Anexe

I.

Dupa prabusirea imperiului napoleonian, reconfigurarea hartii europene a fost decisa in cadrul Congresului de la Viena unde,
intre 1 noiembrie 1814 si 9 iunie 1815, s-au reunit reprezentantii puterilor invingatoare (Austria, Rusia, Prusia, Marea Britanie),
alaturi de alti 217 plenipotentiari mandatati de entitatile suverane europene. Principele Klemens von Metternich, Ministrul
Afacerilor Externe al guvernului austriac, cel care avea sa joace un rol de prim plan in negocierile privind stabilirea unui nou
echilibru international, a fost amfitrionul tuturor acestor oaspeti. Congresul de la Viena a sfarsit prin a reconfigura sistemul
international european, noua realitate geopolitica si teritoriala fiind sintetizata in cele 121 de articole ale Actului final de la
Viena (9 iunie 1815). Documentul consacra principiul legitimitatii (principiu potrivit caruia pe tronul unei tari trebuia sa se afle
monarhi de drept divin), si principiul echilibrului European.
(Diplomatie si istorie politica, 1814 1878 Congresul de la Viena si noul echilibru european)

II.

Prevederile Actului final:

Prin prevederile politice si teritoriale ale Actului final, Congresul a urmarit izolarea Frantei si impiedicarea raspandirii
revolutiilor franceze. Astfel, Franta este redusa la granitele din 1792, pierzand teritoriile de peste Rin si cele italiene castigate in
vremea Revolutiei, iar Bourbonii au revenit pe tron. De asemenea, Actul final, recunostea existent Confederatiei germane
(create la 8 iunie 1815); fostele Provincii Unite (actuaal Olanda), impreuna cu regiunile cu populatie francofona vecine (actuala
Belgie), alcatuiau un singur stat: Regatul Tarilor de Jos. Polonia era impartita, cea mai mare parte a ei intra sub stapanirea
Rusiei, Austria primea Galitia, iar Prusia Marele ducat al Poznaniei, Saxonia si Renania. Anglia si-a extins posesiunile coloniale
i lua n stpnire Malta i Insulele Ionice confirmndui-se stpnirea mrilor.

III.

Art. 1. Conform perceptelor Sfintei Scripturi, care prescriu tuturor oamenilor de a se privi ca frati, cei trei monarhi contractanti
vor ramane uniti in legaturile unei fraternitati reale si indisolubile si considerandu se compatrioti, isi vor acorda in orice
ocazie si in orice loc asistenta, ajutor si sprijin; considerandu-se fata de supusii si armatele lor ca parinti de familie, vor conduce
in acelasi spirit de fraternitate de care sunt animate, pentru a proteja religia, pacea si dreptatea.
(Tratat incheiat la 26 septembrie 1815 intre monarhii Rusiei, Austriei si Prusiei)