UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX

SPECIALIZAREA TEOLOGIE PASTORAL

Bisericile Ortodoxe Autocefale

(Lucrare de seminar)

Coordonator: Pr. conf. univ. dr. Patriciu Vlaicu

Student: Nac Rzvan Marian

Cluj-Napoca
2016

1
 Termenul "autocefalie" este de origine greaca si inseamna independenta sau neatarnarea unei
unitati bisericesti de alta unitate bisericeasca sub raport interbisericesc administrativ-teritorial. In
acest context, cu mult mai tarziu, termenul "autocefalie" a inceput sa fie intrebuintat de renumitii
comentatori ai dreptului bisericesc rasaritean : Alexie Aristen, Ioan Zonara si Theodor Balsamon.
Actul de proclamare a autocefaliei unei Biserici, presupune intrarea in actiune a trei factori: a
Bisericii care isi reclama autocefalia, a Bisericii mame de care a depins pana acum, si a Bisericii
in totalitatea ei sau a Bisericii ecumenice.
Fiecare din acesti trei factori colaboreaza de pe pozitie proprie si in felul sau, la crearea unei noi
autocefalii. Aceasta inseamna ca se cer din partea fiecaruia din acesti factori anumite conditii,
care fireste sunt deosebite, dupa pozitia fiecaruia.

Conditiile din partea Bisericii care cere autocefalia

1. Sa dovedeasca statornicie in dreapta credinta, precum si in pastrarea randuielilor
traditionale cu caracter ceremonial-liturgie si disciplinar canonic.
2. Sa dovedeasca maturitate in conducerea de sine, adica sa se dovedeasca buna
chivernisitoare a treburilor sale curente.
3. Sa dispuna de cel putin 3-4 ierarhi, pentru a se putea constitui un sinod autocefal, in
conformitate cu prevederile canonice.
4. Sa existe o dorinta si o nazuinta manifesta pentru autocefalie si in cadrul credinciosilor, nu
numai in cadrul clerului si a ierarhiei Biserici respective.
5. Ierarhia bisericeasca in cauza, sa ceara autocefalia in mod formal, in numele sau si in numele
clerului si credinciosilor, adresandu-se Bisericii mame sub jurisdictia careia se gaseste si
aratand temeiurile care-i indreptatesc cererea. Nu este ingaduit in nici un chip, ca autocefalia sa
se proclame fara aprobarea Bisericii mame.
6. Dupa obtinnerea autocefaliei, noua biserica autocefala trebuie sa vesteasca acest lucru prin
scrisori, pe toate celelalte Biserici autocefale, rugandu-le sa o primeasca in comuniunea lor.

Conditiile din partea Bisericii care acorda autocefalia

1. Sa emita un "Tomos" sinodal, prin care se confera autocefalia. Tomosul nu poate fi un act
personal al conducatorului Bisericii autocefale, decat in imprejurari exceptionale, adica in cazuri
de forta majora.
2. Tomosul trebuie sa arate temeinicia actului de proclamare a autocefaliei, si sa specifice
drepturile pe care le primeste o Biserica autocefala.
3. Sa vesteasca toate celelalte Biserici autocefale despre crearea noii autocefalii, comunicandu-
le tomosul sinodal, si rugandu-le sa consimta.

Conditiile din partea Bisericii ecumenice

1. Noua autocefalie sa fie recunoscuta de toate Bisericile deja autocefale, facandu-se cunoscuta
aceasta recunoastere prin scrisori sau acte de consimtamant, ca raspuns la scrisorile Bisericii
mame si ale noii Biserici autocefale.
Pentru cazul ca unei unitati bisericesti nu i s-ar recunoaste autocefalia de catre Biserica mama,
desi respectiva autocefalie ar fi legitima si a fost ceruta cu respectarea randuielilor canonice,
celelalte Biserici autocefale au dreptul sa intervina pentru a se acorda autocefalia ceruta, dupa
cum pot sa intervina si pentru a nu se recunoaste autocefalia sau pentru a se retrage autocefalia
unei Biserici, care nu indeplineste conditiile in acest scop.

2
 In cazul proclamarii unei autocefalii de catre Biserica mama, ea savarseste acest act in numele
Bisericii ecumenice, pentru ca prin acest act exercita o putere pe care o detine in chip solidar cu
intreaga Biserica. De altfel istoria arata o serie de interventii din partea intregii Biserici in
probleme de autocefalie, ca de exemplu in chestiunea Bisericii din Cipru (Can. 8, sin. III ecum.;
can. 39 Trulan, etc); apoi in cazul mitropoliei din Cezareia Palestinei (can. 7 sin. I ecum.); in
cazul Bisericii din Egipt, Italia, Siria, etc, (can. 6 sin. I ecum.; can. 2 sin. II ecum.) in cazul
litigiului dintre mitropoliile autocefale ale Nicomidiei si Niceii (can. 12 sin. IV. ecum.)

In secolul al IV-lea au aparut diocezele ca unitati administrativ-teritoriale bisericesti, care

cuprindeau, fiecare, cateva mitropolii provinciale si erau conduse de exarhi.
In secolul V a aparut sistemul patriarhal al organizarii administrativ-teritoriale bisericesti, potrivit
careia un patriarhat cuprindea mai multe exarhate. Odata cu acest proces juridic si istoric de
organizare si de adaptare la impartirea administrativ-politica de stat, aceste unitati bisericesti si-
au pierdut cu totul autocefalia. Episcopiile, incluzandu-se in organizatiile mitropolitane, si-au
pierdut autocefalia, dar au continuat sa existe ca autonome. In secolele IV si V mitropoliile,
incluzandu-se in exarhate, iar dupa aceea in patriarhate, si-au pierdut si ele autocefalia,
continuand sa existe ca autonome.

Pozitia canonica a Bisericilor autocefale pentru autocefalia bisericeasca

Ortodoxia este formata din Biserici autocefale locale, care, din punct de vedere administrativ-
teritorial, se conduc in mod independent; ele pastreaza totusi intre ele in mod obligatoriu -
unitatea dogmatica, cultica si canonica. Asadar, faptul ca o Biserica ortodoxa locala se conduce
in mod independent fata de alte Biserici de acelasi fel, nu lezeaza unitatea Ortodoxiei ecumenice
si nici nu contravine canoanelor sinoadelor ecumenice si locale, pentru ca toate Bisericile
autocefale locale sunt intr-o permanenta comuniune dogmatica, liturgica si canonica.Puterea
apostolica si competenta ei pentru confirmarea autocefaliei bisericesti.Toate comunitatile crestine
primare erau dependente numai prin obligatii religioase si morale. Nicio Biserica nu era
subordonata altei Biserici si nici un episcop nu era subordonat altui episcop. Exista, totusi, o
unitate vizibila in Biserca dar fara implicatii jurisdictionale. Din cuprinsul canonului 34 apostolic
reiese limpede faptul ca treburile fiecarei Biserici locale se hotarasc definitiv de catre episcopatul
ei, in frunte cu primul episcop. Principiul autocefaliei bisericesti este ilustrat si prin canonul 35
apostolic care hotaraste ca: "Episcopul sa nu cuteze sa hirotoneasca in afara limitelor eparhiei
sale, in orasele si satele nesubordonate lui. Cine va savarsi aceasta, fara ingaduinta celor ce au in
supunere acele orase si sate, sa fie depus si el si hotararile lui". Prin canonul mentionat se
interzice cu severitate episcopului sa-si exercite puterea bisericeasca in afara granitelor
jurisdictionale bisericesti proprii. Principiul autocefaliei bisericesti se confirma si prin canonul
37 apostolic, care vorbeste despre sinodul episcopilor. Asadar, canoanele 34, 35 si 37 apostolice
formeaza temeiuri canonice fundamentale pentru aplicarea principiului autocefaliei, in Biserica
Ortodoxa in cuprinsul careia alaturi de principiul egalitatii in putere a episcopatului unei Biserici
nationale exista insa si un aspect determinat de independenta unei natiuni organizata intr-un stat
independent, ce indreptateste astfel o forma de manifestare a principiului adaptarii unitatilor
teritoriale bisericesti la impartirea administrativ-politica de stat.

3
 Drepturile unei Biserici autocefale
1. Prin autocefalie, o biserica dobandeste totalitatea drepturilor care ii asigura o conducere
complet independenta in campul lucrarii pe care
o savarseste prin exercitarea celor trei ramuri ale puterii bisericesti: puterea de a
invata, de a sfinti si de a conduce.
Cu alte cuvinte, o biserica autocefala dobandeste calitatea si dreptul de a transmite prin sine
insasi intreaga mostenire a Sfintilor Apostoli, sau deplina succesiune apostolica. In mod
principal, acest lucru se face prin alegerea, hirotonia si instituirea in functiune a clerului propriu,
in frunte cu inalta ierarhie episcopala.

2. In ce priveste exercitarea puterii sau functiei invatatoresti orice Biserica autocefala se

bucura de urmatoarele drepturi principale:

a) Poate alcatui si difuza in cuprinsul ei carti de cuprins doctrinar, catehisme, scrieri

apologetice, marturisiri de credinta, carti de invatatura, manuale, tratate, studii, predici etc.
b) Poate organiza invatamantul religios-catehetic si teologic pentru
credinciosi si pentru formarea clerului sau.
c) Poate organiza misiuni religioase interne si externe.
d) Poate angaja discutii si colaborari cu orice organizatie, confesiune sau curent
religios, daca astfel de acte nu impun concesiuni doctrinare.
e) Poate judeca si condamna, singura ereziile care eventual apar sau patrund pe teritoriul sau,
definind dreapta credinta in raport cu acestea.

3. In ce priveste exercitarea puterii sau functiei sacramentale sau sfintitoare, orice Biserica
autocefala se bucura de urmatoarele drepturi principale:

a) apreciaza validitatea tainelor savarsite de eretici si schismatici;

b) hirotoneste pe arhierei, preoti si diaconi, asigurand in felul acesta singura in interiorul sau,
succesiunea neintrerupta a preotiei mostenite de la Sf. Apostoli;
c) desleaga taina cununiei;
d) stabileste randuieli sau norme cu caracter tipiconal pentru savarsirea sfintelor taine, a
sfintelor slujbe si a ierurghiilor, putand sa introduca modificari adaptari in ritualfara a atinge
insa esenta acestuia;
e) poate schimba ritul insusi;
f) poate sfinti singura mirul;
g) poate canoniza sfinti;
h) poate institui sarbatori;
i) poate adopta calendarul pe care-l socoteste mai corespunzator;
j) poate introduce schimbari, in tot ceea ce constituie element artistic in cultul sau, adoptand
elemente specifice nationale - locale- in arhitectura, pictura, muzica bisericeasca etc.

4
4. In ce priveste exercitarea puterii jurisdictionale sau conducatoare, orice Biserica autocefala
se bucura de urmatoarele drepturi principale:

a) Poate aduce hotarari sinodale cu valoare de lege in cuprinsul sau, fie adaptand la realitatile
si conditiile sale specifice, principiile si normele canonice, fie adoptand norme noi determinate
de necesitati deosebite, dar fireste si in cazul acesta mentinandu-se in limitele canonicitatii.
De obicei, aceste norme specifice sunt fixate, fie in simple hotarari sinodale, fie in canoane,
in statute, regulamente etc.
Normele respective pot sa se refere la orice chestiuni regulamentate juridic, inclusiv la
administratia comuna si la disciplina.
b) Poate sa acorde, sa retraga si sa schimbe titlurile unitatilor sale administrative si ale
ierarhilor si celorlalti clerici ai sai, fiind libera sa stabileasca nomenclatura demnitatilor sale
bisericesti, dupa necesitati si traditii
proprii, fireste insa, in limitele normelor general valabile in Ortodoxie.
c) Poate sa adopte ca unitate autocefala, titlul sau numirea onorifica
cea mai corespunzatoare, ca de ex.: Arhiepiscopie, Mitropolie, Exarhie
sau Patriarhie, urmand fireste sa confere titlul si gradul corespunzator primului sau ierarh.
Se intelege insa, ca daca un asemenea lucru nu s-a stabilit in momentul proclamarii autocefaliei,
el mu mai poate fi facut ulterior, decat cu consimtamantul intregii Biserici.
d) Poate sa-si aleaga singura pe toti episcopii, inclusiv pe primul ierarh. Acest drept a fost
socotit in cele mai multe cazuri ca principal si caracteristic
pentru autocefalie, intrucat prin alegere, ca prim act in
vederea instituirii in functie a unui episcop, se desemneaza persoanele care vor detine
pozitiile-cheie.
e) Poate sa emita singura documentele de instituire in functie a ierarhilor sai inclusiv pentru
primul sau ierarh.
f) Poate judeca pe ierarhii sai inclusiv pe primul sau ierarh, in cazul cand vreunul din ei s-ar
face vinovat de vreo abatere grava. Acest drept il are orice sinod autocefal, chiar daca este format
numai din 3-4 episcopi.
g) Orice Biserica autocefala poate sa-si exercite jurisdictia sa atat asupra credinciosilor si
clerului din cuprinsul ei, teritorial delimitat, cat si asupra credinciosilor sai din diaspora.
h) Poate participa la actiuni comune cu organizatiile cele mai deosebite din punct de vedere
religios, pentru asigurarea intereselor sale, sau pentru ducerea in comun a unor actiuni de interes
general uman, religios, cultural, filantropic, etc.
i)Poate stabili sau incheia cu Statul pe al carui teritoriu se gaseste, ca si cu alte State sau
organizatii laice nationale sau internationale, intelegeri sau acorduri in conformitate cu interesele
sale legitime.

5. Prin exercitarea independenta a intregii puteri bisericesti, orice unitate autocefala devine egala
in grad si coordonata cu toate celelalte Biserici autocefale existente.
Intre conducatorii Bisericilor autocefale nu exista nici o deosebire ca grad si ca drepturi si nici
intre sinoadele acestora. Singura deosebire care se admite este cea onorifica, stabilita potrivit
unor vechi norme canonice.

5
Ca urmare, in aceasta calitate, drepturile principale de care se bucura orice Biserica autocefala,
sunt urmatoarele:

a) Sa-si spuna prin intregul sau episcopat - intrunit sau nu in Sinod - parerea in orice problema
in care este solicitata de catre vreuna dintre Bisericile surori.
b) Sa hotarasca impreuna cu celelalte Biserici autocefale asupra intrunirii unui sinod pan-
ortodox, adica, sa consimta sau sa se opuna la convocarea unui sinod pan-ortodox, si sa consimta
sau sa refuze trimiterea de reprezentanti la un asemenea sinod.
c) Sa hotarasca impreuna cu celelalte Biserici autocefale asupra intrunirii unui sinod ecumenic,
asupra convocarii lui, a problemelor de luat in desbatere, a locului in care se va tine etc. - intrucat
nici convocarea unui sinod panortodox, nici a unui sinod ecumenic nu constituie vreun drept sau
vreun privilegiu al vreunuia dintre scaunele ierarhice ale ortodoxiei, sau al vreunuia
dintre sinoadele Bisericilor autocefale.
d) Sa fie convocata la sinodul panortodox si la cel ecumenic.
e) Sa aprobe sau sa respinga conferirea autocefaliei unei noi unitati bisericesti care o cere, fie ca
aceasta unitate s-ar desprinde din cadrul ei, fie ca s-ar desprinde din alta Biserica autocefala.
f) Sa aprobe sau sa respinga incetarea unei autocefalii, adica lipsirea unei Biserici autocefale de
drepturile ei quasi-suverane, si coborarea ei in randul Bisericilor autonome sau chiar
incorporarea ei intr-o alta Biserica autocefala.
g) Sa confere autocefalia cu consimtamantul Bisericilor surori, si sa proclame ea insasi ca
autocefala, o unitate bisericeasca ce se desprinde de sub jurisdictia sa, precum si sa ia initiativa
retragerii autocefaliei unei astfel de unitati.
h) Sa confere autonomia si sa proclame ea insasi ca autonoma o unitate bisericeasca ce se
desprinde de sub jurisdictia ei deplina, precum si sa-i retraga autonomia conferita.
i) Sa declare schismatica sau eretica o unitate bisericeasca, in cazul cand desprinzandu-se din
sanul sau, s-a proclamat singura autocefala sau autonoma, sau in cazul cand a cazut in erezie.
j) Sa consimta sau nu, la declararea ca schismatica sau ca eretica a unei unitati bisericesti din
afara ei, fie ca respectiva este autocefala, autonomia sau nu.
k) Sa consimta sau nu, la ridicarea unei Biserici autocefale la un rang mai inalt, ca de pilda,
exarhie sau patriarhie, precum si la conferirea titlului corespunzator unei astfel de ridicari,
primului ierarh al Bisericii respective.
l) Sa stabileasca impreuna cu celelalte Biserici surori, ierarhia onorifica a scaunelor
conducatoare din fruntea Bisericilor autocefale.
In line, o serie de alte drepturi pe care orice Biserica autocefala le poate exercita numai solidar
cu Bisericile surori.

Obligatiile Bisericilor Autocefale

Alaturi de aceste drepturi s-au impus in sarcina fiecarei Biserici autocefale, o seama de obligatii,
dintre care unele constituie limite ale autocefaliei, iar altele, indatoriri legale, fratesti sau de
onoare, fata de Bisericile surori.

6
1. Limitele autocefaliei sunt determinate de unitatea ecumenica a Bisericii care trebuie aparata si
asigurata prin intreaga activitate a oricarei Biserici autocefale, si mai precis, prin respectarea
intocmai a adevarurilor dogmatice, a esentialelor randuieli liturgice si a esentialelor principii si
norme cu caracter canonic si disciplinar.
2. O alta serie de limite ale autocefaliei sunt impuse de Dreptul intern al statului in care se
gaseste o Biserica autocefala, ca si de Dreptul International, intrucat orice Biserica
autocefala devine atat un subiect al Dreptului Public intern, cat si un subiect
al Dreptului International. In aceasta calitate trebuie sa respecte in lucrarea sa normele pe care
le impun legile de stat si cele internationale.
3. Fiecare Biserica autocefala de indata ce a fost proclamata, este obligata sa aduca la
cunostinta celorlalte Biserici acest lucru si sa le solicite frateste recunoasterea autocefaliei.
4. Fiecare Biserica autocefala este obligata sa se supuna hotararilor canonice alesinoadelor
ecumenice, avand libertatea de a primi sau nu hotararile sinoadelor panortodoxe.
5. Fiecare Biserica autocefala este obligata sa intre in legatura cu Sinoadele Bisericilor surori si
sa se consulte cu acestea in chestiuni care depasesc competenta unei singure Biserici.
6. Cu ocazia conferirii autocefaliei sau a autonomiei, si a proclamarii ca autocefala sau ca
autonoma a unei unitati din cuprinsul sau, fiecare Biserica autocefala este obligata sa vesteasca
prin documente oficiale aceste schimbari, solicitand pentru recunoasterea noii autocefalii,
consimtamantul Bisericilor surori.
7. Cu ocazia alegerii si inscaunarii unui nou intaistatator al unei Biserici autocefale, ca si in alte
ocazii importante cand s-au produs evenimente deosebite in viata unei Biserici autocefale, ca de
ex. o comemorare, inaugurarea unui asezamant important, implinirea vreunui deziderat religios,
crearea unei misiuni externe, convertirea in masa a unei populatii neortodoxe, crearea
unei organizatii bisericesti diasporale, etc. conducatorul fiecarei Biserici autocefale este obligata
sa vesteasca celelalte Biserici surori prin scrisori autorizate de Sinod.
8. Cu ocazia marilor sarbatori ale Bisericii, conducatorii Bisericilor autocefale snt obligati sa-si
trimita personal scrisori sau mesaje.
9. Sinodul fiecarei Biserici trebuie sa inscrie in dipticele sale pe toate capeteniile
celorlalte Biserici autocefale.
10. Fiecare intiistatator al unei Biserici autocefale trebuie sa pomeneasca la sfintele slujbe, intai
"intreg episcopatul ortodox", apoi "pe toti intiistatatorii" Bisericilor autocefale, in ordinea lor
ierarhica onorifica.
11. Gradele ierarhice ale clerului si alte titluri legale dobandite intr-o Biserica autocefalia,
trebuie sa fie recunoscute ca atare si de celelalte Biserici.
12. Pedepsele aplicate intr-o Biserica autocefala, slujitorilor si credinciosilor vinovati, trebuie sa
fie recunoscute si socotite intocmai si de celelalte Biserici.
Dreptul cuiva de a apela de la judecata unei Biserici autocefale, la celelalte Biserici, ori la
sinodul panortodox sau la cel ecumenic, se recunoaste numai in cazul unor litigii cu caracter
dogmatic, in chestiunile nedefinite in mod precis de intreaga Biserica, sau in caz de calcare a
canoanelor in aplicarea pedepsii fata de cel in cauza, fie cleric, fie mirean.

Lista bisericilor autocefale:

Biserica Ortodox a Constantinopolului (cea mai important biseric ortodox)

7
 Biserica Ortodox a Alexandriei

Biserica Ortodox a Ierusalimului

Biserica Ortodox a Antiohiei

Biserica Ortodox Rus

Biserica Ortodox Srb

Biserica Ortodox Romn

Biserica Ortodox Bulgar

Biserica Ortodox Georgian

Biserica Ortodox Ciprian

Biserica Ortodox Greac

Biserica Ortodox Polonez

Biserica Ortodox Albanez

Biserica Ortodox a Cehiei i Slovaciei

Biserica Ortodox Romn

(Stema Bisericii Ordodoxe Romne)

8
 Biserica Ortodox Romn (BOR) este una dintre bisericile autocefale ale cretinismului
ortodox. Majoritatea etnicilorromni aparin Bisericii Ortodoxe Romne, dar biserica are i
credincioi de alte naionaliti: (romi, ucraineni etc.). Numai nRomnia, numrul credincioilor
ortodoci este, potrivit recensmntului din 2011, de 16.307.004, deci 86,45% din populaia
rii . n cadrul unui sondaj sociologic desfurat n Republica Moldova n anul 2000, 21,5% din
populaia total i un sfert din populaia cretin au precizat c aparin de Mitropolia Basarabiei,
o subdiviziune a B.O.R. (aproximativ 720.000 de enoriai). Dup unele surse, printre romnii
din Ucraina10 i Occident, se afl nc sute de mii de ortodoci care i afirm subordonarea
canonic fa de Biserica Ortodox Romn. Aceasta face ca numrul total al ortodocilor
romni s fie de aproximativ douzeci de milioane.

Cultul cretin ortodox este adorarea unui singur Dumnezeu n trei ipostaze (Sfnta Treime):
Tatl, Fiul i Sfntul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai nti incomplet, n Vechiul
Testament, prin Moise i prin Profei i apoi complet, n Noul Testament, prin nsui Fiul Su,
Domnul Iisus Hristos. Unitatea fiinei lui Dumnezeu face ca acolo unde se gsete una dintre
ipostazele Sfintei Treimi s fie ntreaga Dumnezeire. Proprietile Dumnezeirii sunt i ale
fiecrei ipostaze n parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi n parte sunt
urmtoarele: Tatl este nenscut, nate din veci pe Fiul i purcede din veci pe Duhul Sfnt, Fiul
este nscut din veci de Tatl, iar Sfntul Duh este purces din veci de Tatl. (Dimitrie Gusti)
Sfintele Taine lsate Bisericii Sale de Mntuitorul Iisus Hristos sunt n numr de apte. Ele
mbrieaz toate nevoile sufleteti ale credincioilor cretini pe calea cea nou trasata de El, ca
i toate nevoile Bisericii cretine pentru propagarea n lume a operei Sale mntuitoare:

1. Prin Taina Sfntului Botez, individul este introdus n snul comunitii cretine
splndu-se de pcatul strmoesc (dac este mic) i de toate celelalte pcate fcute pn
ntr'acea clip (dac este mare).

2. Prin Taina Ungerii cu Sfntul Mir (Mirungerii), celui ieit din baia Sfntului Botez i
se mprtete Sfntul Duh spre ntrire i progres pe calea virtuilor cretine

3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul mplinete cuvntul lui Iisus Hrisos: Luai,
mncai, acesta este Trupul Meu... Bei dintru acesta toi, acesta este Sngele
Meu... (Matei 26, 26-28) cci dac nu vei mnca trupul Fiului Omului i nu vei bea
sngele Lui, nu vei avea via n voi (Ioan 6, 53).

4. Prin Taina Spovedaniei credinciosul care a clcat legea moral crestin cuprins n
nvtura evanghelic are putina de a se ridica iari pe planul spiritual nalt pe care se
gsea mai nainte de pcat

5. Prin Taina Sfntului Maslu, credinciosul capt iertarea pcatelor i vindecare de

suferinele sufletului i trupului

9
 6. Prin Sfnta Tain a Nunii se ntemeiaz familia cretin i se pun bazele traiului dup
voina lui Dumnezeu prin dobndirea de prunci i perpetuarea neamului omenesc i
ntrajutorarea soilor spre mntuire i, n fine,

7. Prin Taina Preoiei, sunt uni aceia dintre credincioi, care voiesc i sunt considerai
capabili s devin propagatori ai operei Mntuitorului Iisus Hristos n lume i
mprtitori ai Sfntului Duh.

Primaii Bisericii Ortodoxe Romne

Mitropolii ai Romniei (1865-1925

1865 - 1875: Nifon Rusail (1789-1875)

1875 - 1886: Calinic Miclescu (1822-1886)

1886 - 1893: Iosif Gheorghian (1829-1909)

1893 - 1896: Ghenadie Petrescu (1836-1918)

1896 - 1909: Iosif Gheorghian (1829-1909)

1909 - 1911: Athanasie Mironescu (1856-1931)

1912 - 1919: Conon Armescu-Donici (1837-1922)

1919 - 1925: Miron Cristea (1868-1939)

Patriarhi ai Romniei (1925-prezent)

1925 - 1939: Miron Cristea

1939 - 1948: Nicodim Munteanu

1948 - 1977: Justinian Marina

1977 - 1986: Iustin Moisescu

1986 - 2007: Teoctist Arpau

2007 - : Daniel Ciobotea prezent

10
Bibliografie:

1. BIBILA sau SFNTA SCRIPTUR tiparit cu Binecuvntarea Preafericitului Printe

Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, cu aprobarea Sfntului Sinod, editura
Institutului Biblic i de Misiune Ortodox, Bucureti 2008
2. www.cretinortodox.ro/drept bisericesc
3. www.wikipedia.org / Biserica Ortodox Romn
4. Istoria Bisericii Ortodoxe Romne, Mircea Pcurariu, editura Sophia, Bucureti,
2000
5. Istoria Bisericii Romneti, Nicolae Iorga, Bucureti, 1908

11