1. Legea nr.

16/1996, privind Arhivele Naionale, republicat;

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Constituie izvoare istorice si alcatuiesc Fondul Arhivistic National al Romaniei documentele
create de-a lungul timpului de catre organele de stat, organizatiile publice sau private
economice, sociale, culturale, militare si religioase, de catre persoane fizice autorizate,
profesionisti care isi desfasoara activitatea in baza unei legi speciale si persoane fizice.
Acestor documente statul le asigura protectie speciala, in conditiile prezentei legi.

Art. 2
Prin documente care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei, in sensul prezentei
legi, se intelege: acte oficiale si particulare, diplomatice si consulare, memorii, manuscrise,
proclamatii, chemari, afise, planuri, schite, harti, pelicule cinematografice si alte asemenea
marturii, matrice sigilare, precum si inregistrari foto, video, audio si informatice, cu valoare
istorica, realizate in tara sau de catre creatori romani in strainatate.

Art. 3
(1) Administrarea, supravegherea si protectia speciala a Fondului Arhivistic National al
Romaniei se realizeaza de catre Arhivele Nationale, care se infiinteaza prin hotarare a
Guvernului**) la nivel de directie, in subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Arhivele Nationale isi exercita atributiile prin compartimentele sale specializate si prin
serviciile judetene ale Arhivelor Nationale**).
(3) Protectia speciala a Fondului Arhivistic National al Romaniei se realizeaza in conditii de
pace, potrivit prevederilor prezentei legi, iar in caz de razboi sau de calamitati naturale, de
catre creatori si detinatori, cu sprijinul organelor desemnate cu atributii speciale in asemenea
situatii si cu asistenta de specialitate a Arhivelor Nationale.
------
**) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.376/2009 privind infiintarea, organizarea si
functionarea Arhivelor Nationale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 805
din 25 noiembrie 2009, cu modificarile ulterioare.

Art. 4
Persoanele fizice si persoanele juridice, creatoare si detinatoare de documente care fac parte
din Fondul Arhivistic National al Romaniei, denumite in continuare creatori si detinatori de
documente, raspund de evidenta, inventarierea, selectionarea, pastrarea si folosirea
documentelor in conditiile prevederilor prezentei legi.

Capitolul II - Atributiile Arhivelor Nationale in administrarea si

protectia speciala a Fondului Arhivistic National al Romaniei

Art. 5
Arhivele Nationale acorda asistenta de specialitate si asigura desfasurarea unitara a
operatiunilor arhivistice la nivelul tuturor creatorilor si detinatorilor de documente,
indeplinind urmatoarele atributii:
a) elaboreaza, in conformitate cu prevederile prezentei legi, norme si metodologii de lucru
pentru organizarea si desfasurarea intregii activitati arhivistice, inclusiv pentru clasificarea si
includerea in Fondul Arhivistic National al Romaniei a documentelor prevazute la art. 2, care
se dau publicitatii, dupa caz;
b) controleaza aplicarea prevederilor legislatiei in vigoare pe linia muncii de arhiva si
stabileste masurile ce se impun potrivit legii;
c) preia de la creatorii si detinatorii de arhiva documentele care fac parte din Fondul Arhivistic
National al Romaniei, in conditiile si la termenele prevazute in prezenta lege;
d) asigura evidenta, inventarierea, selectionarea, pastrarea si folosirea documentelor e care le
detine;
e) asigura documentele pe baza de microfilme si alte forme de reproducere adecvate;
f) constituie si dezvolta banca de date a Arhivelor Nationale si reteaua automatizata de
informare si documentare arhivistica, stabileste masuri pentru corelarea tehnica si
metodologica si pentru colaborarea serviciilor de informare si documentare arhivistica si a
compartimentelor similare din cadrul Sistemului national de informare si documentare;
g) elaboreaza si editeaza "Revista Arhivelor" si alte publicatii de specialitate, destinate
informarii si sprijinirii cercetarii stiintifice, precum si punerii in valoare a documentelor care
fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei;
h) asigura, prin Facultatea de Arhivistica si Scoala Nationala de Perfectionare Arhivistica,
pregatirea si specializarea personalului necesar desfasurarii activitatilor arhivistice;
i) la cerere sau din oficiu atesta daca un document face sau nu face parte din Fondul Arhivistic
National al Romaniei;
j) autorizeaza scoaterea temporara peste granita a documentelor care fac parte din Fondul
Arhivistic Natioanl al Romaniei, in scopul expunerii sau documentarii cu ocazia unor
manifestari stiintifice sau culturale internationale;
k) intretine si dezvolta relatii cu organele si institutiile similare din strainatate, in vederea
informarii reciproce in domeniul arhivistic si al schimbului de documente si de reproduceri de
pe acestea; asigura aplicarea conventiilor si acordurilor internationale privind domeniul
arhivistic si participa la congrese, conferinte, reuniuni si consfatuiri arhivistice internationale;
l) asigura aplicarea prevederilor legislatiei in vigoare in realizarea protectiei documentelor
care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei, respectiv in apararea secretului de
stat, paza si conservarea acestor documente, atat in timp de pace, cat si la mobilizare sau
razboi.

Art. 6
In cadrul Arhivelor Nationale functioneaza un consiliu stiintific, format din specialisti ai
Arhivelor Nationale, cercetatori, cadre didactice universitare si specialisti din ministerele
interesate, care analizeaza, dezbate si face propuneri in probleme privind normele si
metodologiile specifice de lucru, publicatiile de specialitate, precum si dezvoltarea intregii
activitati arhivistice. Modul de organizare si functionare, precum si componenta consiliului
stiintific se stabilesc prin regulament de organizare si functionare, aprobat de directorul
Arhivelor Nationale.

Capitolul III - Obligatiile creatorilor si detinatorilor de documente

Sectiunea I - Evidenta documentelor

Art. 7
Creatorii si detinatorii de documente sunt obligati sa inregistreze si sa tina evidenta tuturor
documentelor intrate, a celor intocmite pentru uz intern, precum si a celor iesite, potrivit legii.

Art. 8
(1) Anual, documentele se grupeaza in unitati arhivistice, potrivit problematicii si termenelor
de pastrare stabilite in nomenclatorul documentelor de arhiva, care se intocmeste de catre
fiecare creator pentru documentele proprii.
(2) Nomenclatoarele intocmite de creatori la nivel central se aproba de catre Arhivele
Nationale, iar cele ale celorlalti creatori, de catre serviciile judetene ale Arhivelor Nationale,
potrivit anexei nr. 1.

Art. 9
(1) Documentele se depun la depozitul arhivei creatorilor de documente in al doilea an de la
constituire, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-primire, intocmite potrivit
anexelor nr. 2 si 3.
(2) Evidenta tuturor intrarilor si iesirilor de unitati arhivistice din depozit se tine pe baza unui
registru, potrivit anexei nr. 4.
(3) Scoaterea documentelor din evidenta arhivei se face numai cu aprobarea conducerii
creatorilor sau detinatorilor de documente si cu avizul Arhivelor Nationale sau al serviciilor
judetene ale Arhivelor Nationale, dupa caz, in functie de creatorii la nivel central sau local, in
urma selectionarii, transferului in alt depozit de arhiva sau ca urmare a distrugerii provocate
de calamitati naturale ori de un eveniment exterior imprevizibil si de neinlaturat.

Sectiunea II - Selectionarea documentelor

Art. 10
(1) In cadrul Arhivelor Nationale functioneaza comisia centrala de selectionare a
documentelor, care coordoneaza activitatea de selectionare a documentelor intocmite si
detinute de creatorii la nivel central, iar in cadrul serviciilor judetene ale Arhivelor Nationale
functioneaza cate o comisie de selectionare a documentelor, care coordoneaza activitatea de
selectionare a documentelor intocmite si detinute de ceilalti creatori.
(2) Modul de organizare si atributiile comisiilor prevazute la alin. (1) se stabilesc prin norme
privind activitatea arhivistica, aprobate de directorul Arhivelor Nationale.

Art. 11
(1) In cadrul fiecarei unitati creatoare si detinatoare de documente functioneaza cate o comisie
de selectionare, numita prin decizia sau ordinul conducatorului unitatii respective, fiind
compusa din: un presedinte, un secretar si un numar impar de membri numiti din randul
specialistilor proprii. Aceasta comisie se intruneste anual sau ori de cate ori este necesar,
pentru a analiza fiecare unitate arhivistica in parte, stabilindu-i valoarea practica sau istorica;
hotararea luata se consemneaza intr-un proces-verbal, intocmit potrivit anexei nr. 5.
(2) Procesul-verbal de selectionare, insotit de inventarele documentelor propuse spre
eliminare ca fiind lipsite de valoare, precum si de inventarele documentelor ce se pastreaza
permanent, se inainteaza spre aprobare Comisiei centrale de selectionare, in cazul creatorilor
si detinatorilor de documente la nivel central, sau comisiilor din cadrul serviciilor judetene ale
Arhivelor Nationale, in cazul celorlalti creatori si detinatori de documente.
(3) Documentele se scot din evidentele arhivelor si se pot elimina numai in baza proceselor-
verbale ale comisiilor prevazute la alin. (2).
(4) In cazul administratorului unic, acesta poarta raspunderea pentru selectionarea
documentelor ce urmeaza a fi arhivate.

Sectiunea III - Pastrarea documentelor

Art. 12
(1) Creatorii si detinatorii de documente sunt obligati sa pastreze documentele create sau
detinute in conditii corespunzatoare, asigurandu-le impotriva distrugerii, degradarii,
sustragerii ori comercializarii in alte conditii decat cele prevazute de lege.

(2) Persoanele juridice creatoare si detinatoare de documente sunt obligate sa le pastreze in

spatii special amenajate pentru arhiva. Noile constructii ale creatorilor si detinatorilor de
arhiva vor fi avizate de catre Arhivele Nationale sau serviciile judetene ale Arhivelor
Nationale, dupa caz, numai daca au spatii prevazute pentru pastrarea documentelor.

(3) Arhivele Nationale si serviciile judetene ale Arhivelor Nationale pot prelungi termenul de
pastrare a documentelor la detinatori pana la asigurarea spatiilor necesare preluarii lor.
(4) Depozitele de arhiva vor fi dotate, in functie de formatul si de suportul documentelor, cu
mijloace adecvate de pastrare si de protejare a acestora, precum si cu mijloace, instalatii si
sisteme de prevenire si stingere a incendiilor.
(5) Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului poate prelua toate sau o parte din
documentele aflate in arhiva societatilor reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, la care detine cel putin 50% plus o actiune din capitalul
social.

Sectiunea IV - Depunerea documentelor la Arhivele Nationale

Art. 13
(1) Persoanele juridice creatoare si detinatoare de documente depun spre pastrare permanenta
la Arhivele Nationale si la serviciile judetene ale Arhivelor Nationale, dupa cum urmeaza:
a) documentele fotografice, precum si peliculele cinematografice, dupa 20 de ani de la crearea
lor;
b) documentele scrise, cu exceptia actelor de stare civila si a documentelor tehnice, dupa 30
de ani de la crearea lor;
c) documentele tehnice, dupa 50 de ani de la crearea lor;
d) actele de stare civila, dupa 100 de ani de la intocmirea lor;
e) matricele sigilare confectionate din metal, avand inscrise toate insemnele legale si
denumirea comleta a unitatii, dupa scoaterea lor din uz.
(2) Documentele create si detinute de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului pot
fi duse spre pastrare permanenta la Arhivele Nationale din momentul in care, prin ordin al
presedintelui Autoritatii pentru Administrarea Activelor Statului, se constata ca nu mai sunt
necesare pentru desfasurarea activitatii curente.

Art. 14
(1) Creatorii si detinatorii de arhiva pot detine documente care fac parte din Fondul Arhivistic
National al Romaniei si dupa expirarea termenului de depunere, daca sunt necesare in
desfasurarea activitatii lor, pe baza aprobarii directorului Arhivelor Nationale, in cazul
creatorilor si detinatorilor la nivel central, si a sefilor serviciilor judetene ale Arhivelor
Nationale, pentru ceilalti creatori si detinatori, in conditiile respectarii prevederilor prezentei
legi.
(2) Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Roman de
Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, alte organe cu
atributii in domeniul sigurantei nationale, precum si Academia Romana isi pastreaza
documentele proprii in conditiile prezentei legi si dupa expirarea termenelor prevazute la art.
13.

Art. 15
(1) Organizatiile particulare si persoanele fizice care detin documente din Fondul Arhivistic
National al Romaniei le pot depune la Arhivele Nationale sub forma de custodie sau donatie,
scutite de taxe si impozite.
(2) Detinatorul care doreste sa vanda documente care fac parte din Fondul Arhivistic National
al Romaniei este obligat sa comunice aceasta Arhivelor Nationale sau, dupa caz, serviciilor
judetene ale Arhivelor Nationale, care au prioritate la cumpararea oricaror documente care fac
parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei si care trebuie sa se pronunte in termen de
60 de zile de la data inregistrarii comunicarii.

Art. 16
Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase
privind drepturile individuale ale cetatenilor, vor fi pastrate de catre creatorii si detinatorii de
documente.

Art. 17
Creatorii si detinatorii de documente, prevazuti la art. 14 si 15, sunt obligati sa depuna la
Arhivele Nationale sau la serviciile judetene ale Arhivelor Nationale, dupa caz, cate un
exemplar al inventarelor documentelor permanente pe care le detin, la expirarea termenelor de
depunere a acestora.

Art. 18
(1) In cazul declararii falimentului, in conditiile legii, a unui creator de documente, fara ca
activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul
prevederilor art. 2, se preiau de Arhivele Nationale sau de serviciile judetene/Serviciul
Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, iar documentele cu valoare practica, in
baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de
cotizare la asigurarile sociale ale cetatenilor, se predau, pe baza de contract, operatorilor
economici autorizati in prestarea de servicii arhivistice.
(2) In cazul incetarii, in conditiile legii, a activitatii unei persoane fizice autorizate sau a
activitatii unui profesionist care isi desfasoara activitatea in baza unei legi speciale, care sunt
creatori de documente, sau in cazul in care acestia solicita, in mod expres, preluarea arhivei
deja create, documentele care alcatuiesc arhiva se pot prelua de catre persoana fizica asociata,
de catre profesionistul asociat sau de catre organizatia profesionala din care acestia fac parte,
la solicitarea expresa a acestora.
(3) Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase
privind drepturile cetatenilor referitoare la stagiile de cotizare in sistemul unitar de pensii
publice, aflate la casele teritoriale de pensii, se predau cu prioritate, pe baza de contract,
operatorilor economici autorizati in prestarea de servicii arhivistice, la cererea acestora.
(4) In cazul persoanelor juridice pentru care s-a declarat falimentul, finantarea transferului
arhivei catre un operator economic autorizat sa presteze servicii arhivistice se va face, cu
prioritate, de catre lichidator, din fondul de lichidare, in conditiile art. 4 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, dupa caz, din
averea debitorului.
(5) In vederea realizarii activitatilor prevazute la alin. (1)-(4) se instituie obligatia notificarii
Arhivelor Nationale sau, dupa caz, a serviciilor judetene/Serviciului Municipiului Bucuresti
ale/al Arhivelor Nationale, dupa cum urmeaza:
a) de catre lichidatori: cu privire la deschiderea procedurii insolventei unui creator sau
detinator de documente si, in termen de 15 zile de la incheierea contractelor prevazute la alin.
(1), cu privire la datele de identificare ale operatorilor economici autorizati in prestarea de
servicii arhivistice carora le-au fost predate spre pastrare si administrare documentele
creatorilor dizolvati;
b) de catre operatorii economici prevazuti la lit. a), cu respectarea termenului de 15 zile de la
incheierea contractelor prevazute la alin. (1) cu privire la documentele preluate in baza
contractelor prevazute la alin. (1);
c) de catre persoane fizice sau juridice, inclusiv casele teritoriale de pensii, ce au in pastrare
sau custodie arhivele creatorilor de documente desfiintati cu privire la predarea arhivei si, in
termen de 15 zile de la incheierea contractelor prevazute la alin. (1), cu privire la datele de
identificare ale operatorilor economici autorizati in prestarea de servicii arhivistice carora le-
au fost predate spre pastrare si administrare documentele creatorilor dizolvati.
(6) In scopul informarii publice se instituie obligatia de a publica informatii relevante privind
situatia documentelor preluate de la creatorii dizolvati, astfel:
a) pentru operatorii economici prevazuti la alin. (1), prin orice mijloace accesibile publicului;
b) pentru Arhivele Nationale, ca urmare a notificarii prevazute la alin. (5), prin pagina proprie
de internet.

Art. 19
(1) Operatorii economici pot presta servicii de pastrare, conservare, restaurare, legatorie,
prelucrare arhivistica si utilizare a documentelor cu valoare practica pe care le detin, denumite
in continuare servicii arhivistice, numai dupa obtinerea autorizatiei de functionare din partea
Arhivelor Nationale sau a serviciilor judetene/Serviciului Municipiului Bucuresti ale/al
Arhivelor Nationale, dupa caz.
(2) Autorizatia de functionare se elibereaza, contra cost, conform prevederilor legale, pentru
unul sau mai multe servicii arhivistice, daca sunt indeplinite cumulativ conditiile referitoare
la:
a) competenta profesionala - operatorul economic dispune de personal angajat cu contract de
munca, avand pregatirea profesionala necesara prestarii serviciilor arhivistice;
b) baza materiala - operatorul economic dispune de resurse materiale suficiente, precum:
echipamente, spatii, dotari pentru personal in vederea inceperii si desfasurarii activitatilor
prevazute la alin. (1);
c) existenta unor reglementari interne de practica arhivistica, in conformitate cu prevederile
legii.
(3) Autorizatia de functionare se elibereaza pentru o perioada de 3 ani si poate fi reinnoita
pentru aceeasi perioada.
(4) Autorizatia de functionare se reinnoieste obligatoriu, inainte de implinirea perioadei
prevazute la alin. (3), in cazul schimbarii sediului principal, fuziunii sau divizarii operatorului
economic autorizat sa presteze servicii arhivistice.
(5) Pentru reinnoirea autorizatiei de functionare, operatorul economic autorizat sa presteze
servicii arhivistice depune la Arhivele Nationale sau la serviciile judetene/Serviciul
Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, dupa caz, documentatia actualizata care
face dovada indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (2).

Art. 20
(1) Autorizatia de functionare se suspenda de Arhivele Nationale sau de serviciile
judetene/Serviciul Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, dupa caz, pentru o
perioada care nu va putea depasi 3 luni, in urmatoarele situatii:
a) cand se constata ca operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice nu mai
indeplineste conditiile care au stat la baza eliberarii acesteia, conform art. 19 alin. (2);
b) cand operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice desfasoara alte servicii
arhivistice decat cele pentru care s-a eliberat autorizatia de functionare;
c) cand operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice a fost sanctionat
contraventional de cel putin 3 ori intr-un an, pentru fapte prevazute de prezenta lege.
(2) Suspendarea autorizatiei de functionare intra in vigoare in termen de 5 zile de la data
notificarii de catre Arhivele Nationale sau serviciile judetene/Serviciul Municipiului Bucuresti
ale/al Arhivelor Nationale, dupa caz.
(3) Suspendarea autorizatiei de functionare consta in interzicerea dreptului operatorului
economic care presteaza servicii arhivistice de a incheia contracte privind prestarea de servicii
arhivistice. Pe perioada suspendarii si pana la data stabilita in notificarea prevazuta la alin.
(2), operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice are obligatia de a dispune
masurile necesare pentru inlaturarea sau incetarea situatiilor care au stat la baza suspendarii.
(4) Contractele prevazute la alin. (3), incheiate pe perioada suspendarii, sunt lovite de nulitate
absoluta.

Art. 21
(1) Autorizatia de functionare se retrage de catre Arhivele Nationale sau de catre serviciile
judetene/Serviciul Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, dupa caz, in urmatoarele
situatii:
a) la cererea operatorului economic autorizat sa presteze servicii arhivistice;
b) cand operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice a furnizat documente
continand informatii eronate cu ocazia solicitarii eliberarii/reinnoirii autorizatiei de
functionare;
c) cand, la implinirea perioadei de suspendare a autorizatiei de functionare dispuse potrivit art.
20 alin. (1) lit. a), operatorul economic nu indeplineste conditiile care au stat la baza eliberarii
acesteia;
d) cand operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice nu respecta interdictia
stabilita la art. 20 alin. (3) sau nu isi indeplineste obligatiile ce ii revin pana la data stabilita in
notificarea comunicata de Arhivele Nationale sau de serviciile judetene/Serviciul
Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, dupa caz;
e) in cazul suspendarii autorizatiei de functionare, de doua ori intr-un interval de un an;
f) cand operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice nu a desfasurat servicii
arhivistice timp de 2 ani de la data eliberarii autorizatiei de functionare.

(2) Autorizatia de functionare se retrage:

a) de la data solicitata de operatorul economic autorizat sa presteze servicii arhivistice;
b) in termen de 30 de zile de la data notificarii de catre Arhivele Nationale sau de catre
serviciile judetene/Serviciul Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, dua caz, in
situatiile prevazute la alin. (1) lit. b)-f).
Art. 22
(1) Contractele avand ca obiect prestarea de servicii arhivistice trebuie sa contina clauze
exprese referitoare la transferul documentelor preluate de operatorul economic autorizat sa
presteze servicii arhivistice, in cazul incetarii activitatii acestuia, catre un alt operator
economic autorizat sa presteze servicii arhivistice.
(2) Contractele incheiate cu nerespectarea obligatiei prevazute la alin. (1) sunt lovite de
nulitate absoluta.

Art. 23
Procedura de notificare si continutul notificarii prevazute la art. 18 alin. (5), datele care se
introduc in registrul prevazut la art. 25 alin. (1) si conditiile privind gestionarea acestuia,
precum si procedurile de eliberare, reinnoire, suspendare sau retragere a autorizatiei se
stabilesc prin norme metodologice, aprobate prin ordin al ministrului afacerilor interne*), care
se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
--------
*) A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 137/2013 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind aplicarea unor dispozitii ale Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996,
publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 619 din 4 octombrie 2013.

Art. 24
(1) Creatorii si/sau detinatorii de documente, persoane juridice, care isi schimba regimul de
proprietate sau isi modifica obiectul de activitate, precum si noii detinatori care preiau
patrimoniul au obligatia sa dispuna masuri pentru pastrarea, conservarea si evidenta arhivei,
in conditiile prevazute de lege.
(2) Creatorii si/sau detinatorii de documente prevazuti la alin. (1), precum si operatorii
economici autorizati in prestarea de servicii arhivistice sunt obligati sa ia masuri impotriva
distrugerii, degradarii, sustragerii ori comercializarii fara drept a documentelor din arhiva.
(3) Depozitarea documentelor prevazute la alin. (2) se face in spatii si in conditii
corespunzatoare, avizate de Arhivele Nationale sau de serviciile judetene/Serviciul
Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, dupa caz.
(4) Carnetele de munca se predau titularilor de drept ori succesorilor legali ai acestora, dupa
caz.

Art. 25
(1) Arhivele Nationale asigura evidenta generala a operatorilor economici autorizati sa
presteze servicii arhivistice, prin Registrul operatorilor economici prestatori de servicii
arhivistice.
(2) Registrul prevazut la alin. (1) are caracter de document public. Accesul persoanelor la
aceste informatii se realizeaza cu respectarea termenelor si procedurilor prevazute de
reglementarile legale privind liberul acces la informatiile de interes public.

Art. 26
(1) Prin exceptie de la prevederile prezentei legi, birourile notariale, camerele notarilor publici
si Uniunea Nationala a Notarilor Publici din Romania, dupa caz, sunt singurele entitati care
detin, administreaza, conserva si protejeaza arhivele notariale. Aceste entitati isi exercita
atributiile prevazute de prezentul alineat, fara indeplinirea vreunei conditii prealabile de
autorizare.
(2) Birourile notariale, camerele notarilor publici si Uniunea Nationala a Notarilor Publici,
dupa caz, pot detine, administra, conserva si proteja si alte arhive decat cele notariale, cu
indeplinirea tuturor conditiilor prevazute de prezenta lege.

Art. 27
Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei o data intrate, potrivit
legii, in depozitele Arhivelor Nationale si/sau ale serviciilor judetene ale Arhivelor Nationale,
nu mai pot fi retrase din administrarea acestora, cu exceptia celor predate in custodie.

Capitolul IV - Folosirea documentelor care fac parte din Fondul

Arhivistic National al Romaniei

Art. 28
(1) Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei pot fi folosite
pentru: cercetare stiintifica, rezolvarea unor lucrari administrative, informari, actiuni
educative, elaborarea de publicatii si eliberarea de copii, extrase si cerificate.
(2) Documentele care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei pot fi consultate,
la cerere, de catre cetateni romani si straini, dupa 30 de ani de la crearea lor. Pentru
documentele la care nu s-a implinit acest termen, cercetarea se poate face numai cu aprobarea
conducerii unitatii creatoare sau detinatoare.
(3) Documentele de valoare deosebita nu se expun public, in original, ci sub forma de
reproduceri.

Art. 29
(1) Creatorii ori detinatorii de documente sau, dupa caz, succesorii in drepturi ai acestora sunt
obligati sa elibereze, potrivit legii, la cererea persoanelor fizice si a persoanelor juridice,
certificate, adeverinte, copii si extrase de pe documentele pe care le creeaza ori le detin,
inclusiv de pe cele pentru care nu s-a implinit termenul prevazut la art. 13, daca acestea se
refera la drepturi care il privesc pe solicitant.
(2) Serviciile prestate de catre Arhivele Nationale pentru rezolvarea solicitarilor persoanelor
fizice si ale persoanelor juridice se efectueaza, contra cost, in conditiile prevazute de lege.
(3) Serviciile arhivistice prestate in conditiile alin. (1) de catre operatorii economici autorizati
in prestarea de servicii arhivistice se efectueaza contra cost, pe baza unor tarife ale caror
limite maxime sunt stabilite de Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa din Romania,
cu avizul Arhivelor Nationale.

Art. 30
(1) Documentele a caror cercetare poate afecta interesele nationale, drepturile si libertatile
cetatenilor, prin datele si informatiile pe care le contin, sau cele a caror integritate fizica este
in pericol nu se dau in cercetare.
(2) Fac parte din aceasta categorie documentele care:
a) privesc siguranta, integritatea teritoriala si independenta statului roman, potrivit
prevederilor constitutionale si ale legislatiei in vigoare;
b) pot leza drepturile si libertatile individuale ale cetateanului;
c) sunt intr-o stare necorespunzatoare de conservare, situatie stabilita de comisia de
specialitate si consemnata intr-un proces-verbal;
d) nu sunt prelucrate arhivistic.
(3) Stabilirea documentelor respective se face de catre detinatorul legal al acestora, potrivit
anexei nr. 6.
 Capitolul V - Personalul arhivelor

Art. 31
(1) Creatorii si detinatorii de documente, prevazuti la art. 2, persoane juridice, au obligatia de
a infiinta compartimente de arhiva sau de a desemna persoane responsabile cu probleme de
arhiva, in functie de valoarea si cantitatea acestora.
(2) Desemnarea personalului insarcinat cu activitatea de arhiva, structura si competenta
acestor compartimente de arhiva vor fi stabilite de catre conducerea unitatii creatoare si
detinatoare de documente, cu avizul Arhivelor Nationale sau, dupa caz, al serviciilor judetene
ale Arhivelor Nationale.

Art. 32
Formarea, atestarea si perfectionarea personalului de specialitate din Arhivele Nationale, cat si
din celelalte unitati creatoare si detinatoare de documente de arhiva se realizeaza prin
Facultatea de Arhivistica si prin Scoala Nationala de Perfectionare Arhivistica.

Art. 33
Personalul de specialitate din cadrul Arhivelor Nationale va fi dimensionat in functie de
calitatea si specificul materialului documentar aflat in administrare si face parte din categoria
functionarilor publici.

Capitolul VI - Raspunderi si sanctiuni

Art. 34
Nerespectarea dispozitiilor prezentei legi atrage, dupa caz, raspunderea contraventionala,
civila sau penala.

Art. 35
(1) Scoaterea peste granita fara drept, a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic
National al Romaniei, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 5 ani
sau cu amenda.
(2) Instrainarea, fara drept, a documentelor prevazute la alin. (1) catre persoane fizice sau
juridice straine constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
(3) Tentativa se pedepseste.

Art. 36
Constituie contraventii la prevederile prezentei legi urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite
in astfel de conditii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:
a) neinventarierea documentelor sau neintocmirea de catre creatorii acestora, persoane
juridice, a nomenclatoarelor arhivistice pentru documentele proprii, potrivit art. 8 alin. (2);
b) nepredarea de catre compartimentele unitatii creatoare, la arhiva proprie, a documentelor
cu termen de pastrare permanent, pe baza de inventar si proces-verbal de predareprimire,
conform prevederilor art. 9;
c) neselectionarea documentelor create si detinute de catre persoane juridice, la termenele
prevazute in nomenclatorul propriu, de catre comisia de selectionare a documentelor, in
conditiile prevazute la art. 11;
d) neasigurarea conditiilor corespunzatoare de pastrare si protejare a documentelor create si
detinute de catre creatorii si detinatorii de arhiva, persoane juridice sau ersoane fizice,
potrivit art. 12;
e) nepredarea, la Arhivele Nationale si, dupa caz, la serviciile judetene ale Arhivelor
Nationale, a documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National al Romaniei de catre
creatorii si detinatorii de documente de arhiva, la expirarea termenelor prevazute la art. 13;
f) oferta de vanzare sau vanzarea documentelor care fac parte din Fondul Arhivistic National
al Romaniei de catre persoane fizice sau persoane juridice, fara respectarea prioritatii
Arhivelor Nationale de a le cumpara, potrivit prevederilor art. 15 alin. (2);
g) nedepunerea la Arhivele Nationale sau la serviciile judetene ale Arhivelor Nationale, dupa
caz, de catre creatorii si detinatorii de documente de arhiva, a inventarelor pe care le detin la
expirarea termenelor de depunere, in conditiile prevazute la art. 17;
h) nerespectarea obligatiilor prevazute la art. 18 alin. (4) si alin. (5) lit. a), art. 19 alin.
(1) si (4), art. 24 si art. 29 alin. (1), precum si practicarea de servicii arhivistice cu depasirea
limitelor maxime stabilite potrivit art. 29 alin. (3);
i) nerespectarea de catre toti creatorii si detinatorii de documente a conditiilor de pastrare,
conservare, punere in valoare, publicitate, precum si a celor de acces la documente, in
conditiile legii.

Art. 37
(1) Contraventiile prevazute la art. 36 se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei la 25.000 lei.
(2) Amenda se aplica si persoanei juridice.
(3) In cazul contraventiilor prevazute la art. 36 lit. f), Arhivele Nationale pot solicita instantei
judecatoresti anularea actului de vanzare, chiar si dupa expirarea termenului de prescriptie a
raspunderii contraventionale, in conditiile legii civile.

Art. 38
Constatarea contraventiilor prevazute la art. 36 si aplicarea sanctiunilor se fac de catre
imputernicitii Arhivelor Nationale si, dupa caz, ai serviciilor judetene ale Arhivelor
Nationale.

Art. 39
Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei se poate face plangere, in termen de
15 zile de la comunicare, la judecatoria in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia.

Art. 40
Contraventiilor prevazute in prezenta lege le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Capitolul VII - Dispozitii finale si tranzitorii

Art. 41
Creatorii si/sau detinatorii de documente sunt obligati sa comunice in scris, in termen de 30 de
zile, Arhivelor Nationale sau, dupa caz, serviciilor judetene ale Arhivelor Nationale,
documentele care le atesta infiintarea, reorganizarea sau desfiintarea, in conditiile legii,
precum si masurile dispuse in vederea arhivarii documentelor create sau detinute de acestia.

Art. 42
Denumirile Directia Generala a Arhivelor Statului si Arhivele Statului, folosite in actele
normative in vigoare, se inlocuiesc cu denumirea Arhivele Nationale.

Art. 43
Dispozitiile din prezenta lege referitoare la serviciile judetene ale Arhivelor Nationale se
aplica, in mod corespunzator, si Serviciului Municipiului Bucuresti al Arhivelor Nationale.

Art. 44
Anexele nr. 1-6 fac parte integranta din prezenta lege.

Art. 45
Decretul nr. 472/1971 privind Fondul Arhivistic National al Republicii Socialiste Romania, cu
modificarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare prevederilor prezentei legi se
abroga.

Anexa nr. 1

Aprob,
Presedintele Consiliului de administratie
(director)
.........................

Se confirma,
Directorul Arhivelor Nationale
(Seful Serviciului Judetean ................ al Arhivelor Nationale)

NOMENCLATORUL ARHIVISTIC NATIONAL aprobat prin Ordinul (Decizia) nr. ..........

din ................

Directia Serviciile Denumirea dosarului (continutul pe scurt al problemelor la care se refera)

Termenul de pastrare Observatii
Directia secretariat si administrativa A. Serviciul secretariat 1. ...................... Permanent
2. .................... 10 ani
3. ..................... 5 ani
B. Serviciul administrativ 1. .......................... Permanent
2. ........................ 10 ani
3. ....................... 5 ani

Anexa nr. 2

....................................
(denumirea creatorului)

...................................
(denumirea compartimentului)
INVENTARUL PE ANUL ..........
pentru documentele care se pastreaza permanent sau temporar

Nr. crt. Indicativul dosarului dupa nomenclator Continutul pe scurt al dosarului, registrului
etc. Datele extreme Numarul filelor Observatii

Prezentul inventar format din ............ file contine ........... dosare, registre, condici, cartoteci
etc.
Numerele .................. au fost lasate la ................................., nefiind incheiate.
La preluare au lipsit dosarele de la nr. .................
Astazi, .........................., s-au preluat ......... dosare.

Am predat, Am primit,
.................. .....................

Format A4

Anexa nr. 3

Institutia .................................................................
(regie autonoma, societate reglementata de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare)

PROCES-VERBAL
de predare-primire a documentelor

Astazi, ........................., subsemnatii, ........................................................................, delegati ai

compartimentului ..............................................., si .................................................., arhivarul
institutiei ......................................................, am procedat primul la predarea si al doilea la
preluarea documentelor create in perioada ............................. de catre serviciul mentionat, in
cantitate de ............ dosare.
Predarea-primirea s-a facut pe baza inventarelor anexate, cuprinzand ................ pagini
dactilografiate, conform dispozitiilor legale.

Am predat, Am primit,
............................ ............................

Anexa nr. 4

REGISTRU DE EVIDENTA
a intrarilor-iesirilor unitatilor arhivistice

Nr. crt. Preluari/Data Denumirea compartimentului Datele extreme ale documentelor Numarul
de dosare Iesiri din arhiva
Dupa inventar Primite efectiv
1234567
 Anexa nr. 5

................................................
(denumirea creatorului)

....................................................
(sediul)

PROCES-VERBAL Nr. .................

Comisia de selectionare, numita prin Ordinul nr. ......... din ..................., selectionand in
sedintele din ......................... documentele din anii*) ......................., avizeaza ca dosarele din
inventarele anexate sa fie inlaturate ca nefolositoare, expirandu-le termenele de pastrare
prevazute in nomenclatorul unitatii.

Presedinte,
............................
(numele si prenumele)

Semnatura
...........................

Membri,
...............................
(numele si prenumele)

Semnatura
.......................................
.......................................
...........................................

Secretar,
..................................
(numele si prenumele)

Semnatura
............................

Format A5

-----------
*) Anii extremi

Anexa nr. 6 - LISTA termenelor dupa care pot fi date in cercetare

documentele privind interesele nationale, drepturile si libertatile
cetatenilor
 documentele medicale, dupa 100 de ani de la crearea lor;
registrele de stare civila, dupa 100 de ani de la crearea lor;
dosarele personale, dupa 75 de ani de la crearea lor;
documentele privind viata privata a unei persoane, dupa 40 de ani de la moartra acesteia;
documentele referitoare la siguranta si integritatea nationala, dupa 100 de ani de la crearea
lor;
documentele privind afacerile criminale, dupa 90 de ani de la crearea lor;
documentele privind politica externa, dupa 50 de ani de la crearea lor;
documente ale societatilor cu capital privat reglementate de Legea nr. 31/1990, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare, dupa 50 de ani de la crearea lor;
documentele fiscale, dupa 50 de ani de la creare;
documentele notariale si judiciare, dupa 90 de ani de la crearea lor.

NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II-IV din Legea nr. 138/2013, care nu au fost incorporate
in forma republicata a Legii nr. 16/1996 si care se aplica in continuare ca dispozitii proprii ale
legii nr. 138/2013:
"Art. II
(1) Operatorii economici care, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, presteaza servicii
arhivistice au obligatia ca in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi*) sa
solicite eliberarea autorizatiei de functionare, in conditiile Legii nr. 16/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege.
(2) Operatorii economici prestatori de servicii arhivistice care, la data implinirii termenului
prevazut la alin. (1), nu indeplinesc conditiile stabilite de Legea nr. 16/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si cu cele audse prin prezenta lege, isi inceteaza activitatea in
domeniul serviciilor arhivistice.
(3) Sanctiunea prevazuta la art. 18^4 alin. (2)**) din Legea nr. 16/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, opereaza si in cazul
contractelor incheiate anterior intrarii in vigoare a prezentei legi*), daca la data implinirii
termenului prevazut la alin. (1) nu respecta prevederile Legii nr. 16/1996, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege.
-------
*) Legea nr. 138/2013 a intrat in vigoare la data de 10 mai 2013.
**) Devenit art. 22 alin. (2) in forma republicata a Legii nr. 16/1996, prin renumerotare.

Art. III
Arhivele create de catre persoanele prevazute la art. 1 din Legea nr. 16/1996, cu modificarile
si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege, si preluate in custodie
de catre persoane juridice, pe baza acordului Arhivelor Natioanle, pana la data intrarii in
vigoare a prezentei legi, raman in custodia acelor persoane juridice.

Art. IV
(1) In cazul creatorilor de documente desfiintati la data intrarii in vigoare a prezentei legi*) si
a caror arhiva exista, documentele cu valoare istorica in sensul prevederilor art. 2 din Legea
nr. 16/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta
 lege se preiau de catre Arhivele Nationale sau de catre serviciile judetene/Serviciul
Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, dupa caz, iar documentele cu valoare
practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind repturile referitoare la
stagiile de cotizare la asigurarile sociale ale cetatenilor, se predau, pe baza de contract,
operatorilor economici autorizati in prestarea de servicii arhivistice.
(2) In cazul creatorilor de documente desfiintti la data intrarii in vigoare a prezentei legi*), ale
caror documente se afla in pastrare sau in custodie la persoane fizice sau juridice, inclusiv la
casele teritoriale de pensii, finantarea transferului arhivei catre un operator economic autorizat
sa presteze servicii arhivistice se va face din bugetul operatorului autorizat de servicii
arhivistice.
(3) Pentru situatia prevazuta la alin. (1), prevederile art. 18 alin. (5) si (6) din Legea nr.
16/1996, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cu cele aduse prin prezenta lege,
se aplica in mod corespunzator."

Lege nr. 223/2002 - pentru aprobarea Ordonanei Guvernului nr. 33/2002

privind reglementarea eliberrii certificatelor i adeverinelor de ctre autoritile
publice centrale i locale 29 aprilie 2002 Monitorul Oficial 290/2002
n temeiul prevederilor art. 107 din Constituia Romniei i ale art. 1 pct. IV.6 din
Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonane,
Guvernul Romnieiadopt prezenta ordonan.
Art. 1
Autoritile publice centrale i locale elibereaz certificate i adeverine numai n
cazurile n care situaiile sau datele a cror confirmare se cere rezult din
documentele deinute de acestea.
Art. 2
(1)Prin certificat n sensul prezentei ordonane se nelege documentul prin care se
confirm exactitatea sau realitatea unui fapt ori se atest o anumit calitate n
vederea valorificrii anumitor drepturi de ctre persoana care solicit eliberarea
acestuia.
(2)Prin adeverin n sensul prezentei ordonane se nelege documentul prin care
se atest un drept sau un fapt.
Art. 3
(1)Certificatele i adeverinele se elibereaz numai la cererea scris a persoanei sau
a persoanelor ndreptite ori a mandatarului acestora i numai n situaia n care
confirmarea, respectiv atestarea dreptului sau faptului, le privesc n mod direct.
(2)n cazurile n care reglementrile legale n vigoare permit eliberarea
certificatelor i a adeverinelor fr prezentarea cererii scrise, eliberarea acestora se
face ca atare.
(3)Certificatele i adeverinele pot fi eliberate i mandatarului persoanei sau
persoanelor ndreptite.
Art. 4
(1)Autoritile publice centrale i locale care elibereaz certificate i adeverine vor
reine copii de pe documentele eliberate.
(2) Certificatele i adeverinele se semneaz de ctre conductorul autoritii
publice centrale sau locale ori de ctre mputerniciii acestuia, se nregistreaz i se
dateaz, dup care se aplic tampila instituiei.
OG 33 2002 actualizat prin:
Lege nr. 223/2002 - pentru aprobarea Ordonanei Guvernului nr. 33/2002 privind
reglementarea eliberrii certificatelor i adeverinelor de ctre autoritile publice
centrale i locale din 23 aprilie 2002, Monitorul Oficial 290/2002 ;
Art. 5
Certificatele i adeverinele eliberate vor conine, n mod obligatoriu, pe lng
situaiile sau datele a cror confirmare sau atestare se solicit, i menionarea
documentului din care rezult acestea.
Art. 6
n cazul n care eliberarea certificatelor i a adeverinelor este supus plii
anticipate a unor taxe stabilite prin reglementri legale, n cuprinsul acestora se va
face meniune cu privire la sumele ncasate, precum i la modalitatea de plat.
Art. 7
Nerespectarea prevederilor prezentei ordonane de ctre persoanele abilitate s
semneze certificate sau adeverine atrage rspunderea disciplinar,
contravenional, material, civil sau penal, dup caz, conform dispoziiilor
legale n vigoare.
Art. 8
Pe data intrrii n vigoare a prezentei ordonane se abrog Decretul Consiliului de
Stat nr. 86/1950 referitor la reglementarea eliberrii certificatelor, publicat n
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 32 din 1 aprilie 1950.

Detalii: http://legeaz.net/text-integral/og-33-2002-eliberare-certificate-adeverinte

Titlul I - Dispozitii generale

Capitolul I - Domeniul de aplicare

Art. 1
(1) Prezentul cod reglementeaza domeniul raporturilor de munca, modul in care se efectueaza
controlul aplicarii reglementarilor din domeniul raporturilor de munca, precum si jurisdictia
muncii.
(2) Prezentul cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale, numai in
masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii.

Art. 2
Dispozitiile cuprinse in prezentul cod se aplica:
a) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca, care presteaza munca in
Romania;
b) cetatenilor romani incadrati cu contract individual de munca si care presteaza activitatea in
strainatate, in baza unor contracte incheiate cu un angajator roman, cu exceptia cazului in care
legislatia statului pe al carui teritoriu se executa contractul individual de munca este mai
favorabila;
c) cetatenilor straini sau apatrizi incadrati cu contract individual de munca, care presteaza
munca pentru un angajator roman pe teritoriul Romaniei;
d) persoanelor care au dobandit statutul de refugiat si se incadreaza cu contract individual de
munca pe teritoriul Romaniei, in conditiile legii;
e) ucenicilor care presteaza munca in baza unui contract de ucenicie la locul de munca;
f) angajatorilor, persoane fizice si juridice;
g) organizatiilor sindicale si patronale.

Capitolul II - Principii fundamentale

Art. 3
(1) Libertatea muncii este garantata prin Constitutie. Dreptul la munca nu poate fi ingradit.
(2) Orice persoana este libera in alegerea locului de munca si a profesiei, meseriei sau
activitatii pe care urmeaza sa o presteze.
(3) Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca
ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
(4) Orice contract de munca incheiat cu nerespectarea dispozitiilor alin. (1)
(3) este nul de drept.

Art. 4
(1) Munca fortata este interzisa.
(2) Termenul munca fortata desemneaza orice munca sau serviciu impus unei persoane sub
amenintare ori pentru care persoana nu si-a exprimat consimtamantul in mod liber.
(3) Nu constituie munca fortata munca sau activitatea impusa de autoritatile publice:
a) in temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu**);
b) pentru indeplinirea obligatiilor civice stabilite prin lege;
c) in baza unei hotarari judecatoresti de condamnare, ramasa definitiva, in conditiile legii;
d) in caz de forta majora, respectiv in caz de razboi, catastrofe sau pericol de catastrofe
precum: incendii, inundatii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau
insecte si, in general, in toate circumstantele care pun in pericol viata sau conditiile normale
de existenta ale ansamblului populatiei ori ale unei parti a acesteia.
-----
**) A se vedea Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar
obligatoriu si trecerea la serviciul militar pe baza de voluntariat, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.155 din 20 decembrie 2005, cu modificarile ulterioare.

Art. 5
(1) In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti
salariatii si angajatorii.
(2) Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex,
orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie,
religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala,
apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa.
(3) Constituie discriminare directa actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau
preferinta, intemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevazute la alin. (2), care au ca
scop sau ca efect neacordarea, restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau
exercitarii drepturilor prevazute in legislatia muncii.
(4) Constituie discriminare indirecta actele si faptele intemeiate in mod aparent pe alte criterii
decat cele prevazute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminari directe.

Art. 6
(1) Orice salariat care presteaza o munca beneficiaza de conditii de munca adecvate activitatii
desfasurate, de protectie sociala, de securitate si sanatate in munca, precum si de respectarea
demnitatii si a constiintei sale, fara nicio discriminare.
(2) Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri
colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie
impotriva concedierilor nelegale.
(3) Pentru munca egala sau de valoare egala este interzisa orice discriminare bazata pe
criteriul de sex cu privire la toate elementele si conditiile de remunerare.

Art. 7
Salariatii si angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea
intereselor lor profesionale, economice si sociale.

Art. 8
(1) Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte.
(2) Pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor
informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

Art. 9
Cetatenii romani sunt liberi sa se incadreze in munca in statele membre ale Uniunii Europene,
precum si in oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului international al muncii si a
tratatelor bilaterale la care Romania este parte.

Titlul II - Contractul individual de munca

Capitolul I - Incheierea contractului individual de munca

Art. 10
Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita
salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica
sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Art. 11
Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub
nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.
Art. 12
(1) Contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata.
(2) Prin exceptie, contractul individual de munca se poate incheia si pe durata determinata, in
conditiile expres prevazute de lege.

Art. 13
(1) Persoana fizica dobandeste capacitate de munca la implinirea varstei de 16 ani.
(2) Persoana fizica poate incheia un contract de munca in calitate de salariat si la implinirea
varstei de 15 ani, cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, pentru activitati potrivite
cu dezvoltarea fizica, aptitudinile si cunostintele sale, daca astfel nu ii sunt periclitate
sanatatea, dezvoltarea si pregatirea profesionala.
(3) Incadrarea in munca a persoanelor sub varsta de 15 ani este interzisa.
(4) Incadrarea in munca a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca este interzisa.
(5) Incadrarea in munca in locuri de munca grele, vatamatoare sau periculoase se poate face
dupa implinirea varstei de 18 ani; aceste locuri de munca se stabilesc prin hotarare a
Guvernului.

Art. 14
(1) In sensul prezentului cod, prin angajator se intelege persoana fizica sau juridica ce poate,
potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca.
(2) Persoana juridica poate incheia contracte individuale de munca, in calitate de angajator,
din momentul dobandirii personalitatii juridice.
(3) Persoana fizica dobandeste capacitatea de a incheia contracte individuale de munca in
calitate de angajator, din momentul dobandirii capacitatii depline de exercitiu.

Art. 15
Este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute, incheierea unui contract individual de munca
in scopul prestarii unei munci sau a unei activitati ilicite ori imorale.

Art. 16
(1) Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma
scrisa, in limba romana.
Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.
Forma scrisa este obligatorie pentru incheierea valabila a contractului.
(2) Anterior inceperii activitatii, contractul individual de munca se inregistreaza in registrul
general de evidenta a salariatilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munca.
(3) Angajatorul este obligat ca, anterior inceperii activitatii, sa inmaneze salariatului un
exemplar din contractul individual de munca.
(4) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca constituie vechime in
munca.
(5) Absentele nemotivate si concediile fara plata se scad din vechimea in munca.
(6) Fac exceptie de la prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesionala fara plata,
acordate in conditiile art. 155 si 156.

Art. 17
(1) Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are
obligatia de a informa persoana selectata in vederea angajarii ori, dupa caz, salariatul, cu
privire la clauzele esentiale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice.
(2) Obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se
considera indeplinita de catre angajator la momentul semnarii contractului individual de
munca sau a actului aditional, dupa caz.
(3) Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la
cel putin urmatoarele elemente:
a) identitatea partilor;
b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca
in diverse locuri;
c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte
normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul
angajatorului;
f) riscurile specifice postului;
g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca
temporara, durata acestora;
i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea
platii salariului la care salariatul are dreptul;
l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale
salariatului;
n) durata perioadei de proba.
(4) Elementele din informarea prevazuta la alin. (3) trebuie sa se regaseasca si in continutul
contractului individual de munca.
(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii
contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un
termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o
asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.
(6) La negocierea, incheierea sau modificarea contractului individual de munca, oricare dintre
parti poate fi asistata de terti, conform propriei optiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7).
(7) Cu privire la informatiile furnizate salariatului, prealabil incheierii contractului individual
de munca, intre parti poate interveni un contract de confidentialitate.

Art. 18
(1) In cazul in care persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, urmeaza sa
isi desfasoare activitatea in strainatate, angajatorul are obligatia de a-i comunica in timp util,
inainte de plecare, informatiile prevazute la art. 17 alin. (3) , precum si informatii referitoare
la:
a) durata perioadei de munca ce urmeaza sa fie prestata in strainatate;
b) moneda in care vor fi platite drepturile salariale, precum si modalitatile de plata;
c) prestatiile in bani si/sau in natura aferente desfasurarii activitatii in strainatate;
d) conditiile de clima;
e) reglementarile principale din legislatia muncii din acea tara;
f) obiceiurile locului a caror nerespectare i-ar pune in pericol viata, libertatea sau siguranta
personala;
g) conditiile de repatriere a lucratorului, dupa caz.
(2) Informatiile prevazute la alin. (1) lit. a),
b) si
c) trebuie sa se regaseasca si in continutul contractului individual de munca.
(3) Dispozitiile alin. (1) se completeaza prin legi speciale care reglementeaza conditiile
specifice de munca in strainatate.

Art. 19
In situatia in care angajatorul nu isi executa obligatia de informare prevazuta la art. 17 si 18,
persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, are dreptul sa sesizeze, in
termen de 30 de zile de la data neindeplinirii acestei obligatii, instanta judecatoreasca
competenta si sa solicite despagubiri corespunzatoare prejudiciului pe care l-a suferit ca
urmare a neexecutarii de catre angajator a obligatiei de informare.

Art. 20
(1) In afara clauzelor esentiale prevazute la art. 17, intre parti pot fi negociate si cuprinse in
contractul individual de munca si alte clauze specifice.
(2) Sunt considerate clauze specifice, fara ca enumerarea sa fie limitativa:
a) clauza cu privire la formarea profesionala;
b) clauza de neconcurenta;
c) clauza de mobilitate;
d) clauza de confidentialitate.

Art. 21
(1) La incheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executarii acestuia, partile
pot negocia si cuprinde in contract o clauza de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat
ca dupa incetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui tert, o activitate
care se afla in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau, in schimbul unei indemnizatii de
neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca pe toata perioada de
neconcurenta.
(2) Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in cuprinsul contractului
individual de munca sunt prevazute in mod concret activitatile ce sunt interzise salariatului la
data incetarii contractului, cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare, perioada pentru
care isi produce efectele clauza de neconcurenta, tertii in favoarea carora se interzice prestarea
activitatii, precum si aria geografica unde salariatul poate fi in reala competitie cu
angajatorul.
(3) Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata salariatului nu este de natura salariala, se
negociaza si este de cel putin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din
ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca sau, in cazul in care
durata contractului individual de munca a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor
salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.
(4) Indemnizatia de neconcurenta reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, este
deductibila la calculul profitului impozabil si se impoziteaza la persoana fizica beneficiara,
potrivit legii.

Art. 22
(1) Clauza de neconcurenta isi poate produce efectele pentru o perioada de maximum 2 ani de
la data incetarii contractului individual de munca.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile in cazurile in care incetarea contractului individual
de munca s-a produs de drept, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f),
g) si i), ori a intervenit din initiativa angajatorului pentru motive care nu tin de persoana
salariatului.

Art. 23
(1) Clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in mod absolut a exercitarii
profesiei salariatului sau a specializarii pe care o detine.
(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de munca instanta competenta
poate diminua efectele clauzei de neconcurenta.

Art. 24
In cazul nerespectarii, cu vinovatie, a clauzei de neconcurenta salariatul poate fi obligat la
restituirea indemnizatiei si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului pe care
l-a produs angajatorului.

Art. 25
(1) Prin clauza de mobilitate partile in contractul individual de munca stabilesc ca, in
considerarea specificului muncii, executarea obligatiilor de serviciu de catre salariat nu se
realizeaza intr-un loc stabil de munca. In acest caz salariatul beneficiaza de prestatii
suplimentare in bani sau in natura.
(2) Cuantumul prestatiilor suplimentare in bani sau modalitatile prestatiilor suplimentare in
natura sunt specificate in contractul individual de munca.

Art. 26
(1) Prin clauza de confidentialitate partile convin ca, pe toata durata contractului individual de
munca si dupa incetarea acestuia, sa nu transmita date sau informatii de care au luat
cunostinta in timpul executarii contractului, in conditiile stabilite in regulamentele interne, in
contractele colective de munca sau in contractele individuale de munca.
(2) Nerespectarea acestei clauze de catre oricare dintre parti atrage obligarea celui in culpa la
plata de daune-interese.

Art. 27
(1) O persoana poate fi angajata in munca numai in baza unui certificat medical, care constata
faptul ca cel in cauza este apt pentru prestarea acelei munci.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de munca.
(3) Competenta si procedura de eliberare a certificatului medical, precum si sanctiunile
aplicabile angajatorului in cazul angajarii sau schimbarii locului ori felului muncii fara
certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.
(4) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzisa.
(5) La angajarea in domeniile sanatate, alimentatie publica, educatie si in alte domenii
stabilite prin acte normative se pot solicita si teste medicale specifice.

Art. 28
Certificatul medical este obligatoriu si in urmatoarele situatii:
a) la reinceperea activitatii dupa o intrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de munca
avand expunere la factori nocivi profesionali, si de un an, in celelalte situatii;
b) in cazul detasarii sau trecerii in alt loc de munca ori in alta activitate, daca se schimba
conditiile de munca;
c) la inceperea misiunii, in cazul salariatilor incadrati cu contract de munca temporara;
d) in cazul ucenicilor, practicantilor, elevilor si studentilor, in situatia in care urmeaza sa fie
instruiti pe meserii si profesii, precum si in situatia schimbarii meseriei pe parcursul instruirii;
e) periodic, in cazul celor care lucreaza in conditii de expunere la factori nocivi profesionali,
potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii;
f) periodic, in cazul celor care desfasoara activitati cu risc de transmitere a unor boli si care
lucreaza in sectorul alimentar, zootehnic, la instalatiile de aprovizionare cu apa potabila, in
colectivitati de copii, in unitati sanitare, potrivit reglementarilor Ministerului Sanatatii;
g) periodic, in cazul celor care lucreaza in unitati fara factori de risc, prin examene medicale
diferentiate in functie de varsta, sex si stare de sanatate, potrivit reglementarilor din
contractele colective de munca.

Art. 29
(1) Contractul individual de munca se incheie dupa verificarea prealabila a aptitudinilor
profesionale si personale ale persoanei care solicita angajarea.
(2) Modalitatile in care urmeaza sa se realizeze verificarea prevazuta la alin. (1) sunt stabilite
in contractul colectiv de munca aplicabil, in statutul de personal profesional sau disciplinar
si in regulamentul intern, in masura in care legea nu dispune altfel.
(3) Informatiile cerute, sub orice forma, de catre angajator persoanei care solicita angajarea cu
ocazia verificarii prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decat acela de a aprecia
capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum si aptitudinile profesionale.
(4) Angajatorul poate cere informatii in legatura cu persoana care solicita angajarea de la
fostii sai angajatori, dar numai cu privire la activitatile indeplinite si la durata angajarii si
numai cu incunostintarea prealabila a celui in cauza.

Art. 30
(1) Incadrarea salariatilor la institutiile si autoritatile publice si la alte unitati bugetare se face
numai prin concurs sau examen, dupa caz.
(2) Posturile vacante existente in statul de functii vor fi scoase la concurs, in raport cu
necesitatile fiecarei unitati prevazute la alin. (1).
(3) In cazul in care la concursul organizat in vederea ocuparii unui post vacant nu s-au
prezentat mai multi candidati, incadrarea in munca se face prin examen.
(4) Conditiile de organizare si modul de desfasurare a concursului/examenului se stabilesc
prin regulament aprobat prin hotarare a Guvernului.

Art. 31
(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la incheierea contractului individual de munca
se poate stabili o perioada de proba de cel mult 90 de zile calendaristice pentru functiile de
executie si de cel mult 120 de zile calendaristice pentru functiile de conducere.
(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la incadrarea persoanelor cu handicap se realizeaza
exclusiv prin modalitatea perioadei de proba de maximum 30 de zile calendaristice.
(3) Pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta
exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi
necesara motivarea acesteia.
(4) Pe durata perioadei de proba salariatul beneficiaza de toate drepturile si are toate
obligatiile prevazute in legislatia muncii, in contractul colectiv de munca aplicabil, in
regulamentul intern, precum si in contractul individual de munca.
(5) Pentru absolventii institutiilor de invatamant superior, primele 6 luni dupa debutul in
profesie se considera perioada de stagiu. Fac exceptie acele profesii in care stagiatura este
reglementata prin legi speciale. La sfarsitul perioadei de stagiu, angajatorul elibereaza
obligatoriu o adeverinta, care este vizata de inspectoratul teritorial de munca in a carui raza
teritoriala de competenta acesta isi are sediul.
(6) Modalitatea de efectuare a stagiului prevazut la alin. (5) se reglementeaza prin lege
speciala.

Art. 32
(1) Pe durata executarii unui contract individual de munca nu poate fi stabilita decat o singura
perioada de proba.
(2) Prin exceptie, salariatul poate fi supus la o noua perioada de proba in situatia in care acesta
debuteaza la acelasi angajator intr-o noua functie sau profesie ori urmeaza sa presteze
activitatea intr-un loc de munca cu conditii grele, vatamatoare sau periculoase.
(3) Perioada de proba constituie vechime in munca.

Art. 33
Perioada in care se pot face angajari succesive de proba ale mai multor persoane pentru
acelasi post este de maximum 12 luni.

Art. 34
(1) Fiecare angajator are obligatia de a infiinta un registru general de evidenta a salariatilor.
(2) Registrul general de evidenta a salariatilor se va inregistra in prealabil la autoritatea
publica competenta, potrivit legii, in a carei raza teritoriala se afla domiciliul, respectiv sediul
angajatorului, data de la care devine document oficial.
(3) Registrul general de evidenta a salariatilor se completeaza si se transmite inspectoratului
teritorial de munca in ordinea angajarii si cuprinde elementele de identificare ale tuturor
salariatilor, data angajarii, functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din
Romania sau altor acte normative, tipul contractului individual de munca, salariul, sporurile si
cuantumul acestora, perioada si cauzele de suspendare a contractului individual de munca,
perioada detasarii si data incetarii contractului individual de munca.
(4) Registrul general de evidenta a salariatilor este pastrat la domiciliul, respectiv sediul
angajatorului, urmand sa fie pus la dispozitie inspectorului de munca sau oricarei alte
autoritati care il solicita, in conditiile legii.
(5) La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat sa elibereze un
document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea
in munca, in meserie si in specialitate.
(6) In cazul incetarii activitatii angajatorului, registrul general de evidenta a salariatilor se
depune la autoritatea publica competenta, potrivit legii, in a carei raza teritoriala se afla sediul
sau domiciliul angajatorului, dupa caz.
(7) Metodologia de intocmire a registrului general de evidenta a salariatilor, inregistrarile care
se efectueaza, precum si orice alte elemente in legatura cu intocmirea acestora se stabilesc
prin hotarare a Guvernului.

Art. 35
(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza
unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare
dintre acestea.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatiile in care prin lege sunt prevazute
incompatibilitati pentru cumulul unor functii.

Art. 36
Cetatenii straini si apatrizii pot fi angajati prin contract individual de munca in baza
autorizatiei de munca sau a permisului de sedere in scop de munca, eliberata/eliberat potrivit
legii.

Capitolul II - Executarea contractului individual de munca

Art. 37
Drepturile si obligatiile privind relatiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc
potrivit legii, prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor
individuale de munca.

Art. 38
Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin
care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor
drepturi este lovita de nulitate.

Art. 39
(1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusa;
b) dreptul la repaus zilnic si saptamanal;
c) dreptul la concediu de odihna anual;
d) dreptul la egalitate de sanse si de tratament;
e) dreptul la demnitate in munca;
f) dreptul la securitate si sanatate in munca;
g) dreptul la acces la formarea profesionala;
h) dreptul la informare si consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de
munca;
j) dreptul la protectie in caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectiva si individuala;
l) dreptul de a participa la actiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
n) alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.
(2) Salariatului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin
conform fisei postului;
b) obligatia de a respecta disciplina muncii;
c) obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de
munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca;
d) obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu;
e) obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate;
f) obligatia de a respecta secretul de serviciu;
g) alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.

Art. 40
(1) Angajatorul are, in principal, urmatoarele drepturi:
a) sa stabileasca organizarea si functionarea unitatii;
b) sa stabileasca atributiile corespunzatoare fiecarui salariat, in conditiile legii;
c) sa dea dispozitii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitatii lor;
d) sa exercite controlul asupra modului de indeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) sa constate savarsirea abaterilor disciplinare si sa aplice sanctiunile corespunzatoare,
potrivit legii, contractului colectiv de munca aplicabil si regulamentului intern;
f) sa stabileasca obiectivele de performanta individuala, precum si criteriile de evaluare a
realizarii acestora.
(2) Angajatorului ii revin, in principal, urmatoarele obligatii:
a) sa informeze salariatii asupra conditiilor de munca si asupra elementelor care privesc
desfasurarea relatiilor de munca;
b) sa asigure permanent conditiile tehnice si organizatorice avute in vedere la elaborarea
normelor de munca si conditiile corespunzatoare de munca;
c) sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca
aplicabil si din contractele individuale de munca;
d) sa comunice periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii, cu exceptia
informatiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natura sa prejudicieze
activitatea unitatii. Periodicitatea comunicarilor se stabileste prin negociere in contractul
colectiv de munca aplicabil;
e) sa se consulte cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor in privinta deciziilor
susceptibile sa afecteze substantial drepturile si interesele acestora;
f) sa plateasca toate contributiile si impozitele aflate in sarcina sa, precum si sa retina si sa
vireze contributiile si impozitele datorate de salariati, in conditiile legii;
g) sa infiinteze registrul general de evidenta a salariatilor si sa opereze inregistrarile prevazute
de lege;
h) sa elibereze, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului;
i) sa asigure confidentialitatea datelor cu caracter personal ale salariatilor.

Capitolul III - Modificarea contractului individual de munca

Art. 41
(1) Contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor.
(2) Cu titlu de exceptie, modificarea unilaterala a contractului individual de munca este
posibila numai in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.
(3) Modificarea contractului individual de munca se refera la oricare dintre urmatoarele
elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) conditiile de munca;
e) salariul;
f) timpul de munca si timpul de odihna.

Art. 42
(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea
salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca.
(2) Pe durata delegarii, respectiv a detasarii, salariatul isi pastreaza functia si toate celelalte
drepturi prevazute in contractul individual de munca.

Art. 43
Delegarea reprezinta exercitarea temporara, din dispozitia angajatorului, de catre salariat, a
unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu in afara locului sau de munca.

Art. 44
(1) Delegarea poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice in 12
luni si se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice,
numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a delegarii nu poate constitui
motiv pentru sanctionarea disciplinara a acestuia.
(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o
indemnizatie de delegare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca
aplicabil.

Art. 45
Detasarea este actul prin care se dispune schimbarea temporara a locului de munca, din
dispozitia angajatorului, la un alt angajator, in scopul executarii unor lucrari in interesul
acestuia. In mod exceptional, prin detasare se poate modifica si felul muncii, dar numai cu
consimtamantul scris al salariatului.

Art. 46
(1) Detasarea poate fi dispusa pe o perioada de cel mult un an.
(2) In mod exceptional, perioada detasarii poate fi prelungita pentru motive obiective ce
impun prezenta salariatului la angajatorul la care s-a dispus detasarea, cu acordul ambelor
parti, din 6 in 6 luni.
(3) Salariatul poate refuza detasarea dispusa de angajatorul sau numai in mod exceptional si
pentru motive personale temeinice.
(4) Salariatul detasat are dreptul la plata cheltuielilor de transport si cazare, precum si la o
indemnizatie de detasare, in conditiile prevazute de lege sau de contractul colectiv de munca
aplicabil.

Art. 47
(1) Drepturile cuvenite salariatului detasat se acorda de angajatorul la care s-a dispus
detasarea.
(2) Pe durata detasarii salariatul beneficiaza de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de
drepturile de la angajatorul care a dispus detasarea, fie de drepturile de la angajatorul la care
este detasat.
(3) Angajatorul care detaseaza are obligatia de a lua toate masurile necesare pentru ca
angajatorul la care s-a dispus detasarea sa isi indeplineasca integral si la timp toate obligatiile
fata de salariatul detasat.
(4) Daca angajatorul la care s-a dispus detasarea nu isi indeplineste integral si la timp toate
obligatiile fata de salariatul detasat, acestea vor fi indeplinite de angajatorul care a dispus
detasarea.
(5) In cazul in care exista divergenta intre cei doi angajatori sau niciunul dintre ei nu isi
indeplineste obligatiile potrivit prevederilor alin. (1) si (2), salariatul detasat are dreptul de a
reveni la locul sau de munca de la angajatorul care l-a detasat, de a se indrepta impotriva
oricaruia dintre cei doi angajatori si de a cere executarea silita a obligatiilor neindeplinite.

Art. 48
Angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, si
in cazul unor situatii de forta majora, cu titlu de sanctiune disciplinara sau ca masura de
protectie a salariatului, in cazurile si in conditiile prevazute de prezentul cod.

Capitolul IV - Suspendarea contractului individual de munca

Art. 49
(1) Suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin acordul
partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti.
(2) Suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii de
catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator.
(3) Pe durata suspendarii pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor decat cele
prevazute la alin. (2), daca acestea sunt prevazute prin legi speciale, prin contractul colectiv
de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau prin regulamente interne.
(4) In cazul suspendarii contractului individual de munca din cauza unei fapte imputabile
salariatului, pe durata suspendarii acesta nu va beneficia de niciun drept care rezulta din
calitatea sa de salariat.
(5) De fiecare data cand in timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauza de
incetare de drept a contractului individual de munca, cauza de incetare de drept prevaleaza.
(6) In cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au
legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de
munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept.

Art. 50
Contractul individual de munca se suspenda de drept in urmatoarele situatii:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporara de munca;
c) carantina;
d) exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe
toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel;
e) indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;
f) forta majora;
g) in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura penala;
h) de la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori atestarile
necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul nu si-a reinnoit
avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual
de munca inceteaza de drept;
i) in alte cazuri expres prevazute de lege.

Art. 51
(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa salariatului, in
urmatoarele situatii:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu
handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
b) concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului
cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
c) concediu paternal;
d) concediu pentru formare profesionala;
e) exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale constituite la nivel
central sau local, pe toata durata mandatului;
f) participarea la greva.
(2) Contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor nemotivate ale
salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractul
individual de munca, precum si prin regulamentul intern.

Art. 52
(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in
urmatoarele situatii:
a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii;
b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a
fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la
ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti;
c) in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de munca,
pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
d) pe durata detasarii;
e) pe durata suspendarii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor sau
atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit.
a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza, salariatul isi reia activitatea anterioara si i
se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire
egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
(3) In cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice,
structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea
posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana, cu reducerea
corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea programului,
dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a
reprezentantilor salariatilor, dupa caz.

Art. 53
(1) Pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare a activitatii, salariatii implicati in
activitatea redusa sau intrerupta, care nu mai desfasoara activitate, beneficiaza de o
indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza
corespunzator locului de munca ocupat, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 52 alin. (3) .
(2) Pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare prevazute la alin. (1), salariatii se vor
afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea
activitatii.

Art. 54
Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor
fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

Capitolul V - Incetarea contractului individual de munca

Art. 55
Contractul individual de munca poate inceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;
c) ca urmare a vointei unilaterale a uneia dintre parti, in cazurile si in conditiile limitativ
prevazute de lege.

Sectiunea 1 - Incetarea de drept a contractului individual de

munca

Art. 56
(1) Contractul individual de munca existent inceteaza de drept:
a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoana fizica, precum si in cazul
dizolvarii angajatorului persoana juridica, de la data la care angajatorul si-a incetat existenta
conform legii;
b) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii sau a punerii sub
interdictie a salariatului sau a angajatorului persoana fizica;
c) la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varsta standard si a stagiului minim de
cotizare pentru pensionare; la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de
invaliditate de gradul III, pensiei anticipate partiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limita
de varsta cu reducerea varstei standard de pensionare; la data comunicarii deciziei medicale
asupra capacitatii de munca in cazul invaliditatii de gradul I sau II;
d) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului individual de munca, de la data la
care nulitatea a fost constatata prin acordul partilor sau prin hotarare judecatoreasca
definitiva;
e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia ocupata de salariat a unei persoane
concediate nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive a hotararii
judecatoresti de reintegrare;
f) ca urmare a condamnarii la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data
ramanerii definitive a hotararii judecatoresti;
g) de la data retragerii de catre autoritatile sau organismele competente a avizelor,
autorizatiilor ori atestarilor necesare pentru exercitarea profesiei;
h) ca urmare a interzicerii exercitarii unei profesii sau a unei functii, ca masura de siguranta
ori pedeapsa complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care
s-a dispus interdictia;
i) la data expirarii termenului contractului individual de munca incheiat pe durata
determinata;
j) retragerea acordului parintilor sau al reprezentantilor legali, in cazul salariatilor cu varsta
cuprinsa intre 15 si 16 ani.
(2) Pentru situatiile prevazute la alin. (1) lit. c)j), constatarea cazului de incetare de drept a
contractului individual de munca se face in termen de 5 zile lucratoare de la intervenirea
acestuia, in scris, prin decizie a angajatorului, si se comunica persoanelor aflate in situatiile
respective in termen de 5 zile lucratoare.

Art. 57
(1) Nerespectarea oricareia dintre conditiile legale necesare pentru incheierea valabila a
contractului individual de munca atrage nulitatea acestuia.
(2) Constatarea nulitatii contractului individual de munca produce efecte pentru viitor.
(3) Nulitatea contractului individual de munca poate fi acoperita prin indeplinirea ulterioara a
conditiilor impuse de lege.
(4) In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucat stabileste drepturi sau obligatii
pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de
munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale
aplicabile, salariatul avand dreptul la despagubiri.
(5) Persoana care a prestat munca in temeiul unui contract individual de munca nul are dreptul
la remunerarea acesteia, corespunzator modului de indeplinire a atributiilor de serviciu.
(6) Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul
partilor.
(7) Daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de catre instanta judecatoreasca.

Sectiunea 2 - Concedierea

Art. 58
(1) Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa
angajatorului.
(2) Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru
motive care nu tin de persoana salariatului.

Art. 59
Este interzisa concedierea salariatilor:
a) pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala,
rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau
responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala;
b) pentru exercitarea, in conditiile legii, a dreptului la greva si a drepturilor sindicale.

Art. 60
(1) Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa:
a) pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii;
b) pe durata suspendarii activitatii ca urmare a instituirii carantinei;
c) pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat
cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;
d) pe durata concediului de maternitate;
e) pe durata concediului pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul
copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
f) pe durata concediului pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in
cazul copilului cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18
ani;
g) pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in
care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri
disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat;
h) pe durata efectuarii concediului de odihna.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a
reorganizarii judiciare, a falimentului sau a dizolvarii angajatorului, in conditiile legii.

Sectiunea 3 - Concedierea pentru motive care tin de persoana

salariatului

Art. 61
Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in
urmatoarele situatii:
a) in cazul in care salariatul a savarsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de
disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul
colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara;
b) in cazul in care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada mai mare de 30 de zile, in
conditiile Codului de procedura penala;
c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata
inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi
indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;
d) in cazul in care salariatul nu corespunde profesional locului de munca in care este incadrat.

Art. 62
(1) In cazul in care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prevazute la art. 61 lit.
b)d), angajatorul are obligatia de a emite decizia de concediere in termen de 30 de zile
calendaristice de la data constatarii cauzei concedierii.
(2) In cazul in care concedierea intervine pentru motivul prevazut la art. 61 lit. a), angajatorul
poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozitiilor art. 247252.
(3) Decizia se emite in scris si, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa fie motivata in fapt
si in drept si sa cuprinda precizari cu privire la termenul in care poate fi contestata si la
instanta judecatoreasca la care se contesta.

Art. 63
(1) Concedierea pentru savarsirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile
de disciplina a muncii poate fi dispusa numai dupa indeplinirea de catre angajator a cercetarii
disciplinare prealabile si in termenele stabilite de prezentul cod.
(2) Concedierea salariatului pentru motivul prevazut la art. 61 lit.
d) poate fi dispusa numai dupa evaluarea prealabila a salariatului, conform procedurii de
evaluare stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin
regulamentul intern.

Art. 64
(1) In cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevazute la art. 61 lit.
c) si d), precum si in cazul in care contractul individual de munca a incetat de drept in temeiul
art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligatia de a-i propune salariatului alte locuri de munca
vacante in unitate, compatibile cu pregatirea profesionala sau, dupa caz, cu capacitatea de
munca stabilita de medicul de medicina a muncii.
(2) In situatia in care angajatorul nu dispune de locuri de munca vacante potrivit alin. (1),
acesta are obligatia de a solicita sprijinul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca in
vederea redistribuirii salariatului, corespunzator pregatirii profesionale si/sau, dupa caz,
capacitatii de munca stabilite de medicul de medicina a muncii.
(3) Salariatul are la dispozitie un termen de 3 zile lucratoare de la comunicarea angajatorului,
conform prevederilor alin. (1), pentru a-si manifesta in scris consimtamantul cu privire la noul
loc de munca oferit.
(4) In cazul in care salariatul nu isi manifesta consimtamantul in termenul prevazut la alin. (3)
, precum si dupa notificarea cazului catre agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca
conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.
(5) In cazul concedierii pentru motivul prevazut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiaza de o
compensatie, in conditiile stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul
individual de munca, dupa caz.

Sectiunea 4 - Concedierea pentru motive care nu tin de persoana

salariatului

Art. 65
(1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea
contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de
salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia.
(2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.

Art. 66
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau
colectiva.

Art. 67
Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de
combatere a somajului si pot beneficia de compensatii in conditiile prevazute de lege si de
contractul colectiv de munca aplicabil.

Sectiunea 5 - Concedierea colectiva. Informarea, consultarea

salariatilor si procedura concedierilor colective

Art. 68
(1) Prin concediere colectiva se intelege concedierea, intr-o perioada de 30 de zile
calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu tin de persoana salariatului, a unui
numar de:
a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 de
salariati si mai putin de 100 de salariati;
b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin
100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;
c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati cel putin 300
de salariati.
(2) La stabilirea numarului efectiv de salariati concediati colectiv, potrivit alin. (1), se iau in
calcul si acei salariati carora le-au incetat contractele individuale de munca din initiativa
angajatorului, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana salariatului, cu
conditia existentei a cel putin 5 concedieri.

Art. 69
(1) In cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are
obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de
lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin
la:
a) metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de
salariati care vor fi concediati;
b) atenuarea consecintelor concedierii prin recurgerea la masuri sociale care vizeaza, printre
altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati.
(2) In perioada in care au loc consultari, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau
reprezentantilor salariatilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligatia sa le
furnizeze toate informatiile relevante si sa le notifice, in scris, urmatoarele:
a) numarul total si categoriile de salariati;
b) motivele care determina concedierea preconizata;
c) numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere;
d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru
stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor;
f) masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza sa fie
acordate salariatilor concediati, conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de
munca aplicabil;
g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile;
h) termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot face
propuneri pentru evitarea ori diminuarea numarului salariatilor concediati.
(3) Criteriile prevazute la alin. (2) lit.
d) se aplica pentru departajarea salariatilor dupa evaluarea realizarii obiectivelor de
performanta.
(4) Obligatiile prevazute la alin. (1) si (2) se mentin indiferent daca decizia care determina
concedierile colective este luata de catre angajator sau de o intreprindere care detine controlul
asupra angajatorului.
(5) In situatia in care decizia care determina concedierile colective este luata de o
intreprindere care detine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, in
nerespectarea obligatiilor prevazute la alin. (1) si (2), de faptul ca intreprinderea respectiva nu
i-a furnizat informatiile necesare.

Art. 70
Angajatorul are obligatia sa comunice o copie a notificarii prevazute la art. 69 alin. (2)
inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca la
aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor.

Art. 71
(1) Sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot propune angajatorului masuri in
vederea evitarii concedierilor ori diminuarii numarului salariatilor concediati, intr-un termen
de 10 zile calendaristice de la data primirii notificarii.
(2) Angajatorul are obligatia de a raspunde in scris si motivat la propunerile formulate potrivit
prevederilor alin. (1), in termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.

Art. 72
(1) In situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit
prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta
are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de
ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii
deciziilor de concediere.
(2) Notificarea prevazuta la alin. (1) trebuie sa cuprinda toate informatiile relevante cu privire
la intentia de concediere colectiva, prevazute la art. 69 alin. (2), precum si rezultatele
consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, prevazute la art. 69 alin. (1) si art. 71,
in special motivele concedierilor, numarul total al salariatilor, numarul salariatilor afectati de
concediere si data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri.
(3) Angajatorul are obligatia sa comunice o copie a notificarii prevazute la alin. (1)
sindicatului sau reprezentantilor salariatilor, la aceeasi data la care a comunicat-o
inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca.
(4) Sindicatul sau reprezentantii salariatilor pot transmite eventuale puncte de vedere
inspectoratului teritorial de munca.
(5) La solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu avizul
agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune reducerea perioadei prevazute
la alin. (1), fara a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
(6) Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in termen de 3 zile lucratoare
angajatorul si sindicatul sau reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra reducerii sau
prelungirii perioadei prevazute la alin. (1), precum si cu privire la motivele care au stat la baza
acestei decizii.

Art. 73
(1) In perioada prevazuta la art. 72 alin. (1), agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca
trebuie sa caute solutii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate si sa le
comunice in timp util angajatorului si sindicatului ori, dupa caz, reprezentantilor salariatilor.
(2) La solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu
consultarea agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune amanarea
momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, in cazul in
care aspectele legate de concedierea colectiva avuta in vedere nu pot fi solutionate pana la
data stabilita in notificarea de concediere colectiva prevazuta la art. 72 alin. (1) ca fiind data
emiterii deciziilor de concediere.
(3) Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in scris angajatorul si
sindicatul sau reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra amanarii momentului emiterii
deciziilor de concediere, precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii, inainte
de expirarea perioadei initiale prevazute la art. 72 alin. (1).

Art. 74
(1) In termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin
concediere colectiva are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reinfiintat in aceeasi
activitate, fara examen, concurs sau perioada de proba.
(2) In situatia in care in perioada prevazuta la alin. (1) se reiau aceleasi activitati, angajatorul
va transmite salariatilor care au fost concediati de pe posturile a caror activitate este reluata in
aceleasi conditii de competenta profesionala o comunicare scrisa, prin care sunt informati
asupra reluarii activitatii.
(3) Salariatii au la dispozitie un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data
comunicarii angajatorului, prevazuta la alin. (2), pentru a-si manifesta in scris consimtamantul
cu privire la locul de munca oferit.
(4) In situatia in care salariatii care au dreptul de a fi reangajati potrivit alin. (2) nu isi
manifesta in scris consimtamantul in termenul prevazut la alin. (3) sau refuza locul de munca
oferit, angajatorul poate face noi incadrari pe locurile de munca ramase vacante.
(5) Prevederile art. 6873 nu se aplica salariatilor din institutiile publice si autoritatile
publice.
(6) Prevederile art. 6873 nu se aplica in cazul contractelor individuale de munca incheiate
pe durata determinata, cu exceptia cazurilor in care aceste concedieri au loc inainte de data
expirarii acestor contracte.

Sectiunea 6 - Dreptul la preaviz

Art. 75
(1) Persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul
la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.
(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. d), care
se afla in perioada de proba.
(3) In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat,
termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator, cu exceptia cazului prevazut la art. 51 alin.
(2).

Art. 76
Decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod
obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul
concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza
sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.

Art. 77
Decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului.
Sectiunea 7 - Controlul si sanctionarea concedierilor nelegale

Art. 78
Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate
absoluta.

Art. 79
In caz de conflict de munca angajatorul nu poate invoca in fata instantei alte motive de fapt
sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.

Art. 80
(1) In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va
dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile
indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
(2) La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in
situatia anterioara emiterii actului de concediere.
(3) In cazul in care salariatul nu solicita repunerea in situatia anterioara emiterii actului de
concediere, contractul individual de munca va inceta de drept la data ramanerii definitive si
irevocabile a hotararii judecatoresti.

Sectiunea 8 - Demisia

Art. 81
(1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare
scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea
unui termen de preaviz.
(2) Angajatorul este obligat sa inregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a
inregistra demisia da dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de
proba.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
(4) Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa
caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 20 de
zile lucratoare pentru salariatii cu functii de executie, respectiv mai mare de 45 de zile
lucratoare pentru salariatii care ocupa functii de conducere.
(5) Pe durata preavizului contractul individual de munca continua sa isi produca toate
efectele.
(6) In situatia in care in perioada de preaviz contractul individual de munca este suspendat,
termenul de preaviz va fi suspendat corespunzator.
(7) Contractul individual de munca inceteaza la data expirarii termenului de preaviz sau la
data renuntarii totale ori partiale de catre angajator la termenul respectiv.
(8) Salariatul poate demisiona fara preaviz daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile
asumate prin contractul individual de munca.

Capitolul VI - Contractul individual de munca pe durata

determinata

Art. 82
(1) Prin derogare de la regula prevazuta la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a
angaja, in cazurile si in conditiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de
munca pe durata determinata.
(2) Contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma
scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie.
(3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit, in conditiile
prevazute la art. 83, si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, pentru
perioada realizarii unui proiect, program sau unei lucrari.
(4) Intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe
durata determinata.
(5) Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la
incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si
nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.

Art. 83
Contractul individual de munca poate fi incheiat pentru o durata determinata numai in
urmatoarele cazuri:
a) inlocuirea unui salariat in cazul suspendarii contractului sau de munca, cu exceptia situatiei
in care acel salariat participa la greva;
b) cresterea si/sau modificarea temporara a structurii activitatii angajatorului;
c) desfasurarea unor activitati cu caracter sezonier;
d) in situatia in care este incheiat in temeiul unor dispozitii legale emise cu scopul de a
favoriza temporar anumite categorii de persoane fara loc de munca;
e) angajarea unei persoane care, in termen de 5 ani de la data angajarii, indeplineste conditiile
de pensionare pentru limita de varsta;
f) ocuparea unei functii eligibile in cadrul organizatiilor sindicale, patronale sau al
organizatiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
g) angajarea pensionarilor care, in conditiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
h) in alte cazuri prevazute expres de legi speciale ori pentru desfasurarea unor lucrari, proiecte
sau programe.

Art. 84
(1) Contractul individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o perioada
mai mare de 36 de luni.
(2) In cazul in care contractul individual de munca pe durata determinata este incheiat pentru
a inlocui un salariat al carui contract individual de munca este suspendat, durata contractului
va expira la momentul incetarii motivelor ce au determinat suspendarea contractului
individual de munca al salariatului titular.

Art. 85
Salariatul incadrat cu contract individual de munca pe durata determinata poate fi supus unei
perioade de proba, care nu va depasi:
a) 5 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca mai mica de 3 luni;
b) 15 zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca cuprinsa intre 3 si 6
luni;
c) 30 de zile lucratoare pentru o durata a contractului individual de munca mai mare de 6
luni;
d) 45 de zile lucratoare in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a
contractului individual de munca mai mare de 6 luni.
Art. 86
(1) Angajatorii sunt obligati sa informeze salariatii angajati cu contract individual de munca
pe durata determinata despre locurile de munca vacante sau care vor deveni vacante,
corespunzatoare pregatirii lor profesionale, si sa le asigure accesul la aceste locuri de munca
in conditii egale cu cele ale salariatilor angajati cu contract individual de munca pe perioada
nedeterminata. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la sediul angajatorului.
(2) O copie a anuntului prevazut la alin. (1) se transmite de indata sindicatului sau
reprezentantilor salariatilor.

Art. 87
(1) Referitor la conditiile de angajare si de munca, salariatii cu contract individual de munca
pe durata determinata nu vor fi tratati mai putin favorabil decat salariatii permanenti
comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de munca, cu exceptia cazurilor
in care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.
(2) In sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezinta salariatul al carui contract
individual de munca este incheiat pe durata nedeterminata si care desfasoara aceeasi activitate
sau una similara, in aceeasi unitate, avandu-se in vedere calificarea/aptitudinile profesionale.
(3) Atunci cand nu exista un salariat cu contract individual de munca incheiat pe durata
nedeterminata comparabil in aceeasi unitate, se au in vedere dispozitiile din contractul
colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, reglementarile legale in domeniu.

Capitolul VII - Munca prin agent de munca temporara

Art. 88
(1) Munca prin agent de munca temporara este munca prestata de un salariat temporar care a
incheiat un contract de munca temporara cu un agent de munca temporara si care este pus la
dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din
urma.
(2) Salariatul temporar este persoana care a incheiat un contract de munca temporara cu un
agent de munca temporara, in vederea punerii sale la dispozitia unui utilizator pentru a lucra
temporar sub supravegherea si conducerea acestuia din urma.
(3) Agentul de munca temporara este persoana juridica, autorizata de Ministerul Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale, care incheie contracte de munca temporara cu salariati
temporari, pentru a-i pune la dispozitia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilita de
contractul de punere la dispozitie sub supravegherea si conducerea acestuia. Conditiile de
functionare a agentului de munca temporara, precum si procedura de autorizare se stabilesc
prin hotarare a Guvernului.
(4) Utilizatorul este persoana fizica sau juridica pentru care si sub supravegherea si
conducerea careia munceste temporar un salariat temporar pus la dispozitie de agentul de
munca temporara.
(5) Misiunea de munca temporara inseamna acea perioada in care salariatul temporar este pus
la dispozitia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea si conducerea acestuia,
pentru executarea unei sarcini precise si cu caracter temporar.

Art. 89
Un utilizator poate apela la agenti de munca temporara pentru executarea unei sarcini precise
si cu caracter temporar, cu exceptia cazului prevazut la art. 93.
Art. 90
(1) Misiunea de munca temporara se stabileste pentru un termen care nu poate fi mai mare de
24 de luni.
(2) Durata misiunii de munca temporara poate fi prelungita pe perioade succesive care,
adaugate la durata initiala a misiunii, nu poate conduce la depasirea unei perioade de 36 de
luni.
(3) Conditiile in care durata unei misiuni de munca temporara poate fi prelungita sunt
prevazute in contractul de munca temporara sau pot face obiectul unui act aditional la acest
contract.

Art. 91
(1) Agentul de munca temporara pune la dispozitia utilizatorului un salariat angajat prin
contract de munca temporara, in baza unui contract de punere la dispozitie incheiat in forma
scrisa.
(2) Contractul de punere la dispozitie trebuie sa cuprinda:
a) durata misiunii;
b) caracteristicile specifice postului, in special calificarea necesara, locul executarii misiunii si
programul de lucru;
c) conditiile concrete de munca;
d) echipamentele individuale de protectie si de munca pe care salariatul temporar trebuie sa le
utilizeze;
e) orice alte servicii si facilitati in favoarea salariatului temporar;
f) valoarea comisionului de care beneficiaza agentul de munca temporara, precum si
remuneratia la care are dreptul salariatul;
g) conditiile in care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozitie de un agent
de munca temporara.
(3) Orice clauza prin care se interzice angajarea de catre utilizator a salariatului temporar dupa
indeplinirea misiunii este nula.

Art. 92
(1) Salariatii temporari au acces la toate serviciile si facilitatile acordate de utilizator, in
aceleasi conditii ca si ceilalti salariati ai acestuia.
(2) Utilizatorul este obligat sa asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente
individuale de protectie si de munca, cu exceptia situatiei in care prin contractul de punere la
dispozitie dotarea este in sarcina agentului de munca temporara.
(3) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune nu poate fi inferior celui pe
care il primeste salariatul utilizatorului, care presteaza aceeasi munca sau una similara cu cea
a salariatului temporar.
(4) In masura in care utilizatorul nu are angajat un astfel de salariat, salariul primit de
salariatul temporar va fi stabilit luandu-se in considerare salariul unei persoane angajate cu
contract individual de munca si care presteaza aceeasi munca sau una similara, astfel cum este
stabilit prin contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul utilizatorului.

Art. 93
Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, daca urmareste sa
inlocuiasca astfel un salariat al sau al carui contract de munca este suspendat ca urmare a
participarii la greva.

Art. 94
(1) Contractul de munca temporara este un contract individual de munca ce se incheie in scris
intre agentul de munca temporara si salariatul temporar, pe durata unei misiuni.
(2) In contractul de munca temporara se precizeaza, in afara elementelor prevazute la art. 17 si
art. 18 alin. (1), conditiile in care urmeaza sa se desfasoare misiunea, durata misiunii,
identitatea si sediul utilizatorului, precum si cuantumul si modalitatile remuneratiei
salariatului temporar.

Art. 95
(1) Contractul de munca temporara se poate incheia si pentru mai multe misiuni, cu
respectarea termenului prevazut la art. 90 alin. (2).
(2) Agentul de munca temporara poate incheia cu salariatul temporar un contract de munca pe
durata nedeterminata, situatie in care in perioada dintre doua misiuni salariatul temporar se
afla la dispozitia agentului de munca temporara.
(3) Pentru fiecare noua misiune intre parti se incheie un contract de munca temporara, in care
vor fi precizate toate elementele prevazute la art. 94 alin. (2).
(4) Contractul de munca temporara inceteaza la terminarea misiunii pentru care a fost incheiat
sau daca utilizatorul renunta la serviciile sale inainte de incheierea misiunii, in conditiile
contractului de punere la dispozitie.

Art. 96
(1) Pe toata durata misiunii salariatul temporar beneficiaza de salariul platit de agentul de
munca temporara.
(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabileste prin negociere
directa cu agentul de munca temporara si nu poate fi mai mic decat salariul minim brut pe tara
garantat in plata.
(3) Agentul de munca temporara este cel care retine si vireaza toate contributiile si impozitele
datorate de salariatul temporar catre bugetele statului si plateste pentru acesta toate
contributiile datorate in conditiile legii.
(4) In cazul in care in termen de 15 zile calendaristice de la data la care obligatiile privind
plata salariului si cele privind contributiile si impozitele au devenit scadente si exigibile, iar
agentul de munca temporara nu le executa, ele vor fi platite de utilizator, in baza solicitarii
salariatului temporar.
(5) Utilizatorul care a platit sumele datorate potrivit alin. (4) se subroga, pentru sumele platite,
in drepturile salariatului temporar impotriva agentului de munca temporara.

Art. 97
Prin contractul de munca temporara se poate stabili o perioada de proba pentru realizarea
misiunii, a carei durata nu poate fi mai mare de:
a) doua zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o
perioada mai mica sau egala cu o luna;
b) 5 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o
perioada cuprinsa intre o luna si 3 luni;
c) 15 zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o
perioada cuprinsa intre 3 si 6 luni;
d) 20 de zile lucratoare, in cazul in care contractul de munca temporara este incheiat pentru o
perioada mai mare de 6 luni;
e) 30 de zile lucratoare, in cazul salariatilor incadrati in functii de conducere, pentru o durata a
contractului de munca temporara mai mare de 6 luni.

Art. 98
(1) Pe parcursul misiunii utilizatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de munca pentru
salariatul temporar, in conformitate cu legislatia in vigoare.
(2) Utilizatorul va notifica de indata agentului de munca temporara orice accident de munca
sau imbolnavire profesionala de care a luat cunostinta si a carei victima a fost un salariat
temporar pus la dispozitie de agentul de munca temporara.

Art. 99
(1) La incetarea misiunii salariatul temporar poate incheia cu utilizatorul un contract
individual de munca.
(2) In cazul in care utilizatorul angajeaza, dupa o misiune, un salariat temporar, durata
misiunii efectuate se ia in calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum si a celorlalte
drepturi prevazute de legislatia muncii.

Art. 100
Agentul de munca temporara care concediaza salariatul temporar inainte de termenul prevazut
in contractul de munca temporara, pentru alte motive decat cele disciplinare, are obligatia de a
respecta reglementarile legale privind incetarea contractului individual de munca pentru
motive care nu tin de persoana salariatului.

Art. 101
Cu exceptia dispozitiilor speciale contrare, prevazute in prezentul capitol, dispozitiile legale,
prevederile regulamentelor interne, precum si cele ale contractelor colective de munca
aplicabile salariatilor angajati cu contract individual de munca pe durata nedeterminata la
utilizator se aplica in egala masura si salariatilor temporari pe durata misiunii la acesta.

Art. 102
Agentii de munca temporara nu percep nicio taxa salariatilor temporari in schimbul
demersurilor in vederea recrutarii acestora de catre utilizator sau pentru incheierea unui
contract de munca temporara.

Capitolul VIII - Contractul individual de munca cu timp partial

Art. 103
Salariatul cu fractiune de norma este salariatul al carui numar de ore normale de lucru,
calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al
unui salariat cu norma intreaga comparabil.

Art. 104
(1) Angajatorul poate incadra salariati cu fractiune de norma prin contracte individuale de
munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de
munca cu timp partial.
(2) Contractul individual de munca cu timp partial se incheie numai in forma scrisa.
(3) Salariatul comparabil este salariatul cu norma intreaga din aceeasi unitate, care are acelasi
tip de contract individual de munca, presteaza aceeasi activitate sau una similara cu cea a
salariatului angajat cu contract individual de munca cu timp partial, avandu-se in vedere si
alte considerente, cum ar fi vechimea in munca si calificarea/aptitudinile profesionale.
(4) Atunci cand nu exista un salariat comparabil in aceeasi unitate, se au in vedere dispozitiile
din contractul colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, reglementarile legale in
domeniu.
Art. 105
(1) Contractul individual de munca cu timp partial cuprinde, in afara elementelor prevazute la
art. 17 alin. (3) , urmatoarele:
a) durata muncii si repartizarea programului de lucru;
b) conditiile in care se poate modifica programul de lucru;
c) interdictia de a efectua ore suplimentare, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru
alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor
acestora.
(2) In situatia in care intr-un contract individual de munca cu timp partial nu sunt precizate
elementele prevazute la alin. (1), contractul se considera a fi incheiat pentru norma intreaga.

Art. 106
(1) Salariatul incadrat cu contract de munca cu timp partial se bucura de drepturile salariatilor
cu norma intreaga, in conditiile prevazute de lege si de contractele colective de munca
aplicabile.
(2) Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile
stabilite pentru programul normal de lucru.

Art. 107
(1) Angajatorul este obligat ca, in masura in care este posibil, sa ia in considerare cererile
salariatilor de a se transfera fie de la un loc de munca cu norma intreaga la unul cu fractiune
de norma, fie de la un loc de munca cu fractiune de norma la un loc de munca cu norma
intreaga sau de a-si mari programul de lucru, in cazul in care apare aceasta oportunitate.
(2) Angajatorul este obligat sa informeze la timp cu privire la aparitia unor locuri de munca cu
fractiune de norma sau cu norma intreaga, pentru a facilita transferurile de la norma intreaga
la fractiune de norma si invers. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la sediul
angajatorului.
(3) O copie a anuntului prevazut la alin. (2) se transmite de indata sindicatului sau
reprezentantilor salariatilor.
(4) Angajatorul asigura, in masura in care este posibil, accesul la locuri de munca cu fractiune
de norma la toate nivelurile.

Capitolul IX - Munca la domiciliu

Art. 108
(1) Sunt considerati salariati cu munca la domiciliu acei salariati care indeplinesc, la
domiciliul lor, atributiile specifice functiei pe care o detin.
(2) In vederea indeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariatii cu munca la domiciliu isi
stabilesc singuri programul de lucru.
(3) Angajatorul este in drept sa verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, in
conditiile stabilite prin contractul individual de munca.

Art. 109
Contractul individual de munca la domiciliu se incheie numai in forma scrisa si contine, in
afara elementelor prevazute la art. 17 alin. (3) , urmatoarele:
a) precizarea expresa ca salariatul lucreaza la domiciliu;
b) programul in cadrul caruia angajatorul este in drept sa controleze activitatea salariatului sau
si modalitatea concreta de realizare a controlului;
c) obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la domiciliul salariatului, dupa caz,
al materiilor prime si materialelor pe care le utilizeaza in activitate, precum si al produselor
finite pe care le realizeaza.

Art. 110
(1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucura de toate drepturile recunoscute prin lege si prin
contractele colective de munca aplicabile salariatilor al caror loc de munca este la sediul
angajatorului.
(2) Prin contractele colective de munca si/sau prin contractele individuale de munca se pot
stabili si alte conditii specifice privind munca la domiciliu, in conformitate cu legislatia in
vigoare.

Titlul III - Timpul de munca si timpul de odihna

Capitolul I - Timpul de munca

Sectiunea 1 - Durata timpului de munca

Art. 111
Timpul de munca reprezinta orice perioada in care salariatul presteaza munca, se afla la
dispozitia angajatorului si indeplineste sarcinile si atributiile sale, conform prevederilor
contractului individual de munca, contractului colectiv de munca aplicabil si/sau ale legislatiei
in vigoare.

Art. 112
(1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8
ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana.
(2) In cazul tinerilor in varsta de pana la 18 ani durata timpului de munca este de 6 ore pe zi si
de 30 de ore pe saptamana.

Art. 113
(1) Repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe
zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus.
(2) In functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare
inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore
pe saptamana.

Art. 114
(1) Durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana,
inclusiv orele suplimentare.
(2) Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi
prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o
perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
(3) Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil,
se pot negocia, prin contractul colectiv de munca respectiv, perioade de referinta mai mari de
4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni.
(4) Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a
salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective
de munca pot prevedea derogari de la durata perioadei de referinta stabilite la alin. (3) , dar
pentru perioade de referinta care in niciun caz sa nu depaseasca 12 luni.
(5) La stabilirea perioadelor de referinta prevazute la alin. (2)
(4) nu se iau in calcul durata concediului de odihna anual si situatiile de suspendare a
contractului individual de munca.
(6) Prevederile alin. (1)
(4) nu se aplica tinerilor care nu au implinit varsta de 18 ani.

Art. 115
(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unitati sau profesii se poate stabili prin negocieri
colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durata zilnica a timpului de
munca mai mica sau mai mare de 8 ore.
(2) Durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24
de ore.

Art. 116
(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de
40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul
colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in
regulamentul intern.
(2) Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul
individual de munca.

Art. 117
Programul de munca si modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cunostinta
salariatilor si sunt afisate la sediul angajatorului.

Art. 118
(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munca, cu acordul sau la solicitarea
salariatului in cauza.
(2) Programele individualizate de munca presupun un mod de organizare flexibil a timpului
de munca.
(3) Durata zilnica a timpului de munca este impartita in doua perioade: o perioada fixa in care
personalul se afla simultan la locul de munca si o perioada variabila, mobila, in care salariatul
isi alege orele de sosire si de plecare, cu respectarea timpului de munca zilnic.
(4) Programul individualizat de munca poate functiona numai cu respectarea dispozitiilor art.
112 si 114.

Art. 119
Angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a
supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitat.

Sectiunea 2 - Munca suplimentara

Art. 120
(1) Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal, prevazuta la art.
112, este considerata munca suplimentara.
(2) Munca suplimentara nu poate fi efectuata fara acordul salariatului, cu exceptia cazului de
forta majora sau pentru lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori
inlaturarii consecintelor unui accident.

Art. 121
(1) La solicitarea angajatorului salariatii pot efectua munca suplimentara, cu respectarea
prevederilor art. 114 sau 115, dupa caz.
(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilita potrivit prevederilor art. 114 sau 115,
dupa caz, este interzisa, cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente
destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident.

Art. 122
(1) Munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile
calendaristice dupa efectuarea acesteia.
(2) In aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate
peste programul normal de lucru.
(3) In perioadele de reducere a activitatii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere
platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.

Art. 123
(1) In cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut
de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin
adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste
prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului
individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Art. 124
Tinerii in varsta de pana la 18 ani nu pot presta munca suplimentara.

Sectiunea 3 - Munca de noapte

Art. 125
(1) Munca prestata intre orele 22,006,00 este considerata munca de noapte.
(2) Salariatul de noapte reprezinta, dupa caz:
a) salariatul care efectueaza munca de noapte cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru;
b) salariatul care efectueaza munca de noapte in proportie de cel putin 30% din timpul sau
lunar de lucru.
(3) Durata normala a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depasi o medie de 8
ore pe zi, calculata pe o perioada de referinta de maximum 3 luni calendaristice, cu
respectarea prevederilor legale cu privire la repausul saptamanal.
(4) Durata normala a timpului de lucru pentru salariatii de noapte a caror activitate se
desfasoara in conditii speciale sau deosebite de munca nu va depasi 8 ore pe parcursul oricarei
perioade de 24 de ore decat in cazul in care majorarea acestei durate este prevazuta in
contractul colectiv de munca aplicabil si numai in situatia in care o astfel de prevedere nu
contravine unor prevederi exprese stabilite in contractul colectiv de munca incheiat la nivel
superior.
(5) In situatia prevazuta la alin. (4), angajatorul este obligat sa acorde perioade de repaus
compensatorii echivalente sau compensare in bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8
ore.
(6) Angajatorul care, in mod frecvent, utilizeaza munca de noapte este obligat sa informeze
despre aceasta inspectoratul teritorial de munca.

Art. 126
Salariatii de noapte beneficiaza:
a) fie de program de lucru redus cu o ora fata de durata normala a zilei de munca, pentru zilele
in care efectueaza cel putin 3 ore de munca de noapte, fara ca aceasta sa duca la scaderea
salariului de baza;
b) fie de un spor pentru munca prestata in timpul noptii de 25% din salariul de baza, daca
timpul astfel lucrat reprezinta cel putin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

Art. 127
(1) Salariatii care urmeaza sa desfasoare munca de noapte in conditiile art. 125 alin. (2) sunt
supusi unui examen medical gratuit inainte de inceperea activitatii si, dupa aceea, periodic.
(2) Conditiile de efectuare a examenului medical si periodicitatea acestuia se stabilesc prin
regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale si al
ministrului sanatatii.
(3) Salariatii care desfasoara munca de noapte si au probleme de sanatate recunoscute ca
avand legatura cu aceasta vor fi trecuti la o munca de zi pentru care sunt apti.

Art. 128
(1) Tinerii care nu au implinit varsta de 18 ani nu pot presta munca de noapte.
(2) Femeile gravide, lauzele si cele care alapteaza nu pot fi obligate sa presteze munca de
noapte.

Sectiunea 4 - Norma de munca

Art. 129
Norma de munca exprima cantitatea de munca necesara pentru efectuarea operatiunilor sau
lucrarilor de catre o persoana cu calificare corespunzatoare, care lucreaza cu intensitate
normala, in conditiile unor procese tehnologice si de munca determinate. Norma de munca
cuprinde timpul productiv, timpul pentru intreruperi impuse de desfasurarea procesului
tehnologic, timpul pentru pauze legale in cadrul programului de munca.

Art. 130
Norma de munca se exprima, in functie de caracteristicile procesului de productie sau de alte
activitati ce se normeaza, sub forma de norme de timp, norme de productie, norme de
personal, sfera de atributii sau sub alte forme corespunzatoare specificului fiecarei activitati.

Art. 131
Normarea muncii se aplica tuturor categoriilor de salariati.

Art. 132
Normele de munca se elaboreaza de catre angajator, conform normativelor in vigoare, sau, in
cazul in care nu exista normative, normele de munca se elaboreaza de catre angajator dupa
consultarea sindicatului reprezentativ ori, dupa caz, a reprezentantilor salariatilor.

Capitolul II - Repausuri periodice

Art. 133
Perioada de repaus reprezinta orice perioada care nu este timp de munca.

Sectiunea 1 - Pauza de masa si repausul zilnic

Art. 134
(1) In cazurile in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 6 ore, salariatii au
dreptul la pauza de masa si la alte pauze, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de
munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(2) Tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de o pauza de masa de cel putin 30 de
minute, in cazul in care durata zilnica a timpului de munca este mai mare de 4 ore si
jumatate.
(3) Pauzele, cu exceptia dispozitiilor contrare din contractul colectiv de munca aplicabil si din
regulamentul intern, nu se vor include in durata zilnica normala a timpului de munca.

Art. 135
(1) Salariatii au dreptul intre doua zile de munca la un repaus care nu poate fi mai mic de 12
ore consecutive.
(2) Prin exceptie, in cazul muncii in schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore intre
schimburi.

Art. 136
(1) Munca in schimburi reprezinta orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit
caruia salariatii se succed unul pe altul la acelasi post de munca, potrivit unui anumit program,
inclusiv program rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicand pentru
salariat necesitatea realizarii unei activitati in intervale orare diferite in raport cu o perioada
zilnica sau saptamanala, stabilita prin contractul individual de munca.
(2) Salariat in schimburi reprezinta orice salariat al carui program de lucru se inscrie in cadrul
programului de munca in schimburi.

Sectiunea 2 - Repausul saptamanal

Art. 137
(1) Repausul saptamanal este de 48 de ore consecutive, de regula sambata si duminica
(2) In cazul in care repausul in zilele de sambata si duminica ar prejudicia interesul public sau
desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamanal poate fi acordat si in alte zile stabilite
prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) In situatia prevazuta la alin. (2) salariatii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin
contractul colectiv de munca sau, dupa caz, prin contractul individual de munca.
(4) In situatii de exceptie zilele de repaus saptamanal sunt acordate cumulat, dupa o perioada
de activitate continua ce nu poate depasi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului
teritorial de munca si cu acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor.
(5) Salariatii al caror repaus saptamanal se acorda in conditiile alin. (4) au dreptul la dublul
compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

Art. 138
(1) In cazul unor lucrari urgente, a caror executare imediata este necesara pentru organizarea
unor masuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor
accidente iminente sau pentru inlaturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs
asupra materialelor, instalatiilor sau cladirilor unitatii, repausul saptamanal poate fi suspendat
pentru personalul necesar in vederea executarii acestor lucrari.
(2) Salariatii al caror repaus saptamanal a fost suspendat in conditiile alin. (1) au dreptul la
dublul compensatiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

Sectiunea 3 - Sarbatorile legale

Art. 139
(1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
1 si 2 ianuarie;
prima si a doua zi de Pasti;
1 mai;
prima si a doua zi de Rusalii;
Adormirea Maicii Domnului;
30 noiembrie - Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei
1 decembrie;
prima si a doua zi de Craciun;
doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de
cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand
acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.

Art. 140
Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare
si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al
aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este
obligatorie.

Art. 141
Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta
datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.

Art. 142
(1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca
prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30
de zile.
(2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza,
pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate
fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal
de lucru.

Art. 143
Prin contractul colectiv de munca aplicabil se pot stabili si alte zile libere.

Capitolul III - Concediile

Sectiunea 1 - Concediul de odihna anual si alte concedii ale

salariatilor

Art. 144
(1) Dreptul la concediu de odihna anual platit este garantat tuturor salariatilor.
(2) Dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau
limitari.

Art. 145
(1) Durata minima a concediului de odihna anual este de 20 de zile lucratoare.
(2) Durata efectiva a concediului de odihna anual se stabileste in contractul individual de
munca, cu respectarea legii si a contractelor colective de munca aplicabile.
(3) Sarbatorile legale in care nu se lucreaza, precum si zilele libere platite stabilite prin
contractul colectiv de munca aplicabil nu sunt incluse in durata concediului de odihna anual.
(4) La stabilirea duratei concediului de odihna anual, perioadele de incapacitate temporara de
munca si cele aferente concediului de maternitate, concediului de risc maternal si concediului
pentru ingrijirea copilului bolnav se considera perioade de activitate prestata.
(5) In situatia in care incapacitatea temporara de munca sau concediul de maternitate,
concediul de risc maternal ori concediul pentru ingrijirea copilului bolnav a survenit in timpul
efectuarii concediului de odihna anual, acesta se intrerupe urmand ca salariatul sa efectueze
restul zilelor de concediu dupa ce a incetat situatia de incapacitate temporara de munca, de
maternitate, de risc maternal ori cea de ingrijire a copilului bolnav, iar cand nu este posibil
urmeaza ca zilele neefectuate sa fie reprogramate.
(6) Salariatul are dreptul la concediu de odihna anual si in situatia in care incapacitatea
temporara de munca se mentine, in conditiile legii, pe intreaga perioada a unui an
calendaristic, angajatorul fiind obligat sa acorde concediul de odihna anual intr-o perioada de
18 luni incepand cu anul urmator celui in care acesta s-a aflat in concediu medical.

Art. 146
(1) Concediul de odihna se efectueaza in fiecare an.
(2) In cazul in care salariatul, din motive justificate, nu poate efectua, integral sau partial,
concediul de odihna anual la care avea dreptul in anul calendaristic respectiv, cu acordul
persoanei in cauza, angajatorul este obligat sa acorde concediul de odihna neefectuat intr-o
perioada de 18 luni incepand cu anul urmator celui in care s-a nascut dreptul la concediul de
odihna anual.
(3) Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul
incetarii contractului individual de munca.

Art. 147
(1) Salariatii care lucreaza in conditii grele, periculoase sau vatamatoare, nevazatorii, alte
persoane cu handicap si tinerii in varsta de pana la 18 ani beneficiaza de un concediu de
odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.
(2) Numarul de zile lucratoare aferent concediului de odihna suplimentar pentru categoriile de
salariati prevazute la alin. (1) se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil si va fi
de cel putin 3 zile lucratoare.

Art. 148
(1) Efectuarea concediului de odihna se realizeaza in baza unei programari colective sau
individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a reprezentantilor
salariatilor, pentru programarile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programarile
individuale. Programarea se face pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator.
(2) Prin programarile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3
luni pe categorii de personal sau locuri de munca.
(3) Prin programare individuala se poate stabili data efectuarii concediului sau, dupa caz,
perioada in care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioada care nu poate fi mai
mare de 3 luni.
(4) In cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) si (3) salariatul poate solicita
efectuarea concediului cu cel putin 60 de zile anterioare efectuarii acestuia.
(5) In cazul in care programarea concediilor se face fractionat, angajatorul este obligat sa
stabileasca programarea astfel incat fiecare salariat sa efectueze intr-un an calendaristic cel
putin 10 zile lucratoare de concediu neintrerupt.

Art. 149
Salariatul este obligat sa efectueze in natura concediul de odihna in perioada in care a fost
programat, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege sau atunci cand, din motive
obiective, concediul nu poate fi efectuat.

Art. 150
(1) Pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de
concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu
caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de
munca.
(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale
prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul,
multiplicata cu numarul de zile de concediu.
(3) Indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile
lucratoare inainte de plecarea in concediu.

Art. 151
(1) Concediul de odihna poate fi intrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.
(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau
pentru interese urgente care impun prezenta salariatului la locul de munca. In acest caz
angajatorul are obligatia de a suporta toate cheltuielile salariatului si ale familiei sale,
necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de
acesta ca urmare a intreruperii concediului de odihna.

Art. 152
(1) In cazul unor evenimente familiale deosebite, salariatii au dreptul la zile libere platite, care
nu se includ in durata concediului de odihna.
(2) Evenimentele familiale deosebite si numarul zilelor libere platite sunt stabilite prin lege,
prin contractul colectiv de munca aplicabil sau prin regulamentul intern.

Art. 153
(1) Pentru rezolvarea unor situatii personale salariatii au dreptul la concedii fara plata.
(2) Durata concediului fara plata se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau
prin regulamentul intern.

Sectiunea 2 - Concediile pentru formare profesionala

Art. 154
(1) Salariatii au dreptul sa beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesionala.
(2) Concediile pentru formare profesionala se pot acorda cu sau fara plata.

Art. 155
(1) Concediile fara plata pentru formare profesionala se acorda la solicitarea salariatului, pe
perioada formarii profesionale pe care salariatul o urmeaza din initiativa sa.
(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai daca absenta salariatului ar
prejudicia grav desfasurarea activitatii.

Art. 156
(1) Cererea de concediu fara plata pentru formare profesionala trebuie sa fie inaintata
angajatorului cu cel putin o luna inainte de efectuarea acestuia si trebuie sa precizeze data de
incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si
denumirea institutiei de formare profesionala.
(2) Efectuarea concediului fara plata pentru formare profesionala se poate realiza si fractionat
in cursul unui an calendaristic, pentru sustinerea examenelor de absolvire a unor forme de
invatamant sau pentru sustinerea examenelor de promovare in anul urmator in cadrul
institutiilor de invatamant superior, cu respectarea conditiilor stabilite la alin. (1).

Art. 157
(1) In cazul in care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe cheltuiala sa
participarea unui salariat la formare profesionala in conditiile prevazute de lege, salariatul are
dreptul la un concediu pentru formare profesionala, platit de angajator, de pana la 10 zile
lucratoare sau de pana la 80 de ore.
(2) In situatia prevazuta la alin. (1) indemnizatia de concediu va fi stabilita conform art. 150.
(3) Perioada in care salariatul beneficiaza de concediul platit prevazut la alin. (1) se stabileste
de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu platit pentru formare profesionala va fi
inaintata angajatorului in conditiile prevazute la art. 156 alin. (1).

Art. 158
Durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de
odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile
cuvenite salariatului, altele decat salariul.

Titlul IV - Salarizarea

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 159
(1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual
de munca.
(2) Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul
la un salariu exprimat in bani.
(3) La stabilirea si la acordarea salariului este interzisa orice discriminare pe criterii de sex,
orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie,
religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala,
apartenenta ori activitate sindicala.
Art. 160
Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Art. 161
Salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorilor.

Art. 162
(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile.
(2) Salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat.
(3) Sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral
sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si
bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale
reprezentative.

Art. 163
(1) Salariul este confidential, angajatorul avand obligatia de a lua masurile necesare pentru
asigurarea confidentialitatii.
(2) In scopul promovarii intereselor si apararii drepturilor salariatilor, confidentialitatea
salariilor nu poate fi opusa sindicatelor sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor, in stricta
legatura cu interesele acestora si in relatia lor directa cu angajatorul.

Capitolul II - Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata

Art. 164
(1) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, corespunzator programului normal de
munca, se stabileste prin hotarare a Guvernului, dupa consultarea sindicatelor si a
patronatelor. In cazul in care programul normal de munca este, potrivit legii, mai mic de 8 ore
zilnic, salariul de baza minim brut orar se calculeaza prin raportarea salariului de baza minim
brut pe tara la numarul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.
(2) Angajatorul nu poate negocia si stabili salarii de baza prin contractul individual de munca
sub salariul de baza minim brut orar pe tara.
(3) Angajatorul este obligat sa garanteze in plata un salariu brut lunar cel putin egal cu salariul
de baza minim brut pe tara.
Aceste dispozitii se aplica si in cazul in care salariatul este prezent la lucru, in cadrul
programului, dar nu poate sa isi desfasoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu
exceptia grevei.
(4) Salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata este adus la cunostinta salariatilor prin
grija angajatorului.

Art. 165
Pentru salariatii carora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de munca, le
asigura hrana, cazare sau alte facilitati, suma in bani cuvenita pentru munca prestata nu poate
fi mai mica decat salariul minim brut pe tara prevazut de lege.

Capitolul III - Plata salariului

Art. 166
(1) Salariul se plateste in bani cel putin o data pe luna, la data stabilita in contractul individual
de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament intr-un cont bancar.
(3) Plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite la art. 165, este posibila numai
daca este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul
individual de munca.
(4) Intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea
angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Art. 167
(1) Salariul se plateste direct titularului sau persoanei imputernicite de acesta.
(2) In caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate pana la data decesului sunt
platite, in ordine, sotului supravietuitor, copiilor majori ai defunctului sau parintilor acestuia.
Daca nu exista niciuna dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt platite
altor mostenitori, in conditiile dreptului comun.

Art. 168
(1) Plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte
documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit.
(2) Statele de plata, precum si celelalte documente justificative se pastreaza si se arhiveaza de
catre angajator in aceleasi conditii si termene ca in cazul actelor contabile, conform legii.

Art. 169
(1) Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de
lege.
(2) Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria
salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare
judecatoreasca definitiva si irevocabila.
(3) In cazul pluralitatii de creditori ai salariatului va fi respectata urmatoarea ordine:
a) obligatiile de intretinere, conform Codului familiei;
b) contributiile si impozitele datorate catre stat;
c) daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite;
d) acoperirea altor datorii.
(4) Retinerile din salariu cumulate nu pot depasi in fiecare luna jumatate din salariul net.

Art. 170
Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in
astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile
salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale.

Art. 171
(1) Dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele
rezultate din neexecutarea in totalitate sau in parte a obligatiilor privind plata salariilor se
prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
(2) Termenul de prescriptie prevazut la alin. (1) este intrerupt in cazul in care intervine o
recunoastere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivand din plata
salariului.

Capitolul IV - Fondul de garantare pentru plata creantelor salariale

Art. 172
Constituirea si utilizarea fondului de garantare pentru plata creantelor salariale se vor
reglementa prin lege speciala.

Capitolul V - Protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului

intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia

Art. 173
(1) Salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al
intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile si obligatiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca
existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia nu poate constitui motiv
de concediere individuala sau colectiva a salariatilor de catre cedent ori de catre cesionar.

Art. 174
Cedentul si cesionarul au obligatia de a informa si de a consulta, anterior transferului,
sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor cu privire la implicatiile juridice,
economice si sociale asupra salariatilor, decurgand din transferul dreptului de proprietate.

Titlul V - Sanatatea si securitatea in munca

Capitolul I - Reguli generale

Art. 175
(1) Angajatorul are obligatia sa asigure securitatea si sanatatea salariatilor in toate aspectele
legate de munca.
(2) Daca un angajator apeleaza la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu il exonereaza de
raspundere in acest domeniu.
(3) Obligatiile salariatilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca nu pot aduce atingere
responsabilitatii angajatorului.
(4) Masurile privind securitatea si sanatatea in munca nu pot sa determine, in niciun caz,
obligatii financiare pentru salariati.

Art. 176
(1) Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu dispozitiile legii speciale, ale contractelor
colective de munca aplicabile, precum si cu normele si normativele de protectie a muncii.
(2) Normele si normativele de protectie a muncii pot stabili:
a) masuri generale de protectie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor
profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;
b) masuri de protectie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activitati;
c) masuri de protectie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;
d) dispozitii referitoare la organizarea si functionarea unor organisme speciale de asigurare a
securitatii si sanatatii in munca.

Art. 177
(1) In cadrul propriilor responsabilitati angajatorul va lua masurile necesare pentru protejarea
securitatii si sanatatii salariatilor, inclusiv pentru activitatile de prevenire a riscurilor
profesionale, de informare si pregatire, precum si pentru punerea in aplicare a organizarii
protectiei muncii si mijloacelor necesare acesteia.
(2) La adoptarea si punerea in aplicare a masurilor prevazute la alin. (1) se va tine seama de
urmatoarele principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursa;
d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea locurilor de munca si
alegerea echipamentelor si metodelor de munca si de productie, in vederea atenuarii, cu
precadere, a muncii monotone si a muncii repetitive, precum si a reducerii efectelor acestora
asupra sanatatii;
e) luarea in considerare a evolutiei tehnicii;
f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin
periculos;
g) planificarea prevenirii;
h) adoptarea masurilor de protectie colectiva cu prioritate fata de masurile de protectie
individuala;
i) aducerea la cunostinta salariatilor a instructiunilor corespunzatoare.

Art. 178
(1) Angajatorul raspunde de organizarea activitatii de asigurare a sanatatii si securitatii in
munca.
(2) In cuprinsul regulamentelor interne sunt prevazute in mod obligatoriu reguli privind
securitatea si sanatatea in munca.
(3) In elaborarea masurilor de securitate si sanatate in munca angajatorul se consulta cu
sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, precum si cu comitetul de securitate si
sanatate in munca.

Art. 179
Angajatorul are obligatia sa asigure toti salariatii pentru risc de accidente de munca si boli
profesionale, in conditiile legii.

Art. 180
(1) Angajatorul are obligatia sa organizeze instruirea angajatilor sai in domeniul securitatii si
sanatatii in munca.
(2) Instruirea se realizeaza periodic, prin modalitati specifice stabilite de comun acord de catre
angajator impreuna cu comitetul de securitate si sanatate in munca si cu sindicatul sau, dupa
caz, cu reprezentantii salariatilor.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (2) se realizeaza obligatoriu in cazul noilor angajati, al celor
care isi schimba locul de munca sau felul muncii si al celor care isi reiau activitatea dupa o
intrerupere mai mare de 6 luni. In toate aceste cazuri instruirea se efectueaza inainte de
inceperea efectiva a activitatii.
(4) Instruirea este obligatorie si in situatia in care intervin modificari ale legislatiei in
domeniu.

Art. 181
(1) Locurile de munca trebuie sa fie organizate astfel incat sa garanteze securitatea si
sanatatea salariatilor.
(2) Angajatorul trebuie sa organizeze controlul permanent al starii materialelor, utilajelor si
substantelor folosite in procesul muncii, in scopul asigurarii sanatatii si securitatii salariatilor.
(3) Angajatorul raspunde pentru asigurarea conditiilor de acordare a primului ajutor in caz de
accidente de munca, pentru crearea conditiilor de preintampinare a incendiilor, precum si
pentru evacuarea salariatilor in situatii speciale si in caz de pericol iminent.

Art. 182
(1) Pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca institutia abilitata prin lege poate dispune
limitarea sau interzicerea fabricarii, comercializarii, importului ori utilizarii cu orice titlu a
substantelor si preparatelor periculoase pentru salariati.
(2) Inspectorul de munca poate, cu avizul medicului de medicina a muncii, sa impuna
angajatorului sa solicite organismelor competente, contra cost, analize si expertize asupra
unor produse, substante sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoaste
compozitia acestora si efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.

Capitolul II - Comitetul de securitate si sanatate in munca

Art. 183
(1) La nivelul fiecarui angajator se constituie un comitet de securitate si sanatate in munca, cu
scopul de a asigura implicarea salariatilor in elaborarea si aplicarea deciziilor in domeniul
protectiei muncii.
(2) Comitetul de securitate si sanatate in munca se constituie in cadrul persoanelor juridice din
sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, care desfasoara activitati pe
teritoriul Romaniei.

Art. 184
(1) Comitetul de securitate si sanatate in munca se organizeaza la angajatorii persoane juridice
la care sunt incadrati cel putin 50 de salariati.
(2) In cazul in care conditiile de munca sunt grele, vatamatoare sau periculoase, inspectorul de
munca poate cere infiintarea acestor comitete si pentru angajatorii la care sunt incadrati mai
putin de 50 de salariati.
(3) In cazul in care activitatea se desfasoara in unitati dispersate teritorial, se pot infiinta mai
multe comitete de securitate si sanatate in munca. Numarul acestora se stabileste prin
contractul colectiv de munca aplicabil.
(4) Comitetul de securitate si sanatate in munca coordoneaza masurile de securitate si sanatate
in munca si in cazul activitatilor care se desfasoara temporar, cu o durata mai mare de 3 luni.
(5) In situatia in care nu se impune constituirea comitetului de securitate si sanatate in munca,
atributiile specifice ale acestuia vor fi indeplinite de responsabilul cu protectia muncii numit
de angajator.
Art. 185
Componenta, atributiile specifice si functionarea comitetului de securitate si sanatate in
munca sunt reglementate prin hotarare a Guvernului.

Capitolul III - Protectia salariatilor prin servicii medicale

Art. 186
Angajatorii au obligatia sa asigure accesul salariatilor la serviciul medical de medicina a
muncii.

Art. 187
(1) Serviciul medical de medicina a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de
angajator sau un serviciu asigurat de o asociatie patronala.
(2) Durata muncii prestate de medicul de medicina a muncii se calculeaza in functie de
numarul de salariati ai angajatorului, potrivit legii.

Art. 188
(1) Medicul de medicina a muncii este un salariat, atestat in profesia sa potrivit legii, titular al
unui contract de munca incheiat cu un angajator sau cu o asociatie patronala.
(2) Medicul de medicina a muncii este independent in exercitarea profesiei sale.

Art. 189
(1) Sarcinile principale ale medicului de medicina a muncii constau in:
a) prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale;
b) supravegherea efectiva a conditiilor de igiena si sanatate in munca;
c) asigurarea controlului medical al salariatilor atat la angajarea in munca, cat si pe durata
executarii contractului individual de munca.
(2) In vederea realizarii sarcinilor ce ii revin medicul de medicina a muncii poate propune
angajatorului schimbarea locului de munca sau a felului muncii unor salariati, determinata de
starea de sanatate a acestora.
(3) Medicul de medicina a muncii este membru de drept in comitetul de securitate si sanatate
in munca.

Art. 190
(1) Medicul de medicina a muncii stabileste in fiecare an un program de activitate pentru
imbunatatirea mediului de munca din punct de vedere al sanatatii in munca pentru fiecare
angajator.
(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator si sunt supuse avizarii
comitetului de securitate si sanatate in munca.

Art. 191
Prin lege speciala vor fi reglementate atributiile specifice, modul de organizare a activitatii,
organismele de control, precum si statutul profesional specific al medicilor de medicina a
muncii.

Titlul VI - Formarea profesionala

 Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 192
(1) Formarea profesionala a salariatilor are urmatoarele obiective principale:
a) adaptarea salariatului la cerintele postului sau ale locului de munca;
b) obtinerea unei calificari profesionale;
c) actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca si
perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza;
d) reconversia profesionala determinata de restructurari socioeconomice;
e) dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne, necesare pentru
realizarea activitatilor profesionale;
f) prevenirea riscului somajului;
g) promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale.
(2) Formarea profesionala si evaluarea cunostintelor se fac pe baza standardelor ocupationale.

Art. 193
Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de
formare profesionala din tara ori din strainatate;
b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;
c) stagii de practica si specializare in tara si in strainatate;
d) ucenicie organizata la locul de munca;
e) formare individualizata;
f) alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

Art. 194
(1) Angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala
pentru toti salariatii, dupa cum urmeaza:
a) cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati;
b) cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati.
(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesionala, asigurata in conditiile
alin. (1), se suporta de catre angajatori.

Art. 195
(1) Angajatorul persoana juridica care are mai mult de 20 de salariati elaboreaza anual si
aplica planuri de formare profesionala, cu consultarea sindicatului sau, dupa caz, a
reprezentantilor salariatilor.
(2) Planul de formare profesionala elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexa la
contractul colectiv de munca incheiat la nivel de unitate.
(3) Salariatii au dreptul sa fie informati cu privire la continutul planului de formare
profesionala.

Art. 196
(1) Participarea la formarea profesionala poate avea loc la initiativa angajatorului sau la
initiativa salariatului.
(2) Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata
formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv
obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile
ocazionate de formarea profesionala, se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte
aditionale la contractele individuale de munca.

Art. 197
(1) In cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de
angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre acesta.
(2) Pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1),
salariatul va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de toate drepturile salariale
detinute.
(3) Pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala conform alin. (1),
salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, aceasta perioada fiind considerata
stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.

Art. 198
(1) Salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala, in conditiile
art. 197 alin. (1), nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o
perioada stabilita prin act aditional.
(2) Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat
cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu
obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la
contractul individual de munca.
(3) Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute la alin. (1) determina obligarea
acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala,
proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la
contractul individual de munca.
(4) Obligatia prevazuta la alin. (3) revine si salariatilor care au fost concediati in perioada
stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de
munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a
condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu
munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a
profesiei, temporar sau definitiv.

Art. 199
(1) In cazul in care salariatul este cel care are initiativa participarii la o forma de pregatire
profesionala cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului impreuna
cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor.
(2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulata de salariat potrivit alin. (1), in termen
de 15 zile de la primirea solicitarii. Totodata angajatorul va decide cu privire la conditiile in
care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala, inclusiv daca va
suporta in totalitate sau in parte costul ocazionat de aceasta.

Art. 200
Salariatii care au incheiat un act aditional la contractul individual de munca cu privire la
formarea profesionala pot primi in afara salariului corespunzator locului de munca si alte
avantaje in natura pentru formarea profesionala.
 Capitolul II - Contracte speciale de formare profesionala
organizata de angajator

Art. 201
Sunt considerate contracte speciale de formare profesionala contractul de calificare
profesionala si contractul de adaptare profesionala.

Art. 202
(1) Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa urmeze
cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale.
(2) Pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani
impliniti, care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le permite
mentinerea locului de munca la acel angajator.
(3) Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2
ani.

Art. 203
(1) Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest sens
de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si de Ministerul Educatiei, Cercetarii,
Tineretului si Sportului.
(2) Procedura de autorizare, precum si modul de atestare a calificarii profesionale se stabilesc
prin lege speciala.

Art. 204
(1) Contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la
o functie noua, la un loc de munca nou sau in cadrul unui colectiv nou.
(2) Contractul de adaptare profesionala se incheie odata cu incheierea contractului individual
de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de munca nou sau in
colectivul nou, in conditiile legii.

Art. 205
(1) Contractul de adaptare profesionala este un contract incheiat pe durata determinata, ce nu
poate fi mai mare de un an.
(2) La expirarea termenului contractului de adaptare profesionala salariatul poate fi supus unei
evaluari in vederea stabilirii masurii in care acesta poate face fata functiei noi, locului de
munca nou sau colectivului nou in care urmeaza sa presteze munca.

Art. 206
(1) Formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se
face de catre un formator.
(2) Formatorul este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala
de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala.
(3) Un formator poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati.
(4) Exercitarea activitatii de formare profesionala se include in programul normal de lucru al
formatorului.

Art. 207
(1) Formatorul are obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa si de a indruma salariatul pe
durata contractului special de formare profesionala si de a supraveghea indeplinirea
atributiilor de serviciu corespunzatoare postului ocupat de salariatul in formare.
(2) Formatorul asigura cooperarea cu alte organisme de formare si participa la evaluarea
salariatului care a beneficiat de formare profesionala.

Capitolul III - Contractul de ucenicie la locul de munca

Art. 208
(1) Ucenicia la locul de munca se organizeaza in baza contractului de ucenicie.
(2) Contractul de ucenicie la locul de munca este contractul individual de munca de tip
particular, in temeiul caruia:
a) angajatorul persoana juridica sau persoana fizica se obliga ca, in afara platii unui salariu, sa
asigure formarea profesionala a ucenicului intr-o meserie potrivit domeniului sau de
activitate;
b) ucenicul se obliga sa se formeze profesional si sa munceasca in subordinea angajatorului
respectiv.
(3) Contractul de ucenicie la locul de munca se incheie pe durata determinata.

Art. 209
(1) Persoana incadrata in munca in baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic.
(2) Ucenicul beneficiaza de dispozitiile aplicabile celorlalti salariati, in masura in care ele nu
sunt contrare celor specifice statutului sau.

Art. 210
Organizarea, desfasurarea si controlul activitatii de ucenicie se reglementeaza prin lege
speciala.

Titlul VII - Dialogul social

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 211
Pentru asigurarea climatului de stabilitate si pace sociala, prin lege sunt reglementate
modalitatile de consultari si dialog permanent intre partenerii sociali.

Art. 212
(1) Consiliul Economic si Social este institutie publica de interes national, tripartita,
autonoma, constituita in scopul realizarii dialogului tripartit la nivel national.
(2) Organizarea si functionarea Consiliului Economic si Social se stabilesc prin lege speciala.

Art. 213
In cadrul ministerelor si prefecturilor functioneaza, in conditiile legii, comisii de dialog social,
cu caracter consultativ, intre administratia publica, sindicate si patronat.
 Capitolul II - Sindicatele

Art. 214
(1) Sindicatele, federatiile si confederatiile sindicale, denumite in continuare organizatii
sindicale, sunt constituite de catre salariati pe baza dreptului de libera asociere, in scopul
promovarii intereselor lor profesionale, economice si sociale, precum si al apararii drepturilor
individuale si colective ale acestora prevazute in contractele colective si individuale de munca
sau in acordurile colective de munca si raporturile de serviciu, precum si in legislatia
nationala, in pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte.
(2) Constituirea, organizarea si functionarea sindicatelor se reglementeaza prin lege.

Art. 215
Sindicatele participa prin reprezentantii proprii, in conditiile legii, la negocierea si incheierea
contractelor colective de munca, la tratative sau acorduri cu autoritatile publice si cu
patronatele, precum si in structurile specifice dialogului social.

Art. 216
Sindicatele se pot asocia in mod liber, in conditiile legii, in federatii, confederatii sau uniuni
teritoriale.

Art. 217
Exercitiul dreptului sindical al salariatilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu
respectarea drepturilor si libertatilor garantate prin Constitutie si in conformitate cu
dispozitiile prezentului cod si ale legilor

Art. 218
(1) Este interzisa orice interventie a autoritatilor publice de natura a limita drepturile sindicale
sau a impiedica exercitarea lor legala.
(2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerinta al patronilor sau al organizatiilor
patronale, fie direct, fie prin reprezentantii sau membrii lor, in constituirea organizatiilor
sindicale sau in exercitarea drepturilor lor.

Art. 219
La cererea membrilor lor, sindicatele pot sa ii reprezinte pe acestia in cadrul conflictelor de
munca, in conditiile legii.

Art. 220
(1) Reprezentantilor alesi in organele de conducere ale sindicatelor li se asigura protectia legii
contra oricaror forme de conditionare, constrangere sau limitare a exercitarii functiilor lor.
(2) Pe toata durata exercitarii mandatului, reprezentantii alesi in organele de conducere ale
sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au
primit de la salariatii din unitate.
(3) Alte masuri de protectie a celor alesi in organele de conducere ale sindicatelor sunt
prevazute in legi speciale si in contractul colectiv de munca aplicabil.

Capitolul III - Reprezentantii salariatilor

Art. 221
(1) La angajatorii la care sunt incadrati mai mult de 20 de salariati si la care nu sunt
constituite organizatii sindicale reprezentative conform legii, interesele salariatilor pot fi
promovate si aparate de reprezentantii lor, alesi si mandatati special in acest scop.
(2) Reprezentantii salariatilor sunt alesi in cadrul adunarii generale a salariatilor, cu votul a cel
putin jumatate din numarul total al salariatilor.
(3) Reprezentantii salariatilor nu pot sa desfasoare activitati ce sunt recunoscute prin lege
exclusiv

Art. 222
(1) Pot fi alesi ca reprezentanti ai salariatilor salariatii care au capacitate deplina de exercitiu.
(2) Numarul de reprezentanti alesi ai salariatilor se stabileste de comun acord cu angajatorul,
in raport cu numarul de salariati ai acestuia.
(3) Durata mandatului reprezentantilor salariatilor nu poate fi mai mare de 2 ani.

Art. 223
Reprezentantii salariatilor au urmatoarele atributii principale:
a) sa urmareasca respectarea drepturilor salariatilor, in conformitate cu legislatia in vigoare,
cu contractul colectiv de munca aplicabil, cu contractele individuale de munca si cu
regulamentul intern;
b) sa participe la elaborarea regulamentului intern;
c) sa promoveze interesele salariatilor referitoare la salariu, conditii de munca, timp de munca
si timp de odihna, stabilitate in munca, precum si orice alte interese profesionale, economice
si sociale legate de relatiile de munca;
d) sa sesizeze inspectoratul de munca cu privire la nerespectarea dispozitiilor legale si ale
contractului colectiv de munca aplicabil;
e) sa negocieze contractul colectiv de munca, in conditiile legii.

Art. 224
Atributiile reprezentantilor salariatilor, modul de indeplinire a acestora, precum si durata si
limitele mandatului lor se stabilesc in cadrul adunarii generale a salariatilor, in conditiile
legii.

Art. 225
Numarul de ore in cadrul programului normal de lucru pentru reprezentantii salariatilor
destinat in vederea indeplinirii mandatului pe care l-au primit se stabileste prin contractul
colectiv de munca aplicabil sau, in lipsa acestuia, prin negociere directa cu conducerea
unitatii.

Art. 226
Pe toata durata exercitarii mandatului, reprezentantii salariatilor nu pot fi concediati pentru
motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati.

Capitolul IV - Patronatul

Art. 227
(1) Patronatele, denumite si organizatii de angajatori, constituite in conditiile legii, sunt
organizatii ale angajatorilor, autonome, fara caracter politic, infiintate ca persoane juridice de
drept privat, fara scop patrimonial.
(2) Angajatorii se pot asocia in federatii si/sau confederatii ori alte structuri asociative,
conform legii.

Art. 228
Constituirea, organizarea si functionarea patronatelor, precum si exercitarea drepturilor si
obligatiilor acestora sunt reglementate prin lege speciala.

Titlul VIII - Contractele colective de munca

Art. 229
(1) Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau
organizatia patronala, de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut
de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea,
precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.
(2) Negocierea colectiva la nivel de unitate este obligatorie, cu exceptia cazului in care
angajatorul are incadrati mai putin de 21 de salariati.
(3) La negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca partile sunt egale
si libere.
(4) Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie
legea partilor.

Art. 230
Partile, reprezentarea acestora, precum si procedura de negociere si de incheiere a contractelor
colective de munca sunt stabilite potrivit legii.

Titlul IX - Conflictele de munca

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 231
Prin conflicte de munca se intelege conflictele dintre salariati si angajatori privind interesele
cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfasurarea
raporturilor de munca.

Art. 232
Procedura de solutionare a conflictelor de munca se stabileste prin lege speciala.

Capitolul II - Greva

Art. 233
Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale.
Art. 234
(1) Greva reprezinta incetarea voluntara si colectiva a lucrului de catre salariati.
(2) Participarea salariatilor la greva este libera. Niciun salariat nu poate fi constrans sa
participe sau sa nu participe la o greva.
(3) Limitarea sau interzicerea dreptului la greva poate interveni numai in cazurile si pentru
categoriile de salariati prevazute expres de lege.

Art. 235
Participarea la greva, precum si organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezinta o
incalcare a obligatiilor salariatilor si nu pot avea drept consecinta sanctionarea disciplinara a
salariatilor grevisti sau a organizatorilor grevei.

Art. 236
Modul de exercitare a dreptului de greva, organizarea, declansarea si desfasurarea grevei,
procedurile prealabile declansarii grevei, suspendarea si incetarea grevei, precum si orice alte
aspecte legate de greva se reglementeaza prin lege speciala.

Titlul X - Inspectia Muncii

Art. 237
Aplicarea reglementarilor generale si speciale in domeniul relatiilor de munca, securitatii si
sanatatii in munca este supusa controlului Inspectiei Muncii, ca organism specializat al
administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii,
Familiei si Protectiei Sociale.

Art. 238
Inspectia Muncii are in subordine inspectoratele teritoriale de munca, organizate in fiecare
judet si in municipiul Bucuresti.

Art. 239
Infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii sunt reglementate prin lege speciala.

Art. 240
Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de
control, in cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea muncii fara forme legale,
inspectorii de munca vor completa registrul unic de control dupa efectuarea controlului.

Titlul XI - Raspunderea juridica

Capitolul I - Regulamentul intern

Art. 241
Regulamentul intern se intocmeste de catre angajator, cu consultarea sindicatului sau a
reprezentantilor salariatilor, dupa caz.

Art. 242
Regulamentul intern cuprinde cel putin urmatoarele categorii de dispozitii:
a) reguli privind protectia, igiena si securitatea in munca in cadrul unitatii;
b) reguli privind respectarea principiului nediscriminarii si al inlaturarii oricarei forme de
incalcare a demnitatii;
c) drepturile si obligatiile angajatorului si ale salariatilor;
d) procedura de solutionare a cererilor sau a reclamatiilor individuale ale salariatilor;
e) reguli concrete privind disciplina muncii in unitate;
f) abaterile disciplinare si sanctiunile aplicabile;
g) reguli referitoare la procedura disciplinara;
h) modalitatile de aplicare a altor dispozitii legale sau contractuale specifice;
i) criteriile si procedurile de evaluare profesionala a salariatilor.

Art. 243
(1) Regulamentul intern se aduce la cunostinta salariatilor prin grija angajatorului si isi
produce efectele fata de salariati din momentul incunostintarii acestora.
(2) Obligatia de informare a salariatilor cu privire la continutul regulamentului intern trebuie
indeplinita de angajator.
(3) Modul concret de informare a fiecarui salariat cu privire la continutul regulamentului
intern se stabileste prin contractul colectiv de munca aplicabil sau, dupa caz, prin continutul
regulamentului intern.
(4) Regulamentul intern se afiseaza la sediul angajatorului.

Art. 244
Orice modificare ce intervine in continutul regulamentului intern este supusa procedurilor de
informare prevazute la art. 243.

Art. 245
(1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispozitiile regulamentului
intern, in masura in care face dovada incalcarii unui drept al sau.
(2) Controlul legalitatii dispozitiilor cuprinse in regulamentul intern este de competenta
instantelor judecatoresti, care pot fi sesizate in termen de 30 de zile de la data comunicarii de
catre angajator a modului de solutionare a sesizarii formulate potrivit alin. (1).

Art. 246
(1) Intocmirea regulamentului intern la nivelul fiecarui angajator se realizeaza in termen de 60
de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod.
(2) In cazul angajatorilor infiintati dupa intrarea in vigoare a prezentului cod, termenul de 60
de zile prevazut la alin. (1) incepe sa curga de la data dobandirii personalitatii juridice.

Capitolul II - Raspunderea disciplinara

Art. 247
(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, avand dreptul de a aplica, potrivit legii,
sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de cate ori constata ca acestia au savarsit o abatere
disciplinara.
(2) Abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau
inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale,
regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca
aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici.

Art. 248
(1) Sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul
savarseste o abatere disciplinara sunt:
a) avertismentul scris;
b) retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus
retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 de zile;
c) reducerea salariului de baza pe o durata de 13 luni cu 510%;
d) reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz, si a indemnizatiei de conducere pe o perioada
de 13 luni cu 510%;
e) desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
(2) In cazul in care, prin statute profesionale aprobate prin lege speciala, se stabileste un alt
regim sanctionator, va fi aplicat acesta.
(3) Sanctiunea disciplinara se radiaza de drept in termen de 12 luni de la aplicare, daca
salariatului nu i se aplica o noua sanctiune disciplinara in acest termen. Radierea sanctiunilor
disciplinare se constata prin decizie a angajatorului emisa in forma scrisa.

Art. 249
(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.
(2) Pentru aceeasi abatere disciplinara se poate aplica numai o singura sanctiune.

Art. 250
Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii
disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele:
a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;
b) gradul de vinovatie a salariatului;
c) consecintele abaterii disciplinare;
d) comportarea generala in serviciu a salariatului;
e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Art. 251
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nicio masura, cu exceptia celei prevazute la art. 248 alin.
(1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris
de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul,
data, ora si locul intrevederii.
(3) Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un
motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii
disciplinare prealabile.
(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina
toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate
probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea
sa, de catre un avocat sau de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Art. 252
(1) Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa,
in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii
disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual
de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil care au fost incalcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii
disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 251 alin. (3) , nu
a fost efectuata cercetarea;
d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;
e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;
f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.
(3) Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data
emiterii si produce efecte de la data comunicarii.
(4) Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al
primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.
(5) Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente
in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

Capitolul III - Raspunderea patrimoniala

Art. 253
(1) Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale,
sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau
moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu
serviciul.
(2) In cazul in care angajatorul refuza sa il despagubeasca pe salariat, acesta se poate adresa
cu plangere instantelor judecatoresti competente.
(3) Angajatorul care a platit despagubirea isi va recupera suma aferenta de la salariatul
vinovat de producerea pagubei, in conditiile art. 254 si urmatoarele.

Art. 254
(1) Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile
contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca
lor.
(2) Salariatii nu raspund de pagubele provocate de forta majora sau de alte cauze neprevazute
care nu puteau fi inlaturate si nici de pagubele care se incadreaza in riscul normal al
serviciului.
(3) In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in
legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a
pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va
putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3) , nu poate fi mai
mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

Art. 255
(1) Cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se
stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata,
raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii
pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau
inventar.

Art. 256
(1) Salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.
(2) Daca salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau si care nu mai pot fi restituite in
natura sau daca acestuia i s-au prestat servicii la care nu era indreptatit, este obligat sa suporte
contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor in cauza se stabileste potrivit
valorii acestora de la data platii.

Art. 257
(1) Suma stabilita pentru acoperirea daunelor se retine in rate lunare din drepturile salariale
care se cuvin persoanei in cauza din partea angajatorului la care este incadrata in munca.
(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fara a putea depasi impreuna
cu celelalte retineri pe care le-ar avea cel in cauza jumatate din salariul respectiv.

Art. 258
(1) In cazul in care contractul individual de munca inceteaza inainte ca salariatul sa il fi
despagubit pe angajator si cel in cauza se incadreaza la un alt angajator ori devine functionar
public, retinerile din salariu se fac de catre noul angajator sau noua institutie ori autoritate
publica, dupa caz, pe baza titlului executoriu transmis in acest scop de catre angajatorul
pagubit.
(2) Daca persoana in cauza nu s-a incadrat in munca la un alt angajator, in temeiul unui
contract individual de munca ori ca functionar public, acoperirea daunei se va face prin
urmarirea bunurilor sale, in conditiile Codului de procedura civila.

Art. 259
In cazul in care acoperirea prejudiciului prin retineri lunare din salariu nu se poate face intr-un
termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rata de retineri, angajatorul se
poate adresa executorului judecatoresc in conditiile Codului de procedura civila.

Capitolul IV - Raspunderea contraventionala

Art. 260
(1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte:
a) nerespectarea dispozitiilor privind garantarea in plata a salariului minim brut pe tara, cu
amenda de la 300 lei la 2.000 lei;
b) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amenda de la 300 lei la
1.000 lei;
c) impiedicarea sau obligarea, prin amenintari ori prin violente, a unui salariat sau a unui grup
de salariati sa participe la greva ori sa munceasca in timpul grevei, cu amenda de la 1.500 lei
la 3.000 lei;
d) stipularea in contractul individual de munca a unor clauze contrare dispozitiilor legale, cu
amenda de la 2.000 lei la 5.000 lei;
e) primirea la munca a pana la 5 persoane fara incheierea unui contract individual de munca,
potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoana
identificata;
f) prestarea muncii de catre o persoana fara incheierea unui contract individual de munca, cu
amenda de la 500 lei la 1.000 lei;
g) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 139 si 142, cu amenda de la 5.000 lei la
10.000 lei;
h) incalcarea obligatiei prevazute la art. 140, cu amenda de la 5.000 lei la 20.000 lei;
i) nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara, cu amenda de la 1.500 lei la 3.000
lei;
j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului saptamanal, cu amenda de la
1.500 lei la 3.000 lei;
k) neacordarea indemnizatiei prevazute la art. 53 alin. (1), in cazul in care angajatorul isi
intrerupe temporar activitatea cu mentinerea raporturilor de munca, cu amenda de la 1.500 lei
la 5.000 lei;
l) incalcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amenda de la 1.500 lei la
3.000 lei;
m) incalcarea de catre angajator a obligatiei prevazute la art. 27 si 119, cu amenda de la 1.500
lei la 3.000 lei;
n) nerespectarea prevederilor legale privind inregistrarea de catre angajator a demisiei, cu
amenda de la 1.500 lei la 3.000 lei;
o) incalcarea de catre agentul de munca temporara a obligatiei prevazute la art. 102, cu
amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi
valoarea cumulata de 100.000 lei;
p) incalcarea prevederilor art. 16 alin. (3) , cu amenda de la 1.500 lei la 2.000 lei.
(2) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre inspectorii de munca.
(3) Contraventiilor prevazute la alin. (1) li se aplica dispozitiile legislatiei in vigoare.

Capitolul V - Raspunderea penala

Art. 261
Neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind plata salariilor in termen de 15 zile
de la data cererii de executare adresate angajatorului de catre partea interesata constituie
infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 6 luni sau cu amenda.

Art. 262
Neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive privind reintegrarea in munca a unui
salariat constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu
amenda.

Art. 263
(1) In cazul infractiunilor prevazute la art. 261 si 262 actiunea penala se pune in miscare la
plangerea persoanei vatamate.
(2) Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Art. 264
(1) Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda
penala fapta persoanei care, in mod repetat, stabileste pentru salariatii incadrati in baza
contractului individual de munca salarii sub nivelul salariului minim brut pe tara garantat in
plata, prevazut de lege.
(2) Cu pedeapsa prevazuta la alin. (1) se sanctioneaza si infractiunea constand in refuzul
repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de munca in oricare
dintre spatiile unitatii sau de a pune la dispozitia acestora documentele solicitate, potrivit
legii.
(3) Constituie infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la unu la 2 ani sau cu amenda
penala primirea la munca a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetatenia acestora, fara
incheierea unui contract individual de munca.

Art. 265
(1) Incadrarea in munca a minorilor cu nerespectarea conditiilor legale de varsta sau folosirea
acestora pentru prestarea unor activitati cu incalcarea prevederilor legale referitoare la regimul
de munca al minorilor constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3
ani.
(2) Cu pedeapsa prevazuta la art. 264 alin. (3) se sanctioneaza primirea la munca a unei
persoane aflate in situatie de sedere ilegala in Romania, cunoscand ca aceasta este victima a
traficului de persoane.
(3) Daca munca prestata de persoana prevazuta la alin. (2) si la art. 264 alin. (3) este de natura
sa ii puna in pericol viata, integritatea sau sanatatea, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3
ani.
(4) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin.
(3) , instanta de judecata poate dispune si aplicarea uneia dintre urmatoarele pedepse
complementare:
a) pierderea totala sau partiala a dreptului angajatorului de a beneficia de prestatii, ajutoare
sau subventii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritatile romane,
pentru o perioada de pana la 5 ani;
b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achizitii
publice pentru o perioada de pana la 5 ani;
c) recuperarea integrala sau partiala a prestatiilor, ajutoarelor sau subventiilor publice,
inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autoritatile romane, atribuite
angajatorului pe o perioada de pana la 12 luni inainte de comiterea infractiunii;
d) inchiderea temporara sau definitiva a punctului ori punctelor de lucru in care s-a comis
infractiunea sau retragerea temporara ori definitiva a unei licente de desfasurare a activitatii
profesionale in cauza, daca acest lucru este justificat de gravitatea incalcarii.
(5) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin.
(3) , angajatorul va fi obligat sa plateasca sumele reprezentand:
a) orice remuneratie restanta datorata persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remuneratiei se
presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu exceptia cazului in care fie
angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;
b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor si contributiilor de asigurari sociale pe care
angajatorul le-ar fi platit daca persoana ar fi fost angajata legal, inclusiv penalitatile de
intarziere si amenzile administrative corespunzatoare;
c) cheltuielile determinate de transferul platilor restante in tara in care persoana angajata ilegal
s-a intors de bunavoie sau a fost returnata in conditiile legii.
(6) In cazul savarsirii uneia dintre infractiunile prevazute la alin. (2) si (3) si la art. 264 alin.
(3) de catre un subcontractant, atat contractantul principal, cat si orice subcontractant
intermediar, daca au avut cunostinta de faptul ca subcontractantul angajator angaja straini
aflati in situatie de sedere ilegala, pot fi obligati de catre instanta, in solidar cu angajatorul sau
in locul subcontractantului angajator ori al contractantului al carui subcontractant direct este
angajatorul, la plata sumelor de bani prevazute la alin. (5) lit.
a) si c).

Titlul XII - Jurisdictia muncii

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 266
Jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea,
executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz,
colective de munca prevazute de prezentul cod, precum si a cererilor privind raporturile
juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

Art. 267
Pot fi parti in conflictele de munca:
a) salariatii, precum si orice alta persoana titulara a unui drept sau a unei obligatii in temeiul
prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munca;
b) angajatorii persoane fizice si/sau persoane juridice , agentii de munca temporara,
utilizatorii, precum si orice alta persoana care beneficiaza de o munca desfasurata in conditiile
prezentului cod;
c) sindicatele si patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au aceasta vocatie in temeiul legilor speciale sau al
Codului de procedura civila.

Art. 268
(1) Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate:
a) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala
a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea
contractului individual de munca;
b) in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de
sanctionare disciplinara;
c) in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul
conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor
despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de
angajator;
d) pe toata durata existentei contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui
contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia;
e) in termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, in cazul neexecutarii contractului
colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.
(2) In toate situatiile, altele decat cele prevazute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data
nasterii dreptului.

Capitolul II - Competenta materiala si teritoriala

Art. 269
(1) Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor stabilite conform Codului
de procedura civila.
(2) Cererile referitoare la cauzele prevazute la alin. (1) se adreseaza instantei competente in a
carei circumscriptie reclamantul isi are domiciliul sau resedinta ori, dupa caz, sediul.

Capitolul III - Reguli speciale de procedura

Art. 270
Cauzele prevazute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbrul judiciar.

Art. 271
(1) Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca se judeca in regim de urgenta.
(2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a partilor se considera legal indeplinita daca se realizeaza cu cel putin
24 de ore inainte de termenul de judecata.

Art. 272
Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna
dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Art. 273
Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenta, instanta fiind in drept sa
decada din beneficiul probei admise partea care intarzie in mod nejustificat administrarea
acesteia.

Art. 274
Hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept.

Art. 275
Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila.

Titlul XIII - Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 276
Potrivit obligatiilor internationale asumate de Romania, legislatia muncii va fi armonizata
permanent cu normele Uniunii Europene, cu conventiile si recomandarile Organizatiei
Internationale a Muncii, cu normele dreptului international al muncii.

Art. 277
(1) In sensul prezentului cod, functiile de conducere sunt cele definite prin lege sau prin
reglementari interne ale angajatorului.
(2) Prezenta lege transpune art. 16 lit. b), art. 18 si 19 din Directiva 2003/88/CE a
Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale
organizarii timpului de lucru, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.
299 din 18 noiembrie 2003, si art. 3, 4 si 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului
European si a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de munca
temporara, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie
2008.

Art. 278
(1) Dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii
si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de
prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile.
(2) Prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun si acelor raporturi juridice de
munca neintemeiate pe un contract individual de munca, in masura in care reglementarile
speciale nu sunt complete si aplicarea lor nu este incompatibila cu specificul raporturilor de
munca respective.

Art. 279
(1) Vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se probeaza cu carnetul de
munca.
(2) Dupa data abrogarii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munca, cu modificarile
ulterioare, vechimea in munca stabilita pana la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la
cererea persoanei care nu poseda carnet de munca, de catre instanta judecatoreasca
competenta sa solutioneze conflictele de munca, pe baza inscrisurilor sau a altor probe din
care sa rezulte existenta raporturilor de munca. Cererile de reconstituire formulate anterior
datei abrogarii Decretului nr. 92/1976, cu modificarile ulterioare, se vor solutiona potrivit
dispozitiilor acestui act normativ.
(3) Angajatorii care pastreaza si completeaza carnetele de munca le vor elibera titularilor in
mod esalonat, pana la data de 30 iunie 2011, pe baza de proces-verbal individual de
predareprimire.
(4) Inspectoratele teritoriale de munca ce detin carnetele de munca ale salariatilor le vor
elibera pana la data prevazuta la alin. (3) , in conditiile stabilite prin ordin al ministrului
muncii, familiei si protectiei sociale.
(5) Anuntul privind pierderea carnetelor de munca emise in temeiul Decretului nr. 92/1976, cu
modificarile ulterioare, se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.

Art. 280
Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de munca aflate pe rolul
tribunalelor se judeca in continuare potrivit dispozitiilor procesuale aplicabile la data sesizarii
instantelor.

Art. 281
(1) Prezentul cod intra in vigoare la data de 1 martie 2003.
(2) Pe data intrarii in vigoare a prezentului cod se abroga:
Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140
din 1 decembrie 1972, cu modificarile si completarile ulterioare;
Legea nr. 1/1970 Legea organizarii si disciplinei muncii in unitatile socialiste de stat,
publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modificarile si
completarile ulterioare;
Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului obstesc,
publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;
Legea nr. 30/1990 privind angajarea salariatilor in functie de competenta, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;
Legea nr. 2/1991 privind cumulul de functii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;
 Legea salarizarii nr. 14/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 32
din 9 februarie 1991, cu modificarile si completarile ulterioare;
Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;
Legea nr. 68/1993 privind garantarea in plata a salariului minim, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;
Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de sarbatoare legala in care nu se lucreaza,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modificarile
si completarile ulterioare;
art. 34 si 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.
(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abroga dispozitiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de
munca, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modificarile
ulterioare.

NOTA:
Reproducem mai jos prevederile art. II, III si IV din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea si
completarea Legii nr. 53/2003 Codul muncii, care nu sunt incorporate in forma republicata
a Legii nr. 53/2003 Codul muncii si care se aplica, in continuare, ca dispozitii proprii ale
actului modificator:
Art. II
(1) Contractele colective de munca si actele aditionale incheiate in intervalul de la data intrarii
in vigoare a prezentei legi si pana la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durata de
valabilitate care sa depaseasca 31 decembrie 2011. Dupa aceasta data, contractele colective de
munca si actele aditionale se vor incheia pe durate stabilite prin legea speciala.
(2) Contractele colective de munca in aplicare la data intrarii in vigoare a prezentei legi isi
produc efectele pana la data expirarii termenului pentru care au fost incheiate.

Art. III
La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga:
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modificarile si
completarile ulterioare;
art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificarile si
completarile ulterioare.

Art. IV
Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I. .
 Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat. Pensiile
militare de stat

nsiile militare de stat. Pensiile militare de stat

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 556 din 27 iulie 2015

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

Capitolul I - Dispozitii generale

Art. 1
Dreptul la pensii si asigurari sociale pentru militari, politisti si functionari
publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare este
garantat de stat si se exercita, n conditiile prezentei legi, prin sistemul
pensiilor militare de stat si alte drepturi de asigurari sociale din domeniul
apararii nationale, ordinii publice si securitatii nationale, denumit n
continuare sistemul pensiilor militare de stat.

Art. 2
Principiile de baza ale sistemului pensiilor militare de stat sunt
urmatoarele:

a) principiul unicitatii, potrivit caruia statul organizeaza si garanteaza

sistemul de pensii militare de stat bazat pe aceleasi norme de drept,
pentru toti participantii la acesta;
b) principiul egalitatii, prin care se asigura tuturor participantilor la
sistemul de pensii militare de stat un tratament nediscriminatoriu ntre
persoane aflate n aceeasi situatie juridica, n ceea ce priveste drepturile
si obligatiile prevazute de lege;
c) principiul imprescriptibilitatii, potrivit caruia dreptul la pensie nu se
prescrie;
d) principiul incesibilitatii, potrivit caruia dreptul la pensie nu poate fi
cedat, total sau partial;
e) principiul autonomiei, bazat pe organizarea, conducerea si
administrarea, de sine statatoare, a sistemului pensiilor militare de stat,
de catre institutiile din domeniul apararii nationale, ordinii publice si
securitatii nationale;

f) principiul recunostintei fata de loialitatea, sacrificiile si privatiunile

suferite de militari, politisti si functionari publici cu statut special din
sistemul administratiei penitenciare si familiile acestora pe timpul carierei.
Art. 3
n ntelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarea
semnificatie:
a) militar cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995
privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile ulterioare,
soldatul si gradatul profesionist, asa cum sunt definiti de Legea nr.
384/2006 privind statutul soldatilor si gradatilor profesionisti, cu
modificarile si completarile ulterioare, militarul angajat pe baza de
contract, jandarmul angajat pe baza de contract, precum si preotul militar,
asa cum este definit de Legea nr. 195/2000 privind constituirea si
organizarea clerului militar;
b) politist functionarul public cu statut special, astfel cum este definit de
Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificarile si
completarile ulterioare;
c) functionar public cu statut special functionarul public cu statut special,
din sistemul administratiei penitenciare ncadrat n Ministerul Justitiei sau
n unitati subordonate acestuia, astfel cum este definit de Legea nr.
293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din
Administratia Nationala a Penitenciarelor, republicata;
d) pensionar militar persoana definita la lit. a)-c), care beneficiaza de
pensie militara de stat n conditiile prezentei legi;
e) vechimea n serviciu perioada n care o persoana din sistemul de
aparare nationala, ordine publica si securitate nationala s-a aflat n una
dintre urmatoarele situatii:
1. a avut calitatea de cadru militar/politist/functionar public cu statut
special, n activitate;
2. a avut calitatea de militar angajat pe baza de contract/jandarm angajat
cu contract/politist de frontiera angajat cu contract/soldat si gradat
voluntar/soldat si gradat profesionist;
3. a ndeplinit serviciul militar ca militar n termen, militar cu termen
redus, elev sau student al unei institutii militare de nvatamant din
sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala pentru formarea
cadrelor militare/politistilor/functionarilor publici cu statut special, cu
exceptia nvatamantului liceal;
4. a fost concentrata sau mobilizata ca rezervist;
5. a fost n captivitate;
6. a ndeplinit activitati pastoral-misionare, duhovnicesti si religioase, n
calitate de preot ori ca preot militar n institutiile din sistemul de aparare
nationala, ordine publica si securitate nationala, prin ncheierea unui
contract individual de munca.
f) vechime cumulata perioadele de timp recunoscute ca vechime n
serviciu, vechime n munca, stagiu de cotizare sau perioade asimilate n
vederea obtinerii unei pensii n conditiile legii;
g) vechime efectiva vechimea prevazuta la lit. f), care nu cuprinde
sporurile acordate pentru activitatea desfasurata n conditii deosebite,
speciale sau alte conditii de munca, respectiv grupa I si/sau a II-a de
munca;
h) stagiu potential perioada de timp prevazuta de prezenta lege
acordata la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru vechimea
nerealizata din cauza afectiunilor invalidante;
i) stagiu de cotizare perioada n care persoanele prevazute la lit.a)-c) au
datorat/platit contributii de asigurari sociale de stat n sistemul public de
pensii;
j) varsta standard de pensionare varsta stabilita de prezenta lege, la
care se poate obtine pensie pentru limita de varsta, n conditiile legii,
precum si varsta din care se opereaza reducerile prevazute de lege;
k) case de pensii sectoriale casele de pensii care functioneaza n
subordinea Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si
Serviciului Roman de Informatii, care ndeplinesc atributiile prevazute de
prezenta lege si functioneaza cu respectarea legislatiei n vigoare privind
protectia informatiilor clasificate n institutiile din sistemul national de
aparare nationala, ordine publica si securitate nationala.

Art. 4
Sistemul pensiilor militare de stat acopera riscurile activitatii specifice
sistemului de aparare, ordine publica si securitate nationala, interzicerea
sau restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati din Constitutia
Romaniei, precum si pierderile de venituri datorate invaliditatii, batranetii
sau decesului.

Art. 5
(1) Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Afacerilor Interne si Serviciul
Roman de Informatii asigura aplicarea reglementarilor referitoare la
pensiile militare de stat si alte drepturi de asigurari sociale ale militarilor,
politistilor si functionarilor publici cu statut special si exercita controlul
aplicarii acestora.
(2) Fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat si a altor
drepturi de asigurari sociale cuvenite pensionarilor militari se asigura de la
bugetul de stat, prin bugetele institutiilor prevazute la alin. (1).

Art. 6
Administrarea sistemului pensiilor militare de stat se realizeaza prin case
de pensii sectoriale.

Art. 7
(1) n sistemul pensiilor militare de stat, evidenta drepturilor de pensii
militare de stat si a drepturilor de asigurari sociale se realizeaza pe baza
codului numeric personal, daca legea nu prevede altfel.
(2) Datele cu caracter personal actualizate pentru toti cetatenii romani,
cetatenii Uniunii Europene, ai statelor membre ale Spatiului Economic
European, ai Confederatiei Elvetiene si pentru strainii care au nregistrat
rezidenta/sederea n Romania, pentru care casele de pensii sectoriale
stabilesc drepturile de pensie si ntocmesc documentatii de plata si/sau
efectueaza plata pensiilor si a altor drepturi de asigurari sociale sunt
furnizate acestora, gratuit, de catre Ministerul Afacerilor Interne, prin
Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date.
(3) Datele prevazute la alin. (2) sunt furnizate gratuit, la cererea caselor
de pensii sectoriale, de catre autoritatile, institutiile publice sau orice alta
institutie care detine astfel de informatii.

Art. 8
Cheltuielile, n sistemul pensiilor militare de stat, acopera contravaloarea
pensiilor militare de stat si a altor drepturi de asigurari sociale, sumele
necesare organizarii si functionarii sistemului pensiilor militare de stat si a
altor prestatii prevazute de lege.

Art. 9
Conditiile de munca n care se desfasoara activitatea militarilor, politistilor
si functionarilor publici cu statut special pot fi:
a) normale;
b) deosebite;
c) speciale;
d) alte conditii.

Art. 10
Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special detasati n afara
institutiei din care fac parte beneficiaza de conditiile de munca specifice
functiilor din care au fost detasati sau functiilor asimilate/similare, dupa
caz.

Art. 11
(1) ncadrarea locurilor de munca n conditii deosebite, speciale si alte
conditii se realizeaza pe baza criteriilor si metodologiei de ncadrare
prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1294/2001 privind stabilirea
locurilor de munca si activitatilor cu conditii deosebite, conditii speciale si
alte conditii, specifice pentru cadrele militare n activitate, cu modificarile
ulterioare, si de Hotararea Guvernului nr. 1822/2004 privind stabilirea
locurilor de munca si activitatilor cu conditii deosebite, speciale si alte
conditii, specifice pentru politisti, cu modificarile ulterioare.
(2) Prevederile Hotararii Guvernului nr. 1294/2001, cu modificarile
ulterioare, aplicabile militarilor din cadrul Ministerului Justitiei, se aplica si
functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei
penitenciare.
(3) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si militarilor, politistilor si
functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei
penitenciare care au trecut n rezerva/retragere, respectiv au ncetat
raporturile de serviciu, pana la data intrarii n vigoare a prezentei legi.

Art. 12
n sistemul pensiilor militare de stat se acorda urmatoarele drepturi:
a) pensii militare de stat;
b) alte drepturi de asigurari sociale.

Art. 13
Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special pot beneficia de o
singura pensie militara de stat.

Capitolul II - Sistemul pensiilor militare de stat

Art. 14
n sistemul pensiilor militare de stat se acorda urmatoarele categorii de
pensii:
a) pensia de serviciu;
b) pensia de invaliditate;
c) pensia de urmas.

Sectiunea 1 - Pensia de serviciu

Art. 15
Pensia de serviciu poate fi:
a) pentru limita de varsta;
b) anticipata;
c) anticipata partiala.

Art. 16
(1) Au dreptul la pensie de serviciu pentru limita de varsta militarii,
politistii si functionarii publici cu statut special, n activitate, care
ndeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
a) au mplinit varsta standard de pensionare pentru limita de varsta;
b) au o vechime efectiva de cel putin 25 de ani, din care cel putin 15 ani
reprezinta vechimea n serviciu.
(2) Varsta standard de pensionare pentru limita de varsta, prevazuta la
alin. (1) lit. a), este de 60 de ani. Atingerea acestei varste se realizeaza
prin cresterea varstelor standard de pensionare, conform esalonarii
prevazute n anexa care face parte integranta din prezenta lege.

Art. 17
(1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipata militarii, politistii si
functionarii publici cu statut special, n activitate, care ndeplinesc
cumulativ conditiile de vechime prevazute la Art. 16 alin. (1) lit. b), au
mplinit varsta standard de pensionare pentru limita de varsta diminuata
cu 5 ani si se afla n una dintre urmatoarele situatii:
a) sunt trecuti n rezerva ori au ncetat raporturile de serviciu ca urmare a
reorganizarii unor unitati si a reducerii unor functii din statele de
organizare, precum si pentru alte motive sau nevoi ale institutiilor din
domeniul apararii nationale, ordinii publice si securitate nationala;
b) sunt trecuti n rezerva sau direct n retragere ori au ncetat raporturile
de serviciu ca urmare a clasarii ca inapt sau apt limitat pentru serviciul
militar/serviciu de catre comisiile de expertiza medico-militara.
(2) La acordarea pensiei de serviciu anticipate, diminuarea varstei
standard de pensionare cu 5 ani prevazuta la alin. (1) nu poate fi
cumulata cu nicio alta reducere reglementata de prezenta lege sau de alte
acte normative.

Art. 18
(1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipata partiala militarii, politistii si
functionarii publici cu statut special, n activitate, care au o vechime
efectiva de minimum 20 de ani, dintre care cel putin 10 ani vechime n
serviciu, si care se afla n una dintre urmatoarele situatii:
a) sunt trecuti n rezerva ori au ncetat raporturile de serviciu, ca urmare a
reorganizarii unor unitati si a reducerii unor functii din statele de
organizare, precum si pentru alte motive sau nevoi ale institutiilor din
domeniul apararii nationale, ordinii publice si securitatii nationale;
b) sunt trecuti n rezerva sau direct n retragere ori au ncetat raporturile
de serviciu ca urmare a clasarii ca inapt sau apt limitat pentru serviciul
militar/serviciu de catre comisiile de expertiza medico-militara.
(2) Cuantumul pensiei anticipate partiale pentru militarii, politistii si
functionarii publici cu statut special n activitate prevazuti la alin.(1) se
calculeaza pentru numarul anilor de vechime n serviciu stabiliti n
conditiile Art. 3 lit. e), la care se adauga sporurile acordate conform Art.
24.
(3) La mplinirea varstei standard de pensionare, prevazuta de prezenta
lege, pensia de serviciu anticipata partiala devine pensie de serviciu
pentru limita de varsta, iar cuantumul pensiei militare se recalculeaza prin
raportare la vechimea cumulata calculata la data trecerii n rezerva ori a
ncetarii raporturilor de serviciu.

Art. 19
Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special, care la data
trecerii n rezerva ori a ncetarii raporturilor de serviciu nu ndeplinesc
conditiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime n
serviciu de cel putin 10 ani, beneficiaza de pensie de serviciu la mplinirea
varstei standard de pensionare pentru limita de varsta prevazuta de
prezenta lege, pentru numarul anilor de vechime n serviciu, stabiliti n
conditiile Art. 3 lit. e), la care se adauga sporurile acordate conform Art.
24.

Art. 20
La mplinirea varstei prevazute de prezenta lege pentru obtinerea pensiei
militare de serviciu pentru limita de varsta, pensia de serviciu anticipata
devine, din oficiu, pensie de serviciu pentru limita de varsta.

Art. 21
(1) Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special care, la data
trecerii n rezerva/retragere sau ncetarii raporturilor de serviciu,
ndeplinesc conditiile de vechime prevazute la Art. 16 alin. (1) lit. b), au
dreptul la pensie de serviciu pentru limita de varsta cu reducerea varstei
prevazute la Art. 16 alin. (2), astfel:
a) pentru activitate realizata n conditii de munca deosebite:
Vechime realizata n Reducerea varstei prevazute
conditii deosebite si/sau la art.16 alin.(2):
n grupa a II-a de
munca (ani mpliniti) Ani Luni

6 1 -
8 1 6
10 2 -
12 2 6
14 3 -
16 3 6
18 4 -
20 4 6
22 5 -
24 5 6
26 6 -
28 6 6
30 7 -
32 7 6
35 8 -

b) pentru activitate realizata n conditii de munca speciale si alte conditii:

Vechime realizata n Reducerea varstei
conditii speciale si alte prevazute la Art. 16 alin. (2):
conditii si/sau n Ani Luni
grupa I de munca
(ani mpliniti)

2 1 -
3 1 6
4 2 -
5 2 6
6 3 -
7 3 6
8 4 -
9 4 6
10 5 -
11 5 6
12 6 -
13 6 6
14 7 -
15 7 6
16 8 -
17 8 6
18 9 -
19 9 6
20 10 -
21 10 6
22 11 -
23 11 6
24 12 -
25 12 6
26 de ani si peste 13 -

(2) Reducerea varstei standard de pensionare, potrivit alin. (1) sau n alte
conditii stabilite prin acte normative, nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin
reducere, varsta standard de pensionare nu poate fi mai mica de 45 de
ani.

Art. 22
(1) Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special, n activitate,
care au o vechime efectiva de 20 de ani n calitate de personal din
unitati/structuri de interventie si actiuni speciale, personal n unitati de
interventie antiterorista, personal navigant pe elicoptere, avioane de
vanatoare, vanatoare-bombardament si cercetare, aeronave de transport,
aeronave de instructie ale scolilor militare de aviatie, scafandrii, precum si
personalul din unitatile de comunicatii, radiolocatie si razboi electronic
beneficiaza, la cerere, de pensie de serviciu anticipata sau anticipata
partiala, indiferent de varsta, daca au o vechime ca
militar/politist/functionar public cu statut special, n activitate, de cel putin
10 ani.
(2) La mplinirea varstei standard de pensionare, persoanele prevazute la
alin. (1) beneficiaza de pensie de serviciu pentru limita de varsta n
conditiile prevazute de Art. 18 alin. (3) sau, dupa caz, de Art. 20.

Art. 23
(1) Vechimea n serviciu care se ia n considerare la stabilirea pensiei de
serviciu este perioada n care o persoana s-a aflat n una sau mai multe
din situatiile prevazute la Art. 3 lit. e), la care se adauga sporurile
acordate conform Art. 24.
(2) Vechimea n serviciu pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu
nu cuprinde si sporul acordat pentru activitatea desfasurata n conditiile de
munca prevazute de Hotararea Guvernului nr. 1294/2001, cu modificarile
ulterioare, si de Hotararea Guvernului nr. 1822/2004, cu modificarile
ulterioare.

Art. 24
La stabilirea pensiei se ia n calcul, pentru fiecare an lucrat efectiv, n
conditiile stabilite de Hotararea Guvernului nr. 1294/2001, cu modificarile
ulterioare, si de Hotararea Guvernului nr. 1822/2004, cu modificarile
ulterioare, astfel:
a) 1 an si 3 luni,n cazul celor care si-au desfasurat activitatea n conditii
deosebite;
b) 1 an si 6 luni, n cazul celor care si-au desfasurat activitatea n conditii
speciale;
c) 2 ani, n cazul celor care si-au desfasurat activitatea n alte conditii.

Art. 25
(1) Constituie vechime pentru stabilirea pensiei militare de stat n
conditiile Art. 16-18, Art. 22 si Art. 32 si perioadele recunoscute ca
vechime n serviciu, vechime n munca, stagiu de cotizare sau perioade
asimilate n conditiile legii, pana la data intrarii n vigoare a prezentei legi.
(2) Vechimea valorificata pentru stabilirea pensiei militare de stat conform
alin. (1) nu se poate valorifica si n sistemul public de pensii sau n
sistemele proprii de asigurari sociale neintegrate acestuia, n conditiile
protocoalelor ncheiate ntre entitatile implicate.
(3) n cazul n care din nsumarea perioadelor de vechime rezulta fractiuni
de cel putin 6 luni, acestea se ntregesc la un an n favoarea beneficiarului,
iar cele mai mici se neglijeaza.

Art. 26
(1) Pentru cadrele militare, politistii si functionarii publici cu statut special
care la data trecerii n rezerva sau a ncetarii raporturilor de serviciu nu
ndeplinesc conditiile de acordare a unei pensii prevazute la Art. 14 lit. a)
si b), deschiderea dreptului la pensie se efectueaza mai ntai de catre
sistemul n care ndeplineste conditiile cumulative de pensionare, cu
exceptia situatiilor prevazute la Art. 19.
(2) ntre sistemul pensiilor militare de stat si sistemul public de pensii,
precum si sistemele proprii de asigurari sociale neintegrate acestuia se
recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea n munca sau
vechimea n serviciu, n vederea deschiderii dreptului la pensie n conditiile
alin. (1).
(3) n situatia prevazuta la alin. (1), pensia militara de stat se stabileste
doar pentru perioadele de vechime n serviciu, la care se adauga sporurile
acordate conform Art. 24, la calculul pensiei de invaliditate stagiul
potential se acorda doar de catre ultimul sistem n care persoana a fost
asigurata.

Art. 27
Perioadele de vechime n serviciu prevazute la Art. 3 lit. e) pct. 3-5, care
sunt recunoscute ca perioade asimilate n sistemul public de pensii, sau
care constituie vechime n munca sau n serviciu n sistemele proprii de
asigurari sociale neintegrate sistemului public de pensii, se iau n calcul,
optional, n unul dintre sisteme.
Art. 28
(1) Baza de calcul folosita pentru stabilirea pensiei militare de stat este
media tuturor veniturilor brute realizate n 6 luni consecutive, din ultimii 5
ani de activitate, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la
alegerea persoanelor prevazute la Art. 3 lit. a)-c).
La media obtinuta se adauga un spor de pana la 15% n conditiile stabilite
prin ordin comun al conducatorilor institutiilor din domeniul apararii
nationale, ordinii publice si securitatii nationale.
(2) Pentru militarii, politistii si functionarii publici cu statut special
pensionati n conditiile Art. 19, 26 si 38, baza de calcul utilizata pentru
stabilirea pensiei militare de stat este cea prevazuta la alin. (1),
actualizata la data deschiderii dreptului la pensie.
(3) Actualizarea prevazuta la alin. (2) se face la deschiderea drepturilor de
pensii ca urmare a majorarii soldei de functie/salariului de functie si soldei
de grad/salariului gradului profesional, detinute la data trecerii n
rezerva/ncetarii raporturilor de serviciu.
(4) Baza de calcul folosita pentru stabilirea pensiei militare de stat pentru
personalul trimis n misiune permanenta n strainatate, precum si pentru
personalul suspendat ca urmare a exercitarii unei functii de demnitate
publica, care ndeplineste, n aceasta perioada, conditiile de trecere n
rezerva/ncetare a raporturilor de serviciu cu drept la pensie, este cea
prevazuta la alin. (1) si (2).
(5) n situatia n care baza de calcul stabilita potrivit alin. (3) este mai
mica decat cea stabilita potrivit alin. (1), personalul aflat n misiune
permanenta n strainatate poate opta pentru situatia cea mai
avantajoasa.
(6) Pentru sotul/sotia, militar, politist sau functionar public cu statut
special, aflat/aflata n concediu fara plata pentru a-si urma sotia/sotul
trimisa/trimis n misiune permanenta n strainatate, n ultimii 5 ani
anteriori ndeplinirii varstei standard de pensionare, se utilizeaza ca baza
de calcul media tuturor veniturilor brute realizate n 6 luni consecutive, la
alegere, din ultimii 5 ani de activitate anteriori plecarii n misiune.
(7) Pentru personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut
special detasati n afara institutiilor publice de aparare, ordine publica si
siguranta nationala, pensia militara de stat se stabileste potrivit
prevederilor Art. 29.
(8) La stabilirea venitului brut nu se au n vedere dispozitiile Legii nr.
118/2010 privind unele masuri necesare n vederea restabilirii echilibrului
bugetar, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 29
(1) Cuantumul pensiei de serviciu se determina n procente din baza de
calcul, astfel:
a) militarii, politistii si functionarii publici cu statut special, cu vechime
cumulata conform Art. 3 lit. f) de cel putin 25 de ani, beneficiaza, la
mplinirea varstei prevazute de lege, de pensie de serviciu, n cuantum de
80% din baza de calcul prevazuta la Art. 28;
b) pentru fiecare an care depaseste vechimea prevazuta la lit. a), la
cuantumul pensiei se adauga cate 1% din baza de calcul prevazuta la Art.
28, fara a se putea depasi venitul brut utilizat la calculul pensiei la data
deschiderii dreptului la pensie.
(2) De pensie de serviciu beneficiaza si militarii, politistii si functionarii
publici cu statut special cu o vechime cumulata de pana la 25 ani,
cuantumul pensiei fiind diminuat cu 1% din baza de calcul prevazuta la
Art. 28 pentru fiecare an care lipseste din vechimea integrala.

Art. 30
(1) Procentele corespunzatoare pentru activitatea desfasurata n conditii
deosebite, speciale sau alte conditii, respectiv n grupa I si/sau a II-a de
munca, prevazute la Art. 29 alin. (1) lit. b) si alin. (2), se acorda
militarilor, politistilor si functionarilor publici cu statut special care au
lucrat efectiv cel putin 20 de ani n conditii deosebite sau 15 ani n conditii
speciale sau alte conditii.
(2) n situatia n care persoanele prevazute la alin. (1) au lucrat mai putin
de 20 ani n conditii deosebite, respectiv mai putin de 15 ani n conditii
speciale sau alte conditii, la procentul corespunzator activitatii desfasurate
n conditii normale se acorda un spor proportional cu timpul efectiv lucrat
n conditii deosebite, speciale sau alte conditii, respectiv n grupa I si/sau
a II-a de munca, fara a depasi procentul prevazut la Art. 29 alin. (2).

Art. 31
(1) Cota de contributie individuala la bugetul de stat este egala cu cota de
contributie individuala de asigurari sociale. Baza lunara de calcul a
contributiei individuale o reprezinta solda lunara bruta/salariul lunar brut.
(2) ncepand cu data intrarii n vigoare a prezentei legi, contributia
individuala la bugetul de stat, suportata de personalul prevazut la art.1,
nu va diminua soldele/salariile nete realizate lunar.

Sectiunea 2 - Pensia de invaliditate

Art. 32
Au dreptul la pensie de invaliditate militarii, politistii si functionarii publici
cu statut special care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din
capacitatea de munca din cauza:
a) producerii unor accidente de munca sau a unei boli contractate n
timpul si din cauza ndeplinirii serviciului militar/serviciului, tuberculozei,
neoplaziilor, schizofreniei si SIDA;
b) accidentelor sau bolilor care nu au legatura cu ndeplinirea serviciului
militar/serviciului.

Art. 33
Beneficiaza de pensie de invaliditate, n conditiile prevazute la Art. 32 lit.
a) si elevii si studentii institutiilor de nvatamant din sistemul de aparare
nationala, ordine publica si securitate nationala care si-au pierdut cel putin
jumatate din capacitatea de munca, ca urmare a accidentelor de munca
sau a bolilor profesionale, survenite n timpul si din cauza activitatii n
aceste institutii.

Art. 34
Pensia de invaliditate se determina n raport cu gradul de pierdere a
capacitatii de munca, astfel:
a) invaliditatea de gradul I, caracterizata prin pierderea totala a capacitatii
de munca si a capacitatii de autongrijire, necesitand ngrijire sau
supraveghere permanenta din partea altei persoane;
b) invaliditatea de gradul II, caracterizata prin pierderea totala a
capacitatii de munca, cu posibilitatea invalidului de a se autongriji fara
ajutorul altei persoane;
c) invaliditatea de gradul III, caracterizata prin pierderea a cel putin
jumatate din capacitatea de munca, persoana putand sa presteze o
activitate profesionala dupa trecerea sa n rezerva/ncetarea raporturilor
de serviciu, corespunzatoare a cel mult jumatate din timpul normal de
munca.

Art. 35
(1) Criteriile si normele pe baza carora se face ncadrarea n gradele I, II
si III de invaliditate sunt prevazute n Hotararea Guvernului nr. 56/2012
pentru aprobarea criteriilor si normelor de diagnostic clinic, diagnostic
functional si de evaluare a capacitatii de munca pe baza carora se
stabileste aptitudinea si ncadrarea n grade de invaliditate pentru cadrele
militare, soldatii si gradatii voluntari, politistii si functionarii publici cu
statut special din sistemul administratiei penitenciare.
(2) Comisiile centrale de expertiza medico-militara ale Ministerului Apararii
Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Roman de
Informatii, dupa caz, organizeaza, ndruma si controleaza activitatea de
expertiza medicala.

Art. 36
(1) Evaluarea capacitatii de munca, n vederea stabilirii gradului de
invaliditate, se face de catre comisiile de expertiza medico-militara de pe
langa spitalele din sistemul de aparare nationala, ordine publica si
securitate nationala.
(2) Pentru evaluarea capacitatii de munca, cererea si documentele
medicale ale solicitantului se depun la comisiile de expertiza medico-
militara prevazute la alin. (1).
(3) n urma examinarii clinice si analizarii documentelor medicale,
comisiile de expertiza medico-militara prevazute la alin. (1) emit decizii
medicale de ncadrare ntr-un grad de invaliditate, care vor fi avizate de
comisia centrala de expertiza medico-militara a Ministerului Apararii
Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Roman de
Informatii, dupa caz.
(4) n situatia n care, pentru emiterea deciziei medicale prevazute la alin.
(3), sunt necesare investigatii sau examinari de specialitate suplimentare,
comisiile de expertiza medico-militara propun, dupa caz, prelungirea
duratei concediului pentru incapacitate temporara de munca, n conditiile
legii.
(5) Decizia medicala prevazuta la alin. (3) se emite n termen de 45 de
zile de la data nregistrarii cererii si se comunica n termen de 5 zile de la
emitere. n situatiile prevazute la alin. (4), termenul de emitere a deciziei
medicale se prelungeste corespunzator.
(6) Decizia medicala asupra capacitatii de munca poate fi contestata, n
termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia centrala de expertiza
medico-militara a Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor
Interne sau Serviciului Roman de Informatii, dupa caz.
(7) Contestatia prevazuta la alin. (6) se solutioneaza n termen de 45 de
zile de la nregistrare. Decizia emisa n solutionarea contestatiei se
comunica n termen de 5 zile de la data solutionarii.
(8) Deciziile comisiilor centrale de expertiza medico-militara ale
Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului
Roman de Informatii, prevazute la alin. (7), date n solutionarea
contestatiilor, pot fi atacate la instantele judecatoresti competente n
termen de 30 de zile de la comunicare.
(9) Deciziile medicale asupra capacitatii de munca, precum si deciziile
prevazute la alin. (7) necontestate n termen raman definitive si
executorii.

Art. 37
Constituirea, organizarea, functionarea si atributiile comisiilor de expertiza
medico-militara se stabilesc prin regulament comun, aprobat de ministrul
apararii nationale, ministrul afacerilor interne, ministrul justitiei si
directorul Serviciului Roman de Informatii.

Art. 38
Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special care si-au pierdut
capacitatea de munca din cauza unor accidente sau a unor boli care nu au
legatura cu ndeplinirea serviciului militar/serviciului, beneficiaza de pensia
de invaliditate daca au realizat, n conditiile legii, vechime n serviciu.

Art. 39
(1) Cuantumul pensiei de invaliditate se stabileste conform prevederilor
Art. 29 si 30.
(2) Vechimea utilizata pentru calculul pensiei de invaliditate se stabileste
potrivit prevederilor Art. 25 si 26.
(3) La suma procentelor cuvenite pentru vechimea efectiva se adauga,
pentru fiecare an potential, pana la realizarea vechimii de 25 de ani
prevazuta la Art. 16 alin. (1) lit. b), urmatoarele procente:
a) 1% pentru invaliditate de gradul I;
b) 0,8% pentru invaliditate de gradul II;
c) 0,6% pentru invaliditate de gradul III.
(4) Numarul anilor potentiali nu poate fi mai mare decat vechimea pe care
persoana ar fi putut sa o realizeze de la data acordarii pensiei de
invaliditate pana la mplinirea varstei standard de pensionare.
(5) Cuantumul pensiei de invaliditate stabilit n conditiile alin.(1), pentru
cazurile prevazute la Art. 38, va fi diminuat dupa cum urmeaza:
a) cu 10% pentru gradul I de invaliditate;
b) cu 15% pentru gradul II de invaliditate;
c) cu 20% pentru gradul III de invaliditate.

Art. 40
Pentru invaliditatea survenita ca urmare a unor actiuni specifice, din cauza
unor accidente, catastrofe sau alte asemenea evenimente intervenite n
timpul si din cauza serviciului sau a unor misiuni si operatii n afara
teritoriului roman, militarii, politistii si functionarii publici cu statut special
beneficiaza de o pensie egala cu solda functiei de baza/salariul functiei de
baza avuta la data respectiva, daca aceasta este mai avantajoasa decat o
alta categorie de pensie la care are dreptul.

Art. 41
(1) Pensionarii ncadrati n gradul I de invaliditate au dreptul la o
indemnizatie pentru nsotitor, n afara pensiei, n cuantumul stabilit pentru
aceasta categorie n sistemul public de pensii.
(2) Indemnizatia pentru nsotitor se suporta de la bugetul de stat.
(3) n cazul pensionarilor ncadrati n gradul I de invaliditate care
beneficiaza de pensie de invaliditate n mai multe sisteme de asigurari
sociale, indemnizatia pentru nsotitor se acorda numai de catre ultimul
sistem n care acestia au fost asigurati.

Art. 42
(1) Pensionarii de invaliditate sunt supusi revizuirii medicale periodic, n
functie de afectiune, la intervale cuprinse ntre un an si 3 ani, pana la
mplinirea varstei prevazute la Art. 16 alin. (2), la termenele stabilite de
comisiile de expertiza medico-militara.
(2) Dupa fiecare revizuire medicala, comisiile de expertiza medico-militara
emit o noua decizie medicala asupra capacitatii de munca, prin care se
stabileste, dupa caz:
a) mentinerea n acelasi grad de invaliditate;
b) ncadrarea n alt grad de invaliditate;
c) redobandirea capacitatii de munca.
(3) Dreptul la pensie de invaliditate se modifica sau nceteaza ncepand cu
luna urmatoare celei n care s-a emis decizia medicala asupra capacitatii
de munca, emisa n urma revizuirii medicale.
(4) Neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea
medicala, atrage suspendarea platii pensiei ncepand cu luna urmatoare
celei n care era prevazuta revizuirea medicala sau, dupa caz, ncetarea
platii pensiei, n conditiile legii.
(5) Revizuirea medicala se poate efectua si la cererea pensionarilor, daca
starea sanatatii lor s-a mbunatatit sau, dupa caz, s-a agravat.
(6) Decizia medicala asupra capacitatii de munca emisa la revizuirea
medicala urmeaza aceleasi proceduri de contestare si solutionare, conform
prevederilor Art. 36.

Art. 43
(1) Nu mai sunt supusi revizuirii medicale pensionarii de invaliditate care:
a) prezinta invaliditati care afecteaza ireversibil capacitatea de munca;
b) au mplinit varsta prevazuta la Art. 16 alin. (2);
c) au dreptul la pensia de serviciu n conditiile Art. 17 alin. (1) lit. b) si ale
Art. 18 alin. (1) lit. b).
(2) Constatarea situatiilor prevazute la alin. (1) lit. a) se face numai cu
avizul comisiei centrale de expertiza medico-militara a Ministerului Apararii
Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Roman de
Informatii, dupa caz.

Art. 44
(1) Comisiile centrale de expertiza medico-militara ale Ministerului Apararii
Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Roman de Informatii
pot convoca, pentru expertizare, pensionarul de invaliditate.
(2) Concluziile expertizarii sunt obligatorii si definitive pana la urmatoarea
revizuire medicala.
(3) Neprezentarea la comisiile centrale de expertiza medicomilitara ale
Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului
Roman de Informatii, din motive imputabile pensionarului, atrage
suspendarea platii pensiei.

Art. 45
(1) Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special care au dreptul
la pensie de invaliditate pot opta, la deschiderea dreptului de pensie,
pentru pensia mai avantajoasa dintre pensia de invaliditate si pensia de
serviciu anticipata sau anticipata partiala, dupa caz, daca ndeplinesc
conditiile prevazute de prezenta lege pentru acordarea acestora.
(2) La mplinirea varstei prevazute de prezenta lege pentru obtinerea
pensiei militare de serviciu pentru limita de varsta, beneficiarii pensiei de
invaliditate pot opta pentru pensia care i avantajeaza.

Art. 46
(1) Beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul I si mentin dreptul la
indemnizatia de nsotitor, indiferent de pensia pentru care opteaza.
(2) Casa de pensii sectoriala comunica, lunar, comisiei centrale de
expertiza medico-militara, pensionarii ncadrati n grad de invaliditate care
au mplinit varsta standard de pensionare sau, dupa caz, conditiile
prevazute de lege pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta.
 Sectiunea 3 - Pensia de urmas

Art. 47
Pensia de urmas se cuvine copiilor si sotului supravietuitor daca
sustinatorul, la data decesului, era pensionar sau ndeplinea conditiile
pentru obtinerea unei pensii militare de stat.

Art. 48
Copiii au dreptul la pensie de urmas:
a) pana la mplinirea varstei de 16 ani;
b) daca si continua studiile ntr-o forma de nvatamant organizata potrivit
legii, pana la terminarea acestora, fara a depasi varsta de 26 de ani;
c) pe toata durata invaliditatii de orice grad, daca aceasta s-a ivit n
perioada n care se aflau n una dintre situatiile prevazute la lit. a) sau b).

Art. 49
(1) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas pe tot timpul vietii,
la mplinirea varstei prevazute la Art. 16 alin. (2), daca durata casatoriei
cu persoana decedata a fost de cel putin 15 ani si nu realizeaza venituri
lunare provenite dintr-o activitate profesionala pentru care asigurarea este
obligatorie sau acestea sunt mai mici de 35% din castigul salarial mediu
brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
(2) n cazul n care durata casatoriei a fost mai mica de 15 ani, dar de cel
putin 10 ani, cuantumul pensiei de urmas cuvenite sotului supravietuitor
se diminueaza cu 0,5 % pentru fiecare luna, respectiv 6,0% pentru fiecare
an de casatorie n minus.

Art. 50
(1) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de
varsta, pe perioada n care este invalid de gradul I sau II, daca durata
casatoriei a fost de cel putin un an.
(2) Sotul supravietuitor are dreptul la pensie de urmas, indiferent de
varsta si de durata casatoriei, daca decesul sotului sustinator s-a produs
ca urmare a unui accident de munca sau a unei boli contractate n timpul
si din cauza ndeplinirii serviciului militar/serviciului, asimilata unei boli
profesionale, si daca nu realizeaza venituri lunare pentru care asigurarea
este obligatorie ori daca acestea sunt mai mici de 35% din castigul salarial
mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de
stat.

Art. 51
Sotul supravietuitor care nu ndeplineste conditiile prevazute la Art. 49 sau
la Art. 50 alin. (1) beneficiaza de pensie de urmas pe o perioada de 6 luni
de la data decesului sotului sustinator, daca n aceasta perioada nu
realizeaza venituri lunare pentru care asigurarea este obligatorie sau
acestea sunt mai mici de 35% din castigul salarial mediu brut utilizat la
fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.

Art. 52
Sotul supravietuitor care are n ngrijire, la data decesului sustinatorului,
unul sau mai multi copii n varsta de pana la 7 ani, beneficiaza de pensie
de urmas pana la data mplinirii de catre ultimul copil a varstei de 7 ani, n
perioadele n care nu realizeaza venituri lunare dintr-o activitate
profesionala pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai
mici de 35% din castigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea
bugetului asigurarilor sociale de stat.

Art. 53
(1) Pensia de urmas se stabileste, dupa caz, din:
a) pensia de serviciu pentru limita de varsta aflata n plata sau la care ar fi
avut dreptul, n conditiile legii, sustinatorul decedat;
b) pensia de invaliditate de gradul I, n cazul n care decesul sustinatorului
a survenit naintea ndeplinirii conditiilor pentru obtinerea pensiei de
serviciu pentru limita de varsta.
(2) Cuantumul pensiei de urmas se stabileste procentual din pensia
sustinatorului prevazuta la alin. (1), n functie de numarul urmasilor
ndreptatiti, astfel:
a) 50% pentru un singur urmas;
b) 75% pentru 2 urmasi;
c) 100% pentru 3 sau mai multi urmasi.

Art. 54
Cuantumul pensiei de urmas, n cazul orfanilor de ambii parinti, se
stabileste prin nsumarea drepturilor de pensie de urmas calculate dupa
fiecare parinte.

Art. 55
(1) Urmasii militarilor, politistilor ori functionarilor publici cu statut special
n activitate sau n rezerva, mobilizati sau concentrati n unitati militare,
decedati ca urmare a unor actiuni specifice, prin accidente, catastrofe sau
alte asemenea evenimente intervenite n timpul si din cauza serviciului
sau a unor misiuni si operatii n afara teritoriului roman, beneficiaza de o
pensie de urmas egala cu solda functiei de baza/salariului functiei de baza
avut la data decesului.
(2) n cazul n care nu exista urmasi, daca cel decedat era singurul
sustinator al parintilor sai, acestia vor beneficia de jumatate din pensia de
urmas stabilita potrivit prevederilor alin. (1).
(3) Urmasii militarilor, politistilor ori functionarilor publici cu statut special
n rezerva, aflati n situatiile prevazute la alin. (1), pot opta ntre pensia
stabilita potrivit prezentei legi si pensia proprie din sistemul public de
pensii.

Art. 56
n cazul modificarii numarului de urmasi, pensia se recalculeaza n
conformitate cu dispozitiile Art. 53 alin. (2).

Art. 57
Sotul supravietuitor care are dreptul la o pensie proprie si ndeplineste
conditiile prevazute de lege pentru obtinerea pensiei de urmas dupa sotul
decedat poate opta pentru cea mai avantajoasa pensie.

Art. 58
Optiunea prevazuta la Art. 57 poate fi facuta atat n cadrul sistemului
pensiilor militare de stat, cat si fata de celelalte sisteme de pensii.

Sectiunea 4 - Indexarea si actualizarea pensiilor

Art. 59
(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexeaza anual cu 100% din
rata medie anuala a inflatiei, la care se adauga 50% din cresterea reala a
castigului salarial mediu brut realizat.
(2) Indicatorii prevazuti la alin. (1) sunt cei definitivi, cunoscuti n anul
curent pentru anul calendaristic anterior, comunicati de Institutul National
de Statistica.
(3) n situatia n care unul dintre indicatorii prevazuti la alin. (1) are
valoare negativa, la indexarea cuantumului pensiilor militare de stat se
utilizeaza indicatorul cu valoare pozitiva.
(4) n situatia n care indicatorii prevazuti la alin. (1) au valori negative, se
pastreaza cuantumul pensiei aflat n plata.
(5) Prevederile alin. (1) se aplica si drepturilor de pensie deschise n
cursul anului.
(6) ncepand cu anul 2021, cuantumul pensiilor militare de stat se
indexeaza anual cu 100% din rata inflatiei, la care se adauga 45% din
cresterea reala a castigului salarial mediu brut, realizate pe anul
precedent.
(7) ncepand cu anul 2030, cuantumul pensiilor militare de stat se
indexeaza anual cu 100% din rata inflatiei realizata pe anul precedent.

Art. 60
(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizeaza ori de cate ori se
majoreaza solda de grad/salariul gradului profesional si/sau solda de
functie/salariul de functie al militarilor, politistilor si functionarilor publici
cu statut special, n procentele stabilite la Art. 29, 30 si 108 si n functie
de vechimea valorificata prin ultima decizie de pensie, astfel:
a) potrivit gradului militar/profesional avut la data trecerii n
rezerva/ncetarii raporturilor de serviciu si a mediei soldelor de
functie/salariilor de functie ndeplinite n 6 luni consecutive, din ultimii 5
ani de activitate, la cererea persoanelor ale caror drepturi de pensie au
fost deschise nainte de intrarea n vigoare a prezentei legi;
b) n functie de gradul militar/profesional detinut la data trecerii n
rezerva/ncetarii raporturilor de serviciu si media soldelor de
functie/salariilor de functie detinute n cele 6 luni alese conform
prevederilor Art. 28 pentru drepturile de pensie deschise n baza prezentei
legi.
(2) n situatia n care, n termen de 6 luni de la data primei majorari,
persoanele ndreptatite nu depun cerere n acest sens, actualizarea se
face, din oficiu, pe baza mediei soldelor de functie/salariilor de functie din
ultimele 6 luni de activitate.
(3) n anul n care pot fi aplicate atat prevederile Art. 59, cat si cele ale
alin. (1) se aplica dispozitiile cele mai favorabile.
(4) Procedura de actualizare prevazuta la alin. (1) se stabileste prin ordin
comun al conducatorilor institutiilor din domeniul apararii nationale, ordinii
publice si securitatii nationale, emis n termen de 90 de zile de la data
intrarii n vigoare a prezentei legi.

Sectiunea 5 - Stabilirea si plata pensiilor

Art. 61
(1) Pensiile militare de stat se acorda la cererea persoanei ndreptatite, a
tutorelui sau curatorului acesteia, a persoanei careia i s-a ncredintat sau i
s-a dat n plasament copilul minor, dupa caz, depusa personal ori prin
mandatar desemnat prin procura speciala.
(2) Cererea de pensionare, depusa conform prevederilor alin. (1), poate fi
retrasa la cererea persoanei ndreptatite, pana la emiterea deciziei de
pensionare.
(3) Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special depun cererea
de pensionare mpreuna cu actele prin care se dovedeste ndeplinirea
conditiilor prevazute de prezenta lege, astfel:
a) la unitatea militara/inspectoratul judetean/structura sau directia
judeteana de informatii/institutia sau unitatea, dupa caz, din care a facut
parte persoana la data trecerii n rezerva sau direct n retragere/ncetarii
raporturilor de serviciu odata cu ndeplinirea conditiilor de acordare a unei
pensii;
b) la centrul militar zonal/judetean/de sector sau la unitatea
militara/inspectoratul judetean/structura sau directia judeteana de
informatii/institutia sau unitatea din care a facut parte, dupa caz, n
situatia celor care ndeplinesc conditiile de pensionare dupa data trecerii n
rezerva sau ncetarea raporturilor de serviciu;
c) la centrul militar zonal/judetean/de sector, unitatea
militara/inspectoratul judetean/structura sau directia judeteana de
informatii/institutia sau unitatea, dupa caz, din raza de domiciliu a
urmasilor pensionarilor militari decedati. Urmasii pot depune cererea si
documentele necesare si la casele de pensii sectoriale n a caror evidenta
s-au aflat sustinatorii.
(4) Pentru persoanele prevazute la alin. (3), cererea de pensionare,
nsotita de actele doveditoare, se transmite de catre structurile prevazute
la alin. (3), n termen de 30 zile de la data depunerii, la casa de pensii
sectoriala, n functie de ultimul loc de munca.
(5) Pentru militarii si functionarii publici cu statut special care apartin
Ministerului Justitiei, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de
Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, dosarele de
pensionare se transmit la casa de pensii sectoriala apartinand Ministerului
Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne sau Serviciului Roman de
Informatii, dupa caz, potrivit protocoalelor ncheiate ntre acestea.
(6) Casele de pensii sectoriale apartinand Ministerului Apararii Nationale,
Ministerului Afacerilor Interne sau Serviciului Roman de Informatii
stabilesc si platesc pensiile militarilor si functionarilor publici cu statut
special care apartin Ministerului Justitiei, Serviciului de Protectie si Paza,
Serviciului de Informatii Externe si Serviciului de Telecomunicatii Speciale,
potrivit protocoalelor ncheiate.

Art. 62
(1) n vederea stabilirii pensiei militare de stat, organele prevazute la Art.
61 alin. (3) sunt obligate sa ntocmeasca dosarul de pensionare, acestea
purtand ntreaga raspundere pentru respectarea termenelor de depunere
si exactitatea datelor nscrise.
(2) Dosarul de pensionare pentru invaliditate trebuie sa contina n mod
obligatoriu si decizia medicala de ncadrare n grad de invaliditate.
(3) Metodologia de ntocmire a dosarului de pensionare se stabileste prin
ordin comun al ministrului apararii nationale, ministrului afacerilor interne
si directorului Serviciului Roman de Informatii, emis n termen de 30 de
zile de la data intrarii n vigoare a prezentei legi.

Art. 63
(1) Drepturile de pensie se stabilesc si se platesc astfel:
a) de la data ncetarii platii soldelor/salariilor lunare ale militarilor,
politistilor si functionarilor publici cu statut special, dupa caz, a
soldei/salariului sau pensiei sustinatorului decedat daca cererea, mpreuna
cu actele necesare, a fost depusa la casa de pensii sectoriala n cel mult
90 de zile de la data ivirii acestor situatii;
b) din prima zi a lunii urmatoare celei n care cererea, mpreuna cu actele
necesare, a fost depusa la casa de pensii sectoriala peste termenul
prevazut la lit.a).
(2) Pentru persoanele care ndeplinesc conditiile de pensionare ulterior
datei iesirii din randul militarilor n activitate/ncetarii raporturilor de
serviciu sau ulterior decesului sustinatorului, pensia se stabileste si se
plateste cu ncepere din prima zi a lunii urmatoare celei n care s-a depus
cererea, mpreuna cu actele necesare, la casele de pensii sectoriale.
(3) Plata drepturilor de pensie pentru care opteaza sotul supravietuitor se
efectueaza ncepand cu data suspendarii pensiei proprii.

Art. 64
(1) Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie
emisa de casa de pensii sectoriala, n termen de 45 de zile de la data
nregistrarii cererii.
(2) Decizia prevazuta la alin. (1) cuprinde temeiurile de fapt si de drept n
baza carora se admite sau se respinge cererea de pensionare, precum si
termenul n care poate fi introdusa contestatia.
(3) Decizia casei de pensii sectoriale se comunica persoanei care a solicitat
pensionarea, n termen de 10 zile lucratoare de la data emiterii.

Art. 65
(1) n situatia n care, ulterior stabilirii si/sau platii drepturilor de pensie,
se constata diferente ntre sumele stabilite si/sau platite si cele legal
cuvenite, casa de pensii sectoriala opereaza, din oficiu sau la cererea
persoanelor ndreptatite, modificarile ce se impun, prin decizie de
revizuire.
(2) Sumele rezultate n urma aplicarii prevederilor alin. (1) se acorda sau
se recupereaza, dupa caz, n cadrul termenului general de prescriptie,
calculat de la data constatarii diferentelor.

Art. 66
(1) n sistemul pensiilor militare de stat, plata pensiei se face lunar.
(2) Pensia se plateste personal titularului, tutorelui sau curatorului
acestuia, persoanei careia i s-a ncredintat ori i s-a dat n plasament
copilul urmas sau, dupa caz, mandatarului desemnat prin procura
speciala.

Art. 67
(1) Plata pensiei se face, n functie de optiunea pensionarului, prin mandat
postal, n cont curent sau n cont de card, n conditiile stabilite prin
conventiile ncheiate ntre casele de pensii sectoriale si Compania
Nationala Posta Romana S.A. sau, dupa caz, ntre casele de pensii
sectoriale si banci.
(2) Prevederile alin.(1) se aplica si n situatia celorlalte drepturi banesti
pentru stabilirea si plata carora competenta revine, potrivit legii, caselor
de pensii sectoriale.
(3) Casele de pensii sectoriale transmit lunar, la domiciliul beneficiarilor
din Romania, prin Compania Nationala Posta Romana S.A., taloanele
de plata a drepturilor prevazute la alin. (1) si (2), indiferent de
modalitatea de plata pentru care au optat beneficiarii acestora.

Art. 68
(1) Cheltuielile cu transmiterea catre beneficiari a drepturilor prevazute la
Art. 67 alin. (1) si (2), precum si cele cu transmiterea taloanelor de plata
la domiciliul beneficiarilor din Romania se suporta din bugetul de stat, prin
stabilirea unor procente si tarife conform legilor bugetare anuale.
(2) Procentul prevazut n situatia n care achitarea drepturilor se face la
domiciliul beneficiarilor se stabileste astfel ncat cheltuielile totale de
transmitere sa nu depaseasca 1% din valoarea totala a sumelor platite.
(3) Comisionul bancar prevazut n situatia n care plata drepturilor se face
n cont curent sau n cont de card se stabileste astfel ncat cheltuielile
totale de transmitere sa nu depaseasca 0,15% din valoarea totala a
sumelor platite.

Art. 69
(1) Beneficiarii drepturilor banesti stabilite de casele de pensii sectoriale,
care nu au domiciliul n Romania, pot opta pentru transferul n strainatate
al acestor drepturi, n conditiile legii.
(2) Pensiile militare de stat sau alte drepturi de asigurari sociale cuvenite
beneficiarilor stabiliti n strainatate pot fi transferate n alte tari, n
conditiile reglementate prin instrumente juridice cu caracter international
la care Romania este parte, n moneda tarilor respective sau ntr-o alta
moneda asupra careia s-a convenit.
(3) Cheltuielile generate de transferul n strainatate al pensiilor militare de
stat sau altor drepturi de asigurari sociale, inclusiv comisioanele de schimb
valutar, se suporta de beneficiar, cu exceptia platilor care intra sub
incidenta Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 113/2009 privind
serviciile de plata, aprobata cu modificari prin Legea nr. 197/2010, cu
modificarile si completarile ulterioare, n cazul acestora din urma
comisioanele fiind suportate, proportional, de catre beneficiar si de catre
casele de pensii sectoriale.

Art. 70
Procedurile referitoare la efectuarea operatiunilor de plata a drepturilor
banesti se aproba prin ordine ale conducatorilor caselor de pensii
sectoriale.

Art. 71
(1) n sistemul pensiilor militare de stat, plata pensiei nceteaza ncepand
cu luna urmatoare celei n care a intervenit una dintre urmatoarele cauze:
a) pensionarul a decedat;
b) pensionarul nu mai ndeplineste conditiile legale n temeiul carora i-a
fost acordata pensia;
c) pensionarul de invaliditate, pensionarul urmas prevazut la art.48 lit.c),
precum si cel prevazut la Art. 50 alin. (1) si-au redobandit capacitatea de
munca, potrivit legii;
d) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate,
pensionarul de urmas prevazut la Art. 48 lit. c) sau cel prevazut la Art. 50
alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la revizuirea medicala
obligatorie;
e) au expirat 12 luni de la data la care pensionarul de invaliditate,
pensionarul urmas prevazut la Art. 48 lit. c) sau cel prevazut la Art. 50
alin. (1) nu s-a prezentat, din motive imputabile lui, la convocarea
prevazuta la Art. 44;
f) copilul, beneficiar al unei pensii de urmas, a mplinit varsta de 26 de
ani, cu exceptia situatiei prevazute la Art. 48 lit. c);
g) pensionarul urmas a fost condamnat, printr-o hotarare judecatoreasca
ramasa definitiva, pentru infractiunea de omor sau tentativa de omor,
comisa asupra sustinatorului.
(2) Datele referitoare la decesul persoanei, de natura sa conduca la
ncetarea platii pensiei, n conformitate cu prevederile alin. (1) lit. a), se
comunica de Ministerul Afacerilor Interne, prin Directia pentru Evidenta
Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date.
(3) Instantele judecatoresti au obligatia sa comunice, n scris, informatiile
de natura sa conduca la ncetarea platii pensiei, n termen de 10 zile de la
data ramanerii definitive a hotararii pronuntate n situatia prevazuta la
alin. (1) lit. g), casei de pensii sectoriale n evidentele careia se afla
pensionarul condamnat.

Art. 72
(1) n sistemul pensiilor militare de stat, plata pensiei se suspenda
ncepand cu luna urmatoare celei n care a intervenit una dintre
urmatoarele cauze:
a) pensionarul si-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat, cu care
Romania a ncheiat conventie de reciprocitate n domeniul asigurarilor
sociale daca, potrivit prevederilor acesteia, pensia se plateste de catre
celalalt stat;
b) pensionarul de invaliditate sau pensionarul urmas prevazut la art.48
lit.c) ori cel prevazut la Art. 50 alin. (1) nu se prezinta la revizuirea
medicala obligatorie sau la convocarea comisiilor centrale de expertiza
medico-militara ale Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor
Interne sau Serviciului Roman de Informatii;
c) copilul beneficiar al unei pensii de urmas, prevazut la Art. 48 lit. a), a
mplinit varsta de 16 ani si nu face dovada continuarii studiilor;
d) sotul supravietuitor, beneficiar al unei pensii de urmas, realizeaza
venituri brute lunare pentru care, potrivit legii, asigurarea este obligatorie,
daca acestea sunt mai mari de 35% din castigul salarial mediu brut utilizat
la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat;
e) sotul supravietuitor, beneficiar al unei pensii de urmas, s-a recasatorit;
f) sotul supravietuitor, beneficiar al unei pensii militare de stat, opteaza
pentru o alta pensie, potrivit legii, din sistemul public de pensii, sau dintr-
un alt sistem de asigurari sociale, neintegrat sistemului public de pensii;
g) pensionarul de invaliditate, ncadrat n gradul I sau II, se ncadreaza n
munca, cu exceptia situatiei n care a fost ales consilier local sau
judetean;
h) pensionarul de invaliditate, gradul III, se ncadreaza n munca depasind
jumatate din programul normal de lucru al locului de munca respectiv, cu
exceptia situatiei n care a fost ales consilier local sau judetean.
(2) n situatia copilului, beneficiar al unei pensii de urmas, n conditiile
prevazute la Art. 48 lit. b), care nu face dovada continuarii studiilor, plata
pensiei se suspenda ncepand cu data de 1 octombrie a anului n curs.
(3) Plata indemnizatiei pentru nsotitor prevazute la Art. 41 alin. (1) se
suspenda pe perioada n care pensionarul este internat ntr-o institutie de
asistenta sociala sau ntr-o unitate medicala specializata, n care se
asigura supraveghere si ngrijire permanente, cu exceptia situatiilor n
care pensionarul este nevazator.
(4) Suspendarea platii pensiei si/sau a indemnizatiei pentru nsotitor se
poate face si la cererea pensionarului, situatie n care suspendarea platii
se face ncepand cu luna urmatoare celei n care a fost nregistrata
cererea.

Art. 73
n sistemul pensiilor militare de stat, reluarea platii pensiei se face, la
cerere, dupa cum urmeaza:
a) ncepand cu luna urmatoare celei n care a fost nlaturata cauza care,
potrivit legii, a dus la suspendarea platii pensiei, daca cererea a fost
depusa n termen de 30 de zile de la data la care cauza suspendarii a fost
nlaturata;
b) ncepand cu luna urmatoare celei n care a fost depusa cererea, daca
depunerea acesteia s-a facut dupa expirarea termenului prevazut la lit.
a);
c) de la data nceperii anului scolar, n situatia n care suspendarea platii
pensiei s-a facut n temeiul prevederilor Art. 72 alin. (1) lit. c);
d) ncepand cu luna urmatoare celei n care a fost depusa cererea de
reluare a platii pensiei n cazul prevazut la Art. 72 alin. (4).

Art. 74
(1) ncetarea, suspendarea sau reluarea platii pensiei, precum si orice
modificare a drepturilor de pensie se fac prin decizie emisa de casele de
pensii sectoriale, n conditiile respectarii regimului juridic al deciziei de
nscriere la pensie.
(2) Nu constituie modificare a drepturilor de pensie masurile de indexare
si actualizare a pensiilor generate de evolutia estimata a indicelui
preturilor de consum corelata cu cresterile medii salariale, acordate prin
hotarari ale Guvernului, cu exceptia primei actualizari reglementate de
Art. 60 alin. (1).

Art. 75
Prevederile prezentei legi, referitoare la stabilirea si modificarea
drepturilor, la ncetarea, suspendarea si reluarea platii acestora, se aplica
si indemnizatiilor acordate prin legi speciale, ale caror stabilire si plata se
afla, potrivit legii, n competenta materiala a caselor de pensii sectoriale,
cu exceptia situatiilor n care legea speciala de reglementare dispune
altfel.

Art. 76
(1) n sistemul pensiilor militare de stat, pot cumula pensia cu venituri
provenite din situatii pentru care asigurarea este obligatorie, n conditiile
legii, urmatoarele categorii de pensionari:
a) pensionarii militari care beneficiaza de pensie de serviciu;
b) nevazatorii;
c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum si copiii beneficiari ai unei
pensii de urmas, ncadrati n gradul III de invaliditate;
d) copiii beneficiari ai unei pensii de urmas, prevazuti la Art. 48 lit. a) si
b).
(2) Sotul supravietuitor, beneficiar al unei pensii de urmas, poate cumula
pensia cu venituri din activitati profesionale pentru care asigurarea este
obligatorie, potrivit legii, daca acestea nu depasesc 35% din castigul
salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale
de stat.

Art. 77
Pensionarii militari care realizeaza stagii de cotizare n sistemul public de
pensii sau care realizeaza vechime n munca n sistemele proprii de
asigurari sociale neintegrate sistemului public de pensii, si care nu au fost
valorificate la stabilirea pensiei militare de stat, pot solicita stabilirea
drepturilor de pensie n sistemul public de pensii sau n sistemele proprii
de asigurari sociale neintegrate sistemului public de pensii, n conditiile
protocoalelor ncheiate ntre entitatile implicate.

Art. 78
(1) Deciziile de pensii pentru limita de varsta si anticipate ale pensionarilor
militari rechemati n activitate sau care au redobandit calitatea de politisti
sau functionari publici cu statut special n institutii din sistemul de
aparare, ordine publica si securitate nationala se revoca.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica din ziua n care militarul, politistul sau
functionarul public cu statut special a fost rechemat n activitate sau a
redobandit calitatea de politist sau functionar public cu statut special.
(3) Institutiile prevazute la alin. (1) au obligatia de a comunica caselor de
pensii sectoriale, n termen de 15 zile, persoanele care beneficiaza de
pensie militara si au fost rechemate n activitate sau au redobandit
calitatea de politist sau functionar public cu statut special.
(4) La o noua trecere n rezerva/ncetare a raporturilor de munca,
vechimea care se ia n considerare la stabilirea pensiei militare de stat
este cea valorificata la pensionarea anterioara, la care se adauga timpul
servit dupa rechemarea n activitate, respectiv timpul lucrat n calitate de
politist sau functionar public cu statut special.
(5) n situatia prevazuta la alin. (4), baza de calcul a pensiei este cea
stabilita la Art. 28.

Art. 79
Beneficiarii drepturilor prevazute de prezenta lege sunt obligati sa
comunice casei de pensii sectoriale, n evidentele careia se afla, orice
schimbare n situatia proprie, de natura sa conduca la modificarea
conditiilor n functie de care i-a fost stabilita sau i se plateste pensia, n
termen de 15 zile de la data aparitiei acesteia.
Art. 80
(1) Sumele nencasate de catre pensionar, reprezentand pensia pe luna n
care a avut loc decesul si/sau, dupa caz, drepturi restante de pensie,
cuvenite si nencasate pana la deces, se platesc sotului supravietuitor,
copiilor, parintilor sau, n lipsa acestora, celorlalti mostenitori, n conditiile
dreptului comun.
(2) Sumele prevazute la alin. (1) pot fi solicitate n cadrul termenului
general de prescriptie.

Capitolul III - Alte drepturi de asigurari sociale

Art. 81
(1) n sistemul pensiilor militare de stat, n afara pensiilor se mai pot
acorda, n conditiile prezentei legi, urmatoarele drepturi:
a) tratament balnear si de recuperare, n conditiile legii;
b) ajutor de deces, conform prevederilor legale, n cazul decesului
militarului, politistului sau functionarului public cu statut special,
pensionarului militar sau al unui membru al familiei acestuia.
(2) Ajutorul de deces se acorda unei singure persoane, care face dovada
ca a suportat cheltuielile ocazionate de deces si care poate fi, dupa caz,
sotul supravietuitor, copilul, parintele, tutorele, curatorul sau, n lipsa
acestora, oricare persoana care face aceasta dovada.
(3) Dovada prevazuta la alin. (2) se poate face prin orice mijloc de proba
prevazut de lege.
(4) Cuantumul ajutorului de deces se stabileste anual, prin legea bugetului
asigurarilor sociale de stat.
(5) n cazul decesului unui membru de familie, ajutorul de deces se
acorda daca acesta nu era asigurat sau nu avea calitatea de pensionar la
data decesului.
(6) Se considera membru de familie, n sensul alin. (5):
a) sotul/sotia;
b) copiii proprii, copiii adoptati, copiii aflati n plasament familial sau cei
ncredintati spre crestere si educare familiei, n varsta de pana la 18 ani
sau, daca si continua studiile, pana la terminarea acestora, fara a depasi
varsta de 26 de ani, precum si copiii incapabili de munca, indiferent de
varsta, daca si-au pierdut capacitatea de munca naintea varstelor
mentionate.

Art. 82
(1) Ajutorul de deces se suporta din bugetul de stat si se acorda, la
cerere, pe baza certificatului de deces.
(2) Acordarea ajutorului de deces nu este conditionata de realizarea unei
anumite vechimi n serviciu.
Art. 83
Ajutorul de deces se achita n termen de 24 de ore de la solicitare de:
a) angajator, n cazul decesului militarului, politistului sau functionarului
public cu statut special, respectiv al unui membru de familie al acestuia;
b) casa de pensii sectoriala sau centrul militar zonal/judetean/sector n
cazul decesului pensionarului, respectiv al unui membru de familie al
acestuia.

Art. 84
(1) Ajutorul de deces se achita persoanei ndreptatite sau mandatarului
desemnat, prin procura speciala, de catre aceasta.
(2) Ajutorul de deces poate fi solicitat, pe baza actelor justificative, n
cadrul termenului general de prescriptie, calculat de la data decesului.
(3) Cuantumul ajutorului de deces solicitat potrivit alin. (2) se achita la
nivelul cuvenit la data decesului stabilit conform legii.

Capitolul IV - Casele de pensii sectoriale

Art. 85
(1) Casele de pensii sectoriale se nfiinteaza n subordinea sau n cadrul
Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului
Roman de Informatii, dupa caz, ca structuri cu personalitate juridica si cu
sediul n municipiul Bucuresti.
(2) Casele de pensii sectoriale prevazute la alin. (1) sunt succesoare de
drept ale caselor de pensii sectoriale din Ministerul Apararii Nationale,
Ministerul Afacerilor Interne si Serviciul Roman de Informatii.

Art. 86
Atributiile, organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale se
stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Apararii
Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Roman de
Informatii, n termen de 30 de zile de la data intrarii n vigoare a prezentei
legi.

Art. 87
Cheltuielile privind organizarea si functionarea caselor de pensii sectoriale
se suporta din bugetul de stat, prin bugetele institutiilor publice n
subordinea carora functioneaza.

Art. 88
n aplicarea prevederilor prezentei legi, casele de pensii sectoriale
ndeplinesc, n principal, urmatoarele atributii:
a) asigura evidenta, la nivel national, a tuturor beneficiarilor dispozitiilor
prezentei legi;
b) stabilesc cuantumul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat prin
decizii, conform prezentei legi;
c) asigura evidenta drepturilor si obligatiilor stabilite n sistemul pensiilor
militare de stat, pe baza codului numeric personal, n conditiile legii;
d) aplica prevederile conventiilor internationale de asigurari sociale, la
care Romania este parte, precum si ansamblul reglementarilor comunitare
si dezvolta relatii cu organisme similare n domeniul pensiilor militare si
asigurarilor sociale din alte tari, n limita competentelor prevazute de
lege;
e) organizeaza selectia, pregatirea si perfectionarea profesionala a
personalului din domeniul pensiilor militare, n conditiile legii;
f) asigura introducerea, extinderea, ntretinerea si protectia sistemelor
automate de calcul si de evidenta;
g) asigura reprezentarea n fata instantelor judecatoresti n litigiile n care
sunt parte ca urmare a aplicarii dispozitiilor prezentei legi;
h) asigura exportul n strainatate al prestatiilor stabilite potrivit
reglementarilor legale n domeniu;
i) asigura evidenta personalului prevazut la Art. 3 lit. a) c), pentru
contributiile individuale la bugetul de stat;
j) ndeplinesc orice alte atributii stabilite prin dispozitii legale.

Art. 89
Realizarea atributiilor ce revin caselor de pensii sectoriale, potrivit legii,
este supusa controlului Ministerului Apararii Nationale, Ministerului
Afacerilor Interne si Serviciului Roman de Informatii, dupa caz.

Capitolul V - Raspunderea juridica

Art. 90
ncalcarea prevederilor prezentei legi atrage raspunderea materiala, civila,
contraventionala sau penala, dupa caz.

Sectiunea 1 - Infractiuni

Art. 91
Completarea cu intentie a formularelor-tip referitoare la stabilirea si plata
pensiilor cu date nereale, avand ca efect denaturarea evidentelor si
datelor referitoare la pensionarii militari, constituie infractiune de fals
intelectual si se pedepseste potrivit Codului penal.

Sectiunea 2 - Contraventii
Art. 92
Constituie contraventie urmatoarele fapte, daca nu sunt savarsite n astfel
de conditii ncat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni:
a) nerespectarea metodologiei si a criteriilor de ncadrare n conditii
deosebite si speciale de munca;
b) nerespectarea prevederilor Art. 28 privind baza de calcul folosita pentru
stabilirea pensiei militare de stat;
c) nerespectarea prevederilor Art. 79 privind obligatia comunicarii casei de
pensii sectoriala a modificarilor intervenite referitoare la conditiile de
acordare a pensiei;
d) nerespectarea obligatiei de a elibera la cerere actele prevazute de lege,
prin care se face dovada vechimii necesare stabilirii drepturilor de pensie,
care sunt scutite de orice fel de taxe si comisioane.

Art. 93
(1) Contraventiile prevazute la Art. 92 se sanctioneaza dupa cum
urmeaza:
a) cele de la lit. c) si d), cu amenda de la 500 lei la 1.000 lei;
b) cele de la lit. a) si b), cu amenda de la 1.500 lei la 5.000 lei.
(2) Limitele amenzilor prevazute la alin. (1) pot fi actualizate prin hotarare
a Guvernului.

Art. 94
Constatarea contraventiilor prevazute la Art. 92 si aplicarea sanctiunilor
prevazute la Art. 93 se fac de catre organele de control ale caselor de
pensii sectoriale.

Art. 95
Amenzile contraventionale aplicate potrivit prevederilor Art. 93 si 94
constituie venituri la bugetul de stat.

Art. 96
Dispozitiile referitoare la contraventii prevazute la Art. 93-95 se
completeaza cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare.

Capitolul VI - Jurisdictia n sistemul pensiilor militare de stat

Art. 97
(1) Deciziile de pensie emise de casele de pensie sectoriale pot fi
contestate, n termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de
contestatii care functioneaza n cadrul Ministerului Apararii Nationale,
Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Roman de Informatii.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestarii reprezinta
procedura administrativa prealabila, obligatorie, fara caracter
jurisdictional.
(3) Deciziile de pensie necontestate n termenul prevazut la alin. (1) sunt
definitive.

Art. 98
(1) Comisiile de contestatii care functioneaza n cadrul Ministerului Apararii
Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului Roman de Informatii
sunt organisme de verificare, care examineaza si hotarasc asupra
deciziilor de pensie emise de casele de pensii sectoriale si urmaresc
aplicarea corecta a legislatiei referitoare la pensiile militare de stat.
(2) Organizarea, functionarea si structura comisiilor de contestatii care
functioneaza n cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului
Afacerilor Interne si Serviciului Roman de Informatii se stabilesc prin ordin
comun al ministrului apararii nationale, ministrului afacerilor interne si
directorului Serviciului Roman de Informatii, n termen de 30 de zile de la
data intrarii n vigoare a prezentei legi.
(3) n solutionarea contestatiilor, comisiile de contestatii care functioneaza
n cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si
Serviciului Roman de Informatii adopta hotarari.
(4) Termenul de solutionare a contestatiei este de 45 de zile de la data
nregistrarii acesteia.
(5) n situatia n care contestatia nu este solutionata de comisiile de
contestatii n termenul de 45 de zile, deciziile de pensie pot fi atacate la
instanta n a carei raza teritoriala si are domiciliul ori sediul reclamantul.

Art. 99
(1) Hotararile comisiilor de contestatii care functioneaza n cadrul
Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului
Roman de Informatii se comunica persoanelor n cauza si caselor de pensii
sectoriale interesate, n termen de 5 zile de la adoptare.
(2) Hotararile comisiilor de contestatii pot fi atacate la instanta
judecatoreasca n a carei raza teritoriala si are domiciliul sau sediul
reclamantul, n termen de 30 de zile de la comunicare.
(3) Hotararile comisiilor de contestatii, care nu au fost atacate la
instantele judecatoresti n termenul prevazut la alin. (2), sunt definitive.

Art. 100
Jurisdictia n sistemului pensiilor militare de stat se realizeaza prin
tribunale si curti de apel.

Art. 101
Litigiile privind stabilirea si plata drepturilor de pensii se solutioneaza n
prima instanta de catre tribunale.

Art. 102
Cererile ndreptate mpotriva caselor de pensii sectoriale se adreseaza
instantei n a carei raza teritoriala si are domiciliul ori sediul reclamantul.

Art. 103
Hotararea tribunalului poate fi atacata cu apel.

Art. 104
Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdictia n sistemul pensiilor
militare de stat, se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila
si ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare.

Art. 105
Cererile n fata oricaror organe sau instante, precum si toate actele
procedurale n legatura cu litigiile, avand ca obiect drepturi sau obligatii de
pensii militare de stat sau de asigurari sociale, sunt scutite de taxa de
timbru.

Capitolul VII - Dispozitii tranzitorii

Art. 106
(1) Dovada vechimii pentru stabilirea pensiei militare de stat, pentru
perioadele anterioare datei intrarii n vigoare a prezentei legi, se face cu
actele prevazute de legislatia n vigoare, la data emiterii acestora.
(2) Perioadele de vechime n munca realizate n grupa I si/sau a II-a de
munca pana la data de 1 aprilie 2001 care nu au fost asimilate stagiilor de
cotizare n conditii speciale, respectiv conditii deosebite, se utilizeaza la
reducerea varstelor standard de pensionare, conform prevederilor Art. 21
alin. (1).
(3) Constituie vechime si perioada suplimentara la vechimea n munca
acordata n baza legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru
perioadele realizate n grupa I si/sau a II-a de munca.
(4) Adeverintele care atesta ncadrarea persoanelor n fostele grupe I
si/sau a II-a de munca sunt valorificate numai n situatia n care au fost
emise conform legii, pe baza documentelor verificabile ntocmite anterior
datei de 1 aprilie 2001.

Capitolul VII - Dispozitii finale

Art. 107
(1) Cererile n legatura cu eliberarea actelor prevazute de lege prin care se
face dovada vechimii necesare stabilirii drepturilor de pensie sunt scutite
de orice fel de taxe si comisioane.
(2) Cererile prevazute la alin. (1) se solutioneaza n termen de 30 de zile
de la data nregistrarii.

Art. 108
Militarii, politistii si functionarii publici cu statut special care au platit
contributie la Fondul pentru pensia suplimentara si/sau contributia
individuala la bugetul de stat beneficiaza de un spor procentual la
cuantumul pensiei stabilite n conditiile Art. 29, 30 si 39, astfel:
a) 3% pentru o vechime a contributiei ntre 5-15 ani;
b) 6% pentru o vechime a contributiei ntre 15-25 ani;
c) 9% pentru o vechime a contributiei peste 25 de ani.

Art. 109
(1) Pensiile militarilor, politistilor si functionarilor publici cu statut special
recalculate n baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri n
domeniul pensiilor, cu modificarile ulterioare, revizuite n baza Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor masuri n
domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de
aparare, ordine publica si siguranta nationala, aprobata prin Legea nr.
165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, stabilite n baza Legii
nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si
completarile ulterioare, cele platite n baza Legii nr. 241/2013 privind
stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor acordate beneficiarilor
proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala, cu
modificarile ulterioare, precum si pensiile stabilite n baza Legii nr.
80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificarile si completarile
ulterioare, devin pensii militare de stat n ntelesul prezentei legi si se
recalculeaza potrivit prevederilor prezentei legi, n raport cu vechimea
valorificata prin ultima decizie de pensie.
(2) Prima actualizare prevazuta la Art. 60 alin. (1) lit. a) se realizeaza n
termen de maximum 24 de luni de la data primei majorari a soldelor de
grad/salariilor gradului profesional si/sau soldelor de functie/salariilor de
functie ale militarilor, politistilor si functionarilor publici cu statut special si
se aplica ncepand cu luna majorarii acestor drepturi.
(3) Pensiile prevazute la alin. (1) pot fi recalculate, n conditiile prezentei
legi, si n situatia depunerii de documente nevalorificate pana la data
intrarii n vigoare a prezentei legi, iar drepturile de pensie astfel
recalculate se acorda, n termen de cel mult 24 de luni, ncepand cu luna
urmatoare depunerii documentelor.
(4) Stagiile de cotizare nevalorificate la recalcularea pensiei conform alin.
(3), precum si cele realizate ulterior intrarii n vigoare a prezentei legi se
valorifica n sistemul public de pensii.
(5) Procedura de recalculare prevazuta la alin. (3) se stabileste prin
ordinul prevazut la Art. 60 alin. (4).

Art. 110
(1) Pensiile militarilor, politistilor si functionarilor publici cu statut special
stabilite n baza Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile
ulterioare, se recalculeaza potrivit prevederilor prezentei legi, n raport cu
vechimea valorificata prin ultima decizie de pensie.
(2) Recalcularea pensiilor prevazuta la alin. (1) se realizeaza n termen de
maximum 12 luni de la intrarea n vigoare a prezentei legi.
(3) Stagiile de cotizare nevalorificate la recalcularea pensiei conform alin.
(1), precum si cele realizate ulterior intrarii n vigoare a prezentei legi se
valorifica n sistemul public de pensii.
(4) Pensiile recalculate potrivit alin. (1) se cuvin ncepand cu luna
urmatoare intrarii n vigoare a prezentei legi si se platesc ncepand cu luna
urmatoare celei n care se mplineste termenul prevazut la alin. (2).
(5) Persoanele care au realizat stagiu de cotizare n specialitate si ale
caror drepturi de pensie au fost stabilite de catre casele teritoriale de
pensii conform Legii nr. 263/2010, cu modificarile si completarile
ulterioare, pot opta pentru recalcularea pensiei, n conditiile prezentei legi,
la casele de pensii sectoriale, n functie de ultimul loc de munca din care
au trecut n rezerva/retragere sau de la care le-au ncetat raporturile de
serviciu.
(6) Prevederile alin. (3) si (4) se aplica si n cazul persoanelor de la alin.
(5), daca cererea a fost depusa la casele de pensii sectoriale n termenul
prevazut la alin.(2).
(7) n situatia n care cererea a fost depusa la casele de pensii sectoriale
cu depasirea termenului prevazut la alin. (2), drepturile de pensie
recalculate se cuvin si se platesc ncepand cu luna urmatoare depunerii
cererii.
(8) Procedura de recalculare prevazuta la alin. (1) si alin. (5) se stabileste
prin ordinul prevazut la Art. 60 alin. (4).

Art. 111
n situatia n care se constata diferente ntre cuantumul pensiilor stabilit
potrivit prevederilor Art. 109 si 110 si cuantumul pensiilor aflate n plata
se pastreaza n plata cuantumul avantajos.

Art. 112
(1) n cazul modificarii numarului de urmasi dupa intrarea n vigoare a
prezentei legi, pentru o pensie stabilita pe baza legislatiei anterioare,
pensia de urmas cuvenita sotului supravietuitor se recalculeaza potrivit
prezentei legi, cu pastrarea conditiilor existente la data deciziei initiale.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si n cazul pensiilor de invaliditate
stabilite pe baza legislatiei anterioare, la modificarea ncadrarii ntr-un alt
grad de invaliditate.
(3) Drepturile pentru urmasii militarilor, politistilor ori functionarilor publici
cu statut special n activitate sau n rezerva, mobilizati sau concentrati n
unitati militare, decedati ca urmare a unor accidente, catastrofe sau alte
asemenea evenimente intervenite n timpul si din cauza serviciului militar
sau a unor misiuni si operatii n afara statului roman, se indexeaza si se
actualizeaza, dupa caz, anual conform prevederilor Art. 59 si 60.
(4) Prevederile alin. (3) se aplica n mod corespunzator si pensiilor
prevazute la Art. 40.

Art. 113
Litigiile care se refera la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe
rolul instantelor la data intrarii n vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit
legii n baza careia a fost stabilit dreptul.

Art. 114
(1) Sumele ncasate necuvenit cu titlu de pensie militara se recupereaza
de la beneficiari n termenul general de prescriptie de 3 ani.
(2) Sumele platite necuvenit cu titlu de pensie militara prin intermediul
caselor de pensii sectoriale se recupereaza de la beneficiari n baza
deciziei casei de pensii sectoriale respective, care constituie titlu
executoriu.
(3) Debitele reprezentand pensii si alte drepturi de asigurari sociale mai
mici de 10 lei nu se urmaresc.
(4) Sumele ramase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedati nu se
mai urmaresc.

Art. 115
(1) Sumele ncasate necuvenit cu titlu de pensie militara de stat, ca
urmare a unei infractiuni savarsite de beneficiar, se recupereaza de la
acesta, de la data primei plati a sumelor necuvenite, plus dobanzile
aferente, pana la recuperarea integrala a prejudiciului.
(2) Sumele stabilite n conformitate cu prevederile alin. (1), ramase
nerecuperate de la pensionarii decedati, nu se mai urmaresc.
Art. 116
(1) Debitele provenite din drepturile de pensie din sistemul pensiilor
militare de stat se recupereaza potrivit legii si se fac venit la bugetul de
stat.
(2) La recuperarea debitelor n conformitate cu dispozitiile alin. (1) se
aplica prevederile Codului de procedura fiscala n materie.

Art. 117
Bazele de date privind beneficiarii dispozitiilor prezentei legi sunt
proprietatea caselor de pensii sectoriale si au caracter confidential.

Art. 118
Cererile adresate caselor de pensii sectoriale constituite la nivelul
Ministerului Apararii Nationale, Ministerului Afacerilor Interne si Serviciului
Roman de Informatii se solutioneaza n termenul prevazut de lege si sunt
scutite de orice fel de taxa.

Art. 119
Cererile nregistrate si nesolutionate pana la data intrarii n vigoare a
prezentei legi se solutioneaza conform normelor legale existente la data
deschiderii drepturilor de pensii si asigurari sociale.

Art. 120
La stabilire, pensiile se rotunjesc din leu n leu n favoarea beneficiarului.

Art. 121
(1) Diferentele ntre cuantumurile pensiilor cuvenite pentru luna
decembrie 2010 si cele stabilite n baza Legii nr. 119/2010, cu modificarile
ulterioare si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2011, aprobata
prin Legea nr. 165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, se
restituie titularilor, la cererea acestora, n mod esalonat, pe o perioada de
cel mult 2 ani de la data intrarii n vigoare a prezentei legi.
(2) Modalitatea de aplicare a prevederilor alin. (1) se va stabili prin norme
aprobate prin hotarare a Guvernului, emise n termen de 30 de zile de la
data intrarii n vigoare a prezentei legi.

Art. 122
n termen de 3 ani de la data intrarii n vigoare a prezentei legi,
persoanele carora li se deschide dreptul la pensie pot opta pentru modul
de calcul al pensiei n baza prezentei legi sau a Legii nr. 263/2010, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Art. 123
Prezenta lege intra n vigoare la data de 1 ianuarie 2016.

Art. 124
La data intrarii n vigoare a prezentei legi se abroga:
a) Art. 1 lit. a) si b), Art. 4 alin. (1) lit. a), Art. 5 alin. (1), (2) si (3), Art.
8, Art. 9 lit. b) si Art. 11 din Legea nr.119/2010 privind stabilirea unor
masuri n domeniul pensiilor, publicata n Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu modificarile ulterioare;
b) Art. 89 alin. (1) din Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata n
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, cu
modificarile si completarile ulterioare;
c) Legea nr. 241/2013 privind stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor
acordate beneficiarilor proveniti din sistemul de aparare, ordine publica si
siguranta nationala, publicata n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
441 din 19 iulie 2013, cu modificarile ulterioare;
d) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/2011 privind stabilirea unor
masuri n domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniti din sistemul
de aparare, ordine publica si siguranta nationala, publicata n Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011, aprobata prin
Legea nr. 165/2011, cu modificarile si completarile ulterioare;
e) Art. II si III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 98/2011 pentru
modificarea Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate
privat, precum si pentru stabilirea unor masuri n domeniul pensiilor
administrate privat, publicata n Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
827 din 22 noiembrie 2011, aprobata prin Legea nr. 108/2012, cu
modificarile ulterioare.

Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea

prevederilor Art. 75 si ale Art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
republicata.

Acesul la Informatii de interes public

 CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1.
Accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public,
definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile
fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, in
conformitate cu Constitutia Romaniei si cu documentele internationale
ratificate de Parlamentul Romaniei.

Art. 2.
In sensul prezentei legi:
a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate sau
institutie publica, precum si orice regie autonoma care utilizeaza resurse
financiare publice si care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei,
potrivit Constitutiei;
b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care
priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau
institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de
exprimare a informatiei;
c) prin informatie cu privire la datele personale se intelege orice informatie
privind o persoana fizica identificata sau identificabila.

CAPITOLUL II
Organizarea si asigurarea accesului la informatiile de interes
public

SECTIUNEA 1
Dispozitii comune privind accesul la informatiile de interes public
Art. 3.
Asigurarea de catre autoritatile si institutiile publice a accesului la
informatiile de interes public se face din oficiu sau la cerere, prin
intermediul compartimentului pentru relatii publice sau al persoanei
desemnate in acest scop.

Art. 4.
(1) Pentru asigurarea accesului oricarei persoane la informatiile de interes
public autoritatile si institutiile publice au obligatia de a organiza
compartimente specializate de informare si relatii publice sau de a
desemna persoane cu atributii in acest domeniu.
(2) Atributiile, organizarea si functionarea compartimentelor de relatii
publice se stabilesc, pe baza dispozitiilor prezentei legi, prin regulamentul
de organizare si functionare a autoritatii sau institutiei publice respective.

Art. 5.
(1) Fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din
oficiu urmatoarele informatii de interes public:
a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea
autoritatii sau institutiei publice;
b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de
functionare, programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;
c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a
institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor
publice;
d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv:
denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa
paginii de Internet;
e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;
f) programele si strategiile proprii;
g) lista cuprinzand documentele de interes public;
h) lista cuprinzand categoriile de documente produse si/sau gestionate,
potrivit legii;
i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice in
situatia in care persoana se considera vatamata in privinta dreptului de
acces la informatiile de interes public solicitate.
(2) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa publice si sa actualizeze
anual un buletin informativ care va cuprinde informatiile prevazute la alin.
(1).
(3) Autoritatile publice sunt obligate sa dea din oficiu publicitatii un raport
periodic de activitate, cel putin anual, care va fi publicat in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea a II-a.
(4) Accesul la informatiile prevazute la alin. (1) se realizeaza prin:
a) afisare la sediul autoritatii sau al institutiei publice ori prin publicare in
Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, in
publicatii proprii, precum si in pagina de Internet proprie;
b) consultarea lor la sediul autoritatii sau al institutiei publice, in spatii
special destinate acestui scop.

Art. 6.
(1) Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si
institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes
public.
(2) Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la
cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau
verbal.
(3) Solicitarea in scris a informatiilor de interes public cuprinde
urmatoarele elemente:
a) autoritatea sau institutia publica la care se adreseaza cererea;
b) informatia solicitata, astfel incat sa permita autoritatii sau institutiei
publice identificarea informatiei de interes public;
c) numele, prenumele si semnatura solicitantului, precum si adresa la care
se solicita primirea raspunsului.

Art. 7.
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la
solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa
caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de
dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta
solicitarii. In cazul in care durata necesara pentru identificarea si difuzarea
informatiei solicitate depaseste 10 zile, raspunsul va fi comunicat
solicitantului in maximum 30 de zile, cu conditia instiintarii acestuia in
scris despre acest fapt in termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica
in termen de 5 zile de la primirea petitiilor.
(3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza,
daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.

Art. 8.
(1) Pentru informatiile solicitate verbal functionarii din cadrul
compartimentelor de informare si relatii publice au obligatia sa precizeze
conditiile si formele in care are loc accesul la informatiile de interes public
si pot furniza pe loc informatiile solicitate.
(2) In cazul in care informatiile solicitate nu sunt disponibile pe loc,
persoana este indrumata sa solicite in scris informatia de interes public,
urmand ca cererea sa ii fie rezolvata in termenele prevazute la art. 7.
(3) Informatiile de interes public solicitate verbal se comunica in cadrul
unui program minim stabilit de conducerea autoritatii sau institutiei
publice, care va fi afisat la sediul acesteia si care se va desfasura in mod
obligatoriu in timpul functionarii institutiei, incluzand si o zi pe saptamana,
dupa programul de functionare.
(4) Activitatile de registratura privind petitiile nu se pot include in acest
program si se desfasoara separat.
(5) Informatiile de interes public solicitate verbal de catre mijloacele de
informare in masa vor fi comunicate, de regula, imediat sau in cel mult 24
de ore.

Art. 9.
(1) In cazul in care solicitarea de informatii implica realizarea de copii de
pe documentele detinute de autoritatea sau institutia publica, costul
serviciilor de copiere este suportat de solicitant, in conditiile legii.
(2) Daca in urma informatiilor primite petentul solicita informatii noi
privind documentele aflate in posesia autoritatii sau a institutiei publice,
aceasta solicitare va fi tratata ca o noua petitie, raspunsul fiind trimis in
termenele prevazute la art. 7 si 8.

Art. 10.
Nu este supusa prevederilor art. 7-9 activitatea autoritatilor si institutiilor
publice de raspunsuri la petitii si de audiente, desfasurata potrivit
specificului competentelor acestora, daca aceasta priveste alte aprobari,
autorizari, prestari de servicii si orice alte solicitari in afara informatiilor de
interes public.

Art. 11.
(1) Persoanele care efectueaza studii si cercetari in folos propriu sau in
interes de serviciu au acces la fondul documentaristic al autoritatii sau al
institutiei publice pe baza solicitarii personale, in conditiile legii.
(2) Copiile de pe documentele detinute de autoritatea sau de institutia
publica se realizeaza
in conditiile art. 9.

Art. 12.
(1) Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1,
urmatoarele informatii:
a) informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice,
daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate, potrivit legii;
b) informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc
interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria
informatiilor clasificate, potrivit legii;
c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca
publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale, potrivit
legii;
d) informatiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare,
daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale
ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane
in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare;
f) informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora
aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al
oricareia dintre partile implicate in proces;
g) informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a
tinerilor.
(2) Raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor
apartinand categoriilor prevazute la alin. (1) revine persoanelor si
autoritatilor publice care detin astfel de informatii, precum si institutiilor
publice abilitate prin lege sa asigure securitatea informatiilor.

Art. 13.
Informatiile care favorizeaza sau ascund incalcarea legii de catre o
autoritate sau o institutie publica nu pot fi incluse in categoria informatiilor
clasificate si constituie informatii de interes public.

Art. 14.
(1) Informatiile cu privire la datele personale ale cetateanului pot deveni
informatii de interes public numai in masura in care afecteaza capacitatea
de exercitare a unei functii publice.
(2) Informatiile publice de interes personal nu pot fi transferate intre
autoritatile publice decat in temeiul unei obligatii legale ori cu acordul
prealabil in scris al persoanei care are acces la acele informatii potrivit art.
2.

SECTIUNEA a 2-a
Dispozitii speciale privind accesul mijloacelor de informare in masa la
informatiile de interes public

Art. 15.
(1) Accesul mijloacelor de informare in masa la informatiile de interes
public este garantat.
(2) Activitatea de culegere si de difuzare a informatiilor de interes public,
desfasurata de mijloacele de informare in masa, constituie o concretizare a
dreptului cetatenilor de a avea acces la orice informatie de interes public.

Art. 16.
Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la
informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia
sa desemneze un purtator de cuvant, de regula din cadrul
compartimentelor de informare si relatii publice.

Art. 17.
(1) Autoritatile publice au obligatia sa organizeze periodic, de regula o
data pe luna, conferinte de presa pentru aducerea la cunostinta a
informatiilor de interes public.
(2) In cadrul conferintelor de presa autoritatile publice sunt obligate sa
raspunda cu privire la orice informatii de interes public.

Art. 18.
(1) Autoritatile publice au obligatia sa acorde fara discriminare acreditare
ziaristilor si reprezentantilor mijloacelor de informare in masa.
(2) Acreditarea se acorda la cerere, in termen de doua zile de la
inregistrarea acesteia.
(3) Autoritatile publice pot refuza acordarea acreditarii sau pot retrage
acreditarea unui ziarist numai pentru fapte care impiedica desfasurarea
normala a activitatii autoritatii publice si care nu privesc opiniile exprimate
in presa de respectivul ziarist, in conditiile si in limitele legii.
(4) Refuzul acordarii acreditarii si retragerea acreditarii unui ziarist se
comunica in scris si nu afecteaza dreptul organismului de presa de a
obtine acreditarea pentru un alt ziarist.

Art. 19.
(1) Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa informeze in timp util
mijloacele de informare in masa asupra conferintelor de presa sau oricaror
alte actiuni publice organizate de acestea.
(2) Autoritatile si institutiile publice nu pot interzice in nici un fel accesul
mijloacelor de informare in masa la actiunile publice organizate de
acestea.
(3) Autoritatile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare
si functionare sa desfasoare activitati specifice in prezenta publicului sunt
obligate sa permita accesul presei la acele activitati, in difuzarea
materialelor obtinute de ziaristi urmand sa se tina seama doar de
deontologia profesionala.

Art. 20.
Mijloacele de informare in masa nu au obligatia sa publice informatiile
furnizate de autoritatile sau de institutiile publice.
 CAPITOLUL III
Sanctiuni
Art. 21.
(1) Refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autoritati ori
institutii publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie
abatere si atrage raspunderea disciplinara a celui vinovat.
(2) Impotriva refuzului prevazut la alin. (1) se poate depune reclamatie la
conducatorul autoritatii sau al institutiei publice respective in termen de
30 de zile de la luarea la cunostinta de catre persoana lezata.
(3) Daca dupa cercetarea administrativa reclamatia se dovedeste
intemeiata, raspunsul se transmite persoanei lezate in termen de 15 zile
de la depunerea reclamatiei si va contine atat informatiile de interes public
solicitate initial, cat si mentionarea sanctiunilor disciplinare luate impotriva
celui vinovat.

Art. 22.
1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale,
prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de
contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala
domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al
institutiei publice. Plingerea se face in termen de 30 de zile de la data
expirarii termenului prevazut la art. 7.
(2) Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze
informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau
patrimoniale.
(3) Hotararea tribunalului este supusa recursului.
(4) Decizia Curtii de apel este definitiva si irevocabila.
(5) Atat plangerea, cat si apelul se judeca in instanta in procedura de
urgenta si sunt scutite de taxa de timbru.

CAPITOLUL IV
Dispozitii tranzitorii si finale
Art. 23.
(1) Prezenta lege va intra in vigoare la 60 de zile de la data publicarii in
Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I.
(2) In termen de 60 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, Guvernul va elabora, la initiativa Ministerului
Informatiilor Publice, normele metodologice de aplicare a acesteia.

Art. 24.
(1) In termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi
Ministerul Informatiilor Publice, Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei
Informatiei si Ministerul Finantelor Publice vor inainta Guvernului propuneri
privind masurile necesare pentru ca informatiile de interes public sa
devina disponibile in mod progresiv prin intermediul unor baze de date
informatizate accesibile publicului la nivel national.
(2) Masurile prevazute la alin. (1) vor privi inclusiv dotarea autoritatilor si
institutiilor publice cu echipamentele de tehnica de calcul adecvate.

Art. 25.
Pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice prevederi
contrare.

Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 13 septembrie 2001,

cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei