ANALIZA SOLULUI

Solul este mediul natural de nutritie si suport al multor organisme, printre care si plantele. Solul
are o compozitie complexa, ceea ce il face mai mult sau mai putin pretabil pentru cultura
plantelor. Insusirea complexa a solului de a pune la dispozitia plantelor apa si nutrienti in cantitati
suficiente si proportii armonioase este numita fertilitate, cu cat aceasta e mai mare cu atat recolta
este mai buna.

Solul are in componenta sa elemente in toate starile de agregare (solida cca.50%, lichida
cca.25% gazoasa cca.25%). Are o fractie minerala (argile, oxizi, hidroxizi, saruri, etc) si una
organica (humus si alte substante organice).
Imbinarea tutuor acestor caracteristici fizice si chimice dau solului o natura foarte complexa.
Totusi, putem spune in cateva cuvinte ca solul este principala sursa de apa si minerale necesare
cresterii si dezvoltarii plantelor.
Plantele absorb din sol apa si minerale, din aer bioxid de carbon si oxigen, iar sub influenta
luminii transforma toate aceste minerale si gaze in substante organice complexe.
In functie de ponderea lor in planta, mineralele absorbite din sol au fost impartite din doua mari
categorii, macroelementele (azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf) si microelemente (fier,
mangan, cupru, zinc, bor si altele).
Fiecare element are rolul sau bine determinat in mecanismele complexe din planta. Lipsa unuia
nu poate fi substituita de prezenta altuia. Cu alte cuvinte, nu exista elemente mai necesare sau
mai putin cecesare, este nevoie de toate, in proportii armonioase.
Nutrientii din sol se gasesc in mai multe forme, legati in mineralele primare si secundare(foarte
greu sau deloc disponibili), sub forma de ioni schimbabili retinuti la suprafata argilelor sau in
substante organice (disponibili dar mai greu), ioni in solutia solului (foarte usor asimilabili).
Atunci cand dorim sa caracterizam un sol din punct de vedere al pretabilitatii pentru cultura
plantelor, luam in considerare anumiti parametri fizici si chimici (granulometrie, pH, Sb, T, V, CE,
etc) dar si gradul de aprovizionare cu nutrienti, in diversele lor forme. Astfel, cand vrem sa stim
disponilitatea momentana analizam formele solubile iar cand vrem sa stim fertilitatea potentiala
analizam formele schimbabile sau potential asimilabile.
Pentru exemplificarea diferentelor dintre formele nutrientilor din sol iata cateva date; Azotul (in
stratul arabil), forma totala poate fi de 2000 7500 Kg/ha pe cand forma solubila de numai 10-
250 kg/ha. In cazul fosforului, totalul se gaseste in general pe la 2500 4500 kg/ha iar cel solubil
0,5 25 kg/ha. Potasiul total 25-60 tone/ha iar cel schimbabil 250 800 kg/ha.
In practica agricola, analiza solului este deosebit de utila pentru ca ne poate arata fertilitatea
solului si gradul de aprovizionare cu diversi nutrienti. Planul de amendare si fertilizare nu se face
in orb, ci pe baza informatiilor furnizate de analiza solului.
Utilizarea nerationala a fertilizantilor in lipsa unor minime informatii despre sol poate avea multe
efecte negative, de la masiva risipa de bani pana la poluarea solului si a apelor freatice. Ce
trebuie deci sa stim despre sol atunci cand vrem sa-l cultivam ?
pH-ul este o expresie numerica a aciditatii; scara de pH e de la 0 la 14 ; in mod normal solul are
un pH cuprins intre 3,8 si 9,5 dar majoritatea plantelor prefera un pH cuprins intre 6,5 si 7,5 in
afara acestor limite existand riscuri mai mari de dezechilibre nutritive; disponibilitatea tuturor
nutrientilor este dependenta de pH
Humusul este un complex de substante rezultate in urma descompunerii materiei organice din
sol; este un indicator important al fertilitatii solului; in Romania solurile agricole au un continut de
1-4%
Compozitia granulometrica proportia in care cele trei componente granulometrice (nisip, lut si
argila) se gasesc in sol
Azotul in practica analizelor se urmaresc trei forme de azot, azotul mineral (nitrati, nitriti,
amoniu) care este disponibil imediat, azotul hidrolizabil (azotul mineral si o parte din cel organic)
care ne arata disponibilitatea pe o perioada mai lunga de timp si azotul total (organic si mineral) si
in fine azotul total, care nu arata in mod direct gradul de aprovizioare ci potentialul solului pentru
azot.
Fosforul In practica analizelor se urmaresc doua forme de azot, cel usor asimilabil pentru
aprovizionarea momentana si fosforul potential disponibil pentru aprovizionarea pe durata mai
mare.
Potasiul in practica analizelor se urmaresc doua forme de potasiu, cel solubil in apa, care arata
aprovizionarea momentana si cel schimbabil arata resursele pe o durata mai mare.
CE (conductivitatea electrica) este o marime ce caracterizeaza cantitativ si calitativ sarurile din
sol; alaturi de alte analize, CE este importanta pentru determinarea gradului de saraturare a
solului.
Alte macroelemente Calciul, Sulful, Magneziul sunt la fel de importante ca celalalte, dar
carentele lor sunt mai rar intalnite; de regula solurile sunt suficient aprovizionate cu aceste
elemente, iar problemele apar cand pH-ul are valori in afara optimului;
Microelementele Fierul, Zincul, Manganul, Cuprul, Borul, Molibdenul, Cobaltul se gasesc de
regula in cantitati suficiente in sol, carenta alor apare datorita folosirii nerationale a
ingrasamintelor sau daca pH-ul are valori in afara optimului.
Alti indici si indicatori agrochimici Suma bazelor (Sb), Gradul de saturatie in baze (V%),
Capacitatea totala de schimb cationic (T) si altii, sunt destinati caracterizarii cu mai mare precizie
a dinamicii elementelor nutritive in sol.