Anda di halaman 1dari 2

Alexandru PECICAN

Spitalul

Totul a nceput n ziua n care m-am angajat ca psiholog la spitalul de


boli nervoase. Acceptasem postul la insistenele directorului, un savant de
renume internaional.
Poate nu a fi avut niciodat curajul s istorisesc cele ce urmeaz dac
nu a fi fost susinut moral tot timpul de soia mea, cunoscuta i ndrgita
scriitoare de literatur pentru copii, Tatiana Spiridonovna.
nc de a doua zi am trecut la testele de rutin. Mi-a atras atenia m
mod deosebit un individ brbos i cordial, care, nscut n spital, n urm cu
muli ani, din doi prini bolnavi, se dovedise atins congenital i nu mai
prsise niciodat aezmntul.
Subiectul era dotat cu o inteligen ieit din comun (de altfel doborse
toate recordurile n topul personal pe care l ineam la zi), cu o sensibilitate la
fel de mare i a zice chiar dac termenul, n acest context, nu ar prea forat
cu o nelepciune magistral.
L-am privit cu mirare i l-am ntrebat cum se face c un om att de dotat
e inut ntr-un ospiciu. Mi-a rspuns c totul se trage de la ncpnarea lui de
a susine adevrul. L-am ntrebat despre ce adevr este vorba.
Acela c sunt Leonardo da Vinci.
Am neles totul, dar, conform unui bun sfat, l-am ntrebat n continuare,
prefcndu-m c nu neleg, ce i deranjeaz pe doctori. Ei susin c cel care
m cred eu a murit de foarte mult timp.
Nu avea rost s-l contrazic, l-am ndemnat s-i vad n linite de treburi
i s nu pun la suflet nimic. M-a invitat la el, ca un fel de recompens pentru
ncrederea i nelegerea de care am dat dovad. Mi-a spus c, fiind cel mai
vechi n stabiliment, are o camer separat pe care a transformat-o n atelier i
c nu primete pe nimeni s-i calce pragul.
n ncperea destul de mare i bine luminat erau ngrmdite tot felul de
instalaii i maini din lemn, care mai de care mai complicate. Lng fereastr,

pe un trepied, aproape gata Mona Lisa. Am zmbit. Trebuie s recunosc ns


c prea o copie fidel. Am nceput s m minunez i s o laud. Bolnavul a luat
o pensul i, cu o mn sigur, a nceput s finiseze cteva detalii. Abia atunci
am remarcat amnuntul i, mirat, l-am ntrebat cum poate picta cu ochelari
fumurii. Mi-a rspuns c-i poart fiindc i-au fost impui de direcia spitalului,
dar c, att cu ei, ct i fr ei, i este totuna, el fiind din natere orb. O
(Paradox [nr. 11], 1986)

SFRIT