INUNDATIILE IN ROMANIA

I.

HAZARDE NATURALE SI ANTROPICE

1. ASPECTE GENERALE SI TRSTURI ALE HAZARDELOR NATURALE

nceputul acestui mileniu se caracterizeaz printr-un impact tot mai accentuat al activitilor
umane asupra Terrei, care determina modificri globale ale mediului.
Modificrile accentuate ale mediului pe Terra , presiunea crescnda a societii asupra
elementelor de mediu genereaz o serie de crize dintre care unele au devenit globale, cum ar fi tendinele
de nclzire a climei, datorate efectului de sera, apoi reducerea stratului de ozon, ridicarea nivelului
Oceanului Planetar, despduririle si procesele de degradare a solurilor, poluarea crescnd si
deertificarea.
Omul are ins si un impact pozitiv asupra mediului prin extinderea teritoriilor protejate(in parcuri
si rezervaii naturale), prin ocrotirea unor specii de plante si animale pe cale de dispariie, a unor obiective
geomorfologice, geologice si paleontologice, precum si prin numeroase lucrri de inginerie a mediului.
Hazardele naturale sunt manifestri extreme ale unor fenomene naturale, precum cutremurele,
furtunile, inundaiile, secetele, care au o influenta directa asupra vieii fiecrei persoane, asupra societii
si a mediului nconjurtor. Atunci cnd hazardele produc distrugeri de mare amploare si pierderi de viei
omeneti, ele sunt denumite dezastre sau catastrofe naturale.
Vulnerabilitatea pune in evidenta gradul de expunere a omului si a bunurilor sale fata de diferite
hazarde, indicnd nivelul pagubelor pe care le produce un anumit fenomen.
Riscul reprezint nivelul probabil al pierderilor de viei omeneti, al numrului de rnii, al
pagubelor aduse proprietilor si activitilor economice de ctre un anumit fenomen natural sau grup de
fenomene intr-un anumit loc i intr-o anumit perioad.
2. HAZARDE ENDOGENE SI EXOGENE

Hazarde naturale pot fi clasificate in funcie de diferite criterii, n funcie de genez, hazardele
naturale se difereniaz in:
Hazarde endogene, a cror aciune este generat de energia provenit din interiorul planetei, in aceast
categorie fiind incluse cutremurele si erupiile vulcanice.
Hazarde exogene, generate de factorii climatici, hidrologici, biologici etc., de unde
categoriile de: hazarde climtice, hazarde hidrologice, hazarde geomorfologice, hazarde oceanografice,
hazarde biologice, hazarde biofizice si hazarde astrofizice.
a) Hazarde endogene
Cutremurele de pmnt sunt micri brute ale scoarei care produc unde elastice reflectate in
trepidaii cu un impact puternic asupra aezrilor umane.
Cele mai numeroase si mai puternice cutremure sunt generate de dinamica intern a Terrei, fiind
numite cutremure tectonice.
ocurile seismice se produc ca urmare a unor procese de fracturare si frecare intre
compartimentele scoarei terestre, in aceast situaie fiind eliberat o cantitate mare de energie, care se

msoar in ergi si este utilizat pentru calcularea magnitudinii cutremurului. Magnitudinea se msoar cu
ajutorul unei scri logaritmice, numit scara Richter, cuprins ntre 0,3 i 9 grade.
Cutremurul din 27/28 iulie 1976 din provincia chinez Tangshan, avnd magnitudinea ntre 7,4 i
7,8 pe scara Richter, a provocat, printre altele, ntre 250000 i 750000 de mori plus peste 160000 de
rnii grav.
n ara noastr cele mai puternice cutremure, care produc mari pagube materiale se nregistrez n
regiunea seismic Vrancea situat n regiunea de curbur a Carpailor. Astfel de cutremure, care au
determinat i numeroase pierderi de viei omeneti s-au nregistrat la 26 noiembrie 1802,10 noiembrie
1940 (a avut adncimea focarului de 122 km i magnitudinea de 7,4 pe scara Richter) i 4 martie 1977
(adncimea focarului fiind de 93 km i magnitudinea de 7,2 pe scara Richter).
Hazardele legate de cutremure se difereniaz in hazarde primare i hazarde secundare.
Hazardele primare sunt legate de transmiterea undelor seismice din locul de producere al
cutremurului din adncul scoarei, numit focar. Amplitudinea micrii terenului este mai mare in
apropierea epicentrului(proiecia la suprafaa scoarei terestre a focarului) si tinde s scad pe msura
ndeprtrii de acesta.
Hazardele secundare sunt legate de procesele generate de undele seismice la suprafaa
Pmntului si cuprind alunecri, prbuiri, apariia sau reactivarea unor falii, formarea vulcanilor
noroioi, formarea unor valuri uriae numite tsunami.
Erupiile vulcanice sunt hazardele endogene care au impresionat puternic omul nc din
Antichitate. Acestea sunt datorate energiilor acumulate n rezervoarele subterane care conin lave i
presiunilor exercitate de forele tectonice, care determin ascensiunea materiei incandescente spre
suprafa.
Erupiile islandeze i hawaiene sunt caracterizate ca erupii linitite, cu lave fluide, bazice, care
sunt evacuate prin cratere. Erupiile de tip strombolian prezint lave mai vscoase, cu erupii moderate;
cele de tip vulcanian sunt caracterizate prin lave foarte vscoase, cu explozii puternice, extrem de
periculoase. n aceast ultim categorie se ncadreaz vulcanii Vezuviu, Volcano (Italia) i Paricutin
(Mexic). Erupiile pliniene (spre exemplu, erupia din 1991 a vulcanului Pinatubu, din insulele Filipine)
sunt violente i deverseaz cantiti mari de cenui vulcanice; cele peleene (vulcanul Montagne Pelee din
insula Martinica) sunt nsoite de nori arztori extrem de periculoi, iar erupiile ultravulcanice sunt
probabil cele mai violente, datorit formrii unor presiuni uriae la contactul rezervorului subteran de lav
cu apa mrii.
Vulcan activ, situat ntr-un podi, din partea central-sudic a Mexicului, are nlimea de 2 746 m.
Este vulcanul cu cea mai spectaculoas apariie i cu cea mai rapid dezvoltare. A aprut la 20 februarie
1943 ntr-un lan de porumb. ntr-o zi s-a ridicat cu 6 m deasupra pmntului, iar ntr-o sptmn a
format un con de 150 m i dup zece sptmni a atins 300 m, ca dup un an s aib o nlime de 450 m.
n primele luni de activitate au fost expulzate circa dou miliarde de m 3 de cenu i lav. Timp de 10 ani,
cu cteva ntreruperi, vulcanul a erupt mereu, ngropnd sub cenu cmpii i pduri pe o ntindere de mii
de hectare. n anul 1953 i-a ncetat activitatea.
Cei mai numeroi i mai periculoi i activi vulcani de pe Terra sunt situai n zonele de
subducie din jurul Oceanului Pacific, cunoscute sub numele de Centura de Foc a Pacificului.
Cel mai eficient mod de aprare mpotriva efectelor erupiilor vulcanice const n luarea unor
msuri pentru evitarea concentrrii aezrilor omeneti pe conurile vulcanilor activi sau n apropierea lor.

b) Hazardele exogene
Hazardele geomorfologice cuprind o gam variat de procese, cum sunt alunecrile de teren,
curgerile de noroi, prbuirile, procesele de eroziune n suprafa i ravenarea, care produc mari pagube
materiale i uneori victime. Aceste procese determin o degradare accentuat a versanilor, distrugerea
stratului fertil de dol i transformarea unor suprafee ntinse n terenuri neproductive sau slab productive.
Alunecrile reprezint procese de micare a unor mase de pmnt sub aciunea gravitaiei, n
lungul unor suprafee de alunecare care le separ la partea stabil a versantului. Cele mai numeroase
alunecri se nregistrez pe versanii cu nclinri moderate, constituii din argile i din alternane de argile,
marne, gresii i nisipuri. Materialele deplasate prin alunecri pot avea grosimi diferite, de la zeci de
centimetri la zeci de metri.
Alunecarea de teren din provincia chinez Gansun, din decembrie 1920,datorat unui puternic
cutremur, a distrus o suprefa de circa 70000 km 2 modificnd total peisajul (localnicii numind fenomenul
munii mergeau) i a provocat moartea a peste 200000 de persoane.
Prbuirile sunt deplasri rapide ale maselor de roci pe versanii abrupi, prin cdere liber, prin
salturi sau prin rostogolire. Acestea se produc mai ales la nceputul primverii, datorit alternanelor
frecvente ale ngheului i dezgheului.
Prbuirile reprezint un factor de risc important pentru localitile i cile de comunicaie din
spaiul montan.
Curgerile de noroi i grohotiuri se produc n urma mbinrii cu ap a depozitelor de alterare
de pe versanii despdurii din regiunile montane afectate de precipitaii abundente. Datorit faptului c
materialul noroios depete de 1,5-2 ori densitatea apei, curgerile de noroi au o mare putere de transport
i de distrugere. Spre exemplu, n 1970, n Anzii Peruvieni,unde o curgere de noroi cu o lungime de 15
km s-a deplasat cu o vitez de peste 300 km/h,acoperind n cteva minute localitile Yungay i
Ramrahirca; au fost nregistrate 18000 de victime.
Avalanele sunt hazarde naturale care reprezint un pericol pentru populaia montan i pentru
turitii din numeroase ri ale lumii. Deplasarea rapid a zpezii pe versanii abrupi acoperii cu zpad
este favorizat de ninsorile abundente, de schimbrile rapide de temperatur, care favorizeaz topirea
brusc a stratului de zpad, i de perturbarea echilibrului zpezii prin trepidaii.
Eroziunea n suprafa i ravenare sunt hazarde care se manifest pe 1,1 miliarde hectare pe
Glob, att n regiunile umede, ct i n cele aride i semiaride. Aceste hazarde sunt intensificate i extinse
de activitile umane.
Numai n Podiul Moldovei au fost identificate peste 9000 de ravene, care au determinat
ndeprtarea ntr-un interval de 100-300 de ani a 274 milioane m 3de sol i roc i scoaterea din circuitul
agricol a unor suprafee nsemnate de terenuri.
Scurgerea apei pe versant sub forma unor iroaie instabile determin formarea unor mici canale
numite rigole, a cror adncime ajunge la 30-40 cm. Prin adncirea rigolelor se formeaz ogaele(0,5-2
metri adncime) i ravenele, cnd adncimile depesc 2 metri. Aceste forme de eroziune n adncime
aduc mari pagube, contribuind la scoaterea din circuitul economic a unor suprafee ntinse.
n ara noastr arealele cele mai afectate de procese de eroziune n suprafa i de ravenare sunt
localizate n Podiul Moldovei, n Subcarpai i n Podiul Getic.
Hazardele climatice cuprind o gam variat de fenomene i procese atmosferice care genereaz
pierderi de viei omeneti, mari pagube i distrugeri ale mediului nconjurtor.
Ciclonii tropicali sunt furtuni violente, formate ntre
5-15 0 lat. N i S, avnd viteze ale
vntului de peste 118 km/h. Acestea poart denumiri diferite de la o regiune la alta: uragan(hurricane)

n Oceanul Atlantic, taifun n Oceanul Pacific i ciclon tropical n Oceanul Indian i n lungul coastelor
Australiei.
n cadrul ciclonilor, care pot s aib n diametru cuprins ntre 500 i 1000 km, micarea maselor
de aer are un caracter circular i prezint, uneori, traiectorii neateptate i intensificri locale greu de
anticipat. n partea central, numit ochiul ciclonului, vntul este slab i predomin timpul senin;
coroana principal cu un diametru de pn la 200 de km, este caracterizat prin violente i ploi abundente.
Spre exterior viteza vntului i cantitile de precipitaii tind s se diminueze treptat.
Cel mai distrugtor ciclon tropical cunoscut sub aspectul pierderilor de viei omeneti a fost cel
din noiembrie 1970, cnd, n Bangladesh, n aezrile din delta fluviilor Gange i Brahmaputra i-au
pierdut viaa circa 1 milion de persoane(dup alte surse numrul a fost fie mai mic, fie mai mare), alte
cteva milioane rmnnd fr adpost i hran.
Tornadele sunt hazarde climatice foarte periculoase datorit forei deosebite a vnturilor, care
au un caracter turbionar. Acestea se produc pe continente ntre 20 o i 60o lat. N i S. n cadrul unei tornade,
care are aspectul unei coloane nguste sau al unei plnii ntoarse, viteza vntului este cuprins ntre 60 i
400 km/h, iar diametrul poate s ajung la civa km. Aerul n micare antreneaz cantiti mari de praf
care dau tornadelor o culoare cenuie, distinct.
Furtunile extratropicale sunt caracteristice regiunilor din zona temperat i se formeaz la
contactul dintre masele de aer polar i cele tropicale, uneori fiind extinse pe suprafee uriae. n timpul
iernii aceste furtuni sunt asociate cu cderi abundente de zpad care genereaz viscole puternice.
Seceta este un hazard climatic cu o perioad lung de instalare i este caracterizat prin scderea
precipitaiilor sub nivelul mediu, prin micorarea debitului rurilor i a rezervelor subterane de ap care
determin un deficit mare de umezeal n aer i n sol, cu efecte directe asupra mediului i n primul rnd
asupra culturilor agricole.
n condiiile lipsei precipitaiilor, pentru un anumit interval de timp, se instaleaz seceta
atmosferic. Lipsa ndelungat a precipitaiilor determin uscarea profund a solului i instalarea secetei
pedologice. Asocierea celor dou tipuri de secet i diminuarea resurselor subterane de ap determin
apariia secetei agricole care duce la reducerea sau pierderea total a culturilor agricole.
Seceta din vara anului 2000, considerat cea mai puternic din ultimii 100 de ani n ara noastr, a
afectat 2,6 milioane hectare i a produs pagube evaluate la 6500 miliarde de lei. n ara noastr, secetele
se pot nregistra pe parcursul ntregului an, cele mai numeroase fiind la sfritul verii i nceputul
toamnei. Cele mai puternice efecte se nregistreaz n parte de sud-est( Dobrogea, Brgan, sudul
Podiului Moldovei).
Inundaiile sunt hazarde hidrografice cu o larg rspndire pe Terra care produc mari pagube
materiale i pierderi de viei omeneti. Aceste hazarde se pot produce n lungul rurilor( care dreneaz
circa 70% din suprafaa continentelor).
Inundaiile sunt cele mai rspndite hazarde pe Terra. Acestea produc anual peste 20000 de
victime, afecteaz peste 100 de milioane de persoane i acoper cu ap suprafee de mii de hectare. n
Bangladesh, ara cea mai afectat de inundaii, 30% din suprafa este periodic acoperit de ape.
n China, Fluviul Galben( Huang He ) a produs n ultimele dou milenii 1500 inundaii puternice,
schimbndu-i albia cu zeci de kilometri de 26 de ori.
Fluviul Huang He a provocat cele mai catastrofale inundaii cunoscute n istorie, datorit
regimului hidrologic neregulat, cu creteri brute de nivel, i al malurilor puin nalten zona de cmpie.
Ca urmare a inundaiilor din anul 1887, a fost acoperit cu ap o suprafa de 130000 km 2, au murit circa

un milion de persoane i a pierit, ulterior, prin foamete, un numr i mai mare. n prezent, fluviul este
ndiguit i nu mai provoac inundaii dect ntr-o mai mic msur.
Hazardele oceanografice cuprind hazardele generate de valurile de vnt sau de
cutremure(tsunami), de banchiza de ghea i de deplasarea aibergurilor, de producerea fenomenului El
Nio, de ridicarea nivelului Oceanului Planetar.
Valurile eoliene puternice produse de furtuni sunt periculoase pentru navigaie i au un impact
nsemnat asupra coastelor. n unele situaii este realizat un spectru de interaciune n care se combin
energia mai multor valuri, cu nlimi de 8-10 m, a cror rezultant este deosebit de periculoas pentru
ambarcaiuni si pentru platformele petroliere marine( de ex. cele din Marea Nordului).
Tsunami sunt valuri uriae produse de cutremurele puternice, erupii vulcanice i alunecri
submarine. Denumirea acestor fenomene este de origine japonez i are nelesul de valuri de port. Cele
mai numeroase asemenea valuri se produc n Oceanul Pacific, dar se ntlnesc i n Oceanul Indian,
Oceanul Atlantic i n Marea Mediteran.
Valul tsunami generat de cutremurul din Chile din 23 mai 1960, cu magnitudinea de 8,6 grade pe
scara Richter, a naintat 500 metri n interiorul uscatului i a produs peste 1000 de victime. Pe ocean s-a
propagat pe o distan de 10000 km, pn n insulele Hawaii, unde au fost nregistrate 62 de victime i
pagube de peste 60 milioane de dolari.
n largul oceanului, viteza valurilor tsunami ajunge la 900 km/h, lungimea lor fiind de 100-200
km, iar nlimea de 0,5-1 m. n apropierea coastelor, nlimea lor crete la 20-30 metri, iar viteza se
reduce datorit frecrii cu fundul mrii.
Cel mai puternic tsunami, provocat de un cutremur cu epicentrul n golful Prince William, din
Alaska, a fost nregistrat, la 28 martie 1964; a atins 67 m amplitudine n zona portului Valdes, iar valul
care a luat natere a traversat, n 22 de ore, ntregul Ocean Pacific.
Banchiza de ghea, a crei grosime poate s ajung la 3-4 m, devine un hazard pentru navigaie
atunci cnd se extinde rapid i pune n dificultate, datorit pericolului de blocare, navele de cercetri sau
de pescuit oceanic.
Aisbergurile sunt fragmente uriae de ghea desprinse din calotele glaciare sau de gheari
polari, care plutesc mpinse de vnturi ori de cureni oceanici. Aisbergurile pot fi ntlnite de nave pe circa
20% din suprafaa oceanelor, fiind un pericol pentru circulaia maritim i pentru platformele marime de
foraj i de exploatare a petrolului.
Cea mai cunoscut catastrof naval produs de ciocnirea cu un aisberg s-a produs la 14 aprilie
1912, cnd transatlanticul Titanic s-a scufundat n largul coastelor insulei Newfoundland, fiind
nregistrate 1503 victime.
Oscilaia Sudic El Nio este un fenomen complex de interaciune ntre apele Oceanului
Planetar i atmosfer, care se produce n zona tropical a Oceanului Pacific. Acest fenomen se manifest
prin nclzirea anormal, la suprafa, a apelor Oceanului Pacific, care se deplaseaz dinspre partea
vestic spre partea estic sub impulsul unor mase de aer cu aceeai direcie de micare. n acest fel sunt
perturbate vnturile alizee, fenomen care genereaz modificri climatice majore, n special n zonele
tropicale. Aceste perturbri se manifest prin secete, furtuni violente, nsoite de inundaii i cicloane
puternice.
nclzirea apei oceanului se produce n preajma Crciunului, fenomenul fiind denumit de pescari
din Peru i Ecuador El Nio( Copilul Domnului ). Acest fenomen se repet n intervale neregulate,
cuprinse ntre 3 i 7 ani, iar nclzirea poate s persiste 1-2 ani. Oamenii de tiin au numit fenomenul El

Nio Oscilaia Sudic sau, prescurtat ENSO ( El Nio Southern Oscilation), pentru a pune n eviden
caracterul fluctuant al acestuia al acestor nclziri al apelor oceanului din emisfer sudic.
Rcirea anormal a apelor din estul Oceanului Pacific a fost denumit La Nia( fetia n
limba spaniol), aceasta fiind opusul fenomenului El Nio. La Nia se manifest prin intensificarea
vnturilor de est care mping cantitile mari de ap cald de la suprafaa oceanului spre vest, locul apei
calde fiind luat de o ap mai rece provenind din adncuri. Acest fenomen, la rndul lui, o serie de hazarde,
cum sunt ploile musonice puternice n India, ploi abundente i taifunuri n Australia, uragane n sudul
Oceanului Atlantic, etc.
Ridicarea nivelului Oceanului Planetar este legat de tendina general de nclzire a climei i
reprezint un hazard global, de lung durat cu numeroase consecine grave pentru zonele de coast.
Aceast ridicare este datorat aportului tot mai mare de ap dulce de pe continente, provenit din topirea
ghearilor i din apele subterane utilizate de om pentru irigaii.
Msurtorile precise efectuate de oamenii de tiin au pus n eviden c n ultimul secol
ridicarea nivelului Oceanului Planetar a fost n medie de 1-1,5 mm/an. Pn n anul 2030 aceast ridicare
va nregistra valori de 10-30 cm, determinnd intensificarea proceselor de abraziune, retragerea coastelor
i acoperirea cu ap a unor suprafee joase.
Hazarde biologice sunt reprezentate de epidemii i de invazii de insecte.
Epidemiile sunt caracterizate prin mbolnvirea n mas ale populaiei, datorit unor ageni
patogeni cum sunt viruii, rickettsiile, bacteriile, fungii i protozoarele. Cele mai grave maladii sunt
transmise de ageni purttori precum narii( malaria, febra galben), musca ee( boala somnului),
puricii, pduchii(tifosul exantematic).
Epidemiile de mari proporii poart denumirea de pandemii au generat milioane de victime, mai
ales n Evul Mediu( ciuma bubonic, spre ex. , n Europa). n prezent se manifest maladia
SIDA( Sindromul Imunodeficienei Dobndite), determinat de virusul HIV, cu transmitere sexual sau
prin transfuzii de snge.
Epidemiile sunt favorizate de srcie, lipsa de igien, infestarea apei, aglomerarea gunoaielor
menajere, nmulirea obolanilor i a cinilor comunitari. Hazardele naturale, cum sunt inundaiile sau
cutremurele puternice, sunt nsoite de pericolul declanrii unor epidemii.
Msurile preventive cuprind vaccinarea i educarea populaiei, pstrarea igienei n coal i n
familie, izolarea focarelor de declanare a epidemiilor, combaterea agenilor purttori.
Invaziile de insecte, n special lcuste, produc pagube mari agriculturii, ndeosebi n Africa, Asia,
estul Europei i n America de Nord. Combaterea lcustelor se realizeaz prin diferite metode, cum ar fi
distrugerea oulor, utilizarea insecticidelor i a unor capcane pentru distrugerea nimfelor de lcustelor.
Incendiile sunt hazarde periculoase pentru mediu i pentru activitile uname i determin
distrugeri ale recoltelor, ale unor suprafee mpdurite i ale unor construcii.
Incendiile pot fi declanate de cauze naturale cum sunt fulgerele, erupiile vulcanice, fenomenele
de autoaprindere a vegetaiei i de activitile omului( neglijena utilizrii focului, incendieri intenionate,
accidente tehnologice). n perioadele secetoase, incendiile sunt favorizate adeseori de vnturi puternice
asociate cu temperaturi ridicate, care contribuie la extinderea rapid a focului. i n ara noastr n astfel
de perioade de produc incendiile n localiti, n pduri si pe terenuri agricole.

II.

INUNDATIILE SI VIITURILE

1. GENERALITATI

Viiturile reprezinta momente de varf in evolutia scurgerii apei unui rau. Ele se caracterizeaza
prin cresteri spectaculoase extraordinare, deosebit de rapide (de ordinul orelor) ale nivelului apei si
implicit a debitului, pana la atingerea unui maxim, dupa care urmeaza scaderea, de asemenea rapida, a
apelor (dar intr-un ritm ceva mai lent decat cresterea) care revin la parametri normali de scurgere,
Geneza viiturilor este legata, in primul rand, de conditiile climatice. Ele se produc ca urmare a
unor ploi torentiale cu intensitati si strate de ape mari (viituri pluviale), a topirii rapide a zapezii (viituri
nivale) sau din cauze mixte (viituri pluvio-nivale). In functie de distributia in timp a precipitatiilor,
viiturile sunt simple sau singulare (caracterizate printr-un singur varf) si complexe sau compuse (cu mai
multe varfuri). In perioadele de inghet, scurgerile de sloiuri pot provoca baraje naturale (zapoare) care
blocheaza scurgerea, generand cresteri de nivel in spatele acestora sau scurgeri puternice in momentul
ruperii.
Producerea viiturilor si caracteristicile lor mai sunt determinate, in afara de conditiile climatice,
de alti factori, precum: permeabilitatea, gradul de umiditatii temperatura solului, vegetatia, pantele
albiilor si ale versantilor, forma si suprafata bazinelor de receptie, caracteristicile albiilor. Prin defrisarea
padurilor si lucrarea necorespunzatoare a terenurilor in panta, omul contribuie indirect la favorizarea
acestor fenomene hidrologice. Uneori, viituri puternice se produc ca urmare a distrugerii barajelor
lacurilor de acumulare.
Elementele caracteristice ale undelor de viitura. O viitura este definita de urmatorii parametri
principali: debitul de apa, debitul maxim sau de varf, durata (timpul) de crestere, durata (timpul) de
descrestere, volum , strat de apa scurs, coeficient de forma. Aceste elemente se determina pe hidrografele
viiturilor singulare.
Debitul de baza (Qb) este debitul rulat in conditii normale de scurgerea apelor, care se inregistreaza inainte
si dupa producerea viiturii. Valoric, el este,in general, dublu debitului mediu multianual.
Debitul de varf (Qmax) este debitul maxim pe care il ating apele in timpul viiturii.
Timpul de crestere (T c) reprezinta durata (in ore) dintre momentul inceperii viiturii si cel al

inregistrarii debitului de varf.

Timpul de descrestere (Td) exprima durata de retragere a apelor, intre momentele producerii
debituiui maxim si cel al reveniriiladebitul de baza.El este, de regula, mai mare decat timpul de crestere.
Timpul total al viiturii (T,) sau durata viiturii reprezinta numarul de ore in care debitul de apa a
fost
mai
mare
decat
debitul
de
baza.
Se
determina
prin
insumarea timpilor partiali de crestere (T e) si de descrestere (Td): T, - Tc + Td.
Volumul viiturii (W) exprima cantitatea de apa rulata in timpul viiturii (in
mc. El poate fi determinat pe baza hidrografului, inmultind suprafafa planimetrata a viiturii (cuprinsa
intre linia debituiui de baza si curbele de crestere si descrestere a viiturii) cu produsul scarilor de
reprezentare. In situafia in care se cunosc debitul maxim si unele elemente ale undei medii de viituri,
volumul se calculeaza cu ajutorul relatiei:

W = Qmax Tt y 3600
unde: W= volumul maxim al viiturii (in mc);
Qmax= debitul de varf (in mc/s)
Tt = timpul total (in ore)
Y=coeficientul de forma a viiturii
Stratul de apa scurs (h) ilustreaza grosimea unui strat uniform de apa (in mm), obtinut prin
repartizarea volumului de apa al viiturii (W, in m 3) pe suprafafa bazinului (F, in km 2) in amonte de
sectiunea considerata :
h= W/1000.F
Coeficientul de forma a viiturii () este definit ca raport tntre volumul viiturii si volumul
echivalent suprafefei dreptunghiului circumscris viiturii (pe hidrograf) sau ca raport intre suprafafa
viiturii si cea a dreptunghiului circumscris ei
=W/(Qmax-Qb)Tt
unde : W = volumul viiturii (in m 3); Qmax = debitul de varf (in m 3/s); Qb = debitul de baza (in
m3/s), Tt = timpul total al viiturii (in secunde).
In analiza viiturilor, un element important il constituie frecventa de producere a acestora,
exprimata, de regula, sub forma timpului de retur sau de revenire T (in ani). Acesta este definit ca inversul
frecventei de aparitie a unui eveniment X (in cazul viiturilor, evenimentul este asimilat unui debit de
varf). Un debit cu un timp de retur T este, deci, un debit care va fi depasit, in medie, la fiecare numar T de
ani,
Cunoasterea tuturor elementelor mentionate, pe baza examinarii tuturor viiturilor produse in
diferite sectiuni ale raurilor, permite specialistilor elaborarea de prognoze hidrologice privind producerea
viiturilor, dimensionarea corespunzatoare a constructiilor si amenajarilor hidrotehnice, evaluarea
riscurilor hidrologice generate de viituri.
In timpul viiturilor, raurile ruleaza debite impresionante: peste 200 000 mc/s in cazul
Amazonului, 80 000 - 100 000 m 3/s pentru Lena si Enisei, 60 000 -70 000 mc/s pentru Volga si
Mississippi. Pe Dunare, cel mai mare debit inregistrat a fost de 16 285 m 3/s in luna mai 1975. In acelasi
an, Somesul (la Satu Mare) a atins 3342 m3/s, iar Siretul (la Lungoci), 3186 mc/s.
Elementele caracteristice ale undelor de viitura sunt influentate de parametrii morfometrici ai
bazinelor si retelei hidrografice (lungimile si pantele cursurilor de apa, suprafata, altitudine si panta
medie a bazinelor hidrografice)
Cunoasterea tuturor elemntelor mentionate permit specialistilor sa elaboreze prognoze
hidrologice privind producerea viiturilor, dimensionarea corespunzatoare a constrctiilor si amenajarilor
hidrotehnice, evaluarea riscurilor hidrologice generate de viituri. In acest scop este utilizata o
metodologie complexa si diversificata, aleasa in functie de informatiile de care se dispune. In cazul in
care acestea sunt relativ reduse, se utilizeaza metode aproximative analogice, regionale, empirice,
pseudo-empirice. Atunci cand se dispune de serii lungi de date asupra debitelor si precipitatiiior este
recomandata utilizarea metodelor statistice: analiza frecventiala, metoda GRADEX-ului.

In estimarea viiturilor mai pot fi utilizate metode deterministe, care au la baza cele trei functii
(etape) caracteristice procesului scurgerii: functia de productie (echivalenta ploii care genereaza
scurgerea), functia de transfer (de convertire a precipitatiilor in debit de apa) si functia de transport (care
descrie propagarea viiturilor). Aplicarea acestor metode (bazate fie pe analiza unor evenimente
singulare, fie a mai multor evenimente deosebite) permite evaluarea hidrografului viiturii din care se pot
desprinde caracteristici de care se tine seama in practica" (de exemplu, pentru dimensionarea
constructiilor hidrotehnice).Un aspect important in studierea viiturilor este acela al propagarii lor. Intre
doua sectiuni succesive ale aceluiasi rau pot fi intalnite trei situafii caracteristice.
a volumul viiturii de la statia din aval sa fie superior celui din amonte, datorita aportului de
debit intre cele doua statii;
b volumele in ambele sectiuni sa fie aproximativ egale, cand intre ele nu exista aport de apa;
c volumul viiturii la statia din aval sa fie diminuat fata de cea din amonte. Aceasta situatie se
produce cand intre cele doua sectiuni raul isi dezvolta o albie majora extinsa si o cantitate
importanta de apa se revarsa in interiorul ei. Fenomenul este cunoscut sub denumirea de
atenuare (laminare) a viiturii. Acesta poate fi realizat artificial prin intermediul lacurilor de
acumulare, care primesc un anumit volum de apa, dar elibereaza. In aval o cantitate mai
mica, atenuand astfel amploarea viiturii si reducand timpul de propagare a acesteia.In
studierea si estimarea propagarii viiturilor de-a lungul unui rau intre doua secfiuni (una in
amonte si alta in aval), cea mai utilizata metoda este metoda Muskingum a carei expresie
generala este de forma:
S=KQA + KX(OA-OB)
in care: S = stocul de apa din albie pe tronsonul de rau dintre cele doua sectiuni;
qa = debitul de apa ce patrunde pe tronsonul considerat prin seciunea din amonte;
QB = debitul de apS care iese din tronsonul considerat prin sectiunea din aval;
K = timpul de deplasare a undei prin albie intre cele doua sectiuni;
X = factor de ponderatie intre debitul de intrare si cel de iesire din tronsonul considerat.
Pe teritoriul Romaniei viiturile au cea mai mare frecventa primavara (30
50%) si cele mai reduse toamna (10-20%) si iarna (5-30%). Majoritatea au
proveniena pluviala.
Printre cele mai grave inundatii produse in ultimii 50 de ani se inscriu cele din mai 1970,
octombrie 1972, iulie 1975, decembrie 1995 ianuarie 1996, iulie 1999. Cu ocazia acestora s-au scurs
debite extrem de mari (de zeci, chiar sute de ori superioare mediei multianuale). Astfel, in timpul
inundatiilor din 1970, pe raurile Somes; si Mures, in unele sectiuni, s-au inregistrat debite si volume cu
frecvente istorice, de 0,5-0,2%. Inundatiile din 22 decembrie 1995 -5 ianuarie 1996 au avut origine
mixta: ploi abundente si calde (provenite din zona centrala a bazinului Marii Mediterane) suprapuse
apelor provenite din topirea brusca a zapezii, la care s-a adaugat producerea de baraje de gheata si
zapoare. Debitele maxime atinse de rauri au avut asigurari mai mici de 10%: Ariesul la s.h. Campeni,
1-1,5%; Somesul la s.h. Nepos, Beclean, Salva, 2->%; Crisul Negru la s.h. Beius, Tinea, Zerind, 3-6%.
Inundatiile mentionate au produs imense pagube materiale (distrugeri de trenuri, case, obiective
industriale, cai ferate, sosele) si chiar vieti omenesti.
Inundatia este acoperirea temporara cu apa a unei portiuni de teren ca urmare a cresterii nivelului
apei unui rau, lac, sau alta masa de apa. O inundatie este provocata de un surplus de apa care depaseste

capacitatea de transport a albiei minore si ca urmare se revarsa in albia majora acoperind suprafete de
teren care de regula nu sunt afectate de cresteri ale nivelurilor medii sau mici. Din punct de vedere
hidrologic o inundatie poate fi orice crestere a nivelului apei ori a debitului peste un nivel care depaseste
malurile albiei minore.
Viiturile si inundatiile au probabilitati de aparitie care variaza de la un loc la altul si intensitati
diferite pentru acelasi teritoriu.
2.

CAUZELE INUNDATIILOR

a) Cauze naturale
Aparitia inundatiilor se datoreaza in primul rand unor factori naturali legati de conditiile climatice
care genereaza cantitati mari de precipitatii, furtuni.
Cauzele climatice presupun o crestere a nivelurilor sau a debitelor peste valorile normale si revarsarea
apelor in arealele limitrofe ca urmare a unor fenomene climatice deosebite.
Ploile si in special cele torentiale, constau in caderea unor cantitati mari de precipitatii intr-un
timp foarte scurt, astfel incat capacitatea de infiltrare a solului este repede depasita si aproape intreaga
cantitate de apa cazuta se scurge spre reteaua de vai generand viituri, depasirea capacitafii de transport a
albiilor minore si deversarea apelor in albiile majore provocand inundatii. Sunt cunoscute in Romania
inundatiile produse de astfel de ploi in anul 1970, pe majoritatea raurilor mari, in 1972 si 1975 cu
precadere in partea de sud a tarii, in 1991 pe raurile din Subcarpatii Moldovei (Tazlau, Trotus cu ruperea
barajului de la Belci etc.). Areale susceptibile de a fi inundate se intalnesc in lungul multor rauri din
Romania
In cazul raurilor, viiturile cu amplitudini mari de nivel stau la baza producerii inundatiilor in
albiile majore. Cea mai importanta caracteristica a unei viituri este inaltimea apei in albie, pentru ca
inainte de toate, ea este generata de o crestere a nivelului apelor. Pentru a se produce o inundatie este insa
necesar ca in lungul raului sa existe o lunca inundabila. Exceptie fac sectoarele de chei si defilee din
lungul raurilor unde nu se produc inundatii chiar la cresteri spectaculoase ale nivelurilor. Pentru a
caracteriza o viitura sunt necesare o serie de valori cantitative asupra debitelor de apa scurse si a
nivelurilor inregistrate. Uneori acestea ating valori impresionante, de peste 200.000 m 3/s in cazul
Amazonului, de 80.000-100.000 m3/s pentru Lena si Enisei, 60.000-70.000 m 3/s pentru Volga si
Mississippi. Pentru fluviul Dunarea cel mai mare debit inregistrat a fost de 16.285 m 3/s in luna mai 1970,
pentru Somes la Satu Mare de 3.342 m 3/s la 15 mai 1970 iar pentru Siret la Lungoci de 3.186 m 3/s la 19
mai 1970.
Orice viitura caracterizeaza printr-un timp de crestere, care este cu atat mai mare cu cat suprafata
bazinului este mai mare, un varf al viiturii si un timp de descrestere, de regula mult mai mare ca cel de
crestere. Daca o viitura are un singur varf, ea este cunoscuta sub denumirea de viitura simpla, dar daca
are mai multe varfuri este o viitura compusa. Pe glob, viiturile si deci si inundatiile au o frecventa mai
mare in climatele in care precipitatiile cad preponderent sub forma de ploi. In acest sens Guilcher
distinge:
- viituri mediteraneene specifice pentru sudul Frantei in Muntii Cevennes, pentru sudul Italiei, in
Calabria, pentru raurile din insulele Sicilia si Sardinia. In aceste regiuni intensitatea precipitatiilor ajunge
uneori la cateva sute de mm si chiar peste 1.000 mm in 24 de ore;
- viituri oceanice mai ales in sezonul rece, la raurile din Franta de pe fatada vestica, cum este
bazinul Senei, la cele din Insulele Britanice si in central si estul Statelor Unite;

- viituri de vara sunt specifice zonei temperate in special pentru Europa Centrala si pentru
Romania. Pe continentul american, astfel de viituri au urmari catastrofale in statele Texas, Kansas, si
Oklahoma;
- viituri tropicale care apar in regiunile bantuite de cicloane tropicale sau de tornade.
Topirea zapezilor este un alt factor important al formarii viiturilor si al producerii inundatiilor mai
ales in zonele climatelor temperat si rece. De regula, procesul de topire a zapezilor genereaza apele mari
de primavara sau de vara in zonele inalte. Acest proces poate fi insa accelerat de invaziile de mase de aer
cald sau se poate asocia cu ploile cazute in acest interval. In Romania topirea zapezilor incepe in lunile
februarie-martie, mai intai in Caimpia Tisei si in sud-vestul si sudul tarii. In zonele de deal si in Moldova
incepe in luna martie, iar la munte, in aprilie - mai. Astfel de viituri sunt spectaculoase pe raurile din
vestul Statelor Unite, pe Columbia, pe Volga, Obi, Enisei si Lena.
Topirea zapezilor suprapusa cu caderea precipitatiilor conduce de multe ori la producerea
inundatiilor. In Romania acest fenomen a fost caracteristic pentru inundatiile si viiturile catastrofale
produse cu precadere in luna mai 1970, pe raurile din Transilvania, pe Olt, Siret si Dunare. Astfel, in
primele 4 luni ale anului 1970 au cazut precipitatii abundente care au saturat solul, iar la munte au
general un strat de zapada de grosimi apreciabile. In primele 12 zile din luna mai au cazut in bazinele
Mures si Somes in jur de 100 mm precipitatii. Apoi, intre 12 si 14 mai au mai cazut inca pe atatea
precipitatii si pe alocuri chiar mai mult. Ploile cazute au gasit un sol saturat si ca urmare s-au scurs in
proportie de 80%. La munte, ploile au topit si stratul de zapada si s-au format viituri puternice in toate
bazinele de pe fatada vestica a Carpatilor, in bazinele Olt, Siret si chiar Dunare. Undele de viitura cu
debite exceptional de mari produse pe raurile din bazinul Somes au inundat multe localitati producand
pagube foarte mari. Pe raul Somes, de exemplu, la Satu Mare, pe data de 14 mai nivelul maxim
inregistrat a fost de 816 cm, la un debit de 3.200 m 3/s, care s-a revarsat in albia majora inundand aproape
in intregime orasul si terenurile riverane. In bazinul Muresului, undele de viitura s-au format tot spre
obarsie si s-au propagat in aval cu viteze, niveluri si debite apreciabile. La Medias, pe Tarnava Mare,
nivelul maxim inregistrat a fost de 747 cm, desi cota de inundatie era la 350 cm (cu 4 m peste aceasta
cota). Ca urmare, la Sighisoara apele au ajuns aproape la nivelul primului etaj. La Alba lulia, unde albia
Muresului avea la apele medii o latime de 110 m, in timpul inundatiilor a ajuns la 3.700 m, iar la Arad
nivelul maxim a atins 698 cm. Probabilitatea de aparitie a unor astfel de fenomene s-a apreciat a fi de o
data la 160-170 de ani.
La nivel national pagubele inundatiilor din 1970 au fost foarte mari. Au fost afectate total 83 de
localitati si partial 1.528. S-au evacuat din calea apelor 256.000 persoane si 455.000 de animale. Au fost
avariate 395 de unitati productive si 45.460 de case, din care 13.070 au fost complet distruse. Analizate
pe bazine hidrografice, se constata ca cea mai mare parte a acestora (43%) s-au produs in bazinul
Muresului .
Zapoarele apar frecvent pe raurile din zona climatului temperat continental sau subpolar, dar cu
precadere pe cele care curg de la sud spre nord in Rusia si in Canada. Un astfel de fenomen s-a semnalat
pe raul Enisei, in anul 1909, cand in urma unui baraj de gheturi, nivelul raului a crescut cu 12m in 24 de
ore si a inundat in amonte, iar ruperea zaporului a generat o viitura si inundatii care au distrus mai multe
vase aflate la iernat pe un canal lateral. Pe Dunare, cea mai spectaculoasa crestere de nivel, ca urmare a
unui astfel de fenomen s-a produs in anul 1838, cand in urma blocarii gheturilor in zona orasului
Budapesta, nivelurile au crescut in asa fel incat au depasit cu 2 m pe cele mai mari inregistrate, desi
debitele fluviului nu au fost decat de 5.000-6.000 m 3/s. In timpul acestui zapor apele au afectat partea de

est a orasului, unde nivelurile crescute si gheturile sub influenta vantului au distrus 4.254 de case (536%
din fondul de locuinte) si au inundat o suprafata de circa 6.000 kmp.
Excesul de umiditate poate genera inundatii periculoase. In Romania, perioada 1969-1973 s-a
caracterizat ca fiind cu exces de umiditate fata de media multianuala. Ca urmare in foarte multe areale
depresionare sau pe interfluvii orizontale, din Campia de Vest si din Campia Romana, cu apele freatice la
mica adancime s-au produs inundatii. In partea de nord-est a Campiei Romane s-a remarcat cresterea
nivelului lacurilor naturale din crovuri, inundarea crovurilor frecvent seci, a unor suprafete joase de lunca
si a unor terenuri orizontale care in mod obisnuit erau emerse .
Cauze partial climatice stau uneori la baza declansarii undelor de viitura si a inundatiilor.
Interactiunea dintre scurgerea apelor in estuarele unor fluvii si maree poate genera in anumite cazuri
inundarea zonelor de lunca. Cel mai tipic exemplu il reprezinta raul Senegal de pe coasta vestica a Africii.
Din cauza pantelor foarte mici din cursul inferior (0,035-0,005%o) apele marine urca pe fluviu in timpul
mareelor pana la distanta de 440 km.
In timpul viiturilor, interferenta celor doua mase de apa poate genera inundatii puternice in functie si de
volumul de apa adus de fluviu.
Furtunile puternice, provocate de cicloni sau de vanturile musonice, pot provoca inundatii ale
coastelor marine. Astfel de situatii se intalnesc in golful Mexic (Florida), in jurul Philipinelor, in India si
in Bangladesh, pe coastele Alaskai si ale Chinei, in Europa vestica in special in Tarile de Jos. Intre 1916
si 1965, coastele Japoniei au fost afectate de 5 mari taifune foarte puternice cu valuri de peste doi metri
fata de normala. In acest caz se pot distinge doua tipuri de furtuni. Primul tip are loc pe coastele deschise
cum sunt ale Oceanului Atlantic din Statele Unite. Pe aceste tarmuri, afectate de ciclonii tropicali, apele
marine patrund adanc in zonele limitrofe. Intre 1900 si 1960, coastele Floridei au fost afectate de 40 de
huricane cu puternice efecte asupra liniei de tarm si a zonei limitrofe. Al doilea tip se produce pe marile
mai mult sau mai putin inchise cum sunt Marea Nordului si Marea Adriatica, dar si in acest caz sunt
foarte periculoase.
Topirea brusca a zapezilor si a gheturilor ca urmare a unor eruptii vulcanice, genereaza viituri si
inundatii, ca in Islanda, Norvegia, la ghetarul Hardanger, in Anzi etc. Este recent exemplul vulcanului
Nevado del Ruiz din Columbia.
Cutremurele de pamant, in special cele produse in domeniul marin, provoaca valuri foarte mari ce
se transmit cu viteze de la 100 la 700-800 km/ora si inaltimi de pana la 10 m si distrug pe coaste tot ce
gasesc in calea lor. Sunt afectate de astfel de valuri coastele Marii Mediterane, ale Marii Caraibilor si ale
Asiei. Astfel, in anul 1876 Golful Bengal a fost puternic afectat de un astfel de fenomen in urma caruia in
arealele inundate au pierit 300.000 de persoane.
b) Cauze antropice
Despaduririle efectuate de om in decursul timpului in toate regiunile globului au modificat foarte
mult o serie de verigi ale circuitului hidric si prin aceasta au favorizat o scurgere mai puternica a apelor
pe versanti. Ca urmare, amplitudinea viiturilor a crescut, de unde si niveluri mai mari si o sporire a
pericolului de inundare a terenurilor joase din lungul raurilor.
Constructiile hidrotehnice efectuate fara a se cunoaste suficient de bine probabilitatea de aparitie
a nivelurilor si a debitelor maxime pot pune in pericol comunitati umane si bunuri materiale. In cazul
barajelor de exemplu, accidentele pot fi legate de o serie de calcule gresite ale planului barajului, de
defectele rezultate la incastrarea corpului barajului in roca de baza, de calcularea gresita a rezistentei
barajului, de deficiente de control a rezistentei barajului etc.

Dintre toate accidentele produse pe plan mondial, 69% au aparut la barajele din pamant si din
anrocamente si in 31% la alte tipuri de baraje. Se pare ca una din cauze consta in faptul ca aceste baraje
au o mare neomogenitate a materialelor de umplutura si pot aparea procese de sufoziune fizica, de
eroziune regresiva, de tasari, sau de aparitie a unor viituri exceptional inainte de terminarea constructiei. 0
astfel de situatie s-a intalnit la barajul Oros din Brazilia, cu o inaltime de 54 m, care a fost confruntat cu o
viitura survenita in 1959, in timpul executiei. Viitura produsa in luna martie a umplut lacul desi se
evacuau continuu prin galeria de fund 400 rrvVs. Un nou val de ploi a determinat o crestere a debitului
raului principal cu 2.250 m3/s (cu mult peste capacitatea de evacuare) si in noaptea de 25-26 martie apele
deversau peste tot coronamentul pe o latime de 620 m cu un debit de 6.900 mc/s. Forta apei a facut o
bresa in baraj de 200 m si intr-un timp scurt s-au erodat cei 900.000 m 3 de pamant si anrocamente carate
cu multa truda in corpul barajului. Din fericire populatia din aval fusese avertizata si evacuata, dar munca,
energia consumata, pagubele si cheltuielile produse de inundatie nu au mai putut fi recuperate.
Astfel de accidente se pot produce si la barajele in arc, din beton. De exemplu, ruperea barajului
Malpasset din sudul Frantei, pe raul Reyran, la 80 km nord de Nisa, in anul 1959, a distrus case, poduri,
calea ferata pe 2.000 m, partial orasul Frejus, iar pe cele 43.000 ha inundate nu au ramas decat mine si
noroi. Au pierit 421 persoane, 1.138 sinistrati, 100 case distruse complet, 700 avariate, 200 vehicule
distruse, pagube de 30 miliarde de franci, fara a socoti barajul.
Ruperea digurilor fluviale sau marine pe cale naturala constituie un alt pericol mare de inundare a
terenurilor protejate. In partea de vest a Europei, in Tarile de Jos s-au construit diguri marine care au scos,
in decursul istoriei, de sub apele marii o suprafata de 2.200 km 2. Aceste suprafete desi intens folosite si
locuite sunt in pericol de a fi inundate, datorita ruperii digurilor de protectie, cu toata supravegherea
atenta a acestora. O astfel de catastrofa a avut loc in luna ianuarie 1953 din cauza unei furtuni puternice
care a general valuri cu o inaltime de 12m. Digurile marine au rezistat la aceasta incercare, dar au cedat
digurile de pe malurile estuarelor si ca urmare s-au inundat 70.000 ha de teren. Pagubele au fost apreciate:
1.800 morti, 4.000 case distruse si 25.000 avariate. Au pierit 25.000 bovine, 20.000 porci, 2.000 berbeci,
1.500 cai, 100.000 pasari etc.
Pagube economice directe constau, asa cum s-a aratat la fiecare caz in parte, din pierderile de
vieti omenesti din localitatile afectate total sau partial, din numarul de case distruse sau avariate, din
obiectivele industriale afectate cu pagube in functie de gradul de afectare si de profilul intreprinderii. Tot
pagube directe se pot produce si la obiectivele agricole si zootehnice care inregistreaza pierderi de
animale in cazul in care acestea nu au putut fi evacuate din zona devastata. Este afectata direct cu pagube
materiale reteaua de drumuri si cai ferate prin distrugere completa sau prin avarierea de poduri, drumuri si
cai ferate .Reteaua de linii electrice si de comunicatii are de suferit in cazul in care stalpii de sustinere au
fost avariati, la fel reteaua de conducte de transport de gaze petrol sau apa potabila si industriala. Asa
dupa cum a reiesit din multitudinea de exemple, pot fi afectate o serie de constructii hidrotehnice, lacuri
de baraj, prin distragere completa, avariere sau pur si simplu colmatare. Astfel de situatii se pot intampla
frecvent, mai ales acolo unde lacurile de acumulare au fost construite in regiuni cu un transport mare de
aluviuni in suspensie. Lacurile sunt practic transformate in simple trepte in profilul longitudinal, cu
reducerea la maxim a volumului util si fara perspective deoarece cheltuielile pentru decontarea lor sunt
foarte mari. In China s-a adoptat o tehnica aparte de protejare a lacurilor de acumulare de astfel de
fenomene. In corpul barajului sunt prevazute niste vane foarte mari care in timpul viiturilor sunt deschise,
viitura trece fara dificultati si inchiderea lor se face numai la turbiditati mici, prelungind foarte mult
durata de viata a lacurilor. Alte pagube directe se pot produce la depozitele de materiale sau de materii
prime daca acestea sunt amplasate in zonele inundabile.

Pagube economice indirecte constau din efectele pe care le au inundatiile asupra intreruperii
temporare sau permanente a proceselor de productie, asupra intarzierilor produse in livrarea produselor si
chiar prin reducerea exportului. Intervin apoi costurile suplimentare de transport, cele de aparare prin
masurile adoptate in timpul inundatiilor, fara a mai vorbi de cheltuielile efectuate pentru normalizarea
situatiei si reluarea activitatilor economice, ca si pentru plata asigufarii bunurilor materiale si umane.
Pe langa pagubele economice care pot fi cuantificate irnmdatiile au si efecte care se rasfrang atat
asupra vietii sociale cat si asupra mediului inconjurator prin consecintele de ordin ecologic pe care ele le
pot produce.
Efectele sociale negative constau in primul rand din pierderile de vieti omenesti si consecintele
ulterioare ale acestora asupra vietii comunitatilor umane si ale societatii in general. In timpul inundatiilor
se desfasoara ample actiuni de evacuare a populatiei care duce la generarea de panica cu efecte
psihologice negative. Daca nu sunt luate masurile de protectie medicala necesare, se poate ajunge la
declansarea unor epidemii. Pe perioada inundatiilor sunt drastic diminuate veniturile populatiei fie prin
intreruperea activitatilor fie prin pagubele directe pe care le suporta comunitatile riverane. Tot in aceasta
categoric trebuie sa introducem si distrugerea unor valori culturale ale comunitatilor umane din arealele
inundate.
Efectele ecologice negative sunt evidente prin degradarea mediului ambiant prin afectarea starii
de calitate a factorilor sai. In timpul inundatiilor are loc poluarea apelor de suprafata prin antrenarea in
albiile de rau a tuturor deseurilor de pe malurile apelor, prin descompunerea animalelor inecate si
transportate, prin raperea conductelor de transport a produselor petroliere s.a. Are loc o poluare a apelor
subterane si chiar poluarea solurilor din zonele inundate in cazul in care apele transporta astfel de
substante.
Efectele geomorfologice ale viiturilor si ale inundatiilor sunt foarte importante si prin urmarile
lor. Sunt cazuri cand la viituri se produc spectaculoase eroziuni de maluri si in albie. La fluviul Galben
sunt sectoare in care patul albiei se inalta cu circa 10 cm la fiecare viitura si uneori eroziunile de mal
ajung la 300 m/zi in timpul viiturilor puternice. Asa se explica de ce in ultimii 2.000 ani cursul fluviului a
suferit 26 de modificari majore, pe actualul traseu stabilindu-se in anul 1851. La acestea se adauga
efectele care se produc in albia majora unde actualul orizont de sol si asa destul de subtire este acoperit
cu un strat de aluviuni si mal de diferite grosimi in functie de adancimea si viteza apei. In felul acesta
terenurile inundate sufera o modificare a modului de folosinta anterior, un proces de autoinaltare, o
dereglare a ecosistemelor anterioare si instalarea unei perioade de dezordine pana la refacerea
echilibrului, pe baza puterii de autoreglare a ecosistemelor. In timpul viiturilor, foarte multe rauri
transporta volume importante de aluviuni in suspensie si prin tarare, care in mare parte se depun la gura
de varsare provocand o inaintare a deltelor, care poate ajunge la peste 100 m/an in functie de cantitatea
depusa. Pentru a avea o imagine asupra acestor procese este suficient sa amintim ca Nilul transporta
anual 111 milioane tone de aluviuni in suspensie, Mississippi 312 milioane si Fluviul Galben 1.887
milioane tone. In acest din urma caz scurgerea medie specifica de aluviuni in suspensie este de 28 t/an
km2, cu putin mai mare ca valorile de 25 t/an km 2 determinate pentru Subcarpatii de la Curbura, din
Romania.
3. MASURI DE PROTECTIE
In ultimul secol comunitatile umane stabilite sau cu activitati in regiunile supuse inundatiilor au
depus un efort conjugat, bazat pe experienta si informatiile acumulate, pentru a-si proteja bunurile si

vietile omenesti contra furiei acestor fenomene. Dintre acestea de cea mai mare importanta sunt digurile
si lacurile de acumulare.
Digurile scot de sub influenza inundatiilor suprafete apreciabile de teren arabil, apara localitati si alte
bunuri materiale situate in arealele expuse. In acest scop, in lungul Dunarii s-au construit diguri care au
scos de sub influenta apelor atat lunca Dunarii cat si incintele bailor lalomitei si Brailei. Pentru reusita
unor astfel de lucrari se fac studii detaliate asupra regimului de scurgere al raurilor pentru a vedea
periodicitatea de aparitie a unor astfel de fenomene si amplitudinea nivelurilor la diferite probabilitati,
pentru a sti cat de inalte sa se construiasca digurile. In cazul Dunarii, remarcam ca digurile construite au
rezistat cu bine viiturii maxime produse pe cursul inferior al Dunarii in anul 1970.
Construirea lacurilor de acumulare. Se stie ca regimul de scurgere al arterelor hidrografice este
foarte neregulat, cu perioade scurte in care exista un excedent de apa care depaseste cu mult consumurile
din bazin si altele cu mult mai lungi in care resursele sunt mult reduse si nu ajung pentru acoperirea
necesitatilor. Pentru a inlatura acest inconvenient, s-au construit salbe de lacuri de acumulare cu scopul de
a retine apele din perioadele cu exces si a le folosi in perioadele cu deficit. In acest fel se produce o
atenuare a undelor de viitura si apele se pot folosi pentru hidroenergie, alimentari cu apa potabila si
industriala, piscicultura, irigatii si agrement. Aceste lacuri, de regula construite in salba, cum se observa
pe Bistrita, Arges, Olt, preiau surplusul de apa din timpul viiturilor, il stocheaza si il refolosesc in cazul in
care scurgerea are valori minime si sunt necesare mai multe resurse de apa. In felul acesta este eliminat
pericolul inundatiilor sau al viiturilor catastrofale. Proiectarea lacurilor de acumulare si construirea lor cer
foarte multe fonduri si eforturi materiale din care cauza se impun studii aprofundate asupra efectelor pe
care pot se le aiba astfel de constructii asupra mediului. Apoi se pune acut problema eficientei lor. Un
exemplu concludent il constitute lacurile de pe Arges din regiunea subcarpatica si in special lacul Pitesti
care la numai patru ani de la darea in folosinta a fost aproape complet calamitat fara a mai putea fi folosit
pentru scopurile pentru care a fost construit. Tot ca masuri de protectie se pot mentiona si o serie de
lucrari care se efectueaza direct in albiile de rau care sa le mareasca capacitatea lor de transport prin
regularizarea malurilor (taierea unor meandre, taierea de canale care sa preia o parte din apele in exces),
sau zone joase de tip polder care sa preia o parte din apele viiturilor cu scopul de a le atenua.
4. MASURI DE PREVEDERE
Masurile de prevedere reprezinta un alt mijloc major de a ne apara de inundatii, mai ales acolo
unde nu s-a reusit sa se construiasca diguri sau lacuri de acumulare. Aceste masuri merg de la masurarea
si transmiterea nivelurilor pana la supravegherea situatiilor critice prin sateliti
Masurarea si transmiterea nivelurilor care se inregistreaza la mirele hidrometrice instalate in
lungul raurilor este o masura de prevedere care se impune. La fiecare mira hidrometrica s-au stabilit
dinainte doua repere importante. Este vorba de cota de atentie si de cota de inundare, care daca este
depasita apele raului se revarsa in albia majora provocand inundatii si pagube materiale. De exemplu,
inundatiile din luna mai 1970 au inundat o suprafata de 1.112.000 ha, dintre care 699.179 ha erau deja
insamantate. In astfel de cazuri, transmiterea cotelor nivelurilor este de foarte mare importanta pentru
prognoza nivelurilor si diminuarea pagubelor pe cat posibil.
Prognoza evolutiei undelor de viitura in aval se realizeaza tocmai pe baza acestor transmisii
pentru a se cunoaste dinainte dimensiunea pericolului si a se putea lua masurile necesare pentru
prevenirea populatiei riverane din aval si evacuarea zonei inundabile.

III.

INUNDATIILE IN ROMANIA

Inundatiile pot fi prevazute, cu exceptia celor instantanee, care se manifesta similar spargerii unui
baraj. Astfel, acest tip de dezastru este precedat, de obicei, de intervale mari de prevenire. In functie de
amploarea lor, inundatiile pot distruge imobile, poduri si recolte, pot ucide oameni, animale domestice si
fauna. Sprijinul oferit populatiei afectate de inundatii de catre serviciile specializate ale autoritatilor si de
voluntari ai Crucii Rosii inca din primele ore de la producerea dezastrului are ca obiective principale, intro prima faza, salvarea vietii oamenilor aflati in conditii de risc maxim prin actiuni de evacuare din zonele
izolate/periculoase, acordarea primului ajutor si a serviciilor de asistenta de baza, si, in masura
posibilului, salvarea bunurilor materiale ale acestora. In faza urmatoare, se actioneaza pentru asigurarea
asistentei victimelor in ceea ce priveste accesul la apa potabila, alimente de baza, adapost, salubritate,
ingrijiri medicale de baza, prevenirea aparitiei si raspandirii epidemiilor.
Coordonarea operatiunilor de interventie pentru limitarea consecintelor inundatiilor reprezinta o
provocare specifica pentru serviciile de urgenta, deoarece, uneori, sunt acoperite de apa arii vaste de
pamant, facand coordonarea foarte dificila. In aceste conditii, organizarea logisticii, transportului si
distributiei ajutoarelor este dificila, cu atat mai mult cu cat, adesea, este deteriorata si infrastructura
locala. Inundatiile ce se produc instantaneu (ruperea unui baraj/dig sau ploaia torentiala cu cantitate mare
de apa pe unitatea de timp si suprafata) sunt provocate de volume extreme de apa ce apar brusc si curg
rapid, acoperind mari suprafete. Datorita instalarii lor rapide, inundatiile instantanee sunt dificil de
prevazut si le ofera oamenilor putin timp pentru a scapa in locuri mai inalte si a lua cu ei apa potabila,
alimente, imbracaminte groasa, mijloace de comunicare si alte articole esentiale pentru asigurarea
supravietuirii. Dupa producerea inundatiei pot aparea riscurile izbucnirii unor epidemii, cele mai
probabile fiind bolile infectioase cu transmitere hidrica (holera, hepatita A).

Indundatii de vara
Dezlantuirile naturii au avut un impact nefast si asupra retelei noastre de cale ferata, evenimentele
minore fiind intazierile de tren cauzate de ploile in rafale, cele majore rezumandu-se, din fericire, doar la
pagube materiale.
Printre regionalele afectate s-a numarat si Regionala Constanta, unde in seara zilei de 12 august
2002 si in dimineata de 13 pe sectiile de circulatie Borcea - Baraganu si Fetesti - Movila s-a produs
avarierea liniei de contact din cauza vantului foarte puternic, in rafale, si a furtunilor inregistrate in zona.
Urmarile "atacului" fenomenelor meteorologice asupra caii ferate au fost anuntate de mecanicul trenului
8578, remorcat de o locomotiva Diesel, care fusese expediat din statia Fetesti catre statia Movila la ora
20.21. Acesta a anuntat ca pe km 86+200 se gaseau copaci cazuti in gabarit si suspensia catenarei firului

II era aruncata peste stalpii LC. Au fost luate imediat primele masuri, printre care izolarea liniei de
contact pe firele I si II pe distanta Fetesti - Post Sectionare Movila. Prin urmare, in perioada 12-13 august,
circulatia a fost complet inchisa intre orele 19.34 si 20.22 pe distanta Fetesti - Baraganu si intre orele
19.34 si 01.25, pe distanta Fetesti - Movila.
In timpul desfasurarii lucrarilor de remediere a liniei de contact si al montarii stalpului de
interventie in locul celui SCB (Stalp Catenara Beton), care fusese rupt, circulatia trenurilor s-a desfasurat
alternativ, cu trenuri remorcate de locomotive Diesel.
Lucrarile s-au executat cu personalul Centrului de Electrificare Fetesti, districtele: LC Medgidia
(CE Constanta), LC Bucuresti Obor (CE Bucuresti), LC Bucurestii Noi (CE Bucuresti) si LC Spicul (CE
Galati). Au mai fost utilizate si doua trenuri de interventie (de la CE Fetesti si SIMC Buzau), o
autoutilitara, un tractor si un grup electrogen.
Avarierea catenarei s-a produs din cauza vantului foarte puternic, in rafale, ce a rupt copacii din
imediata apropiere a caii, care au cazut pe catenara.
Deteriorarea liniei de contact in zonele mentionate mai sus a produs intarzierea a 42 de trenuri de
calatori (cu 3.397 de minute) si a 27 de trenuri de marfa (cu 8.720 de minute).
Au
mai
fost
avariate
urmatoarele
elemente
ale
liniei
de
contact:
- FI Fetesti - Baraganu: cinci pendule simple articulate, care au fost rupte si aruncate in gabarit;
- F II Fetesti - Baraganu: intre SCB 192-220, suspensia catenarei, smulsa din izolatorii baston tip
B, C si D, iar apoi aruncata peste stalpii LC, in afara caii;
- FI Fetesti - Movila: SCB 509, rupt de la nivelul solului, izolatorii tip B si C sparti, o consola
indoita, dispozitivul antivant distrus si 10 pendule simple rupte;
- F II Fetesti - Movila: intre SCB 518 - 538 si SCB 460 - 472, suspensia catenara, smulsa din
izolatorii baston tip B, C si D si aruncata peste stalpii LC, in afara caii.
Lucrarile de remediere au fost executate de personalul de serviciu, sub directa coordonare a
conducerii Regionalei Constanta, cu ajutoare de la Galati si Bucuresti, pagubele inregistrate ridicandu-se
la circa 250 milioane de lei.
O regionala incercata de ploile torentiale ale lunii august a fost Regionala Iasi. Precipitatiile
cazute in perioada 15-19 august 2002 au afectat circulatia feroviara, producand si mari pagube materiale
Companiei CFR SA.
Au fost afectate trei tronsoane de cale ferata: linia 515, Dornesti - Nisipitu, linia 513, Vama Moldovita, si linia 511, Darmanesti - Ilva Mica.
In data de 17 august 2002, pe linia 515, Dornesti - Nisipitu, s-au rupt apararea de mal de la km 53
si terasamentul, pe 300 m, pe o inaltime de 2 m, si s-au colmatat trei podete cu bolovanis si grohotis pana
la nivelul mainii curente. Prin urmare, linia a fost inchisa intre statiile Falcau si Nisipitu.

Calea ferata a mai fost afectata pe zonele km 35+100 - 150 prin alunecari de taluz si pe tronsoanele km
37+400 - 500, km 42+250 - 600 si km 45+100 - 400, unde eroziunile produse de raul Suceava au slabit
terasamentul; in aceste zone circulatia a fost inchisa pe o scurta perioada, reparatiile necesare
redeschiderii ei facandu-se cu forte proprii de Regionala Iasi, tronsonul Falcau - Nisipitu urmand a
ramane inchis cel putin10 zile.\
Linia 513, Vama - Moldovita, a fost afectata din cauza colmatarilor rezultate in urma viiturilor pe
mai multe sectiuni de tronsoane (km 11+500 - 12+000, km 15+000 - 16+000, 18+000 - 19+000), iar
stabilitatea terasamentului pe zona km 13+400 - 500 a fost pusa in pericol din aceleasi cauze. De-a lungul
intregii
linii
au
fost
colmatate
si
degradate
sistemele
de
scurgere
a
apei.
Pe linia 511, Darmanesti - Ilva Mica, au fost afectate zonele 58+300 - 58+730, capul Y din statia
Campulung Est si km 50, intre statiile Molid - Prisaca Dornei, pe zona de paralelism cu DN 17.
Pagubele produse pe aceste linii de calamitatile naturale au fost evaluate la 1,5 milioane de euro.
Si in Regionala Bucuresti, pe raza judetului Prahova, s-au inregistrat avarieri ale caii, pe liniile Buda Slanic si Ploiesti - Maneciu. Precipitatiile abundente, urmate de viituri, au afectat stabilitatea
infrastructurii feroviare; printre obiectivele care au avut de suferit s-au numarat si unele lucrari de arta
(intre care, viaductul de pe linia Ploiesti - Maneciu), ceea ce, fireste, a perturbat circulatia trenurilor de
calatori si de marfa.
Pe linia Buda - Slanic, cantitatea de precipitatii cazute a dus la cresterea rapida a nivelului apei
raului Slanic, cu peste 3,5 metri, una dintre urmarile acestui fapt fiind prabusirea pasarelei pietonale din
zona zidului de sprijin al caii ferate.
Pe linia Ploiesti - Maneciu, intre statiile Homoriciu si Izvoarele, au suferit prejudicii taluzul de
rambleu de la km 45+700/900 si apararea podului de la km 45+507 - 45+900, unde taluzul de debleu a
alunecat si s-a prabusit in linie. Apele raului Teleajen au afectat serios podul de la
km 45+700 - 45+900, ca si stabilitatea viaductului aflat in curba (inalt de 20 metri, cu trei bolti de
24 metri).
Asigurarea circulatiei trenurilor in conditii de siguranta in aceste zone a reprezentat pentru CFR
SA cheltuieli suplimentare insumand circa 60 de milioane de lei.
In ultimii ani s-au inregistrat pe reteaua CFR un numar impresionant de distrugeri cauzate de
calamitatile naturale (ploi, inundatii, caderi masive de zapada etc.). Aceasta situatie a dus la alcatuirea
unei statistici care evidentiaza zonele cu probleme.
Astfel, pe reteaua nationala de cai ferate exista in evidenta 11.473 km de terasamente si lucrari de
aparare, de consolidare, drenare si protectie aferente acestora. Pentru asigurarea scurgerii si a evacuarii
apelor mai exista 18.732 poduri si podete, care trebuie sa asigure mentinerea liniei in parametrii tehnici
proiectati si circulatia trenurilor in siguranta.
Calamitatile naturale inregistrate in ultimii ani au evidentiat 765 de puncte periculoase, cu o
lungime de 406,99 km. Costul lucrarilor specifice necesare punerii in siguranta a acestor zone a fost
evaluat la 3.543,581 miliarde de lei.

CFR SA a demarat in cursul anului 2002 lucrari in valoare de 347,834 miliarde de lei, bani
rezultati atat din fonduri proprii, cat si din alocatii bugetare si imprumuturi BEI. La 20 august se mai aflau
in executie lucrari in 68 de puncte, care insa insumeaza doar 8% din totalul de 765.
O parte dintre lucrarile demarate in anul in curs au fost impuse de calamitatile aparute si se
desfasoara in regim de prima urgenta. Dintre acestea enumeram:
- pe linia 320, Singeorgiu de Padure - Sovata (Regionala Brasov), s-a intervenit la podetul de la
km 48+910 pentru a fi decolmatat de bustenii adusi de viitura;
- pe linia 316, intre localitatile Malnas si Bixad, s-a obturat un podet, facand necesare
interventiile
de
rigoare;
- pe linia Zorleni - Falciu (Regionala Iasi), viitura a spalat terasamentul de la km 33+850, unde sa intervenit rapid pentru reluarea circulatiei intrerupte;
- pe linia Medgidia - Tulcea, la km 2+800, ca urmare a ploilor torentiale pamantul surpat peste
terasament a oprit circulatia trenurilor pana la interventia ceferistilor;
- pe linia 705, Galati - Barlad, intre localitatile Foltesti si Targu Bujor, ploile au spalat
terasamentul, impunandu-se inchiderea liniei in perioada 21-22 iulie a.c. pentru circa 24 de ore, timp in
care lucratorii din cadrul Regionalei Galati au remediat problemele aparute;
- pe liniile 704 - intre statiile Hanul Cnachi si Sedreni, 501 - intre localitatile Buzau si Nehoiasu,
500 - intre Ploiesti si Sihlea, si 705 - intre Foltesti si Chiroftei, au fost efectuate interventii pentru
indepartarea neajunsurilor cauzate de ploi.
De asemenea, pentru preintampinarea si reducerea efectelor distructive ale ploilor asupra caii
ferate, deoarece o data cu venirea toamnei ne asteptam din nou la manifestari meteorologice de aceasta
natura, CFR SA a demarat in finalul lunii august si actiunea de decolmatare a santurilor si a podurilor, atat
cu propriii salariati, cat si cu terti.