Arme de elita.

Vanatorii de Munte in
Armata Romana
George GMT3 septembrie 2011 - 11:51Arme de Razboi, Armele Armatei Romane, Eroii Romaniei
 Emblema Vanatorilor de Munte
INTELIGENTA ROMANEASCA: Vanatorii de Munte in Armata Romana
Nu cred ca in Armata Romana de astazi exista alta categorie de arme mai temuta si
eficienta, pe zone ei de operare, decat Vanatorii de Munte! Imprastiati pe crestele
Carpatilor, aceste adevarate trupe de elita romanesti pun, sau ar putea pune in fata
oricarui inamic, o problemea insurmontabila. Cum Romania are teritoriu muntos peste
40%, aproape pe orice directie de invazie, Domnia Sa invadatorul, ar face cunostiinta cu
unitatile noastre. Si nu cred ca i-ar placea!

Inca din antichitate invadatorii se fereau ca dracu de tamaie sa intre in padurile si

muntii nostri si aceasta stare de fapt s-a perpetuat si astazi. Nimeni, intreg la minte, nu
si-ar permite luxul sa-si trimita trupele prin trecatorile Carpatilor, la o intalnire sigura si
mortala cu Vanatorii de Munte romani.

Inca de la infiintarea primelor unitati, in 1916, scopul primordial a fost protectia

trecatorilor si capacitatea de lupta in zona muntoasa. Extrem de folositoare, aceste
trupe si-au dovedit eroismul si valoare inca din Primul Razboi Mondial,in campanile din
1942, in Crimea si 1944 in Muntii Tatra. Desfiintate de sovietici dupa 1946, Vanatorii de
Munte au o fost reinfiintati in anii 60.

Foarte bine pregatiti pentru lupta in habitatul lor natural si aproape imuni la tehnologia
avansata de astazi, antrenati in tactici de hartuire, foarte buni cunoscatori ai vietii pe
munte, Brigazile de Vanatori de Munte sunt probabil unele din cele mai bine pregatite
unitati ale Armatei. Sunt considerati printre cele mai bune trupe montane din NATO,
multi trecand pe la noi pentru perfectionare, inclusiv polonezii.

Vanatorii de Munte in atac

Pentru orice inamic care ar forta trecatorile, cosmarul cel mai mare ar fi unitatile
romanesti de vanatori. Extrem de rapizi si foarte greu detectabili, superb adaptati la
conditile de mediu si avand in dotare celebrii caluti Hutul, ca principal mijloc de
transport si salvare, pot practic sa atace din orice zona si sa se faca nevazuti foarte
repede. In desisul Carpatilor, unde peste 50% din suprafata nu are nici macar drumuri
forestiere, un eventual inamic, oricat de tehnologizat ar fi, poate cel mult muri eroic. In
acest moment fortarea trecerii muntilor este o intreprindere aproape sinucigasa, cu
VM-ul suflandu-ti mereu in ceafa. De facto sa te iei la tranta cu batalioanele de vanatori
in propriul lor habitat, este o incercare prosteasca si sincigasa! Cum armamentul greu
nu prea are mare success in zona montana si desisul padurii, luptele dintre aparatori si
inamic s-ar purta ca la partidele de vanatoare, ca doar nu degeaba Armata Romana isi
numeste trupele alpine Vanatori de Munte! Pentru ca ei chiar asta fac: vaneaza
 Batalionul 21 Vanatorii de Munte
Avand si pregatire de tip FOS, Vanatorii de Munte pot actiona si in grupuri mici, la fel de
bine ca si la nivel de batalion. Numite pe drept cuvant trupe de elita, aceste unitati sunt
pur si simplu stapanele autoritare a Carpatilor si in mod sigur unele dintre cele mai
bune trupe din lume!

Vanatorii de Munte in Armata Romana sunt considerati trupe de elita pe buna

dreptate, fiindca lupta in munti si muntele in general, necesita tehnicii specifice si
aptitudini speciale din partea luptatorului.
 VM in Caucaz, octombrie 1942
Dotarea acestor trupe este in mare parte asemanatoare cu cea a armei Infanterie,
dispunand de toata panoplia de arme folosita de catre infanteristi: pistoale, pistoale-
mitraliera, pusti-mitraliera, mitraliere de companie si AA, aruncatoare de mine pana la
calibrul 120 mm, grenade ofensive si defensive, aparatura de transmisiuni securizata si
cu salt in frecventa Harris si Panther, lansatoare de rachete AG-7/9, etc.

Insa, dispun si de tehnica specifica luptei montane, precum tunurile de munte de 76 si

100 mm.

OBUZIER MONTAN de 76 mm ce are urmtoarele misiuni:

-sprijin cu foc a trupelor de munte, n principal n timpul luptei mpotriva aciunilor pe
teren montan;
de neutralizare a echipamentelor inamice protejate si neprotejate, precum si a
personalului;
neutralizare MLRS i artilerie;
neutralizare echipamente radio;
-treceri efectuate prin campurile de mine.
Muniie-arma utilizeaz urmtoarele tipuri de muniie:
-proiectil exploziv ridicat de-350 M, fusee UP 3; SHELL M55, fusee M51A5;
-proiectile de tip: WP fum, M60, fusee PD M48A3; D-350 TM fusee UP3;
-proiectile BK 354 piezoelectrice cu fusee CVP-312; SHELL M50 fusee PD, MK-451.

Principalele caracteristici:
-calibru 76,2 mm;
-viteza proiectile la gura tevii 398 m / sec;
-rata de foc: minim 5 proiectile / minut;
-lungime tun: 3100 mm;
-inaltimea la 45 de grade: 1660 mm.
Tunul are posibilitatea de a fi transportat Hipo (cu caluti), fiind desfasurabil
(montat/demontat) in 2-3 minute.
El poate fi deplasabil si pe drumuri pavate cu viteza de 50 kilometri pe or, iar off-road
cu viteza de 20 kilometri pe or (tractabil de catre DAC 887 R).

OBUZIERUL MONTAN de 100 mm, are aceleasi caracteristici ca si cel de 76 mm, cu

diferente legate de marime. El poate fi transportat atat Hipo cat si auto-remorcat
(schimbarea de la auto la hipo, facandu-se in 10 minute). Echipajul este de 8 militari.
Rata de foc este de minim 6 proiectile / minut. Greutate maxima 1550 kg.

Muniie: arma utilizeaz urmtoarele tipuri de muniie: 100 mm, tub lung, exploziv
incendiar 2/2M; 100 mm, tub lung, exploziv incendiar 3/3M, precum si alte tipuri de
proiectile.
Dar vanatorul de munte nu lupta niciodata singur! El are alaturi, inca de la infiintare, un
partener si un foarte bun prieten, si anume calutul Hutul. Originar din muntii nostri,
aceste spelndide cabaline sunt aparte fata de restul tehnicii folosite in Armata
Romana. Fara GPS sau alte chestii destepte, calutii sunt si astazi principala arma a
vanatorilor. De la transportul munitilor si alimentelor, la suport pentru trageri si
transportul ranitilor, aceste nobile animale sunt parte foarte integranta din trupele de
Vanatori de Munte.

Vechi prieteni, vechi camarazi. Vanatorul si calutul sau

Inca de mici sunt obisnuiti cu zgomotul generat de diferitele arme din dotare, si mai
mult de atat sunt folositi si ca mijloc de stabilitate pentru deschiderea focului. La o
anumita comanda calutul incremeneste iar puscasul poate trage. Sunt obisnuiti, atat cu
armele de infanterie, cat si cu AG-7. Dealtfel la introducerea unor arme noi in dotarea
VM-ului, calutii sunt luati in poligoane pentru a se obisnui cu respectiva arma.
 Calut Hutul din dotarea Vanatorilor
Poti dormi langa ei, daca este vreame rea, si deasemenea sunt foarte utili si in paza
taberelor. Datorita simturilor dezvoltate, simt apropierea strainilor si dau alarma, insa
o dau intr-un mod silentios! Nu necheaza, sa nu auda inamicul unde este grupul lor, ci
vin si imping cu botulCa intre vanatorii de munte si calutii lor exista o relatie foarte
apropiata si deosebitanu cred ca mai trebuie spus. Calutii sunt si ei vanatori de
munte, membrii cu drepturi depline a mari familii a Armatei Romane, si au merite cu
nimic mai prejos decat baietii nostri de pe creste
Hutulul este o rasa de cai mici, originara din Muntii Carpati. Aceasta rasa de cai este
una reprezentativa pentrutara noastra, avand o istorie veche in zona Muntilor
Orientali. Hutulul este un cal de talie mica, cu o inaltime ce nu depaseste 150 cm, si o
greutate de aproximativ 400 kg. Capul este relativ mare, in comparatie cu corpul.
Profilul fetei este drept, cu ochi mari si expresivi iar urechile sunt mici si mobile. Gatul
este scurt, musculos si imbracat cu o coama bogata. Pieptul este puternic iar picioarele
sunt scurte si musculoase. Copitele sunt adaptate vietii la munte, fiind mici si dure.
Culoarea acestor cai poate fi negru-roscat, gri, brun-roscat, galben-deschis sau rosu cu
alb si negru. Unele exemplare mai au in partea de jos a picioarelor pete sau dungi de
alta culoare. Aspectul general al acestui cal este cel al unui animal robust, foarte
energetic si rezistent la vicisitudinile muntelui.
 Vanator de munte la panda
Acesti caluti, specifici Vanatorilor de Munte romani, sunt special antrenati pentru
nevoile acestora si specificul luptei montane. Ei apartin unitatilor samarizate,
transportand echipamentul si armamentul acestora (mitraliere, aruncatoare, munitie,
aparatura de transmisiuni, corturi, marmite, raniti, etc.), in aplicatiile tactice
desfasurate. Acesti cai au o durata de viata medie cuprinsa intre 25-30 de ani.

Descrierea cea mai elocventa a acestor animale deosebite este facuta de unul dintre
marii generali ce au servit Tara in cadrul acestei arme de elita Generalul
Mociulschi, comandantul Diviziei 3 Munte in WW II:
 Sursa: General Leonard Mociulschi,
pagina familiei
Siruri nesfarsite de cai de munte (hutuli), se vedeau pe poteci. Caii erau mici ca
niste ponei, bine legati, cu parul mare ce le acoperea ochii. Pe ei erau asezate
samarele. Pe samare se echilibrau marmite cu mancare si lazile cu munitie, in
special munitie de aruncatoare. Ma uitam cu multa duiosie la acesti caluti. Si ei
erau niste EROI. In fiecare seara, indiferent daca ploua sau ningea, sau ca lupta
era in toi, ei porneau pe cararile de munte, unde luptau vanatorii, aducandu-le
cele necesare. Si chiar daca se intampla ca soldatul insotitor sa cada, lovit de
glont sau schija de obuz, calutul, acest prieten apropiat al vanatorului, se
prezenta singur in linia intai cu samarele incarcate cu cele
necesare luptatorilor. Impresionant, dragi cititori!
Dragostea VM fata de acesti mici prieteni necuvantatori, atasamentul si pretuirea lor
fata de acestia, se mentine si astazi
 Batalionul 22 VM
Despre utilitatea si devotamentul acestor caluti, multi au ras, inclusiv presa idioata de
la noi (astia considerau ca Armata este inca in1916, avand cai in dotare!!!). Parteneri
din cadrul NATO, au mustacit considerandu-i pe Vanatorii nostrii, inapoiati in ceea ce
priveste dotarea vazandu-i in grajduri pe acesti caluti mici si rezistenti. Dar rasul s-a
transformat in admiratie, vazand ce pot face calutii in misiunile din munti; acolo unde,
pe poteci ascunse, netrecute de catre om, vehiculele erauinutile. Italieni, polonezi,
americani, francezi, etc, cu totii au recunoscut utilitatea acestor animale deosebite,
docile si extrem de atasate fata de insotitorii lor. Fara a exagera deloc, multi VM si-au
datorat viata acestor animale, atunci cand muntele i-a supus la incercari extreme; deci
dragostea fata de acesti caluti, respectul si grija acordata acestora, este indreptatita si
necesara. Alti si-au blestemat masinile performante si au apelat tot la calutii
nostri(italienii), iar legatura dintre vanator si calutul lui nu poate fi rupta. Extrem de
blanzi si docili, mari amatori de mere si dulciuri, accepta cu mare placere mici daruri de
la copii sau oricine altcineva le da ceva gustos. Deja trecuti prin doua razboaie
mondiale binomul vanator-calut este si astazi stapanul Carpatilor, nici o tehnica, oricat
de smechera ar fi ea, nu poate detrona suveranitatea absoluta, a acestora asupra
Muntilor Nostri!