ADHD Sindromul hiperkinetic

Dr. Gabriela Croitoru

Medic primar Psihiatrie pediatrica

ADHD (Attention Deficit / Hiperactivity Disorder) insemnand "tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie"
(THDA), este un termen ce provine din clasificarea Americana DSM IV - TR.
Notiunea de hiperkinezie este similara cu cea de hiperactivitate, si este caracterizata prin exces de activitate, lipsa
de odihna, nervozitate, alergare, catarat, vorbit in exces.

ADHD-ul se caracterizeaza prin debutul precoce, inainte de varsta de 7 ani, a unei combinatii intre hiperactivitate,
comportament dezordonat si inatentie (lipsa de atentie). Durata acestei tulburari trebuie sa fie de minim 6 luni, iar
simptomele sunt grupate in cele de inatentie si cele de hiperactivitate / impulsivitate.

Inatentia (lipsa de atentie) - copilul afectat de ADHD :

nu poate da atentia cuvenita detaliilor, sau face greseli din neglijenta la efectuarea temelor scolare, la
serviciu sau acasa

nu poate sa isi mentina atentia suficient de mult timp

uneori pare a nu asculta pe cel care ii vorbeste

nu respecta instructiunile sau regulile si nu este in stare sa isi termine temele, sarcinile casnice sau
obligatiile de la locul de munca, desi intelege instructiunile si nu este opozitionist

nu poate organiza sarcini sau activitati

adesea evita sau nu este dispus sa efectueze sarcini care necesita un efort mintal sustinut

foarte des isi pierde lucrurile (jucarii, teme pentru acasa, rechizite )

este usor de distras de stimuli fara importanta

uita frecvent

Hiperactivitatea - copilul afectat de ADHD :

se foieste pe loc, se joaca cu mainile sau picioarele

se ridica de pe scaun atunci cand ar trebui sa fie asezat

alearga in jur sau se catara excesiv de mult, atunci cand acest lucru nu este potrivit, sau, in cazul
adolescentilor, manifesta neliniste

are dificultati in a se juca sau a efectua activitati distractive in liniste

actioneaza ca si cum ar fi impins de un motor

 vorbeste excesiv de mult

Impulsivitatea - copilul afectat de ADHD :

"tranteste" des raspunsuri inainte ca intrebarile sa fie complet formulate

nu isi asteapta randul

intrerupe sau deranjeaza pe altii, intervenind in discutiile sau jocul altora

Aceste simptome trebuie sa fie prezente in doua sau mai multe situatii (de exemplu : scoala sau serviciu si acasa).

Epidemiologie

ADHD-ul este o afectiune des intalnita in cabinetele medicilor pedopsihiatri, frecventa crescand de la an la an, mai
mult de jumatate ramanand nediagnosticati.
Raportul baieti : fete este de 2,5 - 12 : 1, la baieti predominand la varsta scolara iar la fete fiind constanta pe grupe
de varsta.
Tipul de ADHD predominant cu inatentie reprezinta 10 - 15 %, cel cu hiperactivitate 5 % iar cel combinat circa 80
% din totalul cazurilor.

Cauzele ADHD-ului :

genetice - aproximativ 80 % din cazuri

afectarea cerebrala (leziuni dobandite)- are o pondere de 20 %

ambele cauze

factorii familiali si sociali, precum absenta mamei si plasarea in orfelinate, mediul haotic de crestere, pot
duce la aparitia ADHD

In marea majoritate a cazurilor tulburarile sunt mostenite, dar pot fi si dobandite.

Aproximativ 1/3 din parintii copiilor cu ADHD sunt afectati de aceasta boala.

S-a constatat ca exista si o afectare a functiei unor neurotransmitatori (dopamina, serotonina, noradrenalina)
precum si micsorarea unor structuri cerebrale (volumului cerebral total, lobului frontal, ganglionilor bazali,
cerebelului, corpului calos).

Tulburari asociate cu ADHD : cele de limbaj, de invatare, intarzierile mintale, tulburarile de somn sau apetit
alimentar, de comportament, de coordonare motorie, epilepsia, abuzul de alcool si droguri, frici, simptome
asemanatoare autismului, suicidul sau criminalitatea la varste mari.

Tratamentul ADHD vizeaza scaderea comportamentelor neadecvate, imbunatatirea relatiilor sociale, a

performantelor scolare, cresterea independentei si stimei de sine si consta in terapie comportamentala, tratament
medicamentos, regim alimentar adecvat.
Terapia comportamentala se face de catre parinti acasa si de catre profesori la scoala. Trebuie sa existe o
colaborare permanenta intre cadrele didactice, parinti si terapeut. Se vor inlatura toti factorii din mediu care pot
distrage atentia, se vor da instructiuni clare, sarcinile vor fi simple, fractionate in mai multi pasi iar termenul de
executie va fi precis stabilit. Fiecare reusita se va recompense pozitiv(metoda jetoanelor).
Tratamentul medicamentos este indelungat, ADHD-ul fiind o boala cu evolutie cronica, desi hiperkinetismul se
amelioreaza cu timpul. Se face cu medicamente din clasa antidepresivelor, antipsihoticelor, anticonvulsivantelor,
amfetaminelor.
Regimul alimentar in cazul ADHD trebuie sa excluda salicilatii, colorantii, conservantii si aromele artificiale,
cofeina, bauturile racoritoare, studiile recente aratand ca acesti produsi alimentari ar accentua hiperkinetismul.