (43C, 60
minute) i 77% curabilitate cnd s-au utilizat ambele metode de
tratament. Exists mai multe tehnici de termoterapie:
- superficial^ care se adreseazS profunzimilor de p&n&la 6cm,
- hipertermia interstitials in combinajie cUbrahiterapia,
. - hipertermia profunda (regional^),
.-.lupertermiaintregului-organism.
T
;
Hipertermia whole-body a .fost utilizatS pentru tratamentulbolii disemiriate, ca tratament unic sau In . combinatie cu
chimipterapia. Poate . avea valoare nu doar in tratamentul bolii
metastatice ci de asemenea, ca adjuvant, hr combinatie cu
chimioterapia, pentru tratamentul micrometastazelor.
125
Oncologie generate
mu* '
Cap. XL Hipertermia
Bibliografie
1. CARLOS PEREZ, LUTHER W. BRADY, Principles and Practice of
Radiation Oncology 1992, Second edition, Cap. 16, pag. '396,
Lippincott Williams and Wilkins, 1992.
Oncologie generala
CAPITOLUL XII
TERAPIILE BIOLOGICE
Terapiile biologice se refera la acele tratamente antitumorale
care utilizeaza acjiunea mecanismelor naturale de apSrare ale
organismului impotriva tumorii i/ sau substante implicate in
diferentierea,proliferarea i activitatea celulelor imune.
1. INTERLEUKINE
^
Interleukina 1 cuprinde 2 forme a i p, joacii un rol important
in procesele inflamatorii, indueand febra i este implicate in
inducerea caexiei neoplazice.
Interleukina 2 este o citokina produsS de limfocitele T activate
care dupS. ce se leagS de un receptor specific de supraf'ata limfocitelor
T, mentine i activeaza proliferarea limfocitelor T. De asemeijea
crete activitatea limfocitelor *T killer i induce activarea
subpopiilatiei LAK '(limfocite Killer activate). Induce secretia altor
citoldne, inclusiv IL1, interferon, y, INF a. Tumorile cele mai
responsive la interleukina 2 sunt melanomul malign, cancerul renal
. i de colon. Problema cea mai important^, intratam entul cu
interleukina este toxicitatea dependents de doza, manifestata prin
febrS, emezS, oligurie, hipotensiune, efecte cardiovasculare: .
, 2. INTERFERONII - sunt glicoproteine ca produs al celulelor
infectate virale care protejeazS impotriva altor infeejii virale..
Mecanismele de actiune sunt:
- actiune directs antivirals - efecte angiogeneti.ee
^
. .
- . efecte de stimulare a; apoptozei.
- antiproliferative
Interferonii cresc expresia antigenelor majore de
histocomptatibilitate i a antigenelor tumorale asociate.
Interferonul alfa (IFN alfa) indicat in leucemia cu celule
1 paroase, melanomul metastatic.
Interferonul beta este utilizat - in' trzrtamentul sclerozei
multiple.
127
Oncologiegenerals
CapTXII.Terapiilebiologice *
Oncologie general^
Oncologie generals
Bibliografie
1. GHILEZAN N. - Imunoterapia i tratamentelehiologice, in
Oncologie Generals, p. 314-332. Editura Medicals,
Bucureti, 1992.
2. MIRON L. - Terapiile biologice in cancer, in Oncologie
Generala, p.308-318. Editura Egal, Bucureti, 2000.
3. VIORICA NAGY - Terapia molecularS tintitS i alte
tratam ente biologice, in Principii- de cancerologie generals,
p. 139-154. Editura Medicals UniversitarS Iuliu Hatieganu,
;Cluj-Napoca, 2007.
4. CASC3ATO D.A.: Manual of Clinical Oncology,b^Edition,
Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, 2004,49-101.
5. Liu L, i altii. Cancer Res 2006; 66:11851-8
6. Llovet j/g i altii. J Clin Oncol 2007; 25 0une 20 Suppl): Is
(A bstract LBA1)
130
Oncologie g
e r a l s
'*
CAPITOLULXIII
EVALUAREA k EZULTATELOk TERAPEUTICE
u r m Ar ir e a p a c ie n t u l u i o n c o l o g ic
E valuarea rasp u n su lu i p ostterap eu tic
Oncologie generals.
.
.
....
Oncologie generals
' *
>.
'ry1
Bibliografie
1. VIORICA NAGY - ' Urmarirea bolnavului- oncologic
Evaluarea tratamentelor In oncologie in Principii do
cancerologie generaia, p.155-166. Editura Medical!
Universitara Iuliu Hajdegarm, Cluj Napoca, 2007.
2. GHILEZAN N . - Evolutia i urmarirea bolnavului oncologic,
Evaluarea tratamentelor in oncologie in Oncologie General!,
p. 346-382, Editura Medicaia, Bucureti, 1992.
3. MIRON L. - Oncologie Generaia, Editura Egal, Bucure^tl,
2000.
Oncologie general^
CAPITOLUL XIV
PROFILAXIA CANCERULUI
Profilaxia cancerului se bazeazS pe cunoaterea factorilor
etiologici ai bolii neoplazice. DupS scopul urmSrit i momentul
interventiei, acjiunile de prevenire a cancerului se pot grupa In 3
actiuni principale:
- profilaxie primara,
.
profilaxie secundarS,
- profilaxie ter^iara. . ; _
DupS datele din 1983 ale SocietStii Americane de Cancer se
estimeaza cS aplicarea mSsurilor de profilaxie conform cunotin^elor
actuale ar putea avea ca rezultat o diminuare cu aproape. douS treimi
a morbiditStii i mortalitStii oncologice.
Profilaxia' primara- urmarete identificarea i "controlul
factorilor de m ediu sau ai organismului care influenj;eazS aparitia
cancerului i include actiunile pe care o colectivitate sau un individ le
pot tntreprinde pentru a-i evita.
Principalul factor etiologic al cancerului este. tutunul, al cSrui
totals eliminare ar avea ca rezultat o scSdere important# a
morbiditStii i mortalitStii oncologice, in special pentru cancerele
pulmonare i pentru cancerele de cap i gt. In prezent, in intreaga
lume se desfaoarS adevSrate campanii im potriva fum atului, dar
rezultatele, cu pujine excepjii sunt modeste, deoarece gradul de
dependents la nicotinS. este mai putem ic decat la alcool. Societatea
Americans; de Cancer recomanda un regim alimentar de protecjie
impotriva bolilor neoplazice..
Alte recomandSri:
v
Evitarea .obezitSjii: se cunoate cS in cid en t caricerelor
de corp uterin, vezicS biliarS rinichi, stpmac, colon, sSn este crescutS
la persoanele obeze;.
- * Diminuarea consumului total de'grSsim i: excesul de
grSsimi din alimentatie este asociat cu canter de sSn, colon sau
prostatS;
135
Oncologie generals
fj'vii inM-'ii'ii"W
Oncologie generals
- reintegrare socio-profesionalS
Este de preferat de a fi realizatSde o eclupS multidisciplinary.
B ibliografie:
2000.
140