Analizatorul acustico-vest

Organele receptoare sunt aproximativ comune pentru toate speciile. Celulele

receptoare pt vestibular sunt cele de tip v1 si 2, iar pentru auditiv vorbim de
celulele paroase interne si externe. Se mai numesc si celule ciliate.
-ele prezinta un singur cil adevarat, numit chinocil-care e cel mai lung, pana la
10 micrometrii,avand un model caracteristic de 9+2 microtubuli.
-pe langa chinocil, celulele paroase au un numar mare de sterovili care sunt falsi
cili, constituiti din actina, care nu mai prezinta aranjamentul caracteristic de 9+2
microtubuli.
-acest manunchi de vili genereaza aspectul de celula paroasa, care este similara
la om pentru aparatul acustic, respectiv vestibular.
-pe baza deflexiunile stereovililor se va genera depolarizarea celulelor recetoare
si astfel, transmiterea informatiei sonore.
-sunt intre 50-150/ o celula paroasa
-cand sterovilii chinocil=> depolarizarea
-in sens invers=> hiperpolarizarea celulara

Componentele aparatului auditiv:

Segment extern: ureche externa cu pavilion si conduct
-au rolul de a directiona vibratiile sonore spre mb timpanica
-sunetele sunt transmise atat direct, cat si in urma reflectarilor de
catre aceste structuri
-anumite frecvente vor fi atenuate, altele amplificate
-exista animale la care pavilionul isi modifica pozitia, ceea ce ajuta
la captarea mai buna a suntelelor si detectarea mai precisa a
localizarii lor.
-urechea externa e constituita din fibro-cartilaj si epiteliu
-conductul auditiv extern patrunde 2,5 cm in osul temporal
1

Urechea medie e separata de externa prin mb timpanica ce

vibreaza la contactul cu undele sonore
-contine cele mai mici oase din corpul uman: ciocanul in contact cu
timpanul, nicovala si scarita pe fereastra ovala
-exista 2 muschi: tensor al timpanului si scaritei, avand semnificatie
functionala deosebita, prin contratiile lor obtinandu-se atenuarea
unor zgomote parazite, atenuarea zgomotelor generate de propriul
organisc (masticatie, rasunetul vocii)
-se poate regla receptivitatea si in sensul captarii unor informatii
mai slabe, dar de maxim interes dintr-un fond de sunete de
intensitate crescuta.
-contine aer si pentru egalizarea presiunii exista conexiunea cu
faringele prin trompa lui Eustaquo- e si o modalitate de propagare a
unor infectii faringe urechea medie, care odata cronicizate
determina otita medie cronica, ale carei consecinte: hipoacuzie de
transmisie si scleroza urechii medii.
-comunica cu mastoida, explicand propagarea unor infectii ale
urechii medii cu otomastoidite, care rdica probleme de tratament si
se pot complica cu apcese cerebrale, stare septica deces.
-datorita imedantei acustice diferite dintre mediul aerian din
urechea medie si cel lichidian din ureche interna, pana la 97% din
informatia sonora s-ar disipa la trecerea undelor sonore din urechea
medie in urechea interna
-acest fenomen e prevenit prin prezenta unui mecanism de
amplificare determinat de faptul ca suprafata timpanului e de 17-20
x mai mare decat cea a ferestrei ovale
-tot la nivelul urechii medii trece si nervul facial.
Urechea interna:
-comunica cu media fie prin fereastra ovala-cale de legatura cu
scala vestibulara, fie cu fereastra rotunda-cu scala timpani a urechii.
-e constituita din cohlee, melc care realizeaza 2 spire si jumatate
-in sectiune transversala, cohlea contine scara vestibulara care
comunica cu u medie prin fereastra ovala, scala media unde se afla
oragnul Corti si scala timpani
-intre vestibulara si medie este mb lui Rainer .
-intre media si timpani este mb bazilara unde se afla oraganul Corti
-in scala vestivulara si timpani, exista perilimfa a carui compozitie e
bogata in ioni de Na si saraca in K= concetratie similara LCR

-in scala media unde e organul lui Corti, lichidul e endolimfa, cu o

compozitie particulara extrem de bogata in K, pana la 150 mmoli si
saraca in Na, cca1 mmol; e bogat si in HCO3
-la nivelul perilimfei, potentialul local= 0 mvolti, potentialul
endolimfei este=+80 mvolti- cel mai ridicat din organism
-potentialul ridicat e datorat faptului ca la nivelul scalei media, prin
intermediul striei vascularis se introduce in permanenta K in
endolimfa prin intermediul unur canale de K de tip KCN Q1.
-epiteliul are celule marginale, intermediare, bazale- care vor prelua
ionii de K de la niste fibrocite ale gg spiral.
-fibrocitele preiau K prin m multe mecanisme: canale de K in
contratransport Na, K , Cl.
-intre celulele intermediare si cele marginale exista o zona
intrastiala unde concentratia K este mentinuta scazuta pt ca K este
expulzat din celulele intermediare in marginale prin aceleasi canale
prezente la nivelul fibrocitelor.
-K din celulele marginale va fi expulzat in endolimfa prin
intermediul canalelor de K, Q1
-K este esential, deoarece pe baza fluxului sau se va realiza
depolarizarea celulelor cu rol de R
-urechea interna comunica si cu LCR prin intermediul apeductului
melcului si cu celelalte lichide prin ductul Reuniens
-exista comunicare prin fibrocite si alte canale intre perilimfa scalei
vestibulare si cea a scalei timpani.
-la nivelul sclei media e organul Corti, constituit din celule de
sustinere de mai multe tipuri: lui Claudius, etc
-exista 3-4 straturi de celule paroase externe, aprox 16 mii de astfel
de celule
-un singur strat de interne, aproximativ 3000 de astfel de celule
-sterovilii celulelor paroase externe vin in contact cu mb tectoria
care este o membrame densa, in vreme ce cei ai celulelor interne
plutesc libere in endolimfa
-exista diferente intre cele externe si interne, neurotransmitatorul e
prezent doar in cele interne, accestea prezinta si canale de Ca voltaj
dependente in portiunea bazo-laterala
-la depolarizare se realizeaza exocitoza neurotransmitatorului,
reprezentat de glutamat
-cele externe, nu au vezicule cu mediator chimic, dar au o proteina
numita prestina, care va ajuta la amplificarea informatiei acustice
sau la atenuarea
3

-celulele paroase primesc terminatii nervoase aferente, bogate, pana

la 30.000 aferente, dar 95% sunt distribuite celulelor paroase
interne, desi acestea sunt mai putin numeroase, in vreme ce 5% din
afrerente sunt repartizate celor externe-mai numeroase, dar care nu
prezinta neurotransmitatori
-in momentul in care se produce o informatie sonora sub forma de vibratie
acustica, propagata in lichidele cohleei, daca sterovilii se deflacteaza spre
chinocil= depolarizare
-flectarea inversa=hiperpolarizarea
-sterovilii sunt interconectati intre ei prin niste legaturi terminale numite tip
links.
-aceste legaturi se considera astazi ca ar determina odata flectate printr-un
mecanism de tip resort, deschiderea unor canale cationice voltaj senzitive de la
nivelul stereovililor in portiunea apicala
-se va realiza un flux de ioni de K in celula, care va determina depolarizarea
acesteia
-depolarizarea celulei paroase externe va declansa contractia unei proteine:
prestina, care va duce la scurtarea diametrului celulei cu rol de amplificator in
trensmiterea vibratiei acustice
-pt celulele paroase interne, vibratia acustica va determina flectarea stereovililor,
care daca se face catre chinocil, se vor deschide canalele cationice apicale
mecano-senzitive, prin influx de K se depolarizeaza celula cu aparitia unui
potential local de receptor, propagarea determinand deschiderea canalelor de Ca
voltaj senzitive de la nivelul portiunii bazolaterale influx de calciu care va
determina exocitoza veziculelor cu glutamat in mediul extracelular, care se vor
lega de R la nivelul aferentelor nervoase unde se va genera potentialul de
actiune
CELULA INTERNA NU GENEREAZA PA CI DOAR P DE RECEPTOR
-exista la polul apical un usor influx de ioni de K care nu depolarizeaza deoarece
in partea bazolat exista niste canale mecanosensibile care scot mereu K din
celula

-cand sterovilii se flecteaza opus chinocilului se va realiza inchiderea canalelor

de K mecanosenzitive apicale, suplinindu-se componenta lor bazala si prin
actiunea combinata dintre limitarea influxului de K, dar continuitatea efluxului
de K la nivelul canalelor mecanoinsenzitive din portiunea bazolaterala are loc
hiperpolarizarea celulei
Succesiunea de evenimente este urmatoarea: vibratia sonora daca determina o
miscare catre exterior a ferestrei ovale spre urechea medie, se produce o
reducere a presiunii de la nivelul scalei vestibulare care va determina pentru
echilibrarea presiunilor intr-un sistem osos incompresibil, miscarea ferestrei
rotunde spre interiorul melcului in scala timpanului
-in urma acestor fenomene, presiunea crescuta din scala timpani, comparativ cu
vestibulara si media, va determina ascensionarea unitatii constituie din media si
vestibulare si astfel, ascensionarea mb bazilare foarte fina si flexibila pe care e
organul corti
-ascensionarea mb bazilare cu celulele paroase interate, va fi urmata de o
flectarea a sterovililor celulelor paroase externe
-dupa flectare va fi activata prestina cu contractia celulara si reducerea
diametrului acesteia care va determina flectarea endolimfei, ducand la flectarea
stereovililor celulelor paroase interne in mod suplimentar.
-prin urmare, celulele paroase externe cu prestina, actioneaza ca un amplificator
in transmiterea vibratiilor sonore, astfel se explica de ce sunete f scurte pot fi
sesizate usor, ca un ecou.
-actiunea prestinei se produce independent de actina, ioni de Ca, alte tipuri de
ioni
-in urma flectarii sterovililor cel paroase interne catre chinocil, are loc desc
canalelor cationice mecanosenzitive apicale ale celulelor paroase interne, influx
de K intracelular, generarea unui potential local de R , deschiderea canalelor de
Ca voltaj dependente din zona bazolat, influx de ioni de Ca, exocitoza
veziculelor cu glutamat in spatiul extracelular, ce vor determina prin leg de R de
la nivelul aferentelor nervoase, pot de actiune.
-cel p externe primesc si eferente de tip olivocohlear care determina modularea
sensibilitatii sau receptivitatii celulelor paroase externe, astfel incat ele vor

amplifica sau diminua transmiterea informatiei sonore, in functie de comanda

centrilor nervosi superiori.
-fb pornesc de la nucleul olivar superior si astfel pot creste nivelul de
sensibilitate fata de stimuli slabi cu o semnificatie aparte pt noi, sau reducem
sensibilitatea in momente de concentrare
Decodificarea frecventei sunetelor e posibila datorita faptului ca mb bazilara
actioneaza ca un decodor/harpa/ analizor spectral.
-exista mai multe teorii privind modul in care mb bazilara determina
transmiterea informatiilor legate de frecvente diferite. Una dintre ele spune ca la
baza melcului, mb bazilara e mai rigida si mai ingusta, avand maximum de
rezonanta pt frecventele inalte. Pe masura ce se apropie de apexul melcului,
devine mai flexibila, rezonand maximal la frecventele joase. In functie de zona
stimulata prin depolarizare si cele hiperporalizate in care informatia nu e
rezontat, vor fi transmise informatii la nivel cortical
-vocea umana si muzica sunt constituite din tonuri pure si supratonuri dispuse in
maniera ordonata, perioadica
-zgomotul are o structura dezorganizata a componentelor
-percepem frecvente intre 20 si 20 de mii de Hz, mult mai limitat comparativ cu
alte animale, majoritatea mamiferelor pana la 50 mii de Hz si unele precum
balenele si liliecii pana la 100 mii de Hz.
Probe cu diapazonul:
-proba Rine care compara transmiterea pe cale aeriana cu osoasa
-rine pozitiv inseamna perceperea mai intensa a sunetului pe cale
aeriana fata de calea osoasa. Acesta e normalul sau poate semnifica si
hipoacuzie de perceptie/receptie. Pentru a le diferentia va fi nevoie de
audiometrie.
-rine negativ inseamna ca percepe mai bine prin conducerea osoasa
decat pe cale aeriana si insemna hipoacuzie de transmisie-aceasta implica
anomalii, disfunctionalitati date de otite medii cronice, otoscleroza, perforatia
timpanului, colesteatoamele-tumori, dopuri de ceara si chiar corpi straini
patrunsi accidental.
6

-mai exista si hipoacuzie de perceptie sau receptie datorita

inaintarii in varsta, expunerii profesionale la frecvente foarte inalte, diverse
leziuni postatraumatice, tumori, AVC uri care afecteaza caile de conducere si de
proiectie la nivel cortical.
In cazul hipoacuziei de transmisie e afectata in special perceptia frecventelor
joase, la cea de perceptie-cele inalte.
Exista si hipoacuzie mixta, fie prin labirintizarea unei otite medii cronice, fie in
urma aditiei unei componente de transmisie la una neurosenzoriala preexistenta
-alta proba e cea Veber prin care se testeaza conducerea osoasa si cea
aeriana comparativ pentru cele 2 urechi. Se aplica diapazonul pe vertex si
perceptia la cele 2 urechi trebuie sa fie egala.
Audiometria e o alta metoda de investigare. Audiometrul e un oscilator
giometric care genereaza tonuri pure adica sunete dintr-o singura frecventa,
testandu-se auzul pt frecvente precum 125, 250, 500, 1000, 2000, 4000, 8000
Hz.
-intensitatea sunetelor emise de aparat poate fi reglata.
-pragul 0 poate fi setat sa corespuna intensitatii minime perceputa de urechea
umana. Daca nu percepe, se creste intensitatea sunetului cu cate 5 db
-nivelul normal al intensitatii sunetului pentru fiecare frecventa in parte e
acceptat la copii pana in 15 db si la adult pana in +25 db.
-se va realiza o reprezentarea grafica: audiograma, care va compara pierderea de
auz pentru ficare frecventa in parte, comparativ cu normalul. Pentru audiograma,
incaperea trebuie sa fie perfect izolata fonic si subiectul sa nu fi fost expus la
zgomot cu cel putin 2 ore inainte de efectuarea testului. La finele testului se va
realiza si o analiza legata de perceperea vocii.

Vestibular

Succesiunea de evenimente care duc la depo/repo e similara cu cea a

celulelor paroase
Depolariarea se face pe baza influxului de K.
In urma repolarizarii se deschid canalele de Ca voltaj sensibile care vor
comanda exocitoza veziculelor de neurotransmitator care este ASPARTATUL
-utricula si sacula au rol in transmiterea informatiei de tip gravitational si
acceleratiei liniare unde sterovilii celulelor vestibulare paroase sunt inserati
intr-o structura gelatinoasa densa, mb ototilica ce prezinta cristale de
carbonat de Ca,numite otoliti.
-mai exista si canalele semicirculare: anterolateral, posterolateral si lateral,
care confera informatii legate de aceeleratia angulara, de miscarile de rotatie
ale capului.
-aici, celulele vestibulare paroase sunt localizate in ampule.
-sterovilii vin in contact cu crista ampularis