Anda di halaman 1dari 6

Autoritatea si responsabilitatea

Autoritatea este capacitatea unei persoane de a modifica atitudinea sau


comportamentul alteia.

Surse de autoritate:

1. Nivelurile superioare ale sistemului


2. Controlul asupra unei resurse critice
3. Carisma.

Pentru a putea fi surse de autoritate, resursele trebuie sa aiba trei caracteristici:

- Sa fie esentiale pentru organizatie


- Sa fie in cantitati reduse
- Sa nu poata fi substituita.

Carisma capacitatea unui manager sau sef de sector de a inspira altor personae
dorinta de a se identifica (a imita) cu seful sau managerul respective.

Clasificarea autoritatii in management poate fi:

- Autoritate ierarhica
- Autoritatea expertului
- Autoritate functionala

Delegarea autoritatii

Este arta de a transfera o parte din autoritatea proprie catre subordonati astfel incat
acestia sa fie raspunzatori in fata sa , desi responsabilitatea generala pentru atingerea
obiectivelor ii revine in intregime managerului
Principii de delegare a autoritatii:

1. Principiul delegarii dupa rezultatele asteptate (autoritatea delegate trebuie sa


permita realizarea obiectivului propus)
2. Principiul definitiei functionale implica: ceea ce se cere de la fiecare individ (relatia
lui cu alte sectii sau alti colegi de munca)
3. Principiul scalar (se defineste clar autoritatea fiecarui post astfel incat personalul sa
stie de cine sa asculte si cui sa se adreseze). Cu cat acest plan al autoritatii este mai
clar, cu atat vor fi mai eficiente comunicarea in organizatie si deciziile luate.
4. Principiul unitatii de comanda (o persoana trebuie sa raporteze unui singur superior,
scazand asfel riscul de conflicte sau instructiuni de lucru scalare si crescand
responsabilitatea ambelor parti).
Arta delegarii implica:
- Receptivitatea managerului, acesta trebuie sa accepte ideile altora daca sunt bune,
chiar daca nu coincid cu ale sale
- Dorinta manageruluide a imparti autoritatea
- Capacitatea managerului de a accepta greselile subalternilor
- Increderea in subordonati
- Utilizarea controlului cu urmarirea atingerii obiectivelor si nu activitatilor in sine si cu
oferirea de feed-back persoanelor care au primit o activitate delegate.
Sistemul de informatii . Structuri formale si informale

Organizatiile se nasc din nevoia umana de cooperare, ele au simultan o structura formala
si una informal. In aceste structure desfasoara fluxul de activitate si se dezvolta relatiile
interpersonale.

Structura formala

-reprezinta structura oficiala a organizatiei (organigrama).

In timp ce structura informal este reprezentata de relatiile personale neoficiale care se


stabilesc intre membrii organizatiei si care influenteaza eficacitatea activitatii. Cele doua
structure sunt complementare

Formal=official, informal= neoficial.

Comunicarea manageriala

Comunicarea este o dimensiune esentiala atat in viata personala cat si in cea


profesionala. Ea este o activitate individuala sau interpersonal (in grup) si poate avea rol
de informare sau de luarea unei decizii. Pe scurt comunicarea este transmiterea de fapte,
idei sau impresii.

Procesul de comunicare implica o actiune savarsita in comun. In vederea realizarii


comunicarii este nevoie de :

- Emitatator ( cel care transmite mesajul)


- Cale de transmitere a mesajului (cuvantul forma electronica de comunicare)
- Mesajul in sine
- Receptorul (persoana care primeste mesajul)
Exista patru tipuri de comunicare in functie de scopul acestora:
1. Informarea = Transmiterea de fapte sau impresii care nu presupun influentarea
comportamentului pentru cel care primeste mesajul
2. Instruirea= are un scop bine precizat si urmareste modificarea comportamentelor
3. Motivarea= are ca scop schimbarea in rau care ar putea surveni prin lipsa
comunicarii
4. Obtinerea de informatii = este opusul informarii si il oblige pe interlocutor sa
furnizeze informatii.
Tipuri de comunicare intr-o organizatie:
a. Dupa canalul de comunicare
- Comunicare formala precizata de acte normative, note interne,etc.
- Comunicare informal discutii intre manager si subaltern sau intre angajati cu
nivelrui diferite in ierarhie avand character personal sau character general
b. Dupa directia si sensul comunicarii
- Comunicare pe verticala intre manager si subordonati avand ambele sensuri
- Comunicare pe orizontala realizata intre posture sau sectii aflate la acelasi nivel
ierrarhic intre care exista relatii de cooperare si avand ca scop consultarea
profesionala.
- Comunicare oblica intre structure aflate la niveluri ierarhice diferite
c. Dupa continut
- Comunicare operatorie se foloseste pentru posturile de executie si consta in
protocoale sau intstructiuni de lucru
- Comunicare operational este importanta la nivelul relatiilor dintre angajati, creeaza
si mentin un climat organizationalpropice realizarii obiectivelor propuse (ex. graficul
de lucru)
- Comunicare generala principal atributul managerului si se refera la misiunea si
politica organizatiei la punctele sale tari si slabe
- Comunicarea motivationala care vizeaza gestionarea resurselor umane, se stabileste
intre conducerea unitatii si subordonati. Ex. salariile,relatia cu sindicatul
d. Dupa modul de transmitere a mesajului
- Comunicare verbal a materializata prin cuvinte scrise si notite. Usurinta in aceasta
comunicare depinde de personalitatea celui care comunica si calitate.
Caracteristicile necesare unei bune comunicari
- Claritate in exprimarea ideilor, acuratetea exprimarii, empatie
- Sinceritatea
- Relaxarea.
Cu privire la calitatile vocale sunt importante:
- Inaltimea vocii
- Volumul vociii care ar trebui controlat in functie de marirea grupului, zgomotul sau
rezonanta salii, dictia si accentul, elemente care tin de educatie si exercitiu si care
sunt foarte importante in serviciile cu publicul;
- Viteza si ritmul vorbirii (un bun vorbitor schimbavitezain vorbire in functie de
importanta mesajului, vorbeste mai clar atunci cand frazele sunt mai importante)
- Folosirea pauzelor in vorbire (este oportun atunci cand vrem sa dam ascultatorului
timp pentru a reflecta la mesajul pe care l-am transmis)
- Timbrul vocii poate trada atitudinea si sentimentele noastre fata de persoana careia
ne adresam.

Comunicarea nonverbala

- Detine 70% din mesajul transmis si se primeste intr-o discutie


- Permite perceperea si reprezentarea calitatii visual,chinestezic sau olfactiv. Caile de
comunicare nonverbal sunt reactii pe care noi le avem, de care nu ne dam seama,
dar care sunt evidente pentru cei care ne cunosc
- Limbajul tacerii (trebuie folosit cu abilitate, el nu implica absenta comunicarii si
poate fi uneori o tehnica eficienta de comunicare
- Limbajul trupului este un mijloc care permite celui care primeste mesaj sa obtina
informatii suplimentare despre ceea ce gandeste si simte vorbitorul.
Din acest punct de vedere se urmaresc:
- Pozitia corpului
- Miscarea ochilor
- Tinuta sau alte gesture. Toate pot oferi o imagine despre persoana respective
(entuziasm, grosolana sau lipsita de motivatie).
CONFLICTUL INTRE COMUNICAREA VERBALA VERBALA SI CEA NONVERBALA
-este important de retinut ca nu doar cuvintele inseamna comunicare si ca mesajul
verbal este mai important decat comunicarea (actiunea vorbeste mai mult decat
cuvintele). Atunci cand sensul mesajului nonverbal intra in conflict cu cel verbal
ponderea mai mare o are cea nonverbala.
Cu o buna pregatire se poate detecta nervozitatea unei persoane care se ascunde in
spatele unui umor fin sau lupta unui angajat de a se evidential in ciuda unei
nepasari aparente.

Anda mungkin juga menyukai