; - ; ’ sm minlsteR EDUCATIEI SI CERCETARAprobat de Ministerul Educatiei si Cercetirii cu Ordinul nr. 3886 din 24.05.2004 FIZICA - Manual pentru clasa a IX-a Constantin MANTEA, Mihaela GARABET Copyright © 2004, 2005 BIC ALL Toate drepturile asupra prezentei editii apartin Editurii BIC ALL, Nici o parte din acest volum nu poate fi copiata fri permisiunea scrisi a editui Drepturile de distributie in striinitate apartin in exclusivitate editurii, Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale MANTEA, CONSTANTIN Fizici: manual pentru clasa a IX-a / Constantin Mantea, Mihaela Garabet ~ Bucuresti: BIC ALL, 2004 160 26 em. - (Manuale scolare) ISBN 973-571-493-0 I. Garabet, Mihaela $1(075.35) Referenti: prof. dr. Gheorghe Ciobanu, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Fizici prof. gr. I Daniela Beuran, Liceul Teoretic Eugen Lovinescu Redactor: Alexandru Mincu Coperta colecti Stelian Stanciu Hustratia copertei: Rafael, Scoala din Atena (detaliu - Parnasul) Tehnoredactare: Niculina Si Suges email:mantea@all.ro Editura BIC ALL B-dul Timisoara, nr. 58, sect. 6 Cod: 061317 - Bucuresti Tel: 402 26 00 Fax: 402 26 10 Departamentul distributie: Tel.: 402 26 30; 402 26 34 Comenzi la: comenzi@all.ro URL: http:/iwww.all.ro Bay ea erecta tipoarata Ole tng SeriesCUPRINS Capitolul 1 Optica geometric Introducere 1, Optica geometric’ sss 1.1. Reflexia si refracjia luminil T..1. Oglinzi plane* rns " 1.1.2. Oglinzi sferice* R 1.1.3, Refractia lumini 5 Lucrare de laborator — Determinarea indicelui de refractie al unui mediu 1.1.4, Prisma optic’. Dispersia lu Lucrare de laborator ~ Studiul propagatit luminii prin prisma opticé 1.2. Lentile subjiri ~ nofiuni fundamentale 1.2.1. Constructia imaginilor prin lentile subjir.. 1.2.2 Formulele lentilelor subir 1.2.3. Asociatii de lentile Lucrare de laborator - Determinarea distanjei focale a unei lentile subfir 1,3. Ochiul omenesc 1.4. Instrumente optice... Lucrare de laborator ~ Studiul experimental al microscopului.. Primele pasaje din Cartea intai a ,Opti lui Newton Activitati de evaluare Sinteza A.1, Aprofundare ~ Nogiuni de calcul vectorial A.1.1. Marimi scalare si mrimi vectoriale* A.1.2. Adunarea vectorilor* A.1,3. inmultirea vectorilor cu scalari' A.1.4, Sc&derea vectoril ‘A.1.5. Descompunerea unui vector 54 4 55 56 5; 58 * Subcaptoe cu caracter opional A.1.6. Produsul a doi vectori* . 1.7. Vector de pozitie* AB. AXE oo A.1.9. Proiecfia unui vector pe 0 ax’ ‘A.1.10. Sistem de coordonate® ... 2.1, Miscare mecanic’. Repaus 2.1.1, Vectorul deplasare 2.1.2, Viteza 2.1.3, Acceleratia.. 2.1.4, Migcarea rectilin Lucrare de laborator ~ Studiul experimental al miscarii rectilinii uniforme* 2.4, Principiu al Ill-lea al mecanici 2.4.1. Greutatea ... fs 2.4.2. Forfa de tensiune elastic’ 2.4.3. Forfe de contact. 2.4.4, Interactiuni la distanga 2.4.5. Principiul suprapunerii fortelor 2.5. Legea lui Hooke 2.5.1. Forfa elastica.. Lucrare de laborator ~ Determinarea constantei ~ elastice a unui resort 2.6, Fore de frecare .. 2.6.1, Legile frecati... 2.6.2. Unghiul de frecare .. Lucrare de laborator ~ Determinarea coeficientului de frecare la alunecare. 8 2.6.3. Efectele existenei forjelor de frecare ‘n activitatea cotidiana si in tehnica. 2.7 Legea atracjiei universale .. 2.7.1, Camp de fore. Camp gr 2.7.2, Intensitatea cémpului gravitajional. 2.7.3. Reprezentarea grafic’ a campului gravitajional ‘A2, Miscarea rectilinie uniform variata.. ‘A3. Miscari in. camp gravitafional ‘A.4, Migcarea pe plan inclinat .. AS, Miscarea circulara uniform ‘AS.1. Legea migcarii circulare uniforme SSIsIVVANsSs RLARSSSSE aes g 89 90 a a Activitifi de evaluare Sinteza ..3.1, Lucrul mecanic, Puterea .. 3.1.1, Lucrul mecanic efectuat de © forf8. constant avn 3.1.2, For’ motoare / rezistent& 3.1.3. Lucrul mecanic efectuat de forja de greutate 3.1.4, Lucrul mecanic efectuat de forta elastic’ ... 3.1.5. Forle conservative / neconservative Lucrare de laborator ~ Determinarea randamentului unui plan inclin 3.1.6, Randamentul planului inclinat .. 3.1.7. Puterea Punctului material 3.3. Energia potensiala gravitajionala si *elastica f 3.3.1. Energia potential in cmp gravitational uniform 3.3.2, Energia potential in cdmpul fofelor elastice 3.4. Legea conservarii energiei mecanice . 3.4.1. Teorema de variajie a energiei mecanice .... 128 soe 129 130 3.5. Teorema variatiei impulsului pentru punctul material* 131 3.5.1. Ciocniri*. wine 132 136 144 4.1, Echilibrul de translatie 4.1.1. Echilibrul punctului material liber 4.1.2. Echilibrul punctului mate fa legaturi 4.1.3, Echilibrul punctului material supus la legaturi in camp gravitational 4.1.4, Echilibrul de translatie al solidului rigid liber Lucrare de laborator - Studiul echilibrului de translasie al punctului material... 4.2. Echilibrul de rota 4.2.1, Produsul vectorial a doi vector. ”. Momentul fortei fafa de un punct . Momentul cin 151 2.4. Teorema variafiei momentului cinetic . 152 4.2.5, Sistem de forte concurente, Teorema lui Varignon .. a 152 4.2.6, Echilibrul de rotaie al solidului rigid .. 153 4.2.7. Echilibrul solidului rigid suspendat...... 154 Lucrare de laborator — Studiul echilibrului de rotatie al solidului rigid. 4.2.8, Echilibrul solidului rigid cu baz’ de sprijin Activitiji de evaluare Sinteza we 155, 156 156 160In lectiile de fizic& din gimnaziu aji tnvajat c& proprietatile corpurilor sunt de dous feluri. Unele proprietifi pot fi descrise numai calitativ, cum ar fi, de exemplu, natura chimic a substanjelor care intré tn i fizice, masurare, unit’. alc&tuirea unui corp. Cele mai multe dintre proprietiile unui corp pot fi ins caracterizate si cantitativ. Acestora li se asociaz8 marimi fizice, care au valori numerice deter- minate prin mAsurare. Prin mairime fizicatnjelegem 0 masura a acelor proprietati ale corpurilor care pot fi diferenfiate calitativ i determinate cantitativ. Din punct de vedere calitativ se consider’ marimi care descriu propriet8tifizice diferite si care se definesc in mod diferit. Asa sunt, de exemplu, dimensiunile, volumul, masa si viteza unui corp. Determinarea cantitativa a unei marimi fizice consti dintr-o succesiune de operasii experimentale care ‘eprezinté procesul de masurare, numeric& a mirimii fizice masurate. A masura © marime fizic& A Inseamna a stabili de cate ori, a, se cuprinde in ea o alta marime de aceeasi naturi,[A], bine definit& si aleasa prin convengie ca unitate de masurd. a fl reprezinté valoarea De exemplu, cénd spunem ci masa unui corp este de 5 kg, inseamna c& marimea fizica studiat& este masa, a aceasta are valoarea numeric’ 5 si c& s-a folosit ca Unitate de masurd kilogramul, Marimile fizice asociate proprietailor unui corp nu sunt toate independente: intre ele exist& diferite rela fizice. De exemplu: masa m, volumul V si densitatea P ale unui corp sunt legate prin relatia p = m/V. De aceea, folosind relajiile care exist intre diferite marimi fizice, se alege in mod conventional un numar mic de marimi fizice independente, numite imirimi fundamentale Celelalte mérimi fizice, legate de cele fundamentale prin legi si relatii fizice, se numesc marimi derivate In studiul mecanicii se aleg ca marimi fizice fundamentale Jungimea timpul si masa In Sistemul International de Unitati (SI) se folosesc ca unitati de 6 ‘masurd metrul pentru lungime, secunda pentru timp si kilogramul pentru masa, ) Unitatea de masura pentru lungime in SI. este metrul notat m. Metrul a fost definit in 1889 ca fiind distanta dintre oud lini fine trasate pe o bard confecjionat’ dintr-un aliaj de plating si iridiu menginutd la 0°C. Aceast’ bara Constituia etalonu! international de lungime pistrat la Biroul International de Masuri si Greutiji de la Sévres (lang Paris). Fiecare Jara are o copie a acestui metru standard. Confectionarea acestor copii si compararea periodic a copiilor cu standardul international prezenta multe inconveniente. De aceea, comunitates stiintifica, la diferite ,Conferinge Generale de Masuri si Greutsti” a modificat de mai multe ori definitia etalonului de lungime. in prezent este tn vigoare definitia data de .A 17-a Conferinj& Generala de Masuri si Greut3ti" in 1983.Definifie: Metruleste lungimea drumului parcurs de lumina in vid in timpul de 1/299 792 458 dintr-o secunda, | Unitijile de masur& pentru arie si volum se definesc {in funcfie de unitatea de masur& pentru lungime si sunt m? si, respectiv, m?, Pe langa distantele pe care le intalnim in viata cotidiana oamenii de stiinta trebuie sa masoare distanfe. foarte mari sau foarte mici. Pentru exprimarea valorilor acestora se folosesc multipli si submultipli ai metrului ‘Acestia se construiesc folosind prefixele din tabelul de mai jos. u 1 Tm = 10m (terametru) G 10 1G = 10m (gigametru) M 10° Mm = 10° m (megametru) k 10° 1.km_ = 10° m kkilometru) h 10 Thm = 10? m (hectometru) da 10! ‘1.dam = 10 m (decametru) d 10" idm = 10% m (decimetru) c 10? Tem = 107 m (centimetru) m 102 Lmm = 10? m (milimetru) t 10¢ Tum = 10 m (micrometru) n 107 Tam = 107m (nanometra) P 107 Tpm = 10m (picometru) b) Unitatea de masurd pentru timp in Sleste secunda notat’ s 1/86 400 din durata unei zile solare mij definitia data de ,A 13-a Confering& Generali de Masuti si Greutafi”, in 1967. Secunda a fost definita initial ca in prezent este tn vigoare Defi radiajil electromagnetice emise de izotopul "Cs. . Secundaeste intervalul de timp a c&rui duraté este egala cu 9 192 631 770 perioade ale unei anumite ‘In mod uzual se folosesc gi alte unitai de masura cum sunt: nanosecunda (1 ns = 10s), microsecunda (ips =10* 5), milisecunda (1ms = 10° s), minutul (1 min= 60 5) si ora (1h = 3600 3). )Unitatea de masura pentru masa in S/ este Silogramub nota ig ilogramul a fost definit in 1889 ca fiind masa unui cilindru confecjionat dintr-un aliaj de platina si Aces cilindru constituie etalonul international de mas gi este pastrat la Biroul Internajional de Masuri si Greutiti de la Sevres. Kilogramul este singura unitate de masura fundamentala a c&rei definitie este legaté de un prototip material, cel de la Sevres. Greutaji de la Sevres. Definifie: Kilogramuleste masa etalonului international de masa pstrat la Biroul International de Masuri siaeerne.y0 De ce este necesar Sistemul Internafional de Uniti Omul a efectuat operatii de masurare din cele mai vechi timpuri. Astfel de operaiii de masurare au fost impuse de necesitatea realizarii diferitelor construct si, ulterior, de dezvoltarea comertului, inmultirea schimburilor sia tranzactiilor comerciale a pus problema uniformizarii masuratorilor. De exemplu, in secolul XIX, e teritoriul Romaniei era folosita o unitate de masurd ‘numita cot. Dar, in Muntenia, cotul avea o lungime egala cu 0,664 m, iar In Moldova cotul avea o lungime egala cu 0,637 m, Pana in secolul XIX aceasta situatie era intalnita peste diferite {ari, de multe ori chiar in aceeasifard in regiuni diferite, se foloseau unitati de masurd diferite, Trepiat, odata cu dezvoltarea general a societatii omenesti, aceasta euniformitate a unitatilor de masurd a devenit o piedica in calea progresului stiintific si tehnic, In dezvoltarea sschimburilor comerciale. La fel se intampla cand se intélnesc doi oameni care vor s& comunice intre ei. Dac& vorbesc aceeasi limba, comunicarea intre ei este simple si rapida, iar infelegerea poaté fi completa. Daca vorbesc limbi diferite, comunicarea este dificil si greoaie, iar infelegerea poate fi cel mult partiala. wow Soa Optica este acea parte a fizicii care studiaza natura lumi Problema uniformizariimésurlor prin unificarea unitatlor de masura a fost abordatd pe baze stintifice si in mod sistematic, incepand cu sfarsitul secolului XVIl, odata cu Revolutia Franceza. Atunci (incepdnd din 1790) s-au pus bazele sistemului metic. Aces sistem s-a dezvoltat treptat, a evoluat, pentru ca in 1960, la ,A 11-a Conferinté Generala dde Masuri si Greuta” si fie adoptat Sistemul International de Unitatt- pe scurt, SI. Acest sistem de unitati de masurd satisface in mAsurd foarte mare cerintele impuse de practicd: sé fle general, sd fle coerent, si fle practic. Jn Romania, oprimaincercare de introducereasistemulul metric ~ fad rezultat ~ a fost fécutd in 1835. ins, in 1864, dupa unirea Principatelor Romane, a fost votata ,Legea Pentru adoptarea sistemului metric de mésuri si greutal in Roménia®. in 1881 fara noastré a aderat la conventia internationala privind utlizarea sistermului metric sa primit ‘© copie a prototipului international pastrat la Sevres, In 1883. 2 fost infintat ,Serviciul Central de Masuri $i Greutati, Insarcinat cu pastrarea si compararea etaloanelor sicutoate aspectele legale relative la metrologie. {n 1951 a fost infinat Institutul de Metrologie, denumit ulterior Insitutul National de Metrologie. proprietatile ei, modul de producere a luminii, legile propagarii ei, precum si interactia luminii cu substanja. Optica geometricd este acea parte a opticii in care se studiaza legile propagarii luminii si formar imaginilor optice far a se lua in considerajie natura lumi Lumina emis’ de o sursi poate trece in unele corpuri, cum este de exemplu geamul de la o fereastrs. Astfel de corpuri, care permit trecerea luminii, sunt numite fransparente. Corpurile care nu permit trecerea luminii sunt numite corpuri opace. La baza opticii geometrice stau 3 prin Primul dintre acestea este principiul propagarii rectilinii a luminii ferent: intr-un mediu omogen si transparent lumina se propaga rectiliniu. pee rnu este cunoscut. Se stie ins c4 Euclid si Arhimede le. | descoperite de olandezul libro 8 /_Preocuparea oamenilor de a'stabili natura luminii dateaz Vantichitate, clid a" In care a prezentat multe din teorile speculative din acea vren - observajei directe au fost studlate, din cele mai at 0 carte intitulat’ luminii ,Luayi doua cartonase (1 si 2 in figura AE 1.1), avand fiecare un mic orificiu circular cu diametrul de circa ‘Imm. Asezafi in fata primului cartonas o luminare aprins’. Priviti din spatele cartonasului 2. Deplasati cartonagele pe direcjia sus-jos si stnga dreapta pan’ ‘cand vedeti lumina care trece prin cele doua gauri. Ce constatati privind pozitia flacarii, orificiilor si ochiului? ‘In figurile 1.1 si 1.2 sunt prezentate doud experimente care demonstreaza corectitudinea acestui principiv: formarea umbrei si a penumbrei. Alte fenomene care se explic’ pe baza acestei legi sunt eclipsele de Soare side Luna, pe care le-afi studiat in gimnaziu. Segmentul de dreapta de-a lungul c&ruia se propag’ lumina este numit raza dle luring. Un alt principiu al opticii geometrice este principiul independenfei razelor de lumin. Enun{: Razele de lumina sunt independente unele de altele (adic& propagarea unei raze de lumin& nu influengeaza si nici nu este influenjata de alte raze de lumina). CObservafie: Aceasta inseamna cf, atunci cand doua sau mai multe raze de lumina se intersecteaza, fiecare isi menine directia neschimbata. @ © Fig. 1.3 Principiul reversibilitafii razelor de lumina. Enun{: Lumina poate parcurge acelasi drum in ambele sensur Un grup de raze de lumina formeaza un fascicul de lumina. Cand razele sunt paralele intre ele, fasciculul este numit paralel (fig. 1.3-a). Dac’ razele unui fascicul pornesc toate dintr-un singur punct fasciculul este numit divergent (fig, 1.3-b), iar dac& razele unui fascicul se intélnesc toate intr-un_singur punct fasciculul este numit convergent (fig. 1.3-c). Observafi reflexia gi refractia lu Priviti cu atenjie figurile alaturate si incer- caji s8 rspundeti la urmatoarele intrebari: © Ce se intampla atunci cdnd fasciculul de lumind din fig. 1.1.1-2 atinge suprafata apei? * De ce imaginea muntelui objinuta pe suprafata apei difera in cele doua situasii din figura 1.1.1-b,c? * Cum explicai faptul c& scafandrul din 5 fig. 1.1.1-€ poate vedea sub apa? fh es # De ce lingurija din figura 1.1.1-d pare franta? © Fig. 1.1.1.Eu Experimental se constatd cala suprafata de separare dintre dou medii diferite lumina sufera un dublu fenomen: o parte din ea se intoarce in mediul din care provine, iar cealaltd parte traverseazi suprafaja de separatie si trece in celalalt mediu (fig. 1.1.2). Se numeste reflexie fenomenul de intoar- cere a luminii in mediul din care provine, atunci cind ‘ntalneste suprafaja de separatie cu un alt mediu. © Fig. 1.1.2. © parte din fasciculul incident pe lama transparenti din imagine este reflectata, iar restul traverseazi lama, Definifie: Se numeste refracjie fenomenul de schimbare a direcjiei de propagare a luminii cand traverseazi suprafaja de separatie a dou’ medi diferit. Razele de lumina care se indreapta spre suprafaja de separatie se numesc raze inciclente, cele cate se intore {in mediul din care provin se numesc raze reflecate, iar cele care tec th al doilea mediu se numese raze refractate. ‘Observafie: Atunci c€nd lumina cade pe suprafafa unui corp, au loc simultan trei fenomene: reflexia, refracjia si absorbjia. Proportile in care se petrec aceste fenomene, in general foarte diferite, depind de materialul din care este confectionat corpul. Cand este dominant fenomenul de reflexie, cum este cazul corputilor metalice lustruite, corpul este re/lectant. Sticla, la care dominant este fenomenul de refracjie, transmite aproape integral lumina, find transparenta. Corpurile absorbante manifest un caracter selectiv al absorbjiei; de aceea ele sunt colorate. Atunci cand suprafata de separatie dintre dous ‘medii este neregulata, razele de lumina incidente paralele sunt reflectate in diverse directii (fig. 1.1.3-a), Reflexia pe o suprafaja neregulata este numita reflexie difuzi. O suprafaté care difuzeaza @ ® lumina tn toate directiile este numita suprafafai mata, Fig. 1.1.3, Reflexiadifuzd __Reeflexia regulats Cand suprafaja de separafie este neteda, razele de lumina incidente paralele sunt reflectate astfel incat razele reflectate sunt 5i ele paralele (fig. 1.1.3-b). O astfel de reflexie este numita reflexie regulati sau reflexie dirijatt Omul vede atunci cand la ochiul lui ajung raze de lumina de la un obiect sau raze reflectate de o suprafata arecare. Formarea imaginii unui obiect prin reflexie este posibila numai fn cazul reflexiei regulate. Tn figura 1.1.4 este reprezentata reflexia unei raze de lumina pe o suprafaja neted’. Raza incidenta, AO, si normala, NO, la suprafata in punctul de incident’, O, determina un plan numit plan de incidens Unghiul i dintre raza incidenta si normala in punctul de incident se numeste unghi de incident Unghiul r dintre razareflectat’, OB, si normala, NO, este numit unghi de reflexie Observajie: Dac lumina se indreapté spre suprafaja de reflexie pe directia AO, ea este reflectatd pe directia OB. Daca ins’ raza de lumina se indreapts spre suprafata de reflexie pe direcjia BO (invers decat tn primul caz), ea este reflectat’ pe direcjia OA. Aceast’ proprietate a luminii este numit& reversibilifate ‘Fig. 1.1.4. Reflexia pe o suprafafa plan Experimental se constatd c&: 9) raza incident’, normala la suprafaja de reflexie si raza reflectati se gasesc toate in planul de »)unghiul de reflexie, r, este egal cu unghiul de incident§, i Aceste constatari experimentale reprezinté.legile reflexi Legea {: Raza incident, normala la suprafaja de reflexie tn punctul de incidenga si raza reflectata sunt situate in acelasi plan. [[Legea tl: Unghiul de reflexie, 1, este egal cu unghiul de incident’, i: =i Observajie:Legile reflexiei sunt valabile si pentru reflexia difuz8. O portiune foarte mica din suprafaja neregulats consideratd poate fi considerata plana, deci reflexia pe ea este regulatd, in conformitate cu legile reflexiei. Dar, deoarece aceste porfiuni mici au orientari diferite, lumina apare, la nivel global, ca fiind reflectata difuz. 44.4 Oplinzi plane* O suprafaja plana foarte neted’, de obicei metalizata, care reflect aproape integral lumina, constituie 0 oglind plan’ Modul tn care se formeaz’ imaginile obiectelor luminoase intr-o oglinda plana se poate stabili folosind legile reflexiei. Considertim mai inti cazul unei surse luminoase punctiforme (fig. 1.1.5). Consideram doua raze de lumina oarecare, pornind de la sursa 5. Ele ating suprafata oglinzii tn punctele A si B si sunt reflectate conform legilor reflexiei. Aceste raze nu se intersecteaza, Prelungirile lor insa se intersecteaz& intr-un punct | eFig.1.1.5. dincolo de oglind’. Imaginea sursei luminoase S se formeaz’ th punctul de intersectie a prelungitilor razelor reflectate, 5’, Deoarece imaginea se formeazi la intersecjia prelungi imaginea este numit& imagine virtual Observatie: Din figura 1.1.5, din considerente de simetrie, rezulté ca distanja imagine-oglit distanja obiectoglind’: SO = SO’. Xp ==Xy. Imaginea unui tub luminos subjire, AB, se construieste ca in figura 1.1.6. Fiecare punct al segmentului di o imagine in oglind’. Pentru a construi imaginea segmentului AB este suficient si se construiasca imaginile W16. liniartntr-o oglind plana Exercifiul 1.1.1. Aratafi c8, dac& directia razei it © Fig E114. axd optic’ secundard ccentrul de curbura earl oglinzii aa panclpald © Fig. 1.1.7, Elementele optice ale unei oglinzi sferice celor dou capete, A si B, ale segmentului. Procedand pentru fiecare dintre puncte ca in cazul prezentat in figura 1.1.6 se objin imaginile A’si B’. Segmentul A’B” este imaginea obiectului. $i in acest caz imaginea este virtuala. Observand cele dou’ ¢: formula urmatoarele conclu: a) distanfele de la obiect la oglinds si de la imagine la oglinda sunt egale; b) dimensiunea imaginii este egala cu cea a obiectului; ©) imaginea este virtuala. structii realizate putem incidente nu se modifica, iar oglinda se roteste cu un unghi a, atunci raza reflectat’ se roteste cu un unghi 2a: (fig, E1.1.1-al. Solufie: Din figura se vede ci unghiul cerut este unghiul B si c& el poate fi exprimat astfel: B= AOB’- AOB =2.((+)-2-1= 20. in figura E 1.1.1-b este ilustrat cazul particular in care oglinda se roteste cu 45°. Cand oglinda este in pozitia 1 imaginea obiectului O se formeaza in 1). Cand oglinda se roteste cu 45°, imaginea se formeaz’ {in I,. Din analiza figurii, considerand raza incident’ pe mijlocul oglinzii, rezulté ca raza reflectatd s-a rotit cu 90%, Daca suprafata oglinzii nu este plan’, cieste o clot sferica, oglinda este o oglinds sferica (ig. 1.1.7). Centrul sferei din care face parte oglinda este numit cenfrul de curburd al oglinzii, iar raza sferei este numit& raza de curbura, Varful calotei sferice este numit variul oglinzii, Dreapta determinata de centrul de curbura si de varful oglinzii este numit& axa opticd principal, Orice dreapt& care trece prin centrul de curbura si intersecteaza oglinda, dar nu in varful acesteia, este numita axa oplica secundara, Oglinda reprezentatd in figurd are suprafaja reflectanta pe fafa interioara a calotei si se numeste oglinda concavé. Oglinda care are suprafata reflectanti pe exteriorul calotei este numita aglind’ convexd,Razele de lumina incidente pe oglinzile sferice sunt reflectate conform legilor reflexiei (fig. 1.1.8). Dreapta care trece prin punctul de incidenja si prin centrul de curburd, C, al oglinzii este normala pe suprafata oglinzii ‘in punctul de incident. Conform legilor reflexiei r Se numeste focar principal punctul de pe axa optic’ principala tn care converg razele care vin spre oglind’, paralel cu aceasta axa. Observafie: Se poate arata c&, la oglinda sferica, distanta focald este egala cu jumatate din raza de curbura a oglinzii Definifie. Se numeste /ascicul paraxial un fascicul de lumin& format din raze vecine cu axa optic® principal’, paralele cu ea sau foarte pujin inclinate fat’ de ea. @ eo Fig, 1.1.8, Reflexia pe o oglinda:_concava (a) convexd (b) ‘Observafie: Utilizarea in construirea imaginilor numai a fasciculelor paraxiale este numiti aproximatia lui Gauss. in tot capitolul vom lucra numai in aceasta aproximati ‘in continuare sunt prezentate razele de lumina folosite cel mai des la construirea imaginilor in oglinzile sferice convexe si, respectiv, concave. In cazul unei oglinzi concave, o razi de lumind incident&, paralel cu axa optica principala, este reflectata prin focarul principal (fig, 1.1.9-a). In cazul nei oglinzi convexe, o raz de lumina paralela cu axa principal este astfel reflectata incat prelungirea sa trece prin focarul principal al oglinzii (fig. 1.1.9-b). in cazul unei oglinzi concave, o raza de lumina incidentd care trece prin focarul principal este reflectat& paralel cu axa principala (fig. 1.1.10-a). in cazul unei oglinzi convexe, raza incident a carei prelungire trece prin focarul principal este reflectata paralel cu axa optica principala a oglinzii (fig. 1.1.10-b). © raz de lumina incident& tn varful unei oglinzi sferice este reflectatd tnti-o directie simetrica (r= i) fa} de axa optic principal a oglinzii (fig. 1.1.11). Tn cazul unei oglinzi concave, o raza incident& care trece prin centrul de curbura al oglinzii, este c \ S FEC. @ ® Fig. 1.1.9. Reflexia razelor paraxiale © Fig. 1.1.10, Reflexia razelor ce trec prin focar BAT © Fig. 1.1.11ic @ © Fig. 1.1.12. Reflexia razelor ce trec prin centrul de curburd © Fig. 1.1.13. Imaginea unui obiect situat dincolo de centrul de curbura : 8 Gi ‘© Fig. 1.1.14. Imaginea unui obiect situat intre centrul de curbura si focar # © Fig. 1.1.15. Imaginea unui object situatintre focar si varf Tabelul 1.1.1 normala pe oglinda tn punctul de incidenta (i = 0) si este, deci, reflectat’ pe aceeasi direcfie (r= 0), cain figura 1.1.12-a, Analog, tn cazul unei oglinzi convexe, © raza incidenta a carei prelungire trece prin centrul de curbura al oglinzii este reflectata pe aceeasi direcjie (fig. 1.1.12). fncheierea acestei sectiuni vom studia constructia ji unui obiect luminos nepunctiform situat la diferite distange de 0 oglind’ concava. in Consideram un tub luminos plasat la 0 distant’ d, > 2f faa de oglinds (dincolo de centrul de curbura Cal oglinzii, fig. 1.1.13). Se constata c& imaginea se formeaza intre centrul de curbura si focar, este reals, rastumatd si mai mica decat obiectul. Consideram un tub tuminos plasat la o distanya d, astiel incat f< d < 2F fat’ de oglinda (intre centrul de curburd al oglinzii si focar, fig. 1.1.14, Se constata c& imaginea se formeaza dincolo de centrul de curbura, este real, rasturnatd si mai mare decat obiectul, Consideram un tub luminos plasat la distanta d < f faf8 de oglinda (Intre focar si varful oglinzii fig, 1.1.15). imaginea se formeazi in spatele oglinzii 9 razelor de lumina, este deci virtuala, dreapta si mai mare decat obiectul. Rezultatele objinute privind formarea imaginilor in oglinzile sferice concave sunt prezentate in tabelul 1.1.1. Procedand ca in cazul oglinzilor concave, se poate construi imaginea unui obiect lumines nepunctiform sin oglinzi convexe, Se constati ca: pentru orice pozitie a obiectului imaginea este vituala, dreaptd, mai mica decat obiectul si este situattintotdeauna intre focar si oglind.Exercifiul 1.1.2, Construifi imaginea unui tub luminos situat tn centrul de curbura al unei oglinzi concave, respectiv, in focarul acest g Relasia punctelor conjugate pentru oglinzi are form: Distanfele focale si marirea liniara au expresiil i ‘in figura 1.1.16 este reprezentata refractia unei raze de lumin’ pe o suprafat neteda. Unghiul r format de raza refractat8, OB, cu normala, ON’, se numesteunghi de refracjie. Unghiul 8 format de prelungirea razei incidente cu direcjia razei emergente, in acest caz raza refractata, se numeste unghi de deviafie. tn cazul fenomenului de refractie 8 = i- r. Experimental se constatd c&: 11) raza incident, normala la suprafata de separare | ® Fig: 1-1.16. _ Refractia razei la suprafaja de separatie {n punctul de incidenf& si raza refractata sunt situate in dintre dows medil optice acelasi plan; f 2) raportul dintre sinusul unghiului de incidenta si sinusul unghiului de refractie este o constanté specific’ unei perechi de medii aflate tn contact. Aceste constatiri experimentale constituie legile refracfiei: pee |: Raza incident, normala la suprafata de refracjie tn punctul de incidensé si raza refractata sunt situate in acelasi plan. Legea Il; Raportul dintre sinusul unghiului de incideng& si sinusul unghiului de refractie este o constant specific& nei perechi de medii date: ‘Aceasti constant’ np, este numit& indice de refracfie al mediului al doilea fafa de primul. Observatie: Intotdeauna primul mediu este cel in care se afla raza incidenta, iar al doilea mediu este cel in care se afl raza refractats 15Indicele de refractie n, este un indice de refractie relativ: al mediului 2 faja de mediul 1. Daca mediul 1 (in ie care se aflé raza incidenta) este vidul, atunci indicele de refracjie al mediului 2 este numit indice de refracjie absolut si este dat de expresia Pentru fiecare dintre cele doud medii considerate in legea a II-a a refractiei se poate scrie o astfel de relatie ay ae: ee Folosind aceste relajii si expresia lui n,, se gaseste ca n, Observafie: Din relatia precedent’ se constatd cA valoarea indicelui de refracjie al vidului a fost luat8, prin conventie, egal’ cu 1. Folosind apoi aceasta relajie se poate rescrie expresia matematicd a legii a Il-a tn forma in tabelul 1.1.2 sunt date céteva valori ale indicilor de refracjie pentru unele medi Tabelul 1.1.2 Mediul a Mediul n hidrogen 1,0001_| glicerina | 1,473 aer 1,003 sticla 1,5-1,62 apa 1,333 sulfurd 16277 de carbon acetona 1,362 diamant 24173 Exercifiul 1.1.3. Adancimea apei dintr-un vas este A. Pe fundul vasului este asezat o moneda. Aflafi la ce adancime aparenta h’ se vede moneda (fig. E 1.1.3). Solujie: Razele de lumina pornite de la moned ajung la suprafaja apei, se refract8 si ajung la ochiul observatorulti (cerculejul din figura), Acestuia moneda fi apare ca find situaté la intersectia prelungiri razelor refractate cu verticala, Din triunghiurile ABC si DBC rezult’ ca Bcaearc Foe as tg de unde rezulta ca © Fig. €1.1.3. Daca ochiul observatorului este foarte aproape de vertical, unghiurile i si r sunt mici, cosi=1, cosr =1 si, Corespunzator, in locul tangentelor se pot folosi sinusurile Pentru objinerea ultimei egalitaji s-a folosit legea a ll-a a refractiei, 16jin figura E 1.1.3, r > i, deci sinr > sini, de unde rezulta, conform relatiei de mai sus, ny > n}. Despre mediul cu indicele de refractie mai mare se spune c& este mai dens optic, sau, alternativ, c& este mai refractiv, Aceasta inseamna ci, la trecerea dintr-un mediu tntr- un alt mediu, mai dens optic, raza de lumin& se apropie de normala. Invers, la trecerea dintr-un mediu fntr-un mediu mai pufin dens optic, raza de lumina se depar- teaz de normals (fig. 1.1.17-a. Din figura 1.1.17-a se naste intrebarea: ce se intampl’ cand unghiul cle incidenja creste? Din figura 1.1.17-b, (© Fig. 1.1.17. Refracjia la diferite unghiuri de incidenja se vede ca atunci cand unghiul de incident creste, unghiul de refracjie creste si el. Valoarea maxima posibila a unghiului de refracjie este de 90° (fig. 1.1.17-c). In acest caé lumina nu mai trece in mediul al doilea, iar fenomenul este numit reflexie (otal, Unghiul de incidenja minim, |, la care se manifesta fenomenul de reflexie total se numeste unghi limita. La unghiuri de incidenya i < {lumina este refractatd fn mediul mai putin refractiv, a refractiei la unghiuri de incidenta i > | lumina se reflecta pe suprafaja de separafie (fig. 1.1.17-d). Conform legii a IIa ah pe sup ie (fig. Oaplicatie tehnica deosebitd a fenomenului de reflexie totalé consta in realizarea cablurilor optice (ig. 1.1.18) utilizate in telecomunicatii, medicina, etc, Intr-un astfel de cablu optic pot avea loc aproximativ 15000 ~ 20000 de reflex totale pe flecare metru de lungime. Ca surs& de lumina se foloseste de obicel un laser. Acesta poate fi comutat ugor pe dous stiri: pornit-oprit. Cand laserul este pomit exist, fascicul luminos; cAnd este oprit nu exist fasciculluminos. De aceea, pentru transmiterea informatillor se foloseste codul binat, care are numai dou cifre: 01; 0 corespunde stall in care laserul este opri, iar 1, star in care laserul este pornit, Oricare dintre aceste cif reprezinté din punct de vedere informatic, un bit. Cu ajutorul unui cablu optic se poate realiza transmisia a circa 1 miliard de biti pe secundd (1 Mb/s). Uilizat in tetecomunicatti, cablul optic are g alte avantaje fat de cablul din cupru: sunt necesare rnumai 0,012 kg de sticla pentru realizarea unui kilometra de fibr& optics, in timp ce pentru realizarea unui cablu echivalent sunt necesare 20-30 kg de cupru. Pentru anihilarea pierderilor de energie ale semnalului, la ratele de transmisie mentionate mai sus, sunt necesare amplificatoare (numite repetitoare) la distante de circa 40 km unul de altul tn timp ce tn cazul cablului de cupra sunt necesare repetitoare la circa S km. In laboratoare se studiaz4 in prezent modularea in frecventé a fasciculului laser, care ar permite multiplicarea de circa 1000 de ori a ratei de transmisie a informatiet (I Tb/s), Aceasta inseamné, de exemplu, transmiterea simultand a 3000 de canale TV pe un singur cablu optic! Astfel de performante nu pot fi egalate de cablurile de cupru, lacare limita realizata practic pandin prezent este de 100 de milioane-de biti pe secunda. Cablurile optice sunt utilizate si pentru realizarea unui dispozitiv medical, numit endoscop, cu ajutorul caruia medicul poate privi In interiorul corpului uman, Prin unele fibre ale cablului optic ajunge lumina in locul de investigat, lar prin altele este transmis imaginea luata de o camera video miniaturala. 7 n,. Atunci, din relagia Precedent8, rezult’ c& f, < f, Focarul razelor violete este deci mai aproape de lentil’ decat focarul razelor rosil: exist8 o infinitate de focare cuprinse intre F, si F,, Acest fenomen de dispersie a focarelor este numit aberafie cromatica, Aberatiile cromatice care apar in cazul unei lentile subtiri convergente sunt ilustrate in figura 1.2.5. Asa cum se vede (rombul,din figurd) exist’ atét o aberatie cromaticd transversal, cat siuna orizontala. © Fig.1.2.5. Ilustrarea aberajiei cromatice 1) In cazul unei lentile compuse din dou’ lentilelipte, de exemplu una convergenta si una divergenta, aberatil Uuneia dintre lentile pot corija aberatile celeilalte lentile. Lentila compus va avea astfel aberatii cromatice sensibil mai reduse. 2) Lentilele prezinta si alte tipuri de aberatii: aberafia de sfericitate, aberatia de astigmatism, etc. Studiul aberajiilor lentilelor depaseste cadrul acestui manual, 24‘in mod analog se constata c& o lentila divergenta are doua focare principale virtuale (aflate la intersectia prelungirilorrazelor de lumina si nu la intersecjia razelor, figura 1.2.6), Asa cum se vede din figura 1.2.7-a, dac’ obiectul este situat la infinit imaginea se formeaza in focarul din dreapta lentilei si, de aceea, este numit focar imagine (F). Daca obiectul este situat in focarul din stinga lentilei (fig. 1.2.7-b), imaginea se formeazi la infinit si, de aceea, este numit focar obiect (F,). In cazul unei lentile divergente (fig. 1.2.6) cele doua focare sunt pozitionate invers. Daca fasciculul incident este paralel si formeazt un mic unghi cu axa opticd principald (fig. 1.2.8), razele emergente (sau prelungirile lor ~ tn cazul unei lentile divergente) converg tntr-un punct numit focar secundar; acesta este situat intr-un plan perpendicular pe axa optic’ principal’ in focarul principal, numit plan focal. ‘in continuare sunt prezentate razele de lumina folosite cel mai des la construirea imaginilor in lentilele convergente si, respectiv, divergente. in cazul unei lentile convergent, pentru o raza de lumina incident’, paraleld cu axa optica principal, raza emergenta trece prin focarul principal (fig. 1.2.9-a). ‘in cazul unei lentile divergente, pentru 0 razi de lumina paralela cu axa principala, raza emergent are o astfel de directie incat prelungirea sa trece prin focarul principal al lentilei (fig. 1.2.9-b} Conform proprietati de reversibilitate a luminii, in cazul unei lentile convergente, pentru 0 raza de lumins incident care trece prin jocarul principal, raza emergenti este paralela cu axa optic principala fig 1.2.10-a). In cazul unei lentile divergente, pentru 0 raza de lumina care are o astiel de directie incat prelungirea sa trece prin focarul principal al lentilei, raza emergent este paralela cu axa opticé principals (fig. 1.2.10-b). ‘Mersul unui fascicul paraxial printr-o lentil divergent ‘Mersul unui fascicul paraxial pri rvergent’ secundard jt! L_£ oF secundars @ ® plan focal ax’ optica Mersul razelor neparaxiale prin lentile tersul razelor paraxiale prin tentile JL NATIONALS Fig. 1.2.10, — Mersul prin lentile al razelor ce trec prin| ' focare TARGU-MURE UNR. 17 25Fig. 1.2.11. Mersul prin lentile al razelor ce tree prin centrul optic © Fig. 1.2.12. Imaginea unui obiectsituat inainte de dublul distanfei focale 1.2.13, Imaginea unui obiect situat la dublul distantei focale 1.2.14, Imaginea unui obiect situat intre dublul distanfei focale si focarul lentilei © Fig. 1.2.15, _Imaginea unui obiect situat in focar 26 O raza de lumina incidenta care trece prin centrul optic al unei lentile subsiri nu este deviata (fig. 1.2.11- ab). In aceasta secjiune vom studia constructia imaginii unui obiect luminos nepunctiform situat la diferite distane de o lentils subjire. Este considerat mai int: cazul unei lentile convergente biconvexe. Consideram un tub luminos plasat la 0 distant > 2f fata de lentils (dincolo de centrul de curbura C al lentilei, fig. 1.2.12). Se constata c& imaginea se formeaza intre planul focal si 2f, este real, résturnata ssi mai mica decat obiectul. Observafie: Imaginea este reald cdnd se formeazi prin intersecjia razelor emergente (ea poate fi ,prins’” pe un ecran) si virtuala cand se formeaza prin intersectia prelungirilor razelor emergente. Consideram un tub luminos plasat la o distant d = 2f fafa de lentils (in centrul de curbura al lentilei, C~ fig. 1.2.13), Se constat8 ci imaginea se formeaza la distanja 24, este reala, rasturnata si egala cu obiectul Consideram un tub luminos plasat la o distangai d faa de lentils, cu F< d< 2F (fig. 1.2.14), Se constati ca imaginea se formeaza la o distan} mai mare decat 2f, este realé, réstumata si mai mare ca obiectul, Considerim un tub luminos plasat in focarul F (lao distanja d = f fat’ de lentil’, fig. 1.2.15). Se constata C4 razele emergente sunt paralele, imaginea se formeaza la infinit, este real rastumats si infinita.Consideraim un tub luminos plasat la o distanja d< f fata de lentila (tntre focarul F si lentil, fig. 1.2.16). Se constata ci imaginea se formeaza la intersecsia prelungirilor razelor emergente, este deci virtuals, dreapta si mai mare decat obiectul. Rezultatele objinute privind formarea imaginilor in lentile convergente sunt sintetizate tn tabelul 1.2.1. Tabelul 1.2.1 Fig. 1.2.16. Imaginea unui obiectsituat intre focar si centrul optic Sepa eee ; | Sa d>2F fe dv< 2 reals risturnat 1<0 | a=2F d= tf reall risturmat oO fed<2t "> 2F reals, isturnats 10 d=f Ta infinit reals Fisturmats ‘nfinita in nlenecha | ocdes prelungitilor razelor vinwals deoapta bo | cemergente ‘Observajie: Compara tabelul 1.2.1 cu tabelul 1.1.1. Construcfia imaginii unui obiectin cazul une’ lentile divergente este ilustraté in figura 1.2.17. Construind imaginile obiectului asezat la distange diferite fas de lentila, se constat& c’, indiferent de valoarea distantei obiect-lentili, imaginea este virtual, dreaptd, mai mica decat obiectul si este situatd tntre focar si lentil $8 analizam situajia din figura 1.2.18, in care doua lentile convergente au axa optic’ principals comun’; obiectul AB da o imagine real, A’B’, prin lentila 1; observam ca imaginea A’B’ devine obiect pentru lentila 2, prin care formeaza imaginea AB”. Sa considerim apoi situatia din figura 1.2.19. Fie A’B' imaginea data de o lentil convergent unui obiect real AB (fig. 1.2.19-a). Daca intre lentila si imaginea A‘B' se asaz o alta lentil& convergenté (fig. 1.2.19-b), raza care trece prin centrul optic al primei lentile este deviata la trecerea prin a doua lentilé, astfel incat imaginea obiectului AB este A"B”. in acest caz se spune c& imaginea A’B’ a devenit obiect virlualpentru a doua lentila. Concluzie: © lentil& convergent di, de la un obiect virtual, situat dincolo de focar, 0 imagine reald, dreapt’, mai mica decat obiectul, asezatd intre focar si lentila e Fig. 1.2.17. Construcjiaimagi lentilé divergent Imaginea unui obiect prin doua lentile convergente @ 1.2.19. Obiect virtual 27‘in cazul unei lentile divergente, construirea imaginii unui obiect virtual este reprezentatd in figura 1.2.20, Se constata c& apar dou situati distincte. Daca obiectul virtual este situat intre lentil& $i focar, lentila di o imagine reald, dreapt& si mai mare ca obiectul. Dac& obiectul virtual este situat dincolo de focar, lentila d& 0 © Fig. 1.2.20. _tmaginea unui obiect virtual printr-o | imagine virtual& si rastumatd. lentila divergenta ‘Ih figura 1.2.21 este prezentat& construirea imaginii unui obiect real situat la o distanj& mai mare de 2f de lentils. Din triunghiurile asemenea ABO si A’B‘O rezulti ca Seve SVN unde x; si y; sunt coordonatele punctului B in sisteriul fs Fig gate eal meet ndeguced epteeere anata Oxy, iar xz si y, sunt cordonatele printr-o lentil convex ‘g : Observatie: Coordonatele se refera la sistemul de coordonate Oxy. Infotdeauna, la studiul lentilelor, se va alege sistemul de axe Oxy cu axa Ox de-a lungul axei optice principale, orientata in sensul propagarii luminii, cu axa Oy orientata in sus si cu originea plasata in centrul optic al lentilei. ‘In mod analog, din triunghiurile asemenea OEF, si A’B’F, rezult& c& OF _ OF _| synthe AB RA =y, %-F unde focarul imagine F, este punctul de coordonate (f, 0), Din aceste doua relatii rezultd c& de unde se objine apoi relatia Aceastd relajie este numitd formula fundamental a lentilelor subjiri. Observajie: Pentru x, =—2» , formula fundamentala a lentilelor subsiri conduce la relatia X, = f= f, deci imaginea se formeazii in focarul imagine, Fz, iar f, este numita distanfa focald imagine, Pentru x, =-+00, rezultd c& f= — %, =~ f, , deci obiectul se afla in focarul obiect, F,, iar If! este numit& distanfa focala obiect, Pentru coordonata f= f; a focarului imagine, F,, se obine expresiaunde: = neste indicele de refractie relativ al materialului din care este confecjionata lentila fa} de mediul th care se afla aceasta; = R, este abscisa centrului de curburd, C,, al fejei lentilei pe care este incident fasciculul luminos (fig. 1.6.2), iar R, este abscisa centrului de curbura, C,, al celeilalte fete a lentilei, Daca fejele lentilei sunt identice atunci R, = -R, si relajia precedenta ia forma particular Observatie: Din figura 1.8.2 se constat& c& tn cazul unei lentile convergente R, > 0, in timp ce in cazul unei lentile divergente R, < 0. Atunci, conform relatiei precedente, rezult& c& in cazul lentilelor convergente abscisa f a focarului imagine F, este pozitiva (focarul imagine este situat la dreapta lentilei), iar in cazul lentilelor divergente abscisa f a focarului imagine F, este negativa (focarul imagine este’situat la stanga lentilei). Un alt caz particular este cel al lentilelor plan-convexe si, respect, plan-concave. In cazul acestor lentile, daci lumina cade pe dioptrul plan se objine relatia jar daca lumina cade pe dioptrul sferic se gaseste ci ged n-1 Observafie: Se verfic8 usor c& gi fn acest caz este valabilé concluzia de mai sus: abscisa fa focarului imagine este pozitiv’ pentru lentilele plan-convexe (convergente) si negativa pentru lentilele plan-concave (divergente). Definij Se numeste convergenja lentilei marimea fizicd scalara C definita de relajia EE Observat 1) Conform definitiei, (Cy = m1, Unitatea de masurd a convergenfel in SI se numeste dioptric. 1 dioptr 1, Aceasta tnseamnd ci dioptria este convergenfa unei lentile cu distanfa focal de un metru 2) Convergenta unei lentile mai este numita si puterea optica a acesteia, 3) Deoarece abscisa fa focarului imagine este negativa in cazul unei lentile divergente, convergenta unei astfel de lentile este si ea negativa. ‘Asa. cum am vazut anterior, imaginea unui obiect poate fi mai mic’, egal sau mai mare decat obiectul, Pentru a caracteriza cantitativ marimea relativa a imaginii (comparativ cu obiectul) se introduce nojiunea de matire liniard. Definifie: Se numeste marire liniara m&rimea fizicd scalara adimensionala B definita de relatia a Ee 29Observatii 1) Marirea liniara este numita uneori si marire transversal. 2) Atunci cand imaginea este rdstumat8, y, < 0, deci marirea liniar’, B, este si ea negativa. Din relatia de definitie si din relatiile precedente rezulta c& | 1.2.1. Calculafi distanya focalé a unui menisc divergent (ig, 1.2.1-b3) avand razele de curburd 30 cm si Rp = 25 cm, confectionat sticld cu indicele de refractie n = 1,5. Se foloseste relafia f=—1 m, deci distanta focala este de 1 m. © Exercitiul 1.2.2, O lentilé are convergenta C = 5 dioptri. Aflati la ce distanja de lent trebuie __ amplasat un obiect pentru a se obfine o imagine virtualé la 20 cm de lentil \._Solujie: Distanfa focalé a lentilei este f= 1/C. Se porneste de la formula fundamental a lentilelor subyiri Considerdim doud lentile subjiri avand aceeasi axa optica principal, situate la distanja d una de alta (fig. 1.2.22). Un astfel de sistem este numit sisiem optic f) pentru ca un fascicul de raze paralele cu axa optic& principal si pardseasct sistem tot paralel cu axa optica principal’? a) f, -fy b) A+ hs Uh, +62; ) WERE; €) UCU. + Lentilele sunt medi ransparentelimitate de dous suprafee sterice sau 0 suprafafi sferic3 si una plan’, Formulele lentilelor subj sunt: * Oglinzile sunt suprafefe foarte netede (plane sau sferice), care reflect’ aproape tn totalitate lumina. Formulele oglinzilorsferice fete ee + Ochiul omenese este un sistem optic centrat format din patru ‘medii transparente: comeea, umoarea apoasd, cristalinul si ‘umoarea vitroasd, medi cu indici de refracje diferj. Formarea lunel imagini clare presupune focalizarea fasciculului luminos care patrunde prin pupild pe cristalin. Aceasta se realizeazi prin variajia distanfei focale a cristalinului datorits modificariirazel sale de curburi sub actiunea muschilor ciiar, + Instrumentele optice sunt consttuite din lentile, oglinzi si diafragme centrate pe acelasi ax optic. Ele pot forma imagini reale ale obiectululstudiat faparatul fotografc, ochiul) sau virtuale (lupa, luneta, microscopul). Marimile care caracterizeaza performanjele instrumentelor optice sunt: Puterea unl instumentoptc: PE, Grossmentul unt instrument optic: c=,Capitolul Principii si legi 7 jn mecanica newtoniana Obiective in acest capitol vefi studia: + Miscarea si repausul in cazul corpurilor modelabile prin puncte materiale + Proprietafi ale corpurilor ca inerfia si interactiunea © Principiile mecanicii newtoniene- descoperirea si aplicarea lor in situafii practice + Legea lui Hooke. Forja elastica. Tensiunea in fire. * Forfele de frecare la alunecare. Legile frecarii la alunecare © Legea atracfiei universale. Campul gravitasionalidrimi séalare si marimi veetoriale® “| fe: Se numeste mirime scalarci 0 marime care este complet determinati de o valoare numerica reala si unitate de masurs. ‘xemple: temperatura, masa, timpul etc, Observatie: Marimile scalare pot f pozitive sau negative. In fizicd se intalnesc si altfel de marimi. Fie un cerc de centru C si raz’ rca in figura A2.1.1. S& presupunem & un corp se misca plecand din C si ci parcurge distanfa r. Simpla precizare a distanjei parcurse nu este suficient& pentru a caracteriza complet deplasarea corpului. In adevar, in conditiile date, corpul poate ajunge in orice punct de pe cercul considerat. Pentru a caracteriza deplasatea sa este deci necesar s& precizim f directia deplassrrii (de exemplu, CA in figura A2,1.1). in plus, este necesar s& precizim sensul deplasaril: de la Cla A. Intr-adevar, un alt corp s-ar putea misca pe directia CA, pe distanja r, dar de la A la Csi deplasarea sa ar fi diferit, Suntem astfel condusi la necesitatea de jera, pe lang marimile scalare, un tip nou de © Fig. A21.1. Tralectorie circulard mérimi fizice, caracterizate de 0 leans numeric’, de oriale, Definifie: Se numeste marime vectoriala 0 marime care este complet determinata de urmatoarele elemente: = valoare numericé si unitate de masurd; = directie; ~ sens. v vectorului, Ea indic& directia vectorului. Sensul Titec vectorului este de la A la B si este indicat prin varful de A sigeata din punctul 8, punct numit exiremiatea © Fig. A2.1.2, vectorului, Punctul A se numeste orisinea vectorului Vectorul ~ reprezentare geometric’ sau punctul de aplicatie al acestuia. Lungimea segmentului AB se ia direct proportional cu valoarea Exemple: deplasarea, viteza, forfa etc. numerics a mérimiifizice, Vectorul din figura se noteaz O marime fizicd vectoriala se reprezint& geometric 8 (prima litera indica originea vectorului, iar a doua printr-un segment orientat, cu un varf de sageata la un _€xtremitatea acestuia) sau, simplu, cu o singura litera, capat, numit vector (fig, A2.1.2). Dreapta care trece V. Modulul vectorului V se noteazi VI sau, simplu, prin punctele A si B se numeste dreapia suport a V (Para sigeati deasupra), Definitie: Doi vectori U si V- care au aceeasi directie, acelasi sens si modulele egale (V = U) se numese vectori egali :V =U.Practic, aceasta inseamna ca cei doi vectori sunt egali dac& pot fi suprapusi translatand unul dintre vectori (fig A213). Doi vectori ale caror drepte suport sunt paralele se numesc vectori paralell. Doi vectori ale caror drepte suport sunt concurente se numesc vector! concurenfi Vectorii cuprinsi in acelasi plan se numesc vector! coplanari, Vectorii care au aceeasi dreapt suport se numese vectori coliniark. Pentru a aduna doi vectori V; si V, se deplaseaza unul din vectori paralel cu el insusi pana cand originile celor doi vectori coincid (fig. A2.2.1-a, b). Apoi se foloseste regula paralelogramului © Regula paralelogramului: Se construieste un paralelogram avand vectorii de adunat V; si V, ca laturi (fig. 2.2.1-c). Prin definitie, vectorul $ = V7; + V;, sumaa vectorilor V, si V, , este reprezentat de acea diagonal orientata a parale- logramului, care are originea tn originea comund a celor doi vectori (fig, A2.2.1-d). ‘Observafie: Se pot aduna numai vectori care reprezint& m&rimi avand aceeasi natura fizic’, de exemplu dous sau mai multe forfe. A aduna mérimi care au naturifizice diferite, de exemplu 0 forfé cu o viteza, nu are sens, Asa ‘cum se observa din figura A2.2.1, pentru a aduna doi vectori se poate folosi regula triunghiului (fig, A2.2.2). © Regula triunghiului:_, Se translateaz8 vectorul V, cu originea in extremitatea vectorului Vj. Vectorul $ = Vj + Vj, sum’ a vectorilor V, si V;, este reprezentat de segmentul orientat avand originea in originea primului vector si extremitatea in extremitatea celui de-al doilea vector. Proprietafi: 1) Adunarea vectorilor este comutativa: Gi, =Wi%, asa cum se observa din figura A2.2.3. 2) Adunarea vectorilor este asociat (ist) 0e(te), asa cum se observa din fig. 2.2.4, © Fig. A2.1.3. Vectori paraleli © Fig. A221. Regula paralelogramului si oe “f oh a _ Fig A222. Regula triunghiului we 4 wy © Fig A223. ‘Adunarea vectorilor este comutativa ys %, Waa, TH+) ‘Adunarea vectorilor este asociativat 55Observajie: Din figura A2.2.4, se vede ci, in cazul a 3 sau mai multor vectori, adunarea acestora se poate face si direct, dupa regula poligonulvi. © Regula poligonul Fie vectorii V,, V, si V;. Se construieste un contur poligonal translatand vectorul V, cu originea in extremitatea lui ¥, si vectorul V, cu originea fn extremitatea lui V,, Vectorul stima $=V, +V, +V, este reprezentat de segmentul orientat avand originea in originea primului vector si extremitatea in extremitatea ultimului vector, Observaji: 1. Regula poligonului este o simpl& generalizare a regulii triunghiului. 2. Regula poligonului a fost enunjat mai sus pentru cazul a trei vectori. Generalizarea enunjului la cazul a patru sau mai multi vector’ este evidents. Pentru aafla modulul vectorului sum vom considera triunghiurile dreptunghice OAB si CAB din figura A2.2.5. Aplicand teorema lui Pitagora obfinem: 08? = OA? + AB? =(OC+CA) + AB? = = OC? +20C-CA+CA?+AB? = = OC? +20C-CA+CB?, © Fig. A225. Calculul geometric al modulului vectorului sum’ Dar CA =CB-cosa=V; cosa. Deci SaV+V¥, OB? =V2 +2V,-(V, cosa)+ V3. Prin urmare, modulul vectorului suma. este dat de relati unde ot este unghiul dintre vectorii V, si V;. in particular, cand vectorii sunt paraleli, dac& au acelasi sens, = 0, cos 0= +1, deci $= V;+ V,, iar daca au sensuri opuse a = m, cos m= — 1, deci Prin inmulfirea unui vector V_ cu un numér real r se obfine un vector, notat r-V- = Vr, avand modulul Ir1-V si aceeasi directie cu V , si avand acelagi sens cu V- dac& r>0, si sens opus lui V , dacdr< 0. Figura A2.3.1 exemplificd definifia pentru r = 1,5 si pentru r= 0,5. -0, © Fig.A2.3.1. inmuljirea vectorilor cu scalari © Fig. A2.3. Definigie: Se numeste vector opus vectorului V- vectorul notat -V , definit de relatia: 56Reprezentarea vectorului opus este dat fn figura A2.3.2. Proprietii: 1) inmuttirea vectorilor cu scalari este asociativa: (onW=nb¥) 2) inmultirea vectorilor cu scalari este distributiva fa} de adunarea scalarilor: (+n WanVenV. 3) Inmulfirea vectorilor cu scalari este distributiva fayi de adunarea vectoril rv erQrrv,. A imparfi un vector ¥ Ja un numar real ¢#0 inseamna a Inmulti vectorul ¥ cu numarul 1/r: ‘A sciddea un vector Vdintrun vector ( faseamn’ a aduna la J vectorul V7: B=U-V=U+-¥). Rezultd ca pentru a se obfine vectorul diferent. B se efectueazi urmatoarele operafil (fig. A24.1): 2) se translateaza vectorul Vu originea in originea vectorulu U (fig. A24.1-a); @ ) se construieste vectorul -V (fig. A24.1-b); ) se aduna vectorii U si -V conform regulii paralelogramului (fig. A2.4.1-c). Din figura 2.4.2 se constati c& sciderea vectorilor poate fi efectuat’ si folosind urmatoarea regula: © Regula, © Fig. AZALI. _, Vectorul Be o- v, diferenji a vectorilor ou si Scderea vectorilor conform definitiei , avand originea comun’, este reprezentat de Sel orientat avand originea in extremitatea sc&zStorului V si extremitatea in extremitatea descazutului U. Modulul vectorului D = U - V, diferent’ a vectorilor cae U si V, este dat de relayia v © Fig. 42.4.2. Sciderea vectorilor conform regulii alturate unde a este unghiul dintre vectorii U si V. 57A.1:5, Descompuneteallinui vector® ; | Ae uo vector ¥ dup dous direct concurente D, si D,, inseamna a gisi doi vectori Vi $i Vs, ientafi dupa directile D, si, respectiv, D, astel incat si fie satisficuta relatia Vi + V2 = V. Descompunerea lui V dupa direcfile D, si D, se face dupa regula de mai jos. @ _ Regul )se translateaz vectorul V_cu originea in punctul de intersectie a dreptelor D, si D, (fig. A2.5.1-a); 5) prin extremitatea lui V se duc paralele la dreptele D, si D, pe care le intersecteaz4 in punctele A, Si, respectiv, A, (fig. A2.5.1-b); ©) se objin segmentele orientate TA = Vs si TA: = V2, avand directiile dreptelor D, si, respectiv, D, scare satisfac < relajia Vi + V2 = V, conform regu o FA GO) (fg. A2.5.1-cl, aralelogramului © Fig. 2.5.1 a‘ Vectorii V; si V2 se numese componentelevectorului 7 Descompunerea unui vector dupa directiile D,, respectiv, D,. Observajie: Descompunerea unui vector, in plan, dup’ doua directii concurente este 0 operatie inversii adunsrii a doi vectori concurengi. A.1.6. Produsul Sealar'a doi vector Definite: Se numeste prociis scalaral vectorilor U si V numarul real, notat U-V”, egal cu produsul modulelor celor doi vectori prin cosinusul unghiului dintre ei: /2U:ViCOs | unde a este unghiul dintre cei doi vectori. shes Proprietiile produsului scalar: cu patratul modulului stu; VV =v2; |) produsul scalar este 0 dac& unul dintre cei doi ¢) a tnmulfi produsul scalar cu numarul real r vectori este nul sau dac& cei doi vectori sunt inseamnai a inmulti cu r unul dintre cei doi vector! perpendicular (cos 90° = 0); din produsul scalar: >) produsul scalar este maxim cAnd cei doi vectori eater E sunt paraleli si au acelasi sens; 1(0-7)=(-0} =0-(¥); ®) produsul scalar este minim cand cei doi vectori >) produsul scalar este distributiv fai de adunarea sunt paraleli si au sensuri opuse; vectorilor: ")produsul scalar este comutativ: U-V=V0; OMRON +0-V, 5) produsul scalaral unui vector cu el insu este egal Senumeste vector de pozifie al unui punct P fata de un punct O vectorul r = OP . © Fig. A27.1 Vectorul de pozitie fafé de O al unui punct P 58Se numeste ax o dreapta pe care s-au dreapta, ales, in mod conventional, un punct ca origine a axei, Joa= un sens pozitiv al axei si un segment ca unitate de aD AREA a BS lungime pe axa. © Fig. A2.8, Observatie: Sensul axei se indic’ printr-o sageat’ (fig. 42.8.1). i Definijie: Se numeste versor al unei axe un vector avand directia si sensul axei si modulul egal cu unitatea de lungime pe axa, Exemplificarea versorului este dat& tn figura A2.8.2. Proprietate: Orice vector situat pe o axdi de versor 7 se poate scrie tn forma SSS t —— } ¥ © Fig. A2.8.2. Versor Definifie: Se numeste coordonat: a unui punct Psituat pe o ax’ de origine Oi versor 7 numarul real, notat xp, definit de relayia: Observasii: 1) Semnul + corespunde punctelor P situate pe semiaxa pozitiva, iar semnul ~ corespunde punctelor P situate pe semiaxa negativa. 2) O axa pe care s-a definit coordonata x, a fiectrui punct Pse numeste ax de coordonate, Se noteaz’ Ox (O = originea, x = litera cu care se noteazd coordonatele). Definifie: Se numeste proiecfie a vectorului V pe axa Oxde versor 7 numérul real V, definit de relagia: Met Tevecosa, unde a. este unghiul facut de vectorul V cu axa Ox (fig. A2.9.1) Din figura A2.9.1 se vede ci: © pentru ~n/2 < ct < n/2, cos c>0, agadar proiectia este pozitiv: V.>0; © pentru 3/2 a= fal +a} = [47 +3! = 25 =Smis*(Sie ons Fie un punct material in miscare rectilinie uniform’. ‘Alegem axa Ox sistemului de coordonate de-a lungul traiectoriei (fig. 2.1.5). ‘Inacest caz, vectorii de pozigie ai punctului material siviteza acestuia au componente nenule numai pe axa ‘Ox. Astiel, din relasia de definitie a vitezei medii (§1.14) se objine: Ax _ xtto) bylat eo Fig. 2.4.5, © Fig. 2.1.6. © Fig.2.1.7. unde: - x(@) este coordonata mobilului la momentul [x] = x(f) este coordonata mobilului la momentul inijial ty; v, este proiectia pe axa Ox a vitezei mobilului, uJ, mis (deoarece este constant, viteza momentan’ coincide cu cea medie). Din expresia vitezei objinem pentru deplasarea x(Q)=x(t,) relatia: x()—x()=¥_-((-ty)- Atunci legea de miscare a migcarii rectilinii uniforme este daté de relatia seat unde: = X,=X(t,) este coordonata punctului material la momentul initial t,3 = v, este proiectia vitezei 7 pe axa Ox, (Vly = m/s; ea este pozitiv’ sau negativa (deci se ia cu semnul +, respectiv, -), dup’ cum sensul lui 7 coincide sau nu cu sensul axei Ox. a) Consideram c4, la momentul inijial, ty, mobilul trece prin origine (x, = 0). Alegem t, = 0 (pornim cronometrul sistemului de referintd in momentul in care mobilul trece prin origine). in acest caz, legea de miscare ia forma simplificat’: xQevet. Graficul coordonatei x in functie de timp este, in acest caz, 0 linie dreapta care trece prin origine, Panta graficului (tgex) este egal’ cu viteza mobilului (fig. 2.1.6). b) Considerim acum cazul in care mobilul trece la momentul initial f, =O printr-un punct de coordonatd x, (diferit de originea O a sistemului de coordonate). in acest caz legea de miscare ia forma: x()=% +¥,"t Graficul coordonatei x in functie de timp este, si in acest caz, 0 linie dreapti — dar ea nu mai trece prin origine (fig, 2.1.7): la t= 0 avem x(t=0)= Xx, #0. Mobilul trece la momentul f, = 0 prin punctul A situat la distanga x, de origine.©) Considerim cazul in care mobilul trece prin origine, x,=0, la momentul inifal t,# 0. In acest caz legea de migcare ia forma: x= Vet) Graficul coordonatei xin funcjie de timp este, si in acest ultim caz, 0 linie dreapta (fig. 2.1.4). In acest caz miscarea incepe la momentul t,# 0. Observatie: in toate cele trei cazuri particulare prezentate mai sus s-au facut ilustrafii grafice (fig, 2.1.2, 2.1.3, 2.1.4) in ipoteza ca viteza 7 este orientata in sensul axei Ox, deci c& proiectia v, este pozitiva, v, = v. In cazul in care miscarea se face n sens opus axei Ox proiectia v, este negativa (v, = — v), iar graficul coordonatei x in functie de timp se reprezint’, de exemplu, ca in figura 2.1 ‘Exercifiul 2.1.1. Fie pe o dreapta punctele succesive A, B, C, astiel incat AB = BC. Un mobil se misc din A pana in B cu viteza v, = 9 mis gi, apoi, din B pana n Ccu viteza v, = 6 m/s. Aflati viteza medie v, a mobilului pe drumul AC. x)= x vt Solujie: Conform definitiei vitezei medi bx AC’_ Asx6c 2B, BC Magy ¥2 unde am folosit legeade |e Fig. £2.1.1. y, = 2:9mis-6m/s mi ging Exercifiul 2.1.2, Dou’ mobile pomesc din punctul A, se misc rectiliniu uniform cu vitezele v, = 80 krvh si v, = 48 kh si ajung simultan tn punctul B, la distanja d= 40 km de A. Aflaji dup cat timp pleac& mai tarziu mobilul 1 decat mobilul 2. Solufie: Legea de miscare ia pentru cele dou’ mobile forma (vezi fig. E. 2.1.2): x(=vy-(t=2), x)= yt. La un moment dat, T, ambele mobile ajung in B si au aceeasi coordonata: »,(T) = x,(T)=d_. Folosind aici legile de miscare objinem: v,-(T-t)=d, v,-T=d. Eliminam necunoscuta T: 67Dar: v= 808 = g9.1000m _ gg, 5.m__ 200m. h 3600s 18s Bes 100m _ 4 3600s a raseeaiie Dn Don 3s Sik =4-10' E535=2-108-65=12008= 20min, a ARE DE LABORATOR BST TLE scarii rectilinii uniforme* jin aceasta lucrare de laborator vei studia migcarea rectilinie si uniforms, Vefi trasa dependenta coordonatei mobilului ca funcjie de timp si vefi determina valoarea vitezei sale. Procedeu experimental Miscarea rectilinie uniforma este miscarea cu traiectoria o linie dreapta si cu viteza constantd. Realizarea practic’ a unei astfel de miscari este dificila. Mobilul c&ruia fi vefi inregistra ‘coordonata ca functie de timp va fi o picaturé de cerneala care cade prin ulei. + Utilizaji un cilindru gradat plin cu ulei de floarea-soarelui, in care vor cidea piciturile de cereal. + Trasaji cu un marker repere pe cilindru din cm fn cm, ca tn fig, AE 2.1.1 + Utilizajio seringa cu ac pentru a forma pic’turi de cerneala la suprafata uleiului. Impingeti usor picdturile pentru a se desprinde de stratul superficial pentru a cidea prin ulei. Asupra picaturii acjioneaza greutatea G, forta arhimedic’ F, si 0 forta de rezistenj& la tnaintarea prin api F, (fora Stokes despre care veji invija mai tarziu). Rezultanta celor trei forje se poate considera nul astfel incat miscarea picaturii de cereal& poate fi apreciata a find rectilinie si uniforma. + Masuraji intervalele de timp necesare picdturli pentru a strabate distantele dintre repere succesive. Formafi o echipa cu 7-8 colegi echipati cu cronometre. Fiecare isi va alege un anumit reper de pe cilindrul gradat. \Veti porni tofi cronometrele cand bila se afl in dreptul reperului cu numarul 0 si fiecare 1l va opri atunci cénd bila ajunge in dreptul reperului care poartt numarul ales de el. + Inregistrafi coordonatele si timpul deplastirii picturii intr-un tabel de forma indicata tn continuare: © Fig. AE2I.1. 68© Reprezentaji grafic dependenja de timp a coordonatel picaturl Dependenja de timp a coordonatel in MRU + Calculayi viteza bilel. Concluzii 5a + Indicaji sursele de erori care afecteaz’ acest 25 experiment. 220 + in miscarea rectilinie uniform’ coordonata $15 *10 mobilului depinde liniar de timp + Viteza mobilului este egal cu. panta graficulul a xsx (0 Aprofundat Utilizayi doua picaturi de cerneala si reprezentati Fig, AE 2.1.2. coordonatele lor ca functie de timp pe acelasi graf Compatati vitezele din cele doua situatii si observati dispunerea lor. Filozoful grec Aristotel (secolul 1V 1. Hr.) considera c&, pentru a me corp in miscare rectilinie uniforma, este necesar s& se exercite asupra lui o actiune permanenti. Aceast’ conceptie, care pare logica si tn acord cu experienja otidian’, a fost unanim acceptata si nediscutat’ pana tn timpul Renaster Galileo Galilei (1564 - 1642) a efectuat o serie de experimente pe baza carora ‘a criticat conceptia aristotelian’ si a formulat o serie de considerajii compatibile cu principiul inertiei. Galileo Galilei este fondatorul metodei experimentale in stiinyi. In onoarea sa sistemele de referinta inersiale, in care este valabil principiul inertiei, sunt numite si re“erenfiale galileene, Bazele mecanicii clasice au fost completate de fizicianul englez Isaac Newton (1642-1727) care a formulat clar si explicit, pentru prima datd, toate cele trei principii ale mecanicil, Ele sunt conginute in lucrarea sa Philosophiae Naturalis Principia Mathematica (Principiile matematice ale filozofiei naturale), publicata in anul 1687, Galileo Galilei ACTIVITATE EXPERIMENTALA Paver rg kee ts a) Utilizayi un pahar transparent, rezistent (cu perefii suficient de grosi), © coala de hartie si o moneda (de preferat mai grea, nu din aluminiu). ‘Asezati moneda pe coala de hartie aflati pe gura paharului ca th fig. ‘AE 2.1.3. Tragefi brusc coala de hartie pe direcjie orizontala, Atentie la ‘comportamentul monedei! Observagi + moneda se opune modificarii stirit sale de repaus pe care o are fafa de pahar, pang in momentul tn care se trage brusc de hartie. Ea se opune trecerii in stare de migcare fajé de pahar (odata cu foaia!) prin cdderea sa in interiorul lui! * paharul ar putea fi inlocuit cu 0 masa, coala de hartie cu o faja de © Fi ‘masi, iar moneda cu cateva farfurii si pahare grele! HPPA© Fig. AE 2.1 b) Asezati cdteva carti groase pe capul unei colege si tugaji-o s& le fina. Utilizaji cartile ca suport pentru 0, scndura in care vefi bate un cui cu ajutorul unui ciocan (fig. AE 2.1.4). Colega nu va simi bataile ciocanuluit Observafi + Canjile se opun modificarii stiri de repaus pe care 0 au fafa de capul colegei atunci cand ciocanul loveste cuiul cu putere,Cu cat un corp este mai mare, el are inerfia mai mare! Atenfie!Nu efectuafi acest experiment decat sub supravegherea profesorului sau a parinfilor daca lucrafi acasa! ©) Utilizati un carucior pe care atasati un corp ( de exemplu un magnet) pentru a-l face mai greu. Punefi c&ruciorul astfel echipat in miscare rectilinie pe 0 platforma de lemn (fig. AE 2.1.5), care se migca fafa de masa, in acelasi sens cu cAruciorul. Atunci cand platforma se ciocneste de alti platforms (fig. AE 2.1.6), céruciorul va continua sa se miste pe a doua platform’. Observatie: Garuciorul se opune modific&rii stirii de migcare pe care o are fat de mas atunci cdnd prima platform’ se ‘opreste datorité ciocnirii cu cea de-a doua platforma.El isi continua miscarea deoarece are inertie! © Fig. AE 2.1.5. © Fig. AE 2.1.6, © Fig. AE2.17. 70 d) Suspendati un corp metalic, cu ajutorul unui fir A, cain figura AE 2.1.7. in partea de jos a corpului legati un fir identic B, Tragesi lent de firul B cu o forta din ce in ce. mai mare. Observafi ce se intimpla. Reluaji experimentul dar, de data aceasta, trageji tare si brusc de firul B. Observati ce se intémpla. Analizati observatiile fEcute si interpreta rezultatele objinute, Atengie: Corpul fotosit la realizarea experimentului va poate accidenta. Luaji masurile de precautie necesare! Treceti firul B print-un orificu al discului gradat din trusa de fizic pentru a va proteja mana de impactul cu corpul utiliza.Ca urmare a generalizarii experienfelor anterioare se poate formula: nun}: Orice corp isi menfine starea de repaus sau de migcare rectilinie uniforma atat timp ct asupra sa nu acjioneaza alte corpuri care si-i schimbe aceast’ stare, Definijie: Se numeste inerjieproprietatea unui corp de a-si menfine starea de repaus sau de migcare rectilinie ‘uniform in absenfa actiunilor exterioare, respectiv, de a se opune la orice schimbare a stiri sale de repaus ‘sau de miscare rectilinie uniform’ in prezenta actiunilor exterioare. Principiul | al mecanicii este numit si principiul inerfiej deoarece afirma existenja inertiei ca proprietate 2 general a materiei. Maura inertiei este masacorpului. in aceasta situatie masa se numeste _masi inerfiala Masa este 0 marime fizic’ scalara. in SI unitatea de masura pentru masa este, asa cum am vazut, kilogramul. Definijie:Se numeste densitafea unui corp omogen marimea fizic’ scalara p definité de relatia: unde: =p este densitatea corpului, (pl, = kg/m?; = meste masa corpului, [mly = kg; — Veste volumul corpului, [V], = m*, Exerciful 2.2.1 dint-un vas se amestec’ 1,6 kg de alcool si 2 kg de ap’. Densitatea alcoolului este de 0,8 gjcm’, iar densitatea apei este de 1 g/cm’. Aflati densitatea p a amestecului. p= 2, objinem: V= ‘Amestecul are: a) masa m = m,+m,=1,6 kg + 2kg=3,6 kg; b) volumul VaV,+V,=3-10-%m?43-10-%m?= 4-10%m*, 3,6kg Vo 410% m k Densitatea amestecului va fi: = 900-5. Primul principiu al mecanicii defineste, prin consecinfele sale, nojiunea de sistem de referinfa inertial. ‘Am vizut c& deplasarea unui corp, viteza acestuia si, in general, miscarea mecanic& au semnificatie gi pot fi studiate numai relativ la alte corpuri. De aceea am introdus nofiunea de sistem de referinfa. Miscarea unui corp telativ la un sistem de referint& poate fi diferita de miscarea acelui corp relativ la un alt sistem de referinja. De ‘exemplu, un calétor dintr-un tren aflat in miscare este tn migcare faf de sol, dar poate fi in repaus faf’ de tren. 7Definifie: Se numeste sistem de referinfa inerfial orice sistem de referinja in care este valabil principiul inertiei. Sa consideram acum un cakitor aflat intr-un avion care decoleaz. Clatorul rimane tn repaus fafa de avion, dar se misca accelerat, din ce in ce mai repede, faa de sol. In timpul decolairii calatorul simte cum spatarul fotoliului sau il impinge inainte, dei el rimane fn repaus fafa de avion. Principiul intai al mecanicii nu descrie corect situatia in sistemul de refering& legat de avion. Un sistem de referinfa care nu este inerfial se numeste neinertial, Principiul | al mecanicii nu este valabil intr-un sistem de referinfa neinerfial. Sistemul de referin’ legat de avionul care decoleazsi, din exemplul de mai sus, este un sistem de referin}& neinertial, Un sistem de referinja care se misca rectiliniu uniform fafa de un sistem de referin{a inerfial este, la randul sau, un sistem de referinja inerfial. Sistemele de referinga inerjiale se misc’ toate rectiliniu uniform unele fata de altele. Principiile mecanicii newtoniene sunt valabile, asa cum am precizat, numai in sistemele de referinja inenjiale. Observafi Deoarece corputile reale interactioneaza tntre ele nu existé un sistem de referinja perfect inertial, Existé insa sisteme de referinfa care pot fi considerate, cu o buna aproximatie, ca fiind inerjiale. Asa sunt, de exemplu, sistemele de referinja legate de stele, In multe probleme, in care rotajia Pémantului nu este importants, Un sistem de referinga legat de Pimant poate fi si el considerat ca fiind inertial ACTIVITATE EXPERIMENTALA EMEC tse Une Rcuiee tee ted ics a) Asezaji un corp paralelipipedic cu carlig pe suprafafa mesei. Tractaji corpul prin intermediul unui dinamometru, Observatie: corpul paralelipipedic trece din stare de repaus in stare de miscare fags de masa, datorit’ fortei elastice care apare in resortul alungit al dinamometrului b) Lansayi o bil de fier pe o traiectorie rectilinie pe suprafata mesei. Aduceji un magnet in vecinatea sa si © Fig AE 2.3.1 observafi ce se intampla (fig. AE 2.3.2) © Fig. AE 2.3.2, 72Observafie: forma tralectoriei se modifica’ sub acjiunea forjei magnetice exercitate asupra bilel. Se poate modifica si viteza bilei! c) Cele doua paralelipipede din fig. AE 2.3.2 se afla initial in stare de repaus fay de masa. Atunci cand paralelipipedul_ mic este Impins cu o forfa orizontala ‘ambele corpuri se vor misca pe direcjia si tn sensul fortei De ce? ‘Observafie: la contactul corpurilor apare o forta care va impinge paralelipipedul mare pe aceeasi direcjie si {in acelasi sens cu forta aplicat’ corpului mic. Aceasta | Fig: AE 23.4 forfa de contact are ca efect modificarea starii mecanice a celui de-al doilea paralelipiped. d) Utilizati o sering’ plind cu apa pentru a realiza propulsia unei mici plute pe suprafaja apei dintr-un vas (fig. 'AE2,3.4), Dupa ce aspirati apa in sering’ legati pistonul de corpul seringii cu ajutorul unui elastic alungit (tensionat) Forfa elasticd va impinge treptat pistonul care va elibera apa prin orificiul seringii. Drept urmare pluta va inainta pee aceeasi direcjie iin sens contrar jetului de apa, Explicaji de ce! Ca urmare a generalizarii experientelor anterioare s-a formulat: Enuny ‘Accelerajia imprimaté unui corp este direct proportionala cu forfa care acfioneaz’ asupra corpului, invers proporjionala cu masa corpului si are = i sensul forfei aplicate: Simbolul ~ inseamna ,este proportional cu”. Aceast relatie poate fi rescris& fn forma F =constanta-ma,, unde: - F este forja cu care se acjioneaz asupra corpului; = meste masa corpului, [ml,= kg: ~ & este accelerajia imprimata corpului, [al = m/s" Deoarece in Sistemul International de Unitiji unitatea de masura pentru masa este fixati, kilogramul, ca si cea pentru accelerajie, m/s?, se alege unitatea de forfa astfel incat constanta de proportionalitate si fie egal cu 1. Atunci ecuafia principiului I! ia forma De aici se objine gi unitatea de masura a forjel: (Fle = fr alse 1h8-15 Definifie: 1 newton este egal cu marimea acelei forfe care, aplicata unui corp cu masa de 1 kg, Ti imprim’ o acceleraie de 1 m/s. Exercigiul 2. + O forji de 10 N este aplicata unui corp avand masa 5 kg. Aflati Zz, accelerajia a imprimata corpului. F, Solugie: Din ecuafia principiului I al mecani |, F = ma, objinem: F_10N Figura E, 2.3.1 73i 2.3.2.Un tren, avand 40 de vagoane de mas m = 12 tone fiecare, porneste din repaus in miscare rectilinie accelerat& sub acjiunea unei forte de tracjiune necunoscute, F. Trenul atinge viteza de 54 km/h dupa un timp de 120 secunde. Aflati forfa F. api oi 1B Solujie:Din definitia acceleratiei objinem: s ‘At 120s 120s poi principil I! al mecanicii pentru a calcula fora F: F=(40-m).a=40-12-10° kg: 12% a as 0 -10°N =60 kN. Exercifiul 2.3.3Doua paralelipipede de mase m, = 10 kg si m, = 20 kg sunt asezate unul angi altul, pe un plan orizontal férd frecari, Corpul de masi m, este impins cu forfa orizontal F, = 150 N. Aflati forja F; cu care corpul m, impinge corpul m,. SolujieSub aciunea forei F, cele dou’ corpuri se misc impreund, solidar, cu accelerafia fi a= mt ‘Atunci, conform aceluiasi principiu Il, forja F, exercitati de corpul m, conform principiului I al mecani asupra corpului m, este m, 20k 2 Fpam,-a=—7t_.f = 8 __.50N=2.150N=100 N. : ma Tem, TOKg+2OKg Seam in unele cazuri vectorul forfa variaz’ in timp. De aceea este util si se introduc& nofiunea de forta medie. Definigie:Se numeste for} medicin intervalul de timp At o for{& constanta care produce aceeasi accelerajie medie fn intervalul de timp At ca si fora variabila dat’. Din ecuafia principiului I! al mecanicii, obfinem pentru valori medii : Fins Definifie:Se numeste jmpulsal unui corp m&rimea z = fizica vectorialé B definité de relatia oe Unitatea de masur’ pentru impuls se objine din eta rae : formula sa de definiie: Impulsul unui corp in migcare cu viteza V (pl, = lms Ws =1kg- (Definitie: 1 kgm/seste impulsul unui corp cu masa de 1 kg care se afld in migcare cu viteza de 1 m/s, 74Din ecuatia principiului I! al mecanicii obinem, pentru valori momentane: Fema=mAt = MO AP pentru at foartemic. At At At Proprietate: Forfa este egala cu variatia impulsului raportatd la intervalul de timp in care are loc aceasta valle — acs Observajie: Aceasta este o alté formulare, mai general8, a principiului I! al mecanicii Exercifiul 2.3.4.Un automobil aflat in miscare rectilinie uniform are impulsul_ py =5000kg-m/s. je necunoscute F, in timp de 20 s impulsul sdu se dubleaz’. Aflati fora F. 000 “8 at At 20s Ram iiuiaaciananinen Evidentierea caracteristicilor perechilor de forte SON a) Cei doi elevi echipati cu role si skate-board (ig, AE 2.4.1) trag de firul pe care au fost inserate doud dinamometre.Indiferent care dintre ei trage mai tare, se vor intalni de fiecare data in acelasi loc si dinamometrele vor indica aceeasi valoare. Observajie: elevii exercitd fiecare asupra celuilalt forfe egale in modul si de sens contrar, prin intermediul siori. b) Utilizaji doua carucioare din trusa de fizic’, pe care fixaji doi magnefi bar’. Atasafi fiecrui cérucior cate un dinamometru si lasafi i cu polii opusi.Tinefi dinamometrele in po: ca in fig, AE.2.4.2 si urmariji indicatille lor. Observajie:cei doi magneji exercitd fiecare asupra Celuilalt forfe egale in modul si de sens contrar. ©) Cuplati dou’ carucioare (fig. AE 2.4.3) prin intermediul unui resort comprimat, legat cu ajutorul unui fir de ata. Ardeti firul pentru a provoca destinderea resortului si urmiriti comportamentul crucioarelor Observajie:cele dou’ c&rucioare se vor departa unul de altul sub actiunea unor forje egale tn modul si de sens contrar. Este acjiunea forfei elastice care readuce resortul la lungimea initial. d) Utilizaji un scripete fix, dou’ corpuri metalice identice, cu carlig, un fir de ata si doua © Fig. AE 2.4.2, 75© Fig. AE24.4. indica valoarea tensiunii in firul tn care sunt inserate. Tensiunea in fir este egala totodata cu greutatea fiecdruia dintre corpuri. Observatie: cele doud corpuri identice interactioneaza cu forfe egale in modul si de sens contrar exercitate prin intermediul firului, © Fig. AE24.3. Ag Fe B © Fig. 2.4.1 Acfiunea si reacfiunea Ca urmare a evidenfierii caracteristicilor perechilor de forte, se reactiunii: Enung: —— Forfa cu care un corp acfioneaz asupra altui corp reprezintd numai un aspect al interacjiunii a doua corpuri. Toata experienta noastra arata ci Intotdeauna ‘cand un corp acjioneazi asupra altui corp cu o fort’, cel de-al doilea corp_actioneaza si el asupra primului cu 0 forta de aceeasi marime, avand aceeasi dreapta suport, dar avand sens opus. ‘Acest principiu este numit si principiul acfiunil si reacfiunii lui actiut poate formula enuntul princi Daca un corp A acfioneaza asupra altui_corp B cu o forfa Fag, numit’ actiune, cel de al doilea corp acjioneaz’ asupra primului cu o forta Fea egal in modul si opusa ca sens, numitd reacjiune: 1) Actiunea $i reacjiunea se aplic’ unor corpuri diferite: = acfiunea este exercitat% de primul corp 5i este aplicaté celui de al doilea; ~ reacfiunea este exercitat’ de al doilea comp si este aplicata primului Observasi 2) Refineti notatia folosit’: Fag este forfa exercitata de corpul A asupra corpului B (cauza-efect). 3) Care dintre cele doua forfe este numita acfiune si care reacfiune, este numai o problema de conventie. 76Greutatea G a unui corp este in cu care acesta este atras de Pamant. Conform principiului I! al mecanicii ea se poate exprima prin relatia: ~ Geste greutatea corpului, [Gly = N; ~ meste masa corpului, (mi ~ geste accelerajia gravitationala, (g), = mvs’. Ea are direcjia razei terestre din acel loc si este indreptaté spre centrul Pamantului (fig. 2.4.2) © Fig. 2.4.2 unde: ‘Acceleratia gravtajionala int-un anumitloc pe Pamant este aceeasi pentru toate corpurrile. Acceleratia gravitational, standard este considerata ca find g = 9,80665 ms*. In mod uzual, dac& nu se specifica altiel, in rezolvarea problemetor se foloseste valoarea g = 9,8 m/s’. S& considerim un corp de greutate G asezat pe un f plan orizontal, ca fn figura 3.6.2. Corpul este atras de G| a Pamant cu o forfa care este chiar greutatea G a corpului Caurmare, corpul apasa pe un plan cu o fortd de apasare normala Ni (fig. 2.4.3), Ny=G. Conform principiului Il al mecanicii, planul reactioneaz asupra corpului cu o for} egal’ ca marime si opusa ca sens, | @ Fig 243 N=-Ni, N= N,= G, numita fod de reactiune normals. In orice secfiune a unui fir (cablu, bara etc.) intins de o forfa actioneaz’ dou’ forte egale in modul dar Ter opuse ca sens, actiunea si reacjiunea, cu care o parte a . firului acjioneaza asupra celeilalte parji. Oricare din 7 aceste forle se numeste fensiune elasticd tn fir. Dact greutatea proprie a firului este neglijabila, tensiunea din fir va fi aceeasi in orice secfiune a firului. © Fig. 2.4.4 fntr-un fir intins ipedul 2 din fg. 2.4.5 este impins de parale- lipipedul 1 cu fora de contact 7. Asupra paralelipipe- dului 1 actioneaza forja aplicats F i reactiunea forfei de contact f. Observatie: La contactul corpurilor apar in acest caz forje egale in modul si de sens contrar, de tip actiune si reacjiune, exercitate asupra fiecdruia dintre ele. ‘Observajie: Forfa de tensiune elastic’ (fig. 2.4.4.), forta de apasare normala si forja de reacjiune normala (fig. 2.4.6.) sunt exemple de forje de contact, adica foe [© Fie 245; 77© Fig.2.4.6. _Interacfiunea gravitafionala © Fig. 2.4.7. _Interacfiunea mag © Fig.2.4.8. Interacfiunea electrostatics eo Fig. 62.4.1 Dar T=3 Gsi m ed ‘Atuncit 3G-G: 78 care se exercita intre corpuri care sunt in contact direct. Alte exemple: forta de frecare si forja elastic’ sunt si ele forte de contact. omnes acfianiladistanfa) Corpurile pot nsé si interacjioneze si cand suntsituate la distanga unul de altul. in acest caz interactiunea se face prin intermediul unui camp: cAmpul gravitajional, campul electric, campul magnetic 5 altele. ema Exemple 1. In cazul interactiunii dintre un mar si PAmant (figura 2.4.6), forja cu care marul este atras de Pamant este greutatea mérului. La randul stu marul atrage Pamantul cu o forfa egala in modul si de sens contrar greutatii sale. Masa Pmantului fiind foarte mare (desenul nu este reprezentat la scar), comparativ cu forta exercitaté de mar, efectele acestei forte nu vor fi vizibile 2. Doi magnefi pot interacjiona de la distant, fara a se afla in contact direct. Fiecare exercité asupra, Cceluilat 0 forfa de atracjie sau de respingere, in functie de orientarea polilor. Acele magnetice din figura 2.4.7 deviaz’ de la direcjia N-S geograficd atunci cand se apropie la cafiva centrimetri unul de altul sub actiunea nor forfe egale in modul si de sens contrar, exercitate de fiecare asupra celuilat. 3. O baghetd de plastic electrizata poate interacti- ona de lao distanga de cétiva centrimetri cu bobija unui pendul electrostatic. Daca au sarcini electrice de semne diferite se atrag, iar daca au acelasi semn se resping cu forfe egale in modul si cu sensuri diferite. in aceasta situajie efectul exercitat de forja cu care bobifa atrage sau respinge bagheta rmane practic fara efect vizibil din cauza masei mult mai mari a baghetei (figura 2.4.8). Exercifiul 2.4.1, Aflaji accelerajia a cu care este ridicat vertical un corp tras de Un fir ideal (= fir inextensibil de masa ils), dac’ tensiunea din fir este de 3 ori mai mare decat greutatea corpului (fig. € 2.4.1). Solusi Conform principiului I! al mecanicii avem: T+G=ma Proiectand aceasta relatie vectorial pe axa Oy, ‘objinem: T-G=ma.Exercifiul 3.7.2. Doud corpuri avand masele m, = 15 kg sim, = 5 kg sunt agezate pe un plan orizontal fara ™ freciri si legate printr-un fir ideal (fig. E 2.4.2-a). De corpul al doilea se trage cu o forsa orizontali de 40 N. Calculati tensiunea T din fir. Solufie: Se scrie ecuatia princip al mecanicii pentru fiecare corp: © Fig. £2.4.2-a, ma Tema, deoarece find legate printr-un fir inextensibil, cele dou’ corpuri au aceeasi accelerate (ig. E2.4.2-b). Proiectand aceste relatii vectoriale pe axa Ox si observand ca T= T, objinem: F- T = ma, T = maa. Eliminam acceleratia a i gisim tensiunea T: ° Fig. £2.4.2-b, T m, a=—_>m, - e 15kg Tea oS kaa 30N. Enung: incipiul Suprapuneril torjelor i Gas Daca mai multe forte acfioneazi tn acelasi timp asupra unui corp, fiecare forf produce propria sa accelerajie in mod independent de prezenja celorlalte forfe, accelerafia rezultant vectoriala a accelerafiilor individuale. Semnificagie: Principiul suprapunerii forfelor arat& c& fortele si accelerajile produse de ele sunt marimi vectoriale; ele se compun, deci, dupa regula paralelogramului \d suma {in cazul in care asupra unui corp actioneaz mai multe forte, F;, Fy, ... Fy, ecuatia principiului I!'al mecanicii se scrie in forma: Exercifiul 2.4.3. Dou& corpuri de greut3ti G, = 30N si G, = 70 N sunt legate z printr-un fir ideal (= inextensibil si de masa ne-glijabila) trecut peste un scripete ideal (= de mas neglijabila) ca tn figura E, 2.4.3. Calculati acceleratia aa sistemului si tensiunea T din fir, Se va lua }O m/s? ri Solujie: Conform principiulu Hal mecaniit avem: y 28 70" Girma Ce ata etme Ix Proiectand aceste relajii pe axa Oz obinem ecuatiile: | T-Gema si T-G=m,a. Dar G=mg si G=mz. © Fig. £243. 79T-G,=6,2 Atunci & a G.YeGi & ‘Adunand aceste ecuafii membru cu membru obtinem pe a, iar impartindusle membru cu membru objinem tensiunea T: G,-G,=G,+G,)2 az, 8 1m 70N-30N_,m s)70N+30N 5° ON-70N sony, NOUN (gaa aN YU dependenfa alungirii corpurilor de forfa deformatoare, in domeniul ela @ Fig. AE 25.1 to] | | f J Aetly © Fig. 2.5.1 te Legea lui Hooke se aplic’ la deformarile elastice ale corpurilor. Fie un fir elastic, de lungime /, si arie S, a sectiunii transversale in stare nedeformati, supus intinderii de catre 0 forja deformatoare F. Firul se alungeste, lungi- 80 Utilizati un resort metalic fixat in pozitie vertical’ cu ajutorul unui postament cu tija. Alungirea resortului produsé de tija cu discuri crestate va fi msurata pe scala de hartie milimetricd. (figura AE 2.5.1.) Atasafi cate un disc crestat pe tijs si citiji valorile alungirii resortului. Discurile mici au masa de 5 grame, iar cele mari au 10 grame ca $i tija. Calculafi valorile forfei deformatoare ca greutate a discurilor cu tot cu tiji, considerand valoarea accelerajiei gravitajionale de 10m/st. Observafii: 1. Nu tragefi prea tare de resort si nu utilizaji forte deformatoare prea mari care i-ar putea produce deformari plastice! in timpul experimentului el trebuie si ,sufere” numai deformari elastice! 2. Alungirea resortului creste odata cu valoarea Breutafii discurilor crestate (a forfei deformatoare) mea sa devenind 1 tn starea deformatd. Marimea Al=I-1, se numeste alungire absoluta (fig. 3.13.1). Experimental se constaté cd alungirea absolut Al este: = direct proporjionala cu forja deformatoare F; direct proporjionala cu lungimea fin starea nedeformatt; = invers proportionala cu aria $, a sectiunil transversale in starea nedeformat’, Fale ‘Alea Deci: Constanta de proporfionalitate se notéaz8 cu 1/E, unde este 0 constanta de material, numitat modulul lui Young ‘sau modul de elasticitate longitudinala, [Ely = N/m? _ edAceasta relajie poate fi rescrisa in forma lungime si se numeste alungire relativa (sau deformatie Al F specifica), iar raportul 6 = F/S, reprezinté forta exercitata AES pe unitatea de suprafaja si se numeste efort unitar (sau Rapgndl sSO7), etreniwaungies al {ensiune unitara), Putem atunci formula legea lui Hooke: Enunf: Eforturile unitare = F/S, sunt proportionale cu alungirile relative €=Al/ly pentru un material dat: soe ‘Observagie: Legea lui Hooke este o lege empiric’. Ea este stabilité experimental ca si legile frecarii. Ea este valabil& numai pang la o anumita valoare a efortului unitar, valoare specifica materialulul studiat. De aceea legea lui Hooke este consideratd ca flind 0 lege de material. Sub actiunea fore deformatcare F corpul considerat (un fir, un resort etc.) suferi o deformare(alungire sau comprimare) Al ‘Atunci, conform principiului acjiunii si reacjiunii, in corpul studiat apare o forfa de reactiune proportional’ cu deformarea si care se opune acesteia. Aceastd forfé de reacjiune este forta elasticd (fig, 3.14.1). Ea se opune deformaril si are tendinja de a readuce corpul la forma sa nedeformata Definitie: Se numeste fora elasticd, F. , forta proportional cu valoarea deformatiei ‘opus cresterii deformatiei: = Asi orientata in sens unde: -F, este forta elastic’, [F.Jy = ~ x =A Leste deformarea elastic’ (alungirea sau Se comprimarea, [xy = eee in figura 3.14.2 este prezentat graficul forfei elastice = raportul in funcjie de deformatia x (iorja elastic’ Fe are este 0 constanté numité constant de elasticitate, proiecyie diferité de zero numai pe axa Ox: de aceea caracteristica unui sistem fizic dat (un fir, un resort etc.), {hig = Nim) Jn loc de F,, s-a scris simplu F,). Seal © Fig. 3.14.1. © Fig. 3.14.2. Forfa elastica - fort de reactiune Graficul fortei elastice in functie de deformatia x 81Exercifiul 2.5.1, Dua discuri de mase im, = 0,1 kg si m, = 0,3 kg sunt legate intre ele printr-un resort elastic. Suspendand sistemul de discul 1, resortul are lungimea L, = 40 cm, Asezand sistemul pe discul 2, resortul are lungimea L, = 20 cm, Calculati lungimea 1, a tesortului tn stare nedeformats, A Solufie: in cazul a) resortul este alungit (fig. E 3.14.1-a) si © Fig. £25.1. forfa elastic’ are modulul F, =k(L,-L,). Discul 2 este in echilibru, G, +f, =0 conform principiului I! al mecanicii. Proiectand aceast& relajie vectorial pe axa Ox objinem: F,-G, =0=9F, =G, =>k(l-L, =mg. Jn cazul b) resortul este comprimat ig. E 3.14.1-b) si forfa elastic’ are modulul F = k(l,~(,) Discul 1 este in echilibru, deci, conform principiului Il al mecanicii, F,+G, = 0, Proiectind aceasta relajie vectoriala pe axa Ox obtinem: Din relatiile k(L, (bo —L, Jn, => Lym, -Lym, =Lym, -Lym, => Lym, +hm, (4m, ) alg = is 1, =04m:0,1kg+0,2m-0,3kg _0,04+0, Osea Deci: (= BFP MOE. So atm y ly =25em. at 0,1kg+0,3kg, 04 04 peo PRTTele eon Coa Ele tcl COE eee eu ak se ec Mn as Veti masura $i veti reprezenta grafic alungirea resorturilor dinamometrelor din dotarea laboratorului in funcjie de forla deformatoare aplicat3. Apoi veti determina constantele lor de elasticitate, Procedeu experimental Materialele din trusa de fizic’ necesare realizarii experimentului pentru o echipa de 2-3 elevi sunt: dinamometre de 1N, respectiv 2,5N cu scale suplimentare de hartie milimetric’, tija cu discuri crestate, postament cu tja(sau trepied). * Suspendaji dinamometrul in pozitie verticala ca in figura E 2.1.3. + Notaji pe hartia milimetric’ un reper corespunzator pozitiei capatului liber al resortului nedeform: * Atasati tija metalic’ in carligul dinamometrului. + Masurafi alungirea produsi resortului de catre greutatea tijel care are rol de forti deformatoare F, In resort va apare forja elastic F, care are orientare opusi forfei deformatoare. Fok AL * Introduceyi datele intr-un tabel de forma indicat in continuare: eo Fig £2.1.3. 82‘+ Atasati pe rand discuri crestate pe tija suspendata de dinamometru. + Inregistraji valorile forfei deformatoare si ale alungirii in tabelul de date experimentale pentru ambele dinamometre + Reprezentaji grafic dependenja alungir resorturilor celor doua dinamometre in functie de forjele deformatoare aplicate, jntrebari si concluzii + Alungirea resortului este direct proporjionala cu forta deformatoare, constanta de proportionalitate fiind inversa constantei de elasticitate a resortului. + Identificafi principalele surse de erori si propune}i solutii pentru micsorarea lor. + Determinati constanta elastic& a fiecdrui dinamometru din panta graficului pe care -aji trasat. Exists 2 diferente intre rezultatele objinute pentru valorile lui k? Aprofundati Construcfia unui dinamometru Piesa fundamentala din constructia dinamometrului (figura 2.1.3.) 0 constit ie resortul, Atunci cand se suspenda de carligul acestuia un corp resortul se alungeste proportional cu valoarea greut8ii corpului suspendat. Incercafi si construiti un dinamometru utilizand un resort metalic, niste cArlige de sarma, un tub de plastic. Atasali-i o scali din hartie milimetric& si propunesi o solujie pentru etalonarea lui, Considerim un corp asezat pe un plan orizontal. Tragand de corp cu o fort orizontala F foarte mica, se constat c& acesta réimane in repaus. Conform principiului Hal mecanicii rezult c& asupra corpului se mai exercita © fora, egala si opusa lui F, Fi, =-F (fig, 2.6.1-a). Se numeste forfi de frecare statica $i este datorata {ntrepatrunderii asperitjilor si neregularitailor micros copice ale suprafefelor aflate tn contact ale celor dou comput Marind treptat forja exterioara orizontala F se cconstaté ca, Tn continuare, corpul este in repaus, deci forta de frecare static’ Fj, creste si ea in modul, simultan cu F. Lao anumita valoare F, a forfei exterioare corpul se pune in miscare. Forta de frecare static respectiva, Fismax =—fo, se numeste forfa de frecare statica maxima ig. 2.6.1-b). Concluzie: Forta de frecare statica creste de la zero la 0 valoare maxima odata cu cresterea forfei exterioare de tractiune ‘exercitata asupra corpulul, Astiel: Fi, F-(cosa.—tgo-sina.)=mg-Gina.+ tgo-cos a)=> F-(cosa-cosg-sina-sing)=mg-kina-cosp+sing-cosa)=» F-cos(a+@)=mg-sin(a-+9)= Famg-tg(a+9)=thg-9,8, 145° ; BN. 87Waele tron Eloi core Determinarea coeficientului de frecare la alunecare \Veti determina valoarea coeficientului de frecare la alunecare dintre corpul paralelipipedic si suprafata planului {nclinabil, precum si unghiul de frecare, * Realizafi urcarea_uniforma a paralelipipedului pe planul inclinat cu ajutorul discurilor crestate atasate unul cate unul pe tija aflat’ la celalat capt al firului. * Masurafi masa discurilor crestate si a tijei. © Modificagi unghiul planului inclinat si reluati ‘operatiile descrise. + Introducesi datele intr-un tabel de forma indicat in continuare: © Fig. £2.13. * Calculaji valorile lui p dupa formula indicata. Metoda 2 Materialele din trusa de fizic’ necesare pentru realizarea experimentului pentru o echip de 2-3 elevi sunt: plan inclinabil, paralelipiped din lemn, rigla. * Asezafi corpul pe planul inclinat cu un unghi fa © Fig. £2.14 care nu se produce alunecarea. + Reglati unghiul de inclinare pana cand corpul ‘ncepe s& alunece fn urma unor ciocainituri usoare proced eu experimental fn plan. Alunecarea se face acum cu viteza Metoda 1 aproximativ constant’, unghiul de inclinare a Materialele din trusa de fizic’ necesare realizarii planului este unghiul de frecare @ si: experimentului pentru o echip’ de 2-3 elevi sunt: plan M-g-sin@="-M-g-cos@ inclinabil cu scripete fix, paralelipiped cu gauri sicarlig, corpuri aditionale, fir at, tij& cu carlig si discuri crestate, Teee stativ si tij + Masurati cu rigla inalyimea planulut h si lungimea Corpul paralelipipedic cu masa M itija pentru discuri proiectiei sale pe masa pe care se sprijina, b. crestate de mas m, sunt legate cu firul de ata recut —*_‘Introducefi datele intr-un tabel de forma indicat peste scripete si asezate cain imaginea din figura E 2.1.3. in continuare: Urcarea cu viteza constant’ a lui M pe planul inclinat = se face cand greutatea tangentiald si forta de frecare la en] alunecare dintre el si plan, sunt echilibrate de greutatea — - crligului si a discurilor atasate unul cate unul. cm mg =M-g-sina+y-M-g-cosa Dacai se modific’ unghiul de inclinare a planului si anne + Calculaji valorile lui p dup’ formula it se misoara valorile lui m atunci se poate determina ‘intrebari si conclu: coeficientul de irecare la alunecare: * Care sunt sursele de erori care afecteaza realizat? ae ee experimentul realizat? = pete * Coeficientul de frecare la alunecare are valori M-B-Cos. subunitare, 881, Mersul oamenilor este posibil atunci cand exist’ aderenji intre talpi si suprafasa pe care se deplaseaza (gandifi-vi cum ,se merge” pe gheala, unde aderenja este foarte mica). Practic, piciorul aflat in spate impinge pamantul inapoi, iar reactiunea exercitat’ de pamant asupra piciorului propulseaz’ inainte pe directia de mers, (fig. 2.6.4). Piciorul din fafa preintampina c&derea inainte. Acelasi mecanism se aplicd si in cazul altor viefuitoare. Explicaji cum tainteaz 0 broscufa festoas’.Care dintre cele cele patru labuje are rol motor? 2. inaintarea autovehiculelor pe directia de mers se face datorita interactiunii dintre rofile motoare sisol. Roata motoare impinge solul in sens contrar misc&rii, iar solul reacjioneaz& cu o forfé egala in modul si de semn contrar care propulseaza masina inainte pe direcjia de mers (fig. 2.6.6). Acelasi principiu se aplic& la inaintarea ambarcafiunilor cu vasle. 3, Franarea automobilelor pentru a se opri la timp este posibild dat fortelor de frecare la alunecare intre rotile blocate(pentru a objine ‘alunecarea in locul rostogolirii) si sol. Este unul dintre motivele pentru care cauciucurile autovehiculelor trebuie sa se afle in buna stare, s& nu fie tocite, pentru a asigura o valoare corespunzitoare @ coeficientului de frecare. 4, in absenja forfelor de frecare nu ar fi posibil scrisul pe hartie sau pe tabla, nu am putea fine obiectele In maini deoarece toate ar aluneca. 5. Rofile dinate si curelele utilizate pentru transmisia miscarii tsi au rostul datorit& frecarii. Exist insa si situat © Fig. £2.6.6. in care forfele de frecare au efecte negative. Este cazul frecarilor dintre piesele aflate in miscare in motoare si angrenaje. Ele produc incalzirea si uzura componentelor. Pentru a indeplini scopul propus se consuma cantitiji suplimentare de enegie, de combusti ‘n lupta impotriva forfelor de frecare nedorite se utilizeaza rulmenti, piese la care alunecarea este inlocuit cu rostogolirea si substanfe speciale care au rolul de a diminua coeficientul de frecare, numite lubrifiani(uleiuri, vaselina, etc), O alt& metoda de diminuare a forjelor de frecare este utilizarea suspensiilor cu pem de aer sau a suspensiilor magnetice. 89Legea atractiei gravitationale a fost formulata de Isaac Newton, Ea a fost publicat& fn anul 1687. Enung: Intre oricare doud corpuri cu masele m, si m,, considerate punctiforme faja de distanta dintre ele, situate la distanfa r unul de altul, se exercita o forj& gravitational’ de atracjie care actioneazi de-a lungul dreptei ce uneste corpurile si care are marimea Fok. 2 r unde K este 0 constant universal avand aceeasi valoare pentru orice pereche de corpuri din Univers (fig 2.7.1), De aceea, constanta K este numita constanta atractiel universale, iar legea atractiei gravitationale ‘mai este numit’ si legea atractiei universale. Vectorial putem scrie fia» Mal orfa gravitationala exercitat’ de o sfera ‘omogena are aceeagi expresie ca in cazul in care toati ‘masa sferei ar fi concentrat8 tn punctul din centrul sferei. Din expresia forjei de atractie universala rezulta: Daca se consider’ m,= m,=1 kg si r= 1m, atunci K este numeric egali cu F. Concluzie: constanta atracfiei universale K este numeric egala cu forfa, exprimata in Newtoni, care se © Fig. 2.7.2 exercitd intre dou corpuri punctiforme avnd masa de 1 kg fiecare si fiind situate la distana de 1m unul de altul. Constanta atracjiei universale are valoarea Ke 6,674:10"1 Nemifkg?, Valoarea constantei Ka atracfiei universale a fost determinata experimental, pentru prima oar’, in anul 1798, de Sir Henry Cavendish. El a folosit 0 balanta de torsiune (numita in prezent si balanf’i Cavendish), Balanja de torsiune este constituits dintr-o bara subjire b (fig. 2.7.2) suspendata de un fir foarte subtire (de exemplu, un fir de cuart) f La capetele barei b sunt montate dou mici sfere identice, de masa m fiecare. Un fascicul luminos, provenind de la o sursa S, este reflectat de o oglinda mica O fixata pe firul Fsi ajunge pe o scara Bradata G. In vecindtatea sferelor mici se asaz8 dous sfere mari, identice, de masi M fiecare. Forfele de atractie Bravitationala dintre sferele mari si cele mici, F, si F,, conduc la rotirea sistemului cu un unghi ct. Corespunzator, fasciculul luminos reflectat de oglinda O (care se roteste sea cu ungiul a) este deviat cu un unghi 2c. Masurand astfel unghiul a, folosind expresia legii atracfiei universale si caractersticile constructive ale balanjei, se poate determina valoarea lui K. 90271. Gimp de fore Gin siavtafional 7) Defi 1) Se numeste cmp cle forfe o regiune din spajiu, imitat& sau nelimitatd, unde in flecare punct se face simt’ actiunea unei forje determinate in modul, direcjie si sens. 2) Se numeste camp gravitafional o regiune din spafiu, limitaté sau nelimitata, unde in fiecare punct se face simfita acjiunea unei forte gravitafionale de atractie determinate tn modul, directie si sens. Observat 1) Cmpurile de forfe in general (campul gravitational in particular) sunt o forma de existen}a a materiei, deosebiti de forma de substan, care fac posibila transmiterea din aproape tn aproape a interacfiunilor dintre compu. 2) Corpul care genereaz& campul gravitational se numeste surs_a cdmpului, 3) Masa corpului, cao masur& a capacitifii sale de a genera un cmp gravitajional sau de a suporta actiunea unui camp gravitafional se numeste masii gravitafionala sau masa grea, Experimental s-a constatat c& ea este numeric egal cu masa inert 12.7.2. intensitatea campului gravitajional $4 consideram un corp de prob de masa m situat intr-un punct aflat la distanja rde corpul de masi M ~ sursa a campului gravitational. Presupunand corpurile ca flind mici comparativ cu distanfa dintre ele, forja care se exerciti asupra corpului de proba este data de /egea atracjiei universale pak Lian - Aceast’ relatie nu este adecvatd pentru descrierea cAmpului gravitational, deoarece ea depinde nu numai de proprietsjile cmpului gravitajional generat de sursa de mas& M ci si de masa m a corpului de prob’. Observim ins ci raportul Fm nu depinde decat de proprietatile campului si poate fi deci folosit pentru caracterizarea acestuia. Definiy Se numeste infensitate a cémpului gravitafional intr-un punct marimea fizic& vectorial’ I definit’ de relajia: unde: ~F este forfa gravitationala exercitat’ asupra unui corp de proba situat in acel punct, [Fl = N; = meste masa corpului de proba, [m],, = kg. Din relatia de definitie se obfine unitatea de masur& pentru intensitatea cémpului gravitational: 1 N/kg este intensitatea campului gravitational intr-un punct in care se exercita o forja de atractie gravitajionala de 1 N asupra unui corp cu masa de 1 kg situat in ace! punct. Folosind expresia forjei de atractie universale se objine, pentru intensitatea cAmpului gravitational fntr-un punct situat la distanfa r de sursa punctiforma de mas M, expresia M Tin=K-, sau, vectorial, Pf)=-k- chPentru cazul in care sursa campului gravitafional este Pamantul, a cirui mas o notim cu M,, relatia de mai sus se dezvolta astiel: mB ™ Deci =r, Observatie: g si P au aceeasi valoare numeric’ intr-un, punct din cdmpul gravitayional, dar trebuie refinut cA sunt marimi fizice distincte, cu semnificatii diferite. reprezinta intensitatea cémpului gravitational, iar g reprezinta accelerajia imprimaté de campul gravita- sional unui corp lasat liber in camp. Daca r= R, + h, unde R, este raza Pamantului, iar h ‘ndlyimea fat’'de sol la care se afl punctul in care se aflé corpul de probit de masa m, atunci alt=. Me (R, + HP Deci: acceleratia gravitajionald g scade cu cresterea inalyimii, Definitie: Se numeste cmp gravitational stafionar un camp gravitajional a cérui intensitate intr-un punct oarecare nu variaza in timp. Exercigiul 2.7.1. Calculati la ce inaltime h faja de suprafaja PamAntului greutatea unui corp este un sfert din greutatea sa de pe sol. 748; = R, +h)! => 2R, = th => h=R,=6370km. Exercifiul 2.7.2. Raza medie a Pimantului este de 6370 km, iar densitatea sa medie este p cm’, Calculaji acceleratia gravitational g la suprafaja Pamantului. Solu Dec: g=4.3.14.6,67-1071 N 5.51.109-48..637-104m 3 kg m kg-m =27,925.551-637-10-* N= 153,87.637-10-4 kg kg 92