Drept penal general

-ansamblu de norme juridice de drept public prin care sunt reglementate faptele ce
constituie infractiuni precum si conditiile si consecintele angajarii raspunderii in cazul
comiterii acestor fapte. Dr. Obiectiv

Caracterele dreptului penal

apartenenta la dreptul public-valorile sociale protejate sunt de interes public caci

faptele care aduc atingere acestor valori intereseaza ordinea publica in general

-raporturile de drept penal se stabilesc intotdeauna intre stat si o persoana fizica sau
juridica

-statul este titularul dreptului de a-l pedepsi pe cel care comite o infractiune(jus puniendi)

caracterul autonom-ramura de drept distincta

Autonomia normativa presupune aptitudinea dreptului penal de a crea el insusi

norme de conduita, fara a se limita la sanctionarea incalcarilor normelor impuse de
alte ramuri de drept( ex. Obligatia de a denunta comiterea anumitor infractiuni
Art.266Fapta persoanei care, luand cunostiinta de comiterea unei fapte prevazute
de legea penala contra vietii sau care a avut ca urmare moartea unei persoane, nu
instiinteaza de indata autoritatile se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani
sau cu amenda., obligatia de a acorda ajutor Art.203 Omisiunea de a da ajutorul
necesar sau de a anunta de indata autoritatile de catre cel care a gasit o persoana a
carei viata, integritate corporala sau sanatate este in pericol si nu are putinta de a
se salva se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.,
interdictia actelor sexuale cu minorii care nu au implinit 15 ani Art.220 Raportul
sexual ,actul sexual oral sau anal, precum si orice alte acte de penetrare vaginala
sau anala comise cu un minor cu varsta intre 13-15 ani se pedepsesc cu inchisoarea
de la unu la 5 ani)

!Autonomia normativa nu are un caracter absolut. Exista numeroase situatii cand

legea penala intervine pentru a sanctiona incalcarea unor obligatii impuse de
regulile altor ramuri de drept (ex. Art.378 alin.1 lit. c)

Autonomia conceptuala se manifesta prin aceea ca dreptul penal nu este tinut de

sensul pe care anumiti termeni il au in contextul ramurilor de drept din care sunt
preluati, ci poate conferi un alt sens acestor notiuni ex. Art.224 Violarea de
domiciliu. Patrunderea fara drept , in orice mod, intr-o locuinta,
incapere,dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul
persoanei care le foloseste,ori refuzul de a le parasi la cererea acesteia se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda. sau Art. 175 C penal.
!Nu are caracter absolut.

Autonomia procedurala rezida in aceea ca procesul penal se bucura, de regula, de

o independenta completa in raport cu procedurile nepenale in care s-ar statua
asupra acelorasi fapte. Astfel, daca o fapta intruneste elementele infractiunii ar
constitui in acelasi timp un delict civil sau o abatere disciplinara, eventuala
procedura civila sau disciplinara paralela nu poate opri sau amana derularea
procesului penal. Potrivit art. 52 alin.1 CPP, instanta penala este competenta sa
judece orice chestiune prealabila solutionarii cauzei, chiar daca prin natura ei acea
chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor in care
competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.

caracterul subsidiar- dreptului penal ii revine misiunea de a reglementa

aplicarea celor mai severe sanctiuni in cazul comiterii unor fapte prin care se aduce
atingere in cel mai inalt grad valorilor sociale ocrotite de lege, mai exact normele
penale intervin ca ultima ratio, doar atunci cand sanctiunile prevazute de normele
altor ramuri nu sunt suficiente pentru asigurarea protectiei valorii sociale.

caracterul selectiv-poate fi relevat prin prisma a 3 elemente: 1) nu protejeaza valoarea

sociala impotriva oricaror atingeri, ci doar impotriva anumitor conduite specifice,
susceptibile sa o lezeze; 2)sfera actiunilor relevante pentru dreptul penal este mult mai
restransa fata de cea a faptelor considerate ilicite in raport cu normele altor ramuri de
drept;3)actiunile considerate ca reprobabile exclusiv din punct de vedere moral care nu
afecteaza ordinea publica sau tertii raman de regula in afara cadrului de sanctionare a
dreptului penal.

Capitolul II

Principiile fundamentale ale dreptului penal

I. Principiul legalitatii incriminarii si pedepsei-presupune ca nicio fapta nu poate fi

considerata ca infractiune daca nu exista o lege care sa prevada acest lucru si nicio
sanctiune penala nu poate fi aplicata daca ea nu era prevazuta de lege pentru fapta comisa;
legalitatea pedepsei si incriminarii reprezinta principala garantie a securitatii juridice a
cetateanului in fata dreptului penal; are forta constitutionala art.23 alin.12 din Constitutie
nicio pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul
legii.(legalitatea pedepsei) + art.73 alin 3 lit.h potrivit caruia doar legea organica poate
stabili infractiunile,pedepsele si regimul executarii acestora coroborat cu art.15 alin.2 care
arata ca legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai
favorabile rezulta legalitatea incriminarii.

In activitatea legislativa, princip.legalitatii intervinbe atat sub aspect material-impune

legiuitorului doua obligatii fundamentale:aceea de a prevedea intr-un text de lege faptele
considerate infractiui si sanctiunile aferente (LEX SCRIPTA) si respectiv de a redacta
textul cu suficienta claritate pentru ca orice persoana sa isi dea seama care sunt actiunile
sau inactiunile ce intra sub incidenta lui (LEX CERTA) si sub aspect formal- se refera la
obligatia adoptarii normelor penale sub forma legii organice(art.73 alin 3 Constitutie).

In activitatea jurisdictionala, principiul legalitatii impune judecatorului doua obligatii

esentiale:interpretarea stricta a legii penale si interzicerea analogiei, respectiv
interzicerea aplicarii retroactive a legii (LEX PRAEVIA)

lex scripta-limiteaza sfera izvoarelor dreptului penal la actele normative cu forta egala
sau superioara legii organice si exclude izvoarele nescrise, nu poate fi invocata cutuma
pentru a fundamenta sau agrava raspunderea penala(limitarea nu este absoluta); dar
potrivit CEDO, p.legalitatii nu este satisfacut prin simpla existenta a unei norme de
incriminare si ea trebuie sa fie si accesibila(posibilitatea oricarei persoane interesate de a
lua la cunostiinta de existenta si continutul normei). Ar putea fi probleme in privinta
accesibilitatii in cazul ordonantelor de urgenta care intra in vigoare la data publicarii in
M.OF. si in ipoteza in care legea penala face trimitere, pentru definirea unor elemente ale
infractiunii la un act normativ de forta juridica inferioara care nu indeplineste conditia
accesibilitatii.

lex certa-norma de incriminare trebuie sa indeplineasca o conditie suplimentara, aceea de

a fi redactata cu suficienta claritate, astfel incat orice persoana sa isi poata da seama
daca o actiune sau inactiune intra sub imperiul sau(PREVIZIBILITATEA LEGII).

lex stricta-in ceea ce-l priveste pe judecator, princip. Legalitatii incriminarii si pedepsei
impune doua reguli esentiale: in dreptul penal ANALOGIA ESTE INTERZISA si normele
dreptului penal sunt de stricta interpretare.(niciuna dintre reguli nu are caracter abslut,
ambele fiind susceptibile de anumite exceptii)

Analogia in dreptul penal- presupune extinderea aplicarii unei norme penale cu

privire la o situatie nereglementata expres dar care este asemanatoare cu cea
descrisa de norma respectiva; are caracter relativ si regim diferit dupa cum efectele
sale se produc in def.inculpatului sau in fav.sa

IN DEFAVOAREA INCULPATULUI-inadmisibila
Clauzele legale de analogie-acele dispozitii prin care insa legiuitorul permite explicit
aplicarea unei anumite norme legale care reglementeaza o anumita ipoteza, in alte
cazuri similare,umplerea de continut a normei trebuie sa se realizeze de catre
legiuitor in masura in care acest lucru revine instantei- fiind destul de usor sa se
alunece pe terenul analogiei

A) Clauze legale de analogie cu caracter OMOGEN-se considera ca acest mod de

reglementare nu contravine p.legalitatii; prin recurgerea la un procedeu
exemplificativ , legiuitorul circumscrie implicit criteriul de determinare a ipotezelor
avute in vedere. Ex.Art.19 alin 3 Se prezuma a fi legitima aparare, in conditiile
alin.2 acela care comite fapta pentru a respinge patrunderea unei persoane intr-o
locuinta,incapere,dependinta sau loc imprejmuit tinand de aceasta, fara drept,prin
violenta,viclenie,efractie sau alte asemenea modalitati nelegale ori in timpul
noptii.; art.253 alin4 Distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de
neintrebuintare a unui bun, savarsita prin incendiere,explozie ori prin orice alt
asemenea mijloc si daca este de natura sa puna in pericol alte persoane sau alte
bunuri se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

B) daca enumerarea are un CARACTER ETEROGEN, nepermitand astfel evidentierea

criteriului utilizat, dispozitia referitoare la aplicarea normei in alte situatii similare
contravine principiului legalitatii-nu se poate determina un gen caruia sa ii apartina
speciile similare, la fel este si cand legiuitorul face referire la o singura
imprejurare,referire urmata de sintagma precum si alte asemenea fapte sau prin
alte asemenea mijloace(fiind vorba de o singura imprejurare este imposibil de
determinat criteriul avut in vedere)

!Asadar clauzele legale de analogie pot fi compatibile cu exigentele p.legalitatii

numai in masura in care contin enumerarea unor elemente cu caracter
omogen,suficiente pentru a permite stabilirea criteriului avut in vedere de legiuitor
pentru determinarea genului caruia ii apartin speciile respective.

->IN FAVOAREA INCULPATULUI

-atunci cand opereaza in favoare, clauzele legale de analogie sunt admisibile

indiferent de caracterul lor omogen sau eterogen; in plan p ractic, se recunoaste
posibilitatea aplicarii analogiei a unei dispozitii favorabile inculpatului pentru a se
evita unor consecinte absurde care ar decurge dintr-o interpretare rigida a legii
penale(exemplu cu eliberarea locuintei in timpul procesului penal incetarea
ocuparii ilicite)

-nu are o aplicare nelimitata, fiind supusa unor conditii si limitari

2 conditii esentiale:norma legala existenta sa nu acopere ipoteza examinata in niciuna
dintre interpretarile care s-ar putea da termenilor utilizati si lacuna in reglementare sa nu
fie intentionata-sa nu fie rezultatul une alegeri pe care legiuitorul a facut-o prin
reglementare , cu caracter limitativ a unor situatii.(ex.daca o lege de gratiere prevede ca
sunt gratiate pedepsele aplicate pentru infractiunea de furt si cele aplicate pentru
infractiunea de lovire, NU se poate extinde aplicarea legii si la pedepsele aplicate pentru
infractiunea de talharie=furt+violente)

Interpretarea legii penale

-operatiune logico-rationala care se efectueaza in vederea aplicarii normelor juridice si are

drept scop aflarea intelesului exact al unei dispozitii legale,pentru a putea stabili daca si in
ce limite aceasta isi gaseste aplicare intr-un anumit caz concret.

I.gramaticala-stabileste semnificatia normei penale pornind de la sensul termenilor

utilizati de catre legiuitor(vointa legii in chiar litera ei); se foloseste de regula cu alte
metode de interpretare.

I.istorica- premisa ca dreptul nu se poate detasa de contextul social-politic in care a fost

creat si consta in cautarea intelesului normei de dr.penal prin studirea conditiilor de ordin
politic,social,economic, juridic in care a fost adoptata.

I.logico-sistematica- isi propune sa descifreze sensul unei norme legale pornind de la

integrarea ei in logica generala a sistemului legal si de la conexiunile cu alte norme.
Unitatea de coerenta sistemului juridic nu permit ca o norma sa actioneze in mod izolat de
celelalte dispozitii legale

I.teleologica-isi propune lamurirea intelesului normei juridice pornind de la finalitatea

acesteia; 2 puncte de vedere: conceptia obiectiva porneste in interpretare de la valorile si
finalitatea normei penale si conceptia subiectiva ia in considerare vointa legiuitorului
momentul in care norma a fost edictata. Are menirea de a stabili sfera de incidenta a unui
text legal, avand in vedere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea acestuia, poate duce
la o interpretare evolutiva a legii penale prin actualizarea continua a textelor legale,aceste
texte sa fie in acord cu nivelul de dezvoltare a societatii si sa corespunda necesitatilor
momentului.

Lex Praevia
nimeni nu poate fi condamnat pentru o actiune sau inactiune care, in momentul in care a
fost comisa , nu constituia infractiune potrivit dreptului national sau international

Implicatii specifice ale principiului legalitatii pedepsei

-stabilirea speciei sanctiunii pentru fiecare infractiune in parte(o singura specie de

pedeapsa sau doua pedepse prevazute alternativ ori cumulativ) * in dreptul nostru, atunci
cand legiuitorul asociaza doua specii de pedeapsa unei infractiuni,ele sunt prevazute
alternativ in norma de incriminare, nu exista o interdictie de principiu in a prevedea
cumulativ pedepse de natura diferita. Art 62 Daca prin infractiunea savarsita s-a urmarit
obtinerea unui folos patrimonial,pe langa pedeapsa inchisorii,se poate aplica si pedeapsa
amenzii.

-stabilirea continutului fiecarei sanctiuni prevazute de lege-legiuitorul trebuie sa

determine in prealabil coordonatele generale ale continutului sanctiunilor.

-stabilirea duratei sau cuantumului sanctiunii legiuitorul nu poate proceda la stabilirea

unor limite ale pedepsei prea largi lasand astfel judecatorului o plaja de individualizare
judiciara excesiva

-stabilirea criteriilor pe baza carora judecatorul va face individualizarea judiciara, in

cadrul limitelor speciale-legea trebuie sa indice care sunt elementele de care judecatorul
este obligat sa tina seama in stabilirea sanctiunii

Din punctul de vedere al judecatorului :

-nu poate stabili o alta sanctiune decat cea aplicabila, pentru fapta comisa

-nu poate depasi niciodata limitele generale ale unei specii de pedeapsa(art2 alin3)

-nu poate aplica in mod cumulativ sanctiuni prevazute alternativ de lege

-trebuie sa respecte criteriile de individualizare a sanctiunii si modalitatile de executare

prevazute de lege

II. Principiul caracterului personal al raspunderii penale-nicio persoana nu poate fi trasa la

raspundere pentru o infractiune comisa de alta persoana si nici nu poate fi obligata la
executarea unei sanctiuni penale aplicate altuia.Art23 alin 1 Constitutie
-in sens strict, el implica faptul ca tertii care nu au participat la comiterea infractiunii nu
trebuie sa fie afectati nici direct nici indirect de sanctiunea aplicata faptuitorului

Principala consecinta este interzicerea aplicarii directe a unei sanctiuni penale unei
persoane in considerarea unei infractiuni comise de o alta persoana. In dreptul penal, nu-si
gaseste aplicabilitate institutia raspunderii solidare din dreptul civil. *Moartea inculpatului
stinge executarea pedepsei indiferent de natura ei,insa in legatura cu posibilitatea
executarii masurii de siguranta a confiscarii penale in cazaul in care persoana care a comis
infrctiunea a decedat iar bunul a intrat in masa succesoarala,masura confiscarii opereaza in
rem, urmarind bunul chiar daca acesta trece in patrimoniul altei persoane.

Compatibilitatea p.caracterului personal cu raspunderea penala a persoanei juridice

-cand infractiunea a fost comisa in interesul colectiv al persoanei juridice, este logic si
conform cu p.caracterului personal ca sanctiunea sa fie aplicata acesteia, nu conducatorilor
persoanei fizice.

III. Principiul minimei interventii(subsidiaritatii)-implica o restrangere, a recurgerii la

mijloacele penale de protectie a valorilor sociale, atunci cand imperativul apararii acestor
valori poate fi realizat prin mijloace apartinand altor ramuri de drept.ART.53 Constitutie
restrangerea exercitiului unui drept sau al unei libertati poate fi dispusa numai daca este
necesara intr-o societate democratica si ea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o.Principiul se impune legiuitorului in alegerea valorilor sociale carora le
asociaza protectia penala si a actiunilor vatamatoare pentru respectivele valori care
justifica interventia acestei protectii.P.implica asadar acordarea unei atentii sporite
posibilitatii de a proteja mai eficient valoarea sociala prin alte mijloace juridice decat
recurgerea la sanctiunile penale.

IV.Principiul individualizarii-potrivit lui, sanctiunile penale trebuie sa fie astfel stabilite

incat sa reflecte periculozitatea faptei si a faptuitorului si sa asigure realizarea scopurilor
acestor sanctiuni.Art.53 alin 2; sa se asigure un echilibru intre interesul general si dreptul
individual,p. este deci chemat sa limiteze consecintele angajarii raspunderii penale(durata
sau cuantumul pedepselor,incidenta masurilor educative , de siguranta ) la ceea ce este
strict necesar pentru asigurarea protectiei valorii sociale-Cat de ampla trebuie sa fie
interventia prin mijloace penale?

Individualizarea legala-se realizeaza de catre legiuitor prin stabilirea pedepselor legale

pentru fiecare infractiune in parte.Se va avea in vedere importanta valorii sociale ocrotite.
Individualizarea judiciara-determinarea santiunii concrete pe care infractorul trebuie s o
execute pentru fapta comisa; atributul instantei de judecata care in baza art.74 C.penal
stabileste pedeapsa principala,complementara, accesorie,modalitatea de executare a
pedepsei principale precum si eventualele masuri de siguranta aplicabile.

Individualizarea administrativa-cea care se realizeaza dupa ramanerea definitiva a

hotararii de condamnare, in timpul executarii sanctiunii.Astfel, regimul de executare va fi
diferit dupa cum este vorba despre infractori primari sau de recidivisti, in functie de
durata pedepsei, de conduita persoanei in timpul executarii pedepsei, in functie de aceste
criterii se va stabili regimul de executare, dreptul la vizita, la pachete si acordarea
permisiunilor de iesire.

V.Principiul umanismului dreptului penal-art.22 alin 2 Constitutie nimeni nu poate fi supus

torturii si nici unui fel de pedeaspsa sau de tratament inuman ori degradant

Cap.III Izvoarele dreptului penal.Normele penale

-modul de manifestare sau forma pe care regula de drept o imbraca si sub care se face
cunoscuta persoanelor tinute sa se conformeze acesteia.

Princip. Legalitatii incriminarii si pedepsei impune legea ca izvor principal de drept

penal.Potrivit art.173 C.penal prin lege penala se intelege orice dispozitie cu caracter penal
cuprinsa in legi organice,ordonante de urgenta sau alte acte normative care la data
adoptarii lor aveau putere de lege

A)Constitutia si deciziile Curtii Constitutionale ca izvoare de drept penal

Constitutia consacra o serie de reguli care privesc fie direct dreptul penal, precum :
p.legalitatii pedepsei art.23 alin 12, limitele extradarii cetatenilor romani art.19,abolirea
pedepsei cu moartea art 22 alin 3, fie constituie principii generale de drept care isi gasesc
aplicabilitate si in materia dreptului penal:neretroactivitatea legii art 15 alin2, egalitatea in
fata legii art.16.

Deciziile Curtii Constitutionale-nu creeaza norme de incriminare dar au capacitatea de a

scoate din vigoare astfel de norme-izvoare formale directe cu caracter negativ.

B)Legea organica si actele asimilate acesteia

-actele normative adoptate in sfera dr.penal pana in 1991 raman in vigoare in masura in care
continutul lor nu contravine prevederilor constitutionale art 154 alin 1 Constitutie-acestea
sunt asimilate legii organice astfel ca ele nu vor putea fi abrogate sau modificate decat pe
calea unei astfel de legi.

Constituie izvoare de drept penal si urmatoarele categorii de acte normative :

Legile adoptate anterior intratii in vigoare a Constitutiei(atat legile adoptate pana in

1989 cat si legile adoptate in perioada 1990 decembrie 1991)

Decretele adoptate pana in 1989 de catre fostul Consiliu de Stat.

Decretele-legi adoptate in perioada 22 decembrie 1989 iunie 1990 de catre Consiliul

Frontului Salvarii Nationale iar apoi de catre Consiliu Provizoriu de Uniune Nationala.

C)Ordonantele de urgenta ale Guvernului art 115 alin 5 Constitutie- ordonanta de urgente
cuprinzand norme de natura legii organice

D)Cutuma ca izvor de drept penal

Domeniile predilecte in care cutuma poate interveni cu valoare de izvor de drept penal
vizeazaI. sfera cauzelor care fac ca fapta sa nu fie infractiune(izvor direct) si respectiv
II.interpretarea legii penale(izvor mediat)

I. Cutuma-cauza care face ca fapta sa nu constituie infractiune(exemplu: sunt acceptate o

serie de practici care aduc atingere integritatii corporale a persoanei si care s-ar incadra
ca infractiune de violenta-circumcizie;perforarea lobului urechii fetitelor-act cauzator de
suferinta-NU atrag raspundere penala; acte exercitate de parinti asupra copiilor lor
minori-amenintari,lipsiri de libertate)

II. Cutuma-instrument de interpretare a legii penale-notiuni cum ar fi atingeri grave

aduse demnitatii persoanelor sau acte cu caracter obscen au un continut variabil in
functie de timp. Spatiu sau mediu social.

E) Decretele prezidentiale- singura specie de izvor :Acordarea gratierii individuale art.94

lit.d Constitutie-aceasta masura, dispusa prin decret are aptitudinea de a modifica sau
stinge raportul juridic penal ca efect al manifestarii de vointa a autoritatii prezidentiale

F)Deciziile ICCJ pronuntate in dezlegarea unor probleme de drept sau in recurs in

interesul legii (caracterul obligatoriu, ele intervin pentru a asigura interpretarea unitara a
legii, pe calea unei asemenea interpretari sensul unei norme poate cunoaste o extindere su
o restrangere, astfel ca in viitor anumite fapte concrete vor intra sau vor iesi in vigoare
sub incidenta textului incriminator)
G)Izvoarele internationale

- izvoare directe sunt tratatele si conventiile internationale, care odata

ratificare creeaza drepturi si obligatii in sarcina persoanelor fizice sau juridice si a
organelor judiciare, fiind deci aplicabile in mod nemijlocit de catre instantele romane.

- izvoare indirecte sunt acele tratate sau conventii internationale care odata,
ratificate, creeaza in sarcina statului obligatia de a introduce in legislatia penala interna o
anumita reglementare. Aceste acte internationale nu pot fi aplicate in mod direct de catre
instantele nationale,norma aplicabila fiind cea edictata de legiuitor in baza obligatiei
asumate prin tratatul international.

Normele juridice penale

Caracterele si structura normei penale

-norma penala este o norma juridica,menita sa orienteze si sa disciplineze conduita umana,

este o norma imperativa, ea imputand subiectilor de drept o anumita conduita sub
amenintarea unei sanctiuni

-formata din dispozitie si sanctiune

Clasificarea normelor penale

a)dupa continutul si sfera de incidenta : norme generale-cele care prevad conditiile in care
se nasc. se modifica si se sting raporturile juridice penale, fiind incidente in cazul comiterii
oricarei fapte sau a unei anumite categorii de fapte & normele speciale norme care prevad
conditiile in care o anumita fapta constituie infractiune si pedeapsa aplicata in cazul
comiterii ei

b)in functie de continutul conduitei cerute indivizilor : norme prohibitive-normele a caror

dispozitie interzice o anumita actiune(a fura, a ucide) & norme onerative cele care impun
obligatia de a efectua o anumita activitate(a denunta, a acorda ajutor)

c)in functie de obligativitatea conduitei impuse subiectilor: norme imperative-impun o

anumita conduita obligatorie(sa nu ucizi) & norme permisive-cele care lasa subiectilor de
drept posibilitatea alegerii unei anumite conduite(organelor judiciare)

d) in raport cu functia indeplinita : norme de incriminare-care impun o anumita conduita sub

amenintarea unei sanctiuni & norme interogatoare-nu impun o anumita conduita subiectilor
si nu instituie sanctiuni, menirea lor fiind aceea de facilita aplicarea normelor de
incriminare.

e)in raport cu elementele care se regasesc in structura unei anumite norme: norme
complete contin toate elementele specifice dispozitiei si sanctiunii, astfel ca ele se pot
aplica in mod autonom art 188 C.penal Uciderea unei persoane se pedepseste cu
inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea exercitarii unor drepturi & norme
incomplete- acele norme din structura carora lipseste fie dispozitia, fie sanctiunea, fie
elemente ale acestora, pe care le imprumuta din continutul altor norme.

Normele incomplete CADRU/IN ALB

-norme ce contin o incriminare cadru, al carei precept este formulat generic, el urmand a
se concretiza gratie prevederilor unui alt act normativ/ exemplu: art 348 C penal
exercitarea fara drept a unei profesii sau activitati pentru care legea cere autorizatie ori
exercitarea acestora in alte conditii decat cele legale, daca legea speciala prevede ca
savarsirea unor astfel de fapte se sanctioneaza potrivit legii penale, se pedepseste cu
inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda-contine sanctiunea si o dispozitie generica
insa norma nu poate fi aplicata in mod independent, intrucat, nu precizeaza care sunt
profesiile sau activitatile vizate, ea nefiind incidenta in toate situatiile , astfel norma sin
acest art.devine aplicabila donar in momentul in care o lege speciala care prevede ca
exercitarea fara drept a unei profesii se sanctioneaza potrivit legii penale.

*norme in alb proprii- completarea se face cu dispozitii ale unui act normativ de forta
juridica inferioara

*norme in alb improprii-completarea se face cu dispozitii ale unui act normativ de forta
juridica egala(art.348)

! Utilizarea normelor penale in alb proprii nu contravine prin ea insasi p.legalitatii

incriminarii.Este necesar ca elementele esentiale ale conduitei incriminate sa se regaseasca
in cuprinsul normei penale si nu in cuprinsul actului care o completeza.

!In situatia in care conduita prohibita este definita de norma penala doar generic prin
termeni ca nerespectare, incalcare, nesupunere, ea poate imbraca forme diverse, in acest
caz e necesar ca norma in alb sa determine caracterul, conditiile,continutul si limitele
actului juridic de forta juridica inferioara a carui nerespectare este sanctionata, art 352,
art415 + necesitatea raspunderii exigentei de claritate si precizie impusa de principiul
legalitatii.

Norme incomplete DE TRIMITERE/REFERIRE

Potrivit art. 5 din Legea nr.187/2012 (1) atunci cand o norma penala face trimitere la o alta
norma determinata care impumuta unul sau mai multe elemente,modificarea norme
completatoare atrage si modificarea normei incomplete; (2) in cazul abrogarii normei
completatoare, norma incompleta va pastra elementele preluate de la aceasta, inclusiv
limitele de pedeapsa, in forma existenta la data abrogarii, afara de cazul in care legea
dispune altfel.

Exemplu :art.290 C penal-promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, in
conditiile aratate la art.289 se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

Delimitarea normelor de trimitere fata de normele-cadru

-la momentul abrogarii normei completatoare regimul lor se separa: norma de trimitere
pastreaza elementele preluate in forma existenta la data abrogarii normei de la care le-a
imprumutat , in cazul normei CADRU , domeniul ei de aplicabilitate fiind afectat in mod
direct de abrogarea normei completatoare.

-Norma de trimitere se completeaza intotdeauna cu elemente preluate din una sau mai
multe norme determinate de catre legiuitor pe cand norma in alb are vocatia de a fi
completata cu prevederi dintr-un numar nedeterminat de norme- art.290 vs.art 348

-norma de trimitere se completeaza doar cu prevederile unei norme care exista in

momentul adoptarii ei iar norma in alb poate fi completata si de norme care vor fi adoptate
ulterior intrarii ei in vigoare

-norma de trimitere se completeaza cu elemente ale dispozitiei unei norme cuprinse in

aceeasi lege in vreme ce norma in alb se completeaza cel mai adesea cu elemente ale unor
norme cuprinse in alte legi sau chiar in alte acte normative cu forta juridica inferioara.

Cap. IV Limitele aplicarii legii penale

Activitatea legii penale

-pentru o delimitare a limitelor de incidenta temporala a unei legi penale sunt importante 2
aspecte:perioada de timp cat o lege se afla in vigoare si momentul savarsirii infractiunii

1. Intrarea in vigoare a legii penale potrivit art 78Constitutie, la 3 zile de la data publicarii
sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei.

Iesirea din vigoare are loc, de regula prin abrogare(expresa sau tacita)

-abrogare expresa atunci cand legea noua prevede in mod explicit ca legea veche sau o
dispozitie din aceasta se abroga; poate fi totala, partiala; concreta sau generica

-abrogarea tacita se realizeaza prin inlocuirea unei dispozitii cu o alta prevedere legala
care disciplineaza exact aceeasi materie,in acelasi cadru si cu aceeasi substanta ca si legea
veche, astfel incat este de la sine inteles ca legea noua inlatura implicit legea veche.; poate
fi totala sau partiala; intervine doar in situatia in care reglementarea din legea noua este
incompatibila cu prevederile normei anterioare, rezultand fara echivoc intentia legiuitorului
de a inlatura cu titlu definitiv vechea reglementare.pentru o putea vorbi de o abrogare
tacita a unei norme penale trebuie indeplinite urmatoarele conditii:cele 2 norme sa
reglementeze aceeasi materie,cele doua norme sa aiba aceeasi destinatari si sa existe o
contradictie sau o incompatibilitate intre scopurile celor 2 norme.

Ajungerea la termen-ipoteza in care legiuitorul a prevazut chiar din momentul adoptarii

legii data la care ea va iesi din vigoare, la acea data legea isi inceteaza de drept efectele
pentru viitor, fara alta interventie; sau atunci cand legea a fost adoptata doar pe durata
existentei unei anumite situatii(calamitati, stare de urgenta)-incheierea sau disparitia
situatiei duce prin ea insasi la incetarea efectelor acesteia.

*O lege penala poate sa iti piarda aplicabilitatea cu titlu temporar.(concursul de calificari)

*O norma penala nu iese insa din vigoare prin desuetudine!

Determinarea momentului comiterii infractiunii

A)teoria actiunii-momentul savarsirii actiunii este momentul comiterii actului de executare

si in raport cu acest moment se determina legea aplicabila; este in concordanta cu
exigentele ce decurg din p.legalitatii incriminarii si pedepsei;prin urmare infractiunea de
rezultat va fi considerata comisa sub legea din momentul comiterii actiunii, indiferent de
legea in vigoare la data producerii rezultatului.
In cazul infractiunilor omisive(care se savarsesc printr-o inactiune) legea aplicabila este
legea in vigoare la momentul cand ar fi trebui sa se realizele conduita ceruta de
lege(momentul in care expira termenul stbilit,explicit sau implicit, de lege pemtru
efectuarea actiunii)

In cazul infractiunilor cu durata de consumare(CONTINUA, CONTINUATA sau DE

OBICEI)-momentul in raport cu care se determina legea aplicabila este momentul epuizarii,
adica momentul in care ia sfarsit actiunea sau are loc ultimul act de executare

In cazul actiunilor progresive, legea aplicabila este legea din momentul comiterii actiunii si
nu legea din momentul producerii rezultatului.

B) teoria rezultatului-legea aplicabila este legea in vigoare la data producerii

rezultatului(nu se aplica)

C) teoria mixta- potrivit ei, momentul comiterii infrctiunii poate fi considera fie momentul
actiunii, fie momentul rezultatului, urmand a fi aleasa solutia care este mai favorabila
inculpatului.(nu se aplica)

Principiul neretroactivitatii penale

-domeniul de incidenta:art15 alin 2 Consti.-legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia

legii penale sau contraventionale mai favorabile.

P. neretroactivitatii legii penale vizeaza asadar legea penala incriminatoare.

-in cazul infractiunilor continue, continuate sau de obicei, daca savarsirea faptei a inceput
sub legea veche, care nu o incrimina si a continuat sub legea noua infractorul va fi
sanctionat dar numai pentru actele comise din momentul intrarii in vigoare a legii noi.

Regula neretroactivitatii nu se limiteaza insa la legea de incriminare, ci este incidenta in

cazul oricarei legi care poate agrava situatia inculpatului.

Legi care si-au pierdut retroactivitatea obligatorie(serie de legi considerate ca avand

intotdeauna caracter retroactiv, si-au pierdut aceasta caracteristica)

I. Legile care prevedeau masuri de siguranta si masuri educative

In conditiile in care art.15 alin 2 Constituie stabileste cu valoare de principiu
constitutional,neretroactivitatea legii in general- aceste legi nu mai au retroactivitate
obligatorie;

II.Legile interpretative dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, nu se mai poate vorbi de o

retroactivitate obligatorie, legea interpretativa poate interveni pe fondul neclaritatii unui
text de lege in 2 situatii dar niciuna nu justifica o aplicare retroactiva.

*pe calea legii interpretative, legiuitorul poate veni sa consfinteasca o anumita

interpretare data in jurisprudenta, care este in acord cu intentia sa din momentul
elaborarii normei interpretate, in acest caz legea interpretativa nu aduce nicio modificare
normei interpretate urmarindu-se doar evitarea unei schimbari a jurisprundetei deja
consacrate.

*cea de-a doua situatie in care se recurge la o lege interpreattiva este cea in care se
modifica intr-un anumit sens domeniul de incidenta l legii interpretate.(textul nu e
suficient de clar astfel ca aplicarea lui in practica este neunitara )- in cazul in care legea
intervine ca sa puna capat unei jurisprudente constate dar care s-a cristalizat intr0un
sens contrat celui dorit de legiuitor, interpretarea ca avea ca efect necesar modificarea
domeniului de incidenta fie in sensul extinderii, fie restrangerii lui agravand sau ameliorand
situatia inculpatului; in masura in care agraveaza situatia inculpatului fata de cea promovata
anterior in jurisprudenta, legea interpretativa NU va putea fi aplicata retroactiv

-in cazul in care jurisprundenta cristalizata anterior este divergenta, iar legea
interpretativa vine sa confinteasca una dintre interpretarile promovate in practica
judiciara in detrimentul celeilalte, l.interpretativa poate retroactiva chiar daca a consacrat
interpretarea care inrautateste situatia inculpatului(la data comiterii faptei era previzibila
aplicarea oricareia dintre interpretarile promovate de jurisprundenta-incluv a celei mai
defavorabile)

III.Legile care prevad regimul de executare a pedepselor- si-a pierdut retroactivitatea

obligatorie, putand retroactiva numai daca este mai favorabila inculpatului(numa in ce
priveste dispozitiile de drept material)

*dispozitiile privind prescriptia-p.legii penale mai favorabile

Exceptii de la principiul neretroactivitatii

Art.15 alin 2 legea penala mai favorabila-legile penale de drept material, nu si pe cele de
procedura
1.Legea de dezincriminare-retroactivitatea acesteia este prevazuta de art.4 C.penal legea
penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche,daca nu mai sunt prevazute de legea
noua. In acest caz, executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor
educative,pronuntate in baza legii vechi,precum si toate consecintele penale ale hotararilor
judecatoresti privitoare la aceste fapte inceteaza prin intrarea n vigoare a legii noi.

-s-a instituit sistemul aprecierii in concreto, astfel ca vom fi in prezenta legii de

dezincriminare atunci cand, sub legea noua, fapta concreta comisa de inculpat nu mai
intruneste elementele unei infractiuni, consacrarea sistemului s-a facut in mod neechivoc
prin dispozitiile art.3 alin 1 din Legea de punere in aplicare a Codului penaldispozitiile art.4
din C.penal privind legea de dezincriminare sunt aplicabile si in situatiile in care o fapta
determinata,comisa sub imperiul legii vechi,nu mai constituie infractiune potrivit legii noi
datorita modificarii elementelor contitutive ale infractiunii. Inclusiv a forei de vinovatie
ceruta de legea noua pentru existenta infractiunii

Prezenta legii de dezincriminare :2 situatii A)atunci cand este suprimata o incriminare din
legea veche, aceasta nemaiavand un corespondent in legea noua(prostitutia)

B)atunci cand, prin prevederile noii legi, se restrange sfera de incidenta a unui anumit text,
astfel incat fapta concreta comisa de inculpat nu mai intruneste conditiile impuse de
aceasta(se pierde caracterul infractional)

Efectele adoptarii legii de dezincriminare-art.4 fraza a II a C penal executarea

pedepselor,a masurilor educative

Prin urmare efectele vor depinde de etapa procesuala in care intervine legea de
dezincriminare. De exemplu, daca procesul penal pentru fapta dezincriminata a inceput
pana la intrarea in vigoare a legii noi, el va lua sfarsit fie prin CLASARE in faza de urmarire
penala fie prin ACHITARE in faza de judecata; daca s-a pronuntat deja o hotarare
definitiva de condamnare, executarea pedepsei nu va mai incepe sau va inceta la data
intrarii in vigoare a legii de dezincriminare; daca pedeapsa a fost deja executata vor inceta
orice consecinte care ar decurge din aceasta condamnare.

! Dezincriminarea nu are ca efect o repunere in situatia anteriara(amenda nu se restituie);

efectele se produc ireversibil.

2.Legea de amnistie sau gratiere-acte cu caracter retroactiv, ele neputand interveni decat
cu privire la fapte comise anterior intrarii lor in vigoare(exemplu: gratierea colectiva poate
avea ca obiect numai pedepse aplicate de instanta pentru fapte savarsite anterior datei
prevazute in legea de gratiere)

Legea mai favorabila stricto sensu (institutia reglementata de dispozitiile art.5-6 C.pen)

-nu presupune intotdeauna o ipoteza de retroactivitate; art.6 implica in mod necesar

retroactivitatea legii penale noi dar aplicarea art.5, legii mai favorabile in cazul
infractiunilor aflate in curs de judecata presupune fie un caz de retroactivitate, atunci
cand legea mai favorabila este legea noua, fie un caz de ultraactivitate , in situatia in care
legea mai favorabila este legea veche.

Justificarea aplicarii legii mai favorabile.Ipoteze de aplicare

In situatia in care dupa comiterea faptei de catre inculpat intra in vigoare o alta lege, care
incrimineaza aceeasi fapta, dar modifica tratamentul sanctionator, legislatiile penale
moderne admit aplicarea legii care ii este mai favorabila inculpatului.

Aplicarea legii mai favorabile este corolarul aplicarii conjugate a doua principii
fundamentale:p.legalitatii incriminarii(doua exigente :neretroactivitatea legii penale mai
severe, necesitatea ca incriminarea si pedeapsa sa fie prevazute nu doar la moemntul
comiterii faptei ci si la momentul condamnarii si executarii sanctiunii si pedepsei) si
p.minimei interventii daca scopul legii penale poate fi atins si prin aplicarea unei sanctiuni
mai putin severe, p.impune ca aceasta sa fie aplicata chiar daca la data comiterii faptei era
in vigoare o lege care prevedea o sanctiune mai aspra.

* Sfera de aplicare a legii penale mai favorabile este diferita in functie de momentul in
care intervine succesiunea de legi in timp, raportat la momentul condamnarii definitive.

I. Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul infractiunilor nedefinitiv judecate

Art.5 alin 1 C.penal in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la jdecarea definitiva
a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale,se aplica legea mai favorabila.

Conditii de aplicare :

a)succesiunea de legi penale sa intervina intre momentul comiterii faptei si momentul

judecarii definitive a infractorului in masura in care l.noua intervine dupa condamnarea
definitiva, este posibila aplicarea legii penale mai favorabile dar in conditiile speciale
prevazute de art.6; va fi insa aplicata l.favorabila conform art 5 C penal in situatia in care
hotararea definitiva a fost desfiinta in urma unei cai extraordinare de atac iar legea noua a
intervenit inainte de pronuntarea unei noi hotarari definitive in urma rejudecarii; daca
legea favorabila a intervenit inainte de comiterea faptei se va aplica in mod obligatoriu
legea noua, daca o infractiune continua, continuata sau de obicei s-a consumat sub legea
veche dar epuizarea a avut loc sub legea noua fapta in intregul ei va cadea sub incidenta
legii penale noi fiind exlusa posibilitatea aplicarii legii mai favorabile; in cazul infractiunilor
progresive daca intre momentul comiterii actiunii si momentul producerii ultimului rezultat
intervine o succesiune de lei se va aplic legea mai favorabila.

b)toate legile succesive sa incrimineze fapta comisa de inculpat- aceasta conditie implica o
cerinta importanta aceea a continuitatii incriminarii-exista atunci cand una dintre cele doua
norme se regaseste in intregime in cealalta, cu alte cuvinte, atunci cand intre ele exista o
relatie de la gen la specie; daca insa fiecare dintre cele doua texte de incriminare contine
elemente care nu se regasesc in celalalt, intre ele va exista o specialitate reciproca oar
continuitatea incriminarii nu exista decat in privinta unei eventuale arii comune a ilicitului

c) legile succesive sa incrimineze sau sa sanctioneze diferit fapta comisa in masura in care
toate legile succesive incrimineaza si sanctioneaza aceeasi fapta comisa, nu se pune
problema unei legi penale mai favorabile caci aplicarea oricareia produce aceleasi efecte,
astfel incadrarea juridica se face potrivit legii noi

Criterii de determinare a legii penale mai favorabile

1. Modificarea conditiilor de incriminare- atunci cand legea noua renunta la o agravanta

prevazuta de legea veche, ea va vi mai favorabila in schimb daca legea noua prevede o
forma agravanta a faptei, neprevazuta de legea veche, forma agravanta nu se va lua in
considerare pentru determinarea legii mai favorabile ci se va compara prvederea din legea
veche cu forma de baza a infractiunii din legea noua.

2.Modificarea conditiilor de tragere la raspundere-in cazul in care una dintre legi prevede
o conditie suplimentara pentru tragerea la raspundere penala a infractorului si aceasta
conditie nu este indeplinita legea respectiva va fi considerara ca fiind mai favorabila.

3.Modificarea regimului sanctionator-atunci cand legile succesive prevad pedepse diferite,

determinarea legii penale mai favorabile se face avand in vedere mai intai pedeapsa
principala; daca cele 2 legi prevad pedepse din specii diferite sa va avea in vedere
ierarhizarea legala a acestora conform careia amenda este mai favorabila decat
inchisoarea.!Atunci cand toate legile succesive prevad pedepse din aceeasi specie se va
avea in vedere durata sau cuantumul acestora; daca una dintre legile succesive prevede
alternativ inchisoarea si amenda va fi mai favorabila legea care prevede si amenda daca
instanta decide sa aplice aceasta pedeapsa; daca toate legile succesive prevad aceleasi
limite pentru pedeapsa principala, astfel va fi mai favorabila legea care nu prevede pedepse
complementare sau cea potrivit careia aceste pedepse sunt mai reduse ca durata sau
numar.

Determinarea legii penale mai favorabile in cazul legilor complexe

-legea penala noua fie modifica o singura dispozitie legala aplicabila inculpatului, fie, in
masura in care priveste mai multor dipozitii, modificarile converg spre o anumita directie a
politicii penale, in sensul inaspririi, respectiv al relaxarii sistemul sanctionator, exista si
ipoteze in care modificarile aduse de legea noua si aplicabile faptei concrete nu sunt
orientate in acelasi sens, astfel ca unele sunt mai severe iaf altele mai favorabile in raport
cu cele din legea veche- o regula de baza o constituie interdictia crearii pe cale judiciara a
unei lex tertia prin combinarea unor dispozitii mai favorabile din mai multe legi.

Aplicarea legii mai favorabile in cazul pedepselor complementare si accesorii

Art12 alin 1 din Legea nr.187/2012 in cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la
ramanerea definitiva a hotararii de condamnare,pedepsele accesori si complementare se
aplica potrivit legii care a fost indentificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea
comisa-daca una dintre legi a fost indentificata ca fiind mai favorabila in raport cu
pedeapsa principala, acea lege se va aplica si in privinta pedepsei complementare si
accesorii.

Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive

-ipoteza de aplicare a legii mai favorabile reglementata de art.6NCP are ca premisa faptul
ca legea noua,intervenita dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare,prevede
pentru fapta comisa o specie de pedeapsa mai usoara decat cea aplicata de instanta sau,
desi prevede o pedeapsa de aceeasi specie, aceasta are un maxim special mai redus decant
pedeapsa concret aplicata de catre instanta. Astfel :

A) dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa inchisorii sau

amenzii,intervine o lege noua care prevede un maxim special mai redus decat pedeapsa
concret aplicata; pedeapsa aplicata se reduce in mod obligatoriu pana la maximul special
prevazut de legea noua.

B)daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa detentiunii pe

viata intervine o lege noua care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa inchisorii,
detentunea pe viata se inlocuieste cu maximul special al pedepsei inchisorii prevazut pentru
acea infractiune.
! aceasta inlocuire opereaza numai atunci cand legea noua prevede doar pedeapsa inchisorii,
nu si in situatia in care aceasta este prevazuta alternativ cu detentiunea pe viata.

C) daca dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii

intervine o lege noua care prevede pentru aceeasi fapta doar pedeapsa amenzii, inchisoarea
se inlocuieste cu amenda, fara a putea depasi maximul special al pedepsei amenzii prevazute
pentru acea infractiune ;! Tinand seama de partea executata din pedeapsa inchisorii, se
poate inlatura in tot sau in parte executarea pedepsei amenzii.

In reglementarea art.6, masurile educative au primit o reglementare distincta, ele fiind

sanctiuni principale aplicabile minorilor. Potrivit art.6 alin 4 masurile educative
neexecutate si neprevazute in legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent
in legea noua se executa in continutul si limitele prevazute de aceasta, daca este mai
favorabila.

Potrivit art.6 alin 5, cand legea noua este mai favorabila in conditiile alin 1-4,pedepsele
complementare si masurile de siguranta neexecutate si neprevazute in legea noua nu se mai
executa, iar cele care au corespondent in legea noua se executa in continutul si limitele
prevazute de aceasta. ART.6 alin 6-Daca legea noua este mai favorabila doar sub aspectul
pedepselor complementare sau al masurilor de siguranta , acestea se executa in continutul
si limitele prevazute de legea noua

Potrivit art.6 alin 7, reducerea sau inlocuirea pedepsei in temeiul legii mai favorabile
opereaza si atunci cand pedeapsa a fost deja executata pana in momentul intrarii in vigoare
a legii noi.(ex.daca infractorul a executat 15 ani de inchisoare iar legea noua prevede
maximul special de 10 ani, se va considera ca persoana in cauza a executat doar 10 ani->
efecte: implinirea mai rapida a termenului de reabilitare, poate exclude existenta primului
termen ai recidivei, poate inlatura un impediment la dispunerea amanarii aplicarii pedepsei
sau a suspendarii sub supraveghere). * disp.art.6 final se aplica si in cazul pedepselor
considerate ca executate ca efect al gratierii sau prescriptiei.

Ultraactivitatea legii penale. Legea penala temporara.

-ipoteza in care o lege se aplica dincolo se momemtul iesirii ei din vigoare, cu privire la
faptele comise in intervalul de timp cat s-a aflat in vigoare.

Art.7 NCP(1) Legea penala temporara se aplica infractiunii savarsite in timpul cat era in
vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acest interval de timp.

(2)este legea penala care prevede data iesirii ei din vigoare sau a carei aplicare este
limitata prin natura temporara a situatiei care a impus adoptarea sa.

->2 tipuri : lege temporara propriu-zisa(legea in cauza are prevazut explicit, din chiar
momentul adoptarii sale, data iesirii din vigoare) si lege temporara exceptionala(adoptata in
imprejurari exceptional, iar durata aflarii ei in vigoare coincide cu perioada cat se mentine
aceasta stare)

Rezulta ca, potrivit art.7, legea penala temporara se aplica infractiunii savarsite in timpul
cat era in vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acest interval de
timp. Astfel, legea penala temporara constituie o exceptie de la p.retroactivitatii legii
penale mai favorabile +exceptie de la retroactivitatea legii de dezincriminare. Prin urmare
in ipoteza in care legea temporara a incriminat o noua fapta, tragerea la raspundere pentru
comiterea ei sub imperiul acestei legi ramane posibila si dupa iesirea din vigoare a legii
temporare, nefiind in ipoteaza de aplicare a legii de dezincriminare, conform art.4

Aplicarea in timp a legii penale in cazul OUG respinse sau aprobate cu modificari sau
completari de catre Parlament

Ipoteze : I. daca OUG care a incriminat o noua fapta este respinsa de catre Parlament, vom
fi in prezenta unei dezincriminari

-respingerea OUG produce efecte ex nunc, faptul ca nu are efecte ex tunc presupune ca
aceasta respingere nu are ca efect stergerea retroactiva a existentei ordonantei, efectele
ordonantei produse pana in momentul respingerii sale nu vor fi afectate(ex.amenda platita
nu se va restitui); in schimb, niciun efect al ordonantei respinse nu se va putea produce
dupa intrarea in vigoare a legii de respingere-daca proces in desfasurare:el va lua sfarsit,
executarea pedespsei va inceta si vor disparea pentru viitor orice alte consecinte ale
hotararii de condamnare pronuntate in baza unui text de incriminare continut de OUG.

II.daca OUG respinsa a abrogat o incriminare existenta, respingerea ei va avea ca efect

reintrarea in vigoare a textului de incriminare abrogat
-respingerea OUG prin lege va avea ca efect reintrarea in vigoare a legii anterioare si deci
reincriminarea faptei(reincriminarea va produce efecte doar pentru viitor, ceea ce
inseamna ca atat faptele comise anterior adoptarii OUG, cat si cele savarsite pana in
momentul publivcarii legii de respingere vor beneficia de efectele dezincriminarii)

III.daca OUG a modificat o incriminare existenta si a fost ulterior respinsa de Parlament,

vom avea o succesiune de legi in timp, in structura careia se include :LEGEA INITIALA,
OUG si LEGEA INITIALA REPUSA IN VIGOARE

- astfel, daca fapta a fost comisa inainte de intrarea in vigoare a OUG ori in timpul cat
aceasta se afla in vigoare si este judecata dupa respingerea OUG, se va aplica fie legea
anterioara(repusa in vigoare), fie ordonata, dupa cum una sau alta este mai favorabila
inculpatului

IV.in situatia in care OUG modifica o incriminare existenta si este, la randul ei, aprobata cu
modificari de catre Parlament, vom avea o succesiune de legi in timp care va intra sub
incidenta NCP referitoare la legea mai favorabila.

-daca infractiunea a fost comisa anterior OUG dar se judeca dupa aprobarea cu modificari
a acesteia->3 legi REGLEMENTAREA ANTERIOARA-OUG-LEGEA DE APROBARE
instanta va trebui sa aleaga acele prevederi care sunt mai favorabile inculpatului.

!Daca infractiunea a fost definitiv judecata sub legea anterioara OUG, in urma intrarii in
vigoare a acesteia vor putea deveni incidente prev. art 6 C penal, iar instanta va procesa la
reducerea pepdei aplicate, potrivit noilor limite stabilite de OUG; la fel si in cazul in care
fapta a fost definitiv judecata sub imperiul OUG, iar apoi legea de aprobare modifica
limitele pedepsei pentru fapta comisa.

Aplicarea in timp a legii penale in cazul actelor normative declarate neconstitutionale

Potrivit art.147 alin.1 din Constitutie, constatarea de catre Curtea Constitutionala a

neconsitutionalitatii unei legi sau ordonante are ca efect incetarea aplicabilitatii normei in
cauza la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale, daca , in acest interval,
Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu
dispozitiile Constitutiei.
-scoaterea din vigoare a unei norme penale ca efect al deciziei Curtii Constitutionale va
determina in mod necesar revenirea la prevederile legale anterioare actului normativ
neconstitutional.Legea abrogata de o lege neconstitutionala va fi repusa automat in vigoare,
determinand astfel existenta unei succesiuni de legi in timp, care va atrage incidenta
regulilor generale privind aplicarea legii mai favorabile.

-decizia de neconsti.(efecte numai pentru viitor) semnifica o forma atipica de abrogare; din
postura de legiuitor negativ, nu are posibilitatea de a se substitui legiuitorului in dreptul
sau de a selecta valorile sociale vcare merita protectie penala, in aceste conditii singura
solutie este reintrarea in vigoare a legii adoptate anterior de catre Parlament si abrogate
in momentul intrarii in vigoare a legii neconstitutionale.

-in momentul in care legea iese din vigoare ca efect al deciziei CCR, va intra in vigoare
reglementarea pe care aceasta a abrogat-o, cu efecte pentru viitor(succesiune de legi
timp)

-atunci cand legea constatata ca fiind neconstitutionala a introdus o incriminare noua,

declararea neconstitutionalitatii legii va atrage efectele unei legi de dezincriminare,
neexistand o reglementare anterioara care sa reintre in vigoare, astfel din momentul
incetarii aplicabilitatii legii neconstitutionale va lua sfarsit si procesul penal,executarea
pedepsei-masura ca opera ex nunc-fara repunerea in situatia anterioara a condamnatului.

-cu toate ca, la expirarea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei CCR, efectele
juridice ale legii neconstitutionale inceteaza, ea va putea fi totusi aplicata ultraactiv in
masura in care este mai favorabila inculpatului art.5 alin 2 prevede ca dispozitiile alin 1 se
aplica si actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstitutionale daca in
timpul cand acestea s-au aflat in vigoare au cuprins dispozitii penale mai favorabile.

Sectiunea a II-a. Limitele spatiale ale aplicarii legii penale

Principii in functie de care se poate determina legea penala aplicabila in cazul unei
infractiuni

A)P. teritorialitatii-statul sanctioneaza infractiunile comise pe teritoriul sau, fara a lua in

considerare cetatenia sau nationalitatea infractorilor si a victimelor.

B)P. personalitatii-presupune aplicarea legii penale a unui stat in cazul faptelor comise de
cetatenii sai, fara a interesa locul comiterii infractiunii.

C)P. realitatii- presupune aplicarea legii penale a unui stat in cazul infractiunilor comise
impotriva valorilor sociale apartinand acelui stat sau cetatenilor sai.

D)P. universalitatii-presupune aplicarea legii penale a statului pe al carui teritoriu se afla

infractorul, indiferent de locul comiterii infractiunii sau de cetatenia infractorului si a
victimei.

A)Principiul teritorialitatii art.8 alin 1 Legea penala romana se aplica infractiunilor

savarsite pe teritoriul Romaniei.

Alin 2prin teritoriul RO se intelege intinderea de pamant, marea teritoriala si apele cu

subsolul,subsolul si spatiul aerian, cuprinse intre frontierele de stat.

+sediile reprezentantelor diplomatice si consulare acreditate in RO

Alin 3 prin infractiune savarsita pe teritoriul RO se intelege orice infractiune comisa pe

teritoriul aratat in alin2 sau pe o nava de pavilion romanesc ori pe o aeronava inmatriculata
in RO.

Legea penala va fi intotdeauna incidenta conform acestui principiu in cazul infractiunilor

comise la bordul navelor sau aeronavelor.Nu prezinta importanta daca la momentul comiterii
infractiunii nava sau aeronava se afla pe teritoriul unui stat strain-ipoteza in care fapta va
putea intra sub incidenta legilor penale ale ambelor state sau in marea libera-in care doar
RO va avea competenta =>conform p.teritorialitatii.

Al doilea element necesar pentru delimitarea sferei infractiunilor care intra sub incidenta
principiului este DETERMINAREA LOCULUI COMITERII INFRACTIUNII.

-atunci cand elementele constitutive ale infractiunii sau rezultatul acesteia s-a produs pe
teritoriul mai multor state: 1.Teoria actiunii(infractiunea e savarsita acolo unde a avut loc
actiunea) si 2.Teoria rezultatului(se considerata savarsita pe teritoriul statului unde s-a
produs rezultatul faptei, indiferent unde a avut loc actul de executare)

S-a consacrat insa TEORIA UBICUITATII potrivit careia infractiunea se considera

savarsita pe orice teritoriu unde a avut loc un act de executare sau s-a produs un rezultat.

Potrivit art.8 alin 4 infractiunea se considera savarsita pe teritoriul RO si atunci cand pe

acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion romanesc sau pe o aeronava inmatriculata in RO s-
a efectuat un act de executare, de instigare sau de complicitate ori s-a produs,chiar in
parte, rezultatul infractiunii. =>textul de lege prevede ca fapta este comisa pe teritoriul
RO si daca aici are loc doar producerea in parte a rezultatului

-nu la fel se intampla atunci cand pe un anumit teritoriu au loc doar actele pregatire(acte
de natura materiala sau intelectuala menite sa faculiteze comiterea infractiunii-procurarea
instrumentelor necesare savarsirii infractiunii,inlaturarea unor piedici,culegerea de date cu
privire la locul si momentul potrivit pentru comitere)->astfel,actele de pregatire comise pe
teritoriul RO, daca nu au fost urmate de un act de executare sau daca nu sunt asimilate de
legiuitor actelor de executare,nu pot trage incidenta legii penale romane; nu poate cadea
sub incidenta legii penale romane o infractiune comisa in strainatate, dar a carei situatie
premisa s-a realizat in RO.

-in cazul infractiunilor omisive: va fi incidenta legea penala a statului unde ar fi trebuit
realizata actiunea ceruta de lege sau locul unde s-a produs rezultatul inactiunii(ex.abandon
de familie -pe teritoriul RO sa se afle infractorul sau persoana indreptatita la intretinere)

-in cazul infractiunilor continuate,continue,de obicei-e suficient un singur act de executare

sau de instigare ori complicitate comis pe teritoriul tarii noastre pentru ca infractiunea in
intregul ei sa cada sub incidenta legii noastre.

*Pentru aplicarea legii penale romane in baza p.teritorialitatii e irelevanta cetatenia

infractorului sau dispozitiile penale din tara sa de origine.

Daca actiunea a avut loc intr-o tara, iar rezultatul in alta, daca ambele legislatii consacra
t.ubicuitatii , ambele legi vor fi aplicale.(infractorul nu va executa 2 pedepse, ci din
pedeapsa aplicata de instantele RO se va scadea pedeapsa executata in strainatate)

Exceptie : la nivelul statelor membre Schengen o persoana impotriva careia a fost

pronuntata o hotarare definitiva intr-un proces pe teritoriul unei parti contractante nu
poate face obiectul urmarii penale de catre o alta parte contractanta pentru aceleasi
fapte, cu conditia ca, in situatia in care a fost pronuntata o pedeapsa, aceasta sa fie
executata, sa fie in curs de executare sau sa nu mai poate fi executata conform legii partii
contractante care a pronuntat sentinta.

Principiul personalitatii legii penale romane

Art.9 alin 1 C. penalLegea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara

teritoriului tarii de catre un cetatean roman sau de o persoana juridica romana,daca
pedeapsa prevazuta de legea romana este detentiunea pe viata ori inchisoarea mai mare de
10 ani. Alin 2.In celelate cazuri,legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in
afara teritoriului tarii de catre un cetatean roman sau de o persoana juridica romana,daca
fapta este prevazuta ca infractiunea si de legea penala a tarii unde a fost savarsita ori
daca a fost comisa intr-un loc care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.

Astfel,conditiile aplicarii legii penale in baza principiului:

a)fapta a fost comisa in afara teritoriului tarii

b)fapta a fost comisa de un cetatean roman sau de o persoana juridica romana

c)pedeapsa prevazuta de legea romana este detentiunea pe viata ori inchisoarea mai mare
de 10 ani sau, in cazul faptelor de mai mica gravitate, exista dubla incriminare

d)exista autorizarea prealabila a procurorului general al parchetului de pe langa Curtea de

Apel in a carei raza teritoriala se afla parchetul mai intai sesizat sau, dupa caz, a
procurorolui general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru
punerea in miscare a actiunii penale

e)tratatele internationale la care RO este parte sa nu prevada alt mod de sanctionare

*Legea impune ca subiectul activ sa fie un cetatean roman,persoana juridica romana.

(pers.fizica sa fie cetatean roman atat la data comiterii infractiunii,cat si la momentul
pronuntarii hot.definitive de condamnare), astfel se pune problema modului de sanctionare
a persoanei care a dobandit cetatenia romana ulterior comiterii infractiunii in strainatate,
mai ales in conditiile in care, nu e posibila extradarea propriului cetatean-refuzul
extradarii propriului cetatean () obliga statul roman ca la cererea statului solicitant sa
supuna cauza autoritatilor sale judiciare competente, astfel incat sa se poata exercita
urmarirea penala si judecata, daca este cazul.(judecarea sa se va face in baza art.11 alin 1
lit.b C penal).
Ipoteza in care calitatea de cetatean roman este pierduta dupa comiterea infractiunii, dar
anterior ramanerii defintive a hotararii de condamnare-in acest caz, nu vor mai exista
dificultati privind extradarea sau predarea persoanei in baza unui mandat european de
arestare, caci nu mai subzista protectia acordata statului roman.

-astfel, pentru infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de cel mult 10
ani sau pedeapsa amenzii, aplicarea legii penale romane in baza p.personalitatii va fi posibila
doar daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a statului pe al carui
teritoriu a fost comisa.(fapta in materialitatea ei sa fie prevazuta de legea penala a
ambelor state)

-in cazul infractiunilor de mare gravitate, pentru care legea penala romana prevede
pedeapsa det.pe viata sau inchisoare > 10 ani, dispozitiile legii penale pe al carui teritoriu s-
a comis fapta sunt irelevante, iar art.9 alin 2 prevede ca legea penala romana se va aplica
intotdeauna , indiferent de gravitatea faptei comise, in masura in care a fost comisa intr-
un spatiu care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.

*pentru a se evita o suptaaglomerare a organelor judiciare, pentru exercitarea juridictiei

noastre s-a prevazut o conditie suplimentare-art.9 alin 3-care prevede ca punerea in
miscare a actiunii penale este consecutiva autorizarii prealabile a procurorului general al
parchetului de pe langa CdApel; prin exceptie-procurorului general de pe langa ICCJ.

Principiul realitatii legii penale romane

Art.10 alin1legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii
de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, contra statului roman, contra
unui cetatean roman ori a unei persoane juridice romane.

Conditii :infractiunea sa fie comisa in afara teritoriului tarii, sa fie comisa de un cetatean
strain sau de o persoana fara cetatenie, infractiunea sa fie indreptata contra statului
roman, contra unui cetatean roman ori contra unei persoane juridice romane, sa existe
autorizarea procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ(poate fi emisa din oficiu
sau in urma demersurilor reperezentantilor persoanei vatamate, dar in lipsa ei infractorul
nu poate fi tras la raspundere), fapta sa nu faca obiectul unei proceduri judiciare in statul
pe al carui teritoriu a fost comisa fapta, tratatele internationale la care RO este parte sa
nu contina prevederi referitoare la un alt mod de solutionare a acestor cauze.
Principiul universalitatii legii penale romane

Potrivit art. 11 alin 1 legea penala romana se aplica si altor infractiuni decat celor
prevazute in art.10, savarsite in afara teritoriul tarii de un cetatean strain sau o persoana
fara cetatenie,care se afla de bunavoie pe teritoriul RO, in urmatoarele cazuri: a) s-a
savarsit o infractiune pe care statul roman si-a asumat obligatia sa o reprime in temeiul
unui tratat international, indiferent daca este prevazuta sau nu de o lege penala a statului
pe al carui teritoriu a fost comisa; b)s-a cerut extradarea sau predarea infractorului si
aceasta a fost refuzata

*legiuitorul a reunit in art.11, 2 cazuri de extrateritorialitate: competenta

universala(limitata la infractiunile pe care statul in cauza s-a obligat sa le reprime ca efect
al unor conventii internationale) si competenta substitutiva(atunci cand, din orice motive,
nu are loc extradare unui infractor in statul caruia ii revine competenta principala , caz in
care statul pe al carui teritoriu s-a refugiat infractorul poate proceda la judecarea lui)

Conditii de aplicare a legii penale romane in baza principiului:

*infractiunea sa fie comisa in afara teritoriului tarii

*infractorul sa fie cetatean strain sau persoana fara cetatenie

*infractiunea sa nu se numere printre cele care intra sub incidenta art.10 CP(conteaza
identitatea subiectului pasiv)

*infractorul sa se afle benevol pe teritoriul tarii

*1.infractiunea comisa sa fie una pe care statul roman si-a asumat obligatia sa o reprime in
temeiul unui tratat international(indiferent daca exista dubla incriminare) sau pentru
infractiunea comisa2. sa se fi cerut extradarea sau predarea infractorului si aceasta a fost
refuzata => ipoteza 1: prezenta unei competente universale, consecutiva unor obligatii
asumate de catre statul roman prin ratificarea unor conventii sau tratate, al carui obiectiv
principal este prevenirea si combaterea celor mi grave infractini care privesc ansamblul
comunitatii internationale

Ipoteza 2-competenta substitutiva-astfel, indiferent de motiv, statul roman nu poate

extrada sau preda infractorului catre un stat tert(restrictiile in materia extradarii
propriul cetatean-cazul in care o persoana devine cetatean roman ulterior
faptei!)=>conditie-DUBLA INCRIMINARE
* sa nu existe, potrivit legii statului unde s-a comis infractiunea, vreo cauza care impiedica
punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului ori executarea pedepsei, iar
pedeapsa sa nu fi fost executata sau considerata ca executata(atunci cand in statul unde
s-a comis fapta lipseste sesizarea sau autorizarea necesara pentru punerea in miscare a
actiunii penale, cand a intervenit prescriptia, gratierea, aministia ori cand pedespsa a fost
executata-nu se mai justifica tragerea la raspundere, in masura in care acesta nu poate fi
urmarit sau judecat in statul unde a comis infractiunea sau a fost deja sanctionat-DOAR
IN CAZUL COMPETENTEI SUBSTITUTIVE)

*tratatele su conventiile la care RO este pate sa nu contina prevederi referitoare la un alt

mod de solutionare a acestor cauze.

EXTRADAREA (Legea nr.302/2004 cu modificarile aduse prin Legea 300/2013)

-act juridic bilateral prin care un stat, numit stat solicitat, accepta sa remita unui alt stat,
numit stat solicitant, o persoana aflata pe teritoriul sau, in vederea judecarii acesteia ori
supunerii ei la executarea unei pedepse om statul solicitant.(apare ca o forma de asistenta
judiciara internationala in matrie penala,menita sa evite sustragerea infractorilor de la
judecata ori de la executarea unor pedepse)

-presupune tot timpul participarea a doua state: *statul solictant(competent de judecare)

si *statul solicitat pe al carui teritoriu se afla persoana a carei extradare se cere

Clasificari :a) prin prisma actiunii celor 2 state: extradare activa-priveste procedura
derulata de statul solicitant pe langa statul solicitat in vederea remiterii infractorului

Extradare pasiva-se refera la solutionarea cererii de extradare si remiterea infractorului

b)in functie de manifestarea de vointa a persoanei extradate: voluntara si impusa

c)in functie de organul competent sa decida asupra cererii de extradare: judiciara,

administrativa si mixta(autoritatea judecatoreasca+executiva)

Art.14 alin 1C.penal extradarea poate fi acordata sau solicitata in temeiul unui tratat
international la care RO este parte ori pe baza de reciprocitate, in conditiile legii.

Conditii de fond in materia extradarii

1. Persoanele supuse extradarii

-conform art 18 din L.302/2004 sunt supuse extradarii , cererea unui stat strain,
persoanele aflate pe teritoriul RO care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata
pentru savarsirea unei infractiuni ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a
unei masuri de siguranta in statut solicitant.

-in cazul in care extradarea este ceruta in baza unei conventii multilaterale, se face sub
rezerva reciprocitatii in urmatoarele conditii :

*persoana extradabila domicileaza pe teritoriul statului solicitant la data

formularii cererii de extradare +statul solicitant sa dea asigurari, ca in cazul condamnarii
la o pedeapsa privativa de libertate printr=o hot.judecatoreasca definitiva, persoana
extradata va fi transferata in vederea executarii pedepsei in RO.

*persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant

-in cazul in care extradarea este solicitata in baza unei conventii bilaterale, cetatenii
romani pot fi extradati in conditii de reciprocitate

Persoanele care nu pot fi extradate sunt :

I. solicitantii de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protectiei subsidiare in

Romania, in cazurile in care extradarea ar avea loc in tara de origine sau in orice alt stat in
care viata ori libertatea acestora ar fi pusa in pericol sau in care ar fi supusi la
tortura,tratamente inumane si degradante. persoanele care solicita zil sau beneficiarii
unor alte forme de protectie nu vor face obiectul extradarii, aceste persoane refugiindu-
se pe teritoriul RO in consecinta persecutiilor la care au fost supuse de catre alt stat,
protectia se materializeaza in refuzul extradarii, fiind respinsa nu doar cererea de
extradare formulata de statul de pe al carui teritoriu a venit persoana ce beneficiaza de
azil, ci cererile formulate de orice stat

II. persoanele straine care se bucura in RO de imunitate de juridictie, in conditiile si

limitele conferite prin conventii sau prin alte intelegeri internationale.

III. persoanele straine citate din strainatate in vederea audierii ca parti,martori sau
experti in fata unei autoritati judiciare romane solicitante,in limitele imunitatilor conferite
de conventia internationala

*statul roman poate refuza sau amana extradarea si a altor persoane, in masura in care
predarea acestora este susceptibila sa aiba consecinte de o gravitate deosebita(varsta,
starea sanatatii, legaturile stabile ale minorilor)
Conditii cu privire la fapta

1. dubla incriminare-potrivit art.24 din 302/2004- extradarea poate fi admisa numai daca
fapta pentru care suspectata sau acuzata, ori a fost condamnata este prevazuta ca
infractiune atat de legea statului solicitant, cat si de legea statului solicitat.* poate fi
acordata si in situatia in care pentru respectiva infractiunea s-a renuntat la cerinta dublei
incriminari in temeiul unor conventii internationale la care RO e parte(alin.2)

-in cazul infractiunilor fiscale-conditia e indeplinita atunci cand faptei pentru care se cere
extradarea ii corespunde,potrivit legii statului solicitat, o infractiune de aceeasi natura.

2.sa nu fie infractiune politica art.21 alin 1 lit.e-nu se acorda daca infractiunea pentru
care este ceruta este considerata de statul solicitat, infractiune politica sau infractiune
conexa unei infractiuni politice;

-potrivit art 21 alin 1 lit.b si c-nu va fi acordata nici atunci cand statul solicitat are motive
temeinice de a crede ca cererea de extradare, motivata printr-o infractiune de drept
comun, a fost prezentata in vederea urmaririi sau pedepsirii unei persoane din considerente
de rasa, religie,sex,nationalitate,limba,opinii politice sau ideologice.

Limitari,care prevad ca NU constituie infractiune politica in sensul legii privind extradarea:

->atentatul la viata unui sef de stat sau a unui membru al familiei sale(exc.nu opereaza in
cazul atentatului impotriva unei membru al GUV iar in cazul statelor federale, dispozitia il
priveste doar pe sefului statului federal, liderii landurilor germane nu se incadreaza in
categoria sefilor de stat)

->crimele contra umanitatiii si crimele de razboi prevazute in unele acte internationale

->infractiunile prevazute la rt.1 al Conventiei europene pentru reprimarea

terorismului(1997)

->infractiunile prevazute in Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente

crude,inumane sau degradante(1984 AGNU)

->orice alta infractiune al carei caracter politic a fosr eliminat de tratatele, conventiile sau
acordurile internationale la care RO este parte

*In situatia in care extradarea se cere pentru un concurs de infractiuni, instructura caruia
intra infractiuni de drept comun si infractiuni politice, cererea va fi admisa doar in situatia
in care statul solicitant da asigurari ca infractorul nu va fi judecat pentru infractiunile
politice.

3. sa nu fie o infractiune militara-priveste doar infractiunile pur militare-dezertarea,

incalcarea consemnului,insubordonarea, capitularea

4.gravitatea faptei: *atunci cand este ceruta in vederea urmarii penale sau judecatii, fapta
trebuie sa fie sanctionata, potrivit legii ambelor state, cu pedeapsa inchisorii de cel putin
un an

*daca este ceruta in vederea executarii unei pedepse , aceasta trebuie

sa fie de cel putin 4 luni

Conditii privind actiunea penala si competenta

infractiunea sa nu atraga coompetenta legii penale romane-poate fi refuzata atunci cand

fapta pentru care a fost ceruta poate face obiectul unui proces penal in RO; competenta
este determinata de regula teritorialitatii

punerea in miscare din oficiu a actiunii penale-potrivit art.30 din L.302/2004, daca
actiunea penala este pusa in miscare , potrivit legislatiei ambelor tari, la plangerea
prealabila a persoanei vatamate, iar aceasta se opune remiterii, extradarea nu va fi
acordata.

cauza penala privind infractiunea ce face obiectul cererii de extradare sa nu se afle pe

rolul autoritatilor romane- daca fapta face obiectul unui proces penal in curs in RO, poate
fi refuzata daca se apreciaza ca fiind necesara continuarea derularii procedurii in tara
noastra.

cauza penala privind infractiunea ce face obiectul cererii sa nu fie solutionata definitiv-
va fi respinsa in cazul in care persoana solicitata a fost definitiv judecata pentru aceeasi
fapta in RO sau intr-un alt stat si: *prin hotararea definitiva s-a pronuntat achitarea sau
incetarea procesului penal in privinta acelei persoane

* pedeapsa aplicata in cauza, prin hot.definitiva afost executata sau a facut obiectul unei
amnistii, gratieri,in totalitatea ei ori asupra partii neexecutate sau daca s-a dispus
renuntarea la aplicarea pedepsei ori amanarea aplicarii pedepsei si a expirat termenul
prevazut la art.82 alin 3C.penal sau termenul de supraveghere de la art.84 fara a interveni
anularea sau revocarea acestora. + situatia in care, in urma procesului desfasurat in RO sau
in alt stat, judecatorul a constatat vinovatia autorului infractiunii fara sa pronunte sau sa
aplice o sanctiune-cazul renuntarii la aplicarea pedepsei sau al amanarii aplicarii acesteia.

5. actiunea penala ori executarea pedepsei sa nu se fi stins ca efect al prescriptiei,

amnistiei sau gratierii- prescriptia se apreciaza in raport cu legislatia statului solicitant*
cat si cu legislatia statului solicitat-termenul neimplinit se intrerupe prin depunderea
acestei cereri si se suspenda in caz de amanare a extradarii. / amnistia intervenita in
statul solicita,impiedica acordarea extradarii in masura in care acest stat avea competenta
de a judeca infractiunea. / actul de gratiere adoptat de statul solicitant face inoperanta
cererea de extradare, chiar daca celelalte 2 conditii sunt implinite.

Particularitati ale conditiilor extradarii in relatiile cu celelate state membre ale UE

-remiterea persoanelor urmarite pentru savarsirea unei infractiuni sau a persoanelor ce

urmeaza a fi supuse la executarea unei pedepse intre statele membre UE se va face pe
baza institutiei mandatului european de arestare->*acestea nu se aplica insa in cazul
infractiunilor comise anterior aderarii RO la UE, pentru care la data aderarii era deja in
concurs o procedura de extradare-pentru aceste infractiuni, remiterea se poate face prin
continuarea procedurii de extradare

-legea 302/2004 contine dispozitii speciale, derogatorii de la regimul de drept comun al

extradarii, aplicabile in raporturile cu alte state ale UE si se refera la :

*in aplicarea Conventiei privind extradarea intre statele membre ale UE adoptata in 1996,
nicio infractiune nu poate fi considerata ca infractiune politica

*in ceea ce priveste prescriptia raspunderii penale si a executarii pedepsei sunt aplicabile
numai dispozitiile din legislatia statului solicitant.

*amnistia acordata de RO nu impiedica extradarea, cu exceptia cazului in care fapta

prevazuta de legea penala este de competenta instantelor romane.

*absenta unei plangeri prealabile sau a unei alte conditii necesare pentru punerea in
miscare a actiunii penale, potrivit legii RO, nu aduce atingere obligatiei de extradare.

Limite impuse de garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului

a)dreptul la viata
*a1-ipoteza in care cel extradat ar putea fi condamnat sau supus la executarea unei
pedepse cu moartea

*a2-ipoteza in care viata persoanei este pusa in pericol in statul solicitant-o cerere de
extradare ar putea fi respinsa in acest caz in baza dispozitiei din art 21 alin 1 lit.b din Lege
ca fiind extradare in vederea urmaririi sau pedepsirii unei persoane din considerente de
rasa, religie, nationalitate sau de opinii politice.

b)interzicerea torturii si tratamentelor inumane sau degradante

c)dreptul la un proces echitabil-potrivit art21 alin 1, RO nu va acorda extradarea in cazurile

in care: - nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul Conventiei europene
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau al oricarui alt
instrument international pertinent in domeniu,ratificat de RO sau persoana reclamata ar f
judecata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale extraordinare, altele decat cele
instituite prin intrumentele internatioanale pertinente ori daca extradarea e ceruta in
vederea executarii unei pedepse pronuntate de un asemenea tribunal.

d)dreptul la viata familiala-art.8 Conventie-atunci cand infractiunea este grava, persoana

are numeroase antecedente penale si ea si-a constituit de data recenta o familie pe
teritoriul statului solicitat, acordarea extradarii nu constituie violare a art.8

Efectele solutionarii cererii de extradare

-respingerea cererii de extradare ca urmare a neindeplinirii conditiilor prezentate

anterior, nu are ca efect inlaturarea raspunderii penale a persoanei in cauza

-modul de declansare a procesului penal difera insa in functie de cetatenia sau statutul
persoanei respective- astfel daca e vorba de un cetatean roman ori de un refugiat politic,
autoritatile judiciare romane vor exercita urmarirea penal si judecata, daca este cazul, la
cererea statului solicitant- statul solicitant va trimite gratuit MJ din RO dosarele,
informatiile si obiectele privind infractiunea, urmand a fi informat cu privire la solutia
pronuntata in cauza

-daca s-a refuzat extradarea unui cetatean strain, suspect, acuzat sau condamnat in alt
stat pentru una dintre infractiunile prevazute la art.96 alin 1 din L302 sau pentru o alta
infractiune pentru care legea statului solicitant prevede peseapsa inchisorii cu un minim
special de cel putin 5 ani, exercitarea daca este cazul, a actiunii penale de catre organele
judiciare romane se face din oficiu, fara exceptie si fara intarziere.

-admiterea cererii de extradare are ca efect remiterea infractorului autoritatilor statului

solicitant in vederea judecarii acestuia ori supunerii lui la executarea pedepsei deja
aplicate. Remiterea infractorului nu presupune insa dobandirea de catre statul solicitant a
unui drept nelimitat de tragere la raspundere a acestuia PRINCIPIUL SPECIALITATII
EXTRADARII-persoana extradata nu poate fi urmarita, judecata ori detinuta in vederea
executarii unei pedepse, pentru un fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat
extradarea. =>

=> Prin EXCEPTIE-judecarea sau executarea unei pedepse pentru o alta fapta este posibila
daca :

1.statul roman care a predat-o consimte , statul solicitant va adresa statului roman o
cerere privind extinderea extradarii care va fi insotita de documentele necesare privind
noua infractiune, statul solicitat isi va putea da consimtamantul.

2.avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de

la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata ori s-a inapoiat acolo
dupa ce l-a parasit.

Principiul specialialitatii nu se opune incadrarii juridice in cursul procedurii in masura in

care: a)fapta in materialitatea ei ramane cea descrisa in cererea de extradare

b)elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea

Extradarea aparenta :nu cnstituie o extradare in sensul legii interne cererea formulata de
o instanta penala internationala privind remiterea unui infractor acuzat de comiterea unor
crime grave.

- se deosebeste de extradarea propriu-zisa prin :ea nu presupune un raport intre doua

state, ci intre un stat si o organizatie/instanta internationala ; nu isi are izvorul intr-o
conventie de extradare sau lege interna, ci in statutul instantei internationale respective.

Mandatul european de arestare Decizia-cadru 2002/584/JAI a consiliului Uniunii

Europene privind mandatul de arestare si procedurile de remitere intre statele membre.

-decizie judiciara prin care o autoritate judiciara competeta a unui stat membru al Uniunii
Europene, solicita arestarea si predarea de catre un alt stat membru a unei persoane, in
scopul urmarii penale, judecatii sau executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta
privative de libertate ; procedura ce se deruleaza intre organe judiciare din statele
membre-se desfasoara in absenta implicariii oricarei interventii din partea factorului
guvernamental,

Emiterea mandatului european de arestare

-in conformitate cu art.88 alin 3 din L.. emiterea mandatului european se face de catre
judecatorul de drepturi si libertati in faza de urmarire penala, respectiv de catre
judecatorul desemnat de presedintele instantei, in faza de judecata.

-poate fi emis de statele membre : I. in vederea efectuarii urmarii penale sau a judecatii,
daca fapta este pedepsita de legea statului emitent cu o pedeapsa privativa de libertate de
cel putin un an

II. in vederea executarii pedepsei sau a masurii de siguranta privative de libertate, daca
pedeapsa sau masura de siguranta privativa de libertate aplicata este de cel putin 4 luni.

*prin legea 300/2013 modificata, se prevede ca un mandat european arestare poate fi emis
de catre autoritatile romane sub rezerva intrunirii conditiior cumulative:

a)persoana solicitata se afla pe teritoriul unui alt stat membru al UE

b)mandatul de arestare preventiva sau de executare a detentiunii pe viata sau a inchisorii e

valabil

c)nu a intervenit, potrivit legii penale romane, prescriptia raspunderii penale sau a
executarii pedepsei ori amnistia sau gratierea

d)atunci cand arestarea si predarea se solicita pentru una dintre: i) in vederea urmaririi
penale sau a judecatii, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita este
detentiunea pe viata sau inchisoarea de 2 ani sau mai mare/ ii)in vederea executarii
pedepsei, daca pedeapsa aplicata sau restul de pedeapsa ramas de executat este
detentiunea pe viata sau inchisoarea de un an mai mare/ iii)in vederea executarii masurii
privative de libertate , daca durata masurii este de 6 luni mai mare.

Executarea unui mandat european de arestare(competenta curtilor de apel)

Asadar, infractiunile pentru care un mandat de arestare european poate fi pus in

executare sunt impartite in 2 categorii : a)infr.cuprinse in lista(terorism, trafic de
persoane, de arme etc.) prevazute la art.96 alin 1 din L. in cazul acestora, daca legea
statului care emite mandatul prevede o pedeapsa cu inchisoarea de cel putin 3 ani,
arestarea si remiterea sub obligatorii, chiar in absenta dublei incriminari

b)alte infractiuni prevazute de legislatia statului emitent, in afara celor cuprinse in lista- in
acest caz, remiterea persoanei vizate de mandatul de arestare poate fi supusa de
autoritatile romane conditiei dublei incriminari, remiterea poate fi refuzata daca fapta in
cauza nu este prevazuta si de legea penala romana

!!??Va fi executat de autoritatile romane un mandat emis de autoritatile altui stat membru,
care: -1priveste, in cazul urmarii sau judecarii, o infractiune sanctionata de legea statului
emitent cu pedeapsa mai mica de 2 dar de cel putin un , respectiv 2vizeaza o pedeapsa
aplicata de instanta mai mica de un dar cel putin de 4 luni in cazul mandatului emis in
vederea executarii pedepsei

=> in cazul 1, da , autoritatile romane vor fi tinute sa execute un asemenea mandat, fara ca
prin aceasta sa se recunoasca un efect direct Deciziei-cadru, solutia decurgand din
interpretarea legii interne pe baza textului Deciziei.

Constituie cauze de neexecutare OBLIGATORIE situatiile :

A) persoana urmarita a fost judecata definitiv pentru aceleasi fapte de catre un stat
membru al UE, altul decat statul emitent, cu conditia ca, in cazul condamnarii,sanctiunea sa
fie in curs de executare ori a fost executata sau considerata ca executata, potrivit legii
statului de condamnare.

B)infractiunea pe care se bazeaza mandatul european de arestare este acoperita de

amnistie in Romania, daca autoritatile romane au, potrivit legii romane,competenta de a
urmari acea infractiune.

C)persoana care este supusa mandatului european de arestare nu raspunde penal, datorita
varstei sale,pentru faptele pe care se bazeaza mandatul de arestare in conformitate cu
legea romana.

Cauze FACULTATIVE de neexecutare a mandatului :

A)este vorba de o infractiune prevazuta de art.96 alin 2, adica de o alta infractiune decat
cele inscrise in lista, si nu este indeplinita conditia dublei incriminari+infractiunile din lista,
in situatia in care pedeapsa prevazuta pentru acestea de legislatia statului emitent se
situeaza sub limita de 3 ani.
B)cand persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusa unei
proceduri penale in RO pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul de arestare european.

C)cand mandatul european de arestare a fost emis in scopul executarii unei pedepse cu
inchisoarea sau a unei masuri de siguranta privative de libertate, daca persoana solicita
este cetatean roman sau traieste in RO si are o rezidenta continua si legala pe teritoriul
RO pentru o perioada de 5 ani si aceasta declara ca refuza sa execute pedeapsa ori masura
de siguranta in statul membru emitent.

D) persoana care face obiectul mandatului european a fost judecata definitiv pentru
aceleasi fapte intr-un alt stat tert care nu este membru al UE, cu conditia ca , in caz de
condamnare, sanctiunea sa fi fost executata sau sa fie in acel moment in curs de executare
sau executarea sa fie prescrisa ori infractiunea sa fi fost amnistiata sau pedeapsa sa fi
fost gratiata potrivit legii statului de condamnare.

E)mandatul european de arestare se refera la infractiuni care, potrivit legii romane, sunt
comise pe teritoriul RO(si cele comise in parte pe teritoriul RO, in virtutea p.ubicuitatii, ele
se socotesc savarsite in intregime aici)

F)mandatul european cuprinde infractiuni care au fost comise in afara teritoriului statului
emitent si legea romana nu permite urmarirea acestor fapte atunci cand s-au comis in afara
teritoriului roman

G)conform legislatiei romane, raspunderea pentru infractiunea pe care se intemeiaza

mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, daca
faptele ar fi fost de competenta autoritatilor romane

H)autoritatile romane au decis fie renuntarea la urmarirea penala,fie clasarea pentru

infractiunea pe care se intemeiaza mandatul sau au pronuntat, fata de ata, o persoana
solicitata, o hotarare definitiva, cu privire la aceleasi fapte, care impiedica viitoare
proceduri.

I)persoana condamnata nu a fost prezenta personal la judecata, in afara de cazul in care

autoritatea emitenta, informeaza ca, in conformitate cu legislatia statului emitent, exista o
exceptie de la conditia prezentei personale.

*Atunci cand autoritatile romane decid punerea in executare a unui mandat emis intr-un alt
stat, este posibila conditionarea remiterii infractorului de indeplinirea unor conditii
suplimentare:persoana nu a fost legal citata personal si nici informata in niciun mod,
predarea sa va fi acordata daca autoritatea judiciara garanteaza ca persoana care face
obiectul mandatului are posibilitatea sa obtina rejudecarea si in cazul in care pedeapsa
este detentiunea pe viata, dispozitiile legale ale statului emitent trebuie sa prevada
posibilitatea revizuirii pedepsei sau a masurii de siguranta aplicate ori liberarea
cpnditionata dupa executarea a 20 de ani.

!Si in cazul mandatului este consacrata regula specialitatii, astfel , in principiu, persoana nu
va putea fi urmarita,judecata sau privata de libertate pentru o alta fapta anterioara
predarii decat daca statul de executare o consimte.

Judecarea sau supunerea la executarea unei pedepse pentru fapte anterioare predarii este
admisibila atunci cand :1 persoana urmarita a renuntat in mod expres in fata autoritatilor
judiciare de executare la regula specialitatii,inaintea predarii

2.persoana urmarita a renuntat, dupa predare, printr-o declaratie in fata autoritatilor

statului emitent, la regula specialitatii in legatura cu anumite infractiuni anterioare
predarii sale

3.avan posibilitatea sa paraseasca teritoriul statutul membru caruia I a fost predata,

persoana in cauza nu a facut acest lucru in termen de 45 de zile de la punerea sa definitiva
in libertate sau s-a intors pe acest teritoriu dupa ce l-a parasit.

4.infarctiunea nu este sanctionata de textul de lege cu o pedeapsa privativa de libertate

5. la terminarea p.penal nu se aplica o pedeapsa privativa de libertate sau o masura de

siguranta.

Limitele personale ale aplicarii legii penale romane