Factorii de modelare si control ai psihologiei colective

Cadrul general al problemei

Psihologia colectiva este rezultatul unui complex de factori determinanti care
contribuie la conurarea profilului sufletesc al unui grup populational. Spre deosebire
de psihologia individuala care este, in primul rand, rezultatul dispozitiilor genetice
individuale, psihologia colectiva, care conureaza profilul sufletesc al unui grup
social, este rezultatul trasaturilor specifice etno-rasiale ce corespund in individual cu
structura genetica a grupului respectiv, iar pe de alta parte, totalitatea factorilor
social-istorici, etno-culturali si moral-religiosi care normeaza si determina natura
sufleteasca si formele de gandire, sensibilitate si comportament ale grupului social
respectiv. Acestea dau originalitatea, unicitatea si marca specifica grupului
populational de referinta, diferentiindu-I in raport cu alte comunitati socioumane.
Este de la sine inteles faptul ca factorii mai sus mentionati sunt cei care, in egala
masura, determina si conureaza atat starea desanatate mintala colectiva, cat si
formele de anormalitate psihica ale grupurilor sociale. Avand in dere specificitatea
factorilor modelatori, vom aa o dirsitate de forme atat pentru starea de sanatate
mintala, cat si pentru psihozele colecti. Nu pot fi intelese nici sanatatea mintala, nici
boala psihica raportate la grupul social decat luand in calcul importanta factorilor
mai sus mentionati.Intrucat insa factorii modelatori ai sanatatii mintale si ai
psihozelor colecti actioneaza in directia sufletului colectiv trebuie ca acestia sa fie
raportati la aceleasi "modele arhetipale" fundamentale din care se "construiesc"
atat normalitatea, cat si anormalitatea vietii sufletesti. Prin aceasta insa, ne
raportam in final la un sistem de valori specifice, asa cum vom arata mai jos.

Semnificatia psihosociala a nebuniei

Se considera ca istoria nebuniei corespunde modelelor socioculturale sau ca
urmeaza in paralel istoria civilizatiei umane. Nebunia a jucat dintotdeauna in istoria
umanitatii un rol important care a influentat destinul acesteia si de care, in mod
absolut obligatoriu, trebuie sa tinem seama, intrucat, asa cum spuneam mai sus,
formele vietii sociale conditioneaza intr-o masura considerabila atat structurile, cat
si calitatea starii de sanatate mintala dar si cea de boala psihica in interiorul
grupului social respectiv.
Intreaga istorie consemneaza influenta pe care a avut-o asupra destinului
societatilor, a popoarelor, a oamenilor luati individual, personalitatile unor
conducatori politici sau militari care au suferit de boli psihice1. De fiecare data
nebunia conducatorilor a avut urmari nefaste asupra poporului, asa cum reiese si
din spusele lui Horatiu: Quidquid delirant reges, plectuntur Achivi".
Dintotdeauna boala psihica a fost asociata in interiorul societatii in primul rand cu
pericolul si in mod secundar cu frica. Aceste stari raportate la prezenta nebuniei in
lume, au generat forme ilogice de interpretare, care, situand boala psihica in
centrul atentiei sociale, au proiectat nebunia in sfera obscura a irationalului. Din
acest motiv s-a creat chiar un mit al nebuniei care a dus la segregarea, din punct
de dere social, a unor grupe populationalc asupra carora erau proiectate
culpabilitatile colecti: leprosi, ciumati, eretici sau sectanti religiosi, vrajitoare.
Aceste forme de culpabilizare colectiva, de factura mitico-magica, ce au persistat pe
tot parcursul istoriei, au luat in secolul XX aspectele unor proiectii sublimate ale urii
colecti si ale "luptei de clasa", in care procesul de deculpabilizare colectiva se
realiza prin transferul proiectiv al culpabilitatii colecti asupra unor grupe
populationale "tinta" (evrei, negri, persoane posesoare de are, intelectuali etc). Ne
gasim in fata unei riile stari de psihoza colectiva, mentinuta, in special, in societatile
cu un regim sociopolitic de tip totalitar, represiv.
Psihozele colecti, indiferent de epoca istorica in care sunt mentionate ca prezenta si
manifestare, sunt expresia unei duble crize sociale : de structura politica si de
dezvoltare sociala2 cu efect direct asupra valorilor normati socioculturale si moral-
religioase care determina, controleaza si mentin starea de echilibru social, respectiv
starea de normalitale psihosociala. Orice psihoza colectiva se raporteaza la un
eniment social real pe care insa il percepe si il prelucreaza intr-o maniera
fantasmatic-deliranta sub forma unor reprezentari colecti care sunt acceptate in
mod automat, ireflexiv, necritic in forma lor circulanta. Ele vor inlocui rapid, prin
marea lor incarcatura emotionala, tot ceea ce reprezinta bunul--simt, atitudinea
critica, cultivand panica, nesiguranta si inlocuind ratiunea cu irationalul.
Atmosfera sociala de panica si ura va lua formele agresi ale conduitelor de violenta
sociala orientate catre "grupurile-tinla" asupra carora vor actiona segregational,
incepand prin a-i izola, apoi trecand la exterminarea fizica a acestora.

Discursul colectiv si psihozele sociale

Factorul esential de producere, mentinere si conurare al psihozelor sociale este
reprezentat prin discursul colectiv. intelegem prin notiunea discurs colectiv acel
limbaj sociopolitic ce exprima o anumita ideologie si care permanent, in mod
repetitiv, utilizand formule simple, directe, prin repetitie si persuasiune cu un
extrem de puternic continut emotional-afectiv, se adreseaza maselor populationale,
creand un curent de opinie cu o anumita directie de orientare-tinta precisa ca
intentie, in scopul formarii unor modele de gandire subordonata si a unor modele
de comportament dirijat. Prin aceasta discursul (ideologic) colectiv devine cel mai
important si, in final, unicul instrument sociopolitic de manipulare a colectivitatilor
socioumane printr-un mecanism de sugestie colectiva1.
Psihozele colecti sunt determinate si intretinute de simbolica unor discursuri colecti
care prezinta si interpreteaza intr-o forma catastrofica enimentele istorice ca pe
niste pedepse pentru culpabilitati colecti (invazii straine, razboaie, epidemii, seceta,
foamete, inundatii, cutremure, moartea unor personalitati politice ctc). Se poate
vorbi in aceasta situatie despre o intreaga semiotica a negativiiain interpretata ca
prestind nenorociri colecti : eclipse, icoane care g, nasterea unor monstri etc.
Societatea traieste intr-o atmosfera de incertitudine subiectiva, dominata si
intretinuta de emotiile colecti produse de continutul pasional al discursului colectiv.
Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere permanenta si, in final,
exclusiva, favorizand prin aceasta o iruptie a irationalului in realitatea lumii posibile.
in aceasta atmosfera ideologica, populatia nu se mai recunoaste pe sine si, din
acest motiv, nu mai poate intelege raportul firesc cu lumea reala, pe care o simte
straina, inautentica, ostila sau chiar direct daunatoare. in aceste conditii, incep sa
apara explicatii fanteziste cu caracter catastrofic care accentueaza si mentin
aceasta stare de incertitudine generatoare de angoasa colectiva.In fata acestor
situatii, reactiile de protest-opozilie nu vor intarzia sa apara. Ele se manifesta sub
forma unor conduite de refugiu, emigratii catre zone (considerate) sigure, acte de
suicid, adesea colecti, deturnarea culpabilitatii prin descarcarea agresivitatii asupra
unor grupe (considerate) responsabile, manifestari de protest colectiv, stradal etc.
Rolul esential, asa cum se poate desprinde din cele de mai sus, in procesul de
formare al psihozelor sociale revine intr-o masura covarsitoare discursului colectiv
purtator al unor ideologii totalitare. Acest discurs are rolul "manipularii rbale" prin
persuasiune, la care se va mai adauga, cu o valoare emotionala sporita, si
imagologia repetitiva, ambele combinate si integrate in mass-media. Manipularea
rbal-imagistica (presa, TV, reclame, mode, discursuri politice, buletine de
stiri/informatii, adunari populare, proanda politica etc.) vor folosi un anumit limbaj
public caracterizat ca fiind :
- simplu si clar, de adresa imediata si unirsal;

- direct accesibil si imediat inteligibil;

- aparent convingator;

- insinuant, acuzator, demascator;

- exprima o atitudine precisa care raspunde asteptarilor maselor, avand prin
aceasta o mare audienta;
- ofera solutii si face promisiuni referitoare la problemele, conflictele sau
nedreptatile sociale;
- ofera modele de sensibilitate, gandire si comportament care sunt imediat
acceptate si imitate;
- influenteaza atitudinile emotionale ale maselor, pe care le dirijeaza intr-o directie
intentionata, tintita catre grupurile culpabilizate, in derea descarcarii agresivitatii
colecti asupra acestora;
- organizeaza societatea in grupuri comunitare conduse de un lider in derea
realizarii unor actiuni colecti.