Noapte de unul singur

Adrian Paunescu

Aud un pian prin zapezi cristaline

Si nu sunt cu tine , vai nu sunt cu tine
Chopin un concert de pian oarecare
Si calea e lunga si noaptea e mare.
De iarna ma satur , de planset te saturi
Iubiri intre noi in o mie de paturi
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie.
Se-aud ciudatenii si fiare in noapte
Si ninge himere si ninge cu soapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie
De tine , aceea ce n-a fost sa fie.
Iar daca ai fi dintr-o data cu mine
Mi-ar fi totul altfel si nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt in case
Si cerul a fum si-a pacate miroase.
Pendula ca streangul de moarte e gata
Se misca de parca ma strange cravata
Ma tarai pe coaste , te caut pe perna
Si noi ce spuneam ca iubirea-i eterna.
Si uite ce grabnic se-arata si trece
Si sangele-n rana lovita e rece
Aud un pian , un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte.

Un mut pianist se rasfira in stele

Si mainile lui bat in coastele mele
Atat as voi sa te vad inc-o data
Si-aceasta ca ultima noastra rasplata

Si cand langa focul ce-atat ne legase

In soba adanc paduraticei case
Ar fi sa te vad pentru ultima oara
As pune pianul sa-nvete sa moara.

Asa cum acum esti dusa departe

Bufneste-un pian prin ulucile sparte
Si-o luna roscata insangera plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot sa te-apropii.

Si cad in genunchi langa focul ce moare

Si vreau sa-l intreb de mai e vre-o scapare
Si el imi raspunde cu-n sclipat spre usa
Si-mi lasa in palme o calda cenusa.

Te-as cere-napoi insa n-am cui te cere

Si restul e numai Chopin si tacere.