Badaranii

Carlo Goldoni

Dramaturg si libetrist Italian din Venetia, Carlo Goldoni este supranumit de Voltaire Moliere
al Italiei. Acesta a scris peste 120 de piese de teatru fiind un important reprezentant al
commediei dellarte, ulterior fiind inlocuita de o comedie de character si de moravuri. Opera
sa este un veritabil eveniment social, infatisand carcterele direct si aspru. Personajele sale sunt
in mare parte burghezi ridicoli care nu mai poarta vreo masca. Perioada iluminista. Sec 18.
Badaranii - 1760

Tema piesei este un sociala, avand la baza un conflict intre burghezi si sotiile acestora. Vorbim
aici de 3 cupluri: Canciano Felice, Lunardo Margarita, Simon Marina. Singura care nu
doar pare, dar cu siguranta a reusit sa se impuna in relatie si sa nu mai fie luata peste picior,
este Felice, care, pare sa fii ajuns sa faca ea regulile in relatia sa cu Canciano.
Intriga piesei are la baza un eveniment foarte important in viala lui Lunardo: casatoria fiicei
lui, Lucietta. Inca de la inceputul piesei aflam conditia acesteia, care la randul ei, are de
suferit din cauza personalitatii de badaran a lui Lunardo. Pana la 18 ani a fost tinuta in casa si
nu a fost lasata nici macar la fereastra pentru a nu fi vazuta de nimeni. Cine o vede, se si
marita cu ea! ii afirma acesta lui Maurizio, tatal lui Fellippeto, tanarul cu care vrea sa o
casatoreasca. In primul act toate intamplarile se desfasoara exact cum ar trebui intr-o comedie.
Desi nimeni nu trebuie sa afle de casatoria Luciettei cu Fellippeto, toate personajele ajung sa
afle acest lucru. Mai mult, cu ajutoul lui Felice si al contelui Riccardo, se pregateste o
intrevedere pe ascuns a tinerilor.
In primul act a fost deja anuntata organizearea unei mese de catre Lunardo, care pare a fi
facuta in cinstea casatoriei fiicei lui. Tot aici se si vor intalni cei doi tineri. Acestia vin cu
masti pe fata, iar spre norocul lor le gasesc pe doamne singure iar Lucietta si Fellippeto
reusesc sa se vada in ciuda dorintei lui Lunardo.
Pe tot parcursul actiunii doamnele actioneaza cu frica de ce se poate intampla daca afla sotii
lor. Intre timp, barbatii stabilesc mai multe detalii legate de casatorie in pravalie si il trimit pe
Maurizio s ail aduca pe fiul sau ca sa ii casatoreasca pe tineri. Aici se intampla marea
intorsatura de situatie, iar Fellippeto si contele Riccardo sunt descoperiti in casa lui Lunardo.
Prima reactie, care in contextual comportamentului lor, este una normal, este de a devein
furios, Lunardo pare ca innebuneste din cauza prezentei celor doi straini in casa sa. Observam
o obsesie a acestuia de a fi stapan Noi sutem stapanii in casa noastra! Noi sunte stapanii!.
Cu o mentalitate invechita acestia se consiera stapani chiar sip e actiunile sotiilor, copiilor lor.
Aceasta obsesie ne arata o imagine usor degradanta a perioadei infatisate si a gandirii
personajelor.
Problema este rezolvata de Felice, care pe tot parcursul actunii, este singura femeie care sties
a ii tina in frau pe badarani. Aceasta ii convinge pe Lunardo sip e Maurizio sa continue cu
nunta tinerilor, si ii convinge pe toti ca sotiile lor n-au facut nimic gresit si ca trebuie sa le
accepte asa cum sunt.

Replicile personajelor scanteiaza, de la ratiune la furie este un pas infim, ca si de la insinuare

la grosolane. Observam dublarea onflictului cu unul intre mentalitatea batrana si cea tanara,
Lucietta si Fellippeto sustinand constant certuri cu parintii lor din cauza ideilor invechite ale
acestora. La finalul piesei ne dam seama ca nu este vorba deparat de o invigere a barbatilor de
catre femei, ci mai degreaba o victorie a sentimentului asupra egoismului, acest lucru redand
umanitatea operei. Interesanta este prezenta domnului Maurizio care nu este niciodata insotit
de sotia sa, spiritual sau de badaran explicandu-se doar in raport cu fiul lui, Fellippeto.
La nivelul cuplului Lunardo Maragrita identificam si prezenta unui comic de limbaj, acestia
avand o replica semnificativa generand comical Sa nu zic vorba aia! Lunardo; Cum ma
vezi si cum te vad Margarita.
Piesa adduce in prim plan patru barbati care au caracteristici comune: sunt patriarhali, ursuzi,
morocanosi, mereu nemultumiti, numiti pe drept badarani. Staruinta mea pe pare am pus-o
in alcatuirea comedilor mele, a fost in intregime aceea de a nu deforma natura spunea Carlo
Goldoni, facand referire la natura umana. Identificam aici un excercitiu de observatie care se
indentifica cu cee ace numim conventional realism.
Respectand structura commediei dellarte, personajele infatiseaza tipuri umane, iar intriga se
departeaza progresiv de vechile tipare.Interesanta este observatia psihologica in rimt alert a
personajelor, care, folosesc un limbaj eliberat de orice urma de conventionalism.
Din punct de vedere al scenografiei, nu observam prea multe detalii, scriitorul neglijand
aceasta latura, lasandu-I spatiu de manifestare regizorului si scenografului. Pe de alta parte, in
cee ace priveste personajele si interpretarea acestor, observam mai multe detalii. In acest mod
ne este confirmata atentia mult mai mare acordata crearii unor finite in conformitate cu
realitatea pe care doreste sa o surprinda.
Pe scena romaneasca, piesa lui Carlo Goldoni are o destul de mare importanta. Sppectacolul
pus in scena de catre Sica Alexandrescu s-a jucat pe 24 iunie 1957 la Festivalul de teatru
Carlo Goldoni din Venetia, cu ocazia aniversarii a 250 de ani de la nasterea autorului. In
distributie erau nume mari precum Victor Rebengiuc, Dem Radulescu sau George Constantin,
acestia bucurandu-se de un foarte mare success, desi au jucat in aer liber pe ploaie torentiala.
In opinia mea, Badaranii reuseste sa surprinda foarte bine burghezia unei epoci iluministe,
redandcu foarte mare acuratete prolemele vremii. In concluzie, blabla bla.