In cadrul oricarei societati , membrii acesteia au dreptul de a se asocia in diferite organizatii,

asociatii sau fundatii in scopul desfasurarii unor activitati de interes general sau in interesul
colectivitatii sau , dupa caz , in interesul propiu nepatrimonial.

Organizatiile nonprofit sau voluntare sau nonguvernamentale raspund nevoilor de

asociere in conditii de autoconducere sau de autonomie fata de autoritatile publice , contribuie
la cristalizarea si afirmarea societatii civile , ofera comunitatilor teritoriale sau profesionale
posibilitati de realizare a unor servicii centrale avand ca scop binele public.

Institutia caracteristica societatii civile este ceea ce putem numi organizatia societatii
civile care poate fi definita ca ONG avand ca scop principal influentarea politicii
publice . Asadar putem distinge faptul ca toate organizatiile societatii civile sunt ONG-uri dar
nu toate ONG-urile sunt organizatii ale societatii civile.

O societate civila puternica sprijina sustinut democratia printr-o larga participare prin
diferite modalitati :

- educa si mobilizeaza cetatenii , in general prin exercitarea drepturilor sale de a

participa la acest proces in baza unor programe de educatie civica ;

- incurajeaza grupurile marginalizate (femei , minoritati , saraci) prin diferite programe

sociale

- constituie un complex de grupuri suprapuse persoanelor afiliate in multiple organizatii

( religioase ; economice)

- intervin in prevenirea excluderii sociale . Acest fapt este util deorece ofera
oportunitatea angajarii persoanelor in activitati cu semnificatie deosebita pentru
realizarea sociala. Totodata activitatile ONG urilor sunt expresia obiectiva si practica
a unor valori precum solidaritatea sociala si comunicarea interumana.

- prin exprimarea capacitatii de a indeplini functii de rang innalt in domenii precum

protectia sociala si ocrotirea sanatatii.

Avand in vedere aceste sub-puncte putem afiram ca ONG-urile reprezinta o

adevarata scoala a democratiei .

Clasificarea ONG-urilor

1) dupa domeniul de activitate :

- ONG-uri care se ocupa de educatie

- ONG-uri care se ocupa de sanatate

- ONG-uri care se ocupa de protectia mediului inconjurator

- ONG-uri care se ocupa de protectia drepturilor omului

- ONG-uri care se ocupa de protectia anumitor profesii

- ONG-uri care se ocupa de protectia minoritatilor

2) dupa sfera de activitate :

- ONG-uri interne ( ce isi desfasoara activitatea numai pe teritoriul tarii)

- ONG-uri internationale

3) dupa modul de finantare a programelor sociale :

- ONG-uri ce au ca principal sprijin financiar sursele propii (surse interne )

- ONG-uri ale caror programe sunt finantate din surse externe (donatii)

4) dupa relatia cu organizatiile internationale

- ONG-uri ce beneficiaza de statut consular pe langa organizatiile internationale

- ONG-uri ce nu beneficiaza de statut consular pe langa organizatiile internationale

5) dupa caracterul economic

- ONG-uri receptor

- ONG-uri productive

- ONG-uri clientelare

Astazi cetatenii , in dorinta de a evalua credibilitatea unui sistem politic sa al altuia ,

trebuia sa aiba in vedere consultarea punctelor de vedere a ONG-urilor. Participarea ONG-
urilor si a grupurilor de persoane prin intermediul ONG-urilor se manifesta prin dorinta
anumitelor organizatii de a juca un rol activ in raport cu noile probleme ale societatii actuale :
saracia , bolile , promovarea si protejarea drepturilor si libertatilor omului . Concretizarea
implicarii organizatiilor in aceste probleme este reprezentata de parteneriate cu statul sau cu
alte organizatii nonprofit.

Cele mai importante organizatii nonguvernamentale ce isi desfasoara activitatea in

aceste domenii sunt : ONU , UNESCO , UNICEF , OIT , ONS , FAO , Consiliul Europei.
Aceste organizatii au un impact major asupra vietii sociale actuale ce are ca o principala
caracteristica multiplicarea si diversificarea acestora. Dupa cum am vazut , clasificarea ONG-
urilor separa cele private de cele publice , instituite de stat sau guvern , in scopul elborarii ,
promovarii sau aplicarii propiilor politici in functie de diferitele sectoare ale vietii sociale :
sectorul public si sectorul privat , care de cele mai multe ori interfereaza , pastrandu-si insa
distinctia sau specificul propiu.

In inceputul secolului nostru , cele doua sectoare : neguvernamental ( voluntar ) si de

stat , au devenit suficient de dezvoltate pentru a si consacra activitatea pe baza unui set de
principii referitoare la divizarea functionala a responsabilitatii intre stat si voluntariat.
 In a doua jumatate a secolului al XX lea s-a produs fenomenul denumit de
specialisti revolutia globala a asociativitatii ce a dat nastere unui nou sector al vietii
sociale denumit sectorul nonprofit avand implicatii majore in domeniul organizarii sociale
si in proiectarea si functionarea unor noi strategii guvernamentale. Aceasta revolutie are ca o
consecinta directa cresterea numarului de organizatii in mod exponential. In urma expansiunii
numerice organizatiile au capatat un rol semnificativ in asistenta sociala si in cadrul pietii
muncii , la nivel international ; fondurile contractate au crescut enorm iar in mass media si
in opinia publica nu a fost atins niciodata un nivel atat de ridicat ca in prezent.

Implicarea sectorului nonguvernamental in rezolvarea problemelor societatii are o

istorie indelungata diferita insa de la stat la sta , iar relatiile dintre stat si ONG-uri sunt intr-o
continuua evolutie.

Relatia dintre Adminsitratia Publica si ONG-uri

Organizatiile nonguvernamentale exercita o influenta remarcabila asupra

administratiei publice . Totusi in ciuda naturii lor neguvernamentale , ONG-urile imbraca o
mare complexitate si diversitate . Putem afirma astfel ca nu exista ONG-ul tip.Activitatile lor
includ toiate domeniile vietii sociale dar si o stransa legatura cu Adminsitratia Publica.
Aceasta legatura se realizeaza prin comunicarea dintre aceste doua sfere , ele lucrand
impreuna si nu izolat . Comunicarea se realizeaza pe baza unui sistem imformational
performant dar si pe baza liniilor oficiale de comunicare. Exista si linii neoficiale de
comunicare bazate pe relatii in general verbale , informatiile schimbate fiind in general
contextuale si ne prezentand un grad ridicat al valorii si eficientei lor.

Insa problematica relatiei si comunicarii dintre Administratia Publica si ONG-uri este

foarte complexa si vasta , variind intre colaborare si presiune. Scopul principal al acestei
legaturi este dezideratul ca ONG-urile sa nu isi orienteze preocuparile exclusiv pentru
exercitarea unor presiuni asupra Administratiei Publice in vederea realizarii unor scopuri
imediate cu caracter revendicativ patrimonial ci sa se constituie in pargghioi de informare si
sprijin in solutionarea tutror intereselor celor administrati. In acest temei legea nr.69/1991
ofera cadrul legal al desfasurarii relatiilor de colaborare dintre Adminsitratia Publica si
organizatiile neguvernamentale. H.G. nr.118/1992 contureaza posibilitatile desfasurarii
relatiilor dintre ONG-uri si Administratia Publica Centrala.

Organizatiile neguvernamentale pot fi sprijinite in activitatea lor de catre

Adminsitratia Publica Locala prin scutirea de taxe locale si impozite. Totodata Autoritatile
Administriei Publice Locale vor sprijini persoanele juridice prin punerea la dispozitia acestora
a unor spatii pentru sedii ; atribuirea unor terenurio in scopul ridicarii de constructii necesare
desfasurarii activitatii lor.

In domeniul asistentei sociale ONG-urile participa la realizarea de anchete sociale in

vederea solicitarii cererilor de ajutor social sau prin oferirea unor locuri de munca
solicitantilor de ajutor social.

In ceea ce priveste inchirierea , concesionarea si locatia de gestiune catrea ONG-uri;

acestea se fac prin licitatie publica in baza legii.
 Pentru raporturile dintrea Administratia Publica Centrala si ONG-urile cadrul legal
este oferit de H.G. nr. 118/1992 ce confera perspectiva posibilitatilor de cooperare cu privire
la serviciile publice de invatamant, cultura , sanatate , munca si protectie sociala , finante
publice , tineret , sport , agricultura , statistica si privatizare.

Guvernul sprijina activitatea ONG-urilor prin finantare programelor de cercetare prin

contracte civile sau contracte de finantare acordate in sistem competitional sau institutional .
O alta metoda de finantare este cea directa realizata prin prin subventii de la bugetul de stat.
Acest ti frecvent de sprijin s-a realizat prin programe competitionale propii elaborate de
ministere sau prin alocarea de la bugetele propii ministerelor. Aceasta operatiune de finanatare
este una de subventionare si nu de sponsorizare realizate inprin forme specifice
parteneriatului.

Administratia Publica versus ONG

Administratia Publica ONG

-subordonata statului si dreptului romanesc - nu sunt subordonate statului

roman ; dar sunt subordonate
dreptului romanesc ce le
reglementeaza raporturile juridice
incheiate de acestea

-ierarhizata si ordonata - nu sunt ierarhizate sau ordonate ;

ele aflandu-se pe picior de
egalitate

-remunerata , egalitara si civila - sunt remunerate din fonduri

propii membrilor sau din activitati
productive propii

-birocratica , scrisa si formalizata - nu au caracter birocratic , scris

sau formalizat

- continua si necesita cunostinte specifice - nu au caracter continuu iar

anumite cunostinte specifice sunt
necesare doar in cazul ONG-urilor
specializate pe un anume domeniu
- dispune de structuri atat pe orizontala cat si pe - nu dispun de structuri ; membrii
verticala ONG-urilor aflanduse pe picior de
egalitate