Aprovizionarea

Aprovizionarea regrupeaza ansamblul operatiunilor care au ca scop punerea la dispoziia

intreprinderii a produselor si/sau serviciilor pe care trebuie sa le procure din exterior, in
vederea realizarii obiectivelor sale fundamentale. In esena, activitatea de aprovizionare
include cumpararea
resurselor materiale
(materii
prime,
materiale,
combustibili,
energie, apa, piese de schimb, servicii) si gestionarea stocurilor.
Obiectivele activitaii de aprovizionare sunt duble: pe de o parte trebuie sa se aduca in
intreprindere si sa stocheze resursele materiale la cel mai mic cost, iar pe de alta parte, sa se
asigure disponibilitatea lor in scopul satisfacerii nevoilor celor care le utilizeaza
(compartimentul de producie sau de vanzare). Distingem, astfel, obiective privind costul, care
trebuie sa fie minimizate, si obiective cu privire la produse si servicii, care trebuie sa fie
maximizate, de aceea obiectivele aprovizionarii pot fi grupate in 3 categorii:
Obiective generale ca:
obinerea de bunuri si servicii in cantitatea si la calitatea ceruta,
obinerea de bunuri si servicii la cel mai scazut cost.
obinerea unor livrari prompte din partea furnizorului,
beneficierea de un service superior din partea furnizorului,
dezvoltarea si meninerea unor raporturi favorabile cu furnizorii firmei, precum si cautarea si
dezvoltarea altora noi.
Obiectivul de baza consta in asigurarea (acoperirea) completa si complexa a cererilor de consum
ale firmei cu resurse materiale de calitate, ritmic si la timp, in condiiile stricte a corelaiei
momentelor calendaristice de aducere cu cele la care se manifesta consumul lor, asigurarea de la
furnizori care practica preuri de vanzare avantajoase, prezinta grad ridicat de certitudine in livrari,
care antreneaza pentru achiziie, transport si stocare un cost minim.
Obiective derivate ca:
Formarea unor stocuri minime necesare, avand cel mai scazut grad de imobilizare financiara,
Meninerea unor stocuri efective in limitele si maxime admise pentru satisfacerea cererii,
Protecia si conservarea raionala a resurselor pe timpul depozitarii, asigurarea unui grad ridicat de
certitudine in aprovizionare pe unorizont ridicat de timp.
Etapele principale ale procesului de aprovizionare sunt:
Calculul necesarului de aprovizionat determinarea calitaii, cantitaii, a locului si a
termenului de livrare.
Alegerea furnizorului
Negocierea condiiilor de cumparare

Emiterea si administrarea comenzilor

Calculul si exprimarea necesarului de aprovizionare trebuie sa se faca cu o frecvena si o
precizie apropiata de cea a cererilor de livrare si a clienilor astfel incat sa se reduca
stocurile.
Cantitatea necesara de aprovizionat reprezinta diferena dintre necesarul brut
susinere fabricaie si stocul previzionat in ziua lucrarii

Unde:
- necesarul brut susinere fabricaie
- stocul previzionat in ziua lucrarii
Necesarul brut de susinere fabricaie reprezinta cantitatea de piese necesara pentru a
fabrica produsele cerute de client la care se adauga stocul de sigurana

Unde:
- cantitatea de piese necesara pentru a fabrica produsele cerute de client
Ss stocul de sigurana
Stocul de sigurana reprezinta cantitatea de articole destinata sa atenueze
incidentelor din aprovizionari si consumuri. Stoc destinat sa limiteze riscul legat de:

efectele

-Fiabilitatea furnizorilor
-Imprecizia calcului de necesar
-Incidentele de fabricaie

-Fluctuaiile cererii comerciale

Pentru furnizorii romani: 1 zi pentru piese

comune;
3 zile pentru piese sensibile

Stoc de sigurana
Pentru furnizorii straini: 3 zile pentru piese comune;
7 zile pentru piese sensibile
Stocul previzionat in ziua lucrarii se determina cu relaia urmatoare:

Unde:
Si stocul iniial din ziua aprovizionarii
L- livrarile de la client ce urmeaza sa fie recepionate
cantitatea de piese consumata din ziua de calcul pana in ziua de livrare
Alegerea furnizorilor
Este activitatea de cautare a unui furnizor ( o sursa) de materii prime sau produse care reprezinta cel
mai bun raport pre-calitate, in orice ara a lumii. Companiile pot avea o activitate proprie de cautare a
resurselor dar o acoperire globala presupune imense resurse de personal, legaturi, timp si bani, deci
companiile pot sa foloseasca servicii specializate in gasirea resurselor. Este un mare risc folosirea de
ageni pentru stabilirea surselor deoarece calitatea poate sa nu fie conforma cu specificaiile si nivelul
preurilor sa fluctueze ca rezultat al fluctuaiilor ratelor de schimb.
O intreprindere poate sa faca aprovizionare de la o sursa unica sau de la o sursa multipla.
Sursa unica reprezinta faptul ca aprovizionarea se face de la un singur furnizor si prezinta
avantajul unei colaborari stranse si a unui parteneriat de lunga durata si prezinta dezavantajul unei
dependene totale si a riscului de oprire totala a fabricaiei in caz de probleme la furnizor.
Sursa multipla aprovizionarea se face de la mai muli furnizori si permite asigurarea unei
aprovizionari relativ sigure pe perioade lungi de timp si a obinerii unor preuri avantajoase bazandune pe concurena dintre furnizori.
Procesul de alegere a furnizorilor presupune parcurgerea urmatorilor pasi:
-Identificarea furnizorilor se face pe baza ofertei facute de catre agenii comerciali, din cataloage,
publicaii, informaii obinute de la proprii reprezentani comerciali.
-Ierarhizarea furnizorilor se face in funcie de factorii de evaluare luai in considerare prin atribuirea
unei ponderi de la 1 la 10 fiecarui factor.
-Selecia furnizorilor cel mai bun furnizor va fi selectat pe baza unor criterii precum preul, timpul de
livrare, calitatea, disponibilitatea pieselor de schimb, servicii post-vanzare, etc.

Managementul aprovizionarii reprezinta activitatea prin care se asigura elementele materiale

si tehnice necesare productiei, in volumul si structura care sa permita realizarea obiectivelor
generale ale intreprinderii, in conditiile unor costuri minime si ale unui profit cat mai mare. In
literatura de specialitate, ca si in practica economica, sunt utilizati frecvent termeni
ca:achizitionare, asigurare, aprovizionare, cumparare, alimentare. Acesti termeni au insa o
semnificatie asemanatoare sau, dupa caz, diferita. Astfel, 'achizitionarea' reprezinta o actiune
de angajament financiar 'de cumparare' a unor resurse materiale sau produse, fiind o
tranzactie efectiva (formele prin care se realizeaza, de catre unitatile economice, devenind
relativ
uniforme).In
raport
cu achizitionarea,
'aprovizionarea'
are un continut
mai
larg; achizitionarea este doar un moment al procesului complex de aprovizionare cu materiale
si echipamente tehnice. Achizitionarea, ca o componenta a activitatii de aprovizionare, este
precedata, de exemplu, de actiunile de identificare a nevoilor, de stabilire a dimensiunii
acestora si a momentelor de satisfacere (care declanseaza emiterea cererii sau a comenzii),
fiind urmata apoi de negocierea conditiilor de furnizare, de aducere efectiva a resurselor
materiale etc. 'Asigurarea materiala si cu echipamente tehnice' se apreciaza in general ca
termen similar notiunii de 'aprovizionare'; in practica economica de specialitate asigurarea are
o sfera de cuprindere mai extinsa, aceasta incluzand atat aprovizionarea, cat si actiunea de
completare a bazei materiale si tehnice necesare cu resurse din surse proprii (interne) ale
intreprinderii (ne referim la resursele care se consuma intr-o anumita proportie sau integral in
aceeasi intreprindere in care se si produc: SDV, anumite forme de energie, diferite
piese,subansamble, materiale noi si refolosibile). In sfarsit 'alimentarea' reprezinta o actiune
de finalizare a procesului de aprovizionare (sau de asigurare) prin trecerea in consum a
resurselor materiale aduse - sosite de la furnizori sau fabricate chiar in intreprinderea
consumatoare. Alimentarea se desfasoara, deci, in interiorul unitatii economice prin trecerea
materiilor prime din depozite la punctele de prelucrare - consum in concordanta cu programele
elaborate in prealabil. Alimentarea se incadreaza in sistemul logistic intern al unitatii, care
cuprinde fluxul de resurse, sistemul de transport intern si cel informationaldecizional.
Locul si importanta aprovizionarii in firma.
In structura oricarei organizatii economice, dar in mod deosebit a celor caracterizate de
prezenta proceselor de productie, aprovizionarea are ca scop asigurarea conditiilor tehnice si
materiale necesare productiei spre a fi realizata la nivelul cerintelor cantitative si calitative.
In acelasi timp, aprovizionarea, ca sistem integrat firmei, trebuie sa raspunda in cele mai bune
conditii cerintelor de efort financiar, material si uman, de costuri si eficienta, astfel incat, pin
eforturi permanent controlate, sa contribuie la obtinerea de profit, in fiecare perioada a
desfasurarii proceselor de productie.
In asemenea conditii, aprovizionarea se raporteaza la un camp larg de actiune.In ansamblul
sau armonizeaza conditia si particularizarea locului de munca, cu ansamblul problematic-tehnicoeconomic si organizatoric al firmei, pe traseul relatiilor cu furnizorii sau subfurnizorii si productia.In
acest fel, calitatea si responsabilitatea actului savarsit, din toate punctele de vedere reprezinta
conceptul fundamental al managementului aprovizionarii marfurilor, context in care contribuie la
crearea si dezvoltarea strategiilor de valorificare maxima a resurselor materiale, pe baza tehnicilor si
metodelor avansate de realizare a produselor.
Structura organizatorica a aprovizionarii
Reprezinta ansamblul combinatiilor de natura organizatorica (subsisteme functionale,
posturi, functii, persoane si alte elemente specifice, precum si a relatiilor dintre acestea) prin care se

asigura buna desfasurare a activitatilor care caracterizeaza procesul de asigurare, distribuire si control
asupra modului de utilizare a resurselor materiale si echipamentelor tehnice, in indeplinirea de catre
productie a sarcinilor si obiectivelor previzionate.
In cadrul ansamblului complex organizare structurala, pozitia de baza o ocupa structura
organizatorica.Din punct de vedere al modului in care este conceputa, actionata si utilizata in scopul
indeplinirii obiectivului de activitate structura organizatorica specifica aprovizionarii cuprinde:
ansamblul persoanelor si a subdiziviunilor organizatorice strict necesare, specializate pe domenii si
activitati, precum si al legaturilor dintre acestea, intr-un aranjament astfel determinat incat sa
asigure conditiile indeplinirii, cantitativ si calitativ, a sarcinilor si obiectivelor ce revin aprovizionarii
in ansamblul sau, cat si pentru fiecare din modulele sau componentele specifice.
Caracteristicile oricarui sistem organizatoric functional ii este existenta a doua componente fara
de care ansamblul in cauza nu este si nu poate fi operational,respectiv:
-structura conducerii sistemului;
-structura executiei proceselor.
Cele exprimate constituie practic regula sau conditia generala a functionarii, cu atat mai necesar in
conditii optime a unui sistem, aprovizionarea in calitatea ei de componenta activa a firmei nu
poate face rabat, astfel ca in ansamblul sau ca sistem functional, cele doua componente
susmentionate se refera la:
Structura conducerii sistemului. Constituie ansamblul functiilor de conducere astfel definite de
locul si importanta in coordonarea sistemului pe nivele functionale, carora, prin natura si
competenta postului le revine responsabilitatea deciziei in aprovizonare.
Structura de executie. Comporta ansamblul subunitatilor si activitatilor de natura organizatorica in
care sunt incadrate si isi desfasoara activitatea persoanele cu functii de executie, ale caror atributii
si responsabilitati constau in asigurarea desfasurarii cu operativitate a structurilor care
caracterizeaza fiecare din componentele functionale. Componentele functionale tipice structurii de
executie indeplinesc operativ sarcinile, atributiile si responsabilitatile legate de fundamentarea
cumparatorilor firmei, derularea programelor de aprovizionare, transportul, receptia, depozitarea,
stocarea, gestionarea, pregatirea si eliberarea din gestiune a marfurilor, evidentierea si
gestionarea informatiilor legate de miscarea marfurilor si valorilor pe circuitul: furnizor
aprovizionare receptie depozitare productie financiar-contabilitate furnizor, realizandu-se in
acest fel logistica sistemului de aprovizionare in cadrul firmei.

Indicatori si obiective cheie de evaluare folositi in aprovizionare

O aprovizionare competitiva si fiabila inseamna o gestiune in timp util si cantitate adecvata a
componentelor si a materiilor prime necesare in productie.
Ceea ce reprezinta o buna rotatie a stocurilor si simultan un nivel scazut de rupturi in
aprovizionare.
Vom avea in acest caz indicatori pentru a urmari aceste doua elemente, la care vor fi asociate
obiective ambitioase de progres.

Acest lucru ne va permite :

-sa detectam eventuale derive destul de devreme pentru a le corecta,
-sa mobilizam si sa motivam personalul implicat prin obiective si progres.

Indicatori de stocuri.
Definitiile de mai jos nu corespund, in mod natural, unor indicatori care ar trebui in mod necesar sa
fie toti urmariti: alegerea unui indicator de stoc si a unui indicator de deservire este suficienta.
Este, insa, interesant sa cunoastem mai multe tipuri de indicatori, care sunt folositi in intreprinderi,
pentru a observa relatiile care se stabilesc intre ei si pentru a se servi in mod punctual de acestia
in scopul aprofundarii analizelor.

Numar zile de stoc NZS =

Timp de tranzit in aprovizionare TTA =

Indice de rotatie IR =

Relatii intre indicatorii de stoc :

Pa = cifra cumparari / cifra de afaceri

(mereu<1)

TTA = NZS / Pa

(TTA mereu> NZS)

TTA = 232 / IR
IR = 232* Pa / NZS
Daca luam in calcul ipoteza de 232 zile lucratoare pe an.
Indicatori de deservire in aprovizionare.

Indice ruptura aprovizionare

IRAC =

Indice deservire aprovizionare

IDAC = 1-IRAC

Indice deservire aprovizionare

IRAP =

Indice deservire aprovizionare

Obtinem relatia :

IDAP = 1-IRAP

IDAP=(IDAC) la puterea n
<< n << fiind numarul mediu de componente necesare pentru a fabrica un produs (calcul de
probabilitate de disponibilitati simultane).
Altfel spus, pentru un acelasi produs finit, gestiunea aprovizionarilor trebuie sa permita cu atat mai
putine rupturi cu cat componentele care trebuie asamblate sunt numeroase. Astfel, probabilitatea
de a dispune in acelasi timp de toate componentele se reduce in mod periculos!
Trebuie retinut cel mai bun compromis intre numarul cel mai mic posibil de rupturi in
aprovizionare si minimul posibil de stoc, cu mentiunea ca obtinerea unuia nu trebuie sa se faca
in detrimentul celuilalt. Cateodata, numeroase actiuni intreprinse in simultan, pot sa le
imbunatateasca pe amandoua.
Indicatorii, pentru a fi credibili si utilizabili,
pertinent, intelesi de catre toti.

trebuie sa fie fiabili, masurati

in

mod

Obiectivele trebuie sa fie clare si explicite. Trebuie ca ele sa fie in stransa legatura cu o analiza
a situatiei existente si a progreselor posibile si cu un plan de actiune.
Informatia si animarea trebuie facute vis-a-vis de obiective sunt esentiale deoarece aceste actiuni
pot stimula persoanele sa-si exploateze potentialul la maxim.

Alegerea unui obiectiv de indice de deservire in aprovizionare.

Pentru alegerea unui obiectiv, unele persoane isi fixeaza in mod arbitrar o ameliorare cu x% fata
de situatia actuala. Aceasta poate fi o metoda.
Putem sa propunem o alta metoda, bazata pe analiza si intelegerea fenomenelor.
De exemplu o uzina care tocmai a pus in practica un indicator de indice de deservire in
aprovizionare. Componentele lipsa pentru fiecare schimb de productie sunt contabilizate si
raportate la nevoile schimbului si se calculeaza cotidian IDA, apoi prin medii lunare.
O analiza a situatiei actuale ne arata un IDA de 90%.
Se pune la dispozitia persoanei de la aprovizionare o fisa a cauzelor rupturilor si realizam analiza
urmatoare:
-2,5% pentru intarzieri furnizori,
-2% pentru ecarturi de inventare,
-1,5% pentru stoc de siguranta dimensionat necorespunzator,
-0.8% pentru erori de locatie magazie,

-0,8% pentru probleme de calitate a produselor cumparate,

-0,6% pentru pane informatice,
-0,5% pentru cerere livrare eronata transmisa furnizorilor.
-1,3% pentru cauze neidentificate.
Ulterior, se evalueaza castigurile potentiale pentru fiecare din aceste categorii si se fixeaza
tintele :
-1,2% pentru intarzieri furnizori,actiuni de urmarire si sensibilizare a acestora,
-1% pentru ecarturi de inventare, ameliorarea inventarului permanent,
-1% pentru stoc de siguranta dimensionat necorespunzator,clasificarea pieselor pe categorii in
functie de valoarea lor,
-0,4% pentru erori de locatie magazie, ameliorarea sistemului,
-0,4% pentru probleme de calitate a produselor cumparate,
-0,4% pentru pane informatice, fiabilizarea si aplicarea unor proceduri alternative,
-0,1% pentru cerere de livrare eronata transmisa furnizorilor, ameliorarea sistemului DLH.
-1,2% pentru cauze neidentificate.
Rezulta un IDA de 95,3%: acesta va fi obiectivul.
Urmarirea obiectivului poate atunci sa se faca dupa cum se observa in figura urmatoare.

Fig. 1
Este la fel de important sa se acorde atentie atat oscilatiilor curbei, cat si tendintei valorii medii.

Oscilatiile, data fiind amplitudinea lor, ne permit sa vedem stabilitatea indicatorului. Oscilatiile
puternic descrescatoare pot evidentia probleme foarte penalizante si trebuie tratate inainte ca
acestea sa se repete sau se amplifice. Pe de alta parte, oscilatiile puternic crescatoare dau o idee
asupra performantelor care pot fi atinse, atunci cand toate conditiile favorabile sunt indeplinite.
Este deci indispensabil sa se identifice cauzele oscilatiilor, mai ales ale celor ample.