Imperiul furnicilor

Patru specii de furnici - cele mai multe, originare din America de

Sud, iar restul, din Africa si India - alcatuiesc deja un veritabil imperiu
ntins pe multe mii de kilometri, singurele zone deocamdata neocupate
fiind cele reci. Supercoloniile, cum le numesc specialistii, au o organizare
sociala extrem de sofisticata si, pe de alta parte, organismul le permite
sa reziste la cele mai grele conditii de viata. La concurenta cu alte
nevertebrate, ele se dovedesc invincibile: paianjeni, scarabei, melci,
fluturi dispar din calea lor. Indirect, grav afectate sunt si alte specii,
precum anumite pasari insectivore, habitaturile unor specii de testoase,
ale aligatorului de Mississippi, soprle etc. Foarte interesant este ca
ntre cuiburile diferite ale supercoloniilor nu exista agresivitate. Oamenii
de stiinta explica fenomentul printr-o posibila "purificare genetica",
centrata pe modificari ale moleculelor de recunoastere olfactiva, asfel ca
furnicile din colonii apropiate sa nu se lupte ntre ele. Finalitatea
"interdictiei" ne pune pe gnduri: mai putine lupte nseamna mai multe
furnici-lucratoare si o competitivitate sporita, n folosul speciei. Iar nu o
data, cel ce pierde este omul nsusi.
O istorie de 120 milioane de ani
Marile extinctii ale speciilor animale, de la sfrsitul cretacicului,
era glaciara, perioadele de ncalzire puternica a globului - toate au fost
parcurse cu bine de furnici, astfel ca vechimea lor, dovedita de
numeroase fosile descoperite n locuri diferite de pe Pamnt, este
estimata la circa 120 milioane de ani! Actualmente, numarul lor
aproximativ se ridica la un miliard de miliarde de furnici repartizate n
12.000 de specii. Ele pot rezista la temperaturi de cteva grade sub 0s
C, pna la extreme opuse, de 55-60s C. De altfel, n timp, n corpul unei
furnici lucratoare s-a perfectionat o veritabila uzina chimica. Programele
fabricate aici ajuta la schimbul mesajelor de recunoastere cu congenerii,

la mobilizarea soldatilor, cnd colonia este amenintata, la unirea fortelor,

n fata unei surse de hrana s.a.m.d. Nici creierul, desi minuscul, nu
reprezinta o masa neglijabila. Daca ne referim doar la rolul sau n
orientarea spatiala, trebuie mentionata utilizarea "luminii polarizate" a
Soarelui (furnica de desert) sau recunoasterea formelor vizuale (speciile
din Amazonia).
Omul are toate motivele sa le invidieze pe furnici, daca nu pentru
calitatile lor fizice, pentru organizarea sociala aproape perfecta, a
imperiului lor. Unele specii folosesc pamnt si propria saliva, pentru
construirea furnicarului, altele tes adaposturi din frunze, folosinde-se de
o secretie larvara asemanatoare matasii. n unele colonii, o specializare
aparte seamana bine cu soldatii-kamikaze. n orice moment, anumiti
indivizi sunt gata sa... explodeze, raspndind asfel substantele toxice
acumulate n corp, pentru a-i descuraja pe pradatori. La alte specii, s-au
format asa-numitele "bomboane vii" - lucratori care acumuleaza
secretiile zaharoase n abdomen, pentru a-si hrani congenerii n
perioadele de foamete
Furnicarul este o metropola n miniatura. Din el nu lipsesc camera
regala, depozitul de grne si cel cu prada constituita din alte insecte,
camera oualor, a larvelor si a nimfelor, apoi cea a puilor, ncaperea pentru
iernat, solariul, acoperisul, cimitirul si, desigur, o retea de coridoare
legate de intrarile n "oras". Impresionanta (si vitala!) este legatura
dintre colonie si regina. Daca ntr-un furnicar exista o singura suverana,
o data cu zborul nuptial al acesteia, comunitatea se destrama. n cazul
supercoloniilor, drama este nsa exclusa, ntruct acolo exista mai multe
regine. Este nca un exemplu clar de organizare perfecta, capabila sa
asigure supravietuirea speciei si extinderea "stapnirii" ei asupra unei
planete pe care nimeni nu a daruit-o vreunei anume fiinte. Motiv foarte
serios pentru ca noi, oamenii, sa ne revizuim drastic optica asupra
comportamentului nostru si asupra viitorului lumii.