Rolu unui medicament este de a trata un organ, de a repara o functie alterata, dar
adesea este imposibil sa fie pus in contact direct cu organul sau tesutul unde se
gaseste in functia alterata.
Exista multe cai de administrare pentru un medicament, toate avand atat
avantaje, cat si inconveniente. Dar, dupa calea utilizata, substanta medicamentoasa
nu are aceeasi transformare in organism si sufera modificari metabolice, mai mult
sau mai putin importante, care pot altera activitatea farmacologica, mai ales in
ceea ce priveste debutul, intensitatea si durata de actiune.
Caile de administrare a medicamentelor:
1) Cai naturale ( cai indirecte)
-calea orala (interna)
-calea sublinguala
-calea respiratorie
-calea rectala
-calea oculara
-calea vaginala
-calea uretrala
2) Cai artificiale ( cai indirecte)
La nivel cardio-vascular-caile intravasculare: intravenoasa, intraarteriala,
intracardiaca
La nivel tisular: caile extravasculare care pot fi subcutanata,
intramusculara, intraosoasa.
La nivelul seroaselor-caile intraseroase: intraperitoneala, intrapleurala,
intrapericardica,
intraarticulara, intrarahidiana, intraventriculara.
A) CALEA ORALA
Calea orala, cea mai frecventa cale de administrare a medicamentelor, numita si
cale enterala sau gastrointestinala, face parte, impreuna cu calea sublinguala si cea
rectala, din calea digestiva (tractul digestiv), care permite absorbtia
medicamentelor de-a lungul circuitului normal urmat de medicamente.
4)Calea uretrala
Canalul uretral nu este practic utilizat pentru administrarea
medicamentelor, dar se pot folosi unele forme: solutii sterile pentru instilatii,
hidrogeluri cu polimeri vascosi pentru anestezi locala. In cazul unor infectii
uretrale se prefera administrarea pe cale orala sau parenterala.
5)Calea nazala
Mucoasa nazala, utilizata de foarte mult timp, este destinata tratarii
afectiunilor sferei nazale, deci pentru actiune locala. Datorita unei prea
frecvente utilizari a preparatelor, exista pericolul de a da loc la o absorbtie
suficienta pentru o reactie generala, cu efecte secundare, mai ales in cazul
unor eventuale iritatii sau leziuni alea mucoasei nazale. Pentru a remedia
imprecizia posologiei nebulizorilor utilizati frecvent in tratamentul actual al
afectiunilor nazale, au fost dezvoltati aerosoli eliberati in doze unitare. Forme
farmaceutice: spray-uri.
6)Calea oftalmica
Mucoasa oftalmica, respectiv calea oculara este de asemenea utilizata din
antichitate pentru administrarea de medicamente la nivelul ochiului, in sacul
conjunctival-pentru o actiune locala, dar, la fel ca si calea nazala, calea
oftalmica poate da loc la o actiune generala. Si in acest caz se va tine seama
de eventualele iritatii sau leziuni ale mucoaselor, cat si de faptul ca ochiul
este organul cel mai sensibil si fragil, ceea ce impune utilizarea de
medicamente sterile.
Forme farmaceutice: colire, unguente, etc.
7)Calea auriculara
Mucoasa otica este destinata administrarii de medicamente in ureche, in
vederea unei actiuni locale. Se utilizeaza solutii vascoase, pe baza de
glicerina, propilenglicol sau forme solide: otoconuri.
8)Calea pulmonara
Este destinata administrarii medicamentelor in tractul pulmonar, prin calea
nazala, fosele nazale, faringe, laringe, bronhii si bronhiole, pana la alveolele
pulmonare. Cu toate ca mucoasa pulmonara este considerata o cale de
administrare traditionala de uz extern, ea permite absorbtia substantelor prin
alveolele pulmonare. Se indica pentru substantele administrate in doze
reduse, care au timp de actiune scurt (bronhodilatatoarele beta-adrenergice,
utilizate in astm bronsic).
Administrarea de medicamente este realizata cu dispozitive speciale,
permitand generarea de particule numite aerosoli, al caror diametru
conditioneaza traiectul si nivelul de penetratie in tractul pulmonar. Daca
particulele sunt suficient de fine pentru a ajunge in alveolele pulmonare,
medicamentul poate sa-si exercite actiunea fie local, fie general, dupa
traversarea membranei alveolare si trecerea in sange. Astfel, unele substante