Anda di halaman 1dari 6

LP.

10 BFKT
Dezvoltarea amplitudinea miscarii
- reprezinta unul din obiectivele fundamentale ale recuperarii medicale deoarece un segment cu
mobilitate redusa este nefunctional.
- spunem amplitudine a miscarii, si nu mobilitate articulara, deoarece la mobilizarea unui segment
participa nu numai articulatia propriu-zisa, ci si formatiunile periarticulare:

Cand vorbim de amplitudinea miscarii, intra in joc toate aceste formatiuni (1-8).
Amplitudinea miscarii poate fi afectata in diverse conditii patologice :
- traumatisme
- infectii
- inflamatii
- procese neoplazice
- procese neuroparalitice
Tipuri de amplitudine de miscare
Cand amplitudinea miscarii este exagerata, vorbim de flexibilitate. Aceasta poate avea la baza
factori interni si factori externi.
factorii interni tin de :
- morfologia articulara (ex. rotatia soldului >, rotatia gleznei) ;
- elasticitatea tesuturilor periarticulare care, genetic, poate fi > ;
- hidratarea tisulara: continutul > de apa creste flexibilitatea.
factorii externi tin de :
- sex : este > la femei ;
- varsta : este > la copii ;
- momentul zilei : este < dimineata si > dupa-amiaza
- temperatura ambianta : este > la caldura si < la frig
Opusul amplitudinii maxime de miscare (flexibilitatea) este rigiditatea/ intepeneala/ redoarea
(sau Stifnees, in terminologia engleza) = reducerea amplitudinii de miscare in diferite situatii ;
este reversibila prin incercari repetate de miscare, spre deosebire de anchiloza, cand miscarea
este imposibila. Este de 2 tipuri :

tixotropia
- este asa-numita intepeneala matinala care dispare prin exercitii fizice (intindere) ;
- este ceea ce se intampla cu produsul ketchup care nu curge, desi borcanul este cu gura in
jos, insa, prin miscarile sticlei, curge. Substratul il constituie cresterea vascozitatii tisulare a
ts. colagen, vascozitate care se reduce prin mobilizare.
- se pare ca, la baza acestui fenomen stau si fenomene biochimice, in sensul cresterii
concentratiei Ca 2+ in interiorul tesutului. In anchiloza, ts. colagen se transforma in ts. fibros,
rigid, care nu permite miscarea.
deconditionarea fizica
- o intalnim la persoanele in varsta, sedentare, a caror vascozitate tisulara creste. Introducerea
din timp a unor programe kinetice (kinetoprofilaxie) impiedica aparitia acestei deconditionari
fizice; continuarea sedentarismului duce la limitarea drastica a amplitudinii de miscare.
- poate apare si la tinerii sedentari, unde, extensia coapsei pe bazin este foarte redusa; este
suficienta o singura extensie maximala/ zi pentru a impiedica acest fenomen.
Evaluarea amplitudinii miscarii
- are importanta in vederea aprecierii efectelor trataemntului kinetic ;
- are la baza testing-ul articular efectuat cu ajutorul goniometrelor (instrumente care masoara
unghiurile articulatiilor ce rezulta in urma miscarii segmentelor articulare );
- permite aprecierea urmatoarelor aspecte: senzatia finala a miscarii, stadiul procesului inflamator
articular si jocul articular & laxitatea articulara.
)1(senzatia finala a miscarii (END-FEEL) poate fi:
a] end-feel dur arata ca exista un blocaj osos, drept ptr. care pacientul este trimis la
ortopedie;
b] end-feel moale informeaza ca ts. muscular contracturat este posibil afectat. Tratamentul
se face prin intinderi tisulare (stretching);
c] end-feel ferm apare atunci cand rezistenta opozanta este mai ferma (capsulitele, in
general, dau aceasta senzatie). Tratamentul are la baza un procedeu special numit mobilizare.
)2( stadiul inflamatiei articulare poate fi:
acut: cand pacientul acuza o durere vie la inceputul mobilizarii;
subacut : durerea apare cand am ajuns in punctul final al mobilizarii ;
cronic: durerea apare la sfarsitul mobilizarii si este cauzata de suprapresiune.
)3( jocul articular & laxitatea articulara
a| Jocul articular
Miscarile obisnuite articulare de flexie/ extensie poarta numele de miscari pendulare sau
oscilantorii. Acestea nu ar fi posibile daca, intre capetele osoase, nu ar avea loc fenomene de
rulare, de rotare ; deci, intre capetele osoase exista un joc = joc articular. Tratamentul
patologiei jocului articular are la baza mobilizarea articulara.
b| Laxitatea articulara
Pe o scala a mobilitatii de la 0 la 6, notam cu 3 mobilitatea normala a unei articulatii ; 0-3 este
hipomobilitatea, 3-6 este hipermobilitatea, 6 este instabilitatea. Persoanele selectionate
pentru activitati fizice distractive (circarii, clownii) au hipermobilitate.
Masurarea unghiurilor articulare se face pe scara 0-180. Important pentru kinetologie este
conceptul de indice functional de mobilitate, respectiv coeficient functional de mobilitate. Se stie ca,
in activitatea cotidiana, omul nu foloseste decat unghiurile articulare aflate in vecinatatea pozitiei de

functiune articulara ; aceasta unghiulatie se numeste sector util de mobilitate (ex. cand mergem, nu
avem nevoie de o deplasare =/ > 90, ci de un unghi de ma maxim 45). Deci, recuperarea unui pacient
trebuie sa aiba in vedere recastigarea mobilitatii uzuale ; celelalte unghiuri poarta denumirea de
unghiuri de lux.
Fiecare paleta de unghiuri este numerotata cu un indice de apreciere functionala (Rocher) :
=> Exemplu : sold - Flexie 0 - 45 0,6
45 - 90 0,4
90 - 150 0,1
- coeficientul functional de mobilitate se calculeaza astfel : unghiul gasit la goniometrie se
inmulteste cu indicele functional de mobilitate. (exemplu : gasim o flexie de sold cu masura de
50, pornind de la pozitia 0, caz in care coeficientul functional de mobilitate este 45 x 0,6 =
27.
Limitarea amplitudinii miscarii este un fenomen patologic partial reversibil, la care participa
urmatoarele structuri articulare :
1) tesuturile moi periarticulare (tegumente, ts. celular subcutanat, tendoane, muschi, fascii
musculare, ligamente) ;
2) tesutul articular propriu-zis : articulatia propriu-zisa (extremitatile osoase articulare
inconjurate de capsula articulara) ;
3) formatiuni mixte.

Cauze ale limitarii amplitudinii de miscare :


cu referire la tesuturile moi : contractura musculara si contractura conjunctiva ;
O articulatie imobilizata in gips duce la fenomene de scurtare sau alungire adaptativa ce
poarta numele de contractura musculara (se deosebeste de contractia musculara prin faptul
ca, la nivelul contractiei, influxul nervos este cel care actioneaza asupra muschiului).
Contractura musculara poate fi :
- antalgica (impotriva durerii) : apare ca urmare a unui proces inflamator iritativ de
vecinatate (ex. in hidrartroza = acumularea lichidului in genunchi, in urma unui traumtism ; din
cauza durerii, apare pe musculatura periarticulara o contractura musculara cu scopul de a nu
permite bolnavului mobilizarea care duce la durere. In acest caz, tratamentul trebuie sa
combata in primul rand nu contractura antalgica, ci hidrartroza) ;
- algica (dureroasa) : in aceasta situatie, stimulul dureros porneste din interiorul
muschiului unde se afla leziunea (ex. un hematom, o concretiune calcara, o ruptura fibrilara,
etc. In aceasta situatie, tratamentul presupune abordarea fenomenelor patologice
intramusculare) ;
- analgica (nedureroasa)
a) miostatica este frecventa si apare, in general, cand subiectii sunt imobilizati pe
perioade lungi de timp; este contractura care poate fi abordata balneofizical cat mai precoce,
pentru a preveni transformarea acesteia in retractura, fenomen patologic ireversibil sau cu
abordare chirurgicala;
b) miotatica (spastica).
cu referire la ts. articulare:
- ptr. ts. osos - extremitatile osoase pot limita amplitudinea miscarii prin mai multe procese
patologice:

1) fracturi epifizare consolidate vicios ;


2) hipeproductie de ts. osos : maladii hiperostozante (ex. spondiloza hiperostozanta, ce se
caracterizeaza prin faptul ca, intre vertebre exista punti osoase) ;
3) tumori osoase ;
4) fenomene osteo-necrotice (ex. necroza aseptica de cap femural, boala ce afecteaza cu
predilectie tinerii barbati) ;
5) inflamatii osoase (osteite) de diferite tipuri : TBC, stafilococica, brucelozica, etc ;
6) artrodeze = fixarea articulatiei de catre ortoped in vederea asigurarii stabilitatii
pacientului.
- de natura capsulara desi este ts. conjunctiv dens (deci face parte din ts. moale), capsula
este incadrata in structuri articulare propriu-zise deoarece are o particularitate evolutiva
patogenica si terapeutica.
capsulita (= inflamarea capsulei articulare) poate duce la o reducere drastica a
mobilitati musculare (capsulita retractila/ umar inghetat) ;
periartrita scapulo-humerala - este cea mai frecventa afectiune a capsulei ; ea
apare la nivelul umerilor, fie in urma unor traumatisme (contuzii, fracturi, subluxatii),
fie in urma unei sinovite (= inflamatie a sinovialei), deci, o putem intalni si in
reumatismele inflamatorii (poliartritele reumatoide sunt cele mai frecvente).
Mijloace terapeutice folosite in tratamentul limitarii amplitudinii de miscare
- acestea sunt in functie de natura leziunii :
I) mijloace pentru combaterea limitarilor de amplitudine date de structuri moi :
1. stretching-ul
2. inhibitia activa musculara (numai pentru muschi)
II) mijloace terapeutice generate de boli articulare (ale capsulei articulare) :
A. mobilizarea
B. manipularea

I. 1. STRETCHING-UL
Stretching-ul muscular:

Stretching-ul este un mijloc eficient de intindere a tesutului conjunctiv contracturat in vederea


recastigarii amplitudinii de miscare.
Stretchingul muscular se adreseaza manevrelor de intindere a muschilor, in special a ts.
conjunctiv din interiorul muschilor si mai putin a ts. contractil (muschiul contine o tesatura foarte
importanta, de natura conjunctiva, atat la exterior (epimisium), cat si la interior (perimisium = pereti
despartitori, endomisium = invelisul fiecarei fibre musculare) ; aceasta tesatura conjunctiva asigura
elasticitatea muschiului luat ca intreg si previne astfel socurile ptr. a nu avea loc rupturi sau dezinsertii
musculare.
Tipuri de stretching muscular :
- balistic, folosit mai mult in sport, pleaca de la ideea gresita ca flexia fortata lombara duce la
relaxarea muschilor lombari ; intinderea, ca atare, duce la realizarea reflexului miotatic insotit
de cresterea tonusului muscular si nu de relaxare.
- dinamic, consta in miscari voluntare articulare pana la limita maxima a amplitudinii.

- activ, reprezentat de miscari voluntare ample maxime, dar cu mentinerea pozitiei finale timp
de 10 15 ; mentinerea finala poate duce , gratie reflexului inhibitiei reciproce, la relaxarea
muschilor antagonisti.
- pasiv - efectuat de kinetoterapeut ; el este cel care efectueaza miscarea pana la limita
maxima a mobilitatii articulare.
- pasiv izometric ; la stretchingul pasiv se adauga 10 de contractie izometrica a muschilor
opozanti (opozitia o face kinetoterapeutul).

Stretching-ul conjunctiv

- pleaca de la premisa cresterii elasticitatii ts. conjunctiv prin manevre de intindere ; fibrele de
colagen au un modul de elasticitate acceptabil.
- toate manevrele de stretching conjunctiv pornesc de la relatia existenta intre forta de intindere si
lungimea sau deformarea tesutului ;
O fibra de colagen, cand este intinsa, parcurge mai multe faze :
A : fibra se intinde usor fara insa a-i creste in mod deosebit lungimea ;
B: faza elastica daca pe parcursul intinderii incetinim tensiunea, fibra revine la lungimea initiala;
C : faza plastica/ deformarea plastica : fibra nu-si mai revine la valoarea initiala daca incetam
intinderea = histerezis ;
daca continuam intinderea (D), rezulta o slabire a firului, iar daca mai continuam putin, ajungem in
faza de falimentare (E). Concluzie : structura de colagen este deformabila ; prin anumite tehnici,
putem obtine o deformare a contracturii conjunctive generatoare de limitare a amplitudinii.
Deformarea plastica = deformarea structurala, prin rearanjarea fibrelor de colagen. S-a
constatat ca deformarea depinde de: intensitatea intinderii, viteza intinderii si temperatura
ambianta.
Cele mai bune rezultate se obtin prin trepiedul terapeutic realizat de : masaj, intindere si
caldura.
In practica clinica, intinderile conjunctive se obtin prin tehnica mobilizarilor pasive (elongatii,
tractiuni) realizate instrumental. Uneori sunt necesare ore/ zile de tractiuni ; tehnica o constituie
scripetoterapia. Nu sunt indicate tractiunile manuale deoarece :
- kinetoterapeutul nu are forta necesara intinderii constante a tesutului ;
- nu putem mobilize un kinetoterapeut ore si zile.
Efectele stretching-ului :
- locale : cresterea mobilitatii articulare ;
- generale se refera la actiunea asupra sistemului muscular :
-> cresterea relaxarii musculare
-> prevenirea leziunilor tendino-musculare
-> imbunatatirea starii psihice
Contraindicatiile stretching-ului:
-

ts. inflamate ;
zone dureroase ;
pe zonele musculare, imediat dupa imobilizare ;
la epileptici ;
la persoanele cu labilitate neuro-vegetativa, in special femei ;
la persoanele in varsta, in special femei cu osteoporoza.

Incidente:
- aparitia starii de durere musculara (= mialgie) ca urmare a acumularii acidului lactic in interiorul
muschiului; in acest caz, indicam administrarea vit. C, bicarbonat de sodium.
- la baza durerii stau si leziunile fibrilare microscopice insotite de acumularea unui hematom
perififibrilar datorat rupturii capilarelor dintre fibre, situatie in care indicam crioterapie, pansament
compresiv, posturarea segmentelor in pozitie procliva.
- exagerarea intinderilor (= over-stretching); sunt personae care gasesc placere in durerea create de
stretching (= maso-stretching).
Stretching-ul este o metoda excelenta, inofensiva, cu conditia aplicarii corecte a procedeului.