Notiunea si trasaturile domeniului public

2 pet
Domeniul public reprezinta acele bunuri, publice sail
private, care prin natura lor ori
dispozitia expresa a legii trebuie pastrate si
transmise generatiilor viitoare, reprezentand
valori destinate a fi folosite in interes public,
direct sau prin intermediul unui serviciu
public, si sunt supuse unui regim
administrativ, respectiv unui regim mixt, in
care regimul de putere publica este
determinant.
Trasaturile domeniului public:
1) Prin natura ori destinatia expresa a legii
bunurile intra in categoria celor care trebuie protejate si
transmise generatiilor viitoare
Generatia actuala are obligatia de a efectua operatiile
necesare conservarii si protejarii valorilor bunurilor
impotriva factorilor distructivi naturali sau umani.
2) Bunurile ce formeaza domeniul public trebuie
sa aiba semnificatia unei valori de interes public, prin
aceea ca apartin patrimoniului national sau sunt
destinate unei folosinte de interes public.
3) Pentru ca un bun sa faca parte din domeniul
public el trebuie sa fie supus unui regim juridic specific
dreptului adminitrativ, adica trebuie sa aiba un regim
mict, in care regimul de putere publica este determinant.
4) Teoria domeniului public constituie o
modificare esentiala adusa teoriei proprietatii din
dreptul privat, datorita inalienabilitatii si
imprescriptibilitatii domeniului public.
5) Pentru a fi inclus in domeniul public, bunul
trebuie sa fie in proprietatea unei persoane juridice de
drept public sau in paza unei astfel de persoane de drept
public care actioneaza in numele statului.

Executarea actelor administrative

1. Valoarea juridica a actelor administrative
a. Rezulta din aceea ca se executa din oficiu;
b. Obiectul executarii administrative este reprezentat
atat de propriile decizii, cat de actele altor organe si
organizatii neguvemamentale, persoane fizice si
juridice. Deciziile proprii pe care administratia le
executa pot fi acte juridice sau pot fi operatiuni tehnico-
materiale, deci lipsite de caracter juridic(avize,
comunicari).
c. Subiectul care executa actele administrative poate
fi diferit, dupa cel in sarcina caruia revine aceasta
obligatie. In primul rand sarcina executarii deciziei
administrative revine titularului, iar daca acesta nu o
face de bunavoie, competenta punerii in executare a
deciziei revine autoritatii administrative. Drepturile
autoritatii administrative fata de celalalt subiect al
raportului juridic apar ca indatoriri fata de lege.
d. Formele executiei administrative.
Executarea sarcinilor se poate face atat in cadrul
raspunderii juridice, cat si in afara acesteia. De
asemenea, executarea de catre administratie se poate
face fie in baza convingerii celui chemat sa realizeze
masura, fie luandu-se masuri de constrangere asupra
acestuia, a lucrurilor si veniturilor sale.
2. Metode de executare
a. Convingerea juridica este o metoda de
executare si se exteriorizeaza printr-o conduita a
subiectului conforma cu prevederile legale.
b. Constrangerea reprezinta obligarea unui subiect la
insusirea unei conduite pe care nu o impartaseste.
Constrangerea juridica reprezinta obligarea la
executarea unei masuri prin utilizarea fortei de
constrangere a statului.

Notiunea, trasaturile si regimul juridic al

actelor administrative
2 pet
Actul administrativ = actul juridic unilateral ernis in
cadrul activitatii executive de autoritati publice
in calitatea lor de subiecte special investite cu
atributii de realizare a puterii de stat, prin care se
creeazd, se modified sau se sting raporturi de
drept administrativ.
 1. Trasaturile actelor administrative
Trasaturile actelor administrative le putern desprinde
din analiza urmatoarelor categorii: elementele esentiale;
conditiile de valabilitate; caracteristicile specifice.
1) Actul administrativ este forma principala a
activitatii autoritatilor publice, celelalte fonne
reprezentand fapte si operatiuni administrative.
2) Desi actul administrativ este o manifestare de
vointa juridica unilaterald apartinand autoritatii AP,
uneori aceasta manifestare de vointa nu este un atribut
al administratiei, actul administrativ emitandu-se de
autoritatea sau institutia administrativa la cererea
administratilor interesati.
3) Actul administrativ este obligatoriu atat fata de
persoanele fizice sau juridice carora li se adreseaza, cat
si fata de organul care 1-a emis, tinut sa-1 respecte el
insusi pe tot parcursul valabilitatii lui. Aceasta
obligativitate a actului administrativ deriva din faptul ca
el este dat pe baza si in executarea legii si, din aceasta
cauza se bucura de prezumtia de legalitate.
4) Actul administrativ este executoriu imediat
dupa ce a intrat in vigoare, fara nicio alta formalitate
sau fara a fi necesara parcurgerea altor etape, identica
cu hotararea instantei de judecata ramasa defmitiva si
executorie.
5)O alta trasatura specifica este actualitatea in
emiterea actului administrativ.
2. Regimul juridic al actelor administrative
Regimul juridic al actelor administrative = ansamblu
de reguli ce guvemeaza formarea,
modificarea si desfiintarea
respectivelor acte. Actele administrative sunt supuse
regimului juridic administrativ, avand in acest sens un
regim juridic propriu, distinct de al altor acte juridice.
Acest regim se manifesto cu privire la: legalitatea
actelor administrative;
forta lor
juridica; puterea
lor probanta;
modul de intrare
in vigoare;
modul de executare si de incetare a efectelor
juridice Regimul juridic al actelor administrative
trebuie diferentiat de natura juridica a efectelor sau
raporturilor pe care le guvemeaza.
In concluzie, actul administrativ, ca act juridic, nu
se confunda cu toate inscrisurile materiale sau actele
constatatoare ale manifestarilor de vointa producatoare
de efecte juridice, majoritatea actelor administrative
trebuind sa indeplineasca in mod obligatoriu cerinta
formei scrise.

Controlul cetatenilor asupra administratiei

Este firesc ca administratia publica sa fie in mod
permanent in atentia acestora, ca un instrument social
ce influenteaza viata, modul de trai.
Dreptul de petitionare este un drept cetatenesc de
traditie in sitemul romanesc de drept. Exercitarea
dreptului de petitionare este o modalitate eficienta de
rezolvare a unor problem personale sau de grup pe care
oamenii le pot avea in relatia cu administratia publica.
Acest drept este incadrat in categoria drepturilor
garantii, intrucat reprezint o garantie juridica generala
pentru celelalte drepturi si libertati.
Pe baza practicii administrative, precum si a
legislatiei in vigoare, din punct de vedere practice ,
petitiile prezentadu-se sub 4 forme: cereri, reclamatii,
sesizari si propuneri.
Scutirea de taxa pentru exercitarea dreptului de
petitionare reprezinta o regula constitutional care
asigura acestui drept posibilitatea realizarii sale depline.
Desigur presa, mass-media in general, joaca un rol
important in exercitarea controlului social asupra
administratiei publice, putand declara feedback-ul
necesar cercetarii actiunilor sau declansarii actiunilor
necesare ale administratiei.