Ambulanele sunt indecente. Oriunde n lumea asta.

Ele sunt
agresive i url aruncnd n alert tot aerul, producnd tahicardii i
tahipnee. Da, tia sunt termeni medicali pentru btile rapide de
inim i pentru respiraia ntretiat.
Trec strada. Apoi nu mai neleg nimic. De undeva o ambulan
pentru mine. Urlnd pentru mine. M trezesc cu tanti Veta strignd
s scuip. Scuip pmnt. Scuip noroi. E februarie. Mi-e frig. Lumea
url. Ambulana url. n mine e pmnt de nu tiu unde. Mama
plnge i spune c nu se poate. i eu cred c nu se poate. Nu mi se
poate ntmpla mie. neleg c m-a lovit o main. E ceva ce se
ntmpl altora. Eu aud chestii din astea la tiri. Nici nu m gndesc
prea mult. Nu pot s-mi mic picioarele. Tata tremur, tata repet
ntruna nu-i bai. nu-i bai. numai s triasc. M mir c se pune
problema s nu triesc. De ce aa, deodat, s nu triesc? tiu c
mult timp am vrut s mor. Am scris zilnic n jurnalul meu c vreau s
se termine, dar nu m-am gndit la asta. De fapt nu m-am gndit
cum a vrea s se termine. Ambulana se pune n micare. Url ca
disperata i mie mi-e ruine c deranjm lumea din ora. E duminic
i oamenii se odihnesc. tiu sigur c e duminic. E februarie i
duminic. Mama mi atinge uor picioarele. O simt. i spun c m
doare. Simi? Simi? . i spun c da. l privete pe tata. Tata plnge
de bucurie i spune c va fi bine. Tata e medic. l credem cu toii. Va
fi bine.
Drumul pare nesfit. Nu vd nimic de pe targ prin geamurile mate
pe care sunt aplicate cruci mari i roii, ciudate. Nu pot s vd cerul
din ambulan. Le voi spune cu prima ocazie. Pacienii pe care-i
salvai, domnilor, au nevoie s vad cerul. Apoi, cu targa pe scri.
Vreau s cobor. Pot. Pot. Dar de fapt nu puteam. i nimeni nu m
ascult acum. Mi se taie bluza cu foarfeca. Era bluza mea preferat.
Apoi nu mai tiu. E mai bine c nu tiu.
Visez c alerg. n toate visele alerg. Uneori pot chiar s zbor puin,

dar lumea m trage n jos. Le spun c pot s zbor, dar ei mi spun c

pur i simplu nu se cade.