A fost odat, demult, pe cnd oamenii nu tiau s scrie sau s citeasc, ntr-un sat ndeprtat, o
familie care avea doi copii, un bieel i o feti. Pe biat l chema Octavian, iar pe feti Olivia.
Tatl lor lucra la pdure, iar copiii se duceau adesea s-i duc de mncare bietului om, care pleca
dimineaa, de ndat ce se artau zorile, i se mai ntorcea seara, dup ce apunea soarele.
Mama le-a fcut copiilor doi colcei, le-a pregtit apoi coul cu merinde pentru tatl lor i i-a trimis,
ca de obicei, s-l duc acestuia.
Copiii i-au lsat tatlui bucatele pregtite de mama lor, apoi, la ntoarcerea spre cas, ei s-au gndit
s vad cum arat daca lipesc cele dou turtie....Zis i fcut. Au lipit cei doi colcei i s-au minunat pe
lng noua form, pn cnd s-au luat cu joaca i s-au rtcit.
n drumul su spre cas, tatl copiilor vzu pe o lespede o form ciudat, ca i cum ar fi fost doi
colaci lipii. Copiii mei!, se gndi omul. Dac s-au rtcit?
Nu plec spre cas, ci i strig pe copii prin pdure. ntr-adevr, ei erau sub un copac, adpostii de
frig i tremurnd de fric. Tatl i lu, i duse acas, iar mama le fcu un ceai ca s se nclzeasc..
Auzind cele ntmplate, au venit n csua aceea i bunicii celor doi copii. Numrnd acetia ci
oameni erau n cas, au constatat c sunt opt i au spus c dac va dori cineva s scrie semnul acelui
numr, s deseneze cei doi colcei salvatoari.
i aa a aprut cifra 8...