Analiză Matematică O.stănășilă

AS
Profesor emerit dr. Octavian STAN ILA

MATEMATICA
ANALIZA
EDIT
IA DEFINITIVA
Colectia C
arti mari ale S
colii Rom
anesti
Fundatia
Floarea Darurilor
Bucuresti, 2014
Culegerea textului si tehnoredactarea: MORARU Camelia
Controlul final al textului: JALBA Liviu Ioan

Tiparita la Regia Autonoma Monitorul Oficial Bucuresti, ROMANIA
In 1000 exemplare, din care prezenta carte are numarul:
Semnatura autorului
ISBN 978-973-0-17788-6
Cartea nu este destinata vanzarii.

Cartea daruita poarta semnatura olografa a autorului.
PREFAT
A
Acest manual a fost elaborat n cadrul Catedrei de Matema-

tici II din Universitatea POLITEHNICA Bucuresti si se adreseaza
studentilor facultatilor de ingineri (cu precadere n profilul elec-
tric), putand fi util si studentilor facultatilor de matematica, fizica,
economie.
Analiza matematica constituie o componenta esentiala a culturii
stiintifice a oricarui cercetator al naturii pentru ca, alaturi de rostul
informational, ea dezvolta abilitati de calcul (fiecare teorema prin-
cipala fiind legata de evaluari numerice), disciplineaza gandirea,
canalizeaza intuitia, oferind nenumarate exemple de modelare
matematica a unor fenomene fizice, chimice, economice; ea si-a
largit permanent obiectul de studiu prin elaborarea de concepte
noi si n corelare cu tehnica moderna de calcul, a rezolvat pro-
bleme inaccesibile pana nu demult, influentand nemijlocit drumul
spre cunoastere si impresionand prin universalitatea rezultatelor ei.
Analiza matematica este si o simfonie a infinitului, dupa spusele
lui Hilbert.
Argumentul suprem n a promova un rezultat teoretic (sau un
algoritm) ramane demonstrarea acestuia. Se stie ca rigoarea are
un caracter istoric si nu poate fi un scop n sine, dar unicul mod
de a face nteleasa o notiune este acela de a o defini riguros, de a
sublinia convingator sursa, finalitatea si proprietatile ei; adeseori,
un rationament corect este legat de un limbaj ncarcat, purtator al
dificultatilor obiective legate de descrierea entitatilor studiate. Se
cunosc dificultatile ntalnite de studentii anului I n fata unui curs
ca acesta, care nu este doar o coletie de retete, formule, algoritmi.
Este cert ca studiul individual bine organizat, nvatarea activa,
rezolvarea de multe exercitii (inclusiv cele peste 200 exercitii din
aceasta carte), disponibilitatea n general, l conduc la succes pe
cititor.
Scriind acest curs, nu am cautat originalitatea cu orice chip; prin
programa a fost inclus studiul functiilor aritmetice si booleene, ceea
ce nu impieteaza asupra unitatii lucrarii. Am urmarit sistematic sa
conjug calitatea stiintifica ceruta unei astfel de lucrari cu atributele
unui curs vorbit liber, cu convingerea ca succesul n comunicarea
matematicii depinde esential de cultivarea diverselor punti cu reali-
tatea.
Port ndatoritoare recunostinta profesorilor mei M. Nicolescu,
C. Andreian-Cazacu, S. Marcus, I.Gh. Sabac si mi amintesc cu
placere de atmosfera matematica din seminarul de analiza complexa
S. Stoilow, iar discutiile cu C. Banica si cu M. Jurchescu.
Am tinut cont de observatiile unor colegi de catedra sau ale unor
fosti studenti ai mei si tin sa le multumesc si acum. In acest sens,
le aduc un cuvant de multumire profesorilor Paul Flondor, Vasile
Brnzanescu, Mihnea Moroianu, Mircea Olteanu s.a., cu care am
purtat, n timp, discutii n cadrul seminarului metodic al catedrei.
Analiza matematica a ramas o disciplina fundamentala pentru
nvatamantul tehnic si un domeniu stiintific, cu un numar mare de
ramificatii. Calculatoarele nu au redus importanta asimilarii ei, ci
doar au inversat unele prioritati. Derivatele si integralele, n mul-
tiplele lor iposteze, au devenit indicatori sintetici pentru descrierea
multor evolutii n timp sau spatiu, evidentiate de diversele stiinte.
In ultimii ani, nu s-au produs mutatii n modul de predare a ana-
lizei, cu exceptia unor ncercari de fortare a originalitatii. T
inand
cont de noile tendinte n didactica matematica, am dorit ca aceasta
carte sa aiba rolul de carte de nvatatura. Ca atare, am pus
accent pe ntelegerea notiunilor si teoremelor prin multe exemple
ilustrative si mai putin pe unele demonstratii prea complicate, pen-
tru care am facut trimiteri bibliografice accesibile. In schimb, am
preferat comentariile si un plus de aplicatii. Nu uit ca, nainte de
a fi fost un matematician printre ingineri, aveam ambitia de a da
demonstratii complete, cu orgoliul dascalului tanar nerealist.
Multumesc d-lui dr. ing. Liviu Jalba, initiatorul inimos al publi-
carii unor manuale utile generatiilor tinere si fundatiei Floarea
Darurilor. De asemenea multumesc d-nei Camelia Moraru, care a
tehnoredactat un text suficient de dificil.
octombrie 2014 Autorul

Analiza matematic a, aceast
a ramur a fundamen-
tal
a a stiintei, s-a dezvoltat din nevoile directe ale
studiului fenomenelor naturii; notiunea de functie
ocupa un loc central n analiz a si constituie sub-
stratul general abstract al oric arei legi a naturii.
(S. STOILOW)
Capitolul 1
Preliminarii
Introducere
In acest capitol vom prezenta cateva concepte fundamentale utilizate n
diverse etape ale oricarui proces de matematizare si construind o parte impor-
tanta a culturii matematice a viitorului inginer.
Nu vom studia notiuni primare ca: obiect, element, multime, submul-
time, colectie, egalitate, proprietate etc. Presupunem de asemenea cunoscuta
semnificatia semnelor , , / , /, , , !, =, , , , , , , (), (), ( !).
Sensul logic si regulile de utilizare ale acestor semne sunt cele din limba-
jul uzual (numit uneori naiv n comparatie cu limbajele formalizate). Teoria
naiva a multimilor, asa cum a fost prezentata n liceu, poate sa ajunga une-
ori la paradoxuri, datorita n special bogatiei nelimitate a limbajului uzual.
Iata un astfel de paradox, evidentiat de Richard prin considerarea urmatoarei
propozitii:
Fie m cel mai num ar natural care nu poate fi definit cu mai putin de 100
semne. Aceasta propozitie are 65 de semne, constituite din literele si cifrele
utilizate. Pe de o parte, m nu poate fi definit cu mai putin de 100 semne si pe
de alta, m este totusi definit prin cele 65 de semne. Contradictie !
Pentru a evita astfel de situatii, matematicienii au fundamentat teoria axio-
matica a multimilor, n care se fixeaza de la nceput alfabetul care va fi utilizat,
semnele logice, obiectele (termenii) cu care se rationeaza, tipurile de proprietati
ale acestor obiecte etc. In acest sens, este necesara fixarea unui univers U de
multimi, care sa cuprinda toate multimile care pot sa apara n cele ce urmeaza.
Actualmente ntreaga matematica poate fi fundamentata cu extrema rigoare,
dar prin natura si prin adresa acestui curs, vom folosi un limbaj mai direct, ne-
formalizat, dar formalizabil. Mention am aici importanta deosebita a procesului
de formalizare, strans legat de cel de programare.
Acest capitol trateaza mai nt ai conceptul general de functie (relatie functio-
nala), cu exemple justificative, fixandu-se totodata terminologia si notatiile
utilizate curent n tot restul lucrarii. O atentie speciala este acordata unor
elemente de analiza a multimii N a numerelor naturale, prezentand notiunile
de multime num arabila si functie aritmetica. In ultima parte a capitolului sunt
date unele elemente utile de logica matematica si aplicatii.
1.1 Relatii functionale, Relatii de ordine

1.1.1 Conceptul general de functie si exemple
In cele ce urmeaza, vom adopta notatiile consacrate:
! "
p
N = {0, 1, 2, . . .}, Z = {0, 1, 1, 2, 2, . . .}, Q = |p, q Z, q > 0 ,
q
1
2 CAPITOLUL 1. PRELIMINARII
prezent and totodata definitia naiva a multimilor respective de numere, prin

enumerarea elementelor lor. Se poate indica un procedeu riguros de constructie
a multimilor Z, Q, pornind de la N, prin operatii de teoria multimilor. In
capitolul urmator vom face o discutie detaliata asupra multimii R a numerelor
reale, a carei ntelegere este esentiala pentru orice utilizator de matematica.
Din multitudinea de situatii concrete de dependenta a unor marimi, stari,
indici cantitativi sau calitativi etc. de alte marimi, stari, indici, s-a observat
ca n orice situatie de dependenta sunt angajate doua multimi de elemente.
Aceasta a condus la definitia clasica formulata de G.L. Dirichlet (1805-1859)
si de N.I. Lobacevski (1792-1856): a da (a stabili, a defini) o functie (sau
echivalent, o aplicatie) f de la o multime M la o multime N nseamn a a asocia
oric arui element x M un element unic determinat din N , notat f (x) si numit
valoarea functiei f n x.
In acest caz se scrie
f : M N, x . f (x) (1)
si se spune (sugestiv dar incorect) ca f transporta informatie de la M la N .

Multimea M se numeste domeniul de definitie al lui f , iar N domeniul
de valori al lui f . In definitia anterioara exista unele imperfectiuni logice, n
special privind sensul termenului a asocia. In ultimul timp s-a impus o alta
definitie, esentialmente echivalenta cu cea anterioara si pe care o prezentam
mai jos.
Fie M si N doua multimi fixate. Reamintim ca orice colectie R de perechi
ordonate (x, y) cu x M si y N se numeste relatie binar a de la M la N ; o
astfel de relatie este deci o submultime a produsului cartezian M N , adica
R M N . Elementele lui M N se mpart n doua clase: elemente (x, y) care
apartin lui R si se scrie xRy (se citeste: x este n relatia R cu y) si elemente
(x, y) / R si atunci se scrie (xRy) sau xR / y.
Definitia 1.1. Se numeste relatie functional
a F de la M la N orice
a F M N , cu proprietatea
relatie binar
() x M, (!) y N astfel ncat (x, y) F.
Daca f este o aplicatie n sensul definitiei lui Dirichlet-Lobacevski, atunci

se considera relatia functionala F = {(x, f (x))|x M }, numit a si graficul lui
f ; reciproc, daca F este relatie functionala ca n definitia 1.1, atunci se poate
defini aplicatia f : M N , x . acel unic y astfel ncat (x, y) F . Tocmai
n acest sens, cele doua definitii ale conceptului de functie au fost calificate ca
esentialmente echivalente.
In cele ce urmeaza, vom adopta cu precadere definitia clasica. Remarcam
aici ca scrierea (1) este uneori nlocuita prin y = f (x), spunandu-se neriguros ca
y este functie de variabila x. Dar cine este y? De asemenea cuvantul variabila
aminteste de timp, ceea ce este o restrictie inutila si de aceea el este substituit
prin element oarecare din multimea M .
Subliniem nca o data ca daca f : M N este o aplicatie, atunci pentru
orice element x M este pus n evidenta un singur element din N , notat
f (x); se mai spune ca f este uniforma (sau univoca). Exista situatii n care
pentru doua multimi fixate M, N , fiecarui element x M sa-i poata fi asociate
eventual mai multe elemente din N ; se spune atunci ca este definita o functie
multiform a M N . De exemplu, luand M = N = C si asociind oricarui z C
toate numerele complexe w astfel ncat w 3 = z. Un exemplu semnificativ are
loc n cadrul fenomenului de histerezis unde apar dependente de marimi fizice
reale x . y ilustrate grafic ca n fig. I.1 (valorii x = i corespund trei y i).
Trebuie remarcat faptul ca orice functie multiforma M N se poate considera
ca o functie uniforma M P(N ) (reamintim ca pentru orice multime A se
noteaza cu P(A) multimea partilor lui A).
Fig. I.1 In ntreaga lucrare vom considera exclusiv functii (aplicatii) uniforme.
1.1. RELAT
II FUNCT
IONALE, RELAT
II DE ORDINE 3
Definitia 1.2. Dou a functii f : M N , g : M1 N1 se consider a

egale (si se scrie f = g) dac a M = M1 , N = N1 si n plus, ()x M , avem
f (x) = g(x).
Asadar, prin conventie, doua functii sunt egale daca au acelasi domeniu
de definitie, acelasi domeniu de valori si daca ele lucreaza la fel. Multe
formule matematice pot fi interpretate ca egalitati de functii; de exemplu,
relatia sin2 x + cos2 x = 1, ()x R semnifica egalitatea functiilor reale
f, g : R R, definite prin f (x) = sin2 x + cos2 x, g(x) = 1. Remarcam de
asemenea
# c a uneori functii distincte sunt notate la fel (de exemplu: sin : R R,
$
sin : , R).
2 2
Daca M si N sunt multimi fixate, atunci se noteaza cu N M sau Hom(M, N ),
multimea tuturor functiilor M N (fig. I.2).
De exemplu, daca M este un interval [, ] din R si N = R, atunci Fig. I.2
Hom(M, N ) este multimea tuturor functiilor reale avand graficul cuprins ntre
dreptele x = , x = (fig. I.3).
Exemple de functii
Pentru a sublinia importanta conceptului general de functie este suficient

de aratat de la nceput ca sirurile, familiile de elemente, operatiile algebrice,
transformarile geometrice, omomorfismele, funtionalele, operatorii etc. sunt,
nainte de orice, functii. Se poate spune ca, alaturi de numere, functiile domina
ntreaga matematica.
Fig. I.3
a) S iruri. Se numeste sir de elemente dintr-o multime E orice functie
f : N E; pentru orice n N este definit un element an = f (n) din E. S irul
nsusi se noteaz a {an }nN sau {an }n0 n loc de N E, n . an , iar multimea
{x E|()n N, x = an } se numeste multimea termenilor sirului. Trebuie
facuta distinctia ntre un sir si multimea termenilor lui, deoarece doua siruri
distincte pot avea aceleasi multimi de termeni (de exemplu E = Z, an =
1 + (1)n , bn = 1 (1)n , n 0). In esenta notiunea de sir presupune o
anumita ordonare, o enumerare a termenilor, ceea ce nu este cerut n cazul
elementelor unei multimi.
Daca E = R (respectiv Q, R\Q), atunci sirurile corespunzatoare de elemente
din E poarta numele de siruri de numere reale (respectiv rationale, irationale).
Daca M, N sunt multimi fixe si E = Hom(M, N ), atunci orice aplicatie N E,
n . fn se numeste sir {fn }n0 de functii M N ; de exemplu, daca fn (x) =
nx
, ()x Q, ()n N, atunci se pot considera functiile f0 , f1 , f2 , . . . si
1 + n2 x 2
ca atare este definit un sir {fn }n0 de functii Q Q.
Se poate considera o notiune mai generala decat cea de sir, anume notiunea
de familie. Daca I, E sunt multimi oarecare, se numeste familie de elemente
din E indexat a dup a I orice aplicatie I E, i . xi , notata de obicei
{xi }iI . Sirurile sunt familii indexate dupa multimea N. Familiile cu I Z se
numesc tot siruri.
Fie {Mi }iI o familie de multimi. Se pot defini atunci reuniunea acestei
familii %
Mi = {x|()i astfel ncat x Mi },
iI
intersectia acestei familii

&
Mi = {x|()i, x Mi }
iI
'
si produsul cartezian Mi = multimea tuturor familiilor {xi }iI de ele-
iI
%
mente din at xi Mi , ()i I.
Mi astfel nc
iI
(Simbolul semnifica definitia membrului stang). Daca I = {1, 2}, regasim

respectiv multimile M1 M2 , M1 M2 , M1 M2 .
b) Operatii algebrice. Fie M o multime fixata si n 1 un numar natural.
Se noteaza

M n = {(x1 , x2 , . . . , xn )|xi M pentru orice 1 i n}.
'
Asadar, M n = Mi unde M1 = M2 = . . . = Mn = M . Se numeste
1in
operatie (algebric a) n-ar a pe multimea M orice aplicatie M n M .
Asadar o operatie n-ara pe M asociaza oricarui element (x1 , x2 , . . . , xn ) M n
un element bine determinat din M , notat (x1 , x2 , . . . , xn ). Pentru n = 2 se
obtine conceptul de operatie binara, ca functie M M M , (x, y) . x y =
(x, y), iar pentru n = 1 cel de operatie unar a (functie M M ).
Definind M 0 ca fiind o multime formata dintr-un singur element, se poate
considera notiunea de operatie nular a M 0 M pe M , care consta n fixarea
unui element din M . De exemplu, daca M = Z, atunci adunarea + : M M
M , (x, y) . x + y si nmultirea : M M . M , (x, y) . xy sunt operatii
binare; luarea opusului M M , x . x este o operatie unara, iar fixarea
num arului 2015 este o operatie nulara pe Z.
Un mare salt n constiinta matematica a fost acela n care operatiile alge-
brice au fost definite ca functii; n particular, prin mijloacele moderne de calcul
nu se executa numai sume, produse etc., ci se realizeaza operatii de adunare,
nmultire etc. Este clara diferenta ntre a calcula suma 3 + 7 si a calcula toate
valorile functiei-adunare + : Z Z Z.
0
c) Fie I = [a, b] un interval fixat; se noteaza cu C[a,b] = C 0 (I) multimea
functiilor continue I R si pentru orice k 1 natural se defineste multimea
k
C[a,b] = C k (I) a functiilor I R care sunt de k ori derivabile astfel ncat
derivata f (k) sa fie continua de I. Se pot defini atunci doua aplicatii remarcabile
si anume:
operatorul de derivare D : C k (I) C k1 (I), f . f (k 1 fixat);
( b
functionala de luare a integralei I : C (I) R, f .
0
f (x)dx.
a
d) Printre cele mai importante exemple de functii se disting functiile cu

valori reale X R definite pe o multime oarecare X, numite uneori functii
numerice reale sau functionale.
Uneori se utilizeaza n practica functii definite prin tabele. Daca M =
{x1 , x2 , . . . , xp }, N = {y1 , y2 , . . . , yp } sunt doua multimi finite de numere reale
cu x1 < x2 < . . . < xp si I un interval astfel ncat M I, atunci orice functie
reala f : I R verificand relatiile f (xi ) = yi , 1 i p se numeste functie de
interpolare pe I asociata tabelei de valori
x1 x2 ... xp
y1 y2 ... yp
Astfel de situatii apar n diverse masuratori ale marimilor fizice.
Multe alte tipuri de functii vor fi ntalnite chiar si n cadrul acestui curs.
Pornind de la functii date se pot defini altele noi. Dam cateva exemple n acest
sens:
1) Fie f : M N1 , g : N2 P doua functii astfel ncat N1 N2 ; n
aceasta situatie se poate considera functia compus a
g f : M P, x . g(f (x)),
aplicand mai ntai f si apoi g; asadar, (g f )(x) = g(f (x)), ()x M . Pre-
supunand ca avem aplicatii f : M N , g : N M , atunci au sens functiile
compuse g f , f g, dar n general acestea sunt functii distincte (de exem-
plu, luand M = N = R, f = sin si g = exp, rezulta ca f g : x . sin ex si
1.1. RELAT
II FUNCT
IONALE, RELAT
II DE ORDINE 5
g f : x . esin x ). Asadar compunerea de aplicatii nu este comutativa; ea este

totusi asociativa, atunci cand operatiile au sens.
Daca f : M N este o functie, atunci se poate adopta urmatoarea inter-
pretare sistemica: numim elementele lui M intrari, elementele lui N iesiri si
f apare ca o modalitate prin care oricarei intrari x M i corespunde iesirea
y = f (x) si se poate considera astfel un sistem intrare-iesire (fig. I.4).
Daca g : N P este o alta functie, atunci functia g f corespunde legarii Fig. I.4
n serie a celor doua sisteme intrare-iesire corespunzatoare (fig. I.5). Necomu-
tativitatea compunerii confirma importanta decisiva pe care o are ordinea n
cadrul legarii n serie a sistemelor.
2) Fie B o multime si A B o submultime a ei; se poate defini atunci
aplicatia de incluziune i : A B, x . x. Daca f : B M este o functie,
atunci functia f i : A M se numeste restrictia lui f la A si se noteaza f |A.
Asadar (f |A)(x) = f (i(x)) = f (x), ()x A. Daca g : A M este o functie
fixata, atunci orice functie h : B M astfel ncat g = h|A (adica g(x) = h(x),
()x A) se numeste prelungirea # lui
$ g la B.
De exemplu, functia sin : 0, R poate fi prelungita la ntreg R, dar
) * 2 Fig. I.5
functia tg 0, R nu poate fi prelungita prin continuitate la R (adica la o
2
functie continu a pe R).
3) Daca f, g : X R sunt doua functii numerice definite pe aceeasi
multime, atunci se pot defini suma si produsul lor
f + g : X R, x . f (x) + g(x) si f g : X R, x . f (x)g(x),
produsul lui f cu un num

ar real
f : X R, x . f (x)
si c
atul
f f (x)
: X \ Zg R, z . ,
g g(x)
unde Zg = {x X|g(x) = 0} este multimea zerourilor functiei g.
Definitia 1.3. O functie f : M N se numeste injectiv a dac
a are loc
implicatia
() x1 , x2 M, {f (x1 ) = f (x2 )} {x1 = x2 }
sau, logic echivalent,
() x1 , x2 M, {x1 = x2 } {f (x1 ) = f (x2 )}.
Functia f : M N se numeste surjectiv a dac a ()y N ()x M astfel

at f (x) = y. Functia f : M N se numeste bijectiv
nc a (sau simplu
bijectie) dac a f este injectiv
a si surjectiv
a; n acest caz se mai spune c
a f
stabileste o corespondent
a bijectiva ntre multimile M si N .
u v
Lema 1. Fie M N P dou a aplicatii oarecare. Daca vu este injectiv
a
(respectiv surjectiv a), atunci u este injectiv a (respectiv v surjectiv
a).
Demonstratie. Presupunem functia v u injectiva si avem de aratat ca u
este injectiva; fie x1 , x2 M si u(x1 ) = u(x2 ), deci v(u(x1 )) = v(u(x2 )), adica
(v u)(x1 ) = (v u)(x2 ). Deoarece aplicatia v u este injectiva prin ipoteza,
rezulta x1 = x2 .
Daca aplicatia v u este surjectiva si z P este arbitrar, atunci exista
x M astfel nc at (v u)(x) = z, adica v(u(x)) = z, deci v este surjectiva.
Lema 2. O functie f : M N este bijectiv a dac
a si numai daca pentru
orice y N , ecuatia f (x) = y are solutie, unic a, x M .
Demonstratie. Presupunem f bijectiv a si fie y N fixat arbitrar. Atunci
ecuatia f (x) = y are solutie deoarece f este surjectiva; n plus daca x1 , x2 M
sunt solutii ale ei, atunci f (x1 ) = y, f (x2 ) = y si cum f este injectiva, rezulta
x1 = x2 deci solutia este unica. Reciproc, daca ecuatia f (x) = y are solutie si
este unica pentru orice y N , atunci f este evident bijectiva.
Fie f : M N a aplicatie bijectiva; atunci se poate defini inversa f 1 a
lui f
f 1 : N M, y . unicul element x M astfel ncat f (x) = y.
Pentru orice multime M se poate considera aplicatia identic

a a lui M ,
anume aplicatia
1M : M M, x . x.
Evident, 1M este aplicatie bijectiva si (1M )1 = 1M .
Teorema 1.1. Fie f : M N o aplicatie oarecare.
a) Avem f 1M = f si 1N f = f ;
b) Dac a, atunci f 1 f = 1M si f f 1 = 1N ;
a f este bijectiv
c) Fie g : N M o aplicatie astfel nc at g f = 1M , f g = 1N . Atunci
f si g sunt bijective, g = f 1 si f = g 1 .
Demonstratie. a) Pentru orice x M avem (f 1M )(x) = f (1M (x)) = f (x)
si (1N f )(x) = 1N (f (x)) = f (x).
b) Fie ()x M si y = f (x); atunci (f 1 f )(x) = f 1 (f (x)) = f 1 (y).
Din definitia lui f 1 rezulta ca f 1 (y) = x, deci (f 1 f )(x) = x, adica
f 1 f = 1M . In mod similar se probeaza relatia f f 1 = 1N .
c) Deoarece g f = 1M , din lema 1 va rezulta ca f este injectiva si ca g este
surjectiva; n mod similar, din ipoteza f g = 1N , rezulta ca f este surjectiva
si g este injectiva. Asadar, f si g sunt bijective. In plus, din relatia g f = 1M
si aplicand punctul a), rezulta (g f ) f 1 = 1M f 1 = f 1 ; pe de alta parte,
(g f ) f 1 = g (f f 1 ) = g 1N = g si se obtine relatia g = f 1 . In mod
similar, din relatia f g = 1N se obtine (f g) g 1 = 1N g 1 = g 1 si pe de
alta parte, (f g) g 1 = f (g g 1 ) = f 1M = f , deci f = g 1 .
Corolar. a) Dac a f : M N este o aplicatie bijectiv a, atunci f 1 este
1 1
bijectiva si (f ) = f ;
u v
b) Dac a M N P sunt aplicatii bijective, atunci functia compus a vu
este bijectiv a si n plus, (v u)1 = u1 v 1 .
Demonstratie. a) Luand g = f 1 rezult a f g = 1N , g f = 1M si
aplicand teorema 1.1. c) rezulta ca g este bijectiva si n plus g 1 = f , adica
(f 1 )1 = f .
b) In general, daca u si v sunt injective (respectiv surjective), la fel va fi
aplicatia v u. Asadar, daca aplicatiile u si v sunt bijective, atunci functia v u
este bijectiva; n plus, (v u)(u1 v 1 ) = v (uu1 )v 1 = (v 1N )v 1 =
v v 1 = 1P si similar, (u1 v 1 )(v u) = u1 (v 1 v)u = u1 (1N u) =
u1 u = 1M . Aplicand teorema 1.1. c) pentru g = v u, f = u1 v 1 , rezulta
ca f = g 1 , adica u1 v 1 = (v u)1 , tocmai relatia din enunt.
Exemple. a) Aplicatia : N Z, definita prin
n

daca n este par
2
(n) =
+1
n
daca n este impar
2
este bijectiva. Asadar, exista o corespondenta bijectiva ntre multimea N si
multimea Z (desi N ! Z). Un fapt similar nu are loc pentru multimi finite.
Anume, daca M si N sunt multimi finite si daca : M N este o aplicatie
bijectiva, atunci M si N au acelasi numar de elemente; asadar, daca M ! N ,
atunci nu poate exista nici o bijectie de la M la N .
b) Fie M = N = R si f : R R, x . x3 . In acest caz f este bijectiva si
f (x) = 3 x pentru orice x R.
1
Functia exp : R (0, ), x . ex este bijectiva si exp1 = log (logaritmul

natural).
1.1. RELAT
II FUNCT
IONALE, RELAT
II DE ORDINE 7
# $
Functia sin : , [1, 1] este bijectiva si sin1 = arcsin; n mod
2 2 ) *
similar, pentru functia bijectiva tg : , R avem tg1 = arctg.
2 2
Observatie. Aplicatiile bijective au un rol deosebit n matematica. Ast-
fel, izomorfismele de grupuri, izomorfismele de spatii vectoriale, izomorfismele
de grafuri, de automate etc. sunt n primul rand aplicatii bijective ntre anu-
mite multimi. De asemenea, un model matematic ideal M al unui sistem fizic
F presupune existenta unei bijectii f ntre entitati fizice ale lui F si obiecte
matematice (numere, functii, matrici etc.) legate de modelul M . Prin aplicatia
f se traduc matematic legi fizice, determinari calitative sau cantitative etc, care
sunt prelucrate n M , iar datele finale obtinute se interpreteaza (prin f 1 ) n
termenii sistemului fizic F considerat. Aceasta interpretare este desigur imper-
fecta, grosiera, dar poate fi precizata n contexte fizice concrete (fig. I.6).
Fig. I.6
1.1.2 Imagini directe si imagini inverse de submultimi
printr-o aplicatie
Fie f : M N o aplicatie fixata.
Definitia 1.4. Pentru orice submultime A M , submultimea lui N

f (A) = {y N |()x A astfel nc
at y = f (x)}
se numeste imaginea direct a a lui A prin f .

Asadar, f (A) = {f (x)|x A}. Multimea f (M ) se numeste domeniul strict
de valori al lui f si este uneori notata cu Im f (imaginea lui f ). Aplicatia
M f (M ), x . f (x) este evident surjectiva si se numeste corestrictia lui f .
Se observa ca aplicatia f initial
a este surjectiva daca si numai daca Im f = N .
Definitia 1.5. Pentru orice submultime B N , submultimea lui M

f 1 (B) = {x M |f (x) B}
se numeste imaginea invers a (sau preimaginea) lui B prin f .

Este evident ca f 1 (N ) = M . Daca y N este un element fixat, multimea
f 1 (y) = {x M |f (x) = y} se numeste fibra lui f n y. Aplicatia f este
surjectiva daca si numai daca pentru orice y N fibra lui f n y este o
multime nevida.
Proprietatile principale ale imaginilor directe si inverse de submultimi sunt
cuprinse n
Teorema 1.2. Fie f : M N o aplicatie fixat a.
(a) Aplicatiile P(M ) P(N ), A . f (A) si P(N ) P(M ), B . f 1 (B)
p
astreaz
a incluziunile;
(b) Daca A1 , A2 sunt multimi ale lui M , atunci
f (A1 A2 ) f (A1 ) f (A2 ) si f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 );
a B1 , B2 sunt submultimi ale lui N , atunci

(c) Dac
f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 ) si f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 ).
a B N , atunci !f 1 (B) = f 1 (!B), adic

(d) Dac a
M " f 1 (B) = f 1 (N " B).
Demonstratie. (a) Trebuie aratat ca daca A1 A2 M , atunci f (A1 )

f (A2 ) si ca daca B1 B2 N , atunci f 1 (B1 ) f 1 (B2 ). Intr-adevar, fie
()z f (A1 ) deci z = f (x) cu x A1 . Atunci x A2 (caci A1 A2 ), deci
z f (A2 ) si ca atare, f (A1 ) f (A2 ). In mod similar, fie ()u f 1 (B1 )
deci f (u) B1 . Dar B1 B2 , deci f (u) B2 , adica u f 1 (B2 ) si ca atare,
f 1 (B1 ) f 1 (B2 ).
(b) Deoarece A1 A2 A1 si A1 A2 A2 , rezulta ca f (A1 A2 )

f (A1 ) si f (A1 A2 ) f (A2 ), conform (a). Asadar f (A1 A2 ) f (A1 )f (A2 ).
Egalitatea de multimi f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 ) se probeaza prin dubla
incluziune, ca si egalitatile de la punctul (c).
(d) Fie ()x !f 1 (B). Atunci x / B, f (x) !B,
/ f 1 (B), adica f (x)
deci x f (!B). Asadar, !f (B) f 1 (!B). Pentru a proba cealalta
1 1
incluziune, fie ()z f 1 (!B) deci f (z) !B, f (z) / B, deci z / f 1 (B),
z !f (B) si ca atare, f (!B) !f (B).
1 1 1
Se observa ca imaginea inversa are proprietati mai bune decat ale imaginii
directe.
Exemple. a) Consideram functia f : R R, 2
1
x . x si A = [3, 2]. In
acest caz, avem f (A) = [0, 9] si f (A) = [ 2, 2].
( 1
b) Fie aplicatia I : C[0,1] R, f .
0
f (x)dx. Aceasta aplicatie este
0
surjectiva, deoarece pentru orice R, exista chiar o infinitate de functii
0
f C[0,1] astfel ncat I(f ) = , adica aria dintre graficul lui f , axa Ox si
dreptele x = 0, x = 1 sa fie egala cu . Daca P este multimea restrictiilor la
intervalul [0,1] de functii de gradul ntai, atunci evident imaginea directa a lui
P este I(P ) = R.
1 0
c) Fie D : C[0,1] C[0,1] operatorul de derivare. Aceasta aplicatie este
surjectiva (deoarece orice functie continua pe [0,1] are primitiva).
0
Pentru orice functie continua f C[0,1] fibra D1 (f ) este multimea tuturor
primitivelor lui f pe intervalul [0,1].
Observatii. 1) Fie f : M N o aplicatie injectiva; atunci aplicatia de
corestrictie M f (M ), x . f (x) este bijectiva si deoarece f (M ) N rezulta
ca exista o corespondenta bijectiva ntre M si o submultime a lui N . Mai
general, daca f : M N este o aplicatie oarecare, atunci exista aplicatii ,
astfel nc
at f = , sa fie surjectiva si injectiv
a (descompunerea canonic a
a lui f ); anume, se considera : M f (M ), x . f (x), corestrictia lui f si
: f (M ) N , y . y, aplicatia de incluziune.
Remarcam de asemenea ca daca f : M N este o aplicatie oarecare,
atunci prin restrictii si corestrictii convenabile ale lui f se obtine o aplicatie
bijectiva. De exemplu, functia #sin : R R, x . sin x nu este nici injectiva,
$
nici surjectiva, dar functia sin : , [1, 1] este bijectiva (ca de obicei,
2 2
am utilizat aceeasi notatie sin pentru functii distincte).
2) Daca f : M N este o aplicatie bijectiva si daca B N , atunci notatia
f 1 (B) poate fi interpretata n doua sensuri: ca imagine inversa a lui B prin
f si ca imagine directa a lui B prin aplicatia f 1 . Din fericire acestea coincid,
adica
{x M |f (x) B} = {f 1 (y)|y B}.
1.1.3 Relatii de ordine; margini

Exista multe proprietati care angajeaza perechi de elemente dintr-o multime
fixata. Astfel, faptul ca 14 este divizibil cu 7 nu este o proprietate a lui 14 sau a
lui 7 separat, ci a perechii (14, 7) de numere ntregi, dupa cum inegalitatea 5 < 9
este o proprietate a perechii (5,9). Daca M este o multime fixata, orice colectie
R de perechi ordonate de elemente din M (adica R M M ) se numeste
a pe M . De exemplu luand M = Z si R = {(x, y) Z Z|x este
relatie binar
divizibil cu y} avem 14 R 7, deoarece (14, 7) R si 14 R / 8; n mod similar,
luand M = R si S = {(x, y) R R|x < y}, avem 5 S 8 dar 5 S/ 4.
Definitia 1.6. Fie M o multime fixat a si R a relatie binar
a pe M . R se
numeste relatie de ordine partial a daca este reflexiva (x R x, ()x M ),
tranzitiv a x, y, z M , x R y, y R z, atunci x R z) si antisimetric
a (dac a (dac
a
x, y M , x R y si y R x, atunci x = y). O relatie de ordine partiala R pe M
cu proprietatea ca pentru orice x, y M avem fie x R y, fie y R x, se numeste
relatie de ordine total a.
1.1. RELAT
II FUNCT
IONALE, RELAT
II DE ORDINE 9
Exemple. a) fie E o multime fixata si M = P(E); relatia de incluziune

ntre partile lui E este o relatie de ordine partiala, care nu este totala.
b) Pe aceeasi multime pot coexista doua relatii de ordine distincte. Fie
M = N = {1, 2, 3, . . .}; definim relatiile R, S pe M astfel: pentru x, y M ,

x R y {x y}, x S y { y este divizibil cu x}. Este evident ca R si S
sunt relatii reflexive, tranzitive si antisimetrice deci relatii de ordine partiala;
n plus R este relatie de ordine totala (numita ordinea uzuala).
c) Fie M = Hom (X, R) multimea functiilor reale definite pe o multime X.
Se poate defini relatia de ordine partial a pe M
f R g f g a f (x) g(x),
(adic ()x X).
Definitia 1.7. O multime M se numeste ordonat a daca pe M este fixat

ao
relatie de ordine partial am ). Fie (M, ) o multime ordonat
a (pe care o not a
si P M o submultime fixat a. Se numeste majorant al lui P orice element
x M astfel nc at z x pentru orice z P ; se spune c a P are cel mai mare
element dac a exista un majorant al lui P apartin and lui P .
Daca exista un cel mai mare element al lui P , acesta este unic si este
notat max P ; ntr-adev ar, daca m1 , m2 ar fi ambele n situatia de cel mai mare
element al lui P , atunci m1 m2 si m2 m1 deci din antisimetrie rezulta
m 1 = m2 .
Se definesc n mod similar notiunile de minorant si de cel mai mic ele-
ment (notat min P ) pentru o submultime P a unei multimi ordonate (M, ).
Daca o submultime P M are majoranti (respectiv minoranti), atunci P se
numeste m arginit a superior (respectiv m arginita inferior); multimea P
se numeste m arginit a daca are majoranti si minoranti (adica este marginita
superior si inferior).
Exemple. a) Consideram multimea M = Z cu relatia de ordine uzuala
R = si fie submultimile ei P1 = N, P2 = {4, 5, 7, 100}, P3 = multimea nu-
merelor prime. P1 nu are majoranti si 0 este cel mai mic element al lui P1 .
Multimea P2 este marginit a avand cel mai mic element 4 si cel mai mare ele-
ment 100. Multimea P3 este nemarginit a, are cel mai mic element 2 etc.
b) Fie M = N cu relatia de divizibilitate (x y y este divizibil cu x) si
fie P = {3, 8, 10}. Majorantii lui P sunt toate numerele naturale divizibile cu
3, 8, 10 (adica divizibile cu 120) si P are 1 ca minorant. Submultimea P M
nu are nici cel mai mare element si nici cel mai mic element.
c) Fie E o multime fixata si M = P(E), ordonata cu relatia de incluziune.
Daca F1 , F2 M adica F1 , F2 sunt submultimi ale lui E si daca P = {F1 , F2 }
M , atunci majorantii lui P sunt submultimile lui E care contin F1 si F2 , deci cel
mai mic majorant al lui P va fi F1 F2 , iar minorantii lui P sunt submultimile
lui E incluse n F1 si n F2 , deci cel mai mare minorant al lui P va fi F1 F2 .
Definitia 1.8. Fie (M, ) o multime ordonata si P M o submultime. Se
spune ca P are margine superioar a dac
a P are majoranti si daca multimea
(nevida) a majorantilor lui P are cel mai mic element, notat sup P . Se spune
c
a P are margine inferioar a dac
a P are minoranti si multimea minorantilor
lui P are cel mai mare element, notat inf P .
Asadar, daca exista, sup P este cel mai mic majorant al lui P , iar inf P
este cel mai mare minorant al lui P si n particular, sunt unice. Daca P are
cel mai mare element (respectiv cel mai mic element), atunci sup P = max P
(respectiv inf P = min P ).
Exemple. a) Fie E o multime fixata si M = P(E), ordonata prin incluzi-
une. Fixam P M , deci P este o colectie de submultimi al lui E. Majorantii
(respectiv minorantii) lui P sunt partile lui E care includ toate multimile din
colectia P (respectiv sunt incluse n toate multimile din P ). In plus, P are atat
margine superioara, cat si margine inferioara, anume
% &
sup P = A, inf P = A.
AP AP
b) Fie M = Q cu ordinea uzuala () si P = {x Q|x2 < 2}. Evident,

P este multime marginita, dar nu are nici margine superioara, nici margine
inferioara n M . Daca M = Z cu ordinea uzuala (), atunci orice submultime
marginita P a lui Z are atat margine inferioara (inf P = min P ) cat si margine
superioara (sup P = max P ).
O proprietate extrem de importanta a multimii R este aceea ca pentru orice
submultime nevida marginita superior (respectiv inferior) A R exista sup A
daca M = R
uzuala ; astfel,
(respectiv inf A), relativ la relatia de ordine
si P = {x R|x2 < 2}, atunci sup P = 2, inf P = 2 (dar nu exist a
max P , min P ) iar daca Q = {x R|x2 2}, atunci sup Q = max Q = 2 si
inf Q = min Q = 2.
Daca f : X R este o functie reala si daca domeniul strict de valori
f (X) = {f (x)|x X} are margine superioara (respectiv inferioara) atunci se
noteaza
sup f = sup f (X) (respectiv inf f = inf f (X)).
x x
Daca exista, sup f , inf f sunt numere reale unice, numite marginile lui f
x x
pe X sau extremele globale ale lui f pe X.
Aplicatie
Se numeste multime de momente (sau multime-timp) orice multime T pe
care este definita o relatie de ordine totala (notata ). Elementele lui T se
numesc momente. Exemplele tipice de multimi-timp sunt submultimi ale lui
R; de exemplu T = N (care admite un cel mai mic moment, numit moment
initial si anume t = 0), T = Z, T = [0, ), T = [a, b] (n ultimul caz exista
un moment initial a si un moment final b). Daca T este o multime finita, de
exemplu T = {0, 1, . . . , N 1}, atunci se spune ca timpul este finit. Daca
T Z se spune ca timpul este discret iar daca T este un interval al lui R,
timpul este continuu (sau mai corect, continual).
Fie (T , ) o multime fixata de momente. Se numeste semnal real relativ
la T orice functie s : T R; pentru orice moment a T , numarul s(a) se
numeste esantionul semnalului s la momentul a. Asadar, semnalele reale sunt
cazuri particulare de functii numerice. Se pot considera semnale discrete sau
semnale continuale, dupa cum timpul este discret sau continuu. Un semnal
discret s : Z R se identifica cu sirul {s(n)}nZ al esantioanelor sale.
Definitia anterioara a conceptului de semnal este totusi restrictiva, deoarece
nu cuprinde cazul impulsurilor (studiat n cadrul teoriei distributiilor, n capi-
tolul VI) si cazul semalelor multidimensioale. Printre semnalele continuale,
exemple importante sunt treapta unitate a lui O. HEAVISIDE (1850-1925),
definita prin /
0 daca t < 0
(t) =
1 daca t 0,
av
and graficul din fig. I.7 si functia de fanta (sau de esantionare)
sa : R R, definita prin
Fig. I.7
sin t daca t = 0
sa (t) = t

1 daca t = 0,
av
and graficul indicat n fig. I.8.
Daca s : R R este un semnal continual si a < b sunt momente fixate, se
numeste secventa lui s pe intervalul [a, b] semnalul
Fig. I.8 sa,b (t) = [(t a) (t b)] s(t);
asadar /
0 daca t < a sau daca t b
sa,b (t) =
s(t) daca t [a, b).
1.2. MULT
IMI NUMARABILE, ALGORITMI 11
Daca s(t) = A constant, atunci sa,b se numeste semnal dreptunghiular

pe [a, b] avand amplitudinea A; figura I.9c.
1.1.4 Exercitii
1. Fie M o multime si f : M M a aplicatie. Sa se arate ca daca
f f = 1M , atunci aplicatia f este bijectiva; dar reciproc ? Sa se probeze ca Fig. I.9a
pentru M = [0, 1] functia reala f : M M definita prin f (x) = (1 xn )1/n ,
n 1 ntreg fixat, satisface relatia f f = 1M .
2. Sa se arate ca aplicatia
(k + l)(k + l + 1)
: N N N, (k, l) . +k
2
este bijectiva. Fig. I.9b
3. Fie M o multime nevida. Sa se arate ca nu exista nici o aplicatie

surjectiva M P(M ).
4. Fie E o multime fixata si {Pn }n0 un sir de parti ale lui E. Se noteaza
% & & %
lim Pn = Pn , lim Pn = Pn .
m0 nm m0 nm
a) Sa se arate ca Fig. I.9c

& %
Pn lim Pn lim Pn Pn si lim !Pn = ! (limPn ).
n0 n0
b) Sirul {Pn }n0 se numeste convergent daca lim Pn = lim Pn . Sa se arate

ca daca sirul este crescator, adica Pn Pn+1 , ()n 0 (respectiv descrescator,
adica Pn Pn+1 , () n 0) atunci el este convergent.
(lim si lim poarta numele de limit a inferioar
a si limit
a superioar
a).
1.2 Multimi num

arabile, algoritmi
1.2.1 Multimea N; cardinale
Am considerat ca data multimea N a numerelor naturale; proprietatile ei
intrinseci sunt urmatoarele trei, cunoscute ca axiomele lui G. Peano (1858-
1932):
I. exista o functie injectiva s : N N, n . n + 1 (numit
a functia succesor);
II. orice element din N, cu exceptia lui 0, este succesorul unui element;
III. daca A N este o submultime astfel ncat 0 A si s(A) A (adica
n A n + 1 A), atunci A = N.
Din proprietatea III decurge principiul inductiei matematice: fie P (n) o
proprietate relativ la num arul n astfel ncat P (0) sa fie adevarata si sa aiba loc
implicatia P (k) P (k +1), ()k N; considerand multimea A = {n N|P (n)
este adevarata }, rezulta ca 0 A si s(A) A deci conform III, A = N, adica
P (n) este adevarata pentru orice n N.
Este evident ca orice submultime A N are un cel mai mic element. Iata
o consedinta a acestui fapt.
Teorema 2.1. Pentru orice submultime infinit a A N exista o aplicatie
a de la N la A.
bijectiv
Demnonstratie. Evident, ()n N()k A astfel ncat k > n (deoarece A
este infinita). Construim prin inductie aplicatia : N A definit
a prin
(0) = min k si (m + 1) = min k.

kA kA,k>(m)
Asadar, (m+1) > (m), pentru orice m N, deci este injectiva. Aratam
ca este surjectiva; pentru orice a A fixat, notam = min{m N|(m)
a}. Daca 1, atunci ( 1) < a (), deci a = () (deoarece a A),
iar daca = 0, atunci (0) a si cum a A, rezulta a = (0). Asadar, este
si surjectiva.
In fond constructia anterioara consta n ordonarea crescatoare a tuturor
elementelor multimii A
a0 < a1 < a2 < . . . (notand (n) = an , () n N).
Aritmetica elementara a numerelor naturale are o extindere importanta la

o aritmetica a cardinalelor, datorata lui G. Cantor (1845-1918).
Fixam un univers de multimi U , care contine multimile finite, submultimile
lui R, precum si multimile obtinute din acestea prin operatiile uzuale (reuniune,
intersectie, complementara, produs cartezian etc.); universul U contine toate
multimile care pot aparea n descrierile matematice care urmeaza.
Definitia 2.1. Dou a multimi P, Q din universul U se numesc echipo-
tente dac a exist a P Q; se scrie P Q.
a o aplicatie bijectiv
Relatia pe U este reflexiva (P P ) pentru orice multime P deoarece
aplicatia identica 1P este bijectiva), simetrica (daca P Q, atunci exista o

bijectie P Q deci conform corolarului teoremei 1.1, aplicatia 1 : Q P
u
este bijectiva, deci Q P ) si tranzitiva (daca P Q, Q R si daca P Q,
v
Q R sunt bijectii, atunci v u este bijectie, deci P R), deci este o relatie
de echivalenta pe U. Pentru orice multime P din U , se numeste cardinalul lui
P , notat |P |, clasa de echivalenta a multimii P , deci colectia tuturor multimilor
echipotente cu P . Asadar, daca P, Q U , atunci |P | = |Q| P Q.
Este evident ca doua multimi finite sunt echipotente daca si numai daca au
acelasi numar de elemente. Daca P este o multime finita cu n 1 elemente,
atunci exista a bijectie : In P , unde In = {1, 2, . . . , n}. Notand xk = (k),
1 k n, rezulta ca P = {x1 , x2 , . . . , xn }; se mai spune ca elementele lui P
sunt numerotate. Cardinalele naturale finite pot fi puse n corespondenta
bijectiva cu numerele naturale (prin asocierea |P | . numarul de elemente al
lui P ).
Indicam succint regulile de baza ale aritmeticii cardinalelor. Fie P si Q
doua multimi oarecare din U , p = |P | si q = |Q|. Atunci se definesc:

egalitatea p = q P Q;
% %
suma p + q = |P Q|, unde |P Q| = ({0} P ) (|{1} Q) este
d d
reuniunea disjuncta a multimilor P si Q.

produsul p q = |P Q|; q p = |Hom (P, Q)|;

inegalitatea p q P este echipotenta cu o submultime a lui Q (adica
exista o aplicatie injectiva P Q) etc. Acestea extind la cardinale oarecare
operatiile uzuale cu numere naturale.
1.2.2 Multimi num

arabile
Definitia 2.2. Se numeste multime num arabil
a orice multime echipo-
tenta cu N; se noteaz a |N| = 0 (alef zero). O multime care este finit a sau
num arabil
a se numeste cel mult num arabila.
Asadar, daca P este o multime numarabila, atunci exista o aplicatie bijec-
tiva f : N P si fie xn = f (n), n 0. Avem xm = xn pentru m = n si orice
element din P coincide cu un xn , deci P = {x0 , x1 , x2 , . . .}, adica elementele
oricarei multimi num arabile sunt termenii unui sir; reciproc, este evident ca
multimea termenilor oricarui sir este cel mult numarabila. Conform teoremei
2.1, orice submultime a unei multimi numarabile este finita sau numarabila.
Lema 3. Fie f : P Q o aplicatie oarecare.
1.2. MULT
(a) Dac a f este injectiv a si Q este multime numarabil

a, atunci P este cel
mult num arabila;
(b) daca f este surjectiv a si P este multime num
arabil
a, atunci Q este cel
mult num arabila.
Demonstratie. (a) Conform ipotezei, exista bijectie g : Q N, deci
aplicatia h = g f este injectiva, h : P N. Atunci P este echipotenta
cu submultimea h(P ) a lui N. Conform teoremei 2.1, h(P ) este finita sau
numarabila, deci P este cel mult num arabila.
(b) Fie ()y Q fixat; cum f este surjectiva, fibra f 1 (y) este nevida si
fixam un singur element y al ei. Asadar, y P si f (y ) = y. Aplicatia
Q P , y . y este evident injectiva (caci daca y = z cu y, z Q, atunci
f (y ) = f (z ), adica y = z). Folosind rezultatul probat n (a) si ipoteza ca P
este numarabil a, rezulta ca multimea Q este cel mult numarabila.
Teorema 2.2. Produsul cartezian a dou a multimi num arabile este o multime
num arabila (adica 0 0 = 0 ).
Demonstratie. Mai nt ai, se observa ca aplicatia : N N N, (m, n) .
2m 3n este injectiva. Intr-adev ar, daca (m, n) = (m1 , n1 ), cu m, m1 , n, n1
N, atunci 2m 3n = 2m1 3n1 . Daca m > m1 , rezulta 2mm1 3n = 3n1 , adica
3n1 este divizibil cu 2, absurd; daca m < m1 , ar rezulta 2m1 m 3n1 = 3n ,
adica 3n este divizibil cu 2, absurd. Ramane ca unica posibilitate m = m1 si
din relatia 2m 3n = 2m1 3n1 , rezulta n = n1 , deci (m, n) = (m1 , n1 ), adica
este aplicatie injectiva.
Conform lemei 3, (a), multimea N N ar rezulta cel mult numarabila si
fiind infinita, ea rezulta num arabila, adica |N N| = 0 .
f g
Fie acum P si Q dou a multimi numarabile oarecare si N P , N Q
aplicatii bijective. Atunci aplicatia
f g : N N P Q, (x, y) . (f (x), g(y))
este evident bijectiva, deci |P Q| = |N N| = 0 .

Teorema
0 2.3. Fie {Pn }n0 un sir de multimi num
arabile. Atunci multimea
P = n0 Pn este num arabil
a.
Demonstratie. Conform ipotezei, pentru orice n N exista cate o bijectie
n : N Pn . Se poate atunci defini aplicatia
f : N N P, (m, n) . n (m).
Aceasta aplicatie este%surjectiva, deoarece ()y P , exista n N astfel ncat

y Pn (caci P = Pn ) si cum n este bijectiva, ()m N astfel ncat
n0
y = n (m), adica y = f (m, n).
Aplicatia f fiind surjectiva, lema 3(b) si teorema 2.2 arata ca P este cel
mult numarabil a. Dar P P1 , deci P este multime infinita si ca atare, rezulta
ca P este num arabil
a.
Ca o consecinta directa teoremei 2.3, se obtine urmatorul
Corolar. Orice reuniune finit a de multimi num arabile este num arabil
a;
orice reuniune num
arabil
a de multimi finite este cel mult num arabil
a.
Teorema 2.4. Multimile Z si Q sunt num arabile.
Demonstratie. In 1.1 am indicat explicit o aplicatie bijectiva N Z, deci
Z este num arabil %ine observand ca Z este reuniune
a. [Alta demonstratie se obt
numarabila de multimi finite, anume Z = An , unde An = {n, n}].
n0
Pe de alta parte, multimea N = N\{0} este numarabila (caci exista bijectia
N N , n . n + 1), deci multimea Z N este numarabila, conform teore-
mei 2.2. Faptul ca multimea Q este numarabila, rezulta aplicand lema 3, (b)
aplicatiei evident surjective
f : Z N Q, (p, q) . p/q.
Dam n continuare cateva elemente de combinatorica, referitoare la cardi-

nalitatea anumitor multimi remarcabile.
A. Reamintim ca daca M si N sunt doua multimi finite, nevide si |M | = m,
|N | = n, atunci |M N | = m+n|M N |, |M N | = mn, |Hom(M, N )| = nm .
Vom nota cu B = {0, 1} multimea avand doua elemente, 0, si 1, numita codul
binar.
Teorema 2.5. Fie M o multime oarecare. Atunci exist
a o bijectie natural
a
: P(M ) Hom (M, B).
Demonstratie. Pentru orice submultime N M notam N : M B

aplicatia definita prin
/
1 daca x N,
N (x) =
0, daca x M \ N,
numit a functia caracteristic a a lui N . Daca N1 , N2 P(M ), N1 = N2 si

x M , atunci x N1 N1 (x) = 1 N2 (x) = 1 x N2 , deci
N1 = N2 . Asadar, aplicatia este injectiva. Pe de alta parte, pentru orice
functie f Hom (M, B), notam N = {x M |f (x) = 1}; atunci daca x M ,
avem N (x) = 1 x N f (x) = 1 si N (x) = 0 x / N f (x) = 0,
deci N = f . Asadar aplicatia este bijectiva.
Ca o consecinta, rezulta ca daca |M | = m, atunci |P(M )| = 2m . Vom vedea
ulterior si alte interpretari ale teoremei 2.5.
Indicam cateva proprietati ale functiei caracteristice a submultimilor.
Teorema 2.6. Fie o multime fixat a si P, Q submultimi oarecare ale lui M .
(a) P = Q P = Q ;
(b) P Q = P Q , pQ = P + Q P Q ;
(c) P \Q = P P Q , !P = 1 P .
(Multimea B este aici considerata ca o submultime a lui N, adica 0, 1 N).
Demonstratie. Afirmatia (a) este evidenta.
(b) Daca x M este un element oarecare, avem de aratat ca P Q (x) =
P (x) Q (x) si P Q (x) = P (x) + Q (x) P (x) Q (x); sunt de analizat
patru cazuri: daca x P si x Q, aceste relatii devin 1 = 1.1 si 1 = 1 + 0 0
etc. In mod similar se procedeaza pentru (c).
B. Pentru orice ntreg r 1 notam Nr = {1, 2, . . . , r}. Fie A = {a1 , a2 , . . . ,
an } o multime finita oarecare (deci |A| = n), numita ad-hoc alfabet; elementele
lui A se numesc litere, iar functiile Nr A se numesc cuvinte de lungime r
n alfabetul A. Asadar, pentru orice cuvant c : Nr A, notand ck = c(k),
1 k r, c se identifica cu sirul finit de litere {c1 , c2 , . . . , cr } si se mai scrie
c = c1 c2 . . . cr . Deci orice cuvant se reprezinta prin juxtapunere de litere. Doua
cuvinte c = c1 . . . cr , d = d1 . . . ds n alfabetul A se considera egale daca au
aceeasi lungime (r = s) si daca ci = di , 1 i r (aceasta rezulta din conventia
de egalitate a doua functii).
Vom nota cu Cr (A) multimea tuturor cuvintelor de lungime r n alfabetul
A si cu A multimea tuturor cuvintelor n alfabetul A, de orice lungime, la
care se adauga cuvantul vid (cuvantul fara litere). Asadar,
A = {} C1 (A) C2 (A) . . .
Multimea A se numeste dictionarul alfabetului A; orice submultime L A

(adica orice colectie de cuvinte) se numeste limbaj n alfabetul A.
Teorema 2.7. (a) Pentru orice r 1, |Cr (A)| = nr ;
(b) Dictionarul A este multime num a, iar multimea limbajelor P(A )
arabil
nu este num arabil
a.
Demonstratie. (a) Deoarece Cr (A) = Hom (Nr , A), rezulta ca |Cr (A)| =
|A|r = nr .
1.2. MULT

%
(b) Deoarece A = {} Cr (A), rezulta ca dictionarul A este
r1
reuniune num a de multimi finite, disjuncte doua cate doua, deci A este
arabil
multime num arabil
a, conform corolarului teoremei 2.3.
Multimea P(A ) este evident infinita (deoarece A este infinita). Ramane
a biunivoca ntre A si P(A ). Daca prin
de aratat ca nu exista o corespondent
absurd ar exista o aplicatie bijectiva : A P(A ), considerand elementul

L P(A ) definit prin L = {x A |x / (x)}, ar rezulta ca exista c A
astfel ca (c) = L. Apar doua cazuri: daca c L, atunci c / (c) si cum
(c) = L, ar rezulta c / L; daca c / L, atunci c (c) = L, deci c L,
ajungandu-se la contradictie n ambele situatii. In concluzie, multimea P(A )
nu este num arabil
a.
[Se poate demonstra un fapt mai precis, anume ca P(A ) R].
In cazul cand A = B, codul binar, dictionarul B este compus din cuvinte
binare (succesiuni finite de 0 si 1).
a 2r cuvinte binare de lungime r. Multi-
Corolar. Pentru orice r 1 exist
mea cuvintelor binare B este num

a, iar multimea limbajelor binare P(B )
arabil
nu este numarabil
a.
1.2.3 Algoritmi si functii recursive

In matematica elementar a au fost descrise multe clase de procese algo-
ritmice: operatii algebrice, extragerea radicalului din numere reale pozitive,
descompunerea numerelor ntregi n factori, schema lui Horner, aflarea valo-
rii numerice a unor functii etc. Termenul de algoritm este inspirat de numele
matematicianului arab Al Horezmi (780-850). Conceptul de algoritm a fost stu-
diat intensiv si multe teoreme de analiza matematica pot fi nsotite n aplicatii
de scheme algoritmice. Exista ns a si probleme care nu admit o rezolvare algo-
ritmica.
O preocupare mereu actuala a matematicienilor si logicienilor este aceea
de a preciza conceptul de algoritm, depasind nivelul euristic si tocmai aceste
cercetari au condus printre altele la toeria masinilor ideale de calcul si la teoria
functiilor recursive. Intr-o prima acceptiune, algoritmii sunt proceduri efective,
reductibile la instructiuni precise pentru realizarea unui sir de operatii aritme-
tice si logice asupra datelor de intrare; mai precis, daca A este al alfabet fixat,
un algoritm n A este un procedeu de transformare a unor cuvinte din A n
alte cuvinte din A :
deterministic (la fiecare moment se ndeplineste o operatie bine definita
si se cunoaste operatia urmatoare),
rezultativ (n cazul cand procedeul se aplica, se obtine rezultatul urmarit
dupa un num ar finit de pasi) si
masiv (n sensul ca se aplica la o ntreaga clasa de probleme de un acelasi
tip).
Calculatoarele apar ca realizari fizice ale algoritmului de ndeplinire a pro-
gramului.
Cele spuse anterior nu se pot substitui unei definitii riguroase a conceptului
de algoritm. In cele ce urmeaza, studiem algoritmii n N. Se poate dealtfel
demonstra ca teoria algoritmilor si teoria functiilor recursive sunt esentialmente
echivalente.
Definitia 2.3. Fie p, q 1 ntregi oarecare. Orice functie f : A Nq
a pe o submultime A Np se numeste functie aritmetic
definit a.
Asadar, oricarui sistem ordonat de p numere naturale x = (x1 , . . . , xp ) A
i corespunde prin f un sistem ordonat de q numere naturale bine determi-
nat f (x) = (f1 (x), . . . , fq (x)), unde f1 , . . . , fq : A N sunt functii cu valori
naturale, numite componentele lui f .
Functiile aritmetice Np Nq definite pe ntreaga multime Np se numesc
totale, iar celelalte se numesc partiale.
Cazul cel mai important l constituie cazul q = 1 al functiilor aritmetice cu

valori n N.
Exemple. a) Se numesc functii de baz a urmatoarele trei tipuri de functii
aritmetice: functia succesor s : N N, x . x + 1; functiile constante
N N, x . k (k fiind un numar fixat) si proiectiile canonice pri : Nr N,
(x1 , . . . , xr ) . xi , 1 i r.
b) Functia radical este partiala, deoarece este definita doar pe submultimea
A = {0, 1, 4, . . . , k 2 , . . .} a lui N. In mod similar, functia diferenta (x, y) . xy
este definita doar pe multimea A = {(x, y) N2 |x y}.
F G
c) Fie r, s, t 1 ntregi si A B Nt unde A Nr , B Ns . Com-
punerea H = G F este de asemenea o functie aritmetica. Fie ()x A, x =
(x1 , . . . , xr ), deci F (x) B, adica F (x) = (f1 (x), . . . , fs (s)) unde f1 , . . . , fs :
A N. Daca y B, y = (y1 , . . . , ys ) si G(y) = (g1 (y), . . . , gt (y)) unde
g1 , . . . , gt : B N si daca H(x) = (h1 (x), . . . , ht (x)) unde h1 , . . . , ht : A N,
atunci hi (x) = gi (f1 (x), . . . , fs (x)), 1 i t. Operatia de compunere este
uneori numita substitutie.
De exemplu, daca F : N2 N2 , (x, y) . (x + y, 2xy) si G : N2 N,
(u, v) . u + zv, atunci G F : N2 N, (x, y) . (x + y + 4xy).
Definitia 2.4. Pentru orice dou a functii aritmetice f : A N, (x1 , . . . , xn )
. f (x1 , . . . , xn ) si g : B N, (y, z, x1 , . . . , xn ) . g(y, z, x1 , . . . , xn ) unde A
Nn , B Nn+2 , se numeste functia obtinut a din f, g prin recursivitate
primitiv a functia aritmetic a de n + 1 variabile k = f g definit a pe o anumita
submultime C Nn+1 , h : C N, av and propriet atile
h(0, x1 , . . . , xn ) = f (x1 , . . . , xn ) si h(y + 1, x1 , . . . , xn ) =

(2)
= g(y, h(y, x1 , . . . , xn ), x1 , . . . , xn ),
pentru orice x1 , . . . , xn , y admisibile (adica astfel nc

at relatiile anterioare s a
aiba sens). y se mai numeste variabil a de recursivitate, iar x1 , . . . , xn se numesc
parametri.
Se accepta si cazul n = 0 cand nu exista parametri, unde f este o constanta
k; n acest caz relatiile (2) se nlocuiesc cu
h(0) = k si h(y + 1) = g(y, h(y)).
Este evident ca daca functiile f si g sunt totale, atunci aceeasi proprietate

o are f g.
Definitia 2.5. Se numeste functie primitiv recursiv a (pe scurt p.r.)
a Np N care se obtine pornind de la functii aritmetice de
orice functie total
baz
a (succesor, constante, proiectii canonice) printr-un num ar finit de com-
puneri si recursivit
ati primitive, ordinea acestora fiind indiferent
a.
O functie aritmetica F : Np Nq , x . (f1 (x), . . . , fq (x)) se numeste
primitiv recursiva daca functiile componente fi : Np N, 1 i q ale lui F
sunt p.r. Compunerea a doua astfel de functii este evident p.r.
Evident, functiile de baza sunt p.r.
Teorema 2.9. a) Multimea functiilor p.r. este num arabil
a;
b) Exista functii aritmetice N N care nu sunt p.r.
Demonstratie. a) Fie B multimea functiilor aritmetice de baza; evident, B
este num arabila. Pentru orice k 0 notam cu Bk multimea tuturor functiilor
aritmetice care se obtin pornind de la functii din B prin k operatii de compunere
si recursivitate primitiva. Evident, B0 = B si fiecare multime% Bk , k 0 este
num arabil
a. Multimea tuturor functiilor p.r. este egala cu Bk deci este
k0
num arabil a (conform teoremei 2.3.).
b) Conform punctului a) functiile N N care sunt p.r. pot fi dispuse ntr-un
sir f0 , f1 , f2 , . . . ,; consideram atunci functia aritmetica : N N definita prin
(n) = fn (n) + 1. Evident, nu coincide cu nici una din functiile fm din sirul
1.2. MULT
precedent (caci daca = fm , atunci (m) = fm (m), adica fm (m)+1 = fm (m),

absurd). Asadar, nu este p.r.
Exemple. 1) Adunarea : N2 N, (y, x) . x + y si nmultirea : N2
N, (y, x) . xy sunt functii p.r.
Intr-adevar, fie f = p11 : N N, x . x si g = sp32 : N2 N, (x1 , x2 , x3 ) .
s(x2 ) = x2 + 1. Atunci = f g (c aci 0 + x = x, adica (0, x) = f (x) si
(y + 1, x) = g(y, (y, x), x) ceea ce revine la x + (y + 1) = (x + y) + 1). Asadar,
functia suma este p.r.
Fie apoi f = 0 : N N, x . 0 si g : N3 N, (x1 , x2 , x3 ) . x2 + x3 . Avem
= f g (caci 0 x = 0, deci (0, x) = f (x) si (y + 1, x) = g(y, (y, x), x),
aceasta revenind la (y + 1)x = yx + x); asadar este p.r., deoarece f, g sunt
p.r.
Functia h : N N, x . x2 este de asemenea 1 1 1 1
/ p.r. caci h = p1 p1 = (p1 , p1 ).
0 daca n = 0
2) Functia predecesor p : N N, p(n) = este p.r.
n 1 daca n 1
caci p(0) = 0, p(y + 1) = p21 (y, p(y)), deci p = 0 p21 .
a proprie d : N2 N, definita prin
3) Functia diferent
/
0, daca x < y
d(y, x) =
x y daca x y
este p.r. caci d(0, x) = p11 (x) si d(y + 1, x) = p(p32 (y, d(y, x), x), predecesorul lui
d(y, x), adica d = p11 q. Atunci si functia distanta : N2 N, (x, y) . |x y|
este p.r. caci (x, y) = d(x, y) + d(y, x), ()x, y N. (Am notat q = p p32 ,
adica q(y, z, x) = p(z)).
Fie f (x1 , . . . , xk ), f : A N, A Nk o functie aritmetica. Se considera
ecuatia
f (x1 , . . . , xk1 , y) = xk , (3)
ca ecuatie n y cu x1 , . . . , xk1 , xk fixate arbitrar. Daca ecuatia (3) are o solutie
y0 si daca f (x1 , . . . , xk1 , y) este definit pentru orice y < y0 iar valorile ei sunt
distincte de xk , se noteaza f (x1 , . . . , xk1 , xk ) = y0 . Daca ecuatia (3) nu are
solutii y N, atunci se considera ca f nu este definit, iar daca y0 este cea mai
mica solutie a ecuatiei (3) si exista y1 < y0 astfel ncat f (x1 , . . . , xk1 , y1 ) sa
nu aiba sens, atunci se considera de asemenea ca f nu este definit. Retinem
ca f (x1 , . . . , xk ) se considera definit daca si numai daca ecuatia (3) are o
solutie minima y0 iar f (x1 , . . . , xk1 , y) are sens pentru orice y < y0 astfel ca
(x1 , . . . , xk1 , y) A.
In acest mod, este definita o functie aritmetica f care n general este
partiala; se mai spune ca f este obtinut a prin minimizarea lui f n
raport cu variabila xk . Se mai scrie
f (x1 , . . . , xk ) = min{y N|f (x1 , . . . , xk1 , y) = xk }.

k
Operatia de minimizare poate fi definita n raport cu oricare din variabile.

Exemple. Fie f (x1 , x2 ) = x1 + x2 , definita pe A = N2 . In acest caz,
f (x1 , x2 ) = x2 x1 (minimzare n raport cu x2 ) si f este definita pe multimea
{(x1 , x2 ) N2 |x1 x2 }. Se observa ca desi f este totala, totusi f este o
functie aritmetica partial
a.
In mod similar, daca f (x1 , x2 ) = x1 x2 , atunci f (x1 , x2 ) = x1 (minimizare
x2
n raport cu x1 ); aceasta functie este definita pe multimea {(x1 , x2 ) N2 |x2 =
0 si x1 este divizibil cu x2 }.
Definitia 2.6. O functie aritmetic a obtinut
a din functiile de baz
a printr-
un num ar finit de compuneri, recursivitati primitive si minimiz
ari se numeste
partial recursiv a. O functie partial recursiva care este totala se numeste
recursiva.
Evident, au loc urmatoarele incluziuni de clase de functii aritmetice:
{primitiv recursive} {recursive} {partial recursive}.

x1
Am vazut ca functia aritmetica g definita prin g(x1 , x2 ) = este partial
x2
recursiva (deoarece g este minimizarea functiei produs, care la randul ei se
obtine din functiile de baza prin compuneri si recursivitati primitive). Deoarece
aceasta functie nu este totala, ea nu este recursiva. Un exemplu profund de
functie recursiva care nu este primitiv recursiva a fost dat de matematicianul
roman Gabriel SUDAN (1899-1976), fost profesor la Institutul Politehnic din
Bucuresti.
Se poate defini conceptul de functie aritmetica calculabila prin algoritmi, ale
carei valori pot fi calculate prin proceduri mecanizabile. Importanta functiilor
aritmetice studiate anterior consta n urmatorul rezultat fundamental: multimea
functiilor calculabile coincide cu multimea functiilor partial recursive, a carui
stabilire depaseste cadrul acestui curs. In acest mod s-a dat un raspuns teo-
retic unei ntrebari firesti privind caracterizarea functiilor ale caror valori pot
fi calculate cu ajutorul calculatoarelor moderne.
1.2.4 Exercitii
1. Fie M, N multimi nevide; pentru orice functie f : M N se poate defini
graficul lui f , Gr f = {(x, f (x)) M N |x M }. Sa se arate ca aplicatia
: Hom (M, N ) P(M N ), f . Gr f
este injectiva, dar nu surjectiva. Sa se deduca inegalitatea nm 2mn pentru

orice ntregi m, n 1.
Indicatie. Daca f, g : M N si Gr f = Gr g, atunci f = g. Apoi
daca M, N sunt finite si |M | = m, |N | = n, atunci |Hom (M, N )| = nm si
|P(M N )| = 2mn etc.
2. a) Fie M = {a1 , a2 , . . . , am } o multime finita. Sa se arate ca ()n N,
m
5
arul functiilor f : M N astfel ncat
num n
f (ai ) n este egal cu Cm+n .
i=1
b) Sa se arate ca numarul modurilor n care o multime cu n elemente poate
fi partitionata n r submultimi avand respectiv k1 , k2 , . . . , kr elemente este egal
n!
cu .
k1 !k2 ! . . . kr !
Indicatie. Daca A este o multime si {Bi }iI o %
familie de submultimi ale lui
A se spune ca aceasta partitioneaza A daca A = Bi si B1 Bj = pentru
iI
i = j.
3. Fiind date doua multimi M, N , sa se indice doua multimi disjuncte
M1 , N1 astfel ncat M M1 si N N1 .
Indicatie. Se pot lua M1 = {0} M , N1 = {1} N .
4. Fie M o multime infinita si a M . Sa se arate ca M este echipotenta
cu M \ {a}.
Indicatie. Se considera un sir de elemente distincte {xn }n0 , x0 = a din
M si se defineste aplicatia bijectiva : M M \ {a} punand (xn ) = xn+1 ,
()n 0 si (x) = x pentru orice x = xn etc.
5. a) Sa se expliciteze G F n fiecare din cazurile
F G
N2 N3 , N2 N,
1)
(x, y) . (x + 2, y 2 , y + 1) (x, y, z) . x + 2y + z
1.3. CALCUL LOGIC SI APLICAT
II 19
F G
N N2 , N2 N3 ,
2)
x . (x, x + 1) (u, v) . (u + 1, 0, uv)
b) Sa se determine functia h = f g n fiecare din cazurile:
f g
N N, N3 N,
1)
x . x + 1 (x, y, z) . x + 2y + z
f g
N2 N, N4 N,
2)
(x, y) . x + y (x, y, z) . xy + zt
3) f = constanta 1, g : N2 N, (x, y) . 2x + 3y.

6. Sa se arate ca functiile f : N N, x . x + 5, g : N N, x . 5x,
h1 : N2 N, (x, y) . x2 + xy + y 2 , h2 : N N,
/
0 daca x = 0 sau 1
h2 (x) = , sunt primitiv recursive
3 daca x2
7. O multime A Nr (r 1 fixat) se numeste recursiva daca functia ei

caracteristica A : Nr N este recursiva. Sa se arate ca:
a) multime Nr , sunt recursive;
b) daca multimile A, B Nr sunt recursive, atunci A B, A B, !A sunt
recursive;
c) sa se arate ca multimea numerelor pare P N si multimea numerelor
impare sunt recursive.
Indicatie. a) In acest caz functia caracteristica este constanta; b) AB =
A B , AB = A + B A B ; !A = 1 A . Suma, produsul de
functii recursive sunt functii recursive; c) Functia diferenta proprie d : N2 N,
d(y, x) = x y dacax >)y #si d(y, x) = 0 daca x y este primitiv recursiva. Se
x$ *
arata ca P (x) = 1 d 2 , x , ()x N, deci P este recursiva.
2
8. Fie o retea avand trei ntrerupatoare x1 , x2 , x3 si doua lampi L1 , L2 astfel
ncat L1 sa functioneze daca si numai daca cel putin doua ntrerupatoare sunt
deschise iar L2 sa functioneze daca si numai daca ntrerupatorul x1 sau x3 (sau
- exclusivist) este deschis a. Sa se descrie lucrul retelei cu ajutorul unei functii
aritmetice.
Indicatie. Se ataseaz a 0 (respectiv 1) pozitiei deschise (nchise) a ntrerupato-
rului; se asociaza apoi 1 (respectiv 2; 0) daca L1 functioneaza (respectiv daca L2
functioneaza; daca L1 si L2 nu functioneaza). Se poate atunci considera functia
aritmetica (x1 , x2 , x3 ) definita prin (0, 0, 0) = 0, (0, 0, 1) = 1, (0, 1, 0) = 1,
(0, 1, 1) = 2, (1, 0, 0) = 1, (1, 0, 1) = 0, (1, 1, 0) = 2, (1, 1, 1) = 2 etc.
1.3 Calcul logic si aplicatii

Limbajul logicii matematice a patruns n multe domenii teoretice si aplica-
tive. In cele ce urmeaza, vom prezenta succint cateva elemente ale calculului
logic (propozitional-boolean, cu predicate etc.) si vom schita cateva aplicatii.
1.3.1 Calcul propozitional

Se fixeaza o colectie de propozitii elementare E, care sunt sau adevarate sau
false (fara a defini termenii de propozitie elementara, adevar, fals). In acest
mod este definita o aplicatie v : E B, numit a luarea valorii de adev
ar; anume
daca o propozitie a E este adevarata (falsa), atunci v(a) = 1 (respectiv
v(a) = 0). Se mai scrie a = 1 (respectiv a = 0). Din cauza ipotezei ca valorile
de adevar ale propozitiilor sunt numai 0 si 1, calculul logic care urmeaza se mai
numeste bivalent (tertiul exclus).
Consideram acum semnele logice , (conjunctie), (disjunctie), (impli-
catie), (echivalenta) cu semnificatia din cadrul limbajului uzual (respectiv
non, si, sau, daca ... atunci, daca si numai daca). Indicam tabelele
de adevar conventionale pentru expresiile logice a, a b, a b, a b, a b.
a a=a

\b 0 1 \b 0 1
a\ a\
0 1
0 0 0 0 0 1
1 0 1 1 1 1
1 0

\b 0 1 \b 0 1
a\ a\
0 1 1 0 1 0
1 0 1 1 0 1

Trebuie remarcat ca daca a, b E, atunci (a b) este o noua propozitie,
care poate fi adevarata sau falsa; este frapant faptul ca propozitia (a b)
este adevarata daca a este falsa (sau daca b este adevarata). Propozitiile
a, a b, a b, a b pentru a, b E nu mai sunt considerate elementare.
Din propozitii elementare, cu ajutorul semnelor logice, se pot concstrui noi
propozitii numite formule logice. Pentru a da o definitie precisa, fie multimea
E = E { , , ( , )}, obtinuta adaugand la propozitiile elementare semnele
logice , si parantezele deschisa si nchisa. Notam cu C multimea tuturor
cuvintelor din alfabetul E .
Definitia 3.1. Se numeste formul a logic ant A din C , care
a orice cuv
este inserat ntr-un sir finit A1 , A2 , . . . , An = A de cuvinte din C astfel ncat
pentru orice i, 1 i n, s a fie satisf acut a una din urmatoarele trei conditii:
1. Ai E;
2. exist
a j < i astfel ncat Ai = (Aj );
3. exist at Ai = (Aj Ak ).
a j, k < i astfel nc
Dam cateva exemple de formule logice: (a a), (a b), a (b c) pentru
a, b, c E. Urmatoarele cuvinte din C : a b, (a b, a (b c)) etc. nu sunt
formule logice.
Vom nota cu FE multimea formulelor logice. Doua formule logice A, B
FE se considera echivalente si se scrie A B (sau A B) daca ele au aceeasi
tabela de adevar, fiind simultan adevarate sau false. Trebuie observat ca sem-
nele logice , pot fi exprimate cu ajutorul lui , , anume (ab) (ab)
si (a b) ( a) b.
Teorema 3.1. Pentru orice a, b, c E au loc urm
atoarele echivalente de
formule logice:
1) (a b) (b a), (a b) (b a) (comutativitatea lui , );
2) a (b c) (a b) c, a (b c) (a b) c (asociativitatea lui , );
3) a (b c) (a b) (a c), a (b c) (a b) (a c) (distributivitatea);
4) 0 a 0, 0 a a, 1 a a, 1 a 1 (0 fiind falsul si 1 adev
arul);
5) (a b) ( a) ( b), (a b) ( a) ( b) (formulele lui DE
MORGAN, 1806-1871);
6) (a b) ( a) b ( b a) (principiul reducerii la absurd);
7) ( a) a (principiul dublei negatii).
plus:
In
II 21
a propozitia a si implicatia (a b) sunt adev

8) dac arate, atunci propozitia
b este adevarat
a (modus ponens);
arate: (a (b a)), (a b) a (a b).
9) sunt adev
Demonstratie. Aceste echivalente se pot verifica direct comparand tabelele
de adevar ale celor doi membri. Probam de exemplu 6). Apar patru cazuri:
a = 0, b = 0, deci (a b) = 1; apoi a = 1, b = 1 si astfel cele trei formule
logice au valoarea de adevar 1. Cazurile a = 0, b = 1; a = 1, b = 0; a = 1,
b = 1 se trateaza similar. Fiecare din cele trei formule vor avea aceeasi valoare
de adevar etc.
Afirmatiile din teorema anterioar
a se extind la cazul cand a, b, c sunt formule
logice oarecare.
Definitia 3.2. Un sir P1 , P2 , . . . , Pm FE se numeste text demonstra-
tiv dac a diecare Pi este o proprietate de tipul 1 9 din teorema 3.1 sau dac a
exist a j, k, 1 j, k m astfel ca j < k < i si Pi = (Pj Pk ).
Orice formul a logic
a inserabila ntr-un text demonstrativ se numeste teo-
rem a a calculului propozitional si prin conventie, propriet
atile 19 din teorema
precedent a se numesc axiomele calculului propozitional.
Daca P si (P Q) sunt teoreme, atunci Q este teorema; ntr-adevar, daca
P1 , P2 , . . . , Pr = P este un text demonstrativ pentru P si Q1 , Q2 , . . . , QS =
(P Q) un text demonstrativ pentru (P Q), atunci P1 , P2 , . . . , Pr , Q1 , Q2 ,
. . . , QS , Q este un text demonstrativ pentru Q.
Se poate arata ca teoremele sunt exact formulele logice avand valoarea de
adevar 1 oricare ar fi valorile de adevar ale propozitiilor elementare componente.
Definitia 3.3. Se numeste latice orice multime ordonat a (L, ) astfel
nc
at orice dou a elemente a, b L s
a aib
a un cel mai mic majorant, notat
cu a b si un cel mai mare minorant a b, deci exista a b = sup{a, b},
a b = inf{a, b}.
O latice (L, ) se numste distributiv
a dac
a
a (b c) = (a b) (a c), a (b c) = (a b) (a c),
pentru orice a, b, c L. O latice distributiv a (L, ) n care exista un cel mai

mic element 0 L, un cel mai mare element 1 L si n plus, ()a L(!) a
L astfel nc at a a
= 0, a a = 1, se numeste latice boolean a (dup a lui
numele G. BOOLE, 1815-1864).
Dac a L, L sunt latici booleene, se numeste izomorfism de la L la L orice
a f : L L astfel nc
aplicatie bijectiv at {a b} {f (a) f (b)}, f (a b) =
a) = f (a), ()a, b L.
f (a)f (b), f (ab) = f (a)f (b), f (0) = 0, f (1) = 1, f (
Direct din definitia unei latici (L, ) rezulta ca ()a, b, c L au loc pro-
prietatile:
1) a a = a, a a = a (idempotenta);
2) a a = b a, a a = b a (comutativitate);
3) (a b) c = a (b c), (a b) c = a (b c) (asociativitate);
4) a (a b) = a, a (a b) = a (absorbtie);
5) (a b) (a b = a) (a b = b).
Exemplu. Fie M o multime oarecare. Multimea P(M ) a partilor lui M
este o latice booleana relativ la relatia de incluziune. In acest caz, pentru orice
A, B P(M ), avem inf{A, B} = A B si sup{A, B} = A B, exista cel mai
mic element, anume , cel mai mare element este M si pentru orice A M ,
luand A = M \ A avem A A = , A A = M .
Teorema 3.2. Multimea FE a formulelor logice este latice boolean
a relativ

la relatia de implicatie (a b) (a b).
Demonstratie. Mai n ai trebuie observat ca implicatia este relatia de ordine
a). Apoi FE este latice, deoarece pentru
(este reflexiva, tranzitiva, antisimetric
orice a, b FE , avem inf{a, b} = a b si sup{a, b} = a b. Cel mai mic element

din FE este 0 (falsul) si cel mai mare element este 1 (adevarul). De asemenea
pentru orice a FE , luand a = a, avem a a = 0, a a = 1 etc.
1.3.2 Functii booleene

Obiectul principal al analizei matematice l constituie studiul functiilor, n
special al functiilor de una sau mai multe variabile reale f : A R, A Rn
si al functiilor de una sau mai multe variabile complexe f : A C, A C .
Obiectul de cercetare al analizei poate fi extins astfel ncat sa cuprinda si
studiul functiilor aritmetice f : A N, A Nn , ca si al functiilor booleene.
Definitia 3.4. Se numeste functie boolean a de n variabile booleene
(n 1) orice aplicatie Bn B.
Asadar, pentru orice sistem ordonat de n elemente din B, numite variabile
booleene (x1 , . . . , xn ), se asociaza un element bine determinat din B, adica 0
n
sau 1. Deoarece |Bn | = 2n rezulta ca exista 22 functii booleene distincte de n
variabile booleene.
Exemple. Punand f (x) = x se defineste o functie booleana de o variabila
f : B B; asadar, f (0) = 1, f (1) = 0. In mod similar, toate semnele
logice definesc functii booleene; de exemplu, (x, y) . x y, (x, y) . x y,
(x, y) . (x y), (x, y) . (x y). Punand f (a, b, c) = ((a b) (a c)),
()a, b, c B, se defineste o functie booleana de trei variabile.
Orice functie booleana de n variabile booleene (x1 , . . . , xn ) . z poate fi
definita tabelat printr-un tabel cu n + 1 coloane si 2n linii, de forma
x1 x2 ... xn z
0 0 ... 0 z0
0 0 ... 1 z1
... ... ... ... ...
1 1 ... 1 z2n 1
Un fapt evident este acela ca orice formula logica defineste o functie booleana,
n care variabilele sunt asimilate cu propozitiile elementare componente. Teo-
rema care urmeaza arata ca afirmatia inversa este de asemenea adevarata.
Teorema 3.3. Fie f (x1 , . . . , xn ), f : Bn B o functie boolean a. Atunci
pentru orice x1 , . . . , xn B au loc egalit atile:
a) f (x1 , . . . , xn ) = (f (1, . . . , 1) x1 . . . xn ) f (1, . . . , 1, 0)
x1 . . . xn1 x n ) . . . (f (0, . . . , 0) x
1 . . . x
n )
ate ori apare 0 pe un loc k apare negatia pe variabila xk );
(de c
b) f (x1 , . . . , xn ) = (f (0, . . . , 0) x1 . . . xn ) f (0, . . . , 0, 1)
x1 . . . xn1 x n ) . . . (f (1, . . . , 1) x
1 . . . x
n )
ate ori apare 1 pe un loc k apare negatia pe variabila xk ).
(de c
Demonstratie. In relatiile anterioare s-a notat x = x. Demonstram egali-
tatea a). Fixam x1 , . . . , xn B si presupunem ca xi1 = 0, xi2 = 0, . . . xip = 0,
unde i1 < i2 < . . . < ip (iar celelalte sunt egale cu 1). Deoarece pentru orice
indice k cuprins ntre 1 si n, distinct de i1 , . . . , ip avem xk = 1, deci x
k = 0 si
cum 1 a = a, 0 a = 0, pentru orice a B, rezulta ca toate parantezele din
membrul drept al relatiei a) cu exceptia lui
i1 i2 ip
f (1, . . . , 1, 0 , . . . , 0 , 1, . . . , 0 , . . . , 1, . . . , 1)
x1 . . . x
i1 , . . . x
i2 . . . x
ip . . . x n
sunt egale cu 0. Acestea din urma este evident egala cu
i1 i2 ip
f (1, . . . , 1, 0 , . . . , 0 , 1, . . . , 0 , . . . , 1, . . . , 1) 1 . . . 1 = f (x1 , . . . , xn ).
Egalitatea b) se demonstreaza similar.

II 23
a f : Bn B este functie boolean

Corolar. Orice functie boolean a asociat
a
formulei logice
(f (1, . . . , 1) x1 . . . xn ) (f (1, . . . , 1, 0) x1 . . . xn1 x

n ) . . .
. . . (f (0, . . . , 0) x
1 . . . x
n ).
Acest corolar este o reformulare a teoremei 3.3. a) si arata ca orice functie
booleana de variabilele x1 , . . . , xn este exprimabila printr-un numar finit de
semne logice , , cu ajutorul lui x1 , . . . , xn ; de aceea se mai spune ca {, ,
reprezinta un sistem complet de semne logice. Se poate arata ca functia lui

Scheer singura ((x, y) = (x y)) constituie un sistem complet de formule
logice; este suficient de observat ca x = (x, x), x y = ((x, y), (x, y)),

x y = ((x, x), (y, y)). Acelasi lucru pentru functia lui Pierce ((x, y) =
(x y)). O alta consecint
a a teoremei 3.3, avand o importanta principala,
este urmatoarea teorema de reducere a functiilor booleene la forma canonica.
Teorema 3.4. Fie f (x1 , . . . , xn ), f : Bn B o functie boolean a oarecare.
a f = 0 si dac
a) Dac a P1 , P2 , . . . , Pp sunt punctele din Bn unde f ia valoarea
1, atunci
f (x1 , . . . , xn ) = 1 2 . . . p , unde
(4)
j = yj1 yj2 . . . yjn (1 j p)
si /
xs dac
a coordonata s a punctului Pj este egal
a cu 1
yjs =
s dac
x a coordonata s a punctului Pj este egal
a cu 0,
pentru 1 s n (forma canonic a normal disjunctiv a a lui f );
b) Dac a Q1 , Q2 , . . . , Qq sunt punctele din Bn unde f ia
a f = 1 si dac
valoarea 0, atunci
f (x1 , . . . , xn ) = 1 2 . . . q , unde
(5)
k = zk1 zk2 . . . zkn (1 k q)
si
xi dac
a coordonata t a punctului Qk este egal
a cu 0
zki = ...

x
t dac
a coordonata t a punctului Qk este egal
a cu 1,
pentru 1 t n (forma canonic
a normal conjunctiv
a a lui f );
Demonstratie. a) Aplicam relatia a) din teorema 3.3 observand ca daca f
ia valoarea 0 ntr-un punct, atunci dispare termenul corespunzator din mem-
brul drept al acestei relatii. Asadar, n aceasta relatie raman termenii care
corespund valorilor lui f n punctele P1 , P2 , . . . , Pp si este suficient sa notam
parantezele respective cu 1 , 2 , . . . , p .
Punctul b) se demonstreaza n mod analog utilizand teorema 3.3, b) .
Functiile j se numesc conjunctii elementare (mintermeni conjunctivi) iar
k disjunctii elementare (sau mintermeni disjunctivi).
Exemple. a) Indicam forma normal disjunctiva pentru functia booleana
z = f (x1 , x2 ), f : B2 B data de tabelul
x1 x2 z
0 0 1
0 1 0
1 0 1
1 1 0
In acest caz, P1 (0, 0), P2 (1, 0) deci p = 2 si 1 = x
1 x
2 , 2 = x1 x
2 , deci
x1 x
f (x1 , x2 ) = ( 2 ) (x1 x x1 x1 ) x
2 ) = ( 2 = 1 x
2 = x
2 .
b) Indicam forma normal disjunctiva si forma normal conjunctiva pentru

functia booleana z = f (x1 , x2 , x3 ) data prin tabelul
x1 x2 x3 z
0 0 0 0
0 0 1 1
0 1 0 0
0 1 1 0
1 0 0 0
1 0 1 0
1 1 0 1
1 1 1 1
Deoarece f = 0 putem da forma normal disjunctiva; punctele unde f ia valoarea

1 x
1 sunt P1 (0, 0, 1), P2 (1, 1, 0), P3 (1, 1, 1) deci 1 = x 2 x3 , 2 = x1 x2 x
3 ,
3 = x1 x2 x3 si f (x1 , x2 , x3 ) = 1 2 3 ; se observa ca
1 2 3 = (
x1 x
2 x3 ) [(x1 x2 ) (
x3 x3 )] =
x1 x
= ( 2 x3 ) [(x1 x2 ) 1] = (
x1 x
2 x3 ) (x1 x2 ).
Deoarece f = 1 se poate da si forma normal conjunctiva, n care apar 5
mintermeni corespunzatori celor 5 puncte Q1 (0, 0, 0), Q2 (0, 1, 0), Q3 (0, 1, 1),
Q4 (1, 0, 0), Q5 (1, 0, 1) n care functia f ia valoarea 0; asadar, f (x1 , x2 , x3 ) =
1 2 3 4 5 , unde 1 = x1 x2 x3 , 2 = x1 x 2 x3 , 3 = x1 x 2 x 3 ,
4 = x 1 x2 x3 , 5 = x 1 x2 x
3 .
Egalitatea a doua functii booleene se defineste conform conventiei generale
de egalitate a functiilor (definitia 1.2). Am definit un concept de echivalenta
a doua formule logice, care revine la aceea ca tabelele de adevar sunt aceleasi,
deci functiile booleene asociate sunt egale; sunt unele dificultati n cazul cand
num arul de variabile n cele doua formule logice nu este acelasi si apar variabile
fictive (de exemplu, formulele logice (x1 x2 ) (x3 x 3 ) si (x1 x2 ) sunt
echivalente iar x3 apare ca variabila fictiva).
Aplicatie. Cu ajutorul dipolilor se pot realiza sisteme intrare-iesire ele-
mentare corespunzand semnelor logice:
Fig. I.10
Se numeste circuit logic orice graf orientat n care varfurile sunt astfel de
sisteme elementare, iar arcele sunt conductori (electrici). Oricarui circuit logic
II 25
i se poate asocia n mod bine determinat o formula logica numita formul a de

structur a.
De exemplu, circuitul logic din prima figura din fig. I. 10 are formula de
structura z = (x1 x2 ) (x3 x4 ), iar circuitul logic urmator din fig. I. 10
are formula de structura z = ((x y) u), care exprima dependenta iesirii de
intrari.
Am vazut ca oricarui circuit logic i corespunde o functie booleana, definita
prin formula de structura: reciproc, oricarei functii booleene sau oricarei for-
mule logice, i corespunde un circuit logic.
1.3.3 Calcul cu predicate

Calculul propozitional nu poate descrie toate formularile matematice si sunt
necesare extinderi ale lui. Astfel 7 este numar prim n N este o propozitie
elementara adevarata, n timp ce constructia lingvistica x este numar prim n
N nu este propozitie elementar a; aceasta din urma se numeste propozitie cu
o variabila (proprietate relativ la cate un element sau predicat unar). Se pot
considera propozitii cu doua variabile, numite proprietati relativ la perechi de
elemente sau predicate binare (de exemplu, x este divizibil cu y n Z \ {0}),
propozitii cu trei variabile (de exemplu x + y z n R) etc. Revenind la
propozitia cu o variabil a x este num ar prim n N, se observa ca este definita
n mod natural o functie p : N B pun and
/
1 daca x este prim
p(x) =
0 n caz contrar.
In mod similar, n cazul propozitiei x + y z n R este evidentiata

functia p : R3 B definit
a prin
/
1 daca x + y z
p(x, y, z) =
0 daca x + y < z.
Aceasta sugereaza urmatoarea

Definitia 3.5. Fie M o multime oarecare fixat a si n 1 un ntreg. Se
numeste predicat n-ar la M (sau propozitie cu n variabile n M ) orice
aplicatie p : M n B, (x1 , . . . , xn ) . p(x1 , . . . , xn ). Propozitiile elementare se
consider a predicate nulare (de ordin 0).
Multimea Mp = {(x1 , . . . , xn )|p(x1 , . . . , xn ) = 1} = p1 (1) se numeste
multimea de adev ar a lui p.
Rezolvarea ecuatiilor, inecuatiilor, sistemelor de ecuatii etc. revine la ex-
plicitarea multimii de adevar a anumitor predicate asociate.
In cele ce urmeaza, ne restrangem la predicate unare (n = 1). Daca p si
q sunt predicate (unare) relativ la o multime M , atunci se pot construi noi
predicate cu ajutorul semnelor logice, p q, p q, p = p, p q etc. De
exemplu p q este predicatul definit prin
/
1 daca p(x) = 1 si q(x) = 1
(p q)(x) =
0 n caz contrar
deci ()x M , (p q)(x) = p(x) q(x); similar (p q)(x) = p(x) q(x),

p(x) = p(x) etc. Se pot de asemenea defini predicatul 0 si predicatul 1 avand
ca multimi de adevar si respectiv M .
Fie p : M B un predicat unar: daca x Mp (adica x M si p(x) = 1)
se mai spune ca elementul x are proprietatea p (sau ca p este adev arat n x).
Teorema 3.5. (a) Fie p, q predicate relativ la o multime M . Atunci
(p q) (Mp Mq ), (p = q) (Mp = Mq ), Mp = !Mp ,

Mpq = Mp Mq , Mpq = Mp Mq , Mpq = !Mp Mq .

(b) Multimea predicatelor relativ la o multime M are o structur
a natural
a
de latice boolean a cu laticea P(M ) a p
a izomorf artilor lui M .
Demonstratie. (a) Avem (p q) ()x M {p(x) q(x)}, { ori de
cate ori x Mp , rezulta x Mq } Mp Mq . Apoi (p = q) p(x) = q(x),
()x M Mp = Mq ; celelalte afirmatii rezulta imediat.

(b) Definim relatia de ordine ntre predicate punand p q (p q).
Faptul ca predicatele pot fi organizate ca o latice booleana relativ la , , , 0, 1
este evident.
Fie aplicatia
: Hom (M, B) P(M ), p . Mp .
Aceasta aplicatie este evident injectiva (caci Mp = Mq p = q). Probam
ca este surjectiva: pentru orice N M consideram functia p : M B
definita prin
/
1 daca x N
p(x) = (functia caracteristica a lui N )
0 daca x M \ N
si avem evident Mp = N , adica (p) = N .
Daca p q, atunci Mp Mq adica (p) (q). Avem (p q) = Mpq =
Mp Mq = (p)(q), (pq) = Mpq = Mp Mq = (p)(q), ( p) = Mp =
!Mp pentru orice doua predicate p, q si (0) = , (1) = M , deci aplicatia
este un izomorfism de latice booleene. Teorema 3.5 este demonstrata.
Din predicate n-are (n 1) se obtin predicate de ordin de aritate mai mic
n doua moduri: prin particularizarea variabilelor si prin aplicarea cuantifica-
torilor logici existential () si universal (). Fie p : M n B un predicat n-ar
relativ la M si Mp multimea sa de adevar. Faptul ca Mp = M n se exprima
echivalent astfel: ()x p(x), iar faptul ca Mp = se exprima: ()x p(x): n
fine (!)x p(x) are semnificatia ca |Mp | = 1.
In general, variabilele carora li se aplica cuantificatori se numesc legate.
Dintr-un predicat unar, prin aplicarea lui () sau () se obtin propozitii, iar
dintr-un predicat binar, aplicand un cuantificator se obtine un predicat unar
etc. In predicate binare, ternare etc. ordinea aplicarii cuantificatorilor este
esential
a.
Exemple. 1) Daca p(x) este predicatul x este numar prim n N, atunci
()x p(x) este propozitia exista un numar prim n N, care este adevarata, iar
()x p(x) este propozitia orice numar din N este prim, care este evident falsa.
2) Consideram predicatul binar P (f, g) = f este derivata lui g n multimea
M a functiilor derivabile [0, 1] R. Propozitia ()f () g P (f, g) adica orice
functie din M este derivata unei functii din M este adevarata, n timp ce
propozitia ()g()f P (f, g) este evident falsa.
Teorema 3.6. Fie p, q dou a predicate relativ la o multime M .
(a) Predicatul (p q) este egal cu (q p) (principiul reducerii la absurd).
(b) p = p (principiul dublei negatii)
(c) (p q) = p q, (p q) = p q (relatiile de Morgan).
(d) ()x p(x) ()x p(x), ()x p(x) ()x p(x).
Demonstratie. Afirmatiile (a), (b), (c) rezulta din teorema 3.5 si se reduc
la relatii ntre multimi de adevar; de exemplu, afirmatia (a) revine la a arata
ca Mp Mq !Mq !Mp , iar (b) revine la !!Mp = Mp .
(d) ()x p(x) nseamna ca Mp = M , deci negatia ( )x p(x) revine la
Mp = M adica !Mp = deci Mp = , asadar ()x p(x). In mod similar, faptul
ca ()x p(x) revine la Mp = , iar ()x p(x) nseamna ca Mp = , adica
!Mp = M , Mp = M deci ()x p(x).
Calculul cu predicate nu acopera multitudinea de formulari matematice; n
diferite alte alte dezvoltari se introduc relatii ntre elemente din diverse multimi
si nu ntotdeauna ne putem referi la o singura multime M ca mai sus.
II 27
1.3.4 Multimi vagi (nuantate)

Fie M o multime oarecare fixata si P = Hom (M, B) multimea predicatelor
(unare) relativ la M . Am vazut ca P este o latice booleana izomorfa cu laticea
P(M ). In laticea P relatia de ordine este
p q p(x) q(x), ()x M (socotind ca 0 < 1 n B)
si pe de alta parte
p q = min(p, q), p q = max(p, q), p = 1 p,
pentru orice p, q P. L. Zadeh a avut ideea de a considera multimea functiilor
M [0, 1] adica
V = Hom (M, [0, 1]),
obtinuta nlocuind codul binar B cu ntreg intervalul nchis [0,1] de numere
reale si de a numi orice element al lui V multime vag a (sau nuantat a) (relativ
la M ). Asadar, o multime vag a este o functie M [0, 1]. Daca f, g V sunt
doua multimi vagi, ele se considera egale daca f = g (egalitate de functii) si f
este submultime vag a a lui g (si se scrie f g) daca f g, adica f (x) g(x),
()x M . Se definesc de asemenea reuniunea si intersectia a doua multimi
vagi
f g = max(f, g), f g = min(f, g)
si complementara !f = 1 f . Functia constanta 0 se mai numeste multimea
vaga vid
a, iar functia constant
a 1 multimea vag a total
a.
Multimea V are o structura de latice relativ la ordinea anterior definita, dar
nu este latice booleana (n general nu avem f !f = 0; de exemplu, luand
1 2
f = , rezulta !f = 1 f = si deci
3 3
6 7
1 2 1
f !f = min(f, !f ) = min , = = 0).
3 3 3
Prin considerarea multimilor vagi se trece de la logica bivalenta la logica
infinit-valent
a, n care valori de adevar pot fi toate punctele intervalului [0, 1] si
nu numai capetele 0 si 1 ale acestui interval. Mai precis, dupa cum predicatele
relativ la M (adica functiile M B se asimileaza cu proprietati relativ la
elementele lui M , tot astfel, orice multime vaga f : M [0, 1] poate fi asimilata
cu o proprietate relativ la M care este adevarata pentru un element x M cu
coeficientul de adevar f (x).
1.3.5 Exercitii
1. Sa se construiasca tabelele de adevar pentru urmatoarele formule logice:
(a (a b)); ( a (a b)); (a (b c)) ( a c);
(p q) ( p q).
2. Sa se indice forma canonica disjunctiva pentru functiile booleene f, g
definite prin
f (x1 , x2 ) = (x1 x2 ) ( x1 x2 ) x
1
g(x1 , x2 , x3 ) = (x1 (x2 x3 )) x
1 .
3. Sa se simplifice expresiile
E1 = (x y z) (x y z) (x y z),
E2 = [x (y z)] [
z (y z)] (
y z).
4. Sa se indice circuite logice av
and formulele de structura
a (b c), (a b) (b a),
[a (b c)] (b c d), (a b) (b a).
Gandirea matematic a s-a n
ascut din nevoia de a
simula realitatea extern
a.
(R. THOM)
Capitolul 2
Analiz
a pe dreapta real
a
Introducere
In unele exemplificari din capitolul I am folosit deja numerele reale, dar
numai cu rol ilustrativ. Intelegerea profunda a numarului real este de cea mai
mare important a pentru matematician, inginer, fizician, chimist sau economist
si nsasi denumirea atat de fericita pe care a primit-o, dovedeste rolul aces-
tuia n orice determinari cantitative efectuate n cursul cercetarii realitatii
nconjuratoare. Se poate spune ca numarul real este obiect de permanenta
reflectie, inepuizabil.
In primii ani de scoal
a am nvatat sa socotim cu numere naturale si ne
amintim cu nostalgie ca la acea varst a calculele 34 si 2 : 5 nu se puteau; abia
mai tarziu am aflat ca, prin introducerea numerelor ntregi si apoi a numerelor
rationale, avem 3 4 = 1 si 2 : 5 = 0, 4. In liceu exista dificultati pentru
prezentarea riguroasa a numerelor reale si cu totii am ramas cu o anumita
intuitie, abilitate de calcul, reprezentare, suficiente doar pana n momentul
cand simtim necesitatea utilizarii responsabile a conceptelor. De obicei, prin
multime de numere se ntelege o multime ale carei elemente se pot afla n
anumite relatii (de exemplu, de ordine), pe care sunt definite anumite operatii
(de exemplu, adunari, nmultiri). Largirea notiunii de numar, sintetizata prin
incluziunile
N Z Q R C ...
s-a facut ntr-un mod sinuos, dovedit si de terminologia defectuoasa utilizata
uneori (de exemplu, numere imaginare); fiecare za a acestui lant de incluziuni
a fost obtinuta prin aportul unor generatii succesive de cercetatori si are o
justificare deplina n practica procesuala.
In acest capitol vom indica mai nt ai proprietatile principale ale multimii R
(numita si dreapta reala), n continuarea Analizei matematice studiata n liceu.
Strans legata de numerele reale este notiunea de spatiu metric, care constituie
cadrul natural pentru teoria aproximatiilor succesive. Vor fi de asemenea studi-
ate n acest capitol seriile de numere reale, precum si seriile de functii marginite
cu valori reale.
2.1 Disponibilit
atile numerelor reale
2.1.1 Sistem de numere reale
Definitia 1.1. Se numeste sistem de numere orice multime R av and
propriet atile urm
atoare:
(I) exist a dou
a operatii algebrice + (adunare), (nmultire) pe multimea R,
relativ la care R este corp comutativ;
(II) pe multimea R exist a , compatibil
a o relatie de ordine total a cu
operatiile algebrice;
(III) pentru orice submultime nevid a A R, exist
a majorat a sup A R.
29
30 PE DREAPTA REALA
CAPITOLUL 2. ANALIZA
Proprietatea definitorie (I) concentreaza toate disponibilitatile de calcul n

R. Astfel, (R, +, 0) si (R\{0}, , 1) sunt grupuri abeliene (N. ABEL, 1802-1829)
si n plus, x(y + z) = xy + xz, pentru orice x, y, z R. Se definesc apoi pentru
orice x, y R, x y = x + (y) si daca y = 0, x/y = xy 1 , cu regulile uzuale
de calcul. Deoarece aplicatia N R, n . n 1 = 1 + . . . + 1 este injectiva,
8 9: ;
n ori
atunci se poate considera ca N R (identificand n cu n 1), deci Z R si
Q R.
Proprietatea (II) implica faptul ca de ndata ce x y n R, rezulta x + z
y + z, ()z R si n plus, din inegalitatile 0 x, 0 y, rezulta 0 xy. Din
proprietatile (I), (II) se pot deduce toate proprietatile uzuale ale inegalitatilor
ntre numere reale. Reamintim cateva din acestea (pentru x, y, z, x1 , y1 R):
a) daca x y si y x, atunci x = y;
b) daca x y, y z, atunci x z;
c) inegalitatile se pot aduna: x y, x1 y1 implic a x + x1 y + y1 ;
1 1
d) daca 0 < x < y, atunci > ; daca x < y atunci y < x;
x y
e) avem x2 0 pentru orice x R; daca x2 + y 2 = 0, atunci x = 0, y = 0.
Este comod sa notam R+ = {x R|x 0} si R = {x R|x 0}, deci
R = R+ R , R+ R = {0}.
Definind modulul |x| al unui numar real x R punand
|x| " max(x, x),
se probeaza imediat urmatoarele proprietati:

N1 |x| 0, pentru orice x R si |x| = 0 x = 0;
N2 |x + y| |x| + |y| pentru orice x, y R;
N3 |xy| = |x| |y| pentru orice < kx, y < R. k
<5 < 5
< <
Prin inductie, se verifica usor ca < xi < |xi | pentru orice x1 , . . . , xk R.
< <
i=1 i=1
De asemenea, notand
d(x, y) = |x y|, ()x, y R,
se verifica imediat, folosind N1 , N2 , N3 , ca au loc proprietatile:

D1 d(x, y) 0 pentru orice x, y R si d(x, y) = 0 x = y;
D2 d(x, y) = d(y, x), pentru orice x, y R;
D3 d(x, z) d(x, y) + d(y, z) pentru orice x, y, z R.
Numarul real si pozitiv d(x, y) este numit distanta euclidian a ntre numerele x si
y; evident |x| = d(x, 0), adica modulul unui numar real x reprezinta distanta eu-
clidiana ntre x si 0. Trebuie remarcat ca n acest mod este definita o aplicatie
d : R R R, (x, y) . |x y|.
In sfarsit, proprietatea (III) constituie punctul de plecare n stabilirea tu-

turor rezultatelor profunde ale analizei. Este evident ca daca B R este
o submultime nevida minorata, atunci B are margine inferioara; ntr-adevar,
multimea B " {x R| x B} va fi majorata, deci exista sup(B) si se
a usor ca inf B = sup(B).
verific
Observatie. Definitia 1.1 este numita definitia axiomatica a numerelor
reale; dealtfel proprietatea (III) poarta numele de axioma Cantor-Dedekind, n
amintirea celor doi fondatori ai teoriei numerelor reale: G. CANTOR (1845-
1918), R. DEDEKIND (1831-1916). Ca n fata oricarui sistem de axiome
descriind o anumita entitate, se pun n mod natural trei ntrebari:
a) este sistemul respectiv de axiome necontradictoriu, adica nu cumva din
acele axiome s-ar putea deduce logic atat o proprietate p cat si negatia ei p ?
b) exista efectiv o multime R cu proprietatile (I), (II), (III) ?
c) este unic sistemul de numere reale ?
ILE NUMERELOR REALE
2.1. DISPONIBILITAT 31
Intrebarea a) este o problema delicata de logica matematica. Se poate arata

ca necontradictia sistemului de numere reale decurge din necontradictia sis-
temului de numere naturale. K. GODEL (1906-1978) a aratat nsa ca necontra-
dictia sistemului N de numere naturale nu poate fi probata fara a utiliza entitati
din afara lui N. In orice caz, Practica a confirmat si confirma sistematic vala-
bilitatea cunostintelor noastre asupra numerelor reale.
Fara a intra n detalii, trebuie subliniat ca raspunsul la ntrebarea b) este
afirmativ, asa cum ne asteptam. Se cunosc cel putin trei tipuri de sisteme
de numere reale, construite pornind de la Q, pe care le prezentam succint n
continuare:
Constructia lui Dedekind. Se numeste t a n Q orice submultime

aietur
nevida A Q astfel nc at A = Q, A nu are un cel mai mic element si n plus,
de ndata ce a A si a b n Q, rezulta b A. Notam cu R1 multimea
taieturilor n Q. Evident, Q R1 deoarece orice numar rational a Q poate
fi identificat cu taietura Aa = {a Q|x > a}. Daca A, B sunt taieturi n Q,
se definesc suma A + B " {a + b|a A si b B}, zero 0 = A0 = {x Q|x >
0}, A = {x Q|x > a pentru orice a A} si se pune {A B} # B
este o submultime a lui A; daca A, B sunt taieturi pozitive (adica A A0 ,
B A0 }), se defineste produsul AB " {a A si b B} etc. Se poate
arata ca multimea R1 astfel organizata verifica proprietatile (I), (II), (III), deci
constituie un sistem de numere reale.
Constructia lui Cantor. Un sir de numere rationale {an }n0 se numeste

sir fundamental daca pentru orice > 0 rational exista un numar natural
N () depinzand de astfel nc at |am an | < , pentru orice m, n N ().
In multimea FQ a sirurilor fundamentale de numere rationale se introduce
a: doua siruri {an }n0 , {bn }n0 , din FQ se con-
urmatoarea relatie de echivalent
sidera echivalente daca () > 0 rational ()N () natural astfel ncat |an bn | <
pentru orice n N (). Se noteaza cu R2 multimea claselor de echivalenta
corespunzatoare. Atunci Q R2 , deoarece orice numar rational a se identifica
prin clasa sirului constant an = a, n 0; se definesc n mod natural suma,
produsul pentru orice doua clase din R2 , ca si relatia de ordine si se probeaza
ca multimea R2 este un sistem de numere reale. Se mai spune ca multimea R2
a prin completarea lui Q.
este obtinut
Constructia zecimal a. Fie R3+ multimea tuturor sirurilor infinite de cifre

zecimale = {an }nZ , indexate dupa multimea Z, astfel ncat sa existe k Z
cu proprietatea ca an = 0 pentru orice n < k si sa nu existe l Z astfel ca
an = 9 pentru orice n > l. Elementele lui R3+ se mai numesc fractii zecimale
reduse pozitive. Doua elemente = {an }nZ , = {bn }nZ din R3+ se considera
egale daca si numai daca an = bn pentru orice n Z.
Respectam conventia de a plasa o virgula ntre termenii de indice 0 si 1 ai
oricarei fractii zecimale, renuntand totodata la zerourile de dinaintea primei
cifre nenule a partii ntregi.
Exemple. Sirul = {an }nZ din R3+ unde a2 = 4, a1 = 1, a0 = 4,

a1 = 3, a2 = 0, a3 = 7, an = 0 pentru n 4 se scrie simplu = 414, 307.
In mod similar, sirul = {bn }nZ din R+ definit prin bn = 0 pentru n 1
3
si bn = 3 pentru n 2 se scrie = 0, 0333 . . . Conform definitiei anterioare,
elementul 3, 81999 . . . n care se repeta indefinit cifra 9 nu apartine lui R3+ ;
exista ratiuni serioase ca el sa fie identificat totusi cu fractia zecimala redusa
3,82 (motivul restrictiei cuprinse n definitia anterioara cu privire la repetarea
cifrei 9 este strans legat de relatia de egalitate n R3+ ; se evita astfel ca doua
siruri distincte sa poata defini aceeasi fractie zecimala redusa).
Se noteaza cu 0 sirul R3+ cu toti termenii nuli.
Din aritmetica se stie ca orice numar rational pozitiv are o unica reprezentare
ca fractie zecimala redusa, cu o anumit a periodicitate de la un rang ncolo; ast-
17 142
fel, = 3, 400 . . .; = 12, 9090 . . . .
5 11
32 PE DREAPTA REALA
Observatie. Fractiile zecimale reduse pozitive pot fi considerate ca niste

cuvinte, eventual de lungime infinita, din alfabetul cu 11 litere format din
cele 10 cifre zecimale, la care se adauga o virgula. Aceasta reprezentare, cu
conventiile mentionate mai sus, se mai numeste scriere sintactica si va primi
ulterior un sens semantic (conform teoremei 3.2).
Fiecarui element R3+ i se poate asocia elementul si se noteaza

R3 = {| R3+ }. Prin definitie, pentru , R3+ , avem = daca si
numai daca = . Se poate atunci considera multimea
R3 = R3+ R3 , unde R3+ R3 = {0},
pe care o vom nzestra ca sistem de numere reale; prin conventie, () = ,

() R3 si 0 = 0. Pentru doua elemente = {an }nZ , = {bn }nZ

din R3+ se defineste: = sau ()N natural astfel ncat an = bn
pentru n < N si aN < bN . Daca si = , se scrie < . Relatia de
ordine totala astfel definita (numita uneori ordinea lexicografica) pe multimea
R3+ se extinde la R3 (socotind ca daca R3 si R3+ , atunci iar
daca , R3 , avem n sensul ordinei anterioare din
R3+ ). In plus, se poate proba ca multimea R3 este total ordonata si satisface
proprietatea (III).
Folosind trunchierile, se pot defini riguros operatii de adunare si nmultire
pe R3 , verificand proprietatile (I) si (II).
Pentru orice sir R3+ , = {an }nZ se defineste trunchierea de ordin k
(k)
(k Z fiind fixat) a lui ca fiind sirul (k) = {an }nZ , unde
/
(k)
an daca n k
an =
0 daca n > k.
Evident, | (k) | 10k pentru orice k Z. De exemplu, pentru =

27, 4139 . . . trunchierile de ordin 0, 1, 2, 3 sunt respectiv 27; 27, 4; 27, 41; 27, 413.
In mod similar, pentru = 328, 43 . . . avem (2) = 300; (1) = 320; (0) =
328; (1) = 328, 4; (2) = 328, 43. Evident, trunchierile unei fractii zecimale
reduse sunt numere rationale. In calcule efective cu numere reale, inclusiv la
introducerea datelor numerice n calculator, se folosesc exclusiv trunchieri ale
acestora, al caror ordin depinde de gradul de precizie urmarit. Daca , R3+ ,
se definesc + = sup ((k) + (l) ), = sup (k) (l) etc.
k,lZ k,lZ
Observatie. Fie x1 , . . . , xp numere reale pozitive n numar finit; trunchie-

rile lor de un anumit ordin sunt numere rationale care aduse la acelasi numitor
y1 yp
Q, se scriu sub forma , . . . , , unde y1 , . . . , yp sunt numere naturale. Se
Q Q
poate stabili astfel o legatura ntre functiile reale si functiile aritmetice.
Am indicat, fara a intra n detalii, constructia a trei sisteme de numere
reale, dand astfel raspuns afirmativ ntrebarii b). Pentru utilizatorul de matema-
tica sistemul R3 este cel mai comod. Sistemele de numere reale R1 , R2 , R3 sunt
distincte si ar parea ca ntrebarea c) are raspuns negativ. In realitate, este
vorba de o unicitate mai subtila, anume unicitatea pana la izomorfism. Se
poate demonstra urmatoarea teorema: daca R, R sunt doua sisteme de nu-
mere reale, atunci exista o aplicatie bijectiva : R R astfel ncat (0) = 0,
(1) = 1, (x + y) = (x) + (y), (xy) = (x) (y) pentru orice x, y R
si n plus, daca x y n R, atunci (x) (y) n R . Asadar, din punctul
de vedere al utilizarii operatiilor algebrice, inegalitatilor si proprietatilor care
decurg din axiomele (I), (II), (III), multimile R, R se pot identifica; orice cal-
cul efectuat n R se transfera n R prin aplicatia si reciproc, orice calcul
facut n R se transfera n R prin 1 . Teorema precedenta se enunta pe
scurt spunand: R, R sunt corpuri total ordonate izomorfe. Conform acestei
teoreme, rezulta n particular ca R1 , R2 , R3 sunt corpuri izomorfe.
Incepand din acest moment, vom fixa o data pentru totdeauna un sistem
de numere reale, pe care l vom nota cu R (de exemplu R = R3 ).
ILE NUMERELOR REALE
2.1.2 C ati ale multimii R

ateva propriet
Teorema 1.1. Pentru orice numere reale fixate x, y R, x > 0, exist
a
n N astfel nc
at nx y.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca ()n N am avea
nx < y. Atunci submultimea A = {0, x, 2x, 3x, . . .} a lui R ar fi majorata
de y, deci conform (III) exista = sup A. Rezulta ca n intervalul ( x, ]
exista puncte din A, deci ()p 1 natural astfel ncat x < px , de
unde < (p + 1)x; aceasta inegalitate este absurda, deoarece = sup A si
(p + 1)x A.
Teorema 1.1 se mai numeste proprietatea lui Arhimede (ARHIMEDE, 287 -
212 i.e.n.). Asadar, se poate goli un ocean folosind n mod repetat o pipeta,
caci daca y reprezint
a cantitatea de apa a oceanului si x capacitatea pipetei,
atunci exista n 1 astfel nc
at x + x + . . . + x y.
8 9: ;
n ori
Corolar. Fie a R, a 0 fixat. Dac a pentru orice > 0 rational avem

a < , atunci neap arat a = 0.
Demonstratie. Intr-adevar, daca a = 0, atunci a > 0 si conform teoremei
1
1.1, ar exista n 1 ntreg astfel ncat na 1. Luand = si aplicand
2n
1
ipoteza, rezulta a < , adica na < 1, absurd.
2n
Teorema 1.2. Multimea R este nenum arabil
a.
Demonstratie. Presupunem prin reducere la absurd ca R ar fi numarabila,
adica ar coincide cu multimea termenilor unui sir, R = {x0 , x1 , x2 , . . .}. Con-
sideram scrierile acestor termeni ca fractii zecimale reduse distincte
x0 = 0 , a00 a01 a02 a03 . . .
x1 = 1 , a10 a11 a12 a13 . . .
x2 = 2 , a20 a21 a22 a23 . . .
...............
unde {aji }i0,j0 constituie un sir dublu de cifre zecimale (adica ntregi cuprinsi
ntre 0 si 9). Consideram elementul
= 0, b0 b1 b2 b3 . . .
unde b0 este astfel ales nc at b0 = a00 , apoi b1 = a11 etc. Deoarece R,

exista p 0 astfel ncat = xp , adica 0, b0 b1 b2 b3 . . . = p , ap0 ap1 ap2 ap3 . . . si
din unicitatea scrierii fractiilor zecimale reduse, va rezulta ca bp = app , ceea ce
contravine alegerii cifrelor zecimale b0 , b1 , b2 , . . . .
Corolar. a) Orice interval deschis (, ), < este multime nenum
arabil
a.
b) Multimea R \ Q este nenum arabil
a.
Demonstratie. a) Intervalul (, ) este echipotent cu R.
b) Daca multimea R \ Q ar fi num arabila, atunci ar rezulta ca R este o
reuniune de doua multimi num arabile, anume R = Q (R \ Q), adica ar rezulta
ca R este numarabil
a, absurd.
Asadar, |Q| < |R \ Q|, deci exista mai putine numere rationale decat
numere irationale.
Teorema 1.3. (lema intervalelor nchise incluse). Fie I0 I1 I2 . . .
un sir descresc
ator & arginite n R, In = [an , bn ], n 0.
de intervale nchise si m
Atunci intersectia In a acestor intervale este nevid a.
n0
Demonstratie. Asadar, au loc inegalitatile
a0 a1 . . . ap . . . bq . . . b1 b0 .
34 PE DREAPTA REALA
Consideram multimile A = {x|p, x = ap }, B = {y|q, y = bq }. Evident,

b0 este un majorant al lui A, iar a0 este un minorant al lui B. Conform (III)
exista = sup A si = inf B. Deoarece ap bq pentru orice p, q 0,&rezulta
ca bq pentru orice q, deci . Vom dovedi incluziunea [, ] In .
n0
Fie ()t [, ]. Atunci au loc&inegalitatile an t & bn pentru
orice n 0, deci t In , adica t In . Asadar, intersectia In contine
n0 n0
intervalul [, ] si n particular, rezulta nevida.
Observatie. Evident, daca lungimile l(In ) ale intervalelor In tind catre
zero, pentru n , atunci 0 l(In ) si conform corolarului & teoremei
1.1 aplicat pentru a = , rezulta ca = , adica intersectia In este n
n0
acest caz redusa la un punct.
Trebuie de asemenea remarcat ca pentru un sir de intervale deschise sau
semideschise,
6 = nu are loc un rezultat similar teoremei 1.3. De exemplu, pentru
1 &
In = 0, avem In In+1 , ()n 1 si totusi In = .
n
n0
2.1.3 Propriet
ati ale sirurilor de numere reale
Reamintim ca un sir {xn }n0 n R, adica un sir de numere reale, se numeste
marginit daca exista numere reale < astfel ncat < xn < pentru orice
n 0 sau echivalent, exista M > 0 real astfel ca |xn | M pentru orice n 0.
Definitia 1.2. Se spune c a un sir {xn }n0 de numere reale pozitive este
convergent c atre zero (si se scrie xn 0 pentru n ) dac a este
ndeplinit
a conditia urm
atoare:
() > 0 real ()N () natural astfel ncat pentru ()n N (), xn < . (1)
Un sir dublu {xmn }m,n0 de numere reale pozitive este convergent catre
zero pentru m , n daca
() > 0 real ()N () natural astfel ncat ()m, n N (), xmn < . (2)
Aceasta definitie corespunde pe deplin intuitiei; ea nu poate fi testata pe un
calculator. Trebuie facuta distinctia ntre egalitate cu zero si convergenta
0 1
catre zero. Evident, = 0, 0, 2n 0, an 0, nan 0, n2 an 0, (a
n n
1
fiind fixat, |a| < 1) pentru n ; de asemenea, 2 0 pentru m ,
m + n2
n . Daca {an }n0 , {bn }n0 sunt siruri de numere reale si daca |an | bn ,
()n 0 iar bn 0, atunci an 0.
Definitia 1.3. Un sir {xn }n0 de numere reale se numeste convergent
(sau av and limit a finit
a) dac
a exist a a R astfel ncat sirul de numere
pozitive d(xn , a) = |xn a|, n 0 s a convearga c
atre zero. Aceasta revine,
conform (1) la ndeplinirea conditiei urmatoare:
() > 0 real ()N () natural astfel ncat ()n N (), |xn a| < . (3)
n R
Se scrie n acest caz, xn a pentru n , sau echivalent lim xn = a.
n
Daca xn a si xn b, atunci a = b; cu alte cuvinte, limita unui sir convergent
este unica. Intr-adevar, pentru orice > 0 ()N1 , N2 naturale astfel ncat

|xn a| < pentru orice n N1 si |xn b| < pentru orice n N2 .
2 2

Luand N = max(N1 , N2 ), rezulta ca pentru orice n N avem |xn a| < ,
2

|xn b| < . Asadar, () > 0 real, avem
2

|a b| = |(a xN ) + (xN b)| < + =
2 2
ILE NUMERELOR REALE
si aplicand corolarul teoremei 1.1, rezulta |a b| = 0, deci a = b.

2n + 1 2n + 1
Exemple. a) Avem lim = 2, deoarece, notand xn =
n n+7 n+7
13
rezulta |xn 2| = si ca atare, pentru orice > 0, luand N natural si
n+7
13
N > 7 + , se obtine |xn 2| < , pentru orice n N .

5n 3
b) Similar se arata ca lim n = 1.
n 5 + 2
c) Daca {xn }, {yn }, {zn } sunt trei siruri de numere reale astfel ncat xn
yn zn , ()n 0 si {xn }, {zn } sunt convergente avand aceeasi limita l, atunci
rezulta ca yn l. Intr-adev ar, avem 0 yn xn zn xn si deoarece
zn xn 0, rezulta yn xn 0, adica lim yn = lim xn = l. Ca aplicatie sa
n n
aratam ca lim n n = 1. Pentru aceasta, este suficient de notat an = n n 1,
n
n 2 si de observat pe de o parte, ca>an 0 si pe de alta ca n = (an + 1)n
2
Cn2 a2n , de unde se obtine 0 an . De aici rezulta ca an 0, deci
n 1
n
lim n = 1.
n
d) orice numar real este limita unui sir de numere rationale. Intr-adevar,
1
avem | (k) | k , ()k 0, deci (k) pentru k , iar trunchierile
10
(k) apartin lui Q.
De asemenea, este si limita unui s6 ir de numere irat
7ionale. Intr-adevar,
1 1
pentru orice n 1, n fiecare interval , + putem fixa cate un
n n
numar irational n (n orice interval exista numere irationale, deoarece in-
tervalul este multime nenum a, iar Q este multime numarabila). Asadar
arabil
1
| n | < , deci n pentru n .
n
In exemplele anterioare, limita a putut fi calculata efectiv. Exista situatii
n care se pun n evident a siruri despre care se poate demonstra doar teoretic
convergenta lor; astfel de situatii apar n determinarea solutiilor unor ecuatii,
n determinarea extremelor unor functii, n metoda aproximatiilor succesive
etc. Notiunea de sir Cauchy (A. CAUCHY, 1789 - 1857, profesor la Scoala
Politehnica din Paris), definita mai jos, este legata tocmai de posibilitatea de
a demonstra convergenta unui sir comparand termenii acelui sir ntre ei si nu
n raport cu un element exterior sirului (asa cum este n general limita unui
sir convergent).
Definitia 1.4. Un sir {xn }n0 de numere reale se numeste sir Cauchy
(sau n alt
a terminologie, sir fundamental) dac a sirul dublu de numere poz-
itive {|xm xn |}m,n0 converge c atre 0 pentru m , n , adic a este
ndeplinit
a conditia:
at ()m, n N () avem |xm xn | < . (4)
() > 0 ()N () natural astfel nc
Daca m = n, aceasta conditie este automat satisfacuta; daca m > n, atunci
notand p = m n, rezulta p 1 si m = n + p (cazul m < n este similar); n
acest mod, conditia (4) poate fi rescrisa astfel:
at ()n N () si ()p 1, |xn+p xn | < .
() > 0()N () astfel nc (4 )
In liceu au fost date proprietatile principale de calcul cu siruri convergente
de numere reale; astfel, daca an a si bn b (pentru n ), atunci
an a
|an | |a|, an + bn a + b, an bn a b, an bn ab, (n
bn b
ipoteza ca bn = 0, b = 0, ()n 0), an a (() real constant); daca n
plus an < bn (respectiv an > bn ) pentru orice n de la un rang ncolo, atunci
a b (respectiv a b). De asemenea, este evident ca daca la un sir marginit
(respectiv convergent, Cauchy) n R se elimina sau se adauga un numar finit
de termeni, atunci sirul nou obtinut are aceleasi proprietati.
36 PE DREAPTA REALA
In continuare vom aprofunda proprietatile sirurilor de numere reale. Rea-

mintim mai ntai ca daca s = {xn }n0 este un sir n R si daca se fixeaza
un sir strict crescator de numere naturale k0 < k1 < k2 < . . . < kn < . . .
atunci sirul {xkn }n0 este numit un subsir al lui s. Trebuie remarcat ca pentru
orice n N, avem n kn . De exemplu, se pot considera subsirurile {x2n }n0 ,
{x2n+1 }n0 ale termenilor de rang par, respectiv impar, care corespund sirurilor
strict crescatoare de numere naturale 0 < 2 < 4 < 6 < . . . si respectiv 1 < 3 <
5 < 7 < ... .
Teorema 1.4. (a) Dac a un sir n R este convergent, atunci orice subsir
al acestuia este convergent, cu aceeasi limit
a.
(b) Daca un sir Cauchy {xn }n0 n R are un subsir convergent c atre l,
atunci xn l pentru n .
Demonstratie. (a) Fie xn a pentru n si {xkn } un subsir al sirului
{xn }, unde k0 < k1 < k2 < . . . . Fie () > 0 real. Atunci aplicand (3) rezulta
ca exista un rang N () astfel ncat ()n N (), |xn a| < . Deoarece kn n
pentru orice n 0, rezulta |xkn a| < pentru orice n N (), adica xkn a.
(b) Fie k0 < k1 < k2 < . . . numere naturale si xkn l. Fie > 0 real
arbitrar, fixat. Atunci exista un numar natural N1 astfel ncat ()n N , |xkn

l| < . Apoi deoarece {xn }n0 este sir Cauchy, rezulta ca exista N2 natural
2

astfel ncat |xm xn | < pentru orice m, n N2 . Fie N = max(N1 , N2 )
2
si n N . Atunci luand m = kn , rezulta m N (deoarece kn n), deci

|xkm xn | < , deci
2

|xn l| = |(xn xkn ) + (xkn l)| |xn xkn | + |xkn l| < + = ,
2 2
pentru orice n N , adica xn l.
Teorema 1.5 (lema lui E. CESARO, 1859 - 1906). Orice sir m
arginit de
numere reale are un sir convergent.
Demonstratie. Fie {xn }n0 un sir marginit. Asadar toti termenii sirului,
n num ar infinit, apartin unui interval nchis I0 = [a0 , b0 ], a0 < b0 . Fie c0 =
a0 + b0
; atunci unul cel putin din intervalele nchise [a0 , c0 ], [c0 , b0 ] contine
2
o infinitate de termeni ai sirului {xn }n0 si l notam I1 = [a1 , b1 ]. Similar,
a1 + b1
considerand c1 = , unul din intervalele [a1 , c1 ], [c1 , b1 ] va contine o
2
infinitate de termeni ai sirului initial si l notam I2 = [a2 , b2 ] etc. Se obtine astfel
& ator I0 I1 I2 . . . de intervale nchise si conform teoremei 1.3,
un sir descresc
exista In . Alegem k0 astfel ncat xk0 I0 , apoi k1 > k0 astfel ncat
n0
xk1 I1 , apoi k2 > k1 cu conditia xk2 I2 etc. (Acest lucru este posibil
deoarece fiecare interval Ip contine o infinitate de termeni ai sirului initial).
Asadar k0 < k1 < k2 < . . . si xkn In ; cum In , ()n 0 rezulta
|xkn | lungimea lui In .
b0 a0
Dar lungimea lui In , este egala cu (caci fiecare interval Ip , p 1
2n
are ca lungime jumatate din lungimea intervalului Ip1 , iar I0 are lungimea
b0 a0
b0 a0 ). Asadar, 0 |xkn | pentru orice n 0 si facand n ,
2n
rezulta xkn .
Teorema 1.6 (criteriul general al lui Cauchy). Un sir de numere reale este
convergent dac
a si numai dac
a el este un sir Cauchy.
Demonstratie. Fie {xn } un sir convergent n R, xn l. Fixam () > 0;

atunci exista N () astfel ncat |xn l| < pentru orice n N (). Daca
2
ILE NUMERELOR REALE

m, n N (), atunci avem |xm l| < , |xn l| < , deci
2 2

|xm xn | = |(xm l) + (l xn )| < + = .
2 2
Asadar, sirul {xn } este sir Cauchy.
Reciproc, fie {xn } un sir Cauchy n R. Atunci el este un sir marginit; ntr-
adevar, luand = 1, exista N astfel ncat ()m, n N , |xn xm | < 1. In
particular, pentru m = n, n N , rezulta ca
|xn | = |xn xN + xN | 1 + |xN |.
Asadar, termenii sirului {xn } de rang mai mare decat N sunt cuprinsi n
intervalul (1 |xN |, 1 + |xN |) si ca atare, sirul {xn } este marginit. Conform
teoremei 1.5 el va contine atunci un subsir convergent si aplicand teorema 1.4,
(b), rezulta ca sirul {xn } nsusi, presupus initial sir Cauchy, va fi convergent.
1 1
Exemplu. Arat
am ca sirul xn = 1 + + . . . + , n 1 nu este Cauchy,
2 n
deci nici convergent. Sa observam mai ntai ca ()n 1 avem
1 1 1 1 1 1 1
x2n xn = + + ... + + + ... + =
n+1 n+2 2n 82n 2n 9: 2n; 2
n ori
1
Presupunem prin absurd ca {xn } ar fi sir Cauchy; luand = , ar exista N
3
1
at ()m, n N , |xm xn | < . Pentru m = 2N , n = N ,
natural astfel nc
3
1 1 1 1
rezulta |x2N xN | < , si cum x2N xN , ar rezulta ca < , absurd.
3 2 2 3
Teorema 1.7. Orice sir m arginit si monoton cresc
ator (sau descresc
ator)
este convergent.
Demonstratie. Fie {xn }n0 un sir monoton crescator x0 x1 x2 . . . ,
presupus marginit. Conform axiomei (III) exista M = sup xn . Vom arata ca
n
xn M pentru n . Pentru aceasta, fie () > 0 fixat. Deoarece M nu
este majorant al sirului, fiindca M < M si M este cel mai mic majorant,
rezulta ca exista un termen al sirului xn depinzand de , adica un rang N ()
astfel ncat xN > M . Asadar M < xN M . Dar sirul fiind crescator
si marginit superior de M , rezulta ca ()n N avem, xN xn M . In
concluzie, pentru orice n N (), avem M < xn M < M + , adica
|xn M | < , deci xn M . Demonstratia se face n mod similar daca sirul
este marginit si descrescator; n acest caz, lim xn = inf xn .
n n
Exemple. 1) Fie {xn }n0 un sir marginit n R, cu toti termenii situati ntr-
un interval fixat [, ]. Notam y0 = sup{x0 , x1 , x2 , x3 , . . .}, y1 = sup{x1 , x2 , x3 ,
. . .}, y2 = sup{x2 , x3 , . . .} etc. si n mod similar z0 = inf{x0 , x1 , x2 , x3 , . . .},
z1 = inf{x1 , x2 , x3 , . . .}, z2 = inf{x2 , x3 , . . .} etc. Conform axiomei (III) a lui
Cantor-Dedekind, yi , zj sunt numere reale bine determinate (i, j 0). Este
evident ca sirul {yn }n0 este descrescator, iar sirul {zn }n0 este crescator,
ambele marginite, cu toti termenii situati n intervalul [, ]. Asadar, conform
teoremei 1.7, acestei siruri sunt convergente n R; se noteaza
limxn = lim zn , limxn = lim yn .

n n
6 7 6 7
Asadar, limxn = sup zn = sup inf xk si limxn = inf yn = inf sup xk .
n n kn n n kn
Este evident ca limxn = lim(xn ). Deoarece zp yq pentru orice p, q 0
rezulta limxn limxn . De exemplu, pentru sirul marginit xn = (1)n , n 0,
avem limxn = 1, limxn = 1. Se poate arata ca un sir marginit {xn } este
convergent n R dac a si numai daca limxn = limxn .
38 PE DREAPTA REALA
6 7n
1
2) In liceu s-a demonstrat ca sirul xn = 1+ , n 1 este monoton
n
crescator si marginit (2 xn 3, ()n 1). Asadar, acest sir este convergent
(far
a a sti dinainte limita) si limita sa este prin definitie numarul e (n onoarea
marelui matematician elvetian L. EULER, 1707 - 1783). Cu ajutorul unui
minicalculator se poate verifica usor ca x2 = 2, 25, x4 = 2, 441 . . ., x16 =
2, 638 . . ., x256 = 2, 712 . . ., etc. Numarul e cu primele 9 zecimale exacte este
e 2, 718281828 . . ., e este irational (deci scrierea zecimala nu admite repetare
periodica a vreunei grupe de cifre).
2.1.4 Legatura ntre numerele reale si m

asurarea
marimilor
O multime G se numeste grup ordonat daca pe acea multime sunt definite
o operatie algebrica + (numita adunare) si o relatie de ordine totala ,
astfel nc
at (G, +, 0) sa fie grup abelian avand 0 ca element neutru si n plus,
ori de cate ori n G, sa rezulte ca + + , pentru orice G.
Daca G si n Z sunt fixate se poate defini n astfel: daca n 1,
atunci n = + + . . . + , 0 = 0 si (n) = (n). Daca n 0 n Z si
8 9: ;
n ori
0 n G, atunci n 0 n G.
Evident, Z, Q, R sunt grupuri ordonate relativ la adunarea si ordinea uzuale.
Un grup ordonat G se numeste arhimedian daca pentru orice x G, x > 0,
este verificata conditia:
()y G ()n 1 natural astfel ncat nx y. (5)
Exemple. Evident, R este grup arhimedian (conform teoremei 1.1). Mul-
timea tuturor temperaturilor (presupuse n mod ideal nelimitate) formeaza un
grup arhimedian; ntr-adevar, stim sa definim 0, T1 + T2 , T1 T2 , pentru orice
doua temperaturi fixate T1 , T2 iar daca U > 0 este o temperatura fixata, atunci
pentru orice temperatura T exista n 1 ntreg astfel ncat nU T .
In mod similar, multimile presiunilor, lungimilor, volumelor, vitezelor, mase-
lor etc. (imaginand presiuni, lungimi etc. negative) pot fi nzestrate cu struc-
turi de grupuri arhimediene. Se poate spune ca marimile fizice, chimice, in-
dicatorii economici etc. pot fi modelate matematic prin grupuri arhimediene,
deci prin multimi de elemente, care pot fi adunate si care se pot compara, cu
respectarea proprietatilor admise. Teorema care urmeaza sintetizeaza intuitia
noastra asupra utilizarii numerelor reale n legatura cu masurarea marimilor
fizice sau cu introducerea diversilor indicatori cantitativi. In esenta, aceasta
teorema reda schema dupa care la valori abstracte ale acestor marimi li se
asociaza numere reale bine determinate; pe plan istoric, aceasta legatura a
fost marcata pentru prima oara n Elementele lui Euclid (EUCLID, sec. III
i.e.n.), constituind suportul intuitiv si sursa de dezvoltare a notiunii de numar
real.
Lem a. Fie G un grup arhimedian si U G, U > 0, un element fixat, pe
care l numim unitate de masur
a.
a) Fie p, q Z; avem p < q dac
a si numai dac a pU < qU .
b) Pentru orice element x G exista si este unic un sir {pn }n0 de numere
ntregi astfel nc
at
10 pn pn+1 < 10(1 + pn ) si pn U 10n x < (1 + pn )U, ()n 0 (6)
Demonstratie. a) Daca p < q, atunci q p 1 0 deci (q p 1)U 0,
adica qU (p + 1)U > pU . Reciproc, daca pU < qU , atunci p < q (caci altfel,
rezulta q p, deci p q 0 si cum U > 0, ar rezulta (p q)U 0 n G, adica
qU pU , ceea ce este absurd).
b) Fie x G fixat. Fixam apoi un ntreg n 0 arbitrar. Conform (5)
exista a N, b N astfel ncat
aU > 10n x si bU > 10n x.
ILE NUMERELOR REALE
Multimea de numere ntregi C = {p Z|pU 10n x} este nevida deoarece

b C. Apoi, C este majorata de a, deoarece ()p C avem pU 10n x < aU ,
deci aplicand (a), rezulta p < a. Asadar, C fiind o submultime majorata a lui
Z, ea are un cel mai mare element, care este unic si pe care l notam cu pn .
Acest num ar ntreg pn C este deci bine determinat prin relatiile
pn U 10n x; (7)
10n x < (1 + pn )U. (8)

Inmultind cu 10 ambii membri ai relatiei (7), rezulta 10pn U 10n+1 x si
din relatia (8) scrisa pentru n + 1, rezulta 10n+1 x < (1 + pn+1 )U , deci 10pn U <
(1 + pn+1 )U si aplicand a), rezulta 10pn < 1 + pn+1 , adica 10pn pn+1 . Pe
de alta parte, din (7) se obtine pn+1 U 10n+1 x si nmultind cu 10 relatia (8),
10n+1 x < 10(1 + pn )U , de unde pn+1 < 10(1 + pn ).
Teorema 1.8. Fie G un grup arhimedian si un element U G, U > 0
fixat (unitate de masur
a). Atunci exist
a si este o unic
a aplicatie
: G R, (9)
av
and propriet atile urmatoare:
(a) (U ) = 1, (0) = 0;
(b) este aditiv a: pentru orice x, x G, avem (x + x ) = (x) + (x ) si
(nx) = n(x), ()n Z;
(c) este strict crescatoare: daca x < x n G, atunci (x) < (x ).
Nu dam demonstratia.
Observatii. Asadar, daca G este un grup arhimedian si U > 0 o unitate
de masura fixata, atunci oricarui element x G i corespunde un numar real
unic (x) astfel nc at lui 0 G sa i corespunda 0, iar lui U sa-i corespunda 1.
Numarul (x) se mai numeste m asura lui x relativ la unitatea de m asura
U . Asocierea este evident injectiva (fiind strict crescatoare).
Daca V G, V > 0 este o alta unitate de masura n G si daca notam U ,
1
V aplicatiile G R asociate, atunci functia : G R, (x) = U (x)
U (V )
este aditiva, strict crescatoare, (0) = 0, (V ) = 1. Deci verifica proprietatile
a, b, c pe care le verifica V , deci din unicitate, rezulta = V , adica U (x) =
U (V ) V (x) pentru orice x G. Notand k = U (V ), rezulta k > 0 (caci 0 <
V si U este strict crescatoare) si n plus, U = k V , adica prin schimbarea
unitatii de masur
a, functiile de masur a sunt proportionale; n particular, daca
U (x) V (x)
x, y G sunt elemente nenule, atunci = , un rezultat asteptat,
U (y) V (y)
indicand independenta de unitatea de masura a raportului masurilor a doua
marimi nenule din G.
2.1.5 Dreapta real

a, bijectia lui Descartes
Consideram o axa, adica o dreapta pe care sunt fixate originea, unitatea de
masura si sensul; asadar, este fixat un segment orientat pe axa, avand capete
notate A0 , A1 si fie = A0 A1 versorul asociat (fig. II.1a).
Pentru orice doua puncte M, N de pe axa se poate defini suma lor P = Fig. II.1a
M + N , prin relatia vectorial a A0 P = A0 M + A0 N ; apoi se defineste relatia de
ordine: M N vectorii M N si au acelasi sens.
Se admite ca multimea G a punctelor axei este un grup ordonat arhimedian,
n care orice submultime nevida majorata are margine superioara. Conform
teoremei 1.8 rezulta atunci ca exista o aplicatie unica
:GR
astfel ncat (A0 ) = 0, (A1 ) = 1, (M + N ) = (M ) + (N ) pentru orice

M, N G; iar daca M < N , atunci (M ) < (N ).
40 PE DREAPTA REALA
Teorema 1.9. Aplicatia : G R este bijectiv

a.
Demonstratie. Faptul ca este injectiva este imediat: daca M, N G si
M = N , atunci avem M < N sau N < M si de aici rezulta (M ) < (N )
sau (N ) < (M ) deci (M ) = (N ). Probam acum surjectivitatea lui .
Fie ()x R fixat si scrierea sa zecimala x = , a0 a1 a2 . . ., unde = [x].
Presupunem x > 0 (cazul x < 0 se deduce imediat prin simetrie fata de origine)
si consideram sirul de puncte P0 , P1 , P2 , . . . din G astfel ncat
a0 a1
OP0 = , OP1 = OP0 + , OP2 = OP1 + etc.
10 100
Am notat O = A0 . Atunci multimea {Pn }n0 este majorata si notand
P = sup Pn , rezulta (P ) = x.
n
Aplicatia este numita bijectia lui Descartes (R. DESCARTES, 1596 -
1650) si are o importanta cruciala pentru analiza, pentru geometrie si pentru
cunoastere, n general. Ea stabileste o corespondenta biunivoca ntre doua
multimi de natura diferita, pe de-o parte o multime de obiecte geometrice
(punctele unei axe) si pe de-alta, o multime de obiecte algebrice (numere reale).
Asadar, punctele se pot identifica prin numere si invers. Aici se afla punctul de
plecare al Geometriei analitice, deci al unor rationamente geometrice efectuate
cu ajutorul calculelor cu numere. Cu alte cuvinte, acesta este punctul esential al
programarii pe calculator a geometriei, ca si al adoptarii unui limbaj geometric
n prezentarea analizei.
Pentru orice punct M G al axei, numarul real xM = (M ) se numeste
abscisa lui M pe axa respectiva. Reciproc, pentru orice numar real x, exista un
singur punct M G astfel ncat (M ) = xM = x si se defineste produsul ntre
x si ca fiind vectorul x " OM ; mai general, daca v este un vector oarecare
al axei si daca este un numar real, atunci se alege acel M G unic astfel
nc at v = OM , adica v = xM si se defineste produsul v ntre numarul real
si vectorul v ca fiind acel unic vector OS cu proprietatea ca OS = (xM ).
Evident, multimea vectorilor de pe axa formeaza un spatiu vectorial real,
av and o baza formata dintr-un singur vector (de exemplu, {}).
Prin bijectia lui Descartes, se poate identifica multimea R cu multimea
punctelor unei axe si aici se afla o justificare pentru faptul ca multimea R este
numit a uneori dreapta real a.
Fig. II.1b Considerand un plan () si un sistem ortogonal de axe Ox, Oy n ()
av and originea comuna, cu versori = OA0 , = OB 0 , atunci se poate stabili
bijectia lui Descartes : () R2 ntre punctele planului () si perechile
ordonate de numere reale, n modul urmator: pentru orice, punct M (),
fie P si Q proiectiile ortogonale ale lui M pe axele Ox, Oy respectiv; atunci
exista numere reale unice xM , yM astfel ncat OP = xM , OQ = yM , adica
OM = xM + yM . Se defineste atunci (M ) = (xM , yM ). Multimea V2 ()
a vectorilor din planul () este un spatiu vectorial real si sistemul de vectori
{, } constituie o baza, deci dimR V2 () = 2.
In mod similar, daca se considera spatiul fizic uzual S (raportat la un sistem
ortogonal de axe Oxyz cu originea comuna, cu versori , , k), atunci se poate
stabili si n acest caz bijectia lui Descartes : S R3 , studiata n cadrul
Geometriei analitice.
Este evident ca limbajul geometric permite o vizualizare dinamica a pro-
prietatilor diverselor configuratii de puncte, ca si a functiilor definite pe astfel
de configuratii. De exemplu, pentru o functie reala f : A R, A R, este
binecunoscut ca graficul ei, Gr f = {(x, f (x))|x A}, ca submultime a lui R2 ,
constituie o modalitate exceptionala de a concentra informatii despre functia
respectiva (monotonie, inversare, paritate, valori extreme etc.).
2.1.6 Infinitul n analiza real

a
Pentru orice numar real fixat exista x, y R astfel ncat < x si y < ).
Exista situatii n care trebuie descris matematic ce se ntampla dincolo (sau
ILE NUMERELOR REALE
dincoace) de orice num ar real fixat; de exemplu, asimptotele functiilor reale,

siruri nemarginite de numere reale etc.
Se face conventia de a adjunctiona la multimea R doua obiecte, notate
, +, si de a considera astfel dreapta reala ncheiata (sau compactificata)
= R {, +}. Se scrie uneori n loc de +. Convenind ca < x,
R
x < +, < pentru orice x R si pastrand ordinea de pe R, rezulta ca
multimea R este total ordonata. In ceea ce priveste structura algebrica a lui

R, se pot extinde operatiile algebrice din R, fara a fi peste tot definite. Astfel,
se definesc
+ a = (pentru orice a R, a = ),
+ a = (pentru orice a R, a = ),
/
dac a a > 0 n R
a=
dac a a < 0 n R.

Nu se pot defini +(), 0, 0(), etc., astfel ncat sa fie respectate

proprietatile uzuale de calcul. De exemplu, daca ar fi un element c R,
ar rezulta ca c + 1 = ( ) + 1 = ( + 1) = = c, absurd.
In matematica si n filozofie, conceptul de infinit apare n doua ipostaze:
infinitul actual si infinitul potential. A considera infinitul actual nseamna a
presupune existenta ca atare a elementelor , +, privite ca elemente ca
oricare altele, neprivilegiate, n multimea R.
Infinitul potential este definit exclusiv cu ajutorul numerelor reale (finite),
fara a apela la multimea R si apare ca o economie de notatie. Astfel, daca
{xn }n0 este un sir de numere reale, se spune ca xn converge c atre +

(xn ) () > 0, ()N () natural astfel ncat pentru orice n N (),

xn > ; similar, xn () > 0 ()N () : ()n N (), xn < .
Recunoastem aici ca notatiile si sunt folosite ca o economie de scriere,
pentru ca n membrii din dreapta ai definitiilor anterioare sunt angajate numai
numere reale.
Operatiile anterioare, cu participarea lui +, capata o semnificatie
n cadrul infinitului potential care arata n esenta echivalenta celor doua
acceptiuni ale infinitului. Astfel, daca xn si yn a, a = , atunci
xn + yn , iar daca xn si yn a, a = +, atunci xn + yn .
In mod similar, daca xn si yn a, a > 0, atunci xn yn etc. Veri-
ficarea acestor afirmatii n limbaj este imediata. Faptul ca nu se
poate defini este reflectat prin aceea ca daca xn , yn , nu se poate
spune
nimic despre sirul xn yn (de exemplu n2 n , n n2 ,
2
n + 1 n 0) etc.
Teorema 1.10. (a) In multimea R orice sir este m arginit;
(b) Orice sir monoton de numere reale are limit a n R;
(c) Orice submultime nevid a A R are margine superioar a si margine
inferioar a (relativ la ordinea definita anterior).
Demonstratie. (a) Pentru orice sir {xn }n0 n R avem xn
deci sirul este marginit n R.
(b) Fie {xn }n0 un sir monoton crescator de numere reale. Daca el este
marginit n R, atunci el are limita n R (cf. teoremei 1.7), deci si n R. Daca
sirul {xn } este nemarginit, atunci pentru orice > 0 exista un termen xN >
si ca atare xn > , ()n N , deci xn . Daca sirul este descrescator,
atunci se rationeaz a similar.
(c) Daca A este majorata (sau minorata n R), atunci are margine supe-
rioara (sau inferioara) n R, care ram ane valabila si n R. Daca A nu este
majorata n R, atunci sup A = +, iar daca A nu este minorata, inf A = .
Ca o consecint a, pentru orice functie numerica f : X R, definita pe
o multime oarecare X, se pot defini extremele ei globale pe X, anume M =
sup f (x), m = inf f (x) ca fiind marginile superioara si respectiv inferioara ale
xX xX

multimii f (X), calculate n R.
42 PE DREAPTA REALA
2.1.7 Exercitii
1. Sa se arate ca numarul 0, 363636 . . . este rational, iar 0, 3060030006 . . .
este irational.
2. Sa se determine n natural minim satisfacand fiecare din inegalitatile
6 7n
1 4n n
a) < 103 ; b) < 104 ; c) n < 108 .
3 n! 6 n!
3. Fie a R fixat. Sa se arate ca pentru orice ntreg q 1 exista p Z
at |a p/q| < 1/q si folosind acest lucru, sa se arate ca orice numar
astfel nc
real este limita unui sir de numere ?rationale.7
p p+1
Indicatie. Intervalele de forma , , p Z (q fiind fixat) determina
q q
p p+1
o partitie a lui R si se poate alege p astfel ncat a< . Apoi luand
q q
p 1
q = n, n 1 si = rn , rezulta |a rn | < etc.
q n
4. Sa se arate ca multimea R3 verifica proprietatea III.
Indicatie. Fie M = mk . . . m0 , m1 m2 m3 . . . un majorant al unei submultimi
nevide A R3 . Pentru orice A avem M , deci partea ntreaga [] are
cel mult k + 1 cifre semnificative si fie bk cea mai mare dintre cifrele de pe
locul k ale tuturor elementelor din A. Fie Ak multimea elementelor din A
care ncep cu bk . Pentru elementele lui Ak , fie bk+1 cea mai mare dintre
cifrele de pe locul k + 1. Apoi pentru elementele lui A care ncep cu bk bk+1
alegem cifra maxima bk+2 de pe locul k + 2 etc. Elementul = {bn }nZ cu
bn = 0, n < k, este cel mai mic majorant al lui A, = sup A.
5. S a se determine marginile inferioara si superioara ale urmatoarelor
submultimi ale dreptei reale:
! n " @ ! "
3 +1 n n A n
A1 = , A2 = (1) cos , A3 = sin ,
3n + 2 nZ 3 nN n + 5 nN
! "
n + (1)n n
A4 = , A5 = {x R|1 x2 3, x rational}.
3n + 2 nN
6. Pentru orice functie numerica f : A R, A multime oarecare, se noteaza

Zf = {x A|f (x) = 0} (numit a multimea zerourilor lui f n A).
a) Sa se arate ca pentru orice doua functii f, g : A R, avem Zf Zg = Zf g ,
Zf Zg = Zf 2 +g2 si ca pentru orice submultime C A exista o functie
f : A R astfel ncat C = Zf .
b) Sa se dea exemplu de o functie nenula, f : R R pentru care multimea
zerourilor este Q; este posibil acest lucru daca functia ar fi continua ?
7. Un numar real R se numeste algebric daca exista numere ntregi
c0 , c1 , . . . , cp Z, c0 = 0 astfel ncat c0 p + c1 p1 + . . . + cp = 0; numerele
reale care nu sunt algebrice se numesc transcendente. Sa se arate ca multimea
numerelor algebrice este numarabila, iar multimea numerelor transcendente
este nenumarabila.
Indicatie. Multimea Z[X] a polinoamelor cu coeficient % i ntregi este numara-
bila, deoarece exista o aplicatie injectiva Z[X] ZP . Pentru orice polinom
p1
P nenul, multimea ZP a%
radacinilor sale este finita, iar multimea A a numerelor
algebrice este tocmai ZP , adica o reuniune numarabila de multimi finite.
P Z[X]
P =0
Multimea R \ A este nenumarabila (deoarece n caz contrar ar rezulta ca R

este reuniunea a doua multimi numarabile).
Asadar, exista mai multe numere transcendente decat algebrice. Evident,
p
orice numar rational , q = 0 este algebric (ca solutie a ecuatiei qx p = 0),
q
2 este algebric (ca solutie a ecuatiei x2 2 = 0) etc; un succes remarcabil
al matematicii secolului XIX a fost demonstrarea transcendentei lui e (CH.
A APROXIMAT
2.2. TEORIA GENERALA IILOR SUCCESIVE 43
HERMITE, 1822 - 1901) si a lui (F. LINDEMANN, 1852 - 1939). Celebra

problema a cuadraturii cercului a primit astfel un raspuns negativ definitiv.
2n 1
8. Fie sirul an = , n 0. Sa se arate ca este monoton si marginit si
4n + 3
s
6a se determine inf a7n , sup an . Cati termeni ai sirului sunt n afara intervalului
1 1 1 1
, + ?
2 103 2 103
9. Fie {xn }n0 un sir de numere reale.
a) Sa se arate ca daca subsirurile {x2n }, {x2n+1 } sunt convergente si au
aceeasi limita l, atunci xn l.
b) Ce se poate spune despre convergenta sirului {xn } daca sirul {x3n }n0
este convergent? Dar daca {x2n }!este convergent?
" ! "
sin n 1
10. Sa se arate ca sirurile , n sin sunt convergente,
n n1 n n1
dar sirul {sin n}n1 este divergent.
11. Fie {xn }n0 un sir marginit de numere reale. Sa se arate ca acest sir
este convergent daca si numai daca lim xn = lim xn . Sa se calculeze lim xn ,
(1)n 1 + (1)n
lim xn pentru xn = + , n 1.
n 2
12. Fie {xn }n0 , {yn }n0 doua siruri de numere reale.
a) Daca xn 0 si {yn } este un sir marginit sa se arate ca xn yn 0.
b) Presupunem ca |xn | |yn |, ()n 0. Daca yn 0, sa se arate ca
xn 0. Dar daca yn l, l = 0, rezulta ca xn l ?
13. Fie {xn }n0 un sir de numere reale strict pozitive.
1
a) Daca xn 0, sa se arate ca ; reciproca este adevarata?
xn
b) Presupunem ca yn . Sa se arate ca xn + yn ; rezulta sau nu ca
xn yn ?
14. Pentru doua siruri n R, x = {xn }n0 , y = {yn }n0 definim convolutia
5 n
z = x y = {zn }n0 punand zn = xj ynj . Pentru ()k N notam k sirul
i=0
cu toti termenii nuli, exceptand termenul de rang k, egal cu 1. Sa se calculeze
x k si sa se arate ca x 0 = 0 x = x. Daca sirurile x, y sunt marginite
(respectiv monotone, convergente) rezulta aceeasi proprietate pentru sirul
xy ?
2.2 Teoria general

a a aproximatiilor succesive
2.2.1 Spatii metrice; exemple, utilitatea notiunii
Spatiile metrice constituie cadrul firesc pentru studiul convergentei sirurilor
si permit studiul conceptului de continuitate. Teoria spatiilor metrice este
bazata esential pe disponibilitatile numerelor reale. Se poate afirma ca toate
multimile care apar n studiul functiilor au o structura de spatiu metric; de
exemplu, dreapta reala R, planul complex C, spatiile cu mai multe dimensiuni
Rn (n 1), anumite clase de functii etc., ca si submultimi ale acestora, sunt
spatii metrice. In loc de a face o teorie separata a fiecarui caz n parte, este
mult mai util sa dam o serie de proprietati generale, valabile n orice spatiu
metric si apoi sa adaug am proprietati specifice diverselor situatii particulare.
Acest mod de prezentare, de la general la particular, este de obicei legat de
dificultati, dar aici el aduce o economie de gandire, cu respectarea deplina a
accesibilitatii.
Degajarea, datorata matematicianului francez R.M. FRECHET, 1878 -
1973, a unei notiuni de distant a ntre obiecte matematice de acelasi tip, nu
neaparat de natura geometrica, a constituit un moment important n matematica
moderna. Vom vorbi de distanta ntre numere reale, distanta ntre numere
complexe, distanta ntre matrici, ntre functii, etc.
44 PE DREAPTA REALA
Definitia 2.1. Fie X o multime nevid a. A defini o distant a d pe X

nseamn arei perechi de puncte din X, (x, y) X X, un num
a a asocia oric ar
real determinat, notat d(x, y) (numit distanta ntre x si y) astfel nc
at s
a fie
verificate urmatoarele propriet
ati (numite axiomele distantei):
D1 . ()x, y X, d(x, y) 0 si d(x, y) = 0 x = y (pozitivitate);
D2 . ()x, y X avem d(x, y) = d(y, x) (simetrie);
D3 . ()x, y, z X avem d(x, z) d(x, y) + d(y, z) (inegalitatea triun-
ghiului).
In acest mod, este definita o functie numerica d : X 2 R, (x, y) . d(x, y),
numit a functie - distanta pe X. Se numeste spatiu metric orice pereche
(X, d) alcatuita dintr-o multime nevida X si o functie - distanta d pe X
(verificand proprietatile D1 , D2 , D3 ). Pe aceeasi multime X pot fi definite
mai multe distante, deci mai multe structuri de spatiu metric. Evident, daca
(X, d) este spatiu metric si daca A X este submultime a lui X, atunci (A, d)
este de asemenea un spatiu metric.
Elementele unui spatiu metric se numesc puncte. Vom accepta ulterior
ca anumite functii, matrici, numere, sa fie asimilate cu puncte ale unui spatiu
metric.
Cea mai importanta calitate a unui spatiu metric este posibilitatea de a
defini convergenta sirurilor de puncte din acel spatiu.
Definitia 2.2. Fie (X, d) un spatiu metric fixat si a X un punct.
Se spune ca un sir {xn }n0 de puncte din X converge c atre a (si se
n X
scrie xn a sau echivalent, lim xn = a), dac
a sirul de numere reale
n
{d(xn , a)}n0 converge c atre 0. (fig. II.1).
Fig. II.1 Aceasta definitie corespunde intuitiei noastre despre convergenta lui xn
catre limita a X prin apropierea lui xn de a pe masura cresterii lui n,
prin tinderea la zero a distantelor d(xn , a) pentru n . Asadar, conform
n X
definitiei 1.2, faptul ca xn a revine la ndeplinirea urmatoarei conditii:
() > 0()N () natural astfel ncat pentru orice (10)
pentru orice n N (), d(xn , a) < .
Definitia 2.3. Fie (X, d) un spatiu metric fixat si a X. Pentru orice
numar real r > 0, se numeste bila deschis
a de centru a si raz
a r, multimea
B(a, r) " {x X|d(x, a) < r}.
n X
Evident, faptul ca xn a, revine conform conditiei (10), la aceea ca
() > 0()N () astfel ca xn B(a, ) pentru orice n N ; cu alte cuvinte,
oricare ar fi bila deschisa centrata n a, toti termenii sirului xn , apartin acestei
bile de la un rang ncolo.
Se numeste vecin atate a unui punct x0 X orice submultime V
X care contine o bila deschisa centrata n x0 , adica ()r > 0 astfel ncat
B(x0 , r) V . Daca a X, r > 0, atunci se defineste bila nchis a de centru a
si raza r, ca fiind submultimea B (a, r) " {x X|d(x, a) r} a spatiului X.
In absenta unei terminologii unanim acceptate, am adoptat termenul de
bila (si nu pe cel de bula sau sfera sau sferoid, propus de alti autori). Notiunea
de bila nu este absoluta ci depinde esential de semnificatia concreta a lui X si
d, asa cum vom vedea n cadrul exemplelor. De asemenea, o vecinatate a unui
punct x0 nu nseamna neaparat o multime mica n jurul lui x0 . Evident,
() > 0 real, B(x0 , ) si spatiul X nsusi sunt vecinatati ale lui x0 .
Teorema 2.1. Fie (X, d) un spatiu metric.
(a) Fie x = y n X; atunci exist at B(x, r1 )B(x, r2 ) =
a r1 , r2 > 0 astfel nc
(se mai spune c a orice dou
a puncte distincte pot fi separate prin bile dis-
juncte).
(b) Orice sir convergent n X are limita unic a.
Demonstratie. (a) Deoarece x = y, rezulta d(x, y) > 0 conform D1 . Luam
1
r1 = r2 = (x, y) si aratam ca B(x, r1 ), B(y, r2 ) sunt disjuncte. Daca,
3
A APROXIMAT
prin absurd, ele ar contine un punct comun z, atunci ar rezulta d(z, x) < r1 ,
d(z, y) < r2 , de unde conform D2 , D3 , d(x, y) d(x, z) + d(y, z) < r1 + r2 =
2
d(x, y), de unde rezulta d(x, y) 0 si cum d(x, y) 0, se obtine d(x, y) = 0,
3
adica x = y, ceea ce contravine ipotezei.
b) Fie {xn }n0 un sir convergent n X si () > 0 fixat; daca xn a,
xn b si daca am avea a = b, atunci alegand bile disjuncte centrate n a si b,
ar rezulta ca de la un rang ncolo, termenii xn ar apartine ambelor bile, ceea
ce este absurd. Asadar, a = b.
Exemple de spatii metrice
1. Dreapta real a. Pe multimea X = R, distanta tipica (numita eucli-

diana) este data prin d(x, y) = |x y|, ()x, y R. Evident, sunt verificate
proprietatile D1 , D2 , D3 , asa cum am vazut n 1. Daca a R si r > 0, bila
deschisa de centru a si de raza r este n acest caz B(a, r) = {x R||x a| <
r} = (a r, a + r); asadar, bilele deschise pe dreapta reala sunt intervale
deschise. Vecin atate a unui punct x0 R este orice multime V R astfel ncat
()r > 0 cu proprietatea ca V (x0 r, x0 + r). Convergenta sirurilor n R
nseamna convergenta n sensul definit n 1 (ca n liceu).
2. Spatiul n-dimensional. Fie X = Rn " {x = (x1 , x2 , . . . , xn )|x1 , . . . , xn
reale}. Doua puncte x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ) se considera
egale n Rn daca xi = yi , 1 i n. Multimea Rn se numeste spatiul
aritmetic n-dimensional real. Am vazut la punctul 5 din 1 ca R2 se
identifica prin multimea vectorilor dintr-un plan, iar R3 cu multimea vecto-
rilor din spatiul fizic uzual (relativ la sisteme de axe fixate). Spatiul R4 este
numit uneori spatiul-timp al lui Einstein-Minkowski, utilizat n teoria rela-
tivitatii (H. MINKOWSKI, 1864 - 1909; A. EINSTEIN, 1879 -1955). Uti-
litatea considerarii spatiilor Rn const a, pe de-o parte n evitarea paralelis-
melor n studiul separat al lui R1 = R, R2 , R3 , R4 , . . . si pe de alta parte,
n faptul ca orice functie de n variabile reale f (x1 , x2 , . . . , xn ), (mai corect,
(x1 , x2 , . . . , xn ) . f (x1 , x2 , . . . , xn )), poate fi asimilata cu o functie f (x) de o
singur a variabil a, mai complicata, anume x = (x1 , x2 , . . . , xn ), apartinand lui
Rn . Daca elementele lui Rn , n 4 sunt fictiuni n raport cu intuitia noastra
ca observatori spatiali, n schimb functiile de n variabile sunt o realitate mani-
festa (de exemplu, daca la bordul unui avion se gasesc 150 de instrumente utile
de masura, se poate considera ca zborul acelui avion este functie de 150 de
parametri reali!; n mod similar, dinamica unui sistem fizic depinde de modul
n care variaz a parametri de stare ai sistemului, iar acestia pot fi n numar
foarte mare).
Teorema 2.2. Multimea Rn , n 1 este spatiu metric relativ la distanta
euclidian
a, definit
a prin
B
d(x, y) = (x1 y1 )2 + . . . + (xn yn )2 , pentru orice
x = (x1 , x2 , . . . , xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn ).
Demonstratie. Proprietatile D1 , D2 sunt evidente. Fie x, y Rn trei puncte
oarecare; avem de aratat ca d(x, z) d(x, y) + d(y, z), adica
C n
D 12 C n
D 12 C n
D 12
5 5 5
2 2 2
(xk zk ) (xk yk ) + (yk zk ) ,
k=1 k=1 k=1
pentru z = (z1 , z2 , . . . , zn ). Notand xk yk = ak , yk zk = bk , rezulta

xk zk = ak + bk , 1 k n si avem de aratat ca
C n
D 12 C n
D 12 C n
D 12
5 5 5
(ak + bk )2 a2k + b2k ,
k=1 k=1 k=1
46 PE DREAPTA REALA
sau echivalent, dupa ridicarea la patrat,

C n
D2 C n
DC n
D
5 5 5
a k bk a2k b2k . (11)
k=1 k=1 k=1
Pentru aceasta, utilizam un artificiu: observam ca pentru orice R avem

5n n
5 n
5 n
5
(ak +bk )2 0, adica 2 b2k +2 ak bk + a2k 0, () R. Atunci
k=1 k=1 k=1 k=1
discriminantul trinomului de gradul II in este negativ si se obtine tocmai
inegalitatea (11). (Aceasta inegalitate este un caz particular al inegalit atii lui
H.A. SCHWARTZ., 1843 - 1921, care va fi data n capitolul VI).
Teorema 2.2 este probata. Pentru n = 1 se obtine desigur distanta din
exemplul 1). Remarcam de asemenea ca pe multimea Rn se mai pot defini si
5n
alte distante; de exemplu, punand ()x, y Rn , (x, y) = |xk yk |.
k=1
Fie a Rn , a = (a1 , a2 , . . . , an ) un punct fixat si r > 0 un numar real. Bila
B(a, r) din Rn relativ la distanta euclidiana este
/ n
E
5
n n 2 2
B(a, r) = {x R |d(x, a) < r} = x R | (xi ai ) < r .
i=1
Pentru n = 1 regasim intervalele deschise; pentru n = 2, bilele n R2 sunt

discuri, iar bilele n R3 sunt sfere pline. O submultime M Rn se numeste
marginit a daca M este continuta ntr-o bila deschisa. Printre multimile
marginite din Rn se gasesc paralelipipedele. Se numeste paralelipiped nchis
n Rn (paralel cu axele), orice multime de forma unui produs cartezian de n
intervale nchise:
P = [a1 , b1 ]. . .[an , bn ] = {(x1 , x2 , . . . , xn )|a1 x1 b1 , . . . , an xn bn }.

In cazul n = 2 se obtin dreptunghiuri paralele cu axele, iar n cazul n = 3,
paralelipipede uzuale.
Ram anand nca putin la cazul spatiului Rn , remarcam ca acesta are o
structura naturala de spatiu vectorial real, definind suma x + y " (x1 +
y1 , . . . , xn + yn ) si multiplicarea cu orice numar real , x = (x1 , . . . , xn ),
pentru orice x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) din Rn . Vectorul nul din Rn
este 0 = (0, 0, . . . , 0).
8 9: ;
n ori
In ipostaza de multiplicatori de vectori, numerele reale se mai numesc
scalari. Este comoda urmatoarea notatie: pentru orice x Rn , distanta ntre
x si 0 se noteaza ||x|| si se numeste norma euclidian
B a a lui x. Asadar, daca
x = (x1 , x2 , . . . , xn ), atunci ||x|| = d(0, x) = x21 + . . . + x2n . Trebuie observat
de asemenea ca d(x, y) = ||x y||, ()x, y Rn . Evident, au loc proprietatile:
N1 , ()x Rn , ||x|| 0 si ||x|| = 0 x = 0;
N2 , () R, ()x Rn , ||x|| = || ||x||;
N3 , ()x, y Rn , ||x + y|| ||x|| + ||y||.
Proprietatile N1 , N2 sunt imediate, iar N3 decurge direct din inegalitatea
(11).
Este utila urmatoarea reprezentare (fig. II. 2). De remarcat ca orice punct

x Rn poate fi identificat cu vectorul sau de pozitie Ox.
Fig. II.2 Reamintim ca functiile definite pe o multime oarecare A cu valori reale au
fost numite functii numerice sau reale. Functiile F : A Rp se numesc functii
cu valori vectoriale; n acest caz, pentru orice x A, avem F (x) Rp , deci
F (x) = (f1 (x), f2 (x), . . . , fp (x)), unde f1 , f2 , . . . , fp sunt functii A R, numite
functiile componente ale lui F . Asadar, a defini o functie cu valori n Rp este
echivalent cu a defini p functii numerice, cu valori scalare. In particular, a da
un sir de puncte din Rp (adica o functie N Rp ) revine la a da p siruri de
A APROXIMAT
puncte din R (p functii N R). Mai precis, daca xn = (x1n , x2n , . . . , xnp ), n 0
este un sir n Rp , sirurile componente sunt {x1n }n0 , {x2n }n0 , . . . , {xpn }n0 .
Functiile F : A R, A R3 se numesc c ampuri scalare, iar functiile
A R3 , A R3 se mai numesc c ampuri vectoriale definite pe A. Conform
celor spuse mai sus, pentru p = 3, rezulta ca a defini un camp vectorial este
echivalent cu a defini trei campuri scalare, numite componente. De exemplu,
functia f definita prin f (x, y, z) = x2 + yz este un camp scalar definit pe
multimea A = R , iar functia g(x, y, z) = x + ln(yz) defineste un camp scalar
3
pe multimea A = {(x, y, z) R3 |yz > 0}.

3. Planul complex. Desi analiza matematica se ocupa n principal cu
studiul functiilor reale, sunt utile unele legaturi cu numerele complexe. De
regula, datele unor probleme ingineresti sunt exprimate prin numere reale, nsa
n cursul rezolvarii lor pot fi utilizate ca auxiliar de calcul, numerele complexe.
Exista de asemenea probleme specific ingineresti, asa cum se ntalnesc la studiul
bazelor electrotehnicii, mecanicii fluidelor, teoriei sistemelor etc. care sunt
formulate si rezolvate n cadrul analizei complexe. A existat si mai exista nca
opinia gresita ca analiza complexa (calculul diferential si integral n planul
complex) este un domeniu de matematica distinct de analiza reala. De fapt,
notiunile de baza, teoria sirurilor si seriilor, elementele de topologie etc. sunt
esentialmente aceleasi, pentru ca multimea C nu este altceva decat multimea
R2 , nzestrat
a cu o structura multiplicativa interna (alaturi de cea de spatiu
vectorial real).
Reamintim ca un num ar complex este o pereche ordonata de numere reale,
deci C = R2 (de aici provine si denumirea de plan complex). Doua numere
complexe z1 , z2 C, z1 = (x1 , y1 ), z2 = (x2 , y2 ) se considera egale daca x1 = x2 ,
y1 = y2 . Se stie ca multimea C este corp comutativ relativ la adunarea si
nmultirea uzuala: z1 +z2 = (x1 +x2 , y1 +y2 ), z1 z2 = (x1 x2 y1 y2 , x1 y2 +x2 y1 ),
n care 0C = (0R , 0R ), 1C = (1R , 0R ). Notand cu Rc multimea numerelor
complexe de forma xc = (x, 0) cu x R, se observa ca Rc este un subcorp al lui
C; n plus, asocierea R Rc , x . xc este un izomorfism de corpuri (verificarile
sunt imediate), deci din punctul de vedere al operatiilor algebrice, cu elemente
de forma xc se opereaza la fel cum se opereaza cu numerele reale x si de aceea se
face identificarea (x, 0) = x. Atunci R se identifica cu Rc , deci R C. Notand
ca de obicei i = (0, 1), se observa ca i2 = i i = (0, 1)(0, 1) = (1, 0) = 1,
i2 = 1; apoi pentru orice z C, z = (x, y), avem z = (x, 0) + (0, y) =
(x, 0)+(0, 1)(y, 0) = xc +iy c = x+iy, cu evitarea misterelor de tipul 1. Am
obtinut astfel forma clasica de reprezentare a numerelor complexe. Operatiile
definite anterior se scriu astfel acum
(x1 + iy1 ) + (x2 + iy2 ) = (x1 + x2 ) + i(y1 + y2 ), (x1 + iy1 )(x2 + iy2 ) =
x iy
= (x1 x2 y1 y2 ) + i(x1 y2 + x2 y1 ) si pentru z = x + iy = 0, z 1 = .
x2 + y 2
Se pot considera trei asocieri remarcabile
Re : C R, z = x + iy . x (luarea p
artii reale)
Im : C R, z = x + iy . y B
(luarea p
artii imaginare)
C R+ , z = x + iy . |z| = x2 + y 2 (luarea modulului).
Se verific
a imediat ca Re(z1 +z2 ) = Rez1 +Rez2 , Im(z1 +z2 ) = Imz1 +Imz2 ,
z + z z z
Re (z) = Re z, Im (z) = Im z, Re z = , Im z = , z z = |z|2 ,
2 2i
|z1 + z2 | |z1 | + |z2 |, |z1 z2 | = |z1 | |z2 etc.
Corpul C nu este total ordonat (adica nu satisface axioma II din definitia
1.1; ntr-adevar, n caz contrar, ar rezulta ca ()x C, avem x2 0 si n
particular, pentru x = 1 si pentru x = i, am obtine 1 0, 1 0, deci
1 = 0, ceea ce este absurd). Din acest motiv, nu se considera inegalitati ntre
numere complexe, ci numai ntre numere reale asociate convenabil numerelor
complexe; n particular, pentru functii f : A C cu valori complexe nu se
48 PE DREAPTA REALA
definesc marginea superioara sau inferioara pentru f , ci numai pentru |f |, Ref ,

Im f .
Luand X = C si notand d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |, ()z1 , z2 C, se verific a
imediat proprietatile D1 , D2 , D3 , deci se obtine o distanta d pe multimea C,
numit a distanta euclidian a, iar C este spatiu metric. Daca C este fixat
si > 0 este real, bila deschisa B(, ) este n acest caz {z C|d(z, ) <
} = {z C| |z | < }, deci coincide cu discul centrat n de raza .
Bila B(0, 1) = {|z| < 1} se numeste discul unitate n planul complex. Fie
zn = xn + iyn , n 0 un sir de numere complexe si = a + ib C, cu
n C n R n R
a, b R. Avem zn xn a si yn b ; pentru aceasta, este
suficient sa observam ca |zn | |xn a| + |yn b| si ca |xn a| |zn |,
|yn b| |zn |, pentru orice n 0 si sa facem n .
In multimea Rp (p 2) se poate vorbi de infinit pe o anumita directie;
n unele situatii, se spune ca un sir {xn }n0 de puncte este mprastiat spre
infinit daca lim ||xn || = n R. Am vazut ca multimea R se poate include n
n
multimi mai bogate; trecerea de la R la R (R R)
se face cu pastrarea structurii
de ordine, pierzand structura algebrica, iar trecerea de la R la C (R C)
are loc cu conservarea structurii de corp comutativ si pierderea structurii de
ordine compatibila cu structura algebrica. In multimea C nu exista stanga
si dreapta ca n cazul dreptei reale, deci nu se introduc doua puncte la
infinit. Se face conventia de a adauga la C un singur punct la infinit notat
si a considera C = C (planul complex compatificat). Prin conventie,
+ z = , ()z C, z = z = , ()z C, z = 0; z = , ()z = 0,
0
z
= 0, ()z C (nu se definesc + , 0, ); de asemenea, se spune ca

un sir {zn }n0 de puncte din C converge catre n C daca lim |zn | = +
n
n R. De exemplu, daca a C si |a| > 1, atunci an n C.
4. Spatiul functiilor m arginite MA . Fie A o multime oarecare. Rea-

mintim ca o functie numerica f : A R este m arginit a daca ()M > 0 astfel
ncat |f (x)| M pentru orice x A; aceasta conditie este echivalenta cu
faptul ca multimea f (A) R este marginita. Notam cu MA multimea tuturor
functiilor marginite A R; este clar ca MA formeaza spatiu vectorial real,
relativ la operatiile uzuale de adunare si nmultire cu scalari. Dealtfel, daca
f, g MA , atunci f + g, f g, f , |f |, f g ( R) apartin de asemenea lui
MA .
In cazul cand A = [a, b], multimea MA este identificata cu multimea tuturor
functiilor marginite avand graficele situate n banda {a x b} din R2
(fig. II.3).
Fig. II.3 Pentru orice functie f MA se poate defini norma uniform a a lui f (numit
a
uneori norma-sup) ca fiind numarul real si pozitiv
||f || = sup |f (x)| (12)

xA
(acesta are sens deoarece submultimea f (A) a lui R este marginita si se aplica
proprietatea III a lui Cantor-Dedekind). Pentru orice doua functii f, g MA
se defineste distanta uniform
a ntre f si g ca fiind
d(f, g) = ||f g|| = sup |f (x) g(x)|. (13)

xA
Exemple. a) Fie A = [0, 4], f (x) = x, g(x) = 2x + 1 si h(x) = x2 .

Evident, f, g, h MA si d(f, g) = sup |x + 1| = sup (x + 1) = 5, iar
xA 0x4
d(f, g) = sup |x2 x| = 12.
x[0,4]
b) Fie A = R, f = sin, g = cos. Atunci
<< ) *<<
d(f, g) = sup | sin x cos x| = sup 2 <sin x < = 2.
xR xR 4
A APROXIMAT
c) Fie A = [4, 1] [0, 2], f (x, y) = x + y, g(x, y) = 2x + 2y. Atunci

f, g MA si d(f, g) = sup |f (x, y) g(x, y)| = sup |x + y| = 4.
(x,y)A 4x1,0y2
Observatie. In general, pentru orice x A si pentru f, g MA , avem con-

form (13), |f (x)g(x)| d(f, g); n cazul cand A = [a, b], se observa ca d(f, g)
reprezinta marginea superioara a lungimilor tuturor segmentelor M N cand x
parcurge A (N, M fiind punctele unde paralela la axa Oy dus a prin punctul
x A intersecteaza graficele lui f si g respectiv). Aceasta este interpretarea
geometrica a distantei uniforme.
Teorema 2.3. Fie A o multime oarecare fixat a. Atunci multimea MA este Fig. II.4
un spatiu metric relativ la distanta uniform
a.
Demonstratie. Avem de probat ca distanta uniforma este o distanta n
sensul definitiei 2.1, adica sunt verificate D1 , D2 , D3 . Probam mai ntai D1 :
daca f, g MA , atunci d(f, g) = sup |f (x) g(x)| 0 si d(f, f ) = 0; iar daca
xA
d(f, g) = 0, atunci |f (x) g(x)| = 0, ()x A, deci f (x) = g(x), ()x A,
adica f = g n MA .
Proprietatea D2 este evidenta. Verificam D3 si pentru aceasta, fie ()f, g, h
MA . Atunci, ()x A avem |f (x) h(x)| |f (x) g(x)| + |g(x) h(x)|
sup |f (x) g(x)| + sup |g(x) h(x)|, adica |f (x) h(x)| d(f, g) + d(g, h),
xA xA
pentru orice x A. Atunci sup |f (x) h(x)| d(f, g) + d(g, h), adica
xA
d(f, h) d(f, g) + d(g, h), si inegalitatea triunghiului este verificata n MA .
Fixam f MA si un num ar real r > 0. In acest caz, bila deschisa de centru
f si raza r n spatiul metric X = MA este o multime de functii (elemente din
X), anume
B(f, r) = {g MA |d(f, g) < r} = {g MA | sup |f (x) g(x)| < r}.

xA
Asadar, daca g B(f, r), atunci |f (x) g(x)| < r, adica f (x) r < g(x) <
f (x) + r, pentru orice x A; n cazul cand A = [a, b], considerand graficul
functiei f , bila B(f, r) este identificat
a cu multimea functiilor g avand graficul
situat n tubul de functii limitat de graficele lui f r, f + r (fig. II. 5).
Alte exemple de spatii metrice vor fi considerate n continuare; n cazul Fig. II.5
spatiilor R, C, Rn (n 2), MA , vor fi utilizate n mod tacit numai distantele
definite anterior.
Dam un ultim exemplu de spatiu metric, folosit n teoria codificarii.
Fie B = {0, 1} codul binar si X = Bn , n 1. Definim n B adunarea
modulo 2 (adica 0 0 = 0, 0 1 = 1 0 = 1, 1 1 = 0) si o extindem la
elementele din X; anume, pentru orice x = (x1 , x2 , . . . xn ), y = (y1 , y2 , . . . , yn )
din X notam x y = (x1 y1 , x2 y2 , . . . , xn yn ).
Pentru orice x = (x1 , x2 , . . . xn ) X vom considera suma n N, ||x|| =
5n
xi ; deoarece xi = 0 sau 1, rezulta ca ||x|| coincide cu numarul de com-
i=1
ponente ale lui x, egale cu 1. Pentru orice x, y X se defineste distanta
HAMMING ntre x, y prin formula d(x, y) = ||x y||. Evident, componenta
k, 1 k n, a lui x y este egala cu 0 daca si numai daca xk = yk n B,
deci distanta d(x, y) este egala cu num arul de componente ale lui x, y care nu
coincid. Se verifica usor proprietatile D1 , D2 , D3 , deci X este un spatiu metric.
De fapt multimea X este tocmai multimea cuvintelor binare de lungime n.
De exemplu, daca n = 6 si x = 100110, y = 011100, atunci x y = 111010,
||x|| = 3, ||y|| = 3, d(x, y) = ||x y|| = 4.
Multimea X = Bn are nc a o interpretare remarcabila: anume ea este
echipotenta cu multimea celor 2n numere naturale An = {0, 1, 2, . . . , 2n 1}.
5n
Orice numar x An , are o reprezentare unica sub forma x = ap 2p1 cu
p=1
ap B si x poate fi identificat cu punctul (a1 , a2 , . . . , an ) din Bn .
50 PE DREAPTA REALA
2.2.2 Propriet
ati generale ale sirurilor; spatii metrice
complete
Fie (X, d) un spatiu metric. Am dat definitia sirurilor convergente de puncte
din X (definitia 2.2). Reamintim ca un sir {xn }n0 de puncte din X converge
catre a X daca lim d(xn , a) = 0. In acest caz se mai spune ca termenii
n
sirului constituie aproximatii succesive ale lui a; elementul x0 este prima
aproximatie, x1 , a doua aproximatie etc. In general, se mai spune ca a este
aproximat prin xn -uri si se scrie a xn ; eroarea absoluta facuta n aceasta
aproximare este d(a, xn ), n 0.
Definitia 2.4. Un sir de puncte {xn }n0 din X se numeste un sir Cauchy
dac
a lim d(xm , xn ) = 0, adic a pentru orice > 0 ()N () natural cu pro-
m,n
prietatea c a dac a m, n N (), atunci d(xm , xn ) < . (Asadar, de la un rang
ncolo orice doi termeni ai sirului sunt oric at de apropiati ntre ei, n sensul
distantei d).
In definitia convergentei unui sir este explicitata limita sirului, iar n definitia
unui sir Cauchy intervin numai termeni ai sirului, deci aceasta din urma este
o definitie intrinseca.
Un sir de puncte din X se numeste marginit daca toate punctele sirului
sunt continute ntr-o aceeasi bila deschisa din X.
Proprietatea unui sir de a fi marginit (convergent sau Cauchy) nu se modifica
adaug and sau renuntand la un numar finit de termeni ai sirului.
Reamintim ca a defini un subsir al unui sir {xn }n0 din X revine la a fixa
un sir strict crescator de numere naturale k0 < k1 < k2 < . . . si a considera
sirul {yn }n0 , unde yn = xkn , ()n 0. Asadar, se face o selectie ordonata
a termenilor sirului initial; desigur, kn n, ()n 0.
Teorema care urmeaza concentreaza cateva proprietati ale sirurilor, valabile
n orice spatiu metric fixat. In diverse cazuri particulare, apar aspecte specifice;
de exemplu n R, sirurile de numere reale au proprietati specifice legate de
monotonie, de produse etc., care nu au loc pentru siruri din Rn , n 2.
Teorema 2.4. Fie (X, d) un spatiu metric fixat.
(a) Orice sir convergent de puncte din X este sir Cauchy;
(b) Orice sir Cauchy din X este m arginit;
n X
(c) Daca xn a, atunci orice subsir al sirului {xn }n0 converge catre a.
Demonstratie. (a) Fie xn a; aratam ca sirul {xn }n0 este Cauchy
si pentru aceasta fixam () > 0. Atunci exista un rang N () astfel ncat

d(xn , a) < pentru orice n N (). Asadar, pentru orice m, n N avem
2

d(xm , a) < , d(xn , a) < si folosind D3 si D2 rezulta
2 2

d(xm , xn ) d(xm , a) + d(xn , a) < + = .
2 2
(b) Fie {xn }n0 un sir Cauchy; pentru = 1 exista atunci un numar nat-
ural P astfel ncat d(xm , xn ) < 1 pentru orice m, n P . Asadar, luand
n = P , rezulta ca d(xm , xP ) < 1, adica xm B(xP , 1), ()m P . Notand r =
max{1, d(x0 , xP ), d(x1 , xP ), . . . , d(xP 1 , xP )}, rezulta atunci ca xm B(xP , r),
()m 0, deci toti termenii sirului {xn }n0 apartin unei aceleiasi bile, adica
sirul respectiv este marginit.
(c) Fie () > 0 fixat; atunci exista N = N () astfel ca d(xn , a) < , pentru
orice n N . Cum kn n, rezulta d(xkn , a) < a pentru orice n N , deci
n X
xkn a pentru n .
Asadar, n orice spatiu metric, un sir convergent este sir Cauchy; reciproca
este falsa. De exemplu, fie X = Q cu distanta euclidiana d(x, y) = |x y|,
()x, y Q si consideram sirul {xn }n0 al trunchierilor numarului irational
n R
2. Deoarece xn 2, rezulta ca sirul {xn }n0 este Cauchy n R (conform
teoremei 2.4. (a)), deci si n Q (deoarece toti termenii sunt numere rationale).
A APROXIMAT
Daca sirul {xn }n0 ar fi convergent n Q, ar exista Q astfel ncat

n Q n R
xn , deci xn . Din unicitatea limitei unui sir convergent,
rezulta
= 2, ceea ce este absurd deoarece este rational, iar 2 este irational.
Asadar, n spatiul metric Q am dat un exemplu de sir Cauchy care nu este
convergent.
Este util de introdus o clasa extrem de importanta de spatii metrice prin
definitia care urmeaza.
Definitia 2.5. Un spatiu metric se numeste complet dac a orice sir Cauchy
din acest spatiu este convergent.
Cu alte cuvinte, ntr-un spatiu metric complet, conceptele de sir Cauchy
si cel de sir convergent coincid, deci pentru testarea convergentei unui sir este
suficient de verificat conditia intrinseca de a fi sir Cauchy. Evident, R (cu
distanta euclidiana) este spatiu metric complet, conform teoremei 1.6. Se mai
spune ca spatiile metrice complete sunt cele n care are loc criteriul general al
lui Cauchy.
Lem a. Fie X = Rp , p 1 cu distanta euclidian a (definita n teorema
2.2.). Un sir {xn }n0 , xn = (x1n , x2n , . . . , xpn ) de puncte din Rp este m arginit
(respectiv Cauchy, convergent) dac a si numai dac a cele p siruri componente
{x1n }n0 , {x2n }n0 , . . . , {xpn }n0 au simultan aceast a proprietate, ca siruri
n R.
Demonstratie. Mai nt ai sa observam ca pentru orice doua puncte
x = (x1 , x2 , . . . , xp ), y = (y1 , y2 , . . . , yp ) din Rp , au loc inegalitatile
|xk yk | d(x, y) si |xk | ||x||, 1 l p; (14)

p
5 p
5
d(x, y) |xk yk | si ||x|| |xk |, (15)
k=1 k=1
C p
D 12
5
2
unde d(x, y) = (xk yk ) este distanta euclidiana ntre x si y, iar
k=1
C p D 12
5
||x|| = d(x, 0) = x2k este norma euclidiana a lui x n Rp .
k=1
Daca sirul {xn }n0 este marginit, atunci ()M > 0 astfel ncat ||xn || M ,
()n 0, deci |xkn | ||xn || M , adica sirul {xn }n0 este marginit pentru
orice k, 1 k p. Apoi, daca sirurile {xkn }n0 sunt marginite n R, atunci
5 p 5p
exista Mk 0 astfel ca ()n 0, deci conform (15), ||xn || |xkn | Mk
k=1 k=1
p
5
si ca atare, xn B(0, M ), n 0 unde M = Mk , deci sirul {xn }n0 este
k=1
marginit n Rp .
Afirmatia relativ la siruri Cauchy rezulta direct din definitia sirului Cauchy
si din inegalitatile
p
5
|xkm xkn | d(xm , xn ) |xkm xkn |, m, n 0, 1 k p
k=1
iar afirmatia relativ la convergent

a, rezulta din inegalitatile
p
5
|xkn ak | d(xn , a) |xkn ak |,
k=1
unde a = (a1 , a2 , . . . , ap ), n 0, 1 k p. Toate aceste inegalitati decurg din

(14) si (15).
Retinem din aceasta lema ca limita unui sir convergent din Rn se cal-
culeaza pe componente si n general, studiul sirurilor de puncte din Rn (n 1
52 PE DREAPTA REALA
fixat)
!6 se reduce 7"la studiul a n siruri de numere reale. De exemplu, sirul
1 n
n
n, , 3 de puncte din R3 converge catre punctul (1, 0, 0); sirul
n n1
!6 7"
n n+1
(1) , este marginit n R2 , fara a fi convergent. Desigur, n Rn ,
n+2
n 2 nu se pot defini convenabil siruri monotone de puncte, ca n cazul dreptei
reale.
Teorema 2.5. Spatiul metric Rp , p 1 este complet
Demonstratie. Fie {xn }n0 un sir Cauchy de puncte din Rp ; atunci conform
lemei anterioare, cele p siruri componente sunt siruri Cauchy n R, deci ele sunt
convergente n R (conform teoremei 1.6) si aplicand din nou lema, rezulta ca
sirul {xn }n0 este convergent n Rp .
Consideram acum spatiul metric X = C (planul complex), cu distanta
euclidiana d(z1 , z2 ) = |z1 z2 |, ()z1 , z2 C. Fie {zn }n0 , zn = xn + iyn un
sir de numere complexe; atunci sirul {zn }n0 este marginit (respectiv Cauchy,
convergent) daca si numai daca sirurile de numere reale {xn }n0 , {yn }n0 au
n C n C
simultan aceeasi proprietate. Daca zn z, zc z , se arata imediat ca
n C n C 1 n C 1
zn + zn z + z , zn zn zz iar daca toti zn = 0 si z = 0, atunci .
zn z
Deoarece nu se considera inegalitati ntre numere complexe, nu exista un
concept de sir monoton n C.
Teorema 2.6. Spatiul metric C este complet.
Demonstratie. Fie zn = xn + iyn , n 0 un sir Cauchy de numere complexe;
deoarece |xm xn | |zm zn | si |ym yn | |zm zn |, ()m, n 0, rezulta
ca sirurile {xn }n0 , {yn }n0 sunt siruri Cauchy n R si ca atare ele sunt con-
n R n R
vergente n R, xn a, yn b. Considerand numarul complex c = a + ib,
rezulta
B
|zn c| = |(xn + iyn )| (a + ib)| = (xn a)2 + (yn b)2 |xn a| + |yn b|
si pentru n , va rezulta ca d(zn , c) 0, deci sirul {zn }n0 este convergent.

Desigur, teorema 2.6 se poate deduce si din teorema 2.5 pentru p = 2,
deoarece spatiile metrice C si R2 coincid ca multimi de puncte, iar distantele
euclidiene sunt aceleasi n amandoua; ntr-adevar, daca z1 = x1 + iy1 , z2 =
x2 + iy2 , atunci
B
dC (z1 , z2 ) = |z1 z2 | = |(x1 x2 ) + i(y1 y2 )| = (x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
si aceasta din urma este distanta dintre punctele (x1 , y1 ), (x2 , y2 ) din R2 .
Teorema 2.7. Pentru orice multime A, spatiul metric MA este complet
(relativ la distanta uniform
a d).
Fie {fn }n0 un sir Cauchy de elemente din MA , deci un sir de functii
marginite fn : A R, astfel ncat d(fm , fn ) 0 pentru m, n . Deoarece
|fm (x) fn (x)| d(fm , fn ) pentru orice x A, rezulta ca oricare ar fi x A,
sirul de numere reale {fn (x)}n0 este sir Cauchy. Conform teoremei 1.6 acest
sir va converge catre un numar real bine determinat depinzand de x, pe care l
notam cu g(x). In acest mod, este definita o functie g : A R.
n M
Vom arata ca g este functie marginita, adica g MA si ca fn A g pentru
n . Fie () > 0 fixat. Deoarece {fn }n0 este sir Cauchy, rezulta ca exista
un num ar natural N () astfel ncat ()n N , ()p 1 sa avem d(fn+p , fn ) <

; n particular, pentru n = N , d(fN +p , fN ) < , adica |fN +p (x)fN (x)| <
2 2 2
pentru orice p 1 si pentru orice x A. Facand p si tinand cont

ca lim fn (x) = g(x), rezulta |g(x) fN (x)| , deci |g(x)| + |fN (x)|,
n 2 2
()x A. Cum fN este functie marginita, rezulta de aici ca g este de asemenea
functie marginita.
A APROXIMAT
In sfarsit, din relatia d(fn+p , fn ) < , ()n N , ()p 1, rezulta

2

|fn+p (x) fn (x)| < pentru orice x A. Facand aici p , rezulta ca
2

|g(x) fn (x)| pentru orice x A si orice n N . Atunci d(fn , g) =
2
n M
sup |g(x) fn (x)| < pentru orice n N , adica fn A g. Am
A 2
demonstrat astfel ca sirul {fn }n0 din MA , presupus Cauchy, este convergent
si spatiul MA rezult a complet.
Am dat mai sus cateva exemple de spatii metrice complete (Rp , p 1; C, MA );
ceea ce arata consistenta notiunii. Remarcam de asemenea ca pentru orice
a, b R, intervalele (, a], [a, b], [a, ) sunt spatii metrice complete. De ex-
emplu, fie X = (, a] si {xn }n0 un sir Cauchy de puncte n X; privind acest
n R
sir n R, el este de asemenea Cauchy si ca atare rezulta convergent, xn l.
n X
Deoarece xn a, rezulta l a, adica l X si ca atare, xn l deci {xn }n0
este sir convergent n X. Demonstratia este similara n cazul intervalelor [a, b],
[a, ). Se poate observa totodata ca intervalele deschise sau semideschise sunt
spatii metrice necomplete.
2.2.3 Principiul contractiei; metoda aproximatiilor

succesive
Teorema care urmeaza (numit a si principiul contractiei) sta la baza obtinerii
multor altor teoreme de existent a si unicitate din Analiza matematica (de
exemplu, teorema functiilor implicite, existenta si unicitatea solutiei problemei
Cauchy pentru ecuatii si sisteme diferentiale, existenta si unicitatea solutiei
unor ecuatii integrale etc.). Principiul contractiei este o abstragere a metodei
aproximatiilor succesive, datorata lui E. PICARD (1856 - 1941); n forma
prezentata mai jos, el a fost formulat de matematicianul polonez ST. BANACH
(1892 - 1945), unul din creatorii analizei moderne. Mai ntai este necesara o
definitie.
Definitia 2.6. Fie (X, d) un spatiu metric. Se numeste contractie a lui

X orice aplicatie : X X a lui X n el nsusi, cu proprietatea c
a exist
a un
num ar real C (numit coeficient de contractie) astfel nc at 0 C < 1 si s
a
fie ndeplinit
a urm
atoarea conditie:
d((x), (y)) C d(x, y), pentru orice x, y X. (16)
Exemplu. Aplicatia : R R, (x) = Cx, 0 C < 1 este o contractie a

dreptei reale, de coeficient C, deoarece |(x) (y)| = |Cx Cy| = C|x y|,
()x, y R.
Teorema 2.8. (principiul contractiei): Fie (X, d) un spatiu metric complet.

Pentru orice contractie : X X exista si este unic un punct X astfel
nc
at () = .
Demonstratie. Unicitatea unui astfel de punct este imediata: daca ar mai

exista X astfel nc at ( ) = , atunci rezulta cf. (16), d(, ) =
d((), ( )) C d(, ); asadar, d(, )(1 C) 0 si cum C < 1, rezulta

d(, ) 0, deci d(, ) = 0, adica = , conform D1 .

Pentru demonstrarea existentei unui punct x X astfel ncat () = ,
fixam un punct x0 X si definim succesiv x1 = (x0 ), x2 = (x1 ), . . . , xn =
(xn1 ), ()n 1. Vom proba mai ntai ca sirul {xn }n0 astfel definit
este un sir Cauchy n X. Notam = d(x0 , x1 ) si observam ca d(x1 , x2 ) =
d((x0 ), (x1 )) C d(x0 , x1 ) = C , d(x2 , x3 ) = d((x1 ), (x2 )) C
d(x1 , x2 ) C 2 ; se verific a prin inductie ca n general, d(xn , xn+1 ) C n ,
()n 0. Atunci, pentru orice n 0, p 1, avem d(xn , xn+p ) d(xn , xn+1 )+
d(xn+1 , xn+2 ) + . . . + d(xn+p+1 , xn+p ) C n + C n+1 + . . . + C n+p1 =
54 PE DREAPTA REALA
1 Cp
C n ; Am demonstrat astfel inegalitatea
1C

d(xn , xn+p ) C n, ()n 0, ()p 1. (17)
1C
Daca = 0, atunci x1 = x0 , deci (x0 ) = x0 si teorema este probata luand

= x0 ; putem presupune = 0. Din conditia 0 C < 1, rezulta ca C n 0
pentru n si ca atare, pentru orice > 0, exista un rang N () astfel ncat
(1 C)
()n N (), sa avem C n < . Atunci din relatia (17) se deduce ca

d(xn , xn+p ) < , pentru orice n N () si oricare ar fi p 1. Asadar, sirul
Fig. II.6 {xn }n0 este Cauchy, deci este convergent (caci X a fost presupus complet).
Fie = lim xn X. Din relatia (16) rezulta 0 d((xn ), ()) Cd(xn , )
n
and n , se obtine atunci ca d(xn , ) 0 si deci (xn ) (), adica
si fac
xn+1 () pentru n . Dar xn+1 (caci = lim xn ) si din unicitatea
n
limitei unui sir convergent, rezulta () = . Teorema este demonstrata.
Observatii. 1) Un punct X se numeste punct fix al unei aplicatii
: X X daca () = . Teorema 2.8 se mai enunta atunci: orice contractie
a unui spatiu metric complet are un punct fix, unic sau echivalent, pentru orice
contractie a unui spatiu metric complex X, ecuatia x = (x) are solutie
unic a, n X. De aceea teorema 2.8 este numita uneori teorema de punct
fix.
2) Trebuie retinut modul de constructie al lui ; prima aproximatie x0 este
aleasa arbitrar, iar aproximatiile x1 , x2 , . . . sunt determinate succesiv folosind
; indiferent de alegerea lui x0 , sirul de aproximatii succesive tinde, se stabi-
lizeaza, spre aceeasi limita . In aplicarea practica a teoremei 2.8 este necesar
de evidentiat o pereche (X, ), care uneori este sugerata de enunt dar alteori
apare ca un auxiliar eficace n cursul unui rationament.
Din relatia (17), pentru n fixat si facand p , rezulta
d(x0 , x1 )
d(xn , ) C n. (18)
1C
Asadar, n aproximarea xn , avem o evaluare a erorii absolute. De
exemplu, daca vrem sa calculam cu aproximare mai mica decat ( > 0
d(x0 , x1 )
prescris), este suficient sa gasim N minim astfel ncat C N < si va
1C
rezulta d(xN , ) < .
Exemple. a) Metoda clasic a a aproximatiilor succesive (sau metoda
iteratiei). Fie X = R sau oricare din intervalele (, a], [a, b], [a, ); fie o
ecuatie x = (x), unde : X X este o functie derivabila astfel ncat
C = sup | (x)| < 1. Atunci este o contractie, deoarece ()x, y X exista
xX
un punct v situat ntre x si y, astfel ncat (x) (y) = (x y) (v), conform
formulei lui Lagrange a cresterilor finite; atunci |(x)(y)| = | (v)||xy|
C|xy|, deci este o contractie. In aceste conditii, ecuatia x = (x) are solutie
unica X si pentru a determina acea solutie se aplica metoda indicata n
demonstratia teoremei 2.8: alegem x0 X arbitrar si se calculeaza x1 = (x0 );
apoi din formula (18) se determina n convenabil si atunci xn . Desigur,
formula precisa la modul absolut, = lim xn , este mai putin utilizata n
n
practica.
Pentru a lua un exemplu concret, calculam cu precizie 104 unica radacina
reala a ecuatiei algebrice x3 + 12x 1 = 0. Evident, utilizand sirul lui Rolle
rezulta ca ecuatia are o singura radacina reala, situata n intervalul X = [0, 1];
1
n plus, ecuatia se scrie echivalent x = (x), unde (x) = 2 . In
x + 12
2x 2
acest caz, C = sup | (x)| = sup 2 2
= ; luam x0 = 0, deci
x[0,1] x[0,1] (x + 12) 169
A APROXIMAT
1 1
x1 = (0) = si ca atare = d(x0 , x1 ) = . Aplicand formula (18) deter-
12 12
d(x0 , x1 ) 1 169
minam n minim astfel nc at C n < 104 adica C n < 104 ,
6 7n 1 C 12 167
2 167 12 1 144
< 4
si se gaseste n = 2, deci (x1 ) = 2 =
169 169 10 x1 + 12 1729
0, 08328.
b) Fie A = [aij ]1i,jn o matrice patratica de ordin
n cu coeficienti reali
12 b 1
5 b2

astfel ncat C = a2ij < 1, si B = . o matrice coloana cu
..
1i,jn
bn

x1
x2

coeficienti reali. Ecuatia matriceala X = AX + B, unde X = . se poate
..
xn
rezolva aplicand principiul contractiei asa cum urmeaza.
Consider am aplicatia : Rn Rn , X . AX + B (identificand un punct
din R cu o matrice-coloana) si arat
n
am ca este o contractie: avem
d((X), (Y)) = ||(X) (Y)|| = ||(AX + B) (AY + B)|| = ||(A(X Y)||.

z1
z2
In general, daca Z =
.. , atunci
.
zn
B
||AZ|| = (a11 z1 + . . . + a1n zn )2 + (a21 z1 + . . .)2 + . . . + (an1 z1 + . . . + ann zn )2
L
(a211 + . . . + a21n ) ||Z||2 + (a221 + . . .) ||Z||2 + . . . + (a2n1 + . . . + a2nn ) ||Z||2
M 5
= ||Z||2 a2ij = C ||Z||.
1i,jn
Atunci rezulta ca d((X), (Y) = ||A (X Y)|| C ||X Y|| = C d(X, Y),
deci aplicatia este o contractie. Rezulta ca ecuatia X = AX + B are o solutie
unica si aceasta se poate determina prin metoda aproximatiilor succesive: se
ia X0 = 0, X1 = (X0 ) = B, X2 = (X1 ) = AB + B, X3 = (X2 ) = AX2 + B =
A2 B + AB + B etc. Acest calcul se poate prezenta fara dificultate sub forma
unui program.
Fiind dat un sistem liniar PX = Q oarecare cu n ecuatii si n necunoscute,
cu coeficienti reali si P matrice nesingulara, acest sistem poate fi adus la forma
precedent a X = AX + B, prin transformari convenabile; ca un exemplu concret,
consideram sistemul

10x1 + x2 x3 = 0

x1 + 10x2 2x3 = 4 (19)

x1 + 20x3 = 2
pe care l scriem sub forma echivalent
a

x1 = 0, 1x2 + 0, 1x3

x2 = 0, 1x1 + 0, 2x2 + 0, 4

x3 = 0, 05x1 0, 1
adica X = AX + B, unde

0 0, 1 0, 1
x1 0
X = x2 , A=
0, 1 0 0, 2
, B = 0, 4 .
x3 0, 1
0, 05 0 0
56 PE DREAPTA REALA
Solutia a acestui sistem poate fi determinata aproximativ considerand

aplicatia : R3 R3 , X . AX+B; luand X0 = 0, avem X1 = (X0 ), . . . , Xk =
(Xk1 ) si alegand k convenabil, rezulta Xk . Desigur, solutia sistemului
(19) poate fi data direct, nesofisticat; totusi metoda anterioara are o deosebita
important a principiala.
2.2.4 Exercitii
1. Fie (X, d) un spatiu metric si n puncte x1 , x2 , . . . , xn din X. Sa se arate
ca d(x1 , xn ) d(x1 , x2 ) + d(x2 , x3 ) + . . . + d(xn1 , xn ). Sa se arate ca daca
x1 , x2 , . . . , xn sunt vectori din Rp , p 1, atunci
||x1 + x2 + . . . + xn || ||x1 || + ||x2 || + . . . + ||xn ||.

/
|x| daca n este par
2. Sa se probeze ca ()x R avem xn = n
,
x daca n este impar
n 1 natural. Este adevarata aceasta relatie pentru x C?
3. Fie {an } un sir de numere reale pozitive si {zn } un sir de numere
complexe.
n C
a) Daca |zn | an , n 0 si daca an 0, sa se arate ca zn 0.
n C
b) Daca |zn | an , n 0 si daca an , sa se arate ca zn .
4. Sa se calculeze limitele urmatoarelor siruri din R3 :
6 7 6 7
n n2 1 1 n 1
xn = , 2 , , yn = 1 , 3 , cos , n1
2n + 1 n + 1 n n n
1 + in2
precum si limitele urmatoarelor siruri de numere complexe zn = , wn =
4 + n2
in (1 + i)n
, zn = n ( C fixat), wn = , n 1.
n 66 7n n 7

5. Fie xn = 1+ , n n, n sin , n 1. Sa se determine parametrul
n n
real astfel ncat limita sirului xn sa fie la distanta minima n R3 fata de
punctul a = (1, e , ),
Indicatie. Notand l = lim xn , avem l = (e , 1, ) si trebuie aflat astfel
Bn
nc at expresia d(a, l) = (1 e )2 + (1 e )2 sa fie minima, ceea ce revine
la a afla minimul functiei reale () = e2 + e2 2e 2e . < <
< x<
6. Sa se arate ca pe multimea X = (0, ), punand d(x, y) = <ln <<, <
y
()x, y X se defineste o distanta. Sa se dea exemplu de un sir convergent si
neconstant n aceasta distanta.
7. Multimile R si C = R2 au structuri de corp comutativ. Este adevarat
ca n R2 , cu adunarea pe componente, singura nmultire posibila astfel ncat
R2 s a devina corp comutativ este cea de numere complexe?
O ntrebare naturala este: daca p 4, exista o structura de corp pe
multimea Rp (cu adunarea pe componente)? Pentru p = 4 s-a aratat ca exista
o astfel de structura de corp necomutativ pe R4 , corpul cuaternionilor construit
de W. HAMILTON, 1805 - 1865. De curand J. MILNOR (n. 1931) a aratat ca
pentru p 5 raspunsul este negativ (pentru p = 3 raspunsul este de asemenea
negativ; ncercati o justificare).
8. Doua distante d1 , d2 pe aceeasi multime X se numesc echivalente daca
exista constante reale , > 0 astfel ncat d1 d2 si d2 d1 . Pentru
X = Rn si pentru orice doua puncte x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) din Rn
se noteaza
N
O n n
O5 5
d(x, y) = P (xk yk )2 , (x, y) = |xk yk |, (x, y) = max |xk yk |.
1kn
k=1 k=1
A APROXIMAT
Sa se arate ca d, , sunt distante echivalente pe Rn si pentru n = 2, 3 sa

se descrie bilele B(0, r), r > 0 respective.

Indicatie. Se poate arata ca n d n etc.
9. Considerand multimea R, pentru orice doua fractii zecimale reduse x =
x0 , x1 x2 . . . xn . . .; y = y0 , y1 y2 . . . yn . . ., unde x0 = [x], y0 = [y], asociem
numarul natural p(x, y) = inf{n N|xn = yn }. Sa se arate ca ()x, y, z R
avem p(x, z) min(p(x, y), p(y, z)) si ca punand (x, y) = 10p(x,y) se obtine o
distanta pe R, care nu este echivalent a cu distanta euclidiana d(x, y) = |x y|,
()x, y R.
# $
10. Se considera intervalul A = , . Sa se determine distanta dintre
2 2
functiile f : A R, x . sin x si g : A R, x . cos x, ca si distanta dintre
f1 , f2 : A R definite prin f1 (x) = x2 si f2 (x) = 2x + 1.
11. a) Doua spatii metrice (X, d), (Y, ) se numesc izometrice daca exista
o bijectie f : X Y astfel ca d(x, y) = (f (x), f (y)), ()x, y X. Sa se arate
n acest caz ca daca a X si daca {xn }n0 este un sir de puncte n X, avem
n X n Y
{xn a} {f (xn ) f (a)}.
f
b) Fie X Y o bijectie si (Y, ) un spatiu metric. Sa se arate ca punand
d(x, y) = (f (x), f (y)), ()x, y X, se defineste o distanta pe X. Ca aplicatie,
explicitati distanta pe multimea Mn (R) a matricilor patratice de ordin n cu
2
a cu ajutorul bijectiei f : Mn (R) Rn ,
coeficienti reali obtinut
[aij ] 1in . (a11 , a12 , . . . , a1n , a21 , a22 , . . . , an1 , an2 , . . . , ann ).
1jn
12. Fie D o dreapta fixata dintr-un plan P ; se considera aplicatia : P

P , care asociaza oricarui punct a P , proiectia ortogonala a lui a pe D. Sa se
determine punctele fixe ale acestei aplicatii. Este o contractie?
13. Dati exemplu de contractii nebanale ale spatiilor R, C, R3 .

14. Fie a 2 ?> real dat.7A calcula a revine la a rezolva ecuatia x2 = a
a 1) a*
n multimea X = , sau echivalent, ecuatia x = x+ . Notand
2 2 x
1 ) a * 1
(x) = x+ , sa se arate ca este o contractie cu coeficient . Calculati
2 x 2
pe aceasta cale 10 cu aproximatie 104 .

15. Fie a > 0 real dat. Sa se indice un mod de calcul al lui 3 a folosind
1 ) a * 1
ecuatia x = 2x + 2 n X = [0, ) si similar, calculul lui , folosind
3 x ? = a
2 3 1
ecuatia x = 2x ax pe multimea X = , .
4a a
16. Folosind principiul contractiei (eventual si minicalculatorul), sa se
rezolve cu aproximatie 103 ecuatiile x3 + 4x 1 = 0, 10x 1 = sin x,
1
x = (1 ex ), x5 + x3 1, 16 = 0.
3
17. Sa se arate ca multimea R este spatiu metric relativ la distanta
< <
< x y <<
<
d(x, y) = < ,
()x, y R
1 + |x| 1 + |y| <
/
x 1 daca x =
cu conventia = este izometric cu seg-
si ca R
1 + |x| 1 daca x =
mentul [1,
6 = 1]. Sa se arate ca bila B(, r), 06< r <71 este tocmai intervalul
1r 3
, . Determinati bilele B(, 1), B , , B(, 2) si aratati ca
r 2
vecinatate a lui n R este orice multime care contine un interval de forma

(a, ] din R.
58 PE DREAPTA REALA
2.3 Serii numerice

2.3.1 Convergent
a, divergent
a
Exista cazuri cand unui sir infinit {an }n0 de numere reale i se poate atribui
o suma, astfel ncat sa fie extinsa notiunea de suma a unui sir finit de numere
reale. Teoria seriilor precizeaza astfel de cazuri si constituie cadrul natural
pentru studiul aproximarilor, n conjugare cu tehnicile moderne de calcul.
Definitia 3.1. Pentru orice sir {an }n0 de numere reale se poate considera
un nou sir din R, anume {sn }n0 , unde s0 = a0 , s1 = a0 + a1 , . . . , sn =
a0 + a1 + . . . + an etc., numit sirul sumelor partiale asociat sirului initial.
Perechea format 5 {an }n0 , {sn }n0 se numeste serie de termen
a din sirurile
general an si se noteaz a an (sau a0 + a1 + a2 + . . . pun
and simbolic semnul
n0
5 sirului {an }).

+ ntre termenii
O serie an se numeste convergent
a (si asociem notatia C) dac
a sirul
n0
{sn }n0 al sumelor partiale este convergent n R. O serie care nu este con-
vergenta se numeste divergent a (D).
5 A
s adar, seriile sunt fie convergente, fie divergente. In cazul cand o serie
an este convergenta (si numai atunci) se defineste suma seriei ca fiind
n0
num
arul real lim sn = lim (a0 +a1 +. . .+an ). Adeseori acest numar este notat
n n

5 5
cu an sau an , ceea ce poate crea confuzii. In functie de context, o astfel
n=0 n0
de confuzie dispare pentru ca este evidenta distinctia ntre serie (ca pereche de
siruri) si suma seriei (ca numar real asociat seriei n caz de convergenta).
In studiul unei serii, rolul principal este jucat de sirul sumelor partiale si de
aceea se poate afirma ca teoria seriilor este o combinatie ntre studiul sumelor
finite si cel al limitelor de siruri. Este gresita definirea seriilor sau sumelor de
serii ca sume infinite, pentru ca n R au apriori sens exclusiv sume finite
de elemente. Seriile au unele proprietati distincte de cele ale sumelor finite (nu
avem comutativitate, asociativitate, seriile nu pot fi n general nmultite etc.).
Evident, daca se renunta la un numar finit de termeni ai unei serii, seria
nou obtinuta va avea aceeasi natura ca si seria initiala (acelasi lucru are loc
daca se adauga un numar finit de termeni). Desigur, n caz de convergenta,
suma se modifica scazand (sau adaugand) suma finita a termenilor la care se
renunt a (respectiv care se adauga).
Se poate afirma ca problema principala n studiul unei serii este deter-
minarea naturii (C sau D) si n caz de convergenta, evaluarea exacta sau
macar aproximativa a sumei seriei respective.
5 1
Exemple. a) = a2 + a3 + . . . are termenul general an =
n2 n
n2
1 1 1
= , n 2 si sumele ei partiale sunt s0 = a2 , s1 = a2 + a3 , . . .;
n2 n n1 n
Evident,
6 7 6 7
1 1 1 1
sn = a2 + a3 + . . . + an+2 = + +
1 2 2 3
6 7
1 1 1 n+1
+... + =1 =
n+1 n+2 n+2 n+2
si ca atare, seria initiala este C, avand suma lim sn = 1.
n5
b) Fie R un numar real fixat; seria n = 1 + + 2 + . . . se
n0
numeste seria geometric
a de ratie . Sumele partiale asociate sunt s0 = 1,
2.3. SERII NUMERICE 59
s1 = 1 + , . . . , sn = 1 + + 2 + . . . + n ; se verifica imediat prin inductie ca

n+1
1

daca = 1
sn = 1

n+1 daca = 1.
Deoarece lim n = 0 daca 1 < < 1, se observa ca limita lim Sn exista

n n
daca si numai daca 1 < < 1; am probat astfel
5
Teorema 3.1. Seria geometrica n = 1 + + 2 + . . . este convergenta
n0
1
daca si numai daca || < 1 si n acest caz, suma seriei este egala cu . In
5 1
a
mod similar, seria a n este C || < 1 si are atunci suma (a R,
1
n0
a = 0 dat).
In exemplele anterioare am putut decide natura si chiar suma seriilor con-
siderate, deoarece am reusit sa exprimam convenabil termenul general al sirului
sumelor partiale. O astfel de sans a nu exista decat n putine cazuri si este nece-
sara dezvoltarea unei teorii calitative a seriilor, indicand criterii de convergenta
care tin cont de forma termenului general al seriilor studiate.
c) Iata cum se construieste o serie convergenta, cu suma prescrisa S. Alegem
un sir de numere reale {bn }n0 , b0 = 0 convergent 5 catre S si consideram sirul
{an }n1 unde an = bn bn1 . Atunci seria an este evident C si are
n1
suma S.
Un alt exemplu ilustrand definitiile anterioare este legat de reprezentarea
q-adic
a a numerelor reale.
Teorema 3.2. Fie q 2 un ntreg fixat (baz a de numeratie). Atunci pentru
orice num ar real x 0 exista un ntreg m si un sir unic {an }nm de cifre n
baza
5 q (adic a ntregii an au ca valori posibile 0, 1, . . . , q 1) astfel nc
at seria
s
a fie convergent a, cu suma x.
nm
Demonstratie. Alegem m ntregul cel mai mic astfel ncat x < q m+1 si
definim sirurile {yn }nm , {an }nm punand
ym = x q m , am = [ym ]. (20)
Daca n m si yn , an = [yn ] au fost definite, punem
yn+1 = (yn an )q si an+1 = [yn+1 ]. (21)
Evident yn 0 si an 0 pentru orice n m.

Prin inductie dupa n verific
am ca
yn < q si an q 1 pentru orice n m. (22)

Intr-adev
ar, pentru n = m avem ym = xq m < q (caci x < q m+1 ) si
atunci am = [ym ] q 1. Apoi daca n > m, yn < q si an q 1,
atunci yn an = yn [yn ] < 1, deci yn+1 = (yn an )q < 1 q = q si deci
an+1 = [yn+1 ] q 1.
Vom proba acum prin inductie dupa n relatia
n
5
(n+1)
yn+1 q =x ak q k , pentru orice n m. (23)
k=m
Pentru n = m avem de aratat ca ym+1 q m1 = x am q m adica folosind

(21), (ym am )q m = x am q m , ceea ce este evident, conform (20). Pre-
supunem acum relatia (23) adevarat a pentru n si o probam pentru n + 1.
60 PE DREAPTA REALA
cf.(21)
Dar yn+2 q (n+2) = (yn+1 an+1 )q (n+1) = yn+1 q (n+1) an+1 q (n+1) =
5n
x ak q k an+1 q (n+1) , ultima egalitate fiind o consecinta a ipotezei
k=m
n+1
5
de inductie. Asadar yn+2 q (n+2) = x ak q k .
k=m
Din relatiile (22), (23) rezulta imediat teorema 3.2; anume, observam ca
< <
< 5n < cf.(23)
< k < cf.(23)
0 <x ak q < = |yn+1 q (n+1) | = yn+1 q (n+1) q n
< <
k=m
n
5
5
and n , rezulta ca x = lim
si fac ak q k , adica x = ak q k .
n
k=m k=m
Observatie. Cazurile cele mai importante se obtin pentru q = 10 (n care

regasim scrierea zecimala uzuala a numerelor reale, incluzand sensul semantic
al acesteia; de exemplu numarul real 27, 438 . . . este suma seriei 2 101 + 7
100 + 4 101 + 3 102 + 8 103 + . . .) si pentru q = 2 (cazul scrierii binare
sau diadice a numerelor reale; de exemplu, scrierea binara a lui = 3, 14159 . . .
este = 121 +120 +021 +022 +123 +024 +025 +126 +. . . adica
()2 = 11, 001001 . . ., fara nici o periodicitate). In unele situatii se utilizeaza
baza q = 8.
2.3.2 Cateva propriet

ati generale ale seriilor de numere
reale
5
Teorema 3.3 (criteriul necesar de convergent
a). Fie o serie an de
n0
numere reale; 5
(a) Daca seria an este C, atunci limita lim an exist
a si este nul
a.
n
n0
Reciproca este fals
a.
(b) Dac
a limita lim an nu exist
a sau dac
a exist
a si este nenul
a, atunci
5 n
seria an este D.
n0
51 +. . .+an , deci an = sn sn1 pentru orice

Demonstratie. (a) Fie sn = a0 +a
n 1. Conform ipotezei ca seria an este C, rezulta ca exista s = lim sn .
n
n0
Atunci lim an = lim sn lim sn1 = s s = 0. Reciproca este falsa; de
n n 5 n
exemplu, pentru seria ( n + 1 n) avem an = n + 1 n, sn = n + 1
n0
si deci lim an = 0 iar lim sn = , adica seria este D, desi limita termenului
n n
51 1 1
general este nula. Similar, seria armonica = 1 + + + . . . este D,
n 2 3
n1
1 1
deoarece sirul sn = 1 + + . . . + este D (conform exemplului care succede
2 n
teorema 1.6).
5 a logica (p q) (q p)
(b) Aplicam (a) tinand cont de echivalent
aplicata pentru propozitiile p = seria an este C si q = limita lim an
n
n0
exista si este nula.
Teorema 3.4. Fie {an }n0 , {bn }n0 siruri de numere reale av and sumele
partiale {sn }n0 si respectiv {tn }n0 . Atunci sunt adev
arate urm atoarele afir-
matii: 5 5
(a) Fie un num ar real nenul. Seria an are aceeasi natur
a cu an ;
n0 n0
5 5
(b) Dac
a seriile an , bn sunt convergente cu sumele s, t respectiv,
n0 n0
5 5
atunci seriile (an + bn ), (an bn ) sunt convergente cu sumele s + t,
n0 n0
respectiv s t.
5
Demonstratie. (a) Sumele partiale ale seriei an sunt sn , n 0 si
n0
acest sir are aceeasi natura cu a sirului {sn }.
(b) Conform ipotezei, sn s, tn 5 t, deci sn tn s t. Dar sn tn
este sirul sumelor partiale pentru seria (an bn ).
n0
Trebuie remarcat ca suma a doua serii D poate sa fie C.
5
Teorema 3.5 (criteriul general a lui Cauchy pentru serii). O serie an de
n0
numere reale este C () > 0 real ()N () natural astfel nc
at ()n N ()
si ()p 1, s
a avem |an+1 + . . . + an+p | < .
Demonstratie. Fie sn = a0 + a1 + . . . + an , n 0, deci sn+p sn =
an+1 + . . . + an+p . Teorema rezulta atunci din sirul de echivalente logice: seria
5 teor.1.6.
an este C sirul {sn }n0 este convergent sirul {sn }n0 este
n0
Cauchy () > 0, ()N () astfel ncat ()n N () si ()p 1 avem
|sn+p sn | < .
2.3.3 Notiunea de spatiu Banach; serii de elemente

dintr-un spatiu Banach
Definitia 3.2. Fie E un spatiu vectorial real fixat; presupunem c a oric
arui
vector x E i se asociaz a un num ar real bine determinat ||x|| (numit norma
lui x) astfel nc
at s
a fie verificate urmatoarele propriet
ati:
N1 ()x E, ||x|| 0 si ||x|| = 0 x = 0;
N2 () R, ()x E, ||x|| = || ||x||;
N3 ()x, y E, ||x + y|| ||x|| + ||y||.

In aceste conditii, aplicatia E R, x . ||x|| se numeste norm a pe E.
Orice spatiu vectorial real E pe care este fixat a o norm a se numeste spatiu
vectorial normat (SVN).
Aceasta notiune a fost introdusa de catre N. WIENER (1894 - 1970). Evi-
dent, R si C sunt SVN relativ la norma definita de functia - modul. De asemenea
Rn , n 1 este un SVN relativ la norma euclidiana si MA este un SVN relativ
la norma uniforma (||f || = sup |f (x)|, ()f MA ). Orice SVN E este n mod
nA
natural un spatiu metric, definind
d(x, y) = ||x y||, ()x, y E. (24)
(24) Verificarea axiomelor D1 , D2 , D3 este imediata. Afirmatia reciproca este

falsa (de exemplu, Q este spatiu metric cu distanta d(x, y) = |xy|, ()x, y Q,
dar Q nu este SVN nefiind spatiu vectorial real).
In orice SVN se gaseste un punct remarcabil - originea (ceea ce nu se
ntampla n orice spatiu metric) si norma oricarui vector x este tocmai distanta
de la origine la x, anume ||x|| = ||x 0|| = d(x, 0) = d(0, x). Remarcam de
asemenea ca se poate defini notiunea de spatiu vectorial complex prin con-
siderarea scalarilor din C si notiunea de SVN complex. B De exemplu, Cn
(n 1) este SVN complex relativ la norma ||z|| = |z1 |2 + . . . + |zn |2 , ()z =
(z1 , . . . , zn ) Cn .
Definitia 3.3. Se numeste spatiu Banach orice SVN care este spatiu metric
complet (relativ la distanta dat
a de (24)).
62 PE DREAPTA REALA
Teorema care urmeaza furnizeaza exemple de spatii Banach.

Teorema 3.6. Rn (n 1), C, si MA (A fiind o multime oarecare) sunt
spatii Banach.
B
Demonstratie. Rn este SVN relativ la norma euclidiana, ||x|| = x21 , . . . , x2n ,
()x = (x1 , . . . , xn ) Rn si distanta indusa conform (24) este tocmai distanta
euclidiana. Aplicand teorema 2.5 rezulta ca Rn este spatiu metric complet rela-
tiv la aceasta distanta, deci este spatiu Banach. Planul complex C este SVN
relativ la modulul uzual |z|, ()z C si distanta indusa este distanta euclidi-
ana, relativ la care C este spatiu metric complet (teorema 2.6). Pentru MA se
rationeaza similar, aplicand teorema 2.7.
Fixam un spatiu Banach real E si fie {an }n0 un sir de elemente din E.
5poate defini sirul sumelor partiale sn = a0 + a1 + . . . + an , nnE 0. Seria
Se
an se numeste convergent a cu suma s (s E) daca sn s, adica
n0
lim ||sn s|| = 0. O serie care nu este C se numeste divergent a (D). Toate
n
proprietatile stabilite la punctul 2 au loc pentru serii de elemente din E; de
exemplu,
5 criteriul general al lui Cauchy (teorema 3.5) se enunta astfel: o serie
an este C $ () > 0 real ()N () natural astfel ncat ()n N () si
n0
()p 1, sa avem ||an+1 + . . . + an+p || < , iar demonstratia este aceeasi,
nlocuind modulul prin norma.
Daca E = R (respectiv E = C, E = MA ), se obtin serii de numere
reale (respectiv serii de numere complexe, serii de functii marginite A R).
Se poate spune ca spatiile Banach constituie cadrul natural al teoriei seriilor,
deoarece n astfel de spatii se definesc sume finite, ca si limite de siruri.
O clasa foarte importanta de serii o constituie seriile absolut convergente.
5
Definitia 3.4. O serie an de elemente din E se numeste absolut
n0
5
convergent
a (pe scurt AC) dac
a seria de numere reale si pozitive ||an ||
n0
este C.
5 (1)n 1 1 1
Exemple. 1) Seria an = 1 + + . . . este AC (aici E = R)
2n 2 4 8
n0
5 1
deoarece seria corespunzatoare a modulelor este C, ca serie geometrica
2n
n0
1 5 (1)n+1 1 1
cu ratia . Dar seria = 1 + . . . nu este AC.
2 n 2 3
n1
52) Fie q un numar complex fixat, |q| < 1. Atunci seria de numere complexe
q n este AC, conform teoremei 3.1.
n0
! "
sin nx
3) Pentru sirul de functii , privite ca functii R R, avem
2n
Q Q n0
5 sin nx
Q sin nx Q | sin nx| 1
Q Q
Q 2n Q = sup xR 2n
= n , deci seria de functii
2 2n
este AC n
n0
E = MR .
Teorema care urmeaza este foarte importanta si n ciuda aparentelor, nu
este banala.

Teorema 3.7. Intr-un spatiu Banach E, orice serie AC de elemente din
E este C.
5 5
Demonstratie. Fie an , an E o serie AC, deci seria numerica ||an ||
n0 n0
este C. Fie () > 0 fixat; aplicand teorema 3.5, rezulta ca exista N () natural
at ()n N , ()p 1, ||an+1 || + . . . + ||an+p || . Dar atunci rezulta
astfel nc
||an+1 + . . . + an+p || , ()n N (), ()p 1; notand sn = a0 + a1 + . . . +
an , n 0, rezulta mai departe ca ||sn+p sn || < . Asadar, sirul {sn }n0

este Cauchy n E si cum E 5 este spatiu Banach, rezulta ca {sn }n0 este sir
convergent n E, adica seria an este C.
n0
Vom vedea putin mai tarziu ca exista serii convergente, dar nu AC (de
1 1 1
exemplu, 1 + + . . ., ca serie n E = R).
2 3 4
2.3.4 Serii de numere reale si pozitive

Ne situam n cazul cel mai important, cazul dreptei reale E = R. La pro-
prietatile generale date anterior, se adauga unele noi, conform disponibilitatilor
multimii R; n primul rand, se pot formula teste de convergenta, criterii sufi-
ciente pentru a decide natura seriilor de numere reale.
5
Teorema 3.8. O serie an de numere reale si pozitive este C dac a si
n0
a sirul {sn }n0 al sumelor ei partiale este m
numai dac arginit.
5
Demonstratie. Daca seria an este C, atunci sirul {sn }n0 este conver-
n0
gent, deci marginit; reciproc, daca sirul {sn }n0 este marginit, atunci el fiind
monoton crescator (caci sn+1 sn = an+1 0, ()n 5 0), rezulta conform
teoremei 1.7 ca sirul {sn }n0 este convergent, deci seria an este C.
n0
5 5
Teorema 3.9 (criteriul de comparatie cu inegalitati). Fie un , vn
n0 n0
dou
a serii de numere reale pozitive si presupunem c
a exist
a un rang N astfel
at un vn pentru
nc 5 orice n N . 5
(a) Daca seria vn C, atunci seria un C;
n0 n0
5 5
(b) Dac
a seria un D, atunci seria vn D.
n0 n0
Demonstratie. Deoarece renuntarea la un numar finit de termeni dintr-
o serie nu modifica natura acesteia, eliminand primii N termeni din ambele
serii n discutie, se poate presupune ca un vn pentru orice n 0. Fie
sn = u0 + u1 + . . . +5un , tn = v0 + v1 + . . . + vn , deci sn tn pentru orice n 0.
(a) Daca seria vn este C, atunci sirul {tn } este marginit si cum 0
n0
sn tn , ()n 5 0, rezulta ca sirul {sn } este marginit. Aplicand teorema 3.8,
rezulta ca seria un este C.
n0
(b) Rezulta din (a) folosind echivalenta logica (p q) (q p).
Corolar. Fie E un spatiu Banach si {xn }n0 un sir de elemente din E,
cu proprietatea c a exist 5reale pozitive {an }n0 astfel5
a un sir de numere nc
at
||xn || an , ()n 0 iar seria numerica an s
a fie C. Atunci seria xn
n0 n0
este AC si C n E.
5
Demonstratie. Deoarece seria an este C, rezulta conform teoremei
n0
5 5
3.9, (a) ca seria ||xn || este C, deci seria xn este AC si ca atare, aceasta
n0 n0
serie este si convergent
a. 5
Corolarul precedent se mai enunt
a: o serie de elemente xn din E domi-
n0
5
nata de o serie an numeric
a C, este AC.
n0
64 PE DREAPTA REALA
5 5
Teorema 3.10 (criteriul de comparatie la limita). Fie un , vn dou
a
n0 n0
un
serii de numere reale pozitive astfel nc
at limita l = lim sa existe si s
a fie
n0 vn
5 5
finit
a nenul
a. Atunci seriile un , vn au aceeasi natur
a.
n0 n0
un
Demonstratie. Asadar l > 0. Deoarece l, exista un rang N astfel
vn
nc
at < <
< un <
< l < l , adica l < un < 3l , pentru orice n N. (25)
< vn < 2 2 vn 2
5 5 3l
Presupunem seria vn C, deci seria vn este C; din inegalitatea un <
2
n0 n0
3l
vn , ()n N (conform (25)), prin utilizarea teoremei 3.9 (a), rezulta ca seria
52 5 2
un este C. Similar, daca un C, atunci vn < un , ()n N si aplicand
l
n0 n0
5
din nou criteriul de comparatie cu inegalitati, rezulta ca seria vn este C.
n0
5 5
Asadar, seriile un , vn sunt simultan C (deci sunt si simultan D).
n0 n0
1 5 1 1
Exemple. Seria numeric
a este C, deoarece n < n,
2n + 3n 2 + 3n 2
n0
5 3n + 1
()n 0 si aplicam teorema 3.9, (a). Seria este D caci are aceeasi
n2 + 4
n0
51 3n + 1 1 un
natura cu seria , deoarece notand un = 2 , vn = , avem lim =
n n +4 n n vn
n0
3 si aplica
m criteriul de comparatie la limita. Acelasi criteriu se aplica pentru
5 n2 + 1 5
seria | sin n|, care va avea aceeasi natura cu seria | sin n|, deci
7n + 4
n0 n0
D (c
aci termenul general nu tinde catre zero).
2.3.5 Serii de numere complexe

Presupunem E = C. Cele spuse mai jos pentru serii de numere complexe vor
fi desigur valabile 5si pentru serii de numere reale. Dealtfel, direct din definitii,
rezulta ca o serie zn , zn = xn + iyn de numere complexe este convergenta
n0
5 5
daca si numai daca seriile de numere reale xn , yn sunt convergente si
n0 n0
5 5 5
n acest caz, zn = xn + i yn .
n0 n0 n0
Teorema
5 3.11 (criteriul raportului, al lui J. dALEMBERT, 1717 - 1783).
Fie zn o serie de numere complexe nenule, astfel ncat s
a existe
n0
< <
< zn+1 <
l = lim << <.
n zn <
5
(a) Dac
a l < 1, atunci seria zn este AC (deci C);
n0
5
(b) Dac
a l > 1, atunci seria zn este D.
n0
Demonstrat
< < ie. (a) Fie l < 1; alegem > 0 real astfel < nc
< at l + < 1.
< zn+1 < < zn+1 <
Cum << < l, exista un rang N astfel ncat l < < <
< zn < < l + pentru
zn <
n N ; n particular |zn+1 | < (l + )|zn |, ()n N . Renuntand la primii

N termeni ai seriei (ceea ce nu modifica natura acesteia), putem presupune
ca |zn+1 | < (l + )|zn |, ()n 0. In particular, facand n = 0, n = 1 etc.
2
rezulta ca |z1 | (l + )|z0 |, |z2 | (l + )|z
51 | (l + ) |z0 | si prin inductie, ca
n n
|zn | (l + ) |z0 |, ()n 0. Dar seria (l + ) |z0 | este o serie geometrica
n0
de numere
5 reale pozitive, cu ratia 5 = l + < 1, deci este convergenta; atunci
seria |zn | rezult
a C, adica seria zn este AC.
n0 n0
(b) Presupunem < ca <l > 1 si alegem 1 > 0 astfel ncat l 1 > 1. De la
< zn+1 <
rang ncolo avem << < > l 1 , deci |zn+1 | > (l 1 )|zn | si rationand ca mai
zn <
sus, rezulta |zn | > (l 1 )n |z0 |. Cum lim (l 1 )n |z0 | = rezult a ca lim zn
5n n
nu poate fi egala cu zero, deci seria zn D (conform teoremei 3.3, (b)).
n0
5
Teorema 3.12 (criteriul rad
acinii al lui Cauchy). Fie zn o serie de
n0
B
numere complexe, astfel nc a existe l = lim n |zn |.
at s
5 n
(a) Dac
a l < 1, atunci seria zn este AC (deci C);
n0
5
(b) Dac
a l > 1, atunci seria zn este D.
n0
B Demonstratie. (a) Fie l < 1 si fixam astfel B ncat l < < 1. Cum
n
at ()n N , sa avem n |zn | < , deci |zn | < n .
|zn | l, exista N astfel nc
5
Utilizand criteriul de comparatie cu inegalitati, rezulta ca seria zn este AC.
n0
(b) Daca l > 1 si fixam r astfel nc at l > r > 1, rezulta, de la un rang
n n
ncolo,
5 c
a |z n | > r ; dar r
s i atunci zn nu tinde catre 0 si ca atare, seria
zn este D.
n0
Daca l = 1 n teorema 3.11 (sau 3.12), nu se poate trage nici o concluzie
asupra naturii seriei.
5
Teorema 3.13 (criteriul lui N. ABEL, 1802 - 1829). Fie zn o serie de
n0
numere complexe av and sirul sumelor partiale marginit. Atunci pentru orice
sir {n }n0 de numere reale,
5 monoton descresc
a tor si convergent c
atre 0 (se
mai scrie n 0), seria n zn este C.
n0
Demonstratie. Notam Sn = z0 + z1 + . . . + zn 0; conform ipotezei, exista

M > 0 astfel ca |Sn | M , ()n 0. Avem |n+1 zn+1 + n+2 zn+2 + . . . +
n+p zn+p | = |n+1 (Sn+1 Sn ) + n+2 (Sn+2 Sn+1 ) + . . . + n+p (Sn+p
Sn+p1 )| = | n+1 Sn + (n+1 n+2 )Sn+1 + . . . + (n+p1 n+p )Sn+p1 +
n+p Sn+p | M (| n+1 | + |n+1 n+2 | + . . . + |n+p+1 n+p | + |n+p |).
Deoarece {n }n0 este un sir monoton descrescator de numere reale pozi-
tive, k k+1 0, k 0, si rezulta ca |n+1 zn+1 + . . . + n+p zn+p |
M (n+1 + n+1 n+2 + . . . + n+p1 n+p + n+p ) = 2M n+1 .
Fie () > 0 fixat. Deoarece n+1 0, exista un rang N () astfel ncat

n+1 < , ()n N (), deci |n+1 zn+1 + . . . + n+p zn+p | < pentru orice
2M
n N () si ()p5 1. Conform criteriului general al lui Cauchy pentru serii,
rezulta ca seria n zn este C.
n0
Corolar (criteriul lui G. LEIBNIZ, 1646 - 1716, pentru serii alternate). Fie
n 0 un sir monoton descresc ator de numere reale si pozitive, convergent
c a 0 1 + 2 3 + . . . este C.
atre zero. Atunci seria alternat
66 PE DREAPTA REALA
5
Demonstratie. Consideram seria zn , unde zn = (1)n , ale carei sume
n0
partiale sunt 0 si 1, deci sunt 5marginite de 1. Aplicand criteriul lui Abel
(teorema 3.13), rezulta ca seria (1)n n este C.
n0
Exemple. Conform acestui corolar, rezulta ca seria armonica alternata

1 1 1 1 1 1
1 + + . . . este C (fara a fi AC). Similar, seria 1 2 + 2 2 + . . .
2 3 4 2 3 4
este C (dar este si AC).
Definitia 3.5. Daca u = {un }n0 , v = {vn }n0 sunt dou a siruri de
numere reale (sau complexe),
5 se nume s te convolut ie a lui u
s i v sirul w =
{wk }k0 , unde wk = ui vj = u0 vk + u1 vk1 + . . . + uk v0 (se mai noteaz a
i,j0
i+j=k
5 5
w = u v). Dac
a un , vn sunt dou
a serii de numere complexe, se
n0 n0
numeste serie-produs a lor seria
5
wk = u0 v0 + (u0 v1 + u1 v0 ) + (u0 v2 + u1 v1 + u2 v0 ) + . . .
k0
In general seria-produs a doua serii C nu este C. Vom proba totusi:

5 5
Teorema 3.14. Dac a seriile un , vn de numere complexe sunt AC,
n0 n0
5
av
and sumele respectiv s, t, atunci seria-produs a lor wk este AC, av
and
k0
suma st.
5
Demonstratie. Fie ()N natural fixat. Notam P = |ui vj |. In gene-
0i,jN
i+j>N
N
ral, daca i + j > N , atunci cel putin unul din numerele i, j este > ; aplicand
2
aceasta observatie, avem
5 n
5 N
5 5 5 5
0P |ui | |vj | + |ui | |vj | |ui | |vj |+
N
<iN j=0 i=0 N
<jN i> N j0
2 2 2
5 5 5 5
+ |vj | |ui | = s |vj | + t |ui |.
j> N i0 j> N i> N
2 2 2
and N , rezulta de-aici ca P 0.

Fac
Pe de alta parte, pentru orice N avem
< < << <
<
<N N N < < 5 < 5
<5 5 5 < < <
< wk ui vj << = < ui v j < |ui vj | = P
< < <
<k=0 i=0 j=0 < < i+j>N < i+j>N
0i,jN 0i,jN
si
N
C N
D N

5 5 5
lim wk = lim ui lim vj = st.
N N N
k=0 i=0 j=0
5
Deci seria wk este C, avand suma st. Mai mult, aceasta serie este chiar
k0
5
AC; ntr-adevar, notam k = |ui ||vj |, deci k 0. Din demonstratia an-
i,j0
5 5
i+j=k
5
terioara pentru seriile |un |, |vn |, rezulta ca seria k este convergenta
n0 n0 k0
si deoarece |wk | k , ()k 0, deducem ca seria este C.
5
Exemplu. Seria xn = 1 + x + x2 + . . . + xn + . . . este AC pentru |x| < 1
n0
1 1
si are suma ; atunci = 1 + 2x + 3x2 + . . . + nxn1 + . . .
1x (1 x)2
Seriile AC au si alte proprietati care le apropie de sumele finite (comuta-
tivitate, asociativitate etc).
2.3.6 Exercitii
n+2 5
5 5 3n
1. Sa se arate c
a seriile , ln( 5 n + 1 5 n), sunt D.
n n
n1 n1 n1
5
2. Sa se dea exemple de o serie an de numere reale care este D, dar
n1
5 5 5
a2n este C si de o serie bn n R care este C, dar b2n este D.
n1 n1 n1
1 1
Indicatie. an = , bn = (1)n .
n n
5
2 n!
3. Se cere natura seriilor an , unde an = 5 4n +3 , an = n , an =
n
n1
1 an
, an = n , a > 0.
9n2 + n 2 + 3n
5 an
4. Se cere natura seriei (discutie dupa a R) si suma seriei
4n2 1
n1
pentru a = 1.
5 1 5 4n 3 5 6 1 7n 5 6 1 7n
5. Sa se afle suma seriilor , , , n .
n2 2n n3 4n 2 3
n3 n3 n0 n1
6. Sa se indice primele 10 cifre ale scrierii binare a numerelor si e.
1
b) Sa se scrie n baza 8 numerele 100, si 42, 237 (primele 10 cifre).

(1)n (1)n an
7. Fie an = n
, bn = , n 2. Sa se arate ca lim = 1,
n + (1) n n bn
5 5
totusi seriile an , bn nu au aceeasi natura. Cum se explica?
n2 n2
5 5
Indicatie. Seria bn este C. Seria an este D, deoarece seria
n2 n2
5
(bn an ) este D. Cele doua serii nu au toti termenii pozitivi.
n2
1
8. Fie an = , n 2. Sa se arate ca an > 0, lim an = 0 si
n + (1)n n
totusi seria a2 a3 + a4 a5 + . . . este D. Este contrazis criteriul lui Leibniz?
6 {an }n17un sir de numere reale strict pozitive5

9. Fie astfel ncat sa existe
an
lim n 1 = l. Daca l > 1 sa se arate ca seria an este C, iar daca
n an+1
n1
5
l < 1, atunci seria an este D (criteriul Raabe-Duhamel). Studiati natura
n1
5 1 3 5 . . . (2n 1)
seriei .
2 4 6 . . . (2n)
n1
6 7n 6 72
1 m 1 m+1
10. Fie amn = , m, n 1. Sa se
C mD+ 1 mC+ 1 Dm + 2 m + 2
5 5 5 5
arate ca amn = amn .
m n n m
5 m m+1
Indicatie. Pentru orice m 1 fixat avem amn = deci
m+1 m+2
n1
68 PE DREAPTA REALA
C D
5 5 56 m m+1
7
1
amn = = . Pe de alta parte, pentru
m n
m + 1 m + 2 2
m1
6 7n 5 5
m m
orice n 1 fixat, notand bm = , avem amn = (bm
m+1 m+1
m1 m1

1 5 5 1
bm+1 ) = b1 = n+1 , deci amn = . In general, pentru un sir
2 2
n1 m1
C D
5 5
dublu finit de numere reale sau complexe {amn }m,n avem amn =
C D m n
5 5
amn , dar aceasta regula de intervertire a ordinii de nsumare nu se
n m
extinde fara precautii la serii duble. Se poate arata ca regula are loc pentru
serii duble absolut convergente.
11. a) Sa se determine vectorii x, y din R2 cu proprietatea ca ||x + y|| =
||x|| + ||y||;
b) Fie A = [0, 1] si E = MA ; sa se indice o pereche de functii nenule
f, g E astfel ncat ||f + g|| = ||f || + ||g||.
12. Fie E spatiul vectorial al functiilor continue [a, b] R. Sa se arate ca n
( b
E se pot defini doua norme punand ||f || = sup |f (x)| si ||f ||1 = |f (x)|dx,
5 x[a,b] a
()f E. Dati exemplu de o serie fn de elemente din E convergenta

n0
ntr-una din norme, dar nu si n cealalta.
2.4 S
iruri si serii de functii reale
2.4.1 Derivabilitate, integrabilitate; Calcul de primitive
Fixam un interval [a, b], a < b nchis si marginit, pe dreapta reala. Reamin-
tim ca o functie reala f : [a, b] R se numeste continu a ntr-un punct u [a, b]
daca pentru orice sir xn u, xn [a, b], n 1 sirul {f (xn )} converge catre
f (u). Functia f se numeste continu a pe intervalul [a, b] daca ea este continua
n fiecare punct din [a, b]. Functiile continue pe [a, b] se mai numesc de clasa
C 0 si multimea lor se noteaza C[a,b]
0
. Reamintim de asemenea ca o functie reala
f : [a, b] R se numeste derivabil a ntr-un punct x0 (a, b) daca limita
f (x) f (x0 )
lim
xx0
x=x0
x x0
exista n R (notata atunci f (x0 ) si numit

a derivata lui f n punctul x0 ).
Functia f este derivabila n punctul a (respectiv n b) daca exista fd (a)
(respectiv fs (b)).
Se spune ca o functie f : [a, b] R este de clasa C k (1 k ) daca f
este de k ori derivabila pe [a, b] adica n orice punct al intervalului, cu toate
k
derivatele continui; multimea acestor functii se noteaza C[a,b] .
In multe formulari matematice ale unor teorii fizice (mecanica, teoria cir-
cuitelor electrice, teoria caldurii, studiul vibratiilor si semnalelor, optica, etc)
derivatele sunt folosite n mod esential, pentru descrierea vitezelor de variatie
a unor marimi fizice.
Propriet ati de baz a ale functiilor reale (legate de continuitate si deriva-
bilitate).
1. Fie f : [a, b] R, a < b, o functie dat a.
a) Functia f este continu a ntr-un punct u (a, b) dac a si numai daca f
are limite laterale n u si n plus, f (u 0) = f (u + 0) = f (u).
2.4. SIRURI SI SERII DE FUNCT
II REALE 69
b) Daca f este derivabila ntr-un punct u (a, b), atunci ea este continu a
n acel punct.
2. Orice functie elementar a este continua si chiar indefinit derivabil a pe
orice interval deschis continut n domeniul ei de definitie.
a f : [a, b] R este m
3. Orice functie continu arginit
a si si atinge marginile
(deci inf f (x), sup f (x) sunt numere reale si n plus, acestea coincid cu
x[a,b] x[a,b]
valori ale functiei f pe intervalul [a, b]).
4. Fie f : [a, b] R o functie continu a.
a) Daca f (a) f (b) < 0, atunci exist a un cel putin un punct (a, b) astfel
nc at f () = 0;
b) O dat a cu orice dou a valori, functia f ia toate valorile intermediare
(teorema Bolzono-Darboux a valorilor intermediare: B. BOLZANO, 1781-1848;
G. DARBOUX 1842-1917).
5. Fie f : [a, b] R a functie continu a si x0 (a, b) un punct astfel nc at
f (x0 ) > 0 (respectiv f (x0 ) < 0). Atunci exist a o vecinatate a lui x0 pe care
f este pozitiv a (respectiv negativ a) (pastrarea semnului unei functii continue
ntr-o vecin atate).
Proprietatile 3, 4, 5 vor fi demonstrate ntr-un context mai general n capi-
tolul III.
6. Fie f : [a, b] R o functie continu a pe [a, b], derivabil a pe (a, b) si
astfel ncat f (a) = f (b). Atunci exist a cel putin un punct (a, b) astfel nc at
f () = 0 (teorema lui M. ROLLE, 1652-1719).
7. Fie f : [a, b] R o functie continu a pe [a, b] si derivabila pe (a, b).
Atunci
a cel putin un punct (a, b) astfel nc
a) exist at f (b) f (a) = (b a)f ();
b) f este constant a pe [a, b] daca si numai dac a derivata f este nul a n
fiecare punct din (a, b);
c) daca f > 0 (respectiv f < 0) n punctele intervalului (a, b), atunci f
este strict cresc atoare (respectiv strict descresc atoare) pe [a, b] (teorema lui J.
LAGRANGE, 1736-1813).
In liceu s-a definit conceptul de functie f : [a, b] R integrabila Riemann
(B. RIEMANN, 1826-1866) si s-a asociat unei astfel de functii un numar real
( b ( b
bine determinat, notat f (x)dx (sau f ).
a a
Mai precis, daca f este o functie marginita si daca
: a = x0 < x1 < . . . < xi < xi+1 < . . . < xn = b
este o diviziune a intervalului [a, b], atunci se noteaza
mi = inf f (x), Mi = sup f (x), 0 i n 1

x[xi ,xi+1 ] x[xi ,xi+1 ]
si
n1
5 n1
5
s = mi (xi+1 xi ), S = Mi (xi+1 xi ).
i=0 i=0
Se spune ca f este integrabil a Riemann pe intervalul [a, b] daca sup s =

( b
= inf S si n acest caz, valoarea comuna este integrala d(x)dx.
a
Se stie ca orice functie f : [a, b] R care este continua sau monotona pe
intervalul [a, b] este integrabila Riemann.
Propriet
ati de baz
a ale functiilor reale (legate de integrabilitate).
1. Dac a f, g : [a, b] R sunt functii integrabile Riemann si , sunt
constante reale, atunci functia f + g este integrabil
a si n plus
( b ( b ( b
(f + g) = f + g (proprietatea de LINIARITATE).
a a a
70 PE DREAPTA REALA
2. Daca f : [a, b] R este integrabil

a Riemann pe [a, b] si dac
a a < c < b,
atunci f este integrabila Riemann pe fiecare din intervalele [a, c], [c, b] si n
plus
( b ( c ( b
f= f+ f (proprietatea de ADITIVITATE).
a a c
3. Dac a f, g : [a, b] R sunt functii integrabile Riemann si dac

a f g
a f (x) g(x), ()x [a, b]), atunci
(adic
( b ( b
f g (proprietatea de MONOTONIE).
a a
4. Fie f : [a, b] R o functie continu a un punct (a, b)

a. Atunci exist
astfel nc
at
( b
f (x)dx = (b a)f () (proprietatea de MEDIE).
a
( b
a f 0 si
Dac f (x)dx = 0, atunci rezult
a f = 0.
a
5. Orice functia continu a f : [a, b] R are primitiva; anume, definind

functia F : [a, b] R prin
( x
F (x) = f (t)d t, ()x [a, b], (26)
a
a pe [a, b] si n plus, F (x) = f (x), ()x [a, b] (teo-

functia F este derivabil
rema lui I. BARROW, 1630-1677).
6. Daca f : [a, b] R este o functie continu a si dac
a este o primitiv
aa
lui f (adic
a este o functie derivabila pe [a, b] si = f ), atunci
( <b
b <
<
f (x)d x = (x)< = (b) (a). (27)
a <
a
(formula Leibniz-Newton, dupa numele celor doi ctitori ai edificiului analizei

matematice: G.W. LEIBNIZ, 1646-1716; I. NEWTON, 1643-1727). Aceasta
formula justifica interesul pentru indicarea unor metode de calcul al primi-
tivelor.
7. Fie f : [a, b] R o functie continu
a si : [, ] [a, b] o functie de
a C 1 astfel nc
clas at () = , () = b. Atunci
( b (
f (x)dx = f ((t)) (t)dt
a
x = (t)).
(formula de calcul prin SCHIMBAREA DE VARIABILA
8. Fie f, g : [a, b] R dou a C 1 . Atunci
a functii de clas
( <b (
b < b
< I).
f g = f g< f g (formula de INTEGRARE PRIN PART
a < a
a
In capitolul IV vom da diverse extinderi ale conceptului de integrala simpla.

In continuare revedem cateva clase de primitive exprimabile prin functii
elementare.
Fie Q(x) = a0 xn + a1 xn1 + . . . + an , a0 = 0 o functie polinomiala cu
coeficienti reali. Conform teoremei fundamentale a algebrei, Q(x) se scrie
II REALE 71
(unic, exceptand ordinea factorilor si constantele multiplicative) ca un produs

de functii polinomiale de gradul I sau II
r
' s
'
Q(x) = a0 (x xi )ki [(x j )2 + j2 ]lj
i=1 j=1
cu x1 , . . . , xr , 1 , . . . , s , 1 , . . . , s numere reale, j = 0, iar k1 , . . . , kr , l1 , . . . , ls

sunt ntregi 1 astfel nc at k1 + . . . + kr + 2l1 + . . . 2ls = n. De exemplu, daca
Q(x) = x7 + 2x4 + x, atunci
R6 72 S2
3 2 2 2 2 2 1 3
Q(x) = x(x + 1) = x(x + 1) (x x + 1) = x(x + 1) x + .
2 4
Folosind o astfel de descompunere, se poate arata ca daca P este un alt

polinom cu coeficienti reale si gr P < gr Q, atunci exista si sunt unice numere
at pentru orice x cu Q(x) = 0 sa aiba loc relatia
reale Aij , Cik , Dik astfel nc
P (x)
urmatoare, numit a descompunerea functiei rationale n fractii simple:
Q(x)
P (x) A11 A1k1 A21 A2k2

= + ... + + + ... + + ...+
Q(x) (x x1 )k1 (x x1 ) (x x1 )k2 (x x2 )
Ar1 Arkr C11 x + D11
+ + ... + + + ...+
(x xr )kr (x xr ) [(x 1 )2 + 12 ]l1
C1l1 x + D1l1 Cs1 x + Ds1 Csls x + Dsls
+ 2 2 + ... + 2 2 l
+ ... + .
(x 1 ) + 1 [(x s ) + s ] s [(x s )2 + s2 ]
Coeficientii A11 , . . . , Dsls ai acestei dezvoltari se pot afla, dupa aducerea
la acelasi numitor, prin metoda coeficientilor nedeterminati care conduce la
sisteme liniare. Daca grP grQ, se face mpartirea P = QC +R, grR < grQ,
P R R
deci =C+ si fractiei rationale i se aplica procedeul anterior.
Q Q Q
De exemplu,
x4 + 1 x3 + x
= 1 + =
x4 x3 x + 1 (x 1)2 (x2 + x + 1)
A B Cx + D
=1+ 2
+ + 2
(x 1) x1 x +x+1
2 2 1
a dificultate coeficientii A = , B = , C = , D = 0. In mod
si se afla far
3 3 3
similar,
x+1 A Bx + C x2 + x + 1 A B Cx + D
3
= + 2 , 2 2 2
= 2+ + 2 +
x +x x x + 1 x (x + 4) x x (x + 4)2
Ex + F x2 + 7x A B Cx + D
+ , 4 = + + 2 etc.
x2 + 4 x 1 x1 x+1 x +1
P
Pentru orice fractie rational
a n care se cunoaste descompunerea lui Q n
Q
factori de gardul I sau II, primitiva ei se exprima efectiv prin functii elementare;
reamintim ca
( (
dx dx 1
= ln |x + a| + C, = + C,
x+a (x + a)2 x+a
(
dx (x + a)n+1
n
= + C, n = 1,
(x + a) n + 1
( (
dx 1 x+a P (x)
= arctg + C, b
= 0, dx = ln |P (x)| + C.
(x + a)2 + b2 b b P (x)
72 PE DREAPTA REALA
Reamintim forma canonica a unui trinom de gradul II:

R6 72 S
2 b
ax + bx + c = a x + 2 , a = 0
2a 4a
(
Mx + N
utila n calculul integralelor de forma dx, via schimbarea de
ax2 + bx + c
b
variabil
a x+ = t etc.
2a
Printre integralele reductibile la calculul primitivelor de fractii rationale,
remarcam urmatoarele tipuri:
(
a) R(eax )dx, a = 0 unde R(u) este o functie rationala; se recomanda

schimbarea de variabila eax = t.
( 1 2x
e 1
Exemplu. Calculam I = 2x + 1
dx, facand schimbarea e2x = t; atunci
0 e
( e2 ( e2 ( e2 6 7
t 1 dt 1 t1 1 1 2
I= = dt = + dt =
1 t + 1 2t 2 1 t(t + 1) 2 1 t t+1
< e2
1 <
= [ ln |t| + 2 ln |t + 1|]<< = ln(e2 + 1) ln 2 1.
2 1
( B
b) R(x, ax2 + bx + c)dx, a = 0, a, b, c R, unde R(u, v) este o

functie rationala (cat de polinoame n variabilele
u, v). Daca a > 0 se re-
comandaschimbarea x .t definit a prin ax2 + bx + c = x a + t; daca
c > 0, ax2 + bx + c = c + tx si n fine, daca b2 4ac > 0, se pune
ax2 + bx + c = t(x x1 ), x1 fiind una din radacinile trinomului ax2 + bx + c.

S-a presupus ax2 + bx + c 0 pe intervalul [, ].
( 2
dx
Exemplu. Calculam integrala I = ; se recomanda
0 x+ x2 + x + 3
schimbarea de variabila x2 + x + 3 = x + t, x2 + ( x + 3 = x2 + 2xt + t2 ,
1
t2 3 2t2 + 2t 6 2t2 + 2t 6
x= , deci dx = dt; se obtine I = dt.
1 2t (1 2t)2 3 (1 2t)(t 6)
(
c) R(cos x, sin x)dx, unde R(u, v) este un cat de polinoame n u, v. In

x
acest caz se recomanda schimbarea tg = t, cu precautii n eventualitatea ca
2
x
intervalul de integrare cuprinde puncte de discontinuitate ale functiei x . tg .
2
2dt 2t 1 t2
Atunci dx = , sin x = , cos x = .
1 + t2 1 + t2 1 + t2
Exemplu. Calculam
( dt (
( 1
/2
dx 2
1 2
dt
I= 1 + t = = =
0 0 2+
2t
2 + sin x 2
0 t +t+1
1 + t2
( 1 6 7<1
dt 2 2 1 << 3
= 6 72 = arctg t+ = .
0 1 3 3 3 2 <0 9
t+ +
2 4
Cu programe tip MATLAB, calculul primitivelor a devenit banal.
II REALE 73
Integrale improprii
( b
In liceu s-au considerat numai integralele f (x)dx n care functia reala
a
f este presupusa definita si marginita pe in interval nchis si marginit [a, b].
Exista situatii n care se poate extinde conceptul de integrala pentru functii
care nu satisfac conditiile anterioare, ajungandu-se la integrale improprii (sau
generalizate).
a). Cazul intervalului nem arginit. Fie f : [a, ) R, a R, o functie in-
tegrabila Riemann pe orice interval nchis si marginit [, ] continut n [a, );
de exemplu, f este continu a. Se spune
( ca f este integrabil ( [a, ) sau
a impropriu

echivalent, ca integrala improprie f este convergent
a (scriind f (x)dx <
a a
daca limita
( b 6 ( 7
lim f (x)dx exista n R notata tot cu f .
b a a
Integralele improprii care

( nu sunt convergente se numesc divergente. Ev-
ident, integrala improprie f este convergenta daca si numai daca exista
a(

a a astfel nc
at integrala f sa fie convergenta.
a 5
Se poate remarca o analogie cu cazul seriilor, n care notatia un este
n0
5
folosita atat pentru seria un , cat si pentru suma ei (n caz de convergenta);
n0

de asemenea
( renuntarea la un interval [a, a ) nu modifica natura unei integrale

improprii f.
a
Cele mai sus se refac far
a dificultate n cazul intervalelor de forma (, a].
Presupunem acum ca se considera o functie f : R R integrabila pe
orice interval [a, b] R.( Se spune ca f este integrabil a pe R = (, ) sau

ca integrala improprie a daca exista c R astfel ncat
f este convergent
( c (
integralele f si f sa fie ambele convergente; n acest caz se defineste
c
numarul real
( ( c ( (
f= f+ f, numit valoarea integralei improprii f.
c
(
Convergenta si valoarea integralei (presupusa convergenta) f sunt in-

dependente de alegerea lui c; caci daca c1 R ar fi alt punct, atunci
( c1 ( ( c ( c1 ( c ( ( c (
f+ f= f+ f+ f+ f= f+ f.
c1 c c1 c c
(
Exemple. 1) Integrala improprie ex dx este convergenta, cu valoarea
( ( 1
1
, dar integralele ex dx, cos xdx sunt divergente.
e 1 0
( ( 0 (
dx dx dx
2) Integrala 2
este convergent
a (deoarece 2
, 2
x + 4 x + 4 0 x +4

sunt convergente) si are valoarea .
2
(
dx
3) Integrala
( R constant) este convergenta daca si numai daca
x
( b 1
1
limita lim x dx = lim (1 b+1 ) exista n R, adica > 1.
b 1 1 b
74 PE DREAPTA REALA
Ne mentinem n ipoteza ca f : R R este integrabila pe orice interval

[a, b] R; se spune ca f este integrabil a n sensul valorii principale Cauchy
daca exista si este finita limita
( A (
lim , notata v.p. f.
A A
( (
Daca integrala improprie f este convergenta, atunci exista
lim f

si ca atare exista si
( (
lim

f = v.p. f.
,+=0
Reciproca nu are loc; de exemplu

( ( A <A
2x 2x 1 <
v.p. 2
dx = lim dx = lim ln(x + 1) < =0
x + 1 A A x2 + 1 A A
(
2x
si totusi integrala improprie 2+1
dx este divergenta (deoarece
( x
2x
2+1
dx este divergenta pentru orice c R).
c x
b). Cazul functiei nem arginite. Fie f : [a, b) R o functie integrabila pe
orice interval [, ] [a, b), astfel ncat limita lim f (x) sa fie egala cu
xb
x<b
sau (se mai spune ca b este punct singular al lui f ). Se spune ca f este
( b
integrabil
a impropriu pe intervalul [a, b) sau ca integrala improprie f este
a
convergent
a daca limita
( C ( D
B b
lim f exista n R notata tot cu f .
Bb
B<b a a
Similar se trateaza cazul intervalelor de integrare de forma (a, b] cu a punct

( 1
dx
singular. De exemplu, integrala
este convergenta daca si numai daca
0 x
exista n R limita
( 1
dx 1
lim
= lim (1 B 1 ), adica < 1.
B0
B>0 B x B0
B>0
1
Daca f : [a, b] \ {c} R, c (a, b) este o functie integrabila pe orice in-

terval [, ] continut n [a, c) (c, b], avand c punct singular, se spune ca f
( c ( b
este integrabil
a impropriu pe [a, b] daca integralele improprii f, f sunt
a c
convergente.
( b
In aceleasi conditii, se spune ca integrala improprie f este convergent
a
a
n sensul valorii principale Cauchy daca n R exista limita
C( ( b D ( b
c
lim
0
f+ f , notata v.p. f.
>0 a c+ a
De exemplu,
( 3 6( 2 ( 3 7
dx dx dx
v.p. B = lim + =
1 |x 2| 0
>0 1 2x 2+ x2
<2 <3
lim
0
(2 2 x<1 + 2 x 2<2+ ) = lim
0
(2 + 4 2 ) = 4.
>0 >0
II REALE 75
Daca a, b sunt puncte singulare pentru o functie f : (a, b) R integrabila

( b
pe orice subinterval [, ] (a, b), atunci f este convergent a daca exista
( c ( b a
c (a, b) astfel nc
at integralele f, f sa fie convergente; se pune atunci
( b ( c ( b a c
f= f+ f (independent de alegerea lui c).

a a c
Se ntalnesc uneori integrale improprii mixte, n care intervalul
( de integrare
dx
este nemarginit iar integrantul are singularitati. De exemplu ,
( 0 x(1 + x)

1
x 2 ex dx etc; n acest caz, integrala se numeste convergent
a daca, alegand
0
un punct c (0, ), cele doua integrale improprii puse n evidenta vor fi con-
vergente.
In general, se poate spune ca studiul integralelor improprii se afa la confluenta
studiului integralelor uzuale cu notiunea de limita; se reformuleaza fara dificul-
tate proprietatile de liniaritate, monotonie, formula Leibniz-Newton, schimbare
de variabila, integrare prin parti etc. De exemplu, daca f : [a, b) R este o
( b
functie continu a si F o primitiva a lui f , atunci integrala improprie f este
a

convergenta daca si numai daca n R exista F (b 0) = lim F (x) si n acest
xb
x<b
( b
caz, f = F (b 0) F (a).
a
Ale proprietati ale integralelor improprii (teoreme de convergenta, criteriul
comparatiei etc.) vor fi date n capitolul IV, n cadrul teoriei generale a inte-
gralei.
Legatura dintre integrale improprii si serii este subliniata nca o data n
cadrul teoremei care urmeaza, care constituie un nou criteriu de convergenta a
seriilor de numere reale si pozitive.
Teorema 4.1. (criteriul integral).Fie f : [1, ) R o functie monoton
atoare si f 0.5
descresc Sunt atunci echivalente afirmatiile urm
atoare:
(a) seria numeric a f (n) este C;
n1
!( n "
b) sirul f (x)dx este convergent;
1 n1
(
c) integrala improprie f (x)dx este convergent
a.
1
( n
Demonstratie. Fie vn = f (1)+f (2)+. . .+f (n), un = f (x)dx. Deoarece
1
f este monotona, ea este integrabil a Riemann pe orice interval [, ] [1, ).
Din proprietatea de monotonie a integralei rezulta inegalitatile
( 2 ( 3 ( n
f (2) f f (1), f (3) f f (2), . . . , f (n) f f (n 1);
1 2 n1
adunand aceste inegalitati, rezulta relatiile
vn f (1) un , ()n 1; (28)
un vn1 , ()n 2. (29)

Trecem acum la demonstratia propriu-zisa.
5
a b. Daca seria f (n) este C, atunci sirul {vn }n1 al sumelor ei
n1
partiale este convergent, deci marginit. Conform (29), sirul {un }n1 rezulta
marginit si fiind monoton crescator, el va fi convergent.
76 PE DREAPTA REALA
b a. Daca sirul {un }n1 este convergent, atunci el este marginit si

conform (28) rezulta ca sirul {vn }n1 este marginit. Fiind 5 crescator (caci
f 0), rezulta ca sirul {vn }n1 este convergent, deci seria f (n) este C.
n1
( c
b c. Notam F (c) = f (x)dx, c 1 si l = lim un . Pentru orice c 1
1 n
fixat exista n N astfel ncat c < n, deci F (c) F (n) = un l; pe de alta
parte, pentru orice > 0, exista N astfel ncat |uN l| < . Fie acum cn .
Atunci de la un rang ncolo avem cn N , deci F (cn ) F (N ) = uN > l si
cum F (cn ) l, rezulta l < F (cn ) l. Atunci |F (cn ) l| < pentru
( orice

n suficient de mare. Asadar, F (cn ) l, adica lim F (c) exista deci f = l.
c 1
Implicatia c b este evidenta.
Corolar. Fie > 0 un num ar real fixat. Seria armonic
a generalizat
a
(numit
a si seria lui Riemann)
5 1 1 1
= 1 + + + ...
n 2 3
n1
este convergent
a dac
a si numai dac
a > 1.
Demonstratie. Se considera functia descrescatoare si pozitiva
1
f : [1, ) R, f (x) = .
x
5 1 (
1
Atunci seria
este C dac
a
s i numai dac
a integrala dx este
n 1 x
n1
convergenta, adica > 1.
5 1
Exemplu. Seria este C (luand = 2); mai general, daca P si Q
n2
n1
5 P (n)
sunt polinoame si grQ grP 2, atunci seria este C (N fiind ales
Q(n)
nN
P (n)
at Q(n) = 0 si
astfel nc 0 sau 0 pentru orice n N ). Intr-adevar,
Q(n) 5
conform teoremei 3.10, aceasta serie are aceeasi natura cu seria vn , unde
nN
1 5
vn = si = grQ grP . Dar seria vn este C conform corolarului
n
nN
anterior.
2.4.2 Convergenta uniform a si convergenta punctual

a a
sirurilor de functii
Fie A o multime oarecare fixata si {fn }n0 un sir de functii A R. Fie
f : A R o alta functie.
a sirul {fn }n0 este punctual convergent pe
Definitia 4.1. Se spune c
PC in R
A catre f pentru n (si se scrie fn f ) dac a fn (x0 ) f (x0 ) pentru
orice x0 A.
Asadar, fiind un sir de functii fn : A R, n 0, limita sa punctuala pe
A (daca exista !) este functia f : A R definit a prin f (x) = lim fn (x),
n
()x A.
Definitia 4.2. Un sir {fn }n0 de functii fn : A R se numeste uniform
UC
atre o functie f : A R (si se scrie fn f ) dac
convergent pe A c a
II REALE 77
este ndeplinit
a urm
atoarea conditie:
() > 0 real ()N () natural astfel ncat ()n N (), sa avem

(30)
|fn (x) f (x)| < , pentu orice x A.
Teorema 4.2. (a) Un sir {fn }n0 de functii m arginite A R (adic a

fn MA , ()n 0) este uniform convergent c
atre o functie f MA dac
a si
a lim ||fn f || = 0.
numai dac
n
(b) Orice sir de functii A R uniform convergent pe A este punctual

convergent pe A; reciproca este fals
a.
Demonstratie. (a) Conditia (30) se scrie echivalent: () > 0 real ()N ()
at ()n N (), sup |fn (x) f (x)| , adica ||fn f || ,
natural astfel nc
xA
adica lim ||fn f || = 0.
n
UC
(b) Presupunem ca fn f pe A, deci are loc conditia (30).
In particular pentru orice punct x0 A, avem urmatoarea conditie ndeplini-
at |fn (x0 )f (x0 )| < , deci lim fn (x0 ) =
ta: () > 0, ()N () natural astfel nc
n
PC
f (x0 ), adica fn f pe A.
Luam A = [0, 1] si fn (x) = xn , n 1. Evident, ()x A avem
/
0 daca x [0, 1)
lim fn (x) =
n 1 daca x = 1,
/
PC 0 daca x [0, 1)
adica fn f , unde f (x) = . Dar
1 daca x = 1,
||fn f || = sup |fn (x) f (x)| =

x[0,1)
C D C D
max sup |fn (x) f (x)|, |fn (1) f (1)| = max sup xn , 0 =
x[0,1) x[0,1)
= sup xn = 1, deci lim ||fn f || = 1 = 0.

x[0,1) n
Asadar, sirul fn este PC, dar nu UC pe intervalul [0, 1].

UC
Retinem deci ca fn f pe A $
in M
lim ||fn f || = 0 $ lim d(fn , f ) = 0 $ fn A f ;
n n
aceasta justifica de ce norma sup din MA este numita si norma uniform

a.
Observatie. In cazul cand A = [a, b], a < b, se poate da o interpretare
geometrica sugestiva convergentei punctuale si celei uniforme. Faptul ca un sir
{fn }n0 converge uniform catre f pe [a, b] revine la aceea ca () > 0, n tubul
delimitat de graficele functiilor f , f + , de la un rang ncolo (depinzand
PC
de ), se afla toate graficele functiilor fn . Faptul ca fn f pe A revine la
aceea ca () > 0 si ()x0 A, toate graficele functiilor fn de la un rang ncolo
depinzand de si de x0 , intersecteaza portiunea din paralela prin x0 la axa Oy
situata n tubul definit de graficele functiilor f , f + .
Fig. II.7
Teorema 4.3. Fie {fn }n0 un sir convergent de functii continue [a, b]
a pe [a, b].
R. Atunci limita f = lim fn este o functie continu In plus,
n
( b ( b ( b ( b ) *
lim fn (x)dx = f (x)dx, adica lim fn = lim fn (31)
n a a n a a n
78 PE DREAPTA REALA
(se mai spune ca integrala comut

a cu limitele uniforme).
Demonstratie. Fie ()u [a, b] fixat. Vom arata ca functia f este continua
n punctul u si pentru aceasta fie xn u un sir arbitrar de puncte din [a, b];
avem de aratat ca f (xn ) f (u) si pentru aceasta, fixam > 0 arbitrar.
UC
Deoarece fp f pe [a, b] pentru p , exista un rang N = N () astfel

ncat ()p N sa avem |fp (x) f (x)| < , ()x [a, b]; asadar, |fN (xn )
3

f (xn )| < , |fN (u) f (u)| < . In fine, deoarece functia fN este continua
3 3
n u, rezulta ca fN (xn ) fN (u), deci pentru orice n suficient de mare, avem

|fN (xn ) fN (u)| < . Atunci pentru orice n suficient de mare, scriind ca
3
f (xn ) f (u) = [f (xn ) fN (xn )] + [fN (xn ) fN (u)] + [fN (u) f (u)],
rezulta
|f (xn ) f (u)| |f (xn ) fN (xn )|+

+|fN (xn ) fN (u)| + |fN (u) f (u)| < + + = .
3 3 3
In concluzie, lim f (xn ) = f (u) si ca atare, functia f este continua n orice
n
punct u din [a, b].
Partea secunda a teoremei este imediata; este suficient sa observam ca
<( ( b < <( <
< b < < b <
< < < <
0< fn (x)dx f (x)dx< = < [fn (x) f (x)]dx<
< a a < < a <
( b
||fn f ||dx = (b a) ||fn f ||;
a
UC
and n si tinand cont ca fn f , deci lim ||fn f || = 0, rezulta (31),
fac
n
adica ( (
b b
lim fn (x)dx = f (x)dx.
n a a
Aceasta parte a teoremei are loc n conditii mai generale, anume este sufi-
UC
cient sa presupunem ca fn sunt integrabile Riemann si ca fn f .
Teorema 4.3 arata ca proprietatea de continuitate a functiilor unui sir uni-
form convergent de functii reale [a, b] R se transfera limitei. Teorema care
urmeaza da un raspuns relativ la transferul proprietatii de derivabilitate.
1
Teorema 4.4. Fie {fn }n0 un sir de functii din C[a,b] si f, g functii
PC UC
marginite [a, b] R. Dac a fn f si fn g pe [a, b], atunci f este
) *
a lim fn = lim (fn )).
a pe [a, b] si f = g (adic
derivabil
n n
Demonstratie. Fie x un punct fixat arbitrar din intervalul [a, b]. Conform
formulei Leibniz-Newton (27) avem ()n 0, ()x [a, b],
( x <x
<
fn (t)dt = fn (t)<< = fn (x) fn (a).

a a
PC
and n si tinand cont ca fn f , rezulta
Fac
( x
lim fn (t)dt = f (x) f (a).
n a
UC
Dar fn g si aplicand teorema 4.3, rezulta de aici ca ()x [a, b],
( x
g(t)dt = f (x) f (a).
a
In plus, cum fn C 1 , rezulta ca fn C 0 , deci functia g rezulta

[a,b] [a,b]
continua. Ca atare, aplicand teorema lui Barrow (cf. 2.4.1), rezulta ca f este
a si f (x) = g(x), ()x [a, b].
derivabil
II REALE 79
2.4.3 Derivarea si integrarea termen cu termen a seriilor

de functii reale
5 si E = MA spatiul vectorial
Definitia 4.3. Fie A o multime oarecare
arginite A R. Fie
normat al functiilor m fn o serie de functii din MA
n0
si sn (x) = f0 (x) + g1 (x) + . . . + fn (x), x A, n 0. Se numeste multime de
convergent a a acestei serii, multimea
5
{x0 A|seria numerica fn (x0 ) este C}.
n0
5
Seria fn se numeste punctual convergent
a pe A (si not
am pe scurt
n0
P C) dac a sirul de functii {sn }n0 este punctual convergent pe A n sensul
definitiei 4.1, adica multimea de 5convergenta a seriei este ntreg A.
In acest
caz, se defineste suma s(x) = fn (x), x A a seriei, care va fi o functie
n0
s : A R. 5
Seria de functii fn (x) se numeste uniform convergent
a UC pe A
n0
daca ea este punctual convergenta (cu suma s) si sirul {sn }n0 converge uni-
form catre s pe A.
Evident,
5 orice serie UC este PC; reciproca nu are loc n general (de exemplu,
seria (xn+1 xn ) este PC dar nu este UC pe intervalul [0,1]).
n1
O problema principala n studiul seriilor de functii este urmatoarea: ce
proprietati comune functiilor fn (termenii seriei) se transfera sumei seriei ?
Se stie ca o suma finita de functii continue (respectiv derivabile, integrabile
Riemann etc.) pastreaz a aceasta proprietate si vrem sa extindem acest lucru
la serii; de regula, conditia de convergenta punctuala este insuficienta.
5
Teorema 4.5. (transfer de continuitate). Fie fn o serie uniform con-
n0
vergenta de functii continue [a, b] R si s suma acestei serii. Atunci s este o
a pe [a, b].
functie continu In plus,
( b 5( b
s(x)dx = fn (x)dx. (32)
a n0 a
Demonstratie. Conform ipotezei, sirul sn al sumelor partiale are propri-

UC
etatea ca sn s pe [a, b] si aplicand teorema 4.3, rezulta ca s = lim sn este
n
( b ( b
a. In plus, lim
functie continu sn (x)dx = s(x)dx, adica
n a a
R( ( ( S (
b b b b
lim f0 (x)dx + f1 (x)dx + . . . + fn (x)dx = s(x)dx,
n a a a a
5( b ( b
deci seria fn (x)dx este C, cu suma s(x)dx, deci tocmai relatia (32).
n0 a a
Relatia (32) se poate scrie echivalent

( b 5 5( b

fn (x) dx = fn (x)dx
a n0 n0 a
si se mai spune atunci ca orice serie UC de functii continue pe un interval [a, b]

poate fi integrat a termen cu termen pe acel interval. Acest rezultat va fi
extins la functii integrabile mai generale.
80 PE DREAPTA REALA
5
Teorema 4.6. (transfer de derivabilitate). Fie fn o serie de PC de
n0
1
functii din C[a,b] , cu suma s pe un interval [a, b] si astfel ncat seria derivatelor
5 5

fn s a fie UC. Atunci functia s este derivabila pe [a, b] si n plus, s = fn
n0 n0

5 5 5
a
(adic fn = (fn ), deci seria fn poate fi derivat
a termen cu
n0 n0 n0
termen).
fn , n 0 sunt evident de clasa
Demonstratie. Functiile sn = f0 + f1 + . . . +5
PC
1
C pe [a, b] si n plus, sn s. Pentru seria fn sirul sumelor partiale va
n0
fi tocmai sn si prin ipoteza acest sir este uniform convergent catre o functie

g. Aplic
5 and teorema 4.4, rezulta ca functia s este derivabila si s = g, adica

s = fn .
n0
Exemple. 1) Consideram sirul de functii fn : [0, 2] R, n 1, avand

graficul indicat n figura II.8.
Fig. II.8 Evident,
( 2 ( n2
fn = fn (x)dx, pentru orice n 1,
0 0
( 2
deci lim fn = 1. Pe de alta parte, lim fn = 0 (deoarece ()x [0, 2],
n 0 n
lim fn (x) = 0), deci
n
( 2 ) *
lim fn = 0.
0 n
UC
Asadar, relatia (31) nu este aici verificata (motivul este ca fn / 0 pe
[0, 2]). 5
Totodata, rezulta ca seria [fn (x) fn1 (x)] nu poate fi integrata termen
n2
cu termen pe5
intervalul [0, 2].
2) Seria xn = 1 + x + x2 + . . . poate fi derivata termen cu termen pe
n0
intervalul [0, r], 0 < r < 1, asa cum rezulta din teorema 4.6. In schimb, seria
de functii
5 ? sin(n + 1)x sin nx =

n+1 n
n1
nu poate fi derivata termen cu termen pe intervalul [, ]; ntr-adevar, notand

cu fn (x) termenul ei general, avem
sin(n + 1)x
sn (x) = f1 (x) + . . . + fn (x) = sin x,
n+1
UC
deci sn sin x, deoarece
Q Q
Q sin(n + 1)x Q
|| sinn (x) + sin x|| = Q Q= 1 0
Q n+1 Q n1
pentru n . Totusi sirul{sn (x)}n1 nu converge catre cos x, nici macar
punctual, deoarece sn (0) = n + 1 1 .
Din cele de mai sus, rezulta utilitatea unor criterii de convergenta uniforma
a seriilor de functii; n acest sens dam
Teorema 4.7. 5 (criteriul lui K.WEIERSTRASS, 1815-1897), de convergent5 a
uniforma). Fie fn o serie de functii A R (A multime oarecare) si an
n0 n0
II REALE 81
o serie C de numere reale pozitive. Dac a |fn (x)| an pentru

5 orice x A si
pentru orice n N , N fiind fixat, atunci seria de functii fn este UC pe A.
n0
Demonstratie. Pentru norma uniforma, rezulta ()n N ,
||fn || = sup |fn (x)| an

xA
5 5
si conform teoremei 3.9, seria ||fn || va fi convergenta, adica seria fn este
n0 n0
5 de elemente din spaiul Banach MA ). Aplicand teorema 3.7 rezulta

AC (ca serie
ca seria a n MA , adica sirul sumelor ei partiale este
fn este convergent
n0
convergent n MA ; ns a n MA revine la convergenta uniforma
a convergent
5
pe A (teorema 4.2, (a)) deci seria fn este UC pe A.
n0
5 sin nx
Exemplu. Seria de funtii R R este UC pe R, deoarece
n2
< < n1
< sin nx < 1
< <
< n2 < n2 pentru orice x R si pentru orice n 1.
2.4.4 Formula lui Taylor

Vom demonstra acum una din ele cele mai importante formule din ntreaga
matematica, utilizata n special n aproximarea (controlabila) a functiilor reale
prin polinoame.
Teorema 4.8. (formula lui B. Taylor, 1685-1731). Fie I = [, ] un
interval si f : I R o functie de clas n
a C(I) , n 1 fiind fixat. Atunci pentru
orice punct fixat a (, ) si pentru orice x I, are loc formula
f (a) f (a)
f (x) = f (a) + (x a) + (x a)2 + . . . +
1! 2!
(33)
f n1 (a)
+ (x a)n1 + Rn1 (x),
(n 1)!
unde ( x
(x t)n1
Rn1 (x) = f (n) (t) dt (34)
a (n 1)!
(Se fac conventiile: 0! = 1, f (0) = f ).
Demonstratie. Se procedeaza prin inductie dupa n. Pentru n = 1 trebuie
probat ca f (x) = f (a) + R0 (x), unde
( x
R0 (x) = f (t)dt,
a
ceea ce rezulta direct din formula Leibniz-Newton (27).

Presupunem formula adevarat a pentru n si o probam pentru n + 1. Aceasta
f (n) (a)
revine la a arata ca Rn1 (x) = (x a)n + Rn (x), adica
n!
( x ( x
(x t)n1 (x t)n f (n) (a)
f (n) (t) dt f (n+1) (t) dt = (x a)n
a (n 1)! a n! n!
sau echivalent,
( x
(x t)n1 f (n) (a)
[nf (n) (t) (x t)f (n+1) (t)]dt = (x a)n . (35)
a n! n!
82 PE DREAPTA REALA
Primul membru al acestei relatii este egal cu

(
1 x d
[(x t)n f (n) (t)]dt
n! a dt
si aplicand din nou (27), aceasta integrala este egala cu

<t=x
1 < 1
[(x t) f (t)]<<
n (n)
= (x a)n f (n) (a)
n! i=a n!
si formula (35) este verificata.

Observatie. Pentru f, a, n fixate se poate defini polinomul Taylor:
n1
5 f (k) (a)
T (x) = (x a)k
k!
k=0
si atunci formula (33) se mai scrie f (x) = T (x) + Rn1 (x); expresia Rn1 (x)
este numita rest integral de ordin n1 (asociat lui f si punctului a). Faptul
remarcabil, care sta la baza formulei (33), este acela ca functia f si polinomul
T au primele n 1 derivate egale n punctul a, adica f (a) = T (a), f (a) =
T (a), . . . , f (n1) (a) = T (n1) (a) ceea ce justifica formula aproximativa f (x)
T (x), n care eroarea uniforma absoluta este sup |f (x) T (x)| = ||Rn1 ||.
xI
Corolar 1. Pentru orice polinom P cu coeficienti reali de grad n si pentru

orice a R fixat are loc formula
P (a) P (n) (a)

P (x) = P (a) + (x a) + . . . + (x a)n .
1! n!
Demonstratie. Este suficient sa se scrie formula (33), nlocuind n cu n + 1
si observand ca n acest caz restul
( x
(x t)n
Rn (x) = P (n+1) (t) dt
a n!
este nul, deoarece derivata de ordin n + 1 a unui polinom de grad n este functia
nul
a.
In aplicatii este utilizata o expresie mai convenabila a restului; este mai
nt
ai necesara o extindere a formulei de medie:
Lem a (formula generalizata de medie). Fie , : [a, b] R dou a functii
continue, av a [a, b] astfel nc
and semn constant pe [a, b]. Atunci exist at
( b ( b
= () .
a a
Demonstratie. Presupunem mai ntai ca 0 (adica (x) 0, ()x

[a, b]). Functia este marginita pe intervalul [a, b] si fie m = inf (x),
x[a,b]
M = sup (x) marginile lui . Asadar, m M , deci m M
x[a,b]
si aplicand proprietatea de monotonie a integralei, rezulta
( b ( b ( b
m M ,
a a a
( b ( b
adica m M , unde am notat = . Consideram functia
a a
continu
a , care are marginile m, M . Vom aplica acum proprietatile 3, 4b
reamintite n 2.4.1. Aceste margini sunt atinse si aplicand teorema valorilor
II REALE 83
( b
intermediare Bolzano-Darboux, rezulta ca valoarea este luata de functia
a
, adica exista un punct [a, b] astfel ncat
( b
= ()() = ()
a
si lema este demonstrata.

Cazul cand 0 se trateaza similar, sau se reduce la cel precedent aplicat
functiilor si .
Corolar 2 (formula lui Taylor cu restul n sens Lagrange). Fie I = [, ],
a (, ) si f : I R o functie de clas
a C n+1 pe I (n 0). Atunci pentru
orice x I exist a cel putin un punct (depinz
and de x), situat ntre a si x
astfel nc
at
f (a) f (a)
f (x) = f (a) + (x a) + (x a)2 + . . . +
1! 2!
(36)
f (n) (a) f (n+1) ()
+ (x a)n + (x a)n+1 .
n! (n + 1)!
Demonstratie. Aplicand formula (33) rezulta
n
5 f (k) (a)
f (x) = (x a)k + Rn (x),
k!
h=0
unde ( x
(x t)n
Rn (x) = f (n+1) (t) dt.
a n!
Presupunem a < x; atunci pentru orice t [a, x] avem x t 0 si putem
aplica lema precedent
a functiilor
(x t)n
(t) = f (n+1) (t), (t) = , pe intervalul [a, x].
n!
Asadar, exista [a, x] astfel nc
at
( x ( x ( x
(x t)n
Rn (x) = (t) (t)dt = () (t)dt = f (n+1) () dt =
a a a n!
? =<t=x
f (n+1) () (x t)n+1 << f (n+1) ()
= < = (x a)n+1 .
n! n+1 t=a (n + 1)!
cazul x < a se trateaza similar, iar pentru x = a formula (36) este evidenta.
Corolar 3. (formula lui K. Mac Laurin, 1698-1746). Fie f : [, ] R,
> 0, o functie de clas a C n+1 . Atunci pentru orice x (, ) exist
a un
punct ntre 0 si x astfel nc
at
f (0) f (0) 2 f (n) (0) n f (n+1) () n+1
f (x) = f (0) + x+ x + ... + x + x . (37)
1! 2! n! (n + 1)!
Deoarece orice punct ntre 0 si x se scrie sub forma x cu 0 1, formula
(37) se mai scrie
n
5 f (k) (0) xn+1
f (x) = xk + f (n+1) (x) .
k! (n + 1)!
k=0
Remarcam de asemenea ca formulele (33), (36), (37) se pot scrie n diverse

alte forme echivalente, cu notatii schimbate. De exemplu, formula (36) se mai
scrie
h h2 hn h(n+1) (n+1)
f (x + h) f (x) = f (x) + f (x) + . . . + f (n) (x) + f (x + h)
1! 2! n! (n + 1)!
(38)
84 PE DREAPTA REALA
cu 0 1, n conditii usor de descris. In acest mod, este data o reprezentare

a cresterii f (x+h)f (x) a functiei f n punctul curent x, cunoscand cresterea
h a argumentului x, utilizata n multe consideratii fizice.
Definitia 4.4 (simbolurile lui E. LANDAU, 1877-1938). Dac a f, g sunt
dou atate V a unui punct fixat x0 R, cu
a functii reale definite ntr-o vecin
exceptia eventual a lui x0 , se scrie
f (x)
f = 0(g) n x0 ori de c
ate ori lim =0
xx0 g(x)
si f = O(g) n x0 ori de c ate ori exist

a o constant
a M > 0 astfel nc at
|f | M |g| pe V (eventual pe V \ {x0 }).
De exemplu sin2 x = 0(x) si cos x = O(1) n x0 = 0. Relatia f1 = f2 + 0(g)
nseamn a f1 f2 = 0(g) etc. Definitiile anterioare se extind si pentru cazul
de exemplu x + 1 = 0(x2 ) n x0 = +.
cand x0 R;
Cu aceste notatii, formula (36) se mai scrie
n
5 f (k) (a)
f (x) = (x a)k + 0((x a)n ),
k!
k=0
iar formula (38) se mai scrie

n
5 hp
f (x + h) f (x) = f (p) (x) + 0(hn ).
p=1
p!
Exemple. 1) Aplicand formula (37) pentru functiile elementare exp, sin,

cos, ln, rezulta pentru orice n 1, formulele
x x2 xn
ex = 1 + + + ... + + 0(xn ), x R;
1! 2! n!
x x3 x2n+1
sin x = + . . . + (1)n + 0(x2n+1 ), x R;
1! 3! (2n + 1)!
x2 x4 x2n
cos x = 1 + . . . + (1)n + 0(x2n ), x R;
2! 4! (2n)!
x2 xn
ln(1 + x) = x + . . . + (1)n+1 + 0(xn ), x (1, 1).
2 n
2) Ne propunem sa calculam sin 33 cu aproximatia 106 . Folosind for-
mula (38) rezulta n acest caz ca pentru orice x, h R avem
h h2 h3 h4
sin(x + h) = sin x + cos x sin x cos x + sin(x + h).
1! 2! 3! 4!

Luam x = 30 = , h = 3 = (se subntelege ca n analiza unghiurile se
6 60
exprima n radiani, pentru ca numai astfel functiile trigonometrice sunt functii
reale). Observam atunci ca
< 4 <
<h < 4 4
< sin(x + h)< h = 1 ,
< 4! < 4! 604 4! 106
deci
1 3 2 1 3 3
sin 33 + 0, 54464.
2 60 2 2 602 2 6 603 2
Acest exemplu arata utilitatea formulei Taylor n calcule aproximative;
dealtfel alcatuirea tabelelor uzuale trigonometrice, de logaritmi, etc a fost posi-
bila numai prin astfel de consideratii.
Formula lui Taylor permite unele precizari n studiul functiilor reale, initiate
n liceu.
II REALE 85
a) O functie f : [a, b] R de clasa C 1 se numeste convex a pe intervalul

[a, b], a < b dac a pentru orice x, x0 [a, b], are loc inegalitatea f (x) f (x0 ) +
f (x0 )(x x0 ), adica graficul lui f este situat deasupra tangentei n oricare
punct al graficului. Presupunand ca f este de clasa C 2 pe [a, b], atunci are loc
()x, x0 [a, b] relatia
f (x0 ) f ()
f (x) = f (x0 ) + (x x0 ) + (x x0 )2
1! 2!
cu situat ntre x, x0 (dedus
a din formula (36) pentru n = 1). Rezulta imediat
a f 0 pe [a, b], atunci functia f este convex
ca dac a si reciproc. Functiile
convexe se mai numesc functii cu concavitatea n sus, fig. II.9.

Se definesc n mod similar functii concave (f concava $ f convexa) si Fig. II.9
daca f este o functie de clasa C 2 pe un interval [a, b], un criteriu de concavitate
consta n negativitatea derivatei secunde a lui f pe acel interval.
b) Fie f, g : [a, b] R dou a functii de clasa C n+1 si x0 (a, b). Se
spune ca f si g au contact de ordin n n punctul x0 daca f (x0 ) = g(x0 ),
f (x0 ) = g (x0 ), . . . , f (n) (x0 ) = g (n) (x0 ), f (n+1) (x0 ) = g (n+1) (x0 ). Astfel,
f (x) = sin x si g(x) = x au contact de ordin 2 n x0 = 0. Functiile f si g au
contact de ordin cel putin 1 n x0 garficele lor trec prin acelasi punct de
abscisa x0 si au aceeasi tangent a acolo. Daca f, g au contact de ordin cel putin
2, n x0 , se mai spune ca ele au aceeasi curbur a n punctul x0 . Fiind data o
functie f de clasa C 2 n vecin atatea unui punct x0 astfel ncat f (x0 ) = 0,
atunci exista si este unic un cerc remarcabil trecand prin punctul (x0 , f (x0 ))
si avand contact de ordin 2 cu f n x0 (cercul osculator al lui f n x0 ); se
poate arata ca raza acestui cerc este egala cu [1 + f (x0 )2 ]3/2 /|f (x0 )| (numit a
raza de curbur a a lui f n x0 ).
c) Fie X un spatiu metric si f : X R o functie cu valori reale. Am
definit n 1, punctul 6, valorile extreme globale ale lui f pe X. Reamintim
aici conceptul de extrem local. Un punct x0 X se numeste punct de extrem
local al lui f daca exista r > 0 real astfel ncat diferenta f (x) f (x0 ) sa aiba
un semn constant n bila B(x0 , r). Mai precis, daca f (x) f (x0 ) 0, adica
f (x) f (x0 ), ()x B(x0 , r), atunci x0 este punct de minim local si similar,
daca f (x) f (x0 ) 0 n punctele unei bile deschise centrate n x0 , atunci x0
este punct de maxim local al lui f (astfel de puncte nu sunt unice). Se stie
ca n cazul cand X este un interval deschis n R iar functia f : X R este
derivabila ntr-un punct de extrem local x0 X, atunci f (x0 ) = 0 (teorema
lui P. FERMAT, 1601-1655).
Exemplu. Fie functia reala f prin f (x) = x3 + x2 5x + 3. Indicam
extremele lui f pe intervalele X1 = (0, 3), X2 = [1, 3], X3 = [3, 3]. Deoarece
5
derivata f (x) = 3x2 + 2x 5 are rad
acinile 1, se observa ca x = 1 este
3
minim local pentru f pe X1 si ca f nu are maxim local pe X1 . Apoi extremele
lui f pe X2 sunt atinse la capetele intervalului, iar pe X3 , functia are atat un
minim local cat si un maxim local. Aceasta discutie poate fi usor vizualizata
pe graficul lui f (fig. II. 10).
Folosind formula lui Taylor, se pot aduce precizari, indicand conditii sufi- Fig. II.10
ciente de extrem. Anume are loc
Teorema 4.9. Fie f : [a, b] R o functie real a C n , n 2 si
a de clas
x0 (a, b) un punct astfel nc
at
f (x0 ) = f (x0 ) = . . . = f (n1) (x0 ) = 0, f (n) (x0 ) = 0. (39)
Dac a n este par, atunci x0 este punct de extrem local al lui f (minim local daca
f (n) (x0 ) > 0 si maxim local dac
a f (n) (x0 ) < 0). Dac
a n este impar, atunci x0
nu este punct de extrem local al lui f (punct de inflexiune).
Demonstratie. Folosind formula (36) n care nlocuim a cu x0 , rezulta
f (x0 ) f (x0 )
f (x) = f (x0 ) + (x x0 ) + (x x0 )2 + . . . +
1! 2!
86 PE DREAPTA REALA
f (n1) (x0 ) f (n) ()

+ (x x0 )n1 + (x x0 )n
(n 1)! n!
si tin
and cont de relatiile (39) din ipoteza, se obtine
f (n) ()
f (x) f (x0 ) = (x x0 )n , (40)
n!
unde este un punct situat ntre x, x0 .
Daca n este impar, atunci din relatia (40) rezulta ca diferenta f (x) f (x0 )
are semn variabil n orice vecinatate a lui x0 , deci x0 nu este punct de extrem
local.
Daca n este par si f (n) (x0 ) < 0, atunci functia f (n) fiind continua, se deduce
ca aceasta inegalitate are loc ntr-o vecinatate V a lui x0 si atunci din relatia
(40) rezulta ca f (x) f (x0 ) 0 pentru orice x V , adica x0 este un punct de
maxim local pentru f . Se rationeaza similar daca n este par si f (n) (x0 ) > 0.

Exemple. Fie f (x) = (2x )3 cos x si x0 = . Evident, f (x0 ) =
2
f (x0 ) = f (x0 ) = 0; f (iv) (x0 ) = 192, deci n = 4 si x0 este punct de maxim
local. In mod similar, pentru f (x) = x3 ex si x0 = 0 avem f (0) = f (0) = 0,
f (0) = 6 = 0, deci n = 3 si originea este n acest caz punct de inflexiune.
2.4.5 Serii de puteri

O clasa extrem de importanta de serii de functii o constituie seriile de puteri,
numite si serii ntregi. Avantajul deosebit al acestora consta n faptul ca sumele
lor partiale sunt polinoame, adica functii reale de cea mai simpla forma, ceea
ce face ca seriile de puteri sa aiba proprietati bune de calcul. Seriile de puteri
permit definitia riguroasa a functiilor elementare si totodata, considerarea unor
entit
ati matematice noi asa cum sunt functiile de matrici. Multe din definitiile
care urmeaza pot fi extinse la cazul complex, nsa ne marginim la serii de puteri
reale.
Definitia 4.5. Fie {an }n0 un sir de numere reale. Se numeste serie de
puteri (sau serie ntreag a n variabila x) av and coeficientii an , n 0,
seria de functii 5
a n x n = a 0 + a1 x + a2 x + . . . (41)
n0
Pentru orice x R fixat se obtine o serie numerica. Evident, orice serie de
forma (41) se poate considera ca serie de functii fn 5: R R, unde fn (x) =
n
= an x , n 0. Se mai spune ca o serie de puteri an xn este centrata n
5 nb
punctul x = 0. In mod similar, o serie de forma an (x x0 )n este centrat
a
nb
n punctul x = x0 ; este evident ca printr-o translatie x x0 = y, se obtine o
serie de puteri centrata n origine, astfel ca teoria generala poate fi restr nsa la
cazul seriilor de puteri centrate n origine.
5 5 xn 5 5 (x 1)n
Exemple. Seriile xn , , n n xn , sunt serii de
n! n+1
n0 n1 n1 n0
5 sin nx 5
puteri; dar seriile de functii , (n ln x + 1)n nu sunt serii de puteri.
n2
n1 n1
5 6 1 x 7n 1x
Seria poate fi asimilata cu o serie de puteri, notand = y.
2+x 2+x
n0
In cele ce urmeaza, dam proprietatile principale ale seriilor de puteri.
5
Teorema 4.10 (lema lui ABEL). Fie o serie de puteri an xn si x0 R,
n0
at sirul {an xn0 }n0 s
x0 = 0 un punct astfel nc 5a fie marginit (ceea ce are loc,
conform teoremei 3.3, a) dac a seria numeric a an xn0 este C). Atunci
n0
II REALE 87
5
(a) seria numeric
a an n este AC pentru orice (|x0 |, |x0 |).
n0
5
ar real r, 0 < r < |x0 |, seria de functii
(b) pentru orice num an xn este
n0
uniform convergent
a (UC) n intervalul [r, r].
Demonstratie. (a) Conform ipotezei, exista M > 0 astfel ncat
M
|an xn0 | M, adic
a |an | , ()n 0. (42)
|x0 |n
Atunci
< <n
M <<
n
|an | = |an | || n
n
|| = M << << ,
n
()n 0.
|x0 | x0
< <
< <
Daca (|x0 |, |x0 |) este fixat, atunci || < |x0 |, deci < x0 < < 1. Ca
5 < <n< <
atare, seria geometrica M << << va fi convergenta si aplicand criteriul de
x0
n0
5
comparatie cu inegalitati (teorema 3.9), rezulta ca seria |an n | este C, adica
n0
5
seria an n este AC.
n0
b) Notam fn (x) = an xn , n 0. Conform 6 7(42), avem pentru orice x
n
r
[r, r], |fn (x)| = |an | |xn | |an |rn M , n 0. Aplicand criteriul
|x05
|
lui Weierstrass (teorema 4.7), rezulta ca seria fn (x) este UC pe intervalul
5 6 7nn0
r
[r, r], deoarece seria numeric
a M este o serie geometrica cu ratia
|x0 |
n0
r
< 1 si este convergent
a.
|x0 |
5
Definitia 4.6. Fie an xn o serie de puteri si multimea
n0
A = {r R|r 0 si sirul {|an |rn }n0 este marginit n R}.

5
Raza de convergent
a a seriei an xn este prin definitie R = sup A (cal-
n0
culat n5R), deci 0 R . Se numeste domeniu de convergent
a al
n
seriei an x multimea
n0

daca R=0

Dc = R daca R=

intervalul(R, R) daca 0 < R < .
Multimea de convergent a a acestei serii contine Dc (de fapt, vom vedea ca

Dc este interiorul multimii de convergenta).
Teorema 4.11. Cu notatiile 5de mai sus, avem
(a) dac
a R = 0, atunci seria an xn converge punctual numai n x = 0;
n0
5
a R = , atunci seria numeric
(b) dac a an n este AC pentru orice
n0
5
R, iar seria de functii an xn este UC pe orice interval [r, r], r > 0;
n0
88 PE DREAPTA REALA
5
a 0 < R < , atunci seria numeric
(c) dac a an n este AC pentru orice
n0
punct 5 (R, R) si este D pentru orice (, R) (R, ), iar seria
de functii an xn este UC n orice interval [r, r], 0 < r < R.
n0
Demonstratie. (a)5Daca R = 0, atunci A = {0}. Daca ar exista un punct

x0 = 0 astfel ncat an xn0 C, atunci sirul {an |x0 |n }n0 ar fi marginit deci
n0
|x0 | A , ceea ce este absurd.
(b) Rezulta direct din lema lui Abel.
(c) Fie (R, R) si r A ales astfel ncat || < r < R (ceea ce se poate,
deoarece R = sup A ). Atunci n
5 sirul {an r }n0 este marginit si aplicand lema
lui Abel, rezulta ca seria an n este AC (fiind AC chiar pe ntreg intervalul
n0
(r, r)). 5
Daca || > R, atunci seria an n este D; n caz contrar, ar rezulta
n0
ca sirul {an n }n0 este marginit, adica || A , deci || R, ceea ce este
absurd.
Afirmatiile referitoare la convergenta uniforma rezulta din teorema 4.10 b).
Observatie. Pe scurt, teorema 4.11 afirma ca n domeniul ei de convergenta
Dc , o serie de puteri este AC, n afara lui Dc este D si n plus, seria este UC
pe orice interval nchis si marginit continut n Dc (nu si pe ntreg Dc ). Despre
punctele cu || = R, adica = R nu am facut nici 5o afirmatie. Se poate
totusi demonstra ca daca 0 < R < si daca seria an Rn este C, atunci
n0

5
suma acestei serii este egala cu lim an xn .
xR
x<R n0
5
Exemple. Seria nn xn are raza de convergenta R = 0 (se aplica criteriul
n1
5 xn
rad
acinii). Pentru seria avem R = , deoarece pentru orice r 0, seria
n!
n0
5 rn 5
este C (se aplica criteriul raportului), deci r A . Seria xn are raza
n!
n0 n0
de convergenta 1, este AC pentru |x| < 1, D pentru |x| 1 si U C pe orice
interval [r, r], 0 < r < 1, fara a fi U C si pe ntreg domeniul de convergenta
Dc = (1, 1).
Pentru calculul razei de convergenta a unei serii de puteri se poate da
5
Teorema 4.12. Fie an xn o serie de puteri, cu raza de convergenta R.
n0
B 1
(a) Presupunem c a l = lim n |an | n R; R = cu conventia ad-hoc
a exist
n l
1 1
= , = 0.
0 < <
< an <
(b) Presupunem c a l1 = lim <<
a exist <; atunci R = l1 .
n an+1 <
5Demonstratie. (a) Aplicam criteriul radacinii (teorema 3.12) pentru seria

an xn . Avem
n0
B B
lim n
|an xn | = |x| lim n |an | = l |x|.
n n
Daca l |x| < 1, atunci seria C si daca l |x| > 1, seria este D; comparand
1
cu teorema 4.11, rezulta ca R = .
l
II REALE 89
(b) se probeaza similar, aplicand criteriul raportului (teorema 3.11).
Propriet
ati ale sumelor seriilor de puteri
5
Fie an xn o serie de puteri cu raza de convergenta R > 0. Se poate
n0
atunci considera functia-sum
a
5
f : (R, R) R, x . an xn .
n0
Teorema care urmeaza are o mare nsemnatate n calculele cu serii de puteri.

5
Teorema 4.13. Fie f (x) = an xn , f : (R, R) R ca mai sus.
n0
Functia 5 a C (adic
f este de clas a indefinit derivabil
a) si n plus, relatia
n
f (x) = an x poate fi derivat
a termen cu termen de oric ate ori n intervalul
n0
(R, R); de asemenea, ea poate fi integrat
a termen cu termen pe orice interval
[a, b] continut n (R, R).
Demonstratie. Arat
am mai nt
ai ca f este functie continua n intervalul
(R, R); fixam un punct oarecare x0 n acest interval si 5alegem r astfel ncat
|x0 | < r < R. Conform teoremei 4.11, seria de functii an xn este U C n
n0
intervalul [r, r] si fiind o serie de functii continue, suma ei f (x) rezulta functie
continua pe [r, r], aplicand teorema 4.5; n particular, functia f este continua
n punctul x0 , deci n ntreg domeniul ei de convergenta (R, R).
Pentru a putea continua demonstratia este necesara urmatoarea
5
Lem a. Fie {an }n0 un sir de numere reale; seriile de puteri an xn ,
n0
5
nan xn1 au aceeasi raz
a de convergent
a.
n1

Demonstratie.
< Fie<R, R razele de convergenta ale celor doua serii. Daca ar
< an <
exista l = lim << <, atunci am avea R = l, si
n an+1 <
< < < <
< nan < n < an <

R = lim < < < = lim lim < < = l,
n (n + 1)an+1 < n n + 1 n < an+1 <
deci R = R .
Tratam ns
a cazul general am mai ntai ca R R . Intr-adevar,
5si arat
daca |x| < R , atunci seria nan xn1 este AC si din inegalitatea |an xn |
n0
5
|nan xn1 | |x|, valabil
a pentru orice n 1, rezulta ca seria an xn este AC,
n0
deci neaparat R R .
Pe de alta parte, daca |x| < R si daca alegem r astfel ca |x| < r < R, atunci
sirul {an rn }n0 este majorat de un numar real M > 0, de unde
6 7n1
n1 n1 M n1 nM |x|
|nan x | = n|an | |x | n n |x| = .
r r r
5
In general, daca 0 < c < 1, atunci seria numerica ncn1 este C, deci se-
n1
5 6 |x| 7n1
ria n este C; aplicand criteriul comparatiei cu inegalitati rezulta
r
n1
5
ca seria nan xn1 este C pentru orice |x| < R. Asadar, avem R R si n
n1
concluzie, R = R. Lema este demonstrata.
90 PE DREAPTA REALA
5
Arat
am ca functia f este derivabila; observam ca an xn este P C cu
n0
suma f (x) 5
n orice interval [r, r], r < R, iar lema anterioara arata ca seria
derivatelor nan xn1 are tot raza de comvergenta R, deci conform teoremei
n1
4.11 aceasta este U C pe intervalul [r, r]. Aplic and acum teorema 4.6, va
5
rezulta ca f este derivabila si n plus, f (x) = nan xn1 , ()x [r, r].
n1
Rationand ca la nceputul demonstratiei acestei teoreme va rezulta ca functia
f este continua, apoi f este5
derivabila, ca f este continua etc.
Faptul ca relatia f (x) = an xn poate fi integrata termen cu termen pe
n0
orice interval [a, b] (R, R) rezulta astfel: 5 alegem 0 < r < R astfel ncat
[a, b] (r, r) si aplicam relatia (32) seriei an xn cu suma f , care este
n0
uniform convergenta pe [r, r] deci si pe [a, b].
5
Corolar. Fie f (x) = an xn , cu raza de convergent
a strict pozitiv
a.
n0
Atunci coeficientii an , n 0 sunt unic determinati, anume au loc relatiile
f (n) (0)
an = , n 0. (43)
n!
5
mod similar, dac
In a avem dezvoltarea f (x) = an (x x0 )n , valabil
a
n0
(n)
f (x0 )
ntr-un interval (x0 R, x0 + R), R > 0, atunci an = , ()n 0.
n!
Demonstratie. Derivand succesiv relatia f (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + . . .,
obtinem f (x) = a1 + 2a2 x + . . ., f (x) = 2!a2 + 6a3 x + . . ., f (x) = 3!a3 + . . .,
deci f (0) = a1 , f (0) = 2!a2 , f (0) = 3!a3 etc. si se obtin relatiile (43).
O functie reala f definita n jurul originii este dezvoltabil a n serie de puteri
centrat
5 a
n origine dac
a ()a > 0
s i un
s ir {a n }n0 de numere reale astfel ncat
seria an xn sa fie convergenta pentru orice x (a, a), avand suma f (x).
n0
5
Corolarul precedent arata unicitatea unei astfel de dezvoltari f (x) = an xn
n0

si ca f C(a,a) . Trebuie remarcat ca nu orice functie C(a,a) este dezvoltabila
/ 1/x
e daca x (0, a)
n serie de puteri; de exemplu, functia f (x) =
0 daca x (a, 0]
(n)
(av and graficul indicat n fig. II. 11), are proprietatea a f (0)5= 0, ()n 0.
Aceasta functie nu este dezvoltabila n origine f (x) = an xn , caci ar
n0
f (n) (0)
rezulta ca an = = 0, ()x 0, deci am avea f (x) = 0 pentru orice |x|
n!
mic, ceea ce este absurd.
Fig. II.11 Rezultate similare au loc nlocuind originea cu orice alt punct.
Seria Taylor a unei functii de clase C
Definitia 4.7. Fie f : [a, b] R o functie de clasa C pe [a, b], a < b si

fie x0 (a, b) un punct fixat. Acestei perechi (f, x0 ) i se poate asocia o serie
5 f (n) (x0 )
de puteri centrata n punctul x0 , anume (x x0 )n , numita seria
n!
n0
Taylor a lui f n jurul punctului x0 .
In general, raza de convergenta a acestei serii nu este strict pozitiva si chiar
daca seria respectiva ar fi PC pe [a, b], ea poate sa nu aiba ca suma functia
II REALE 91
/
e1/x daca x (0, 1)
f initiala. De exemplu, pentru f (x) = si pentru
0 daca x [1, 0]
x0 = 0, seria Taylor asociata are toti termenii nuli, deci este convergenta, cu
suma identic nula pe [1, 1].
Totusi se poate demonstra urmatoarea
Teorema 4.14 (teorema de reprezentare a functiilor de clasa C prin serii
Taylor). Fie f : [a, b] R, a < b, o functie de clasa C , astfel nc
at s
a
(n)
existe M > 0 cu proprietatea ca |f (x)| M , ()n 0, ()x [a, b]. Fie
x0 (a, b) un punct fixat. Atunci seria Taylor a lui f n jurul punctului x0
este UC pe [a, b], av
and ca sum
a f (x), adic
a
5 f (n) (x0 )
f (x) = (x x0 )n , ()x [a, b]. (44)
n!
n0
Demonstratie. Fie sn (x), n 0, sirul sumelor partiale ale seriei Taylor

f (x0 ) f (n) (x0 )
respective, adica sn (x) = f (x0 ) + (x x0 ) + . . . + (x x0 )n ,
1! n!
n 0.
Atunci conform formulei lui Taylor cu restul n sens Lagrange (36), rezulta
f (n+1) () f (n+1) ()
sn (x) = f (x) (xx0 )n+1 , deci f (x)sn (x) = (xx0 )n+1 ,
(n + 1)! (n + 1)!
()x0 , x [a, b], fiind situat ntre x0 si x.
De aici rezulta ca
|f (n+1) ()| M
|f (x) sn (x)| = |x x0 |n+1 (b a)n+1 , ()x [a, b],
(n + 1)! (n + 1)!
deci pentru norma uniforma pe [a, b], avem
M (b a)n+1
0 ||f sn || , ()n 0. (45)
(n + 1)!
M (b a)n+1
Facand n rezulta lim = 0; ntr-adevar, seria numerica
n (n + 1)!
5 M (b a)n+1
este C (aplic
and criteriul raportului) si ca atare, termenul
(n + 1)!
n0
ei general tinde catre zero. Din relatia (45) rezulta lim ||f sn || = 0, adica
n
UC
sn f (conform teoremei 4.2 (a)).
5 f (n) (x0 )
Asadar, seria de functii (x x0 )n este UC pe [a, b] si are suma
n!
n0
f (x), ()x [a, b].
In continuare, vor fi date mai multe exemple de aplicare a teoremei 4.14.
2.4.6 Dezvolt
ari n serie ale unor functii elementare
1. Seria binomial
a
Fie R fixat; pentru orice n 0 natural, notam

( 1) . . . ( n + 1) daca n1
Cn = n!

1 daca n = 0.
Evident, daca este natural, atunci Cn = 0 pentru orice n > . Seria de

puteri
5 ( 1) 2 ( 1)( 2) 3
Cn xn = 1 + x+ x + x + ...
1! 2! 3!
n0
92 PE DREAPTA REALA
se numeste seria binomial

a de exponent .
5
Teorema 4.15. Seria binomial a / N are raza
Cn xn de exponent ,
n0
de convergent a cu (1+x) pentru orice x (1, 1).
a R = 1 si suma ei este egal
Asadar,
( 1) 2
(1 + x) = 1 + x+ x + . . . , ()x (1, 1) (46)
1! 2!
(daca este natural se regaseste formula binomului lui Newton).
Demonstratie. Conform teoremei 4.12 (b), avem
< n < < <
< C < < <
R = lim << n+1 < = lim < n + 1 < = 1.
n C < n n <
<
5 ( 1) 2
Fie f (x) = Cn xn = 1 + x+ x + . . . ()x (1, 1) si atunci
1! 2!
n0
? =
( 1)( 2) 2
(1 + x)f (x) = (1 + x) + ( 1)x + x + ...
2!
si dezvolt and, rezulta ca (1 + x)f (x) = f (x), ()x (1, 1). Din aceasta
? =
f (x) f (x)
relatie rezulta ca
= 0, ()x (1, 1), deci = c, constant,
(1 + x) (1 + x)

5 = c(1 + x) , ()x (1, 1). Pentru x = 0, avem f (0) = c; dar
adica f (x)
n
f (0) = C , 0 = 1. Rezulta ca c = 1 si n concluzie, f (x) = (1 + x) , de
n
n0
unde relatia (46).
In particular, din relatia (46) se deduc dezvoltarile remarcabile:
1
= (1 + x)1 = 1 x + x2 x3 + . . .
1+x
1
= [1 + (x)]1 = 1 + x + x2 + x3 + . . . si (47)
1x
1 1 1
1 + x = (1 + x)1/2 = 1 + x x2 + x3 + . . .
2 8 16
valabile pentru orice x (1, 1).
De asemenea avem, conform teoremei 4.13,
( x ( x ( x ( x
dt 2 4 6
arctgx = 2
= (1 t + t t + . . .)dt = dt t2 dt+
0 1 + t 0 0 0
( x ( x
x x3 x5 x7
+ t4 dt t6 dt + . . . = + + . . . , ()x (1, 1).
0 0 1 3 5 7
Pentru x 1, seria din dreapta fiind convergenta, rezulta ca
1 1 1
= 1 + + ... (48)
4 3 5 7
Similar,
( x ( x
dt
ln(1 + x) = = (1 t + t2 t3 + . . .)dt =
0 1+t 0
x2 x3 x4
=x
+ + . . . , ()x (1, 1)
2 3 4
1 1 1
si pentru x 1, rezulta ca ln 2 = 1 + + . . . .
2 3 4
II REALE 93
Aplicatie n fizic a. Pentru o particula cu masa m, masa de repaus m0

m0
si viteza v, are loc relatia m = > , unde c este viteza luminii. Energia
v2
1 2
c
cinetica a particulei este

1
Ecin = mc2 m0 c2 = m0 c2
> 1
=
2
v
1
c2
R 6 71/2 S ? ) * =
2 v2 cf.(46) 1 v 2 3 ) v *4
= m0 c 1 + 1 2 = m0 c 2 + + ... ,
c 2 c 8 c
1 3 v4
deci Ecin = m0 v 2 + m0 2 +. . . . Aceste calcule sunt corecte n ipoteza v < c;
2 8 c
daca v este mic n raport cu c (se mai scrie atunci prin conventie v c),
se neglijeaza termenii dezvolt
arii cu exceptia primului si se obtine ntr-o
1 2
aproximare Ecin m0 v , ca n cazul mecanicii newtoniene. Pentru viteze
2
v mari, aceasta formula este grosiera si trebuie considerati si alti termeni ai
dezvoltarii anterioare.
2. Exponentiala real
a
Teorema 4.16. Exist

a o singur a f : R R derivabil
a functie real a, astfel
nc
at
f = f, f > 0, f (0) = 1. (49)
Demonstratie. Presupunem ca ar exista doua functii reale f, g : R R
astfel ncat f = f , f > 0, f (0) = 1, g = g, g > 0, g(0) = 1. Atunci
6 7
g g f gf g
= 2
= 0, deci = C, constant, pe ntreg R. Pentru x = 0 se
f f f
g(0) 1
obtine C = = = 1 si n concluzie, g = f .
f (0) 1
O functie f verific and conditiile (49) este exponentiala, f (x) = ex . Pe de
5 xn x x2
alta parte, observam ca seria de puteri = 1+ + + . . . are raza de
n! 1! 2!
< < n0
<1 1 <
convergenta R = lim < / < < = lim (n + 1) = si suma ei g(x) este
n n! (n + 1)! < n
o functie satisfac and de asemenea conditiile (49); faptul ca g este derivabila si
egalitatile g = g, g(0) = 1 sunt evidente. Apoi
6 76 7
x x2 y y2
g(x) g(y) = 1 + + + ... 1+ + + ... =
1! 2! 1! 2!
x + y (x + y)2
=1+ + + . . . = g(x + y), ()x, y R,
1! 2!
conform teoremei 3.14, deci g(x)g(x) = g(0) = 1. Deoarece g(x) > 0 pentru
x > 0; deci g > 0 pe R. Conform teoremei 4.16 rezulta ca f = g, adica
x x2 5 xn
ex = 1 + + + ... = , ()x R. (50)
1! 2! n!
n0
Aceasta relatie se putea deduce si aplicand teorema 4.14 punctului x0 = 0

si functiei x . ex , considerata pe un interval [a, a] arbitrar.
5 zn
Seria de numere complexe este convergenta pentru orice z C
n!
n0
(folosind criteriul raportului) si suma ei se noteaza ez sau exp(z). Se defineste
94 PE DREAPTA REALA
astfel functia exponential

a complex
a
5 zn z z2
ez = =1+ + + ...
n! 1! 2!
n0
si se verifica imediat ca e0 = 1, ez1 ez2 = ez1 +z2 , ()z1 , z2 C. Conform (50)

rezulta ca exponentiala complexa este o prelungire la C a exponentialei reale.
Aplicatie
Ne propunem sa determinam trunchierea de ordin 9 a lui e. Conform (50),

5 1 5q 5 1
1
pentru orice q 1, avem e = = + R, unde R = =
n! n! n!
n0 n0 nq+1
? =
1 1 1 1
= 1+ + + + ...
(q + 1)! q + 2 (q + 2)(q + 3) (q + 1)(q + 3)(q + 4)
? =
1 1 1 1
1+ + + + . . . =
(q + 1)! q + 2 (q + 2)2 (q + 2)3
1 1 q+2
= 1 = (q + 1)(q + 1)! .
(q + 1)! 1 q+2
513
1
Luand q = 13, se observa ca R < 1010 deci e = 2, 718281828.
n=0
n!
5 q 5q
1 q!
Sa nmultim acum relatia e = +R cu q!; se obtine eq! = +Rq!
n! n!
n0 n0
q+2 q+2
si cum 0 < R q! q! = < 1, rezulta ca pentru orice
(q + 1)(q + 1)! (q + 1)2
q 1, e q! este suma unui numar ntreg cu unul subunitar, deci e q! nu poate
fi un num ar ntreg (pentru orice q 1 ntreg) si ca atare, e este irational.
3. Functia logaritmic
a.
In analogie cu teorema 4.16, se arata usor ca exista o singura functie reala

f : (0, ) R derivabila, strict crescatoare, astfel ncat f (1) = 0, f (xy) =
1
f (x)+f (y) si f (x) = , ()x, y > 0 si anume logaritmul natural f = ln. Pentru
x
ln x
orice a > 0, a = 1 se defineste logaritmul n baza a, loga x = , ()x > 0
ln a
x x ln a
si exponentiala n baza a, a = e , cu proprietatile uzuale; de asemenea,

pentru orice real si pentru orice x > 0 se pune x = e ln x , definind astfel
functia putere x . x . In ultimul timp exista tendinta de a utiliza notatia
log n locul notatiei ln, atunci cand baza e este subnteleasa.
Aplicatie
O notiune importanta n teoria informatiei este cea de cantitate de informatie
I. Intr-o prima acceptiune, se poate considera ca informatia I(p) cuprinsa n
producerea unui eveniment cu probabilitatea p(0 < p 1) depinde numai de p
si ca functia I(p) verifica urmatoarele proprietati:
a) I este functie monoton descrecatoare;
b) I(1) = 0 si lim
p0
I(p) = ;
p>0
c) I(pq) = I(p) + I(q), ()p, q (0, 1].

Proprietatile a), b) decurg din faptul ca informatia I(p) este cu atat mai
bogata, mai interesanta, cu cat probabilitatea p este mai mica, adica eveni-
mentul care a generat acea informatie este mai rar. Proprietatea c) exprima
faptul ca daca doua evenimente cu probabilitati p si q sunt independente, atunci
II REALE 95
informatia cuprinsa n producerea lor simultana (a carei probabilitate este pq)

este suma informatiilor cuprinse n producerile separate ale celor evenimente.
Presupun and n plus ca functia I se poate prelungi la o functie derivabila
I : (0, ) R, astfel nc at I(p ) = I(p), p > 0, R, rezulta ca n
mod necesar avem I(p) = k ln p, cu k constanta reala, oricare ar fi p > 0.
Intr-adevar, avem I (p) = 1 I(e) deci I(p) = I(e) ln p si notam k = I(e) < 0.
p
Din aceste consideratii intuitive, apare ca naturala definitia data de C.
SHANNON (n. 1916) pentru cantitatea de informatie ca fiind I(p) = log2 p,
1
luand prin conventie k = ; unitatea de masura este bitul (1 bit fiind
6 7 ln 2
1
prin definitie I , tocmai cantitatea de informatie dintr-un eveniment cu
2
1
probabilitatea ). Considerand o experienta n care pot aparea n evenimente,
2
probabilitatile p1 , p2 , . . . , pn (0 < pi 1, p1 + p2 + . . . + pn = 1), C. Shannon
a definit cantitatea medie de informatie sau entropia asociata experientei, ca
fiind
n
5

H(p1 , p2 , . . . , pn ) = p1 I(p1 ) + . . . + pn I(pn ) = pj log2 pj .
j=1
Evident, H(p1 , p2 , . . . , pn ) 0, pentru orice p1 , p2 , . . . , pn .

Presupunem n = 2 si notam p1 = p; atunci p2 = 1 p si entropia va fi
1
H(p) = p log2 p (1 p) log2 (1 p) = [p ln p + (1 p) ln(1 p)].
ln 2
Se observa ca
6 7
1 1 1 1
H (p) = [ln p ln(1 p)] si H (p) = + < 0,
ln 2 ln 2 p 1p
1
prin urmare valoarea maxima a lui H(p) este atinsa pentru p = , deci pentru
2
1
p1 = p2 = . Asadar cantitatea medie de informatie ntr-o experienta cu doua
2
evenimente posibile este maxima atunci cand evenimentele sunt egal probabile.
Acest fapt poate fi extins la cazul experientelor cu n 2 evenimente posibile.
4. Functii trigonometrice
De obicei se spune ca trigonometria este utilizata n masuratori de teren
si n navigatie; n realitate importanta functiilor trigonometrice consta mai
ales n descrierea matematica a fenomenelor periodice, n studiul semnalelor
si vibratiilor.
z z2
Am definit anterior ez = 1+ + +. . . , pentru orice z C; n particular,
1! 2!
pentru orice x R, avem
ix x2 ix3 x4 ix x2 ix3 x4
eix = 1 + + +... si eix = 1 + + +...
1! 2! 3! 4! 1! 2! 3! 4!
si notam
eix + eix x2 x4 x6
c(x) = =1 + + ... ;
2 2! 4! 6!
ix ix
e e x x3 x5
s(x) = = + + ...
2i 1! 3! 5!
Functiile reale c, s : R R sunt derivabile si evident c = s, s = c,
c(0) = 1, s(0) = 0. Folosind un fapt binecunoscut (dac a u, v : R R sunt
functii derivabile, u = v si u(0) = v(0), atunci u = v, se verifica imediat ca
pentru orice x R au loc relatiile:
a) c(x) sin x s(x) cos x = 0;
96 PE DREAPTA REALA
b) c(x) cos x + s(x) sin x = 1;

c) c(x)2 + s(x)2 = 1,
presupunand, cum este normal, cunoscute din liceu functiile reale sin, cos.
Inmultind relatia (a) cu c(x) si (b) cu s(x) si adunand relatiile obtinute,
va rezulta ca s(x) = sin x; nmultind apoi (a) cu s(x) cu c(x), obtinem prin
adunare c(x) = cos x, ()x R. Asadar, c = cos, s = sin. Retinem asadar
formulele, valabile pentru orice x R:
x2 x4 x6 eix + eix
cos x = 1 + + ... = (51)
2! 4! 6! 2
x x3 x5 x7 eix eix
sin x = + + ... = (52)
1! 3! 5! 7! 2i
eix = cos x + i sin x. (53)
Formula (53) poarta numele de formula lui Euler; ca un fapt remarcabil,
avem ei = 1, iar poate fi definit (negeometric !) ca unica solutie a ecuatiei
eix = 1, situata n intervalul (0,4). Folosind formulele (51), (52), se rededuc
cu usurinta proprietatile uzuale ale functiilor trigonometrice, astfel ca se poate
afirma ca trigonometria este un mic capitol de analiza, care poate fi dezvoltat
far
a utilizarea geometriei cercului trigonometric.
Aplicatie
Notam cu T multimea numerelor reale modulo 2 (adica T = R/2Z) si cu
U = {|z| = 1} circumferinta unitate din planul complex; asadar, un element
T este o clasa de numere reale si
= este multiplu ntreg de
2. Aplicatia : T U , i
. e = cos + i sin este evident bijectiva.
z
Pentru orice z C\{0}, avem U , deci exista T astfel ncat ()
=
|z|
z z
, deci = ei , adica z = |z|ei (forma exponential a a num arului complex
|z| |z|
z = 0); notand |z| = r, regasim astfel forma trigonometrica z = r(cos +i sin ),
fig. II.12.
Fig. II.12 Orice punct z = (x, y) = x + iy din C \ {0} = R2 \ (0, 0) este bine deter-
minat cunoscand numerele reale r si , numite coordonatele polare ale acelui
punct. Din relatia x + iy = r(cos + i sin ) rezulta x = r cos ; y = r sin si
B x y
r = x2 + y 2 , cos = B , sin = B ; daca se cunosc coordo-
2
x +y 2 x + y2
2
natele carteziene x, y, atunci modulul r este unic determinat, r > 0, dar este
determinat modulo 2. Functia arg : C\{0} T, z . se numeste functia ar-
1
gument; evident, argz1 z2 = argz1 +argz2 (modulo 2) arg = argz1 (modulo
z1
2).

De exemplu, luand z = 1 + i 3, avem r = 2, argz = = + 2k, k Z
3 3

3

i
deci 1 + i 3 = 2 e 3 ; similar, luand z = 5i avem r = 5, argz = = =
2 2

+ 2k, k Z si 5i = 5 ei 2 .
2
5. Functii hiperbolice.
Se pot defini urmatoarele functii numite hiperbolice, ch, sh, th : R R,
punand pentru orice x R
ex + ex ex ex sh x e2x 1
ch x = , sh x = , th x = = 2x . (54)
2 2 ch x e +1
Acestea sunt functii de clasa C pe R si au loc relatiile ch = sh, sh = ch,

ch x sh2 x = 1, sh 2x = 2sh chx, ch2x = ch2 x + sh2 x etc ()x R.
2
Fig. II.13 Denumirea provine de la faptul ca punctul (cht, sht), t R descrie o ramura
a hiperbolei echilaterale x2 y 2 = 1 (fig. II. 13).
II REALE 97
2.4.7 Numere reale constructiviste

Multe rezultate matematice sunt bazate pe teoreme de existenta (de
exemplu, teorema Bolzano-Darboux, teorema lui Rolle, teorema de medie a
calculului integral, formula cresterilor finite, principiul contractiei etc). Astfel,
teorema Bolzano-Darboux afirma ca pentru o functie f : [a, b] R continua,
avand valori de semn contrar la capetele intervalului, exist a cel putin un punct
[a, b] astfel ca f () = 0; dar nu se indica un procedeu efectiv de determinare
a lui . In ultimul timp, a aparut ideea de a considera ca obiecte matema-
tice numai obiecte constructibile prin procedee algoritmice, ajungandu-se la
un domeniu nou al matematicii numit Analiza constructivista, strans legat de
calculatoristica si de teoria functiilor recursive. In cele de mai jos, prezentam
succint conceptul de num ar real constructivist, care apare ca limita a unui sir
de numere rationale, definite cu ajutorul unor functii aritmetice recursive. De
ndata ce sunt definite numerele reale constructiviste, se pot considera functii
reale constructiviste si se pot degaja concepte specifice de limita, continuitate,
derivabilitate, integrabilitate.
Definitia 4.8. Un num ar real a R, a 0 se numeste constructivist
dac
a exist a functii recursive f, g : N N astfel nc
a dou at pentru orice n 1
natural s
a avem < <
< f (n) << 1
g(n) = 0 si <<a < .
g(n) < n
Un num a a are
ar real negativ a < 0 se numeste constructivist dac
aceast
a proprietate.
Exemple. 1) Orice num ar rational este constructivist (luam f, g con-
stante). Multimea R a numerelor reale constructiviste este subcorp al lui R.
2) Conform formulei (50), avem
1 1 1
e=1+ + + ... + + Rn
1! 2! n!
unde
? =
1 1 1 1 1
Rn = + +. . . = 1+ + + ...
(n + 1)! (n + 2)! (n + 1)! n + 2 (n + 2)(n + 3)
? =
1 1 1 1 1
1+ + + . . . = =
(n + 1)! n + 2 (n + 2)2 (n + 1)! 1
1
n+2
n+2 1
= < , ()n 1.
(n + 1)!(n + 1) n
Asadar, < <
< <
<e 1 1 1 . . . 1 < = |Rn | < 1 .
< 1! 2! n! < n
Notam
n! n! n!
f (n) = n! + + + . . . + , g(n) = n!
1! 2! n!
< <
< f (n) << 1
<
(functii evident recursive) si rezulta <e < , ()n 1. Asadar,
g(n) < n
numarul e este constructivist.
3) Arat am ca este de asemenea un num ar real constructivist;7 pentru
6
1 1 1
aceasta folosim reprezentarea (48), anume = 4 1 + + . . . . Notand
3 5 7
5 n
(1)k
sn = , avem
2k + 1
h=0
< < << 1 6

1 1
7 <
< 1 1
< < <
< sn < = < . . .<< < , ()n 1.
4 2n + 3 2n + 5 2n + 7 2n + 3 n
98 PE DREAPTA REALA
f (n)
Dar sn se poate pune sub forma cu f, g recursive, deci este con-
g(n) 4

structivist. Ca atare, = 4 este constructivist.
4
4) Fie a 0 un numar real pozitiv si a = [a], a1 a2 a3 . . . scrierea lui zecimala.
Se poate arata ca a este constructivist daca si numai daca functia aritmetica :
N N, definita prin (0) = [a], (1) = a1 , 2 = a2 , . . . este recursiva. Folosind
acest fapt se pot construi cu usurinta numere reale care nu sunt constructiviste.
Multimea R este total ordonata (relativ la ordinea uzuala) si se poate defini
o convergenta specifica n R care tine cont de limitele utilizarii de obiecte
construite algoritmic. Din aceasta cauza, nu sunt acceptate rationamente tip
si unele din teoremele analizei clasice nu au loc n analiza constructivista;
de exemplu, un sir monoton si marginit nu este neaparat convergent.
2.4.8 Exercitii
1) a) Fie f, g : [a, b] R doua functii continue. Sa se probeze inegalitatile:
C( D2 C( D C( D C( D 12 C( D 12 C( D 12
b b b b b b
2 2 2 2 2
fg f g ; (f + g) f + g .
a a a a a a
b) Fie f : [a, b] R o functie de clasa C 2 astfel ncat f (a) = f (b) = 0. Sa

( b
se arate ca f (x) f (x)dx 0; n ce caz avem egalitate ?
a
Indicatie. a) Pentru prima inegalitate se porneste de la faptul ca trinomul
( b
de gradul II n (f + g)2 este pozitiv pentru orice real; b) se integreaza
a
prin parti.
2) Sa se calculeze:
( 2 ( 3 ( e
x+1 6x 5 ex 1
dx, dx, ; dx,
1 x3 + x 2
2
x 2x + 0, 9375 1 ex + 2
( /2 ( ( /2 ( 1
x 3 x 2 dx dx
sin dx, sin dx, , ,
0 2 0 3 /4 sin x 0 x+ x2 + x + 1
( 1 B ( 2 ( 1
x2 + 3 x2
x2 + 3dx, dx, dx.
0 1 x 0 1 + x2
(
dx
3) Fie In (x) = , n 1 natural. Sa se arate ca I1 (x) = arctg x +
(1 + x2 )n
1 x 2n 1
C, In+1 (x) = + In + C, ()n 1.
2n (1 + x2 )n 2n
4) Sa se arate ca daca , sunt constante reale, || < < 1, atunci
( (
dx dx 2
=2 =B .
+ cos x 0 + cos x 2 2
( 1
22n+1 (n!)2
b) Sa se arate ca (1 x2 )n dx = pentru orice n 1 natural.
1 (2n + 1)!
ln x
c) Functia f (x) = 2 nu are primitiva exprimabila prin functii ele-
?x + =1 ( 2
1
mentare pe intervalul , 2 ; sa se arate totusi ca f (x)dx = 0.
2 1/2
1
Indicatie. c) Se foloseste schimbarea de variabila x = .
t
II REALE 99
5) Daca f : [a, a] R, a > 0 este o functie integrabila Riemann, sa se

arate ca ( a ( a
f (x)dx = [f (x) + f (x)]dx.
a 0
Ce se deduce daca f este para ? Dar daca f este impara ?
6) Fie f : R R o functie continu a. Pentru orice u R, consideram functia
fu definit
a prin fu (x) = f (x + u). Sa se arate ca pentru orice a < b, avem
( bu ( b
fu = f , iar daca functia f este periodica de perioada T > 0, atunci
au a
( b+T ( b
f= f.
a+T a
7) Fie functia f : [1, 1] R definit

a prin

x2 sin 1 daca x = 0
f (x) = x2

0 daca x = 0.
Sa se arate ca f are derivat a pe [1, 1] si ca functia f are primitiva

a nemarginit
fara a fi integrabila Riemann pe intervalul [1, 1]. Sa se dea de asemenea
exemplu de o functie integrabil a Riemann care nu admite primitiva.
Indicatie. Pentru partea secunda se poate lua functia-semn sgn,

1 daca x<0

sgnx = 0 daca x = 0, restr ansa la un interval de forma [a, a], a > 0,

1 daca x>0
5 ln n
8) Folosind criteriul integral, sa se determine natura seriilor ,
n
( n1
1
(discutie dupa ).
n2 n(ln n)
( /3
9) a) Sa se arate ca integrala improprie ctg x dx este divergenta, desi
/4
converge n sensul valorii principale Cauchy;
b) Sa se studieze si n caz de convergenta, sa se determine valoarea pentru
integralele improprii
( ( 5 ( 1 ( 1 ( 1
dx dx dx dt
, , , , ln t dt,
1 x1,03 0 x0,95 0 3 x(x + 8) 0 t t2 0
( ( (
dx x x ln x
2 , e dx,
(1 + x2 )3
dx;
e x ln x e
( ( 5 ( 5
dx dx dx
c) Sa se calculeze v.p. 2
, v.p. , v.p. B .
x + 9 1 x2 2 |x 3|
10) Fie u, v : [a, b] R doua functii de clasa C n , n 1. Sa se arate ca
( b <b ( b
<
(n) (n1) (n2) n1 (n1) <
u v = [uv uv + . . . + (1) u v]< + (1)n u(n) v.
a < a
a
(formula de integrare prin parti generalizata)

Indicatie. Se rationeaz
a prin inductie dupa n.
11) a) Se cer dezvolt
arile Taylor pan
a la ordinul 3 inclusiv pentru functiile
1
f1 (x) = cos 2xcos 4x, f2 (x) = sin x+ sin 2x, f3 (x) = ln(x2 +1), f4 (x) = esin x
2
n jurul punctului x = 0.
100 PE DREAPTA REALA
b) Sa se dezvolate pana la ordinul 2 inclusiv functiile indicate n punctele

indicate:
1. f (x) = ln(1 + x) ln(1 x), x0 = 0;
2. g(x) = x3 + x ln(x 1), x0 = 2;

3. h(x) = sin x + cos 2x, x0 = .
2
12) Fie x0 R fixat si f o functie ntr-o vecinatate a lui x0 . Se spune ca f
are dezvoltare limitata de ordin n (n 1) n jurul lui x0 daca exista un polimon
P de grad n astfel ncat f (x0 ) = P (x0 ) si f (x) = P (x) + 0((x x0 )n ), adica
f (x) P (x)
lim = 0. Sa se arate ca daca f are dezvoltare limitata de ordin
xx0 (x x0 )n
1 n jurul lui x0 , atunci exista f (x0 ); dar daca f are dezvoltare limitata de
ordin 2 n jurul lui x0 , nu rezulta n general ca exista f (x0 ).
1
Indicatie. Pentru partea secunda se poate considera f (x) = cos x + x3 sin ,
x
x2
x = 0, f (0) = 1 si x0 = 0. Atunci f (x) = 1 + 0(x2 ), dar f (0) nu exista.
2
13) Folosind dezvoltari limitate obtinute din formula lui Taylor, sa se cal-
culeze
ex + ex 2 ex ex 2x sin x ln(1 + x) ln(1 x)
lim , lim , lim , lim .
x0 cos x cos 3x x0 x sin x x1 x 1 x0 2x
6 7
2 1
14) a) Fie f (x) = ln(1 + x + x ). Sa se calculeze ln 1, 11 = f cu
10
3
aproximarea 10 , folosind formula lui Mac Laurin cu rest Lagrange de ordin
suficient de mare.
b) Sa se calculeze cos 50 cu aproximatia 103 .
15) a) Sa se determine constanta reala R > 0 astfel ncat curbele y =
ln(x2 + 1), x2 + y 2 2Ry = 0 sa aiba contact de ordin doi n origine. Idem
pentru curbele y = cos x 1, x2 + y 2 + 2Ry = 0.
b) Sa se arate ca functiile
/
2
e1/x daca x = 0 sin 1 e1/x2 daca x = 0
f (x) = f (x) = x
0 daca x = 0,
0 daca x = 0,
sunt de clasa C pe R, cu toate derivatele nule n origine, f are minim n

origine, iar g nu are extrem n origine.
16) Sa se studieze convergenta punctuala si convergenta uniforma a sirurilor
de functii indicate, pe multimile indicate:
nx
a) fn (x) = , n 0 pe [0, ) si apoi pe [1, 3];
1 + nx
x x
b) fn (x) = 2 2
, gn (x) = , x 0 pe multimea [1, ).
1+n x 1+x
17) a) Sa se determine raza de convergenta a urmatoarelor serii de puteri:
5 xn 5 5 5
, nn x n , n2 x n , (ln n)xn .
(n!)2
n1 n1 n1 n1
5 xn 5
b) Sa se calculeze suma seriilor , nxn1 pentru |x| < 1.
n
n1 n1
18) Fie a (0, ) fixat. Sa se arate ca seria sin2 x(1+cos x+cos2 x+. . .) este
PC pe R avand suma f (x) si este UC pe intervalul [a, 2 a]. Sa se compare
f (0) si lim f (x).
x0
19) Sa se dezvolte n serii de puteri centrate n origine, functiile

a) f (x) = x arctg x;
2.5. APLICAT
II 101
b) f (x) = ln(1 x2 );
1
c) f (x) = ;
(1 x)2
1
d) f (x) = (k parametru real).
1 2kx + x2
Sa se determine totodata n fiecare caz multimea de convergenta.
2.5 Aplicatii
In acest paragraf schit
am cateva aplicatii directe ale faptelor teoretice ex-
puse n prezentul capitol, care vor fi dezvoltate n cadrul studiului metodelor
numerice.
2.5.1 Procedeul Newton pentru rezolvarea unor ecuatii

de forma (x) = 0
Fie I = [a, b] un interval si : I R o functie de clasa C 2 , cu (x) = 0,
()x I. Se numeste procedeu iterativ Newton definit de si de un punct
x0 I sirul {xn }n0 presupus n I si dat prin relatia de recurenta
(xn )
xn+1 = xn , n 0. (55)
(xn )
Teorema 5.1. Dac a (a, b) este un zero simplu al lui (adica () = 0,

() = 0), atunci exist
a o vecin at pentru orice x0 V ,
atate V a lui astfel nc
procedeul iterativ definit si x0 sa fie convergent catre .
Demonstratie. Deoarece functiile si sunt continue pe I, ele si ating
marginile si ca atare exista m > 0, M > 0, astfel ncat | (x)| m, | (x)|
M , ()x I.
Pe de alta parte, din formula Taylor cu rest integral (teorema 4.8), rezulta
( x
(x) = (xn ) + (xn )(x xn ) + (x t) (t)dt, ()x I, ()n 0.
xn
Pentru x = se obtine
(
0 = (xn ) + ( xn ) (xn ) + ( t) (t), dt, ()n 0. (56)
xn
Apoi din relatia (55) se deduce
(xn ) + ( xn ) (xn ) = ( xn+1 ) (xn ). (57)
Din relatiile (56), (57) rezulta

(
1
xn+1 = ( t) (t)dt, ()n 0,
(xn ) xn
deci <( <

1 < < M
< <
| xn+1 | = < ( t) (t)dt< ( xn )2 ,
| (xn )| < xn < 2m
<( <
< < 1 2m
< <
deoarece < | t|dt< ( xn )2 . Notam = si rezulta | xn+1 |
< xn < 2 M
6 7
1
| xn |2 , ()n 0; luand V = , + si x0 V , rezulta succesiv
2 2
1 1
| x1 | | x0 |2 < , | x2 | | x1 |2 < , . . . | xn | < n deci
4 16 4
xn .
Observatii. Asadar, n conditiile teoremei, xn cu n convenabil;

se poate da si o evaluare a erorii absolute n aceasta formula aproximativa.
Relatia de recurenta (55) se obtine astfel: se considera punctul (xn , (xn )) pe
graficul functiei ; tangenta la grafic n acest punct are ecuatia y (xn ) =
(xn )(x xn ) si intersecteaza axa Ox tocmai n punctul de abscisa xn+1 , deci
(xn ) = (xn )(xn+1 xn ), de unde rezulta (55). Se justifica astfel de ce
procedeul Newton este numit si metoda tangentei; fig. II. 14. Vom vedea
ca acest procedeu se extinde la sisteme de ecuatii adica la ecuatii vectoriale.
Schema (55) se traduce usor ntr-un program.
Fig. II.14
Exemplu.
Se considera ecuatia x3 2 = 0, a carei radacina reala este
= 2, situata n intervalul I = [1, 2]. Notand (x) = x3 2, x0 = 2, rezulta
3
x3 2 2x3n + 2
xn+1 = xn n 2 = , n 0 si se obtin aproximatiile x1 = 1, 5;
3xn 3x2n
x2 = 1, 296; x3 = 1, 2609; x4 = 1, 25994; x5 = 1, 259921 etc. si se poate lua
1, 125992.
2.5.2 Interpolare
Multe metode numerice se refera la calculul unor functii prin elaborari
de tabele de valori discrete sau prin rezolvari aproximative ale unor ecuatii
functionale, prin algoritmi adaptati convenabil, n care un rol deosebit l au
controlul propagarii erorilor, viteza de convergenta, ca si stabilitatea algorit-
milor respectivi. In multe astfel de probleme se folosesc instrumente matema-
tice profunde, chiar daca acestea se traduc n ultima instanta n programe de
efectuare succesiva a catorva operatii fundamentale aritmetice sau logice. Un
loc aparte n cadrul metodelor numerice l au interpolarile de functii, utilizate
curent n diverse tipuri de masuratori si prelucrari de date.
Fie I R un interval fixat si x0 < x1 < . . . < xp puncte din I, numite
noduri de interpolare. Fie f : I R o functie teoretic definita pe I, ale
carei valori yi sunt cunoscute numai n nodurile xi , yi = f (xi ), 0 i p
(de exemplu, I poate fi un interval de timp, xi momente fixate din I, iar f
o marime fizica luand valorile yi la momentele xi , 0 i p). Orice functie
F : I R astfel ncat F (xi ) = yi , 0 i p se numeste functie de interpolare
a lui f , sau echivalent, functie de interpolare asociat a tabelei de p + 1 valori
x0 x1 ... xp
y0 y1 ... yp (58)
Evident o astfel de functie nu este unica, iar graficul ei trece prin punctele
(xi , yi ), 0 i p. De exemplu, n cazul interpolarii liniare, graficul lui F este
linia poligonala cu varfurile (xi , yi ), 0 i p. O alta functie de interpolare
asociata tabelei (58) este indicata n cele ce urmeaza.
Definitia 5.1. Se numeste polinom Lagrange de interpolare asociat
tabelei (58) un polinom P de grad p, cu coeficienti reali, astfel nc
at P (xi ) =
plus, are loc formula aproximativ
y, 0 i p. In a
f (x) P (x), ()x I. (59)
Teorema 5.2. Polinomul Lagrange de interpolare asociat unei tabele de

valori exist
a si este unic.
Demonstratie. Probam mai ntai unicitatea unui polinom Lagrange de in-
terpolare pentru tabela (58). Daca P1 , P2 ar fi doua astfel de polinoame, atunci
P1 (xi ) = P2 (xi ) = yi , 0 i p, deci polinomul P1 P2 are gradul p si
poseda p + 1 radacini, anume nodurile x0 , x1 , . . . , xp . Asadar, P1 P2 este poli-
nomul nul, adica P1 = P2 . Existenta unui polinom Lagrange se demonstreaza
astfel: pentru orice j, 0 j p, se noteaza cu Lj polinomul
(x x0 ) . . . (x xj1 )(x xj+1 ) . . . (x xn )

Lj (x) =
(xj x0 ) . . . (xj xj1 )(xj xj+1 ) . . . (xj xn )
2.5. APLICAT
II 103
si se observa ca Lj (xi ) = ij pentru orice 0 i, j p. Atunci pentru polinomul

p
5
P (x) = yj Lj (x) (60)
j=0
p
5 p
5
avem P (xi ) = yj Lj (xi ) = yj ij = yi , 0 i p, deci P este polinomul
j=0 j=0
Lagrange de interpolare asociat tabelei (58). Formula (59) este sugerata de
faptul ca f (xi ) = P (xi ) = yi , 0 i p, adica f si P au aceleasi valori n
nodurile fixate.
Un avantaj al reprezent arii (60) consta n faptul ca polinoamele Lj depind
numai de alegerea nodurilor de interpolare; dar la adaugarea unor noi noduri,
calculul lui Lj trebuie facut de la capat, ceea ce este un defect. Cele de mai
sus nlesnesc scrierea unui program eficient pentru calculul valorilor lui P (x)
n puncte x distincte de xi , deci ntre noduri (ceea ce justifica termenul de
interpolare).
Presupun and ca f este o functie de p + 1 ori derivabila (derivabilitatea fiind
postulata n practica din considerente fizice), se poate da o evaluare a erorii
absolute n formula aproximativ a (59). Mai precis, fie M = sup |f (p+1) (x)|;
xI
demonstram atunci inegalitatea:
M sup |(x x0 ) . . . (x xp )|
xI
||f P || (61)
(p + 1)!
Intr-adev
ar, pentru x I, x = xi , 0 i p, notam
f (x) P (x)
R(x) =
(x x0 )(x x1 ) . . . (x xp )
si
(u) = f (u) P (u) R(x) (u x0 ) (u x1 ) . . . (u xp ).
Functia se anuleaz a n p + 2 puncte distincte, anume x0 , x1 , . . . , xp , x,
deci conform teoremei lui Rolle aplicata succesiv, derivata (p+1) se va anula
ntr-un punct I, de unde va rezulta ca 0 = f (p+1) () R(x) (p + 1)!, adica
f (p+1) ()
R(x) = . Se obtine atunci
(p + 1)!
f (p+1) ()
f (x) P (x) = (x x0 )(x x1 ) . . . (x xp ),
(p + 1)!
pentru orice x I, inclusiv pentru x = xi , 0 i p si ca atare
M
||f P || = sup |f (x) P (x)| sup |(x x0 )(x x1 ) . . . (x xp )|,
xI (p + 1)! xI
adica tocmai (61).
Evaluarea (61) este ngreunat a de dificultatea cunoasterii lui M = ||f (p+1) ||;
dealtfel interpolarea Lagrange reflecta defectuos proprietatile diferentiabile ale
functiei f . Retinem totodata din cele mai sus formula
f (p+1) ()
f (x) = P (x) + [f (x) P (x)] = P (x) + (x x0 ) . . . (x xp ). (62)
(p + 1)!
Exemplu. Determinam polinomul Lagrange de interpolare asociat tabelei
0 1 2 4
1 0 0 -3
In acest caz, avem p = 3, y0 = 1, y1 = 0, y2 = 0, y3 = 3,
(x x1 )(x x2 )(x x3 )
L0 (x) = =
(x0 x1 )(x0 x2 )(x0 x3 )
(x 1)(x 2)(x 4) x3 7x2 + 14x 8

= =
(1)(2)(4) 8
(x x0 )(x x2 )(x x3 ) x(x 2)(x 4)
L1 (x) = = ,
(x1 x0 )(x1 x2 )(x2 x3 ) 3
x(x 1)(x 4) x(x 1)(x 2)
L2 (x) = , L3 (x) =
4 24
si aplicand formula (60), rezulta ca
3
5 1
P (x) = yj Lj (x) = L0 (x) 3L3 (x) = (x3 5x2 + 8x 4).
j=0
4
Observatie. In ultimii ani s-a degajat o notiune noua, strans legata

de interpolarea polinomiala, anume cea de functie spline, polinomiala pe
portiuni si suficient de neteda. Mai precis, daca I = [a, b] este un interval si
: a = x0 < x1 < . . . < xn+1 = b este o diviziune cu n noduri interioare, o
functie s : I R se numeste spline de ordin k (k 1) relativ la daca
s este de clasa C k1 (I) si n orice interval [xi , xi+1 ], 0 i n, s coincide cu
un polinom (functie polinomiala) cu coeficienti reali de grad k.
Asadar, orice polinom este functie spline, nu si reciproc; de exemplu,
pentru R fixat, functia
/
k
(x a)k daca x >
(x )+ =
0 daca x
este spline de ordin k si nu este polinom (pentru ca are o infinitate de zer-

ouri, far a a fi functia nula). Se verifica fara dificultate ca multimea functiilor
spline de ordin k relativ la o diviziune a = x0 < x1 < . . . < xn+1 = b
este un spatiu vectorial real de dimensiune n + k + 1, pentru care functiile
1, x, x2 , . . . , xk , (x x1 )k+ , (x x2 )k+ , . . . , (x xn )k+ constituie o baza. Asadar,
pentru determinarea unei functii spline se impun n + k + 1 conditii. Aplicand
aceasta, rezulta ca f : I R este o functie de clasa C k1 (I), atunci exista o
functie spline unica s de ordin 2k 1 astfel ncat sa fie verificate urmatoarele
n + 2k conditii

s(x1 ) = f (x1 ), . . . , s(xn ) = f (xn )

s(a) = f (a), s (a) = f (a), . . . , s(k1) (a) = f (k1) (a); (63)

s(b) = f (b), s (b) = f (b), . . . , s(k1) (b) = f (k1) (b).
Are loc aproximarea f (x) s(x), ()x I, mult mai precisa decat (59).
Fig. II.15a Exemplu. Determinam functia spline de ordin 1 pe intervalul [0, ]

asociata functiei f (x) = sin x si nodurilor x1 = , x2 = . In acest caz,
) 4 2
* ) *
1, x, x , x constituie o baza si deci
4 + 2 +
) * ) *
s(x) = C1 + C2 x + C3 x + C4 x ,
4 + 2 +
C1 ,)C2 *
unde coeficientii reali , C3 , C4 se determina punand conditiile (63), anume
)* 2
s = sin = ,s = sin = 1, s(0) = sin 0 = 0, s() = sin = 0,
4 4 2 2 2
adica
Fig. II.15b

2 3
C1 + C 2 = , C1 + C2 + C3 = 1, C1 = 0, C1 + C2 + C3 + C4 = 0,
4 2 2 4 4 2
etc., fig. II. 15a si II. 15b.
2.5. APLICAT
II 105
2.5.3 Derivare si integrare numeric

a
2
a) Fie f C[a,b] si u, h alese astfel ncat a < u h < v < u + h < b. Atunci
au loc formulele aproximative.
f (u + h) f (u) f (u) f (u h)
f (u) , f (u) (64)
h h
f (u + h) f (u h)
f (u) (65)
2h
f (u + h) 2f (u) + f (u h)
f (u) (66)
h2
Daca f este de clasa C 4 pe intervalul [a, b] si daca se noteaza cu m3 = ||f ||,
m4 = ||f (iv) || normele uniforme pe intervalul [u h, u + h], se poate arata ca
erorile absolute n uniforme n formulele aproximative (65), (66) sunt majorate
h2 h2
respectiv prin m3 si m4 .
6 12
In practica, daca f este o functie reala de clasa C 2 pe un interval si daca
x0 < x1 < . . . < xn+1 sunt puncte echidistante din acel interval, x1 x0 =
x2 x1 = . . . = xn xn1 = h, atunci notand yk = f (xk ), 0 k n + 1
rezulta conform (65), (66),
yk+1 yk1 yk+1 + yk1 2yk

f (xk ) , f (xk ) , 1kn (67)
2h h2
Exemplu. Presupunem ca trebuie determinata o functie de clasa C 2 (R)

astfel ncat f (0) = 1, f (0) = 1 si ()x R, f (x) f (x) = 0. Daca
intervalul de studiu este [0,1] si luam o diviziune a acestuia n 10 subintervale
1
egale, h = , atunci valorile aproximative yk f (kh), 0 k 10, pot fi
10
deduse din relatiile
y1 y0 yk+1 + yk1 2yk yk+1 yk1

y0 = 1, = 1, = , 1 k 9.
h h2 2h
Desigur, din conditiile initiale rezulta f (x) = 2 ex , dar adeseori se pot
aplica numai metode aproximative.
b) Referitor la calculul aproximativ al integralelor definite, care suplineste
imposibilitatea aplicarii formulei Leibniz-Newton, ne marginim la cazul cand
f : [0, p] R, p N, este o functie continua si fie
( p
I= f (x)d x.
0
( b
(Orice integral
a definita de forma g(t)dt se reduce la o integrala ca mai sus
a
ba
prin schimbarea de variabil
a t=a+ x).
p
Notam yi = f (i), 0 i p; conform (60), polinomul Lagrange cores-
p
5
punzator este P (x) = yi Li (x) si cum f P , avem
i=0
( p ( p p
5 ( p p
5 (p)
I= f (x)f (t)dx P (x)dx = yi Li (x)dx = ci yi .
0 0 i=0 0 i=0
Pentru fiecare p 1, cele p + 1 numere reale

( b
(p)
ci = Li (x)dx, 0ip
a
pot fi tabelate; evident, ele sunt independente de functia f . Se poate evalua

eroarea absoluta a formulei
5p
(p)
I ci y i . (68)
i=0
(numit
a formula lui R. COTES, 1682-1716). Anume, folosind (61), rezulta
< < <( ( p <
< p
5 < < p <
< (p) < < <
< I c i y i< = < f (x)dx P (x)dx <
< < 0 0
i=0
( p
M
|x(x 1) . . . (x p)|dx,
(p + 1)! 0
unde M = sup |f (p+1) (x)|, n ipoteza ca f este de clasa C p+1 .

x[0,1]
In practica se utilizeaza formule de cuadratura (calcul de integrale) mai
rapid convergente decat formula (68). Dar exista cateva cazuri particulare des
utilizate, obtinute dupa o prealabila divizare a intervalului de integrare, prin
aplicarea formulei (68) fiecarui subinterval al diviziunii. Pentru p = 1 se obtine
formula trapezelor (care corespunde interpolarii liniare), pe intervalul [0,1],
iar pentru p = 2 se obtine formula lui R. SIMPSON, 1687-1768 (care cores-
punde interpolarii patratice) pe intervalul [0,2]. Fara detalii de demonstratie,
explicitam aceste doua formule pentru un interval [a, b] oarecare.
ba
Fie f : [a, b] R o functie de clasa C 2 , h = si xj = a + jh, 0 j n.
n
Atunci are loc formula aproximativa
( b R n1
S
h 5
f (x)dx f (a) + f (b) + 2 f (xk )
a 2
k=1
(b a)3
(formula trapezelor) cu eroarea absoluta ||f ||. Daca f este o
12n2
functie de clasa C 4 atunci pentru n = 2m avem
( b
h
f (x)dx {f (x0 ) + f (x2m ) + 4[f (x1 ) + f (x3 ) + . . . + f (x2m1 )]+
a 6
+2[f (x2 ) + f (x4 ) + . . . + f (x2m2 )]} (formula lui Simpson),

(b a)5
cu eroarea absoluta ||f (iv) ||.
180 n4
Asadar n primul caz se mparte intervalul [a, b] de integrare n n parti
egale, iar n cazul secund n n = 2m parti egale.
Exemplu. Pentru a calcula integrala
( 1
2
I= ex dx
0
cu eroare 102 , trebuie luat n = 12 n cazul formulei trapezelor si n = 4 n

cazul formulei lui Simpson.
Vom vedea n capitolul urmator motivatia faptului ca integrala este mai
maniabila n calcule aproximative decat derivata; anume, luarea integralei este
o functionala continua, n schimb derivarea este un operator discontinuu.
2.5.4 Calculul aproximativ al sumelor unor serii

Ilustram succint posibilitatea nsumarii cu aproximatie a unor serii conver-
gente, folosind sumele partiale.
2.5. APLICAT
II 107
5
a) Fie an o serie AC de numere reale cu suma s astfel ncat sa existe N
nb
natural si 0 < k < 1 cu proprietatea ca
< <
< an+1 <
< <
< an < k < 1 pentru orice n N.
Atunci ()n N , avem |an+1 | k |an |, |an+2 | k |an+1 | k 2 |an | etc., deci
|an | k
notand Rn = an+1 + an+2 + . . ., rezulta |Rn | |an | (k + k 2 + . . .) = . In
1k
acest mod, avem o evaluare a erorii absolute facute n formula aproximativa
s sn , deoarece |s sn | = |Rn |.
5 1
Exemplu. Calculam cu aproximatie 104 suma seriei . In acest
n2 n!
n1
1 an+1 n2 1 an+1
caz, an = 2 , deci = < . Daca n 5, rezulta
n n! an (n + 1)3 n+1 an
1 1 |a5 | k 1 1
< 1 si luand k = , rezulta evaluarea |Rn | = a5 = 3 < 104 .
6 6 1k 5 5 5!
1 1 1 1
Asadar, S S5 = 1 + 2 + 2 + 2 + 2 1, 14646.
2 2! 3 3! 4 4! 5 5!
b) Fie acum {an }n0 un sir monoton descrescator de numere reale pozitive
astfel ncat lim an = 0. Atunci conform criteriului lui Leibniz, seria alternata
n 5
a0 a1 + a2 a3 + . . . este C. Fie Rn = (1)k ak ; ne propuneau sa aratam
kn+1
ca |Rn | an+1 , ()n 0. Este suficient sa observam ca ()k 1, ()n 0,
avem
an+1 an+2 an+1 an+2 + . . . + (1)k+1 an+k an+1 ,
deci pentru k , an+1 an+2 (1)n+1 Rn an+1 . Asadar, |Rn | an+1 ,
adica restul Rn = s sn este majorat de primul termen neglijat si este evaluata
eroarea absoluta n formula aproximativa s sn .
5 (1)n+1
Exemplu. Ne propunem sa arat am ca 0, 94 0, 96.
n4
n1
1 1
Alegem n natural minim astfel nc at 4
102 , deci n = 3. Atunci
(n + 1) 2
conform celor de mai sus, notand cu s suma seriei propuse, avem |s sn | =
1 1 1 1
|Rn | < , deci |s sn | 102 ; cum s3 = 1 4 + 4 = 0, 9498,
(n + 1)4 2 2 3
1 1
rezulta 0, 9498 s 0, 9498 + , deci 0, 94 s 0, 96.
200 200
2.5.5 Exercitii

3

7
1. Sa se calculeze cu aproximatie 6, 70, folosind procedeul Newton (si
eventual un minicalculator !).
2. Sa se rezolve cu aproximatie ecuatiile x3 3x2 + 1 = 0, x + 2 ln x = 2.
3. Sa se determine polinomul Lagrange de interpolare asociat tabelelor de
valori
x 0 1/4 1 2 x 1 2 3 4 5
y 1 0 -1 2 y 1 0 0 -5 2
4. Pentru orice tabela de valori reale de forma
x0 x1 x2 ... xp
y0 y1 y2 ... yp (xi = xj pentru i = j)
z0 z1 z2 ... zp
se poate arata (ncercati !) ca exista si este unic un polinom H(x) de grad
2p + 1 astfel ncat H(xi ) = yi , H (xi ) = zi , 0 i p (adica graficul
lui H trece prin punctele (xi , yi ) si are panta tangentei zi n aceste puncte,
0 i p). Polinomul H poarta numele de polinomul de interpolare al lui
Hermite, asociat tabelei respective.
Sa se determine polinomul lui Hermite asociat tabelelor
1 2 3 0 1/3 2/3 2
1 0 2 2 0 0 -1
-1 1 3 0 1 1 0
5. S a se determine (cu aproximatie !) 10 esantioane pe intervalul [0, 1] ale
unui semnal x(t) de clasa C 1 , stiind ca x (t) = x2 + t2 , ()t [0, 1], x(0) = 4.
Idem x (t) = x (t) + tx, x(0) = 1, x (0) = 0.
Indicatie. Impartim intervalul [0, 1] n 10 parti egale prin punctele t0 = 0,
1
t1 = , . . . , t10 = 1 si notam xk = x(tk ); se afa x1 , x2 , . . . , x10 din relatia de
10
recurenta
xk+1 xk
= x2k + t2k , x0 = 4, 0 k 9 etc.
1/10
6. Sa se calculeze cu aproximatie integralele
( 2 ( 1
2 dx
ex dx si 8+1
.
0 0 x
5 1 5 1 5 1 1
7. Sa se calculeze suma seriilor: , , , 1 2 +
nn 10n n! (n!)2 2
n1 n1 n1
1 1
4 + . . . cu aproximatie 106 .
33 4 51 1 1
8. Seria armonica este D, dar sirul cn = 1 + + . . . + ln n, este C
n 2 n
n1
(sa se arate acest fapt). Sa se completeze, folosind un minicalculator, tabloul
urmator
5n
1
n ln n cn
k
k=1
1 1 0 1
2 3/2 0,69 0,81
10 2,93 2,30 0,63
20 ... ... ...
50 ... ... ...
5n
1
si sa se determine n astfel ncat > 104 (limita sirului cn se numeste
k
k=1
constanta lui Euler, c 0, 57; cu toate eforturile facute de matematicieni, nca
nu se stie daca c este sau nu un numar rational).
9. Sa se calculeze, folosind formulele (64), (65):
1
a) f (3) pentru f (x) = x2 , h = ;
100
1 1
b) f (1) pentru f (x) = , h = ;
x 10
1
c) f (1) pentru f (x) = ex , h = .
10
Evaluati erorile absolute corespunzatoare.
Particulele nt
alnite n natur
a sunt de dou
a tipuri:
fermioni si bozoni; n descrierea lor, se utilizeaz
a
operatori n spatii finit si respectiv infinit di-
mensionale. Analiza matematic a dispune de ele-
mentele necesare pentru descrierea fundamental a
a naturii.
(P. DIRAC)
Capitolul 3
Analiz
a real
a
multidimensional
a
Introducere
In acest capitol, vom studia mai nt ai conceptul matematic de continuitate,
legat de diverse configuratii de puncte (deschisi, nchisi, multimi compacte,
multimi conexe etc.). Celebrul aforism al lui Leibniz dupa care natura nu face
salturi si are desigur limitele lui, pentru ca alaturi de fenomene cu desfasurare
continua n timp sau n dependent a continua de alte marimi, exista numeroase
situatii de discontinuitate, de salt si ne gandim aici la scurtcircuite, dezintegrari,
descarcari, ruperi etc. De asemenea, continuitatea se foloseste tacit n multe
calcule aproximative; daca f : A R este o functie reala, A R atunci pentru
orice x A este definit f (x). Dar n calcule efective, x se aproximeaza cu
o trunchiere x a sa si este natural de considerat ca f (x) se aproximeaza prin
f (
x); totusi acest fapt are loc doar pentru o functie f continua.
Vom dezvolta apoi calculul diferential pentru functii de mai multe varia-
bile reale, studiind notiunile de derivata partiala, derivata dupa un versor,
diferentiala, matrice jacobiana etc. Toate acestea sunt legate de principiul
liniarizarii, atat de utilizat n matematica si n aplicatiile ei. In formularea
eleganta si concisa a rezultatelor vom folosi unele elemente de algebra liniara,
dupa cum geometria ne va nlesni unele interpretari intuitive.
3.1 Clase remarcabile de submultimi n spatii metrice
3.1.1 Multimi deschise, multimi nchise, multimi dense

Fie (X, d) un spatiu metric fixat.
Definitia 1.1. O submultime D a lui X se numeste deschis a (sau deschis
al lui X) daca pentru orice punct a D exist a r > 0 real astfel ncat B(a, r)
D. O submultime I X astfel nc at multimea X \ I = !I s a fie deschis a se
numeste nchisa (sau nchis al lui X).
Retinem ca o submultime D a unui spatiu metric este deschisa daca odata
cu orice punct al ei, o ntreag a bila centrata n acel punct este inclusa n D.
Multimea X nsasi este evident deschisa, iar multimea vida este si ea deschisa,
deoarece definitia 1.1 se considera verificata (pentru ca falsul implica orice).
Asadar, multimile X si sunt deschise si nchise; pot nsa exista submultimi
care nu sunt nici deschise, nici nchise.
Exemple. 1) Fie X = R, dreapta reala. Evident, intervalele (a, b), (a, ),
(, a) sunt multimi deschise n R, pentru orice a < b. Intervalul nchis
a deoarece complementara lui n R, adica
[a, b], a b este o multime nchis
(, a) (b, ), este o multime deschisa. Intervalul semideschis [a, b) nu este
109
110 REALA
CAPITOLUL 3. ANALIZA MULTIDIMENSIONALA

nici multime deschisa si nici nchisa. In sfarsit, submultimea Z R este nchisa,

iar Q R nu este nici deschisa, nici nchisa.
Se poate arata ca o submultime a lui R este deschisa daca si numai daca ea
este o reuniune cel mult numarabila de intervale deschise.
2) Fie X = R2 cu distanta euclidiana (teorema II. 2.2). Discurile deschise
{x + y 2 < r2 }, r > 0 sunt multimi deschise, ca si exterioarele acestora {x2 +
2
y 2 > r2 }. De asemenea, pentru 0 < r < R fixate, coroana circulara {u

R2 |r < ||u|| < R} = {r2 < x2 + y 2 < R2 } este o multime deschisa. Multimea
{(0, 0)} redusa la origine este nchisa, ca si orice dreptunghi [a, b] [c, d].
3) In spatiul metric X = R3 cu distanta euclidiana, sfera plina {x2 + y 2 +
z < r2 }, r > 0 este deschisa, iar suprafata sferica {x2 + y 2 + z 2 = r2 }, ca si
2
sfera nchisa {x2 + y 2 + z 2 r2 } sunt multimi nchise.

Se poate arata ca o submultime D Rp este deschisa daca si numai daca D
este o reuniune cel mult numarabila de multimi de forma D1 D2 . . . Dp ,
cu Di , 1 i p deschisi din R.
Revenim la cazul unui spatiu metric (X, d) oarecare si dam cateva pro-
prietati generale relativ la multimile deschise sau nchise din X.
Teorema 1.1. (a) Orice bil a deschis a din X este un deschis al lui X si
orice bil a nchis
a este o multime nchis a.
(b) O reuniune oarecare de deschisi din X este un deschis; orice intersectie
finit a de deschisi din X este un deschis.
(b ) O intersectie oarecare de nchisi din X este un nchis: orice reuniune
finit a de nchisi din X este un nchis.
Demonstratie. (a) Fie a X, r > 0 si D = B(a, r); D este o submultime
deschis a a lui X, caci fie ()z D si r = r d(z, a). Se verifica imediat,
folosind inegalitatea triunghiului, ca B(z, r ) D; figura III.1.
Fig. III.1 Fie I = B (a, r) = {x X| d(a, x) r} o bila nchisa oarecare din X.
Complementara ei este {x X|d(a, x) > r} si este deschisa, deci I este multime
nchis a. %
(b) Fie D = Di o reuniune oarecare de deschisi din X; aratam ca D
iJ
este un deschis si pentru aceasta, fixam ()a D. Atunci exista i J astfel
ca a Di si cum Di este deschis, exista r > 0 astfel ncat B(a, r) Di D.
Asadar ntre punctul a si D este intercalata o bila si ca atare, D este multime
deschisa.
&p
Fie apoi = Dk o intersectie finita de deschisi din X si ()a fixat.
k=1
Atunci a Dk si exista rk > 0 astfel ncat B(a, rk ) Dk , 1 k p. Notand
r = min rk , avem r > 0 si B(a, r) Dk pentru orice k, 1 k p, deci
1kp
B(a, r) . In concluzie, este multime deschisa.
(b ) Rezulta imediat din (b) trecand la complementara si aplicand formulele
lui de Morgan.
Observatii. O intersectie infinit
6 a de deschi
7 si poate sa nu mai fie un deschis;
1 1
de exemplu, luand X = R, Dk = , , k 1, multimile Dk sunt deschise
& k k
n R, dar intersectia lor Dk este redusa la origine iar multimile reduse la
k1
un singur punct sunt nchise.
Daca X este o multime nevida astfel ncat sa poata fi evidentiata o colectie
F de submultimi ale lui X, F P(X), cu proprietatile:
a) , X apartin lui F;
b) orice reuniune de multimi din colectia F apartine colectiei F;
c) orice intersectie finita de multimi din F apartine lui F, atunci se spune
ca pe X este definita o topologie F, iar perechea (X, F) se numeste spatiu
topologic. Pe aceeasi multime pot coexista mai multe topologii. Conform teo-
remei 1.1 (b) multimile deschise dintr-un spatiu metric formeaza o topologie,
deci orice spatiu metric este n mod natural un spatiu topologic.
IMI IN SPAT
3.1. CLASE REMARCABILE DE SUBMULT II METRICE 111
Definitia 1.2. Fie A X o submultime a unui spatiu metric fixat (X, d ).

Se numeste interiorul lui A multimea

A" {x X|()r > 0, B(x, r) A}
si nchiderea (sau aderenta) lui A, multimea
A " {x X|()r > 0, B(x, r) A = }.
Multimea Fr A " A !A se numeste frontiera lui A.

Asadar, A A A, caci daca x A, atunci exista o bila B(x, r) continuta
n A; bila contine x si daca y A, atunci y A. Din definitia frontierei,
rezulta ca
a n x intersecteaza A si !A}.
Fr A = {x X|orice bila centrat

Exemple. 1) Fie X = R, A = Q. Atunci A= , A = R, Fr A = R.
Fie A R o multime nevida marginita superior. Atunci sup A A caci
pentru orice > 0, n intervalul (sup A , sup A] exista puncte din A (sup A
fiind cel mai mic majorant); ca atare, orice interval centrat n punctul sup A
a multimea A, deci sup A A.
intersecteaz Similar, se arata ca inf A A
pentru orice multime nevida A R m arginita inferior.

2) Fie X = R si A = {x + y < 1}. Atunci A= A, A = {x2 + y 2 1} si
2 2 2
Fr = {x2 + y 2 = 1}.
3) Fie X = M[a,b] cu distanta uniforma (teorema II.2.3) si P X multimea
tuturor polinoamelor, considerate ca functii [a, b] R. In acest caz nchiderea
P este evident multimea functiilor marginite f : [a, b] R cu proprietatea
ca () > 0 exista un polinom Q P astfel ncat d(f, Q) , adica |f (x)
Q(x)| , ()x [a, b]. O teorema celebra a lui K. WEIERSTRASS (1815-
1897) afirma ca P coincide cu multimea tuturor functiilor continue [a, b] R,
cu alte cuvinte orice functie continua f : [a, b] R se poate aproxima uniform
oricat de bine printr-un polinom [() > 0, n tubul de functii (f , f + )
se afla graficul unui polinom; acest fapt va fi enuntat n capitolul VI (teorema
VI 2.5)].
4) Fie X un spatiu metric oarecare. Daca A B X, atunci este evident

ca AB , A B. Dar se poate ntampla ca Fr A / Fr B; de exemplu, luam
X = R, A = Q si B = Q [0, 1], n care caz avem A B, Fr A = R si
Fr B = (, 0] [1, ).
Teorema 1.2. Fie (X, d) un spatiu metric fixat si A X o submultime
oarecare. Atunci:

(a) ! A= !A si !A =!A;

(b) A este o multime deschisa, iar A este o multime nchis
a n X;

A si Fr A este o multime nchis
(c) Fr A = A\ a n X.
Demonstratie. (a) Se aplica dubla incluziune tinand cont de definitii.

(b) Fie ()a A fixat, deci exista r > 0 astfel ncat B(a, r) A. Atunci

B(a, r)A si cum B(a, r)= B(a, r), rezulta ca ()a A am gasit r > 0 astfel

ncat B(a, r) A, deci A este o multime deschisa. In particular, ! A este
deschisa si conform (a), rezulta ca multimea !A este deschisa, deci A este
nchisa.

(c) Avem conform (a) Fr A = A !A = A C A= A\ A. Faptul ca Fr A
este multime nchis
a, rezulta observand ca ea este intersectia a doi nchisi.

Corolar. (a) A este deschis a dac
a si numai dac
a A =A;
(b) A este nchis
a dac
a si numai dac
a A = A.
112 REALA

Demonstratie. (a) A =A, atunci conform teoremei 1.2 (b) rezulta ca A este

a. Reciproc, presupunem ca A este deschisa; atunci A A caci ()x A,
deschis

()r > 0 astfel ncat B(x, r) A, deci x A; cum are loc incluziunea A A,

rezulta ca A =A.

cf.(a)
(b) A este nchisa !A este deschisa !A = !A= !A A = A.
Teorema urmatoare da caracterizarea multimilor nchise cu ajutorul sirurilor.
Teorema 1.3. Fie X un spatiu metric si A X o submultime.
(a) Un punct x X apartine lui A dac
a si numai dac a un sir {xn }
a exist
n X
de puncte din A astfel nc at xn x.
(b) Multimea A este nchis a dac
a si numai dac a limita oric
arui sir conver-
gent de puncte din A apartine lui A.
6 7
1
Demonstratie. (a) Fie x A; atunci pentru n 1 ntreg, bila B x,
6 7 n
1
intersecteaza A si alegem xn A B x, , n 1. Se obtine un sir {xn }
n
1
de puncte din A astfel ncat d(xn , x) < , n 1 deci lim d(xn , x) = 0, adica
n n
n X n X
xn x. Reciproc, daca {xn } este un sir de puncte din A si xn x, atunci
n orice bila centrata n x se afla puncte ale sirului, deci puncte din A, adica
x A.
n X Dar A
(b) Presupunem A nchisa si xn x, xn A. Atunci x A.

fiind nchisa, rezulta ca A = A, deci x A. Reciproc, daca limita oricarui
sir convergent de puncte din A apartine lui A, atunci conform (a) rezulta ca
A A. Incluziunea A A fiind evidenta, rezulta ca A = A, adica A este
multime nchisa.
Definitia 1.3. O submultime A X se numeste dens a daca orice punct
din spatiul ntreg X este limita unui sir convergent de puncte din A.
Corolar. O submultime A X este dens
a dac a A = X.
a si numai dac
Demonstratie. A este densa orice punct x X este limita unui sir de
puncte din A orice punct x X apartine lui A X A X = A.

Exemplu. 1) Pe dreapta reala X = R submultimile Q, R \ Q sunt dense

(caci orice numar real este limita unui sir convergent de numere rationale, ca
si limita unui sir de numere irationale). Similar, multimea Q Q a punctelor
de coordonate rationale din R2 este densa.
2) Conform teoremei enuntate anterior (teorema lui Weierstrass), rezulta ca
functiile polinomiale formeaza o multime densa n spatiul functiilor continue
[a, b] R, pentru orice interval nchis si marginit fixat [a, b].
3.1.2 Multimi compacte

Definitia 1.4. O submultime K X a unui spatiu metric%(X, d) se numeste
compact
a (sau un compact) dac ate ori K
a ori de c Di , Di deschisi
iI
%
din X, rezult
a c
a exist
a o submultime finit at K
a J a lui I astfel nc Di .
iJ
Asadar, multimile compacte au proprietatea definitorie ca din orice acoperire
%
a a lor se poate extrage o subacoperire finita. (Incluziunea K
deschis Di
iI
se citeste astfel: multimea K admite acoperirea {Di }iI sau familia {Di }iI
formeaza o acoperire a lui K).
Lema 1. Orice multime compact
a K dintr-un spatiu metric X este nchis
a
si marginit
a n X.
IMI IN SPAT
Demonstratie. Probam mai nt ai incluziunea K K. Fie ()x K fixat.

Daca prin absurd am avea x / K, atunci pentru orice y K se pot alege bile
centrate n x, y disjuncte, adica exista ry > 0, ry > 0 astfel ncat B(x, ry )
B(y, ry ) = . Bilele {B(y, ry )}yK formeaza o acoperire deschisa a lui K,
deci exista o subacoperire finita a lui K, adica exista un numar finit de puncte
y1 , . . . , ys K si numere reale strict pozitive r1 , . . . rs , r1 , . . . , rs astfel ncat
B(x, ri ) B(yi , ri ) = , 1 i s. Luam r = min(r1 , . . . rs ). Atunci bila
B(x, r) nu intersecteaz a nici una din bilele B(yi , ri ), deci nu intersecteaza K,
ceea ce contravine ipotezei ca x K. Am probat deci incluziunea K K,

deci K = K si ca atare, multimea K este nchisa (conform corolarului teoremei
1.2).
Pentru a arata ca mult% imea K este marginita, fixam un punct a X.
Are loc incluziunea K B(a, n), deoarece ()z K, alegem n natural
n1
astfel ncat n > d(z, a), deci z B(a, n). Cum K este compacta, din aceasta
acoperire deschis a se extrage o subacoperire finita, deci K este continuta ntr-o
bila B(a, N ), adica multimea K este marginita.
Teorema dificila care urmeaza arata ca n spatii metrice compacitatea cu
acoperiri deschise revine la compacitatea cu siruri.
Teorema 1.4. Fie X un spatiu metric; o submultime K X este compact a
dac
a si numai dac
a orice sir de puncte din K are un subsir convergent n K.
Demonstratie. Presupunem K compacta si fie {xn }n0 un sir de puncte
din K. Daca acest sir nu are nici un subsir convergent n K (deci nici n
X, conform lemei anterioare si teoremei 1.3 (b)), atunci multimile D0 = X \
{x0 , x1 , x2 , . . .}, D1 = X \ {x1 , x2 , x3 , . . .}, D2 = X \ {x2 , x3 , . . .} etc. sunt
deschise n X si acopera K. Atunci exista un numar finit de multimi Di , i 0
acoperind K si cum D0 D1 D2 . . ., rezulta ca exista N astfel ncat
K DN , ceea ce este absurd, deoarece xN K si xN / DN .
Probam acum afirmatia reciproca. Observam mai ntai ca are loc urmatoarea
asertiune:
() > 0 exist
a o acoperire finit
a a lui K cu bile de raz
a . (1)
Intr-adevar, presupunand ca acest fapt nu ar avea loc, fixam un punct
x0 K. Deoarece K / B(x0 , ), exista x1 K astfel ncat x1 / B(x0 , );
apoi exista x2 K astfel nc at x2 / B(x0 , ), x2
/ B(x1 , ), deoarece
K / B(x0 , ) B(x1 , ) etc. Sirul {xn }n0 astfel construit are proprietatea ca
d(xm , xn ) , ()m, n 0, deci nu poate avea subsiruri convergente, ceea ce
contravine ipotezei.
% Trecem la demonstrarea faptului ca multimea K este compacta; fie K
Di , Di deschisi din X. Vom proba n prealabil urmatoarea afirmatie:
iI
exist at ()x K, exist
a > 0 astfel nc a i I cu B(x, ) Di . (2)
Intr-adev 1
ar, n caz contrar, luam = si exista xn K astfel ncat ()i
6 7 n
1
I, B xn ,
/ Di . Conform ipotezei, sirul {xn }n1 are un subsir convergent
n
n K
xkn a si cum deschisii Di acopera K, exista i0 I astfel ncat a Di0 .
Cum Di0 este deschis, exista r > 0 real cu B(a, r) 6 Di0 . Pentru
7 n suficient de
r 1 r 1
mare avem atunci d(a, xkn ) < , < , deci B xkn , B(a, r) Di0 ,
2 kn 2 kn
ceea ce conduce la o contradictie. Pentru acoperirea deschisa {Di }iI a lui K
alegem > 0 astfel nc at sa aiba loc aformatia (2). Conform asertiunii (1),
pentru acest exista o acoperire finita a lui K cu bile de raza . Cum fiecare
din aceste bile este continut
a n cate un deschis Di cel putin, rezulta ca aceste
Di (n numar finit !) acopera de asemenea K.
Corolar 1. Un spatiu metric X este compact dac
a si numai dac
a orice sir
de puncte din X are un subsir convergent.
114 REALA

Corolar 2. Dac a X si Y sunt spatii metrice compacte, atunci X Y este

spatiu metricB compact. (Pe multimea X Y se introduce distanta d pun and
d(z1 , z2 ) = dX (x1 , x2 )2 + dY (y1 , y2 )2 , ()z1 = (x1 , y1 ) X Y , ()z2 =
(x2 , y2 ) X Y . Convergenta n X Y revine la convergenta pe componente,
ca n cazul R2 = R R).
Demonstratie. Pentru a arata ca X Y ete spatiu compact se aplica coro-
larul 1; fie zn = (xn , yn ), n 0 un sir de puncte din X Y . Cum X este
n X
compact, sirul {xn }n0 are un subsir convergent xkn a; sirul {ykn }n0 are
n Y
la randul lui un subsir convergent (caci Y este compact) ylkn b si evident
n X
xlk a. Asadar, sirul {zn }n0 are un subsir convergent n X Y , anume
(xlkn , ylkn ) (a, b).
Corolarul 2 se extinde imediat la cazul unui numar finit de spatii metrice
compacte.
Corolar 3. Orice paralelipiped nchis P = [a1 , b1 ] . . . [ap , bp ] din Rp
este compact.
Demonstratie. Observam mai ntai ca orice interval nchis si marginit [a, b]
de pe dreapta reala este multime compacta. Acest fapt rezulta din teorema
1.4 n modul urmator: fie {xn }n0 un sir de puncte din [a, b]; acest sir este
marginit si conform lemei lui Cesaro, va avea un subsir convergent catre un
punct din [a, b] = [a, b].
Asadar, paralelipipedul P rezulta compact, ca produs cartezian finit de
multimi compacte.
Exemple. Intervalul [0,1], dreptunghiul [0, 1] [3, 5] sunt multimi com-
pacte; dar intervalul [0, 1), ca si spatiile R, R2 nu sunt compacte.
Teorema care urmeaza da caracterizarea multimilor comapcte din Rp cu
p 1 fixat arbitrar. Ea permite obtinerea de multe alte exemple de multimi
compacte.
Teorema 1.5. O submultime K Rp , p 1, este compact
a dac
a si numai
dac
a este nchis
a si m
arginit
a.
Demonstratie. Daca K este multime compacta, atunci K este nchisa si
marginita, conform lemei 1. Reciproc, fie K nchisa si marginita. Atunci
exista un paralelipiped compact P ca n corolarul 3 al teoremei 1.4 astfel ncat
K P . Pentru a proba compacitatea lui K aplicam teorema 4.1: fie {xn }n0
un sir de puncte din K; acest sir apartine lui P si cum P este compact, sirul
n P =K
{xn }n0 are un subsir convergent xkn a. Cum xkn K, rezulta a K
n K
(aplicand teorema 1.3, (a)); asadar xkn a.
3.1.3 Multimi convexe, multimi stelate

Presupunem X = Rn , n 1 fiind fixat. Pentru orice doua puncte, a, b Rn
se numeste segment nchis de capete a, b, submultimea
[a, b] = {z = (1 )a + b| [0, 1]} din Rn . (3)
Pentru n = 1, 2, 3, regasim notiunea uzuala de segment (fig. III. 2).

Fig. III.2
Definitia 1.5. O multime S Rn se numeste stelat a daca exist
a un punct
a S, nu neap at pentru orice x S, s
arat unic, astfel nc a avem [a, x] S;
asadar, acel punct a poate fi unit cu orice ale punct din S printr-un segment
nchis continut n S.
O multime C Rn se numeste convex a daca pentru orice a, b C avem
[a, b] C; asadar, pentru orice dou a puncte din C, segmentul nchis care le
uneste este continut n C.
Exemple. 1) Orice bila deschisa (sau nchisa) si orice paralelipiped n Rn
sunt multimi convexe. In R multimile convexe sunt exact intervalele.
IMI IN SPAT
2) Orice multime convex a este stelata. Reciproca este falsa; multimea R2 \T ,

T = {(x, y) R |x 0, y = 0} este stelata, fara a fi convexa. Multimea
2
R2 \ (0, 0) nu este stelata, deci nici convexa.

3) Intersectia oricarei familii de multimi convexe din Rn este o multime
convexa; verificarea este imediata.
Fie f : Rn R, f = 0 o functie liniara, adica exista constante reale
c1 , c2 , . . . , cn nu toate nule astfel ncat f (x1 , x2 , . . . , xn ) = c1 x1 + . . . + cn xn .
Orice multime de forma H = {(x1 , . . . , xn ) Rn |f (x1 , x2 , . . . , xn ) = }, real
dat, se numeste hiperplan, iar multimile de forma {f < ) " {(x1 , x2 , . . . , xn )
Rn |f (x1 , x2 , . . . , xn ) < }, {f }, {f > }, {f }, se numesc semispatii
definite de f si . Se probeaza far a dificultate ca hiperplanele si semispatiile
sunt multimi convexe; n cazul n = 2 hiperplanele sunt drepte, iar semispatiile
sunt semiplane.
Orice intersectie de semispatii din Rn se numeste poliedron convex; vom
numi poliedru convex orice poliedron convex care n plus este compact (n cazul
n = 2 se regasesc poligoanele convexe; de exemplu, interiorul unui triunghi
reunit cu frontiera este intersectia a trei semiplane si este un poligon convex).
3.1.4 Exercitii
1. Sa se arate ca orice multime deschisa D R este reuniune cel mult

numarabila de intervale deschise.
Indicatie. Pentru orice a D se aleg numere rationale , astfel ncat
a (, ) D. Atunci D este reuniunea intervalelor de forma (, ).
2. Fie X un spatiu metric, A X, a X. Punctul a se numeste punct
izolat al lui A daca a A si exista r > 0 astfel ncat A B(a, r) = {a}.
Punctul a se numeste punct de acumulare al lui A daca a A \ a, adica n
orice vecinatate a lui a se afla o infinitate de elemente din A.
Presupun ! ="R, sa se @afle punctele
and X izolate si punctele de acumulare
1 n A
ale multimilor Z, , Q, cos . Similar pentru cazul X = R2 si
n n0 2 n0
!6 7" !6 7"
1 1 1
submultimile , , n, .
n n n1 n n1

3. Fie X un spatiu metric si A X. Sa se arate ca A este cel mai mare
deschis al lui X continut n A, iar A este cel mai mic nchis al lui X care
contine A (relativ la ordinea definita de incluziune).
4. Fie (X, d) un spatiu metric si A X; probati ca (A, d) este de asemenea
spatiu metric (numit subspatiu al lui X). Fie X = R si A = [1, 1], cu distanta
euclidiana. Sa se arate ca multimea D = [1, 0) este deschisa n A, dar nu si
n X.
5. Fie D a submultime a lui R2 . Sa se arate ca:
a) D este deschis a daca si numai daca ()(x, y) D exista deschisi D1 , D2
n R astfel nc at x D1 , y D2 si D1 D2 D;
b) Daca D , D sunt deschisi n R, atunci D D este deschis n R2 , dar
nu orice deschis din R2 este de aceasta forma.
6. Fie submultimea M = [10, 100] a lui R. Sa se arate ca familia intervalelor
deschise din R de lungime 1 formeaza o acoperire deschisa a lui M ; sa se indice
o subacoperire finita a lui M . Care este numarul minim de astfel de intervale
acoperind M ?
7. a) Sa se arate ca intersectia si reuniunea a doua multimi compacte din
R2 sunt compacte; generalizare.
n X
b) Sa se arate ca daca X este un spatiu metric si xn a, atunci multimea
{a, x0 , x1 , x2 , . . .} este compacta n X.
8. O multime A X dintr-un spatiu metric X se numeste relativ compact a
daca nchiderea ei A este compacta. Sa se arate ca:
a) n Rp (p 1) o multime este relativ compacta daca si numai daca este
marginita;
116 REALA

b) n spatiul X = Q multimea {x Q|x2 < 2} este marginita, fara a fi

relativ compacta.
9. Fie 0 < < numere reale fixate. Sa se arate ca multimile {|z| },
{ |z| }, { Re z }, { Im z } din C sunt nchise. Care din
ele sunt compacte ?
10. Sa se arate ca R este spatiu metric compact, dar R, C, MA nu au
aceasta proprietate.
11. Sa se arate ca orice dreptunghi nchis [a, b][c, d] din R2 este un compact
convex; dati exemple de submultimi din R2 care sunt compacte neconvexe sau
convexe necompacte.
12. Sa se stabileasca care din submultimile urmatoare ale lui C sunt de-
schise, nchise, compacte, convexe: {z C||z| 1}, {|z1| = 1}, {1 < |z| 2},
{1 Re z 2}, {|z 2| > 1}, {|z 1| 1, {2 |z 2i| 4}.
3.2 Continuitate
3.2.1 Aplicatii continue; caracterizare, tipuri particulare
Fie X, Y doua spatii metrice, n care convenim sa notam cu aceeasi litera
d distantele respective. Fixam o aplicatie f : X Y .
Reamintim ca termenii aplicatie si functie sunt sinonimi; n mod tacit,
n consideratii generale se foloseste cu precadere termenul de aplicatie.
In cele ce urmeaza, sunt cuprinse cazurile particulare
1) X R, Y = R (tratat n liceu);
2) cazul aplicatiilor vectoriale X Rn , X Rm , m, n 1;
3) cazul campurilor scalare X R si al campurilor vectoriale X R3
(X R3 );
4) cazul functiilor complexe X C (X C).
Definitia 2.1. Aplicatia f se numeste continu a ntr-un punct x0 X
dac
a pentru orice vecinatate V a lui f (x0 ), exist
a o vecin
atate U a lui x0 astfel
at f (U ) V . Dac
nc a f nu este continu a n x0 ea se numeste discontinu a
n x0 . Dac a n fiecare punct x0 X, se spune c
a f este continu a f este con-
tinua pe X.
Teorema 2.1. (caracterizarea continuitatii ntr-un punct). Fie f : X Y
o aplicatie ntre spatiile X, Y si x0 X un punct fixat. Atunci sunt echivalente
urm atoarele afirmatii:
(a) f este continu a n x0 (definitia cu vecin atati);
(b) () > 0, ()() > 0 astfel nc at ()x X, d(x, x0 ) < implic a
d(f (x), f (x0 )) < , adic a f (B(x0 , )) B(f (x0 ), ) (definitia cu );
n X n Y
(c) pentru orice sir convergent an x0 , rezult
a f (an ) f (x0 ), (definitia
cu siruri).
Fig. III.3a Demonstratie. (a) (b). Presupunem ca f este continua n x0 n sensul

definitiei 2.1 si fie () > 0 fixat. Considerand vecinatatea V = B(f (x0 ), ) a lui
f (x0 ), exista o vecinatate U a lui x0 astfel ncat f (U ) V . Dar atunci exista
> 0 astfel ncat B(x0 , ) U deci f (B(x0 , )) f (U ) V = B(f (x0 ), ),
de unde rezulta (b).
(b) (c). Presupunem ca f verifica conditia (b) relativ la punctul x0 si
n X n Y
fie an x0 . Avem de aratat ca f (an ) f (x0 ) si pentru aceasta fixam
> 0 arbitrar. Conform ipotezei (b), exista > 0 astfel ncat ori de cate ori
x X, d(x, x0 ) < , sa rezulte d(f (x), f (x0 )) < . Cum an x0 , exista un
rang N astfel ca d(an , x0 ) < , ()n N , adica d(f (an ), f (x0 )) < pentru
n Y
Fig. III.3b orice n N ; asadar, f (an ) f (x0 ).
(c) (a). Rationam prin reducere la absurd; presupunem asadar ca desi
are loc conditia (c), totusi exista o vecinatate V a lui f (x0 ) astfel ncat oricare
atatea U a lui x0 sa avem f (U ) /V . Pentru orice n 1 natural,
ar fi vecin
3.2. CONTINUITATE 117
6 7 6 6 77 6 7
1 1 1
luam U = B x0 , . Cum f B x0 ,
/V , exista an B x0 , astfel
n n n
1
ncat f (an ) / V . Asadar d(an , x0 ) < , deci an x0 . Conform ipotezei (c)
n
rezulta f (an ) f (x0 ), deci de la un rang ncolo, f (an ) V , absurd.
Afirmatiile (a), (b), (c) fiind logic echivalente, oricare din ele poate fi luata
ca definitie a continuit atii unei aplicatii ntr-un punct. Sensul intuitiv al con-
tinuitatii lui f n x0 este urmatorul: la variatii suficient de mici ale lui x0
corespund variatii oric at de mici ale lui f (x0 ). Continuitatea unei functii nu
poate fi testata pe un calculator.
Exemple. 1) Fie X un spatiu metric si a X un punct fixat. Aplicatia
a 1X : X X si aplicatia constanta f : X X, x . a (a X fixat)
identic
sunt evident continue pe X (folosind de exemplu (c)).
2) Fie p 1 fixat. Aplicatiile de proiectie k : Rp R, 1 k p
definite prin k (z1 , . . . , zp ) = zk sunt continue pe Rp . Intr-adevar, fie ()a =
n Rp
(a1 , . . . , ap ) Rp fixat si xn a; conform caracterizarii convergentei sirurilor
din Rp pe componente, rezulta ca xkn ak (n R), adica k (xn ) k (a) si ca
atare, fiecare aplicatie k este continu a pe Rp .
3) Din liceu este cunoscut faptul ca orice functie reala elementara este con-
tinua pe orice deschis continut n domeniul ei de definitie.
Teorema 2.2. Fie f : X Y o aplicatie ntre dou a spatii metrice.
(a) f este continua pe X dac a f 1 (D) este deschis
a si numai dac a n X
pentru orice deschis D din Y ;
(b) f este continua pe X dac a f 1 (I) este nchis
a si numai dac a n X,
oricare ar fi multimea nchis
a I din Y .
Demonstratie. (a) Fie f continu a pe X si D un deschis n Y . Avem de
aratat ca multimea f 1 (D) este deschis a n X. Pentru aceasta, fie a f 1 (D)
un punct arbitrar, deci f (a) D si cum D este deschis, exista > 0 astfel
ncat B(f (a), ) D. Conform teoremei 2.1 (b), f fiind continua n a, exista
> 0 astfel ncat f (B(a, )) B(f (a), ) D, adica B(a, ) f 1 (D).
Reciproc, presupunem ca f ntoarce deschisi din Y n deschisi din X si
aratam ca f este continu a n fiecare punct x0 X. Fie V o vecinatate oarecare
a lui f (x0 ), deci exista o bila deschisa D = B(f (x0 ), ) V ; conform ipotezei
f 1 (D) este un deschis n X contin and x0 si astfel gasim o vecinatate a lui x0 ,
anume U = f 1 (D) astfel ca f (U ) D V . Asadar, am probat conditia (a)
din teorema 2.1 si ca atare, f rezulta continua n x0 .
(b) Rezulta direct din (a) folosind faptul ca f 1 (Y \ I) = X \ f 1 (I) si ca
nchisii coincid cu complementarele de deschisi.
f g
Teorema 2.3. (continuitatea aplicatiilor compuse). Fie X Y Z dou a
aplicatii ntre spatii metrice si x0 X. Dac a f este continu
a n x0 si g este
continu a n punctul f (x0 ), atunci compunerea g f este continu a n x0 .
In
particular, dac a f este continu a pe Y , atunci g f
a pe X, iar g este continu
este continu a pe X.
n X
Demonstratie. Folosim teorema 2.1 (c). Fie orice sir convergent un
n Y n Z
x0 ; atunci f (un ) f (x0 ) si g(f (un )) g(f (x0 )), folosind ipoteza asupra
n Z
functiilor f si g. Asadar, (g f )(un ) (g f )(x0 ), deci g f este continua n
punctul x0 . Partea secunda a enuntului este imediata, deoarece pentru orice
x0 X, rezulta ca g f este aplicatie continua n x0 .
Functii continue cu valori reale
a f : X R definita pe un spatiu metric X. In

Fixam o functie continu
acest caz, multimea Zf = {x X|f (x) = 0} a zerourilor lui f este nchisa,
deoarece Zf = f 1 (0), {0} este multime nchisa n R si aplicam teorema 2.2
(b).
118 REALA

Definitia 2.2. Se numeste suport al functiei f : X R nchiderea

multimii {x X|f (x) = 0}, adic
a multimea

supp f " !Zf = ! Z f , (4)
ultima relatie decurg

and din teorema 1.2.
Asadar, suportul unei functii f este complementara interiorului lui Zf , deci
complementara celui mai mare deschis pe care f se anuleaza.
Exemple. 1) Fie f : R R,
/
sin x daca x (, )
f (x) =
0 n rest.
Atunci Zf = (, ] {0} [, ) si supp f = [, ].

2) Fie X = R2 si functia f : R2 R definita prin
/
1 x2 y 2 daca x2 + y 2 < 1
f (x, y) =
0 n rest.
Atunci supp f = {x2 + y 2 1}.

3) O clasa importanta de functii X R o constituie clasa C0 (X) a functiilor
continue cu suport compact, avand suportul o multime compacta. Astfel, orice
functie reala continua f : R R, nula n afara unui interval marginit apartine
lui C0 (R). Semnalul unitate : R R definit prin
/
1 daca x 0
(x) =
0 daca x < 0.
nu are suport compact, deoarece supp = [0, ). Semnalele n timp, avand

suport compact, sunt nule n afara unui interval de timp [t0 , t1 ] si actioneaza
nebanal doar ntre momentele de timp t0 si t1 .
Teorema 2.4. Fie f, g : X R functii continue si R o constant a
a. Atunci functiile f + g, f g, f , f g sunt functii continue X R si la
real
fel este functia g/f : X \ Zf R, definit a pe deschisul X \ Zf . Functiile |f |,
1 1
max(f, g) = (f + g + |f g|), min(f, g) = (f + g |f g|) sunt de asemenea
2 2
continue.
Demonstratia rezulta imediat folosind definitia continuitatii cu siruri (teo-
rema 2.1 (c)).
Corolar 1. Fie f, g : X R functii continue. Atunci multimile D1 =
{x X|f (x) < g(x)}, D2 = {x X|f (x) > g(x)} sunt deschise, iar I1 =
= {x X|f (x) g(x)}, I2 = {x X|f (x) g(x)} sunt nchise.
Demonstratie. Notam f g = h; asadar, h este functie continua. Intervalele
(, 0), (0, ) sunt multimi deschise, iar (, 0], [0, ) sunt multimi nchise.
Corolarul rezulta aplicand teorema 2.2 si observand ca D1 = h1 ((, 0)),
D2 = h1 ((0, )), I1 = h1 ((, 0]), I2 = h1 ([0, )).
Corolar 2. Fie f, g : X R functii continue, coinciz
and pe o submultime
a A X. Atunci f = g.
dens
Demonstratie. Notam I = {x X|f (x) = g(x)}. Multimea I este nchisa
(caci I = I1 I2 , cu notatiile din corolarul 1) si cum f si g coincid pe A, rezulta
ca A I. Atunci rezulta A I = I si cum A este densa (adica A = X), rezulta
X = I, adica f = g pe ntreg X.
Teorema 2.5. (pastrarea semnului pe o vecinatate). Fie f : X R o
a ntr-un punct x0 X. Dac
functie continu a f (x0 ) > 0 (respectiv f (x0 ) < 0),
atunci f este pozitiva (respectiv negativ
a) ntr-o vecinatate a lui x0 .
Demonstratie. Presupunem f (x0 ) > 0 si alegem > 0 astfel ncat f (x0 ) >
. Consideram vecin atatea lui f (x0 ), V = (f (x0 ) , f (x0 ) + ). Deoarece f
este continu a, exista o vecin at f (U ) V ; ()z U ,
atate U a lui x0 astfel nc
avem f (z) V , deci f (z) > f (x0 ) si ca atare, f este pozitiva pe U . Cazul
f (x0 ) < 0 se trateaza la fel.
Teorema 2.6. Fie f1 , . . . , fp : X R functii definite pe un spatiu metric
si F : X Rp aplicatia definit a prin F (x) = (f1 (x), . . . , fp (x)), ()x X.
Aplicatia F este continu
a pe X dac a si numai dac
a f1 , . . . , fp sunt continue pe
X.
Demonstratie. Presupunem ca F este continua; avem fk = k F , 1
k p, unde k : Rp R sunt aplicatiile de proiectie, deci aplicatiile fk sunt
continue. Reciproc, daca f1 , . . . , fp sunt continue pe X atunci ()a X si
n X
pentru orice sir xn a, rezulta ca fk (xn ) fk (a), 1 k p; conform ca-
n Rp
racterizarii convergentei sirurilor n Rp , se obtine ca (f1 (xn ), . . . , fp (xn ))
n Rp
(f1 (a), . . . , fp (a)), adica F (xn ) F (a), deci F este continua n punctul a.
Exemple. 1) Functia F : R R2 , t . (t2 , t3 ) este continua deoarece
componentele ei f1 (t) = t2 , f2 (t) = t3 sunt continue pe R. In mod similar,
functia F : R R2 , (u + v) . (u + v, uv) este continua.
2) De asemenea, )daca A = {(x,*y, z R3 |z > 0}, atunci campul vectorial
xy xy
A R3 , (x, y, z) . , ln z, x y , notat echivalent v = +ln z
+(xy)k,
z z
este continuu pe A.
relativ la un reper ortogonal de versori , , k,
3) Fie X un spatiu metric si o functie f : X C cu valori complexe;
se pot asocia trei functii cu valori reale, anume P : X R, x . Re f (x)
(partea reala a lui f ); Q : X R, x . Im f (x) (partea imaginar a a lui f )
si |f | : X R, x . |f (x)| (modulul lui f ). Utilizand definitia continuitatii
cu siruri (sau aplicand teorema 2.6 pentru C = R2 , rezulta ca functia f este
continua pe X dac a si numai daca functBiile P, Q sunt continue. De asemenea,
daca f este continu a pe X, atunci |f | = P 2 + Q2 este continua (Se mai scrie
f = P + iQ).
Aplicatii liniare si continue ntre spatii vectoriale normate
Fie E, F dou a spatii vectoriale normate reale si f : E F o aplicatie R-
liniara; asadar, ()x, y E, () R, avem f (x + y) = f (x) + f (y), f (x) =
f (x). In particular, f (0) = 0.
Teorema 2.7. Sunt echivalente afirmatiile:
(a) f este continua pe E;
(b) f este continua n originea lui E;
at ||f (x)|| C||x||, ()x E.
(c) exista C > 0 real astfel nc
Demonstratie. Implicatia (a) (b) este evidenta.
(b) (c). Scriem ca f este continu a n punctul x0 = 0, folosind definitia
continuitatii cu . Luand = 1, exista un numar > 0 astfel ncat de ndata
ce x E, ||x|| = d(x, 0) < sa avem ||f (x)|| = d(f (x), f (0)) < 1. Alegem
2
C = si probam ca ||f (x)|| C||x||, ()x E. Daca x = 0 aceasta inegalitate

x
este evident a; iar daca x = 0, notam y = , deci ||y|| = ||x|| = .
Q 6 7Q 2||x|| 2||x|| 2
Q Q
Ca atare, ||f (y)|| < 1, adica Q Q
Qf 2||x|| x Q < 1 si cum f este R-liniara rezulta
Q Q
Q Q 2
Q Q
Q 2||x|| f (x)Q < 1, adica ||f (x)|| ||x|| = C||x||.
n E
(c) (a). Fie ()x0 E fixat si fie orice sir convergent an x0 . Atunci
din conditia (c) rezulta ca
0 ||f (an ) f (x0 )|| = ||f (an x0 )|| C||an x0 ||, ()n 0.
120 REALA

n F
De aici se deduce ca f (an ) f (x0 ), adica f este continua n punctul x0 .
Observatie. Consideram un sistem intrare-iesire, n care intrarile si
iesirile sunt elemente ale spatiilor vectoriale E si F respectiv si oricarei intrari
x E i corespunde iesirea y = f (x) (scriem x . y). Presupunem ca f este
o aplicatie liniara si continua. Proprietatea de liniaritate este o exprimare a
Fig. III.4
principiului suprapunerii, conform caruia de ndata ce xi yi si i sunt
5p 5 p
scalari reali, 1 i p, rezulta ca i xi . i yi . Conform teoremei 2.7,
i=1 i=1
||y||

rezulta ca exista o constanta reala C > 0 astfel ncat ||y|| C||x||, deci
||x||
C, ()x E, x = 0. Asadar constanta C apare ca un grosisment al sistemului,
ca un majorant al rapoartelor ntre normele semnalelor corespunzatoare de
iesire si intrare, Numarul real
inf{C > 0| ||f (x)|| C||x||, ()x E}
exprima o proprietate a sistemului f si este notat ||f || (norma lui f ). Se

probeaza fara dificultate ca ||f (x)|| ||f || ||x||, ()x E.
Studiem acum cazul cand spatiile E si F sunt finit dimensionale.
Corolar. Fie f : Rn Rm (m, n > 1) o aplicatie R-liniar a. Atunci f este
continu
a si transform
a multimi m
arginite n multimi m
arginite.
Demonstratie. Pentru nceput consideram cazul m = 1; fie {e1 , . . . , en } baza
canonica n Rn si ci = f (ei ), 1 i n. Pentru orice x Rn , x = {x1 , . . . , xn }
5n 5n
Vn
avem x = xi ei si f (x) = i=1 xi f (ei ) = ci xi . De aici rezulta ca f este
i=1 i=1
polinom de gradul I (pentru m = 1) si ca atare este functie continua.
Trec and la cazul general, pentru o aplicatie R-liniara f : Rn Rm oare-
care rezulta ca toate cele m componente f1 , . . . , fm ale lui f sunt continue si
utilizand teorema 2.6 rezulta ca f este continua.
Apoi conform teoremei 2.7 exista C > 0 astfel ncat ||f (x)|| C||x||,
()x Rn . Fie M Rn o submultime marginita; deci exista > 0 astfel ncat
M B(0, ). Atunci f (M ) B(0, C), deoarece ()z f (M ), avem z = f (x)
cu x M deci d(z, 0) = ||z|| = ||f (x)|| C||x|| < C, adica z B(0, C).
Asadar, multimea f (M ) este continuta ntr-o bila din Rm , deci este marginita.
Demonstram acum un rezultat de mare nsemnatate principiala privind
aplicatiile analizei n conjugare cu metodele numerice.
Teorema 2.8. Fie un interval compact fixat [a, b], a < b.
(a) Luarea integralei, adic
a aplicatia
( b
0
I: C[a,b] R, f . f (x)dx.
a
este o aplicatie continu

a.
(b) Operatorul de derivare
1
D : C[a,b] 0
C[a,b] , f . f
este o aplicatie discontinu

a n orice punct.
0 1
Demonstratie. Pe spatiul vectorial real C[a,b] , ca si pe subspatiul C[a,b] al
acestuia, se considera norma uniforma.
0
(a) Pentru orice f C[a,b] avem
( b ( b
I(f ) = f (x)dx, deci |I(f )| ||f ||dx = (b a)||f ||.
a a
Am verificat astfel conditia (c) a teoremei 2.7 si aplicatia I fiind R-liniara,

ea rezulta continua.
(b) Deoarece D este aplicatie R-liniara, este suficient (conform teoremei

2.7) sa probam ca ea este discontinu a n origine. Pentru aceasta, este de-
1 UC
ajuns sa indicam un sir {fn }n0 de functii din C[a,b] astfel ncat fn 0, dar
UC
D(fn ) / 0, adica fn / 0.
In acest scop, luam fn (x) = (sin nx)/n deci fn UC
0 pe intervalul [a, b];

2
pe de alta parte, fn (x) = n cos nx, deci ||fn || = n (pentru orice n ),
ba
0
deci sirul {fn } nu este uniform convergent catre 0, adica Dfn / 0 n C[a,b] . Fig. III.5a
Observatie. Teorema 2.8 explica de ce integrala, spre deosebire de derivata,
este mai bine adaptata aplicarii metodelor aproximative (caci la variatii sufi-
cient de mici ale lui f corespund variatii oricat de mici pentru I(f ), n timp
ce doua functii derivabile pot avea graficul foarte apropiat relativ la distanta
uniforma, dar derivatele sa nu aiba o proprietate similara (fig. III. 5a si b).
3.2.2 Propriet
ati ale functiilor continue pe spatii
compacte
Teorema 2.9. Fie f : X Y o aplicatie continu a ntre dou
a spatii Fig. III.5b
metrice. Dac a K X este o multime compact
a, atunci imaginea direct
a f (K)
este submultime compact
a a lui Y .
Demonstratie. Fie {Vi }iI o acoperireCa lui fD
(K) cu deschisi din Y , f (K)
% % %
Vi ; atunci K f 1 (f (K)) f 1 Vi = f 1 (Vi ); cum f este
iI iI iI
1
% Di = f (Vi ), i I sunt deschise n X (teorema 2.2 (a)).
continua, multimile
Din relatia K Di si din ipoteza de compacitate a lui K, rezulta ca exista
iI
%
o submultime finita J I astfel nc
at K Di , deci
iJ
C D
% % % %
f (K) f Di = f (Di ) = f (f 1 (Vi )) Vi
iJ iJ iJ iJ
si astfel, din acoperirea {Vi }iI a lui f (K) am extras o subacoperire finita
{Vi }iJ . Asadar, multimea f (K) este compacta.
Definitia 2.3. O functie numerica f : X R se numeste m arginit
a
a multimea f (X) a lui R este m
dac arginit
a; n acest caz se noteaz
a sup f =
X
sup f (X), inf f = inf f (X) si se spune c
a f si atinge marginile pe X dac
a
X
a puncte X, X astfel nc
exist at sup f = f (), inf f = f ().
X X
Teorema care urmeaza constituie un rezultat fundamental.
Teorema 2.10. Fie f : X R o functie continu a numeric
a pe un spatiu
metric compact X. Atunci f este m
arginit
a si si atinge marginile.
Demonstratie. Submultimea f (X) a lui R este compacta conform teoremei
2.9, deci este nchis
a si marginit
a (conform teoremei 1.5). Asadar, functia f
a. In plus, numerele reale sup f , inf f apartin lui f (X) si cum
este marginit
X X
f (X) = f (X), rezulta ca sup f , inf f apartin lui f (X) deci sunt atinse.
X X
1
Exemple. 1) Functia f : (0, 1) R definita prin f (x) = este evident
x

a; marginile ei n R sunt inf f = 1, sup f = si
continua, dar nu este marginit
nu sunt atinse. Aceasta arata de ce conditia ca X sa fie compact este esentiala
n teorema 2.10.
2) Fie A, B, C trei puncte distincte n plan si X triunghiul ABC (interiorul
reunit cu frontiera sa obtinuta reunind cele trei laturi). Atunci suma M A +
122 REALA

M B+M C, unde M este un punct oarecare din planul triunghiului, are minimul
si maximul atinse n X. Intr-adevar, X este compact, suma M A + M B + M C
variaz
a continuu cu punctul M si se aplica teorema 2.10 (fixand un reper
n planul triunghiului, suma respectiva este functie continua de coordonatele
punctului M ).
Teorema 2.11. Multimea CX a tuturor functiilor continue X R, defi-
nite pe un spatiu compact, are o structur
a de spatiu Banach relativ la norma
uniforma.
Demonstratie. Mai ntai, observam ca orice functie f CX este marginita
(conform teoremei 2.10). Asadar, CX MX si reamintim ca spatiul MX este
un spatiu Banach relativ la norma uniforma (teorema II. 3.6). Este evident
ca spatiul CX este un SVN si ramane de dovedit completitudinea lui CX . Fie
pentru aceasta {fn }n0 un sir Cauchy n CX ; el va fi sir Cauchy n MX si
cum MX este complet, rezulta ca sirul {fn }n0 converge catre un element f
UC
n MX , adica fn f . Deoarece functiile fn sunt continue, rezulta ca f este
a (teorema II. 4.3), adica sirul {fn } converge catre f n CX .
continu
Definitia 2.4. O functie f : X Y ntre dou a spatii metrice se numeste
uniform continu a pe X dac a este ndeplinit
a urm atoarea conditie: () > 0
at ()x, y X, d(x, y) < , s
() > 0 astfel nc a avem
d(f (x), f (y)) < . (5)
Functia f se numeste lipschitzian a (dupa numele lui R. LIPSCHITZ, 1832-

1903) daca exista o constanta reala C > 0 astfel ncat d(f (x), f (y)) C d(x, y),
()x, y X.
Evident, daca f este lipschitziana, atunci ea este uniform continua caci

() > 0 se ia = si se probeaza banal conditia (5)).
C
Exemplu. 1) Orice functie reala f : I R definita pe un interval, deriva-
bila cu derivata marginita pe I este lipschitziana; ntr-adevar, fie M > 0 astfel
ncat |f (x)| M , ()x I. Atunci pentru orice x, y I avem f (x) f (y) =
(xy)f () cu I, deci |f (x)f (y)| = |xy||f ()| M |xy|, ()x, y I.
1
Asadar, orice functie din C[a,b] este lipschitziana.
2) Pentru o aplicatie f : X Y ntre doua spatii metrice, au loc evident
implicatiile:
f contractie f lipschitziana f uniform continua f continua.
Remarcam ca exista functii continue, care nu sunt uniform continue. De
1
exemplu, consideram functia continua f : (0, 1] R, f (x) = . Daca f ar fi
x
1
uniform continua, atunci pentru = exista > 0 astfel ncat x, y (0, 1],
2
1 1 1
|x y| < sa implice |f (x) f (y)| < . Luam x = , y = cu n natural
2 n n+1
2 2 1
ales astfel ncat < . Atunci |x y| < < , deci |f (x) f (y)| < ; dar
6 7 n n 2
1 1 1
f (x) = f = n, f (y) = n + 1 si rezulta |n (n + 1)| < , adica 1 < ,
n 2 2
absurd.
Pentru o functie f : X Y ca mai sus, deosebirea dintre definitia conti-
nuit
atii si cea a uniform continuitatii revine la o permutare de cuantificatori
logici:
f continua pe X : ()x0 X () > 0 () > 0 astfel ncat ()x X
(d(x, x0 ) < d(f (x), f (x0 )) < );
f uniform continua pe X : () > 0 () > 0 astfel ncat ()x X
()x0 X (d(x, x0 ) < d(f (x), f (x0 )) < ).

Am vazut ca aceste notiuni sunt distincte; are loc totusi

Teorema 2.12. Dac a f : X Y este o functie continu
a si X este compact,
atunci f este uniform continua.
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca nu ar fi ndeplinita conditia (5).
Atunci exista > 0 astfel nc at () > 0 sa existe x, y X, d(x, y) <
1
pentru care d(f (x), f (y)) . Luand = , n 1 gasim puncte xn , yn X,
n
1
astfel ncat d(xn , yn ) < si d(f (xn ), f (yn )) . In spatiul compact X sirul
n
n X
{xn }n1 are un subsir convergent xkn folosind teorema 1.4.). Din relatia
1 n X
d(xn , yn ) < , ()n 1 rezulta ca ykn . Deoarece f este continua, rezulta
n
ca f (xkn ) f (), f (ykn ) f (), adica d(f (xkn ), f (xkn )) 0 pentru n .
Aceasta contravine faptului ca d(f (xn ), f (yn )) , ()n 1.
Vom da o consecint a important a a acestei teoreme. Mai ntai este necesara
Definitia 2.5. O functie real a f : [a, b] R se numeste functie n scar
a
dac a exist a o diviziune () : a = x0 < x1 < . . . < xn = b a intervalului
[a, b] astfel nc at f s a fie constant a pe fiecare din intervalele semi-deschise
[a, x1 ), [x1 , x2 ), . . . , [xn1 , b) ale diviziunii.
Se verific a imediat ca suma, diferenta si produsul a doua functii n scara
pe [a, b] sunt de asemenea functii n scara.
a f : [a, b] R este limita unui sir uniform
Corolar. Orice functie continu
convergent de functii n scar
a.
Demonstratie. Fixam > 0 arbitrar. Conform teoremei 2.12 exista > 0
a ce x, y [a, b] si |xy| < , sa rezulte ca |f (x)f (y)| < .
astfel ncat de ndat
Alegem puncte echidistante de diviziune x0 = a, x1 , x2 , . . . , xn = b astfel ncat
ba
xi xi1 = < , pentru orice 1 i n si consideram functia n scara
n
: [a, b] R definita prin
Fig. III.6

f (a) daca x [a, x1 )

f (x1 ) daca x [x1 , x2 )
(x) = ..

.

f (xn1 ) daca x [xn1 , b]
Este evident ca || f || = sup | f (x)| , ultima relatie fiind o
x[a,b]
consecinta a faptului ca orice punct x [a, b) apartine unui interval [xi1 , xi ),
1 i n al diviziunii si cum xi xi1 < , rezulta ca | (x) f (x)|
|f (xi1 ) f (x)| < ; aceasta relatie are loc si pentru x = b.
Retinem deci ca pentru orice > 0 am gasit o functie n scara astfel
1
ncat || f || . Luand = , n 1, exista atunci functii n scara
n
1 UC
n : [a, b] R astfel nc
at ||n f || si ca atare n f ; fig. III. 7.
n
Am dovedit astfel ca orice functie reala continua pe un interval compact Fig. III.7
poate fi aproximat a uniform oricat de bine printr-o functie n scara. De
exemplu, orice semnal R R continuu, cu suport compact poate fi aproximat
uniform prin sume finite de semnale dreptunghiulare.
3.2.3 Propriet
ati ale functiilor continue pe multimi conexe
Definitia 2.6. Fie X un spatiu metric; o submultime A X se numeste
neconex
a daca exist
a multimi deschise nevide D1 , D2 n X astfel nc
at
D1 D2 A = , D1 A = , D2 A = si A D1 A2 . (6)
124 REALA

Multimea A se numeste conex a dac a nu este neconvex a. Domeniu n

X este orice deschis conex.
Asadar, din conditia (6) rezulta ca spatiul X nsusi este conex daca si numai
daca nu exista doua multimi deschise nevide, disjuncte D1 , D2 n X astfel ncat
X = D1 D2 ; retinem ca X este conex $ orice multime nevida deschisa si
nchis
a coincide cu X.
Exemplu. Daca X este un spatiu metric si a = b sunt puncte distincte din
X, atunci multimea A = {a, b} este neconexa deoarece se verifica (6) pentru
D1 = X \ {a}, D2 = X \ {b}. Similar, pe dreapta reala X = R, multimea
A = (1, 1) (2, 4) este neconexa (luand D1 = (1, 1), D2 = (2, 4).
Exemple sugestive de multimi conexe, ca si dezvaluirea sensului intuitiv al
definitiei 2.6, vor fi date putin mai tarziu. Sunt necesare cateva pregatiri.
Teorema 2.13. Fie f : [a, b] R, a < b, o functie real a continua.
a f (a) f (b) 0 atunci exist
(a) Dac a [a, b] astfel nc
at f () = 0;
(b) Fie m = inf f (x), M = sup f (x). Pentru orice punct u fixat,
x[a,b] x[a,b]
m < u < M , exist a [a, b] astfel nc
at f () = u.
(c) Dac
a n plus f este strict monoton a, atunci f stabileste o bijectie
[a, b] [m, M ], iar inversa f 1 este de asemenea continu a si strict mono-
tona.
Demonstratie. (a) Notam I0 = [a, b]. Asadar, functia f ia valori de semn
contrar la capetele lui I0 ; mpartim I0 n doua subintervale, de lungimi egale,
f ia de asemenea valori de semn contrar la capetele unuia din cele doua subin-
tervale nchise (pe care l notam cu I1 ); continuam acest procedeu si gasim un
sir descendent de intervale compacte I0 I1 I2 . . . astfel ncat l(In ) 0;
fie 0 , 1 , 2 , . . . (respectiv 0 , 1 , 2 , . . .) capetele acestor intervale n care
funct&
ia f este pozitiva (respectiv negativa). Conform teoremei II.1.3 exista
In , deci n , n si cum f este continua, rezulta f (n ) f (),
n0
f (n ) f (), pentru n . Deoarece f (n ) 0, f (n ) 0, ()n 0
rezulta ca f () 0 si f () 0, adica f () = 0.
(b) Conform definitiei inf, sup, rezulta ca exista puncte , [a, b] astfel
ncat m f () < u < f () M . Notam F (x) = f (x) u si obtinem astfel
o functie continua luand valori de semn contrar n punctele , deci aplicand
(a), exista un punct situat ntre , astfel ncat F () = 0, adica f () = u.
(c) Cum f este strict monotona, ea este injectiva, iar surjectivitatea rezulta
din (b) si din faptul ca m, M sunt atinse (conform teoremei 2.10); se verifica
imediat ca f 1 este de asemenea strict monotona, iar faptul ca f 1 este con-
tinua rezulta observand ca ntoarce nchisii n nchisi (daca I [a, b] este o
multime nchisa, ea este compacta si atunci multimea (f 1 )1 (I) = f (I) este
compacta conform teoremei 2.9, deci nchisa).
Observatii. Teorema 2.13 este atribuita lui B. Bolzano si lui G. Darboux.
Punctul (b) se mai numeste teorema valorilor intermediare; el se extinde si la
cazul intervalelor deschise, eventual nemarginite, anume: daca f : (a, b) R,
a < b este o functie continua si daca m = inf f , M = sup f
(calculate n R, atunci f ia orice valoare din intervalul (m, M ) cel putin o
data.
Teorema 2.14. Fie f : X Y o aplicatie continu a ntre dou
a spatii
metrice si A X o multime conex
a. Atunci multimea f (A) Y este de
asemenea conexa.
Demonstratie. Presupunem, prin reducere la absurd, ca f (A) ar fi neconexa.
Atunci conform conditiei (6) ar rezulta ca exista multimi deschise nevide V1 , V2
n Y astfel ncat V1 V2 f (A) = , V1 f (A) = , V2 f (A) = si
f (A) V1 V2 . Deoarece f este continua rezulta ca multimile D1 = f 1 (V1 ),
D2 = f 1 (V2 ) sunt deschise n X si se verifica ca D1 = , D2 = (caci exista
puncte n V1 f (A) si n V2 f (A)); n plus, D1 D2 A = , D1 A = ,
D2 A = si A D1 D2 , deci multimea A ar fi neconexa n X, ceea ce este

absurd.
Corolar 1. Un spatiu metric X este conex daca si numai dac
a orice functie
a f : X {0, 1} (av
continu and doar doua valori !) este constant
a.
Demonstratie. Fie X conex; daca ar exista o functie continua f : X
{0, 1} neconstanta, ar rezulta ca f (X) = {0, 1}. Dar din teorema 2.14, rezulta
ca multimea f (X) este conexa, adica multimea formata din punctele 0,1 este
conexa, ceea ce este absurd.
Reciproc, presupunem ca X este un spatiu metric si ca orice functie continua
f : X {0, 1} este constant a. Avem de aratat ca X este conex; n caz
contrar, exista multimi deschise nevide D1 , D2 n X astfel ncat D1 D2 = ,
D1 D2 = X si functia f : X {0, 1}
/
0 daca x D1
f (x) =
1 daca x D2
este continu
a si neconstant
a, ceea ce contravine ipotezei.
Corolar 2. Fie X un spatiu metric si {Ai }iI o familie%de p
arti conexe ale
lui X av
and intersectia nevid
a. Atunci multimea A = Ai este conex a
iI
n X.
fie f : A {0, 1} o functie continua
Demonstratie. Folosim corolarul 1 si &
oarecare. Din ipoteza rezulta ca a Ai si presupunem de exemplu ca
iI
f (a) = 0 (cazul f (a) = 1 se trateaza similar). Rezulta atunci ca f = 0 pe A;
ntr-adevar, ()x A, exista i I astfel ncat x Ai . Cum f |Ai este continua,
Ai conexa si a Ai , rezulta ca f este constanta pe Ai , deci f (x) = f (a) = 0.
In concluzie, f este constant a pe A, deci conform corolarului 1, rezulta ca A
este conexa.
Teorema 2.15. O submultime A R este conex a daca si numai dac aA
a o multime A R se numeste interval dac
este un interval (reamintim c a din
a numerele a < b apartin lui A si a c b, rezult
faptul c a c
a c apartine lui A
adic
a A este convex a).
Demonstratie. Presupunem ca multimea A R este conexa; daca A nu ar
fi un interval, ar rezulta ca exista numere reale a, b, c astfel ncat a < c < b,
a A, b A, c / A. Luand D1 = {x R|x < c}, D2 = {x R|x > c}, se
verifica conditia (6) si A ar rezulta neconexa.
Reciproc, presupunem ca A este un interval. Daca A ar fi neconex, atunci
conform corolarului 1 anterior ar rezulta ca exista o functie continua necon-
stanta f : A {0, 1}. Dar conform teoremei 2.13, b) aceasta functie trebuie
1
sa ia valoarea , ceea ce este absurd, deoarece f ia numai valorile 0 si 1.
2
Corolar. Fie f : X R o functie continu a numeric a reala pe un spatiu
metric conex. Dac a exista puncte a, b n X astfel nc
at f (a) < 0, f (b) > 0,
atunci exista X astfel ca f () = 0.
Demonstratie. Conform teoremei 2.14 rezulta ca f (X) este o submultime
conexa a lui R, deci este un interval; atunci [f (a), f (b)] f (X). Dar 0 apartine
intervalului [f (a), f (b)], deci 0 f (X).
Exemple. 1) Fie a, b Rn puncte fixate; functia f : [0, 1] Rn , t .
(1 t)a + tb este continu a, definita pe multimea conexa [0,1]. Atunci multimea
f ([0, 1]) = {(1 t)a + tb|t [0, 1]}, adica segmentul nchis [a, b] de capete a, b
(definit n 1.3), rezulta conex.
2) Orice multime stelata din Rn este conexa; n particular, orice multime
convexa este conexa. (Intr-adev ar, fie S Rn o multime stelata si a S
un punct astfel nc at [a, x] S pentru orice x S. Atunci S este tocmai
126 REALA

reuniunea tuturor segmentelor [a, x], x S si aplicand corolarul 2 anterior,

rezulta ca S este multime conexa).
Teorema care urmeaza da o caracterizare foarte utila a domeniilor din Rn
(n 1), ca deschisi n care orice doua puncte pot fi unite printr-o linie
poligonala. Se numeste linie poligonal a unind doua puncte a, b din Rn o
submultime L R astfel ncat sa existe puncte x1 , x2 , . . . , xp1 , xp Rn si
n
L = [a, x1 ] [x1 , x2 ] . . . [xp1 , xp ] [xp , b].

Asadar, o linie poligonala de capete a, b este juxtapunerea (reuniunea) unui
num ar finit de segmente nchise, primul avand capatul n a, iar ultimul avand
extremitatea n b.
Fig. III.8
Teorema 2.16. Fie A un deschis nevid din Rn (n 1) fixat. Sunt echiva-
lente urmatoarele afirmatii:
(a) A este multime conex a un domeniu n Rn );
a (adic
(b) orice dou
a puncte din A pot fi unite printr-o linie poligonal
a continut
a
n A.
Demonstratie. (a) (b). Fie a, b A orice doua puncte fixate. Notam
D1 = {x A| exista o linie poligonala continuta n A, unind x si a} si D2 =
A \ D1 . Evident, D1 este deschis, a D1 si de asemenea, D2 este deschis
(deoarece centrul unei bile poate fi unit printr-un segment cu orice alt punct al
bilei). Daca D2 = , atunci ar rezulta imediat ca multimea A ar fi neconexa,
ceea ce contravine ipotezei (a). Asadar, D2 = , adica D1 = A si ca atare
b D1 .
(b) (a). Fixam a A. Pentru orice punct b A se poate alege o linie
poligonala Lb continuta n A si unind punctele a, b. Atunci Lb este multime
conexa%(aplicand succesiv corolarul 2 al teoremei 2.14) si n plus, multimea
A = Lb rezulta conexa, ca reuniune de multimi conexe avand un punct
bA
comun (anume a).
3.2.4 Notiunea de limit

a ntr-un punct
am o aplicatie f : A Y , A X, unde X, Y sunt spatii metrice.
Fix
Fixam de asemenea un punct a X. Pentru orice vecinatate V a lui a
notam V = V \ {a}. Ne vom situa n cazul cel mai important pentru aplicatii,
anume presupunem ca a este punct de acumulare al multimii A, adica pentru
orice vecinatate V a lui a, avem V A = .
Fig. III.9a Definitia 2.7.
In aceste conditii, un element l Y se numeste limita lui
f n punctul a (si se scrie l = xalim f (x)) dac
a pentru orice vecin
atate V a
xA
lui l n Y exist
a o vecin at f (U A) V .
atate U a lui a n X astfel nc
Teorema 2.17 (caracterizarea notiunii de limita). Fie f : A Y , A X
si punctul a ca mai sus. Sunt echivalente afirmatiile:
(a) l = xa
lim f (x)f (x) (definitia cu vecin
at
ati );
xA
(b) () > 0 () > 0 astfel nc at ()x A \ {a}, d(x, a) < , s

a rezulte
d(f (x), l) < (definitia cu );
n X
(c) pentru orice sir convergent de puncte din A \ {a}, xn a, rezult
a
n Y
f (xn ) l (definitia cu siruri ).
Fig. III.9b Demonstratia urmeaza ndeaproape pe cea a teoremei 2.1. Trebuie remarcat
ca daca exista, atunci limita este unica (conform (c)).
In ipoteza ca a / A, afirmatiile de mai sus sunt echivalente cu afirmatia:
/
f (x) daca x A
(d) functia f : A {a} Y, f(x) =
l daca x = a
este continua n punctul a.
Intr-adevar, daca f este continua n a si V este o vecinatate a lui f(a) = l,
atunci exista o vecinatate U a lui a asa ncat f(U (A {a})) V deci
f (U A) V ; asadar (d) (a). Demonstram acum implicatia (a) (d): fie

V o vecinatate oarecare a punctului f(a) = l. Atunci din ipoteza (a) rezulta ca
exista o vecin at f (U A) V deci f(U (A{a})) V ,
atate U a lui a astfel nc

adica f este continua n punctul a.
Corolar 1. Fie f : A Y , A X si a punct de acumulare al lui A,
a A. Atunci f este continu
a n a dac
a si numai dac
a limita xa
lim f (x) exist
a
xA
si este egal
a cu f (a).
Demonstratie. Daca f este continua n a, atunci pentru orice vecinatate
atate U a lui a astfel ncat f (U A) V , deci
V a lui f (a) exista o vecin
cu atat mai mult f (U A) V si ca atare, xa
lim f (x) = f (a). Reciproc, fie
xA
lim f (x) = f (a). Atunci () > 0 () > 0 astfel ncat ()x A \ {a}, sa
xa
xA
avem d(f (x), f (a)) < , de ndat a ce d(x, a) < . Acelasi lucru se ntampla si
pentru x = a, deci f este continu a n punctul a.
Corolar 2. In conditiile teoremei 2.17, functia f nu are limit a n punctul
a n cazul cand exist a dou a siruri xn a, xn a din A \ {a} si fie c a
unul din sirurile {f (xn )}, {f (xn )} nu este convergent, fie ca aceste siruri sunt
convergente dar nu au aceeasi limit a.
Acest fapt rezulta din punctul (c) al teoremei 2.17.
Exemple. 1) Consideram functia-semn sgn : R R,

1 daca x>0

sgn x = 1 daca x<0

0 daca x=0
1 1
Limita lim sgn x nu exista, deoarece consideram sirurile xn = , x =
x0 n n n
tinzand la zero si sgn (xn ) 1, sgn (xn ) 1.
x2 y 2
2) Fie X = R2 , Y = R, A = R2 \ (0, 0) si f (x, y) = , ()(x, y) A.
x2 + 6y2 7
x2 y 2 1
Limita lim nu exist
a , deoarece lu
a nd
s iruri , (0, 0),
(x,y)(0,0) x2 + y 2 n n
(x,y)A
6 7 6 7
1 1 2 1
parametru real, avem f , = si limita lim f , ar depinde
n n 1 + 2 n n n
de .
3) Presupunem Y = R si fie f, g : A R, A X doua functii numerice
astfel ncat |f (x)| g(x), ()x A. Daca xa lim g(x) = 0, atunci xa lim f (x) = 0.
xA
< < xA
x3 < x3 <
De exemplu, lim = 0, deoarece << 2 < |x|, pentru orice
2<
(x,y)(0,0) x2 + y 2 x + y
(x,y)=(0,0)
(x, y) = (0, 0).

Cazuri particulare. 1) In liceu a fost considerat cazul X = Y = R si
au fost stabilite cateva proprietati ale calculului cu limite (referitor la suma,
diferenta, produs de functii, pastrarea inegalitatilor la limita etc.). Acestea se
extind direct la cazul cand X este spatiu metric oarecare si Y = R.
Exista proprietati specifice ale limitelor de functii reale de o variabila reala
(limite laterale, discontinuit ati de speta I, limite improprii etc.), care au fost
studiate n liceu. Reamintim ca discontinuitatile eventuale ale unei functii
monotone sunt de speta I (adica limitele laterale exista si sunt finite n acele
puncte, dar nu sunt egale).
2) Cazul Y = Rp (p 1 fixat) se reduce la limita pe componente. Mai
precis, daca f : A Rp , A X, a sunt ca n definitia 2.7 si daca f1 , . . . , fp :
A R sunt componentele lui f , atunci xa lim f (x) exista daca si numai daca
xA
lim fk (x), 0 k p si n plus, xa

exista lk = xa lim f (x) = (l1 , . . . , lp ).
xA xA
128 REALA

Demonstratia rezulta folosind definitia limitei cu siruri, precum si caracteri-

zarea pe componente a convergentei sirurilor din Rp .
3) Presupunem X = Rp , (p 1 fixat), A X si a punct de acumulare al
lui A. Fie f : A Y o aplicatie fixata. Pentru orice vector x = 0 din Rp se
poate defini limita lui f n punctul a, dup a directia lui v, anume lim f (a + tv).
t0
Evident, punctele x = a + iv au proprietatea ca vectorul x a este coliniar cu
v.
lim f (x) exista, atunci si limita anterioara exista si este egala cu
Daca l = xa
xA
l (ntr-adevar, daca tn 0, atunci a + tn v a deci f (a + tn v) l).
x4 2x2 y + y 2
Reciproca este falsa, deoarece functia f (x, y) = are limita
x4 + y 2
n (0,0) pe orice directie, deoarece
t4 4 2t3 2 + t2 2
lim f (t, t) = lim = 1,
t0 t0 t4 4 + t2 2
pentru orice vector nenul (, ) R2 , dar lim f (x, y) nu exista, asa cum
(x,y)(0,0)
6 7
1
se observa luand siruri , , cu parametru real.
n n2
0
Observatie. Sensul precis al afirmatiei ca este nedeterminare este
0
urmatorul : pentru orice element l R fixat, exista doua siruri xn 0, yn 0
xn x
astfel nc
at l; cu alte cuvinte, functia f (x, y) = este discontinua n
yn y
origine si n vecinatatea originii poate sa tinda catre orice valoare prescrisa pe

anumite siruri. Similar se precizeaza sensul afirmatiei ca 0 , , , 1

etc. sunt nedeterminari.
3.2.5 Exercitii
1. Fie functia f : R R, f (x) = x2 . Sa se arate ca imaginea directa prin
f a unui deschis nu este neaparat un deschis.
Indicatie. Luam D = (1, 1).
2. Se considera sirul de puncte din R2

6 7

1
n , n daca n este par

un = 6 7

1

n, daca n este impar.
n
Sa se arate ca sirul {un }n1 nu are nici un subsir convergent, desi com-
ponentele sale au subsiruri convergente. Aratati ca multimea A = {(x, y)
R2 |xy = 1} este nchisa necompacta, ca un A, ()n 1 si ca multimile
pr1 (A), pr2 (A) nu sunt nchise (prk = k sunt proiectiile R2 R, k = 1, 2).
3. Sa se arate ca functiile s : R2 R, (x, y) . x + y si p : R2 R,

(x, y) . xy sunt continue pe R2 .
4. Fie f : [a, b] R, a < b, o functie reala si x0 [a, b] un punct fixat.

a) Presupunem ca () > 0 si () > 0, rezulta |f (x)f (x0 )| < , de ndata
ce x [a, b] si |x x0 | < . Sa se arate ca f este constanta si reciproc.
b) Presupunem ca () > 0 astfel ncat () > 0 avem |f (x) f (x0 )| <
de ndata ce x [a, b] si |x x0 | < . Sa se arate ca f este marginita pe [a, b].
(deci, atentie la folosirea cuantificatorilor n definitia continuitatii cu !).
5. Fie [aij ] 1im o matrice de tip m n cu coeficienti reali si M =

1jn
12
5
a2ij . Se considera aplicatia : Rn Rm , x = (x1 , . . . , xn ) .
i,j
n
5
(y1 , . . . , ym ), unde yj = aji xi , 1 j m. Sa se arate ca
i=1
||(x)|| M ||x||, ()x Rn .
m m
C n D2
5 5 5
Indicatie. Avem ||(x)||2 = yj2 = aji xi M 2 (x21 + . . . + x2n ) =
j=1 j=1 i=1
M 2 ||x||2 etc.
Acest exercitiu da o precizare a constantei reale C din teorema 2.7 (c).
6. Fie f : X Y o aplicatie continu a si bijectiva ntre doua spatii metrice,
X fiind compact. Sa se arate ca f 1 este continua.
Indicatie. f 1 ntoarce nchisi n nchisi.
7. Fie X un spatiu metric compact; sa se arate ca n spatiul Banach CX
(teorema 2.11) avem ||f g|| ||f || ||g|| si ||f n || ||f ||n , oricare ar fi f, g CX
si n 0 ntreg.
8. Sa se arate ca functia reala f : R R, f (x) = x sin x este uniform
continua pe orice multime marginit a din R, dar nu este uniform continua pe
R. Functiile x . x, x . sin x sunt totusi uniform continue pe R (fiind lips-
chitziene).
9. Sa se dea un exemplu de functie reala continua si marginita care nu-si
atinge marginile si un exemplu de functie reala lipschitziana nederivabila.
10. Fie functia f : [0, 2] R2 , x . (cos x, sin x). Sa se arate ca f
este continu a si ca multimile A1 = {x2 + y 2 = 1}, A2 = {x2 + y 2 < 1},
A3 = {x2 + y 2 > 1} din R2 sunt conexe.
Indicatie. Componentele f1 (x) = cos x, f2 (x) = sin x ale lui f sunt evident
continue. Apoi {x2 + y 2 = 1} = f ([0, 2]) si se aplica teorema 2.14. Pentru
A2 , A3 se poate aplica teorema 2.16.
n
'
11. a) Sa se arate ca orice paralelipiped nchis P = [ai , bi ] si orice bila
i=1
a din Rn sunt multimi conexe.
deschis
b) Sa se arate ca multimile {xy = 1}, {x2 + y 2 4, x y = 1} sunt
neconexe n R2 .
Indicatie. a) Este suficient de observat ca ele sunt convexe; b) se aplica def.
2.6.
12. Fie X un spatiu metric si X1 X o submultime nevida, cu distanta
indusa. Faptul ca o multime A X1 este deschisa sau nchisa depinde de
spatiul ambiant (adica de considerarea lui A ca submultime n X sau n
X1 ). De exemplu, luand X = R, X1 = [0, 1], A = [0, 1), rezulta ca A este
deschis n X1 , dar nu si n X. Sa se arate ca proprietatea unei multimi de a
fi compacta sau conexa este independenta de spatiul ambiant.
13. Sa se arate ca graficul unei functii reale continue I R (I interval)
este multime conexa (n R2 ). Similar, daca g : A R este o functie continua
si A R2 este conexa, atunci multimea {(x, y, g(x, y))|(x, y) A} este conexa
(n R2 ).
Indicatie. Graficul lui f este Gr f = {(x, f (x))|x I} si este imaginea
a I R2 , x . (x, f (x)) si se aplica
directa a lui I prin aplicatia continu
teorema 2.14.
130 REALA

14. Asimilam suprafata Pamantului cu o suprafata sferica X din R3 (deci

X este multime conexa). Sa se arate ca exista doua puncte diametral opuse
, pe X avand aceeasi temperatura (n ipoteza ca temperatura unui punct
variaz a continuu cu punctul).
Indicatie. Pentru orice x X notam cu x diametralul opus lui x si cu
t(x) temperatura n punctul x. Se considera functia continua f : X R,
x . t(x) t(x ) si se observa ca f (x)f (x ) = (t(x) t(x ))(t(x ) t(x)) =
(t(x) t(x ))2 0, deci conform corolarului teoremei 2.15 exista X astfel
ncat f () = 0, adica t() = t( ).
15. O proprietate a unei multimi dintr-un spatiu metric X se numeste
proprietate topologic a daca ea poate fi formulata n termeni de multimi deschise
din X, utilizand operatiile uzuale cu multimi. Sunt compacitatea, conexitatea,
densitatea, proprietati topologice? Dar convexitatea n X = Rn ?
(Topologia este un domeniu de matematica care studiaza proprietatile topo-
logice ale spatiilor metrice sau ale unor spatii mai generale, cele topologice).
16. Fie f : [a, b] R o functie monotona. Sa se arate ca multimea
discontinuitatilor lui f este cel mult numarabila.
Indicatie. Presupunem f crescatoare. Pentru orice punct de discontinuitate
x1 [a, b] a lui f se noteaza s(x1 ) = f (x1 + 0) f (x1 0) (saltul lui f n x1 ).
Sa se arate ca s(x1 ) f (b) f (a) si n general, pentru orice numar finit de
discontinuitati x1 , x2 , . . . , xp ale lui f , avem s(x1 ) + . . . + s(xp ) f (b) f (a).
Fie E1 multimea punctelor de discontinuitate ale lui f , situate n [a, 6 b] si avand
=
1 1
saltul > 1 si En multimea punctelor cu saltul cuprins n intervalul , ,
% n n1
()n 2. Atunci multimea discontinuitatilor lui f este En , iar multimile
n1
En , n 1 sunt finite.

x4 y
daca y = x2
17. Se considera functia f : R2 R, f (x, y) = x6 + y 3

0 daca y = x2 .
Sa se arate ca restrictia m (x) = f (x, mx) a lui f la orice dreapta y = mx ce
trece prin origine este continua n x = 0, fara ca f sa fie continua n origine.
18. Sa se studieze existenta urmatoarelor limite n origine:
x2 y x2 + y 3 x2 z z
lim , lim , lim , lim , lim .
(x,y)(0,0)
(x,y)=(0,0)
x4 + y 2 (x,y)(0,0)
(x,y)=(0,0)
x2 + y 2 (x,y)(0,0)
y=0
y z0
zC\{0}
|z| z0
zC\{0}
z
19. Folosind un minicalculator, sa se completeze tabloul

x 1 0,5 0,1 0,01 0,001
sin x
0,84147 0,99833
x
sin x
Se obtine astfel o demonstratie a faptului ca x0
lim = 1?
x>0
x
3.3 asurabile n Rn
Multimi m
In acest paragraf prezentam cateva notiuni preliminare privind masura
multimilor n Rn , extinzand n mod natural lungimile, ariile, volumele etc.
Cele spuse aici vor fi utilizate ndeosebi n teoria integralei, dar ele ntregesc
totodata continutul capitolului de analiza multidimensionala.
3.3.1 Volumul unui paralelipiped

Ne fixam n spatiul Rn , n 1 si notam cu x1 , x2 , . . . , xn coordonatele unui
punct curent.
3.3. MULT
IMI MASURABILE IN RN 131
Definitia 3.1. Fie un paralelipiped nchis P = [a1 , b1 ] . . . [an , bn ] din

Rn . Se numeste volumul lui P num arul real si pozitiv
n
'
V (P ) = (bi ai ). (7)
i=1
Consider and cate o diviziune a fiecarui interval [a1 , b1 ], . . . , [an , bn ] si ducand

prin punctele de diviziune hiperplane paralele cu hiperplanele de coordonate Fig. III.10a
corespunzatoare, se obtine o diviziune multidimensional a a lui P , care cuprinde
un numar finit de subparalelipipede nchise (numite celule).
In figura III. 10a si 10b sunt ilustrate cazurile n = 2, n = 3, de altfel cele
mai des utilizate. In cazul n = 1, avem P = [a1 , b1 ] si V (P ) = lungimea
intervalului P , n cazul n = 2, regasim aria unui dreptunghi si pentru n = 3,
volumul unui paralelipiped uzual.
Definitia 3.2. Se numeste retea spatial a n Rn orice configuratie
obtinuta considerand pentru fiecare coordonat a cate un num ar finit r1 , r2 , . . . , rn
respectiv de valori distincte (ri 2, 1 i n) si duc and hiperplane paralele cu
hiperplanele de coordonate corespunz atoare; se formeaz a (r1 1)(r2 1) . . .
(rn 1) celule paralelipipedice. Orice retea spatiala determina o partitie a
spatiului Rn .
Vom numi fagure n-dimensional orice multime din Rn care este reuniune Fig. III.10b
finita de celule marginite si nchise ale unei retele spatiale n Rn . Asadar, orice
fagure este o multime nchis a, deci este compacta (teorema 1.5). In
a si marginit
figura alaturata III. 12 sunt indicate cateva exemple de faguri bidimensionali.
Pentru orice fagure se poate defini volumul sau ca fiind suma volumelor
celulelor componente (pentru care se aplica formula (7)). In plus, daca F1 , F2
sunt faguri n Rn , atunci F1 F2 este de asemenea un fagure si pentru volume
avem
V (F1 F2 ) V (F1 ) + V (F2 ), (8)

cu egalitate n cazul cand F1 F2 = (sau cand nu contine un paralelipiped
de volum nenul).
Fig. III.11a
3.3.2 Volumul multimilor deschise si volumul multimilor
compacte
Fie A Rn o multime marginit a oarecare. C. JORDAN (1838-1922) a
avut ideea de a aproxima A prin faguri F1 inclusi n A si prin faguri F2 care
includ A si a considera ca A este masurabila daca sup V (F1 ) = inf V (F2 );
F1 A F2 A
marele matematician francez H. LEBESGUE (1875-1941) a largit acest concept
de masurabilitate nscriind n A multimi compacte si circumscriind lui
A multimi deschise din Rn . Vom prezenta acest ultim concept, dupa cateva
pregatiri prealabile.
Definitia 3.3. Fie D Rn o multime deschis
a; se numeste volumul Fig. III.11b
lui D
V (D) = sup V , F fagure (9)
F D
Evident, 0 V (D) .
Exemple. 1) Avem V (Rn ) = si V () = 0.
2) Daca D Rn este un deschis marginit, atunci exista un paralelipiped
at D P si folosind (9), rezulta ca V(D) V(P ), deci volumul
nchis astfel nc
V (D) este finit. Fig. III.12a

Lema 1. Fie F un fagure n Rn ; atunci V (F ) = V (F ).

ai pentru orice fagure F1 F avem F1 F , deci
Demonstratie. Mai nt

V (F1 ) V (F ); apoi, () > 0 exista un fagure F1 F astfel ncat V (F ) <
132 REALA

V(F1 )+ [caci daca F = P1 . . .Pr cu Pi celule paralelipipedice nchise astfel

ca V (Pi Pj ) = 0, i = j si alegem F1 = P1 = . . . Pr cu Pk paralelipipedice

nchise astfel ncat Pk P k si V (Pk ) < V (Pk ) + , 1 k r, rezulta F1 F
r
si V (F ) < V (F1 ) + ]. Am probat astfel ca V (F ) = sup V (F1 ), deci conform

F1 F

(9), rezulta ca V (F ) = V (F ).
Definitia 3.4. Fie K Rn o multime compact
a; volumul lui K este prin
Fig. III.12b definitie
V (K) = inf V (F ), F fagure. (10)

KF
Evident, 0 V (K) < .

Exemplu. Daca K este un fagure, n particular un paralelipiped nchis,
atunci se regaseste definitia data anterior.
Lema 2. Fie K un compact si D un deschis n Rn astfel nc
at K D.

Atunci exist at K F si F D.
a un fagure n-dimensional F astfel nc
Demonstratie. Fie P = {P }P D multimea tuturor paralelipipedelor nchise
Fig. III.13
P continute n D; atunci {P }P P formeaza o acoperire deschisa a lui K si

din ea se poate extrage o subacoperire finita P 1 , . . . , P r a lui K. Considerand

fagurele F = P1 . . . Pr , rezulta K P 1 . . . P r P1 #
. . . Pr =F si n
plus, F D, deoarece Pi D, 1 i r.
Teorema 3.1. (a) Fie D1 , D2 deschisi n Rn av
and volum finit. Atunci
V (D1 D2 ) V (D1 ) + V (D2 );
(b) Fie K1 , K2 multimi compacte disjuncte n Rn ; atunci

Fig. III.14
V (K1 ) + V (K2 ) V (K1 K2 ).
Demonstratie. (a) Fie un fagure oarecare F D1 D2 si r > 0 ales
at ()x F sa avem B(x, r) D1 sau B(x, r) D2 (fig. III. 15).
astfel nc
Fagurele F poate fi considerat reuniune de celule cu diametrul r; notand
cu F1 (respectiv F2 ) reuniunea celulelor lui F continute n D1 (respectiv D2 ),
rezulta ca F F1 F2 , deci V (F ) V (F1 F2 ) V (F1 ) + V (F2 ), conform
(8). Cum F1 D1 , F2 D2 , rezulta V (F1 ) V (D1 ), V (F2 ) V (D2 ), deci
V (F ) V (D1 ) + V (D2 ) si ca atare, sup V (F ) V (D1 ) + V (D2 ) si
F D1 D2
aplicand (9), rezulta ca V (D1 D2 ) V (D1 ) + V (D2 ).
Fig. III.15
(b) Alegem un fagure F astfel ncat K1 K2 F (fig. III. 16). Atunci
F este o reuniune de celule avand diametrul suficient de mic astfel ncat sa
nu existe nici o celula care sa intersecteze atat K1 cat si K2 . Notam cu F1
(respectiv F2 ) reuniunea celulelor lui F care intersecteaza K1 (respectiv K2 ).

Atunci F1 F2 F , F1 F2 = si n plus, K1 F 1 , K2 F 2 . Asadar,
V (K1 ) + V (K2 ) V (F1 ) + V (F2 ) V (F ), de unde V (K1 ) + V (K2 )
inf V (F ) = V (K1 K2 ), ultima egalitate decurgand din (10).

Fig. III.16 K1 K2 F
3.3.3 Propriet
ati ale multimilor m
asurabile
am o multime oarecare marginita M Rn .
Fix
Definitia 3.5. Se numeste m
asura exterioar
a a lui M , num
arul real
si pozitiv
e (M ) = inf V (D), D deschis n Rn (11)
DM
3.3. MULT
si m
asura interioar
a a lui M , num
arul real si pozitiv
i (M ) = sup V (K), K compact n Rn (12)

KM
Lema 3. Fie M, N dou a multimi marginite n Rn .

(a) Avem i (M ) e (M );
(b) daca M N , atunci i (M ) i (N ) si e (M ) e (N );
(c) e (M N ) e (M )+e (N ); dac
a M N = , atunci i (M )+i (N )
i (M N ).
Demonstratie. (a) Fie K M un compact; pentru orice deschis D M
avem K D, deci V (K) V (D) si deci V (K) inf V (D), adica V (K)
dM
e (M ), conform (11). Cum K este arbitrar, rezulta ca sup V (K) e (M ) si
KM
conform (12), rezulta i e (M ).
Punctul (b) este evident.
(c) Fie () > 0 fixat si D1 M , D2 N deschisi marginiti astfel ncat

V (D1 ) < e (M ) + , V (D2 ) < e (N ) + , deci D1 D2 M N si ca atare,
2 2
cf.(11) cf.(3.1)
e (M N ) e (D1 D2 ) = inf V (D) = V (D1 D2 )
DD1 D2
V (D1 ) + V (D2 ) e (M ) + e (N ) + .
Asadar, fiind arbitrar, avem e (M N ) e (M ) + e (N ). Restul se
demonstreaza similar.
Definitia 3.6. O multime m a M Rn se numeste m
arginit asurabila dac
a
i (M ) = e (M ); valoarea comun a se noteaz
a (M ) si se numeste masura (sau
volumul n-dimensional) al lui M .
In chestiuni de masurabilitate este esential de indicat spatiul ambiant.
Segmentul [1, 1] are masura 2 n R si masura 0 n R2 .
Teorema 3.2. (a) Orice multime deschis a si m
arginita D Rn este
m
asurabil
a si (D) = V (D);
a K Rn este m
(b) Orice multime compact asurabil
a si (K) = V (K).
Demonstratie. (a) Fie ()D deschis astfel ncat D D , deci V (D)
V(D ) si conform (11), e (D) = inf

V(D ) = V(D). Apoi, pentru orice > 0
D D
exista un fagure F D astfel nc at V (D) < V (F ). Cum F este compact,
atunci V (F ) i (D), deci V (D) < i (D) si cum este arbitrar, rezulta ca
V (D) i (D). Dar i (D) e (D), deci V (D) i (D) e (D) = V (D). In
concluzie, i (D) = e (D) = V (D), adica D este masurabila si (D) = V (D).
(b) Demonstratia este similara celei de la punctul (a), folosind (12).
Din aceasta teorema se obtin deja numeroase exemple de multimi masurabile
n Rn . In plus, daca M si N sunt multimi marginite masurabile disjuncte,
atunci M N este masurabil a si
(M N ) = (M ) + (N ). (13)
Intr-adev
ar, conform lemei 3 avem (M )+(N ) = i (M )+i (N ) i (M
N ) e (M ) + e (N ) = (M ) + (N ), de unde rezulta ca i (M N ) =
e (M N ) = (M ) + (N ).
Inainte de a indica si alte proprietati ale multimilor masurabile, dam
Teorema 3.3 (criteriu de masurabilitate). Fie M Rn o multime m arginit

a.
Sunt echivalente afirmatiile:
(a) M este m asurabil
a;
(b) pentru orice > 0 exista un compact K si un deschis m
arginit D astfel
at K M D si V (D \ K) < .
nc
134 REALA

Demonstratie. (a) (b). Fie M masurabila si > 0 arbitrar fixat. Con-

form (11) exista un deschis marginit D astfel ncat V(D) < (M )+ si conform
2

(12) exista un compact K astfel ncat V(K) > (M ) , deci V(D)V(K) < .
2
Dar D = (D\K)K si multimile D\K, K sunt masurabile disjuncte, deci con-
form relatiei (13) si aplicand teorema 3.2, rezulta ca V(D) = V(D \K)+V(K),
de unde V (D \ K) = V (D) V (K) < .
(b) (a). Fie () > 0 fixat. Alegem K si D ca n ipoteza (b). Avem
(K) i (M ), e (M ) (D), deci 0 e (M ) i (M ) (D) (K) =
V (D) V (K) = V (D \ K) < , deci fiind arbitrar, rezulta i (M ) = e (M ),
adica M este masurabila.
Teorema 3.4. Fie M, N multimi m asurabile n Rn . Atunci
arginite m
multimile M \ N , M N si M N sunt de asemenea masurabile n Rn .
Demonstratie. Fixam > 0 arbitrar. Cum M si N sunt masurabile,
aplicand teorema 3.3, exista compacti K1 , K2 si deschisi marginiti D1 , D2

at K1 M D1 , K2 N D2 , V (D1 \ K1 ) < , V (D2 \ K2 ) < .
astfel nc
2 2
Consideram deschisul W = D1 \ K1 si compactul L = K1 \ D2 . Avem
L M \N W si n plus, W \L este deschis iar W \L (D1 \K1 )(D2 \K2 ).
Atunci conform teoremei 3.1,
V (W \ L) V ((D1 \ K1 ) (D2 \ K2 )) V (D1 \ K1 )+

+V (D2 \ K2 ) < + = .
2 2
Astfel, conform teoremei 3.3, rezulta ca M \ N este masurabila (cuprinsa
ntre un compact L si un deschis W avand masura diferentei W \ L oricat de
mica). Apoi M N = M \ (M \ N ) si cum M , M \ N sunt masurabile, rezulta
dupa cele deja probate, ca M N este masurabila. In fine, M N = (M \N )N
si aplicam (13).
Observatii. 1) Relatia (13) se extinde imediat prin inductie la un numar
D2 , . . . p, Mp (din R );
n
finit de multimi masurabile disjuncte doua cate dou
Ca pM1 , M
% 5
anume, M1 M2 . . . Mp este masurabila si Mi = (Mi ) (adi-
i=1 i=1
tivitate finit
a). Aceasta relatie poate fi extinsa mai departe la un sir infinit de
% {Mp }p1 disjuncte doua cate doua; anume, se poate arata
multimi masurabile
ca daca M = Mp este marginita, atunci M este masurabila si (M ) =
p1
5
(Mp ); aceasta proprietate poarta numele de aditivitate num
arabil
a. Daca
p=1

%
{Mp }p1 nu ar fi disjuncte doua cate doua, atunci ar rezulta Mp
p1
5
(Mp ) (subaditivitate num a); ntr-adevar, fie N1 = M1 , N2 = M2 \
arabil
p1
% %
M1 , . . . , Np = Mp \(M1 . . .Mp1 ) etc. Avem Mp = Np , deci {N }p1
p1 p1
fiind disjuncte doua cate doua rezulta

% % 5 5
Mp = Np = (Np ) (Mp ).
p1 p1 p1 p1
2) Cele spuse anterior s-au referit la masurabilitatea multimilor marginite.

O multime nemarginita M Rn se numeste m a daca ()r 1 natural,
asurabil
multimea marginita
Mr = M B(0, r) = {x M | ||x|| < r}

3.3. MULT
este masurabil asura lui M ca fiind (M ) " lim (Mr )

a; n plus, se defineste m
r
. Sirul {(Mr )}r1 de numere reale este evident crescator, deoarece Mr
Mr+1 , ()r 1.
Se extind fara dificultate proprietatile date anterior.
3.3.4 Multimi de m
asur
a nul
a
Definitia 3.7. O multime m arginita m a M Rn se numeste
asurabil
multime de m asura nula (sau neglijabil a n Rn ) dac
a (M ) = 0. O
multime nem arginit
a m a M R se numeste neglijabil
asurabil n
a n Rn dac
a
Mr este neglijabila pentru orice ntreg r > 0.
Teorema 3.5. (a) Dac a N M si M este neglijabil a n Rn , atunci N
a n R .
este neglijabil n
(b) O reuniune cel mult numarabil

a de multimi neglijabile este neglijabil
a.
Demonstratie. (a) Presupunem M m arginita. Avem 0 i (N ) e (N )
e (M ) = (M ) = 0, deci i (N ) = e (N ) = 0, deci N este masurabila si
(N ) = 0 etc.
(b) Fie{Nk }k1 un sir finit sau num
arabil de multimi neglijabile; atunci
% 5 %
Nk (Nk ) = 0, deci Nk = 0.
k1 k1 k1
Exemple. Orice punct din R este evident multime neglijabila (caci are
n
masura exterioara nul

a) si aplicand teorema 3.5 (b), rezulta ca orice multime
numarabila de puncte din Rn este neglijabila; n particular, Q este neglijabila
n R.
Multe alte exemple de multimi neglijabile rezulta din teorema urmatoare:
Teorema 3.6. Fix am numere naturale m < n, M o submultime m arginit
a
din Rm si f : M Rn o functie lipschitzian
a. Atunci multimea f (M ) este
a n Rn .
neglijabil
Demonstratie. Din ipoteza rezulta ca ()C > 0 real astfel ncat ||f (x)
f (y)|| C||x y||, ()x, y M . Fie K un cub din Rm de latura l astfel ncat
M K. Imp artind fiecare latura a lui K n N parti egale (N nedeterminat
l
deocamdata), cubul se descompune n N m cuburi de latura si pentru orice
N
2Cml
astfel de cub , multimea f (M ) este continuta ntr-un cub de latura
N
din Rn (ntr-adev ar, daca M = , afirmatia este evidenta, iar daca x, a
l
sunt doua puncte din M , atunci ||f (x) f (a)|| C||x a|| Cm si ca
N
Cml
atare f (x) apartine bilei centrate n f (a) de raza , ()x M ).
N
Cele N m cuburi de tip acopera K, deci f (M ) va fi acoperit 6 a de7nN
m
2Cml 2Cml
cuburi de latura si suma volumelor acestora va fi N m =
N N
n
(2Cml)
. Dar m, n, l sunt fixate si deoarece m < n, rezulta ca alegand N
N nm
suficient de mare, expresia anterioar a poate deveni oricat de mica. Astfel,
f (M ) este multime neglijabila n Rn (este acoperita de un numar finit de
cuburi cu suma volumelor oricat de mica, deci e (f (M )) = 0).
Exemple. 1) Fie f : [0, 2] R2 , t . (r cos t, r sin t), r > 0 fiind constant;
deoarece f este lipschitzian a, va rezulta ca circumferinta {x2 + y 2 = r2 } este
multime neglijabila n R . Similar, sfera {x2 + y 2 + z 2 = r2 } este neglijabila n
2
R3 , ca imagine directa a multimii marginite [0, 2] [0, ] din R2 prin functia

lipschitzian
a f (, 0) = (r cos sin , r sin sin , r cos ).
2) Orice segment [a, b] n Rn , n 2 este imaginea lui [0,1] prin aplicatia
a f (t) = (1 t)a + tb, deci este multime neglijabila. La fel va fi orice
lipschitzian
linie poligonala. Deci frontiera unui poligon convex este neglijabila n R2 .
136 REALA

Fie o proprietate relativ la elementele lui Rn , adica un predicat unar pe Rn ,

n 1 fiind fixat. Se spune ca acea proprietate are loc aproape peste tot
(a.p.) daca multimea punctelor unde proprietatea nu are loc este neglijabila
n Rn , adica multimea de adevar a acelui predicat este complementara unei
multimi neglijabile.
3.3.5 Exercitii
1. Se considera dreptunghiurile P1 = [1, 3] [0, 4], P2 = [2, 4] [2, 5] n R2 .
Sa se afle volumele fagurilor P1 P2 , P1 \ P2 , P2 \ P1 , P1 P2 .
2. Daca P1 , P2 sunt doua paralelipipede n Rn , sa se arate ca P1 P2 este
paralelipiped; n ce caz P1 \ P2 sau P1 P2 sunt paralelipipede ?
3. Daca M si N sunt masurabile n Rn sa se arate ca
(M N ) = (M ) + (N ) (M N ).
Indicatie. Mai ntai observam ca (M \ N ) N = (M ) (M N ), apoi

M N = (M \ N ) N , deci (M N ) = (M \ N ) + (N ).
4. Sa se arate ca daca M este masurabila n Rn iar N este neglijabila,
atunci
(M N ) = (M \ N ) = (M ).
5. Folosind teorema 3.6 sa se arate ca multimile urmatoare sunt neglijabile:
! 2 "
x 2
a) y 1 = 0 , {|x| + |y| = 1} n R2 ;
4
b) frontiera oricarui paralelipiped din R3 .
6. Sa se arate ca orice dreapta n R2 este multime nemarginita neglijabila.
Daca P este un plan sa se arate ca proprietatea unui punct din spatiu de a nu
apartine lui P are loc a.p.
3.4 Derivate partiale, diferentiabilitate

In acest paragraf dam primele rezultate ale calculului diferential pentru
functii de mai multe variabile reale. Cazul functiilor reale de o variabila este
un caz particular si n acelasi timp, el permite testarea ntelegerii dezvoltarilor
analizei multidimensionale . Reamintim ca daca o functie reala f : (a, b) R
este derivabila ntr-un punct x0 (a, b), atunci graficul lui f are o tangenta bine
determinata n punctul (x0 , f (x0 )), a carei ecuatie este y f (x0 ) = f (x0 )(x
x0 ). In acest caz, este definita o aplicatie liniara remarcabila L : R R, h .
f (x0 ) h, iar n vecinatatea lui x0 , aceasta aplicatie reprezinta o aproximare
a cresterii f (x) f (x0 ), deoarece
? =
f (x) f (x0 ) L(x x0 ) f (x) f (x0 )
lim = lim f (x0 ) = 0
xx0 x x0 xx0 x x0
adica f (x) f (x0 ) = L(x x0 ) + 0(x x0 ) n vecinatatea lui x0 .

Fig. III.17
3.4.1 Derivat
a dup
a un versor, derivate partiale
Fixam o functie f (x1 , . . . , xn ), f : A R, unde A este un deschis din Rn .
Fie a A, a = (a1 , . . . , an ) un punct fixat si x = (x1 , . . . , xn ) punctul curent
n Rn . Pentru n 2 nu se poate reproduce notiunea de derivata a lui f n
f (x) f (a)
punctul a din cazul 1-dimensional ca fiind de exemplu limita xa, lim ,
x=a
||x a||
deoarece ar rezulta pur si simplu ca functia elementara f (x1 , . . . , xn ) = x1
nu ar avea derivata n origine, fapt inacceptabil. Conceptul de derivata este
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 137
esentialmente 1-dimensional si de aceea, n cazul functiilor de mai multe vari-

abile reale se definesc derivate dupa directii date, mai precis dupa versori dati
(implicand si sensul !).
Fixam f : A R, A Rn deschis, a A ca mai sus si fie s = (s1 , . . . , sn )
R un versor n-dimensional (adica ||s|| = 1). Tripletului (f, a, s) i se poate
n
asocia o functie de o singur

a variabil
a reala, anume
g(t) = f (a + ts) = f (a1 + ts1 , . . . , an + tsn ), (14)
atatea originii; mai precis, cum A este deschis si a A, exista

definita n vecin
r > 0 real astfel nc at B(a, r) A; atunci pentru orice t (r, r) avem
d(a + ts, a) = ||a + ts a|| = ||ts|| = |t| ||s|| = |t| < r, deci a + ts B(a, r) A
si astfel functia g este bine definita pe intervalul (r, r).
Definitia 4.1. Se spune c a functia f este derivabil a n punctul a dup a
versorul s dac a g : (r, r) R, t . f (a + ts) este derivabil
a functia real a n
df
punctul t = 0 si n acest caz, num arul real (a) " g (0) se numeste derivata
ds
lui f dup a versorul s n punctul a (sau cu o terminologie mai imprecis a,
derivata lui f n a dup a directia s).
Retinem asadar ca
df g(t) g(0) f (a + ts) f (a)
(a) = lim = lim .
ds t0
t=0
t t0
t=0
t
Notand x = a + ts, rezulta ca vectorul x a este coliniar cu s, iar t este

abscisa punctului x pe dreapta determinata de a si s, orientata cu ajutorul lui
s. Rezulta atunci ca
df f (x) f (a)
(a) = lim , (15)
ds xa
x=a,sa=ts
t
ceea ce justifica terminologia utilizata si aminteste ca avem de-a face cu o

derivata. In cazul n = 1, identific and R cu multimea punctelor unei axe de
versor , rezulta ca notiunea uzuala de derivata pentru o functie f (x), f : A
R, ntr-un punct a din deschisul A R coincide cu cea de derivata a lui f n
a dupa versorul .
Revenind la situatia generala si notand s = s (versorul opus), se vede Fig. III.18
df df df
ca daca exista (a), atunci exista
(a) = (a); acest fapt justifica de
ds ds ds
df
ce derivata (a) este asociata versorului s si nu directiei s (care admite doi
ds
versori). In cazul n = 1, nu trebuie confundata derivata dupa versorul cu
derivata la dreapta, iar cea dupa versorul cu derivata la stanga.
Exemplu. Fie n = 2, A = R2 si
2
x y

daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) = x + y2
6
.

0 daca (x, y) = (0, 0)
6 7 6 7
1 1 1 1
Evident, f nu este continu a n origine, caci , (0, 0) si f , =
n n3 n n3
n
. Totusi apare un fenomen socant, anume functia f are derivata n
2
origine dupa orice versor s = (s1 , s2 ), deoarece
2
df f (ts1 , ts2 ) f (0, 0) 2
s1 s2 s1 daca s2 = 0

(0) = lim = lim = s2
ds t0 t t0 t4 s6 + s2
t=0 t=0 1 2
0 daca s2 = 0.
Fie {e1 , e2 , . . . , en } baza canonica a lui Rn , deci e1 = (1, 0, . . . , 0), e2 =

(0, 1, . . . , 0), . . . , en = (0, 0, . . . , 0, 1). Evident ek , 1 k n sunt versori.
138 REALA

Definitia 4.2. Fie o functie f (x1 , . . . , xn ), f : A R, A Rn fiind un

deschis si a = (a1 , . . . , an ) un punct din A. Se spune c a f este derivabil a
partial n raport cu variabila xk (de indice k) n punctul a dac a exist
a
df
(a), 1 k n; acest num ar real se numeste derivata lui f n raport
dek
f
cu xk n punctul a si se noteaz a (a) sau fx k (a) sau uneori Dk f (a).
xk
Functia f se numeste derivabil a partial n raport cu xk pe deschisul
f
A daca n fiecare punct a A exist a (a). Retinem asadar c a
xk
f df f (a + tek ) f (a)
(a) = (a) = lim
xk dek t0,t=0 t
(16)
f (a1 , a2 , . . . , ak + t, . . . , an ) f (a1 , . . . , an )
= lim .
t0,t=0 t
In cazul n = 2 se noteaza cu (x, y), n loc de (x1 , x2 ), punctul curent din

R2 , iar n R3 se noteaza (x, y, z) n loc de (x1 , x2 , x3 ). Asadar, o functie de
doua variabile f (x, y), f : A R, A R2 este derivabila n raport cu x si
respectiv y n punctul a = (a1 , a2 ) din deschisul A daca exista
f f (a1 + t, a2 ) f (a1 , a2 )
(a) = lim si respectiv,
x t0 t
f f (a1 , a2 + t) f (a1 , a2 )
(a) = lim .
y t0 t
Daca aceasta proprietate are loc ()a A, atunci derivatele partiale ale lui
f n punctul curent din A sunt (omitand conditia subnteleasa t = 0)
f f (x + t, y) f (x, y) f (x + x, y) f (x, y)
(x, y) = lim = lim ,
x t0 t x0 x
(17)
f f (x, y + t) f (x, y) f (x, y + y) f (x, y)
(x, y) = lim = lim .
y t0 t y0 y
Notatiile x, y sunt folosite mult n aplicarea practica a derivatelor

partiale, fiind asimilate cu cresteri ale lui x, y respectiv. Pentru functii ele-
f
mentare, = fx se calculeaza derivand f uzual n raport cu x, considerand
x
f
y ca parametru, iar = fy se calculeaza derivand f n raport cu y si con-
y
siderand x ca parametru.
In mod similar se procedeaza pentru functii de trei variabile f (x, y, z); n
conditii ca mai sus,
f f (x + x, y, z) f (x, y, z)
(x, y, z) = lim
x x0 x
deci se deriveaza n raport cu x, considerand y, z ca parametri etc.
Exemple. 1) Fie f (x, y) = x2 + xy si a = (5, 3), A = R2 . In acest caz,
aplicand (16), rezulta
f f (5 + t, 3) f (5, 3) t2 + 7t
(a) = lim = lim = 7,
x t0 t t0 t
f f (5, 3 + t) f (5, 3)
(a) = lim = 5.
y t0 t
In punctul curent, avem f (x, y) = 2x + y si f (x, y) = x si nlocuind

x y
x = 5, y = 3 regasim valorile anterioare.
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 139
f f
2) Daca f (x, y, z) = x2 + sin yz, A = R3 , atunci = 2x, = z cos yz,
x y
f
= y cos yz, n punctul curent.
z
xn
3) Fie f (x1 , . . . , xn ) = x21 + x22 + . . . + x2n1 + , A = {x1 = 0} Rn . In
x1
acest caz,
f xn f f f 1
= 2x1 2 , = 2x2 , . . . , = 2xn1 , = ,
x1 x1 x2 xn1 xn x1
derivand n raport cu cate o variabil
a si considerand celelalte n1 ca parametri.
Definitia 4.3. O functie f (x1 , . . . , xn ), f : A R definit a pe un deschis
A Rn se numeste derivabil a partial pe A dac a ()a A si pentru orice
f acest caz se pot defini n functii f : A R,
k, 1 k n, exist a (a). In
xk xk
f
a . (a), (1 k n), numite derivatele partiale ale lui f pe A.
xk
Functia f se numeste de clas a C 1 pe A si se noteaz a f C 1 (A) dac
a f este
f f
derivabila partial pe A si n plus, functiile ,..., sunt continue pe A.
x1 xn
a imediat ca orice functie elementara este de clasa C 1 pe orice
Se verific
deschis continut n domeniul ei de definitie. Asadar, polinoamele, functiile
rationale, exponentialele etc, compuneri ale acestora sunt functii de clasa C 1 .
3.4.2 Matrici Jacobiene

Fie A Rn un deschis si F : A Rm o aplicatie cu valori vectoriale. Fie
f1 , . . . , fm componentele lui F ; asadar, fi : A R, 1 i m sunt functii
astfel ncat F (x) = (f1 (x), . . . , fm (x)), ()x = (x1 , x2 , . . . , xn ) A.
Definitia 4.4. Se spune c a aplicatia F este derivabil a partial ntr-un
punct a A dac a fiecare din functiile f1 , . . . , fm sunt derivabile partial n a,
acest caz, se poate considera o matrice
n raport cu toate valorile x1 , . . . , xn . In
remarcabil
a cu m linii si n coloane cu coeficienti reali

f1 f1
(a) . . . (a)
x1 xn

JF (a) " ... ... ... (18)

f fm
m
(a) . . . (a)
x1 xn
numita matricea jacobian a a lui F n punctul a (C.G. JACOBI, 1804-
1851). Daca m = n, atunci matricea JF (a) este p
atratic
a si determinantul ei se
numeste jacobianul sau determinantul functional al functiilor f1 , . . . , fn
n punctul a si se noteaz
a
D(f1 , . . . , fn )
(a) " det JF (a). (19)
D(x1 , . . . , xn )
Exemple. 1) Aplicatia
x1 x2 f1 f2
F : A R2 , ( , ) . ( cos , sin ),
A fiind un deschis continut n submultimea [0, ) R, stabileste legatura ntre
coordonatele carteziene si coordonatele polare n R2 . Matricea jacobiana a lui
F n punctul curent este

f1 f1
R S
cos sin

JF (, ) = =
sin cos
f f2
2

140 REALA

si jacobianul este conform (19)

D(f1 , f2 ) D(f1 , f2 )
= = det JF (, ) = cos2 + sin2 = .
D(x1 , x2 ) D(, )
Evident, aplicatia F indica modul de calcul al coordonatelor carteziene ale
unui punct dintr-un plan raportat la un reper ortogonal, cunoscand coordo-
natele polare ale punctului.
x x2 x3 f1 f2 f3
1
2) Aplicatia F : A R3 , ( r , , . (r sin cos , r sin sin , r cos ) este
de clasa C pe orice deschis A continut n submultimea [0, ) R2 a lui R3 si
1
jacobianul lui F n punctul curent este

D(f1 , f2 , f3 )
= r2 sin ,
D(r, , )
dupa calcule imediate. In mod similar, aplicatia G : A R3 , (, , z) .

( cos , sin , z) este de clasa C 1 n multimea A de mai sus si jacobianul lui
G este n acest caz egal cu . Evident, aplicatiile F si G sunt strans legate de
trecerea la coordonate sferice si respectiv cilindrice n spat6iu. 7
x4
3) Consideram functia F : A R2 , F (x1 , x2 , x3 , x4 ) = x1 + x22 ln x3 ,
x3
definita pe deschisul A = {x3 > 0} din R4 . In acest caz matricea jacobiana n
punctul curent este

x22
1 2x2 ln x3 0
x3
JF (x) =
, unde x = (x1 , x2 , x3 , x4 ),
x4 1
0 0 2
x3 x 3
deci o matrice de tip (2,4). In acest caz, nu se poate vorbi de un determinant

functional asociat lui F .
3.4.3 Functii diferentiabile; notiunea de diferential

a
am o aplicatie F : A Rm , definita pe un deschis A din Rn (m, n 1)
Fix
si un punct a A.
Definitia 4.5. Se spune c a aplicatia F este diferentiabil
a n punctul
a dac a o aplicatie R-liniar
a exist a T : Rn Rm , depinz and de a, astfel nc
at
F (x) F (a) T (x a)
lim = 0. (20)
xa
x=a
||x a||
Noand cu (x), : A \ {a} Rm , raportul de sub limita anterioara, relatia

(20) se mai scrie echivalent
F (x) = F (a) + T (x a) + ||x a|| (x), ()x A (21)
si n plus, lim (x) = 0.

xa
Functia F se numeste diferentiabil a pe A dac a este diferentiabila n orice
punct din A.
In general, printre proprietatile functiilor trebuie subliniate cele globale si
cele locale. Proprietatile globale se refera la un ntreg domeniu de studiu (de
exemplu, marginirea, integrabilitatea, monotonia, convexitatea, continuitatea
unifora etc.) n timp ce proprietatile locale angajeaza doar valorile functiei n
vecin atatea fiecarui punct studiat; n aceasta categorie intra continuitatea,
derivabilitatea, diferentiabilitatea. Faptul ca o functie F : A Rm este
diferentiabila pe A este evident echivalent
% cu existenta unei familii de deschisi
{Ai }iI din Rn astfel ncat A = Ai si restrictiile F |Ai sa fie diferentiabile
iI
pe Ai , ()i I.
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 141
Lema 1. In conditiile anterioare, dac

a F este diferentiabil
a n punctul a,
atunci aplicatia R-liniar
a T este unic determinata prin relatia (21).
Demonstratie. Presupunem ca ar exista o aplicatie R-liniara T1 : Rn Rm
astfel ncat
F (x) = F (a) + T1 (x a) + ||x a|| (x), ()x A (22)
si n plus lim (x) = 0.

xa
Notand T T1 = U si scaz and relatiile (21), (22), se obtine U (x a) =
||x a|| (x), unde = . Fie ()h Rn fixat; pentru orice t > 0 suficient
de mare, notand x = a + th, rezulta U (th) = ||th|| (a + th) si cum aplicatia
U este R-liniar a, se obtine U (h) = ||h|| (a + th).
Facand t 0 n ultima relatie si tinand cont ca lim (x) = 0, rezulta ca
xa
U (h) = 0, ()h Rn , adica U = 0 si T = T1 .
Definitia 4.6. Dac a aplicatia F : A Rm , A Rn fiind deschis, este
a ntr-un punct a A, atunci aplicatia R-liniar
diferentiabil a T satisf
ac
and
(21), se numeste diferentiala lui F n punctul a si se noteaz a dF (a).
Conform lemei 1, aceasta aplicatie R-liniara dF (a) : Rn Rm este unica,
depinzand numai de F si de punctul a.
Exemple. 1) Orice aplicatie R-liniara T : Rn Rm este diferentabila pe
R si n plus, ()a Rn avem dT (a) = T . Intr-adevar, cum T este liniara,
n
rezulta ca T (x) T (a) T (x a) = 0, ()x Rn , deci este satisfaacuta n

mod evident conditia (20).
2) Aplicatia f : R2 R, f (x, y) = xy este diferentiabila n orice punct
a = (a1 , a2 ); anume T = df (a) este aplicatia liniara T : R2 R, (h, k) .
a2 h + a1 k. Este suficient sa observam ca
f (x, y) f (a1 , a2 ) T (x a1 , y a2 )
lim =
(x,y)(a1 ,a2 ) ||(x a1 , y a2 )||
xy a1 a2 a2 (x a1 ) a1 (y a2 )
= lim B = 0.
(x,y)(a1 ,a2 ) (x a1 )2 + (y a2 )2
B
Dar aplicatia g : R2 R, g(x, y) = x2 + y 2 nu este diferentiabila n origine.
Teorema 4.1. Fie F : A Rm , A Rn deschis, a A ca mai sus si fie
f1 , . . . , fm componentele lui F . Atunci F este diferentiabil a n punctul a dac a
si numai dac a f1 , . . . , fm sunt diferentiabile n a si n acest caz, diferentiala
dF (a) : Rn Rm are drept componente diferentialele df1 (a), . . . , dfm (a) ca
aplicatii R-liniare Rn R.
Demonstratie. Teorema rezulta direct din definitia diferentiabilitatii (relatia
(21)) si din unicitatea probata n lema 1.
Din teorema 4.1. rezulta ca este suficient de considerat cazul m = 1 al
functiilor cu valori reale (lucrand pe componente).
Teorema 4.2. Fie o functie f (x1 , . . . , xm ), f : A R definit a pe un
deschis A Rn .
(a) Dac a ntr-un punct a A, atunci f este continu
a f este diferentiabil a
df
n a; n plus, exista (a), pentru orice versor s Rn si n particular exist
a
ds
f
derivatele partiale de ordinul I, (a); anume
xk
df f
(a) = df (a)(s) si (a) = df (a)(ek ), 1 k n. (23)
ds xk
(b) Daca f C 1 (A), atunci f este diferentiabil

a pe deschisul A; n particular,
orice functie elementara este diferentiabil
a pe orice deschis din domeniul ei de
definitie.
142 REALA

n A
Demonstratie. (a) Fie orice sir xn a; atunci din relatia (21), rezulta
ca f (xn ) = f (a) + df (a)(xn a) + ||xn a|| (xn ), ()n 0 si pentru
n , rezulta ca f (xn ) f (a), deci f este continua n punctul a. Pe de alta
parte, pentru orice t = 0 astfel ncat |t| < r (unde r > 0 este ales astfel ncat
B(a, r) A) avem d(a + ts, a) < r, deci a + ts A, pentru 1 k n; n plus,
f (a + ts) f (a) cf.(21) df (a)(ts) + ||ts|| (a + ts) |t|

= = df (a)(s) + (a + ts),
t t t
deci exista limita
f (a + ts) f (a)
lim = df (a)(s),
t0,t=0 t
df f
adica (a) = df (a)(s); pentru s = ek , se obtine (a) = df (a)(ek ),
ds xk
1 k n, cf. (16).
(b) Fie ()a A, a = (a1 , a2 , . . . , an ) si notam x = (x1 , x2 , . . . , xn ). Atunci
f (x) f (a) = [f (x1 , x2 , . . . , xn ) f (a1 , x2 , . . . , xn )] + [f (a1 , x2 , . . . , xn )
f (a1 , a2 , x3 , . . . , xn )] + . . . + [f (a1 , a2 , . . . , an1 , xn )

f
f (a1 , a2 , . . . , an1 , an )] = (x1 a1 ) (1 , x2 , . . . , xn )+
x1
f
+(x2 a2 ) (a1 , 2 , x2 , . . . , xn ) + . . . +
x2
f
+(xn an ) (a1 , a2 , . . . , an1 , n ),
xn
aplicand fiecarei paranteze drepte formula cresterilor finite pentru functii de
o variabil a (1 fiind situat ntre a1 si x1 , 2 ntre a2 si x2 , . . . , n ntre an
si xn ). Consideram acum aplicatia R-liniara T : Rn R, definita prin
5 n 5 n
f f
T (x1 , x2 , . . . , xn ) = (a)xk . Asadar T (x a) = (a)(xk ak ),
xk xk
k=1 k=1
deci
f (x) f (a) T (x a)
lim =
xa,x=a ||x a||
? =
f f
(x1 a1 ) (1 , x2 , . . . , xn ) (a)
x1 x1
= lim +
xa,x=a ||x a||
? =
f f
(x2 a2 ) (a1 , 2 , x3 , . . . , xn ) (a)
x2 x2
+ lim + ...
xa,x=a ||x a||
? =
f f
(xn an ) (a1 , a2 , . . . , xn1 , n ) (a)
xn xn
. . . + lim
xa,x=a ||x a||
x1 a1 x 2 a2
si fiecare din aceste limite este nula, deoarece rapoartele , ,
||x a|| ||x a||
xn a n
..., sunt marginite n modul de 1, iar f fiind functie de clasa C 1 pe
||x a||
A, parantezele drepte tind catre zero cand x a (adica xk ak , 1 k n).
In concluzie, avem
f (x) f (a) T (x a)
lim = 0,
xa,x=a ||x a||
deci functia f este diferentiabila n orice punct a A.

3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 143
Teorema 4.2 se extinde far

a dificultate la aplicatii cu valori vectoriale; punc-
tul (b) constituie cel mai utilizat criteriu de diferentiabilitate.
Teorema 4.3 (formula de calcul a diferentialei). Presupunem c a functia
f (x1 , . . . , xn ), f : A R, definit
a pe un deschis A Rn , este diferentiabil
a
ntr-un punct a A. Atunci are loc formula
5n
f
df (a) = (a) prj (egalitate de aplicatii R-liniare Rn R). (24)
j=1
x j
Demonstratie. Doua aplicatii liniare Rn R sunt egale daca valorile lor pe

vectorii ek , 1 k n, ai bazei canonice a lui Rn , coincid. Aplicand acest fapt,
5n
f
relatia (24) rezulta de ndat
a ce se probeaza ca df (a)(ek ) = (a)prj (ek ),
j=1
xj
ceea ce rezulta imediat folosind (23) si faptul ca prj (ek ) = jk .
Din formula (24) rezulta ca ()(h1 , . . . , hn ) Rn , avem df (a)(h1 , . . . , hn ) =
5n
f
(a)hj . Relatia (24) se scrie ntr-un mod mai convenabil astfel: se ob-
j=1
x j
serva ca aplicatiile de proiectie prj : Rn R definite prin prj (x1 , . . . , xn ) = xj

sunt R-liniare, deci d(prj )(a) = prj , adica dxj (a) = prj si formula (24) se scrie
5n
f
df (a) = (a)dxj (a),
j=1
x j
a n orice punct a A, atunci n punctul curent

iar daca f este diferentiabil
are loc formula
5n
f
df = dxj .
j=1
xj
Exemple. 1) Pentru n = 1, fie f : I R o functie de o variabila reala

definita pe un interval deschis I si diferentiabila ntr-un punct a I. Atunci f
este derivabila n a si diferentiala ei df (a) este aplicatia R-liniara R R, care
asociaza oricarui h R num arul real f (a)h. In cazul n = 1, diferentiabilitatea
unei functii f : I R ntr-un punct este evident echivalenta cu derivabilitatea
n acel punct, asa cum rezulta din relatia (21), observand ca pentru orice
aplicatie R-liniara R R, exista R astfel ncat T (x) = x; n acest
caz f (a) = . Pentru n 2 se poate ntampla ca o functie sa aiba derivate
dupa orice directie ntr-un punct far a a fi diferentiabila si nici macar continua
(exemplul dat dupa definitia 4.1.)
2) Fie f (x, y, z) = x2 + xyz. Diferentiala lui f n puntul curent este
f f f
df = dx + dy + dz = (2x + yz)dx + xzdy + xydz.
x y z
In particular, ()a R3 , A = (a1 , a2 , a3 ) si oricare ar fi (h1 , h2 , h3 ) R3 avem
df (a)(h1 , h2 , h3 ) = (2a1 + a2 a3 )h1 + a1 a3 h2 + a1 a2 h3 .
3) Un cazan cilindric are raza bazei R = 10m si naltimea I = 30m. Deter-
minam cu aproximatie cresterea volumului V al cilindrului daca dimensiunile
2 cm. Asadar, V = R2 I, 7
R, I au cresteri de 6 deci dV = (2RI dR+R2 dI)
2 2
si ca atare, |V | 2 30 10 + 100 = 14 cm3 .
100 100
Observatii. 1) In conditiile teoremei 4.3, din relatia (21) rezulta formula
aproximativ
a
5n
f
f (x) f (a) + df (a)(x a), adica f (x) f (a) + (a)(xj aj ),
j=1
x j
144 REALA

pentru orice x din vecinatatea lui a; asadar, f se aproximeaza n jurul lui

a cu o functie afina (suma unei functii liniare cu o constanta). Mai precis,
doua aplicatii f, g definite n vecinatatea punctului a se numesc tangente in a
daca f (x) g(x) = 0(||x a||) pentru x a; orice aplicatie f ca mai sus este
diferentiabila n a exista o aplicatie afina g astfel ncat f si g sa fie tangente
n a. 6 7
f f
2) Vectorul grada f " (a), . . . , (a) , unde f este de clasa C 1 n
x1 xn
vecinatatea lui a, se numeste gradientul lui f n punctul a, iar multimea

Fig. III.19a 5n
f
Ta f = (x1 , . . . , xn ) Rn | (a)(xj aj ) = 0
xj
j=1
se numeste hiperplanul tangent n a la hipersuprafata de ecuatie

f (x1 , x2 , . . . , xn ) = f (a). Pentru n = 2 se obtine tangenta la o curba plana
data printr-o ecuatie carteziana, iar pentru n = 3 se obtine planul tangent la o
suprafat a data cartezian (fig. III. 19a si b). Asupra acestor notiuni vom reveni.
3.4.4 Derivatele partiale ale functiilor compuse;

propriet
ati de calcul
Teorema 4.4. Fie F : A B, G : B Rl dou a aplicatii unde A Rn ,
B R sunt multimi deschise. Dac
m
a ntr-un punct a A
a F este diferentiabil
si G este diferentiabil a n punctul b = F (a), atunci functia compus a G F este
diferentiabil
a n a si n plus,
Fig. III.19b
d(G F )(a) = dG(b) dF (a). (25)
particular, compunerea a dou
In a aplicatii diferentiabile este de asemenea
diferentiabil
a.
Demonstratie. Notam T = dF (a), U = dG(b); aceste aplicatii sunt R-liniare
T : Rn Rm , U : Rm Rl si n plus, conform (21) au loc relatii de forma
F (x) = b + T (x a) + ||x a|| (x) si G(y) = G(b) + U (y b) + ||y b|| (y),
()x A, ()y B, unde lim (x) = 0, lim (y) = 0. Inlocuind y = F (x),
xa yb
x A si tinand cont ca F (x) b = T (x a) + ||x a|| (x), avem G(F (x)) =
G(b) + U (f (x) b) + ||F (x) b|| (y) = G(F (a)) + U (T (x a) + ||x
a|| (x)) + ||T (x a)||x a|| (x)|| (F (x)), adica G(F (x)) = G(F (a))+
+(U T )(x a) + ||x a|| U ((x)) + ||T (x a) + ||x a|| (x)||(F (x))
si ultimii doi termeni tind catre zero cand x a. In concluzie, are loc o
relatie de forma (21) pentru compunerea G F si pentru punctul a si n plus,
d(G F )(a) = U T , adica tocmai relatia (25).
Corolar (teorema de medie). Fie [a, b] un segment n Rn si f : A R o
a pe un deschis A Rn care contine acel segment. Atunci
functie diferentiabil
a [a, b] astfel nc
exist at
f (b) f (a) = df ()(b a).
Demonstratie. Functia g(t) = f ((1 t)a + tb) este definita pe un deschis
n R care contine intervalul [0,1] si n plus g(0) = f (a), g(1) = f (b). Conform
teoremei cresterilor finite, exista t0 (0, 1) astfel ncat g(1) g(0) = g (t0 ).
Conform teoremei 4.4 avem g (t) = df ((1 t)a + tb)(b a), deci f (b) f (a) =
df ()(b a), unde = (1 t0 )a + t0 b.
In particular, daca normele aplicatiilor liniare df (u), u A ar fi majorate
de un acelasi numar M > 0, atunci se deduce din teorema de medie ca
|f (b) f (a)| M ||b a||. (26)
Din teorema 4.4 vom deduce o regula mai practica pentru derivarea partiala
a functiilor compuse. Mai ntai vom stabilim o legatura remarcabila ntre
diferentiala unei aplicatii ntr-un punct si matricea jacobiana corespunzatoare.
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 145
Fie F : A Rm o aplicatie definita pe un deschis A Rn , diferentiabila

ntr-un punct a A si f1 , . . . , fm componentele lui F ; atunci conform teore-
mei 4.1 aplicatia R-liniar a dF (a) are componentele df1 (a), . . . , dfm (a). Daca
{e1 , e2 , . . . , em } este baza canonica n Rn , atunci relatiile (23) devin dfi (a)(ej ) =
fi
= (a), 1 i m, 1 j n.
xj
Reamintim ca daca T : Rn Rm este o aplicatie R-liniara si daca
t1 , t2 , . . . , tm sunt componentele lui T , atunci matricea
MT = [ti (ej )] 1im

1jn
se numeste matricea asociat a lui T n bazele canonice din Rn , Rm . Aplicand

acest fapt pentru T = dF (a), ti = dfi (a), 1 i m, rezulta ca ma-
tricea asociat
? a diferent = ialei lui F n punctul a este tocmai matricea jacobian a
fi
JF (a) = (a) a lui F n a. Reamintim de asemenea ca asocierea
xj 1im
1jn
T . MT este R-liniar a si ca daca T, U sunt liniare, atunci MU T = MU MT ,
iar o aplicatie R liniar a T : Rn Rn este izomorfism matricea MT este
nesingulara si n acest caz, (MT )1 = MT 1 . Din teorema 4.4 rezulta direct
Teorema 4.5. In conditiile teoremei 4.4 are loc relatia
JGF (a) = JG (b) JG (a). (27)
Relatia (27) concentreaz a diversele reguli de derivare partial a a functiilor

compuse, utilizate foarte des n aplicatiile analizei. In cazul l = m = n se obtine
o relatie remarcabila ntre determinanti functionali: fie y1 = f1 (x1 , . . . , xn ), . . . ,
yn = fn (x1 , . . . , xn ) componentele lui F si g1 (y1 , . . . , yn ), . . . , gn (y1 , . . . , yn )
componentele lui G; notand cu hi (x1 , . . . , xn ) = gi (f1 (x1 , . . . , xn ), . . . ,
fn (x1 , . . . , xn )), 1 i n componentele compunerii G F , rezulta care loc
relatia
D(h1 , . . . , hn ) D(g1 , . . . , gn ) D(f1 , . . . , fn )
(a) = (b) (a). (28)
D(x1 , . . . , xn ) D(y1 , . . . , yn ) D(x1 , . . . , xn )
Aceasta relatie rezulta din (27), aplicand faptul ca determinantul produsului
a doua matrici patratice de ordin n este produsul determinantilor acelor doua
matrici.
Cazuri particulare. 1) Fie A R, B R2 multimi deschise si f, g
aplicatii diferentiabile
f g
A B R
t . f (t)
(u, v) . w,
f (t) = (u(t), v(t)), w = g(u, v).
Se poate atunci considera functia compusa w = w(t) prin w = (g f )(t) =

g(f (t)) = g(u(t), v(t)) si relatia (27) scrisa n punctul curent Jgf = Jg Jf
devine ? = ? =
g g u (t) g g
w (t) = = u (t) + v (t).
u v v (t) u v
Pentru a retine aceasta formul
a, este util graful (fig. III. 20).
2) Fie A R2 , B R2 multimi deschise si f, g aplicatii diferentiabile Fig. III.20
f g
A B R
(x, y) . (u, v),
(u, v) . w,
u = u(x, y), v = v(x, y), w = g(u, v).
146 REALA

Relatia matriciala (27) n punctul curent devine n acest caz

u u
? = ? =
w w w
w x y
=
x y u v v v
x y
de unde
w w u w v w w u w v
= + si = + ,
x u x v x y u y v y
care se pot retine mai usor folosind graful (fig. III.21).

Fig. III.21 3) Fie un con deschis C Rn (adica o submultime deschisa C astfel ncat
din ipoteza ca x C, t R, t = 0 sa rezulte tx C; de exemplu, C = Rn este
un con deschis si la fel sunt multimile {xy > 0} n R2 si {x2 + y 2 z 2 < 0} n
R3 ). Fie f (x1 , . . . , xn ), f : C R o functie diferentiabila pe C, care n plus
este omogen a de grad r (adica f (tx) = tr f (x), ()x C, ()t R, t = 0, r
fiind un numar real fixat). In acest caz rezulta relatia
u1 un
:;89 :;89
f ( tx1 , . . . , txn ) = tr f (x1 , . . . , xn ), ()t R, t = 0, ()x = (x1 , . . . , xn ) C.
Derivand aceasta relatie n raport cu t, rezulta

f f
(tx) x1 + . . . + (tx)xn = r tr1 f (x)
u1 un
si fac
and t = 1, se obtine o relatie remarcabila n punctul curent din C, anume
f f
x1 + . . . + xn = r f (x1 , . . . , xn ), (29)
x1 xn
numit a formula lui Euler pentru functii omogene.
Vom da n continuare proprietatile de calcul pentru derivata dupa un versor
si n particular pentru derivate partiale.
Teorema 4.6. Fie f (x1 , . . . , xn ), f : A R (A Rn deschis) o functie
a ntr-un punct a A. Pentru orice versor s = (s1 , . . . , sn ) Rn
diferentiabil
avem
df f f
(a) = s1 (a) + . . . + sn (a). (30)
ds x1 xn
Demonstratie. Fie g(t) = f (a+ts), definita n vecinatatea originii. Deoarece
f este diferentiabila n punctul a, rezulta ca g este o functie diferentiabila n
punctul t = 0 si fiind functie de o variabila reala, exista g (0), adica tocmai
df
(a), conform definitiei 4.1. In plus,
ds
<
x1 xn <
df d : ;8 9 : ;8 9 <
(a) = g (0) = (a)f (a1 + ts1 , . . . , an + tsn )<< =
ds dt <
t=0
? =<
f f <
=
(x1 , . . . , xn ) x1 (t) + . . . + (x1 , . . . , xn ) xn (t) <<

,
x1 xn t=0
conform regulei de derivare a functiilor compuse, ilustrata n graful (fig. III.22).

Fig. III.22 df f f
Asadar, (a) = (a)s1 + . . . + (a)sn , deoarece pentru t = 0 avem
ds x1 xn

xk = ak si xk (t) = sk , 1 k n.
Teorema 4.7. Fie f, g : A R (A Rn deschis) dou
a functii diferentiabile
ntr-un punct a A. Atunci f + g, f ( R constant), f g, f /g (g(x) =
0, ()x A) sunt diferentiabile n a si n plus:
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 147
(a)
f g f
(f + g)(a) = (a) + (a), (f )(a) = (a),
xk xk xk xk xk
g f
(f g)(a) = f (a) (a) + g(a) (a),
xk xk x
f g
g(a) (a) f (a) (a)
xk xk
(f /g)(a) = , 1 k n.
xk g(a)2
(b)
d df dg d df
(f + g)(a) = (a) + (a), (f )(a) = (a),
ds ds ds ds ds
d dg df
(f g)(a) = f (a) (a) + g(a) (a)
ds ds ds
df dg
d g(a) (a) f (a) (a)
(f /g)(a) = ds ds pentru orice versor s Rn .
ds g(a)2
(c)
d(f + g)(a) = df (a) + dg(a), d(f )(a) = df (a),
g(a)df (a) f (a)dg(a)
d(f g)(a) = f (a)dg(a) + g(a)df (a), d(f /g)(a) = .
g(a)2

Demonstratie. (a) Se aplica faptul ca pentru derivate partiale , con-
xk
siderand x1 , . . . , xk1 , xk+1 , . . . , xn ca parametri, au loc regulile de derivare
pentru functii de o variabil a reala, cunoscute din liceu.
(b) Se foloseste relatia (30). De exemplu,
n
5 n
5 ? =
d f g
(f g)(a) = sk (f g)(a) = sk g(a) (a) + (a) =
ds xk xk xk
k=1 k=1
n
5 5n
f g df dg
= g(a) sk (a) + f (a) sk (a) = g(a) (a) + f (a) (a) etc.
xk xk ds ds
k=1 k=1
(c) Rezulta din relatia (24) si din punctul (a) al acestei teoreme.
Relatiile din teorema 4.7 se scriu n punctul curent astfel:
f g g f d dg
(f + g) = + , (f g) = f +g , (f g) = f +
xk xk xk xk xk xk ds ds
df gdf f dg
+g , d(f + g) = df + dg, d(f g) = f dg + gdf, d(f /g) = etc.
ds g2
3.4.5 Derivate partiale de ordin superior, diferentiale de

ordin superior
Fie f (x1 , . . . , xn ), f : A R o functie de n variabile reale, definita pe un
deschis A Rn si cu valori reale. Definitiile de mai jos se extind cu usurinta
la cazul functiilor cu valori vectoriale, cu ajutorul functiilor componente.
Definitia 4.7. Functia f se numeste: de clas a C 0 (A) daca este continua
1
pe A; de clasa C (A) (sau continuu diferentiabil a pe A) dac a este continua
f
pe A si derivabil
a partial n fiecare punct din A, iar functiile : A R,
xk
1 k n, sunt continue pe A; de clas a C 2 (A) dac a f C 1 (A) si toate
f
derivatele , 1 k n, sunt functii de clas a C 1 (A), adica pentru orice
xk
148 REALA

6 7
f
1 j, k n, exist
a n fiecare punct din A si acestea sunt functii
xj xk
continue pe A. 6 7
f 2f 2f
Derivata se noteaza cu pentru j = k si cu pentru
xj xk xj xk x2j
j = k. Daca f C 2 (A) se obtin astfel noi functii continue
f
: A R (cele n derivate de ordin I pe A) si
xk
2f
:AR (cele n2 n derivate mixte de ordin II pe A) si
xj xk
2f
: A R (cele n derivate nemixte de ordin II pe A), 1 j, k n.
x2j
Exemplu. Pentru f (x1 , x2 , x3 ) = x21 + x22 + x1 x2 x3 avem
f f f
= 2x1 + x2 x3 , = 2x2 + x1 x3 , = x1 x 2 ,
x1 x2 x3
2f 2f 2f 2f
= 2, = x 3 , = x 1 , = 0 etc.
x21 x1 x2 x2 x3 x23
Prin inductie dupa p, se definesc functiile de clas a C p (A), p 1 (ca fiind
p1
functii de clasa C ale caror&derivate de ordin p 1 sunt de clasa C 1 ). De
asemenea se pune C (A) "

C p (A). Functiile de clasa C (A) se numesc
p0
functii indefinit derivabile partial pe A; ele sunt functii continue, deri-
vabile partial de ori cate ori n raport cu variabilele x1 , . . . , xn pe A, cu toate
derivatele partiale functii continue A R. In mod evident, au loc incluziunile
C (A) . . . C p (A) C p1 (A) . . . C 1 (A) C 0 (A).
Se poate proba fara dificultate ca pentru orice p N fixat multimea

de functii C p (A) este inel comutativ cu element unitate, relativ la operatiile
uzuale de adunare si nmultire a functiilor A R (A fiind un deschis fixat din
Rn ), dar un inel neintegru.
In cele mai multe aplicatii ale analizei apar functii de clasa cel mult C 2 .
In cazul unei functii f (x, y) de doua variabile reale de clasa C 2 pe un deschis
A R2 , derivatele partiale de ordin I si II sunt uneori n mod specific, anume
6 7 6 7
f f 2f f 2f f
p= , q= , r= = , t= =
x y x2 x x y 2 y y
si 6 7
2f f
s= = notatiile lui G. MONGE, (1746-1818).
xy x y
6 7
2f f
Vom vedea n teorema care urmeaza ca s = = , adica
xy y x
pentru derivatele mixte de ordin II se poate interverti ordinea de derivare.
Teorema 4.8 (H.A. SCHWARTZ 1843-1921). Fie f (x1 , . . . , xn ),
f : A R o functie de clas
a C 2 (A), A fiind un deschis din Rn . Atunci
2f 2f
(a) = (a),
xj xk xk xj
n orice punct a A si pentru orice j, k (1 j, k n).

Demonstratie. Stabilim n prealabil o lema, care este de fapt un caz par-
ticular al teoremei.
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 149
Lema 2. Fie g(u, v), g : B(0, r) R o functie de clas

a C 2 pe o bil
a B(0, r),
a n originea din R . Atunci
r > 0 centrat 2
2g 2g
(0, 0) = (0, 0).
uv vu
Demonstratia lemei. Se considera expresia
E = g(u, v) g(0, v) g(u, 0) + g(0, 0), ()(u, v) B(0, r).
Notand (u, v) = g(u, v) g(u, 0), (u, v) = g(u, v) g(0, v), rezulta
E = [g(u, v) g(u, 0)] [g(0, v) g(0, 0)] = (u, v) (0, v) (31) Fig. III.23
si similar
E = [g(u, v) g(0, v)] [g(u, 0) g(0, 0)] = (u, v) (u, 0) (32)
Aplicand teorema cresterilor finite pentru v fixat, din relatia (31) rezulta
? =
g g
E = u (1 , v) = u (1 , v) (1 , 0) ,
u u u
2g
deci aplicand din nou teorema cresterilor finite, rezulta E = uv (1 , 2 ),
vu
unde 1 este cuprins ntre 0 si u, iar 2 ntre 0 si v. Rationand similar pornind
2g
de la relatia (32), rezulta ca E = uv (3 , 4 ), unde 3 este cuprins ntre
uv
0 si u, iar 4 ntre 0 si v. Comparand cele doua expresii pentru E, rezulta
2g 2g
ca (1 , 2 ) = (3 , 4 ), punctele (1 , 2 ) si (3 , 4 ) apartinand drep-
uv vu
tunghiului hasurat n fig. III. 23; fac and (u, v) (0, 0), aceste puncte vor
2g 2g
tinde catre (0,0) si tinand cont de continuitatea lui si (g fiind
uv vu
2g 2g
presupusa functie de clasa C 2 ), va rezulta ca (0, 0) = (0, 0) si lema
uv vu
este probata.
Revenim la demonstratia teoremei. Cazul j = k este evident; presupunem
j = k, de exemplu j < k. Deoarece A este deschis si a = (a1 , a2 , . . . , an ), a A,
exista r > 0 astfel ncat B(a, r) A n Rn . Pentru orice punct (u, v) B(0, r)
n R rezulta u + v < r2 . Notand cu {e1 , e2 , . . . , en } baza canonica n Rn ,
2 2 2
rezulta ca
d(a + uej + bek , a) = ||a + uej + vek a|| = ||uej + vej || =
j k
= ||0, . . . , 0, u, 0, . . . , v, 0, . . . , 0)|| = u2 + v 2 < r,
deci a + uej + vek B(a, r) A si ca atare, se poate defini n bila B(0, r) din
R2 functia g de clasa C 2 , ca si f , punand g(u, v) = f (a + uej + vek ) =
x1 xj xk xn
= f (a1 , . . . , aj + u, . . . , ak + v, . . . , an ). Conform regulii de derivare a functiilor
compuse, rezulta
g f 2g 2f
(u, v) = (a + uej + vek ), (u, v) = (a + uej + vek ),
u xj vu xk xj
g f 2g 2f
(u, v) = (a + uej + vek ), (u, v) = (a + uej + vek ).
v xk uv xj xk
Inlocuind u = 0, v = 0, va rezulta
2f 2g 2f 2g
(a) = (0, 0) si (a) = (0, 0);
xj xk vu xk xj vu
2f 2f
aplicand lema 2, rezulta n final ca (a) = (a).
xj xk xk xj
150 REALA

Definitia 4.8. Se numeste multi-indice (sau n-indice) orice sistem or-

donat = (1 , . . . , n ) de numere naturale, adic a un element din Nn , n 1
fiind fixat. Pentru orice multi-indice N , = (1 , . . . , n ) ntregul || =
n
1 , . . . , n se numeste ordinul lui .

De exemplu, (4.7) este un 2-indice de ordin 11, iar (4,1,0,2) este un 4-indice
de ordin 7.
Daca f (x1 , . . . , xn ), f : A R este o functie de clasa C p (A) pe un deschis
A Rn , atunci pentru orice n-indice = (1 , . . . , n ) cu || p este definita
|| f
functia n : A R de clas a C p|| (A), obtinuta derivand
x1 x
1
2 . . . xn
2
succesiv f de n ori n raport cu xn de n1 ori n raport cu xn1 etc. si

de 1 ori n raport cu x1 . Aceasta functie se mai noteaza cu D f . Aplicand
teorema 4.8 a lui Schwartz, rezulta ca pentru orice permutare a numerelor
1, 2, . . . , n, avem D f = D() f , n fiecare punct din A, adica
|| f || f
= (n) .
x 1 n
1 . . . xn
(1)
x(1) . . . x(n)
2f 2f
De exemplu, pentru o functie f (x, y) de clasa C 2 avem = , iar
xy yx
pentru o functie f (x, y) de clasa C 3 rezulta,
3f 3f 3f 3f 3f 3f
2
= = , = = etc.
x y xyx xy 2 xy 2 yxy y 2 x
Asocierea D : C p (A) C p|| (A), f . D f , se numeste operatorul de

derivare de multi-indice ; mai general, se nume
5ste operator diferential liniar
de ordin p pe A orice combinatie liniara a (x1 , . . . , xn ) D , cu a
||p
functii continue A R. De exemplu, n cazul n = 2, un operator diferential
extrem de important este = D(2,0) + D(2,0) , adica : C 2 (A) C 0 (A),
2f 2f
f . + = f , numit laplacianul n dou a variabile (dupa numele
x2 y 2
lui P. LAPLACE, 1749-1827).
Definim acum pe scurt diferentialele de ordin superior.
Definitia 4.9. Fie f (x1 , . . . , xn ), f : A R o functie de clas
a C 2 pe un
deschis A R . Pentru orice punct a A, are sens diferentiala I a lui f
n
n a (conform teoremei 4.2, (b)), anume aplicatia liniar a
5n
f
df (a) : Rn R, h = (h1 , . . . , hn ) . (a) hi . (33)
i=1
x i
De asemenea se poate considera forma p

atratic
a
5 2f
d2 f (a) : Rn R, h = (h1 , . . . , hn ) . (a) hi hj . (34)
xi xj
1i,jn
numit
a diferentiala a II-a a lui f n a. Matricea
? 2 =
f
H= (a)
xi xj 1i,jn
asociat atratice d2 f (a) este o matrice simetric

a formei p a, numit a hessiana lui
f n a (O. HESSE, 1811-1874).
Observand ca hi = pri (h) = d(pri )(a) = dxi (a), rezulta n mod simbolic
relaiile
5n 5
f 2f
df = dxi , d2 f = dxi dxj , (35)
i=1
xi xi xj
1i,jn
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 151
al caror sens riguros l constituie (33), (34).

Exemple. 1) Daca f (x, y) este o functie de clasa C 2 pe un deschis din
R , atunci n punctul curent din acel deschis au loc, cu notatiile lui Monge,
2
relatiile
f f
df = dx + dy = p dx + q dy
x y
2f 2 2f 2f 2
d2 f = dx + 2 dx dy + dy = r dx2 + 2s dx dy + t dy 2 ,
x2 xy y 2
cu conventia de notatie dx dx = dx2 , dy dy = dy 2 . Evident, daca f (x, y) = x,
atunci df = dx, d2 f = 0, iar daca f (x, y) = y, atunci df = dy, d2 f = 0.
2) Fie f (x, y, z) = x2 + xy xz 2 si a = (1, 1, 0). Atunci conform (35) avem
df = (2x + y z 2 )dx + x dy 2xz dz, d2 f = 2dx2 + 2dx dy 4z dx dz 2xdz 2 .
Diferentialele I si II ale lui f n punctul a sunt, conform (33), (34), aplicatiile
df (a) : R3 R, (h1 , h2 , h3 ) . 3h1 + h2 si
d2 f (a) : R3 R, (h1 , h2 , h3 ) . 2h21 + 2h1 h2 2h23 .

Pentru o functie de clasa C p (A), p 3 se pot defini diferentiale dk f , 3
k p, de exemplu, d3 f (a) : Rn R, a A este forma cubica
5 3f
(h1 , . . . , hn ) . (a)hi hj hk .
xi xj xk
1i,j,kn
Putine sunt problemele practice care utilizeaza diferentiale de ordin 3.
3.4.6 Extremele locale ale functiilor de mai multe

variabile reale
Fie f (x1 , . . . , xn ), f : A R o functie valori reale, definita pe un deschis
A Rn .
Definitia 4.10. Un punct a A se numeste punct extrem local al lui
f dac a exist a B(a, r) A, centrat
a o bil a n a, unde diferenta f (x) f (a)
are semn constant; mai precis, punctul a = (a1 , . . . , an ) se numeste punct
de minim (respectiv maxim) local al lui f dac a pentru orice punct x =
a, avem f (x) f (a) (respectiv f (x) f (a)).
(x1 , . . . , xn ) din acea bil
Definitia 4.11. Un punct a A se numeste punct critic (sau stationar)
pentru functia f daca f este functie diferentiabil
a n punctul a si n plus,
df (a) = 0.
Teorema 4.9 (teorema lui FERMAT). Dac a functia f este diferentiabil
a
ntr-un punct a A, care este punct de extrem local al lui f , atunci acest punct
este critic pentru f .
Demonstratie. Fixam un versor s Rn oarecare. Alegand r > 0 astfel ncat
diferenta f (x) f (a) sa aiba semn constant pe o bila B(a, r) continuta n A,
se poate considera functia reala derivabila
g : (r, r) R, g(t) = f (a + ts).
Asadar, diferenta g(t) g(0) are semn constant pentru orice t (r, r)
deci t = 0 este punct de extrem local al lui g si conform teoremei clasice a
df f
lui Fermat, rezulta g (0) = 0, adica (a) = 0. In particular (a) = 0,
ds xk
n
5 f
1 k n si ca atare, df (a) = (a)dxk = 0.
xk
k=1
Reciproca teoremei 4.9 este falsa; de exemplu, luam A = R2 , f (x, y) = xy
f f
si a = (0, 0). Evident, (a) = (a) = 0, adica df (a) = 0 si a este punct
x y
152 REALA

critic pentru f , dar diferenta f (x, y) f (0, 0) = xy nu are semn constant n

nici o bila centrata n origine, adica (0,0) nu este punct de extrem local pentru
f.
Din cele spuse mai sus, rezulta direct urmatorul
Corolar. Dac a C 1 pe un deschis
a f (x1 , . . . , xn ) este o functie de clas
A Rn , atunci extremele locale ale lui f n A se afl a printre solutiile situate
n A, ale sistemului
f f
(x1 , . . . , xn ) = 0, . . . , (x1 , . . . , xn ) = 0. (36)
x1 xn
Exemplu. Extremele locale ale functiei f (x, y) = x3 + y 3 3xy, A = R2

f f
se afla printre solutiile sistemului = 0, = 0, adica 3x2 3y = 0,
x y
3y 2 3x = 0, deci se afla printre punctele (0,0), (1,1).
In cele ce urmeaza, vom indica conditii suficiente de extrem (teorema 4.9 si
corolarul ei dau numai conditii necesare de extrem !); cu alte cuvinte, vom da
un criteriu de a decide care din punctele critice ale unei functii sunt puncte de
extrem ale ei. In prealabil, este necesar analogul multidimensional al formulei
lui Taylor (teorema II. 4.8).
Daca f (x1 , . . . , xn ), f : A R este o functie de clasa C p (A), unde A Rn
este o multime deschisa si daca fixam un punct a = (a1 , . . . , an ) A, se noteaza
f f
Ta (x) = (x1 a1 ) (a) + . . . + (xn an ) (a), ()x A.
x1 xn
Fie [Ta (x)](k) , 2 k p, puterea simbolic a a polinomului Ta (x), obtinuta

6 7k
f
aplicand formula tip binomul lui Newton, cu conventia de a nlocui (a)
xi
6 7 k1 6 7 k2 6 72
kf f f kf f f
cu (a), (a) (a) cu (a), (a) (a)
xki xi xi xik1 xj xi xj
kf
cu k2
(a) etc. Cu aceste precizari, probam
xi x2j
Teorema 4.10 (formula lui TAYLOR). Fie f, A, a A ca mai sus, f fiind
a C p (A). Alegem r > 0 astfel nc
de clas at B(a, r) A. Atunci pentru orice
x B(a, r) exist
a un punct [a, x] astfel nc
at
1 1
f (x) = f (a) + Ta (x) + [Ta (x)](2) + . . . +
1! 2!
(37)
1 1
+ [Ta (x)] (p1)
+ [Ta (x)](p) ,
(p 1)! p!
a [Ta (x)](p) , derivatele de ordin p sunt calculate n

unde n puterea simbolic
punctul .
Demonstratie. Fixam un versor s = (s1 , . . . , sn ) Rn . Atunci pentru
orice t (r, r) avem a + ts B(a, r) A si se poate considera functia
g(t) = f (a + ts) = f (a1 + ts1 , . . . , an + tsn ); cum f C p (A), atunci g este de
clasa C p (r, r) si n plus avem
f f
g (t) = (a + ts) s1 + . . . + (a + ts) sn ,
x1 xn
2f 2f
g (t) = 2 (a + ts) s21 + (a + ts) s1 s2 + . . . +
x1 x1 x2
2f 2f
+ (a + ts) sn1 sn + (a + ts) s2n = [g (t)](2) ,
xn1 xn x2n
g (t) = [g (t)](3) etc.
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 153
Aplicand pentru functia g formula Mac Laurin (cor. 3 al teoremei 4.8, din
Cap. 2), rezulta ca ()t (r, r) exista 0 ntre 0 si t astfel ncat
t t2 tp1 tp
g(t) = g(0) + g (0) + g (0) + . . . + (0) + g (p) (0 ).
1! 2! (p 1)! p!
Inlocuind a + ts = x, rezulta ts1 = x1 a1 , . . . , tsn = xn an . Avem
f f
g (0) = (a)s1 + . . . + (a)sn , g (0) = [g (0)](2) , . . . , g (p) (0 ) = [g (0 )](p)
x1 xn
deci tg (0) = Ta (x), t2 g (0) = [Ta (x)](2) etc. si luand = a + 0 s, se obtine
tocmai formula (37).
Formula (37) este numit a uneori dezvoltare p ana la ordinul p 1 a lui f n
jurul punctului a (sau dupa puterile lui x1 a1 , . . . , xn an ). Aceeasi formula
permite o estimare pentru cresterea f (x) f (a).
Observatie. Fie f o functie de clasa C ntr-o vecinatate a unui punct
a Rn ; functiei f i se poate asocia seria Taylor n punctul a
5 1 1 1
[Ta (x)](p) = f (a) + Ta (x) + [Ta (x)](2) + . . .
p! 1! 2!
p0
Daca aceasta serie este punctual convergenta si are suma f (x) n vecinatatea
lui a, se spune ca f este analitic
a real
a n punctul a.
Corolar 1. Dac a f C p (A), A Rn deschis, atunci n vecin
atatea
arui punct a A are loc formula
oric
1 1 1
f (x) = f (a)+ Ta (x)+ [Ta (x)](2) +. . .+ [Ta (x)](p1) +0(||xa||p1 ).
1! 2! (p 1)!
Corolar 2. Fie A R2 un deschis si f (x, y), f : A R o functie de

clasa C 2 (A); atunci pentru orice punct (x, y) din vecin atatea unui punct fixat
a = (x0 , y0 ) A, are loc formula
? 6 7 6 7 =
1 f f
f (x, y) = f (x0 , y0 ) + (x x0 ) + (y y0 ) +
1! x 0 y 0
R 6 2 7 6 2 7 6 2 7 S
1 2 f f 2 f
+ (x x0 ) + 2(x x0 )(y y0 ) + (y y0 ) ,
2! x2 xy y 2
unde este un punct situat pe segmentul unind a cu punctul (x, y), adic
a exist
a
0 < < 1 astfel nc
at
= ((1 )x0 + x, (1 )y0 + y) = (x0 + (x x0 ), y0 + (y y0 )).
Exemple. 1) Dezvolt am f (x, y) = y sin xy, n jurul punctului a = (0, )

f f 2f
pana la ordinul doi. Avem f (a) = 0, (a) = 2 , (a) = 0, (a) = 0,
x y x2
2 2
f f
2
(a) = 0, (a) = 2, deci conform corolarului 1, avem y sin xy = 2 x +
y xy
x(y x) + R2 , ()(x, y) R2 unde
?
1 3f 3f
R2 = x3 3 () + 3x2 (y ) 2 ()+
3! x x y
3 3
=
2 f 3 f
+3x(y ) () + (y ) () ,
xy 2 y 3
fiind situat ntre (0, ) si (x, y).
2) A liniariza o functie f C 1 (A), A Rn n jurul unui punct
a A nseamn a a considera aproximarea f (x) f (a) + Ta (x), pentru orice
x din vecin atatea punctului a. De exemplu, liniarizata functiei f (x, y, z) =
154 REALA

B
x2 + y 2 + z 2 cos xy n jurul punctului a = (, 1, 0) este functia de gradul
nt
ai
f f f
f (a) + (x ) (a) + (y 1) (a) + (z 0) (a) =
x y z
B 1 1
= 2 + 1 (x ) (y 1) = (x + y)
2
+1 2
+1 2
+1
iar liniarizata lui f (x, y) = 2xy + yex n jurul lui a = (0, 1) este 3x + y 1.
Acest procedeu este utilizat n liniarizarea unor procese fizice sau tehnice,
daca astfel de procese sunt descrise prin functii f (x1 , . . . , xn ), unde x1 , . . . , xn
sunt parametri de stare.
Revenim la problema initiala a extremelor locale. Este necesara urmatoarea
Lema 3. Fie [aij5]1i,jn o matrice simetric a de numere reale (aij = aji
()i, j) si (x) = aij xi xj , x = (x1 , . . . , xn ) forma p
atratic
a asociat
a.
1i,jn
Daca este pozitiv definit
a (adic a (x) > 0 pentru orice x Rn , x = 0),
atunci exist at (y) ||y||2 , ()y Rn .
a > 0 real astfel nc
Demonstratie. Fie S = {x Rn | ||x|| = 1} = {(x1 , . . . , xn ) Rn |x21 +
. . . + x2n = 1} sfera unitate din Rn . Evident, S este o multime nchisa si
marginit a n Rn , deci este compacta (conform teoremei 1.5). Deoarece functia
: R R este continua (polinomiala n x1 , . . . , xn ), ea este marginita si si
n
atinge marginea inferioara pe S (conform teoremei 2.10). Fie = inf (x);

xS
asadar, exista S deci = 0, astfel ncat = (). Din ipoteza ca
este pozitiv definita, rezulta > 0. Asadar, ()x S avem (x) . Fie
()y Rn . Daca 6 y = 0, 7atunci evident (y) ||y||2 . Daca y = 0, atunci
y y 1
S, deci , (y) si se obtine inegalitatea din
||y|| ||y||2 ||y||2
enunt.
Teorema 4.11. Fie f (x1 , . . . , xn ), f : A R o functie de clas a C 2 pe un
deschis A R . Fie a un punct critic al lui f (adic
n
a df (a) = 0). Dac a forma
p a d2 f (a) este pozitiv definit
atratic a (respectiv negativ definit
a), atunci a este
punct de minim (respectiv de maxim) local pentru f .
Demonstratie. Presupunem ca forma patratica (34) este pozitiv definita.
Conform lemei 3, aplicata pentru y = x a, exista > 0 real astfel ca
d2 f (a)(x a) ||x a||2 . (38)
Pe de alta parte, conform formulei lui Taylor (37) pentru p = 2, avem

1
f (x) f (a) = Ta (x) + R, (39)
2
unde
f f
Ta (x) = (x1 a1 ) (a) + . . . + (xn an ) (a)
x1 xn
si ?
2f 2f
R = (x1 a1 )2 2 () + 2(x1 a1 )(x2 a2 ) ()+
x1 x1 x2
=
2f
+ . . . + (xn an )2 2 () ,
xn
unde [a, x]. Deoarece a este un punct critic, rezulta ca df (a) = 0, deci
f
(a) = df (a)(ek ) = 0, 1 k n, deci Ta (x) = 0. Apoi, deoarece f este de
xk
2f 2f 2f
clasa C 2 , functiile 2 , , . . . , 2 sunt continue, deci
x1 x1 x2 xn
2f 2f
R = (x1 a1 )2 (a) + 2(x 1 a1 )(x 2 a 2 ) (a) + . . . +
x21 x1 x2
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 155
2f
. . . + (xn an )2 + 0(||x a||2 ) = d2 f (a)(x a) + 0(||x a||2 ).
x2n
Atunci relatiile (39), (38) arata ca
1 1 2
f (x) f (a) = R d f (a)(x a) + (x) ||x a||2
2 2
6 7 (40)

+ (x) ||x a||2 ,
2

unde lim (x) = 0. Deoarece > 0, se poate gasi r > 0 astfel ncat + (x) >
xa 2
0, pentru orice x B(a, r). Asadar, din relatia (40) rezulta ca f (x) f (a) 0
pentru orice x B(a, r), adica a este punct de minim local pentru f .
Cazul punctului de maxim se trateaza similar sau se considera f .
Observatii. 1) Din algebra liniara, se stie ca forma patratica d2 f (a) este
pozitiv definita ?(respectiv negativ
= definita) daca matricea ei asociata, adica
2f
hessiana H = (a) )1i,jn are toate valorile proprii strict pozitive
xi xj
(respectiv toate valorile proprii strict negative). Matricea H fiind simetrica,
toate valorile ei proprii sunt reale. In acest mod, este indicat un criteriu pentru
aplicarea teoremei 4.11. Daca H are valori proprii atat pozitive cat si negative,
un punct critic a nu este extrem local pentru f .
2) Cazul n = 2 al unei functii f (x, y) este simplu cu deosebire. Se determina
punctele critice ale lui f n deschisul A R2 respectiv, rezolvand sistemul (36)
f f
corespunzator, adica = 0, = 0. Daca a A este un astfel de punct
x y
2
critic, se calculeaza d f (a) = r dx2 + 2s dx dy + t dy 2 , cu r, s, t calculate n a.
Daca rt s2 > 0, r > 0, atunci forma patratica d2 f (a) va fi pozitiv definita,
deoarece ()(u, v) R2 \ (0, 0),
?) =
2 2 2 s *2 rt s2 2
d f (a)(u, v) = ru + 2suv + tv = r u + v + v > 0;
r r2
teorema 4.11 arata ca n acest caz, punctul a este de minim local pentru f ;
similar, daca rt s2 > 0, r < 0, atunci forma patratica d2 f (a) este negativ
definita si punctul a este de maxim local. Daca rt s2 < 0, atunci forma
patratica d2 f (a) nu este nici pozitiv definita si nici negativ definita iar din
relatia (39) rezulta ca diferenta f (x) f (a) nu are semn constant pe vreo
vecinatate a punctului a; acest punct este critic, fara a fi extrem local. In cazul
rt s2 = 0 este necesara evaluarea directa a semnului diferentei f (x) f (a),
utilizand dezvoltarea Taylor a lui f (x) de ordin superior n jurul punctului
critic a.
3) Fie K Rn o multime compacta si f o functie de clasa C 1 pe un deschis
care contine K. Extremele globale ale lui f pe K sunt atinse n puncte din K.

Daca aceste puncte apartin lui K , atunci ele sunt n mod necesar puncte critice
si pot fi determinate ca atare, aplicand teorema lui Fermat. Daca ele nu apartin

lui K , atunci ele apartin multimii K\ K , adica frontierei lui K sunt necesare
alte metode pentru determinarea lor (de exemplu, metoda multiplicatorilor
Lagrange care va fi dezvoltat a ulterior, n cazul cand Fr K este data prin
ecuatii carteziene).
Exemple. 1) Determinam extremele locale ale functiei f (x, y, z) = x2 y +
yz + 32x z 2 n R3 . Punctele critice se obtin rezolvand sistemul

f

= 2xy + 32 = 0

x

f
= x2 + z = 0

y

f = y 2z = 0,
z
156 REALA

care admite o singura solutie, anume a = (2, 8, 4). Atunci matricea hessiana
asociata lui d2 f (a) va fi

2f 2f 2f
x2 (a) xy (a) xz (a)
16 4 0

2f 2f 2f
H= 4 0 1
xy (a) y 2 (a) yz (a) = .

0 1 2
2f 2f 2f
(a) (a) (a)
xz yz z 2
Valorile proprii ale lui H vor fi radacinile polinomului

P () = det(U3 H) = 3 + 182 + 15 48.
Acest polinom are atat radacini pozitive, cat si negative, deci a nu este punct
de extrem local al lui f .
2) Determin
6am extremele
7 6 locale 7 ale functiei f (x, y) = x + y + 4 sin x sin y n
3 3 f
deschisul A = 0, 0, din R2 . In acest caz, = 1 + 4 cos x sin y,
4 4 x
f
= 1 + 4 sin x cos y si punctele critice vor verifica relatiile sin y cos x =
y
1 1
sin x cos y = , deci sin(x + y) = , sin(x y) = 0 si unicul punct critic
4
6 7 2
7 7 2f
n A este a = , . In plus, r = = 4 sin x sin y, s = 4 cos x cos y,
12 12 x2
t = 4 sin x sin y, deci n punctul a, avem rt s2 > 0 si r < 0, adica punctul
a este maxim local pentru f .
3.4.7 Exercitii
f f
1. Sa se calculeze, pornind de la definitia, (a), (a) pentru f (x, y) =
x y
= x2 + 3xy n punctul a = (1, 2).
y
2. Sa se calculeze derivatele de ordin I ale functiilor f (x, y) = x arctg ,
x
x2 + y 2 y y
f (x, y) = x3 +y 3 ln , f (x, y) = sin +cos , f (x, y, z) = x2 +yz 2 +zexy ,
x2 x x
xn
f (x1 , x2 , . . . , xn ) = x21 + x22 + . . . + x2n1 + , n punctul curent din
x1 + . . . + xn
deschisul maxim pe care functiile sunt definite.
3. Se considera functia f (x, y, z) = x2 + 2y 2 + 3z 2 si punctul a = (2, 1, 1).
df k
Sa se calculeze (a), unde s = .
ds 2
4. Sa se studieze existenta derivatelor partiale ale functiei f : R2 R
definita prin
p
x y

daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) = x + y2
2

0 daca (x, y) = (0, 0)
n diversele puncte din R2 si dupa diverse valori ale lui p 1. Sa se arate ca

pentru p = 1, functia f nu este continua n origine, dar are derivate partiale
n acest punct.
B
5. a) Care sunt versorii s, astfel ncat pentru functia f (x, y) = 4 xy 2 sa
df
existe (0, 0) ?
ds
b) Fie f (x, y, z) <= x2 +< y 2 + z 2 si a = (1, 0, 2). Dintre toti versorii s sa se
< df <
afle cel pentru care << (a)<< este extrem.
ds
3.4. DERIVATE PART
IALE, DIFERENT
IABILITATE 157
+ 2k
R ; b) s = .
aspuns. a) s = ,
5
6. Sa se expliciteze matricea JF n punctul curent, pentru fiecare din
aplicatiile urmatoare:
F (x, y) = (x2 + y, x + y 2 ), F (x, y) = (xy, y sin x, x + y),
F (x, y, z) = (xy, yz 2 ), F (x, y, z) = (xyz, xy, x).

7. Se considera functiile f, g : R R definite prin
2

xy
B daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2

0 daca (x, y) = (0, 0)

(x2 + y 2 ) sin 1
daca (x, y) = (0, 0)
g(x, y) = x + y2
2

0 daca (x, y) = (0, 0)
Sa se arate ca: a) f este continu a si admite derivate partiale n toate
punctele din R2 , far
a a fi diferentiabil
a n origine; b) g este diferentiabila n
R2 , dar nu este de clasa C 1 pe R2 .
8. a) Fie functia f (x, y) = x3 + xy 2 si punctul a = (1, 2). Sa se calculeze
derivatele partiale de ordin I, II ale lui f n a, precum si diferentialele df (a),
d2 f (a).
b) Sa se calculeze df , d2 f n punctul curent pentru fiecare din functiile
f (x, y) = x2 y, f (x, y) = x + ln y, f (x, y, z) = xyz.
9. Fie f, g : A R, A Rn deschis si a A fixate. Sa se arate ca daca f
este continu a n a si g este diferentiabila n a, g(a) = 0, atunci produsul f g
este functie diferentiabil
a n a.
10. Se considera functia f : R2 R, definita prin
2 2
x y xy

daca (x, y) = (0, 0)
f (x, y) = x2 + y 2

0 daca (x, y) = (0, 0)
2f 2f
Sa se arate ca f este de clasa C 1 n R2 si ca (0, 0) = (0, 0). Cum
xy yx
se explica ?
1 (xb)2
11. Fie a, b > 0 constante reale si u(x, t) = e . Sa se arate ca
4a2 t
2 t
u 2u
n fiecare punct (x, t), t > 0 este verificata relatia = a2 2 (numit a ecuatia
t x
c
aldurii, u(x, t) reprezentand n anumite conditii temperatura la momentul t
n punctul curent x al unei bare).
12. Sa se arate ca pentru fiecare din functiile f : A R, f (x, y) = ex cos y,
1
A = R2 si f (x, y, z) = B , A = R3 \ (0, 0, 0), laplacianul f este
x + y2 + z2
2
nul n fiecare punct din A.
B
13. Fie f (x1 , . . . , xn ) = (r), unde r = x21 + . . . + x2n si este functie
2f 2f
de clasa C 2 n intervalul (0, ). Sa se calculeze f = + . . . si sa
x21 x2n
determine (r) astfel nc at f = 0; discutie dupa n.
f 2f (r) 2 (r) 2
Indicatie. Avem = (r), = x + 2 (r x2k ), 1 k n,
xk x2k r2 k r
(n 1) (r)
deci f = (r) + etc.
r
158 REALA

14. Fie A Rn un deschis si f C 1 (A). Sa se probeze ca d(f k ) =

k1
kf df , k 1 ntreg, d(ef ) = ef df , d(sin f ) = cos f df si n punctele unde
1 1
f nu se anuleaza d(1/f ) = 2 df , d(ln |f |) = df .
f f
B
15. Sa se determine punctele critice ale functiilor f (x, y) = 10 x2 + y 2 ,
g(x, y) = xy ln(x2 + y 2 ), h(x, y, z) = xyz + yz + x.
2
16.
) a)* Sa se dezvolte functia f (x, y) = yx + y sin xy n jurul punctului
y
a = 0, pana la ordinul II; idem f (x, y) = , a = (1, 1).
2 x+y
cos 2x
b) Sa se indice o formula de calcul al catului pentru |x|, |y| mici.
cos2 y
17. Sa se arate, folosind numai definitiile, ca functia f (x, y) = x2 + y 2 are
minim n (0,0), iar g(x, y) = x2 + y 2 nu are nici minim si nici maxim n (0,0).
18. Sa se afle extremele functiilor f (x, y) = x4 + y 4 8xy, f (x, y) =
2
(5+x2y)ey x , f (x, y) = (x+y)ex+y , f (x, y, z) = 3x2 +y 2 +2z 2 2xy +2yz,
f (x, y, z) = x2 y 2 + y 2 z 2 + z 2 x2 + x + y + z.
19. Sa se arate ca functia f (x, y) = (1 + ey ) cos x yey are o infinitate de
maxime si nici un minim.
20. Daca un punct a = (x0 , y0 ) are proprietatea ca o functie f (x, y) are
minim n a n lungul oricarei drepte trecand prin a, rezulta sau nu ca a este
punct de minim pentru f ? Sa se analizeze exemplul f (x, y) = (xy 2 )(2xy 2 ),
a = (0, 0).
21. Fie (x, y, z), : U R o functie de clasa C 1 pe un deschis U R3 .
Sa se arate ca daca U este conex si grad = 0 n U , atunci este constanta.
3.5 Schimb
ari de coordonate, functii implicite
In acest paragraf vom demonstra cateva dintre marile teoreme ale analizei
matematice, referitoare la transformarile punctuale. Multe din aceste rezultate
au interpretari geometrice utile si stau la baza Geometriei diferentiale moderne.
Schimb arile de coordonate locale (sau cum se mai spune, schimbarile de va-
riabile) au rostul de a simplifica studiul unor proprietati de natura diferentiala
si se aplica n mod curent la rezolvarea unor clase de ecuatii diferentiale, ecuatii
cu derivate partiale etc. De asemenea, notiunea de tensor este strans legata de
comportarea anumitor entitati la schimbari de coordonate.
3.5.1 Transform
ari punctuale, difeomorfisme, schimb
ari
de coordonate
Definitia 5.1. Fie A Rn , B Rm multimi deschise fixate (n, m 1).
Orice aplicatie F : A B, de clas a C 1 pe A (adic a toate componentele sale
f1 , . . . , fm : A R sunt functii de clasa C 1 (A)) se numeste transformare
punctual a de la A la B.
In acest caz, oricarui punct x = (x1 , . . . , xn ) A i corespunde un punct
bine determinat F (x) = (y1 , . . . , ym ) B, depinzand diferential de x, unde
y1 = f1 (x1 , . . . , xn ), . . . , ym = fm (x1 , . . . , xn ),
ceea ce justifica terminologia.

Definitia 5.2. Fie A, B deschisi din Rn (n 1 fixat). O transfor-
mare punctual a F : A B se numeste difeomorfism (sau izomorfism
diferentiabil sau transformare regulat a) de la A la B dac
a F este bijectiv
a
si inversa ei F 1 : B A este o aplicatie de clas
a C 1 (B).

3.5. SCHIMBARI DE COORDONATE, FUNCT
II IMPLICITE 159
Teorema 5.1 (caracterizarea difeomorfismelor). Fie F : A B o aplicatie

bijectiv
a de clas a C 1 (A) ntre doi deschisi din Rn si f1 , . . . , fn : A R com-
ponentele lui F . Sunt echivalente afirmatiile urm atoare:
a) F este difeomorfism;
b) pentru orice punct a A, diferentiala dF (a) : Rn Rn este izomorfism
R-liniar si F 1 este continu a;
c) pentru orice punct a A, matricea jacobiana JF (a) este nesingular a,
D(f1 , . . . , fn ) 1
adica (a) = 0 si F este continu
a.
D(x1 , . . . , xn )
Demonstratie. Echivalenta afirmatiilor (b), (c) rezulta din faptul ca JF (a)

este matricea asociata aplicatiei liniare dF (a) n baza canonica din Rn si ntr-o
astfel de asociere, matricele nesingulare corespund izomorfismelor liniare.
(a) (b). Fixam un punct arbitrar a A si fie b = F (a). Deoarece F este
difeomorfism, aplicatia F 1 este de clasa C 1 (B), deci conform teoremei 4.2 (b),
F 1 este diferentiabil
a n punctul b. Cum F F 1 = 1Rn , F 1 F = 1Rn , din
relatia (27) rezulta JF (a) JF 1 (b) = Un , JF 1 (b) JF (a) = Un , unde Un este
matricea unitate de ordin n; deci matricea JF (a) este nesingulara; n plus, are
loc relatia
JF 1 (F (a)) = JF (a)1 . (41)
(b) (a). Presupunem ndeplinit a conditia (b), adica aplicatia R-liniara

T = dF (a) este bijectiva si fie G = F 1 . Avem de aratat ca G C 1 (B). Pentru
aceasta, prob
am mai nt ai ca G este diferentiabila n orice punct b B. Fie
a = G(b), deci b = F (a). Deoarece F este diferentiabil a n a, are loc o relatie
de forma F (x) = F (a) + T (x a) + ||x a|| (x) cu lim (x) = 0; notand
xa,x=a
y = F (x), rezulta y b = T (x a) + ||x a|| (x), de unde, aplicand T 1 , se
obtine
x a = T 1 (y b) ||x a||T 1 ((x)). (42)
De aici, tinand cont ca ||T 1 (y b)|| C||y b|| cu C > 0 convenabil (conform
teoremei 2.7), rezulta ca ||x a|| C||y b|| + ||x a|| ||T 1 ((x))||, deci
||x a||
raportul este marginit n vecinatatea lui b. Conform (42), raportul
||y b||
x a T 1 (y b) ||x a||T 1 ((x))

= , y = b
||y b|| ||y b||
are limita pentru y b si anume aceasta limita este nula (caci daca y b,
atunci x a, (x) 0, deci T 1 ((x)) T 1 (0) = 0). Asadar, am aratat
ca limita
G(y) G(b) T 1 (y b)
lim
xa,x=a ||y b||
exista si este nul

a, deci aplicatia G este diferentiabila n b si n plus, dG(b) =
T 1 = dF (a)1 . Atunci G are derivate partiale n orice punct din B (conform
teoremei 4.2 a)) si ram ane de probat ca acestea sunt continue pe B. Dar
conform relatiei (41) (n care se utilizeaza doar diferentiabilitatea lui F , F 1 ),
rezulta JG (F (x)) = JF (x)1 si cum determinantul lui JF (x) este nenul n
fiecare punct x A, iar elementele lui JF (x) sunt functii continue (caci F
C 1 (A), adica f1 , . . . , fn C 1 (A), va rezulta ca elementele matricei inverse
JF (x)1 variaz a continuu cu x; cu alte cuvinte, derivatele partiale ale lui G, n
punctul y = F (x), ()x A sunt continue, adica G C 1 (B).
Direct din aceasta teorema se deduce urmatorul:
Corolar. a) Compunerea a dou a difeomorfisme este un difeomorfism;

b) Inversul unui difeomorfism este un difeomorfism.
F G
Trebuie retinut totodata ca daca A B C sunt difeomorfisme, atunci
160 REALA

conform (28), (41) au loc relatiile urmatoare ntre determinanti functionali:

D(G F ) D(G) D(y1 , . . . , yn )
= ,
D(x1 , . . . , xn ) D(y1 , . . . , yn ) D(x1 , . . . , xn )
D(F 1 ) 1 (43)
=
D(y1 , . . . , yn ) D(F )
D(x1 , . . . , xn )
cu notatii si n conditii usor de precizat. Daca relatiile yi = fi (x1 , . . . , xn ),
yi fi xi
1 i n definesc un difeomorfism, atunci se scrie n loc de sau
xj xj yj
(F 1 )i yi xj
n loc de . Sunt necesare unele precautii (de exemplu, = 1/
yj xj yi
pentru n 2).
Se poate arata ca daca F este un difeomorfism de clasa C p , p 1 (adica
f1 , . . . , fn sunt de clasa C p ), atunci difeomorfismul F 1 este de asemenea de
clasa C p .
Exemple. Daca T : Rn Rm este o aplicatie R-liniara si daca MT =
[aij ] 1im este matricea asociata (n bazele canonice), atunci notand cu t1 , . . . , tm
1jn
functiile componente ale lui T , yi = ti (x1 , . . . , xn ), 1 i m si identificand
punctele din Rp cu vectori-coloana p-dimensionali, rezulta relatia matriciala
n
5
T (x) = MT x sau explicit yi = aij xj , 1 i m. Aplicatia T este
j=1
evident o transformare punctuala de la Rn la Rm . Pentru m = n, aplicand teo-
rema 5.1, rezulta ca T este difeomorfism daca si numai daca T este nesingulara
(adica matricea MT este nesingulara); n acest caz, jacobianul lui T este chiar
determinantul det MT .
Reamintim ca o aplicatie liniara nesingulara T : Rn Rn se numeste
ortogonala daca inversa ei coincide cu transpusa ei, adica MT1 = MT ; n acest
caz, avem MT MT = 1, deci det MT detMT = 1, adica det MT = 1.
Transformarile ortogonale avand determinantul egal cu 1 se numesc rotatii
ale spatiului Rn n jurul originii.
Fig. III.24a Orice aplicatie : Rn Rn de forma = T + a, cu T : Rn Rn aplicatie
R - liniara si a Rn fixat, deci (x) = T (x) + a, ()x Rn , se numeste
transformare afin a; daca T = 1Rn se obtine translatia de vector a n Rn .
Toate aplicatiile de mai sus reprezinta cazuri particulare importante de
transformari punctuale.
Indicam acum modul n care se modifica volumul paralelipipedelor com-
pacte din Rn prin aplicatii liniare (privite ca transformari punctuale).
Teorema 5.2. Fie T : Rn Rn o aplicatie R - liniar
a si P Rn un
paralelipiped nchis. Atunci
V (T (P )) = || V (P ), (44)
unde este determinantul matricii MT .
Demonstrat Rie. PentruSsimplitate, presupunem n = 2 si fie P = [a, b] [c, d].
Fig. III.24b a11 a12
Daca MT = , atunci y1 = a11 x1 + a12 x2 , y2 = a21 x1 + a22 x2 si
a21 a22
cum v1 = (b a, 0), v2 = (0, d c), rezulta T (v1 ) = (a11 (b a), a21 (b a)),
T (v2 ) = (a12 (d c), a22 (d c)) si T (P ) este tocmai paralelogramul construit
pe vectorii T (v1 ), T (v2 ); ca atare, V (T (P )) = aria T (P ) = modulul produsului
vectorial T (v1 ) T (v2 ) = (b a)(d c)|a11 a22 a12 a21 | = || V (P ).
Cazul cand P este un paralelipiped nchis din Rn , n 1 se trateaza similar,
tin
and cont de interpretarea geometrica a notiunii de determinant (ca volumul
orientat al paralelipipedului construit pe vectorii-coloana).
Din faptul ca relatia (44) este verificata pentru paralelipede nchise, ea
rezulta adevarata pentru orice fagure F din Rn (definitia 3.2). De asemenea,

II IMPLICITE 161
teorema 5.2 are loc pentru orice transformare afina, iar daca T este o rotatie,
atunci evident V (T (P )) = V (P ).
Teorema 5.2 va fi utilizata n capitolul urmator, la calculul integralelor
multiple prin intermediul unor schimbari convenabile de coordonate.
Definitia 5.3. Fie A Rn o multime deschis a. Orice transformare punc-
tual a F : A Rn , F (x) = (f1 (x), . . . , fn (x)) astfel nc
a injectiv at multimea
B = F (A) s a fie deschis a si F s a stabileasc
a un difeomorfism de la A la B
se numeste schimbare de coordonate n A. Pentru orice punct x A,
numerele f1 (x), . . . , fn (x) se numesc coordonatele lui x n sistemul de co-
ordonate F , iar functiile f1 , . . . , fn poart
a numele de sistem de coordonate
n A.
Asadar schimb arile de coordonate sunt de fapt difeomorfisme, n care se pre-
cizeaza numai domeniul de definitie; n multe probleme fizice, este cunoscut
tocmai acest domeniu, iar aplicatia F este privita ca o schimbare a coordo-
natelor carteziene n A prin alte coordonate.
Exemple. 1) Daca A = Rn si F : Rn Rn este izomorfism R-liniar, se
spune ca F este o schimbare liniara nesingulara de coordonate.
2) Fie A = {x > 0, y > 0} primul cadran n R2 . Aplicatia F : A R2
B y
(x, y) . (, ), = x2 + y 2 , = arctg este o schimbare de coordonate
x
(numit a trecerea de la coordonate carteziene la coordonate polare). In mod
similar se definesc trecerile la coordonate sferice sau la coordonate cilindrice n
R3 .
Un rezultat profund, care nlesneste totodata o demonstratie simpla a teo-
remei functiilor implicite, l constituie
Teorema 5.3 (teorema de inversiune locala). Fie F : A Rn o aplicatie
de clasa C 1 pe un deschis A Rn (n 1 fixat) si fie a A un punct, astfel
nc
at matricea jacobian a JF (a) s
a fie nesingulara. Atunci exist
a un deschis
U Rn astfel nc at:
1) a U A;
2) F (U ) s a fie un deschis n Rn si F sa stabileasc
a un difeomorfism ntre
deschisii U si F (U ).
(Pe scurt, teorema afirma ca prin restrictie convenabila n jurul punctului Fig. III.25a
a, aplicatia F devine bijectiva, deci local inversabila, iar inversa F 1 este de
clasa C 1 , adica local, F este o schimbare de coordonate).
Corolar 1. Fie F : A Rn o aplicatie de clas
a C 1 pe un deschis A Rn
at pentru orice a A, matricea JF (a) s
astfel nc a fie nesingular
a. Atunci
aplicatia F transform
a deschisi n deschisi.
Demonstratie. Fie D A un deschis fixat. Trebuie aratat ca F (D) este
un deschis n Rn ; fie ()b F (D), deci exista a D astfel ncat b = F (a).
Conform teoremei 5.3 exista un deschis U astfel ncat a U D si multimea
a; deoarece b F (U ) F (D), rezulta ca exista r > 0 astfel
F (U ) sa fie deschis
ncat B(b, r) F (U ) F (D), deci F (D) este multime deschisa. Fig. III.25b
Corolar 2. Fie fi (x1 , . . . , xn ), 1 i n functii de clasa C 1 (A) astfel

D(f1 , . . . , fn )
ncat (a) = 0, a A. Atunci exista o vecinatate W a punctului
D(x1 , . . . , xn )
b = (f1 (a), . . . , fn (a)) astfel nc at pentru orice y = (y1 , . . . , yn ) W , sistemul
de ecuatii
f1 (x1 , . . . , xn ) = y1 , . . . , fn (x1 , . . . , xn ) = yn
s
a aib
a solutie unic
a (n vecin
atatea lui a).
Demonstratie. Se considera aplicatia F : A Rn avand componentele
f1 , . . . , fn si se aplica teorema 5.3. Atunci exista o vecinatate deschisa U a lui
a astfel nc at F sa stabileasca un difeomorfism ntre deschisii U si F (U ) si se
ia W = F (U ).
162 REALA

Studiul general al sistemelor de ecuatii ca mai sus este legat de studiul

functiilor implicite, asa cum se va vedea mai tarziu.
Ca o prima aplicatie a teoremei 5.3, vom studia probleme dependentei
functionale. Incepem cu demonstrarea unei leme.
Lema 1. Fie g1 , . . . , gm : A R functii gi (x1 , . . . , xn ), 1 i m de clas a
C 1 pe un deschis A Rn astfel nc at m n si matricea jacobian a a acestor
functii n raport cu variabilele x1 , . . . , xn s
a aiba rangul maxim, adic a m, n
fiecare punct din A. Fie f : A R o alt a functie din C 1 (A). Atunci sunt
echivalente afirmatiile:
a) Functia f depinde functional de g1 , . . . , gm , local; adic a ()a A,
exist
a o vecin atate U a punctului a si o functie (y1 , . . . , ym ) de clasa C 1 ntr-
o vecin atate a punctului (g1 (a), . . . , gm (a)) a.. f (x) = (g1 (x), . . . , gm (x)),
pentru orice x U .
5m
b) Exist a functii continue i : A R, 1 i m a.. df = i dgi , n
i=1
punctul curent din A.
Demonstratie. Implicatia (a)(b) este evidenta, caci daca f = (g1 , . . . , gm ),
5m

atunci df = dgi si luam i = , 1 i m.
i=1
yi yi
b) (a). Fixam ()a A; se poate presupune de la nceput ca =
D(g1 , . . . , gm )
(a) = 0, renumerotand eventual variabilele. Definim urmatoarea
D(x1 , . . . , xn )
aplicatie de clasa C 1 (A)
H : A Rn , x = (x1 , . . . , xn ) . (g1 (x), . . . , gm (x), xm+1 , . . . , xn ).
Evident, jacobianul lui H n a coincide cu si putem aplica teorema 5.3; exista

atunci un deschis U A continand a astfel ncat aplicatia H sa stabileasca un
difeomorfism ntre U si V = H(U ). Fie
H 1 f |U H 1 gi |U
F : V U R, Gi : U R, 1 i m.
m
5 m
5
Din ipoteza df = i dgi , rezulta imediat ca dF = i dGi , unde i =
i=1 i=1
i H 1 . In plus, ()y = (y1 , . . . , yn ) V , Gi (y) = gi (H 1 (y)) = (pri
H)(H 1 (y)) = pri (y) = yi , 1 i m. Asadar, ()y V , avem dF (y) =
5m
F F
i (y)dyi , deci = 0, . . . , = 0, adica F (y) este functie numai de
i=1
ym+1 yn
variabilele y1 , . . . , ym , adica F (y) = (y1 , . . . , ym ). Alegem acum un punct
oarecare x U si fie y = H(x); atunci y1 = g1 (x), . . . , ym = gm (x) si
deci F (y) = F (H(x)) = (f H 1 )(H(x)) = f (x), adica f (x) = F (y) =
(y1 , . . . , ym ) = (g1 (x), . . . , gm (x)), ()x U .
Demonstratia acestei leme este o ilustrare a utilitatii schimbarilor de co-
ordonate; folosirea difeomorfismului H, adica nlocuirea coordonatelor x cu
coordonatele y a simplificat consideratiile facute anterior.
Demonstram acum un rezultat fundamental al analizei multidimensionale.
Teorema 5.4 (teorema dependentei functionale). Fie fi (x1 , . . . , xn ), 1
i m, functii de n variabile (n m) definite pe un deschis A Rn , cu
valori reale, pentru care matricea jacobian a are rang constant r pe A. Atunci
functiile f1 , . . . , fm satisfac local m r relatii functionale (ntr-un sens care va
fi indicat).
Demonstratie. Putem presupune ca
D(f1 , . . . , fr )
(a) = 0
D(x1 , . . . , xr )

II IMPLICITE 163
n vecinatatea unui punct a A, arbitrar fixat (prin reordonarea eventuala a lui

f1 , . . . , fm , x1 , . . . , xn ). Liniile cu num
arul de ordine r + 1, . . . , m ale matricei
jacobiene a functiilor f1 , . . . , fm sunt atunci combinatii liniare de primele r
5r
linii, de unde rezulta imediat relatii de forma dfi = ij dfj , r + 1 i m.
j=1
Conform lemei 1, exista functii r+1 , . . . , m de r variabile astfel ncat fi =
(f1 , . . . , fr ), pentru r + 1 i m, n vecinatatea lui a. Se obtin astfel m r
relatii ntre functiile f1 , . . . , fm date initial.
In conditiile teoremei 5.4, daca r = m, atunci se spune ca functiile f1 , . . . , fm
sunt independente functional; aceasta terminologie este justificata prin faptul
ca daca una din functii s-ar exprima functional cu ajutorul celorlalte m 1,
atunci conform lemei 1 (implicatia (a) (b), ar rezulta imediat ca matricea
jacobiana asociata nu ar mai avea rangul maxim m (caci una din linii ar fi
combinatie liniara a celorlalte).
Exemple. 1) Functiile f1 (x, y) = sin xy, f2 (x, y) = cos xy sunt functional
dependente caci rangul matricei lor jacobiene este 1; dealtfel, f12 + f22 = 1 n
R2 .
2) Fie functiile f1 (x, y, z) = x + y + z, f2 = x2 + y 2 + z 2 , f3 (x, y, z) = xy +
yz + zx; matricea jacobiana asociata are rangul 2 n orice punct al deschisului
A = {(x, y, z) R3 |x = y, y = z, z = x}. Conform teoremei 5.4, rezulta
ca f1 , f2 , f3 satisfac n vecinatatea oricarui punct din A o relatie functionala
(m r = 3 2 = 1). Se observa dealtfel direct ca f2 = f12 2f3 , adica exista
functia (y1 , y2 ) = y12 2y2 astfel nc
at f2 = (f1 , f3 ).
3.5.2 Functii implicite

Fie 1 (x, y), . . . , m (x, y) m functii cu valori reale de cate n + m variabile
reale x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , ym ), pe care le presupunem de clasa C 1 pe
un deschis U din Rn+m . Fie
M = {(x, y) U |1 (x, y) = 0, . . . , m (x, y) = 0},
adica multimea zerourilor comune situate n U ale functiilor 1 , . . . , m . Ne

vor interesa conditii n care multimea M este tocmai graficul unei aplicatii
A Rm (A Rn ).
Exemple. 1) Fie m = 1, n = 1, (x, y) = x2 +y 2 1, U = R2 . In acest caz,
M este multimea punctelor circumferintei x2 + y 2 = 1 (fig. III.26). Evident,
M nu este graficul vreunei
ci pentru x (1,
functii reale, ca 1) exista doua Fig. III.26
puncte + 1 x2 , 1 x2 astfel nc at (x, 1 x2 ), (x, 1 x2 ) sa aparti-
na lui M ; cu alte cuvinte, multimea M R2 nu este o relatie functionala (I, def.
1.1). Dar pentru orice punct (a, b) M , exista o vecinatate V a acestui punct
astfel ncat M V s a fie graficulunei functii reale. De exemplu, daca b > 0 se
poate lua V = {y > 0}, (x) = 1 x2 , x (1, 1) s i atunci M V = Gr ;
daca b < 0, se poate lua V = {y < 0}, (x) = 1 x2 , x (1, 1) si
din nou M V = Gr . Daca a = 1, b = 0, seBpoate lua V = {x > 0} si
atunci M VB apare ca graficul unei aplicatii x = 1 y 2 , y (1, 1), anume
M V = {( 1 y 2 , y)|y (1, 1)} etc. Asadar, desi M nu este graficul unei
functii, totusi local aceasta proprietate este verificata.
2) Luand (x, y) = x2 4y 2 se observa ca n nici o vecinatate a originii,
multimea {x2 4y 2 = 0} nu este un grafic.
3) Fie m = 1, n = 2, (x, y, z) = x2 + y 2 + z 2 1, U = R3 . In acest caz, M
este sfera x2 + y 2 + z 2 = 1 si orice punct (a, b, c) M , c > 0 are o vecinatate,
de exemplu V =B{z > 0}, astfel ca V M sa fie graficul unei functii; anume
luand (x, y) = 1 x2 y 2 , se observa ca V M = {(x, y, (x, y))|x2 + y 2 <
1} = Gr (fig. III. 27).
Cu notatiile generale de la nceput, se poate proba urmatoarea teorema Fig. III.27
fundamental a, numit a teorema functiilor implicite (pe scurt TFI), direct pe
164 REALA

cazul sistemelor de forma
i (x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ) = 0, 1 i m.
TFI se mai numeste teorema de rezolvare locala a sistemelor de ecuatii si n

varianta generala, este datorata lui E. GOURSAT (1858 - 1936).
Teorema 5.5 (TFI). Presupunem c a ntr-un punct (a, b) M Rn+m
avem
D(1 , . . . , m )
(a, b) = 0. (48)
D(y1 , . . . , ym )
a un deschis A Rn , un deschis B Rm si o functie (x),
Atunci exist
: A B de clas a C 1 astfel nc
at a A, b = (a), A B U si n plus,
M (A B) s a coincid
a cu graficul lui , adic
a
{(x, y) A B|1 (x, y) = 0, . . . , m (x, y) = 0} = {(x, (x))|x A}. (49)
(Cu alte cuvinte, ntr-o vecinatate A B a oricarui punct fixat (a, b) din
M unde jacobianul functiilor 1 , . . . , m n raport cu y1 , . . . , ym este nenul,
multimea M apare local ca un grafic. Functia : A B are componentele
i (x1 , . . . , xn ), 1 i m si cum (x, (x)) M (A B), va rezulta ca
i (x, (x)) = 0, 1 i m, adica
i (x1 , . . . , xn , 1 (x1 , . . . , xn ), . . . , m (x1 , . . . , xn )) = 0, 1 i m.
Fig. III.28 Functiile i se numesc functii implicite de x, obtinute prin rezolvarea n

raport cu y1 , . . . , ym , a sistemului
i (x1 , . . . , xn , y1 , . . . , ym ) = 0, 1 i m.
Observatii. 1) Se poate arata ca daca 1 , . . . , m sunt functii de clasa C p ,

p 1, n aceleasi ipoteze ca n teorema 5.5, atunci este de asemenea functie
de clasa C p .
2) Trebuie remarcat ca, multimea M fiind data (prin ecuatiile ei carteziene
ca n TFI, nu poate exista local decat cel mult o functie astfel ncat M sa fie
graficul lui ; cu alte cuvinte, local, este unic a satisfacand concluzia teoremei
5.4 (deschisii A, B n jurul lui a si respectiv b nu sunt unici).
Teorema functiilor implicite este o teorema importanta de existenta (a
functiei implicite ); ea nu da o metoda de aflare a functiei definita de
sistemul (x, y) = 0, adica a solutiei acestui sistem n raport cu variabilele
y = (y1 , . . . , ym ), dar existenta lui este o informatie foarte utila. Dam cateva
consecinte si aplicatii ale TFI, care atesta forta acestei teoreme.
Consecinte ale TFI
a) Fie F (x, y) o functie de clasa C 2 pe un deschis U R2 si (a, b) U
F
un punct astfel ncat F (a, b) = 0 si (a, b) = 0. Atunci conform TFI exista
y
o functie y = y(x) de clasa C 2 ntr-o vecinatate W a lui a (numit a si functie
implicita definit
a de relatia F (x, y) = 0) astfel ncat F (x, y(x)) = 0 n orice
punct x W . Acesta este sensul precis al afirmatiei ca o relatie F (x, y) = 0
permite ca y sa fie exprimat ca functie de x. Din informatia ca exist a aceasta
functie, se pot calcula derivatele ei de ordinul I si II n punctul curent din
W ; anume, derivam relatia, de fapt identitatea F (x, y(x)) = 0 n raport cu x,
conform regulii de derivare a functiilor compuse:
F F
+ y = 0. (51)
x y
Derivand din nou n raport cu x relatia (51), care este o identitate n W ,
se obtine
6 2 7
2F 2F F 2F F
+ y +y + y + y = 0. (52)
x2 xy xy y 2 y

II IMPLICITE 165
Din relatiile (51), (52) se determina y , y n punctul curent (din W ).

F F
Punctele n care = 0, = 0 se numesc puncte singulare pentru curba
x y
F (x, y) = 0; omitem studiul acestora.
Extremele functiei implicite y = y(x) definita de relatia F (x, y) = 0 se
determina punand conditia necesara y = 0, adica rezolvand conform (51)
sistemul
F F
F (x, y) = 0, (x, y) = 0, (x, y) = 0 (53)
x y
Pentru precizare, este suficient de aflat semnul lui y n fiecare din punctele

critice
6 2 (n
7 ipoteza
6 7 ca y este nenul acolo); din relatia (52) rezulta ca y =
F F
/ . Geometric, determinarea extremelor functiei implicite y =
x2 y
y(x) revine la aflarea punctelor de ordonata maxima si minima situate pe curba
F (x, y) = 0.
Exemplu. a) Relatia x3 + y 3 2xy = 0 defineste y ca functie implicita

de x si conform TFI curba M = {(x, y) R2 |x3 + y 3 2xy = 0} este un
grafic n vecin atatea oricarui punct (a, b) unde 3y 2 2x = 0. Asadar, pentru
orice x din vecin atatea punctului x = a, ecuatia y 3 2xy + x3 = 0 are solutie
unica y(x). Desi aceasta este dificil de explicitat, se pot obtine informatii
utile relativ la y , y , folosind formulele (51), (52). Astfel y verifica relatia
2y 3x2
3x2 + 3y 2 y 2(y + xy ) = 0, de unde y = 2 . Similar, derivand relatia
3y 2x
anterioara n raport cu x, se obtine 6x + 6yy 2 + 3y 2 y 4y 2xy = 0 si
6x
ntr-un punct critic al lui y(x), rezulta y = 2 .
3y 2x
Pentru a afla extremele functiei y = y(x), trebuie rezolvat mai ntai sistemul
3 3 2 2
(53) corespunzator, adicC ax +y D 2xy = 0, 2y 3x = 0, 3y 2x = 0. Se
232 234
gaseste unica solutie , ; n acest punct avem y < 0, deci punctul
3 3
respectiv este de maxim local pentru y.
b) Fie F (x, y, z), F : U R o functie de clasa C 2 pe un deschis U R3 . Fig. III.29
Relatia F (x, y, z) = 0 defineste local, n conditiile TFI, o functie z = z(x, y),
astfel ncat sa aiba loc identitatea F (x, y, z(x, y)) = 0; desi n general aceasta
functie nu se poate explicita efectiv, se pot calcula totusi zx , zy , zx2 etc.,
derivand relatia F (x, y, z(x, y)) = 0 n raport cu x, y; obtinem Fx + Fz zx = 0,
Fy + Fz zy = 0, deci
F Fy
zx = x , zy = (54)
Fz Fz
Pentru a determina extremele locale ale functiei z(x, y) este necesar conform
teoremei 4.11 sa aflam punctele critice (rezolvand sistemul F (x, y, z) = 0, Fx =
0, Fy = 0, Fz = 0), apoi sa aflam semnul expresiei rt s2 etc. Geometric,
aceasta revine la a determina punctele de cota maxima sau minima situate pe
suprafata F (x, y, z) = 0.
c) Fie F (x, y, z), G(x, y, z) doua functii de clasa C 1 pe un deschis U din
R . Sistemul de relatii F (x, y, z) = 0, G(x, y, z) = 0 poate fi rezolvat n raport
3
cu y si z si sunt definite, n conditiile TFI, functii y(x), z(x) (de exemplu,

n vecinatatea oricarui punct (a, b, c) U unde F (a, b, c) = 0, G(a, b, c) = 0,
D(F, G)
(a, b, c) = 0). Pentru calculul derivatelor y (x), z (x) nu se deriveaza
D(y, z)
y, z n raport cu x (pentru ca acestea nu sunt explicitate efectiv), ci se deriveaza
n raport cu x relatiile initiale care au definit y(x), z(x); atunci rezulta
Fx + Fy y + Fz z = 0, Gx + Gy y + Gz z = 0,
de unde, cu ajutorul regulii lui Cramer, obtinem y , z .

166 REALA

3.5.3 Extreme cu leg

aturi; metoda multiplicatorilor
lui Lagrange
Fie f (x, y), x = (x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , ym ), f : U R o functie de
n + m variabile reale, cu valori reale, de clasa C 1 pe un deschis U Rn+m
(numita functie-scop sau functie-obiectiv). Presupunem ca exista m legaturi
ntre variabilele x, y, adica m relatii de forma
g1 (x, y) = 0, . . . , gm (x, y) = 0, gi : U R de clasa C 1 (U ), 1 i m. (55)
Fie M = {(x, y) U |gi (x, y) = 0, 1 i m} multimea punctelor din U

care verifica legaturile (55).
Definitia 5.4. Se numeste punct de extrem local al functiei f cu
legaturile (55) orice punct (x0 , y 0 ) M pentru care exist atate W
a o vecin
at diferenta f (x, y) f (x0 , y 0 ) s
U astfel nc a aib
a semn constant pentru orice
(x, y) M W (Cu alte cuvinte, extremele locale ale lui f cu leg aturi sunt
tocmai extremele locale ale restrictiei lui f la M ).
Fig. III.30
Exemple. 1) Un punct material (x, y, z) R3 de masa m are energia
a V = mgz; daca punctul se afla pe paraboloidul z = a + x2 + y 2
potential
(a R constant), atunci functia V are minim cu legatura x2 + y 2 z + a = 0,
anume n punctul (0, 0, a).
2) Fixam un reper ortogonal n R3 . Pentru a determina punctele de pe
x x0 y y0 z z0
dreapta = = , situate la distanta minima de suprafata
l m n
g(x, y, z) = 0, trebuie aflat minimul functiei f (x, y, z, u, v, w) = (x u)2 +
+(y v)2 + (z w)2 de 6 variabile, cu urmatoarele trei legaturi:
x x0 y y0 z z0
= = , g(u, v, w) = 0.
l m n
3) In cazul unei functii-scop f de doua variabile reale f (x, y), cu restrictia

(x, y) M , se poate aplica uneori metoda curbelor de nivel f (x, y) = k,
k R; mai precis, sup f = sup{k| curba f (x, y) = k intersecteaza M }, inf f =
M M
inf{k| curba f (x, y) = k intersecteaza M }. De exemplu, pentru a determina
extremele globale ale functiei f (x, y) = x2 + y 2 4x cu restrictia M = {x2 +
y 2 16 0, y 0}, curbele de nivel sunt cercurile (x 2)2 + y 2 = 4 + k cu
centrul (2, 0) si inf f = f (2, 0) = 4, iar sup f = f (4, 0) = 32.
M M
Teorema care urmeaza da conditii necesare ca un punct sa fie extrem local
cu legaturi. In practica se poate preciza, n functie de context, daca punctul
respectiv este de maxim, sau minim; pentru obtinerea unor conditii suficiente
de extrem se poate folosi semnul lui d2 f |M . In exemplele anterioare 1, 2, este
clar ca se pun probleme de minim si nu de maxim.
Teorema 5.6 (LAGRANGE). Cu notatiile de la nceput, presupunem c a
(x0 , y 0 ) este un punct de extrem local al lui f cu leg
aturile (55) si n plus, c
a
D(g1 , . . . , gm )
(x , y ) = 0. (56)
D(y1 , . . . , ym ) 0 0
Atunci exista m numere reale 1 , . . . , m (numite multiplicatori Lagrange)

astfel nc
at consider
and functia F = f + 1 g1 + . . . + m gm , punctul (x0 , y 0 )
s
a verifice n mod necesar sistemul de n + 2m relatii
F F
= 0, = 0, gl = 0 (1 j n, 1 k m, 1 l m), (57)
xj yk
cu n + 2m necunoscute , x, y.
Demonstratie. Conform teoremei 5.5, n vecinatatea lui x0 exista functii
1 (x), . . . , m (x) de clasa C 1 astfel ncat (x0 ) = y 0 , 1 i m si n plus,

II IMPLICITE 167
gi (x; 1 (x), . . . , m (x)) = 0, 1 i m, n acea vecinatate. Derivand aceste

relatii n raport cu xj , 1 j n, se obtine
m
gi 5 gi k
+ = 0, 1 i m, 1 j n. (58)
xj yk xj
k=1
Consider am acum functia h(x) = f (x; 1 (x), . . . , m (x)). Evident, deoarece

(x, 1 (x), . . . , m (x)) M si (x0 , y 0 ) este extrem local cu legaturile (55) pentru
f , rezulta ca x0 va fi un punct de extrem local, fara legaturi, pentru h. Conform
h
teoremei 4.11, rezulta atunci (x ) = 0, 1 j n, adica
xj 0
5 f m
f k
(x0 , y 0 ) + (x , y ) (x ) = 0. (59)
xj yk 0 0 xj 0
k=1
Pe de alta parte, sistemul liniar n necunoscute u1 , . . . , um

5m
gi f
(x0 , y 0 ) ui = (x0 , y 0 ), 1 k m
i=1
y k y k
are solutie unica (1 , . . . , m ), deoarece determinantul acestui sistem este nenul,

conform ipotezei (56). Asadar,
5m
gi f
(x0 , y 0 ) i = (x0 , y 0 ), 1 k m. (60)
i=1
y k y k
Ramane sa arat am ca functia F si punctul (x0 , y 0 ) verifica relatiile (57).

Mai ntai, observam ca gi (x0 , y 0 ) = 0, 1 l m, deoarece (x0 , y 0 ) M . Apoi,
5m
F f gi cf.(58) f
(x , y ) = (x0 , y 0 ) + i (x0 , y 0 ) = (x , y )
xj 0 0 xj i=1
xj xj 0 0
m
5 m
5 gi k f
i (x0 , y 0 )(x0 ) (x0 ) = (x , y )
i=1
yk xj xj 0 0
k=1
m
5 m
5
k gi cf.(60 f
(x0 ) i (x0 , y 0 ) = (x , y )+
xj i=1
yk xj 0 0
k=1
m
5 f k cf.(60
+ (x , y ) (x ) = 0.
yk 0 0 xj 0
k=1
In sfarsit,
5m
F f gi cf.(60
(x0 , y 0 ) = (x0 , y 0 ) + i (x0 , y 0 ) = 0.
yk yk i=1
y k
Teorema 5.6 este demonstrata.

Corolar. Intr-un punct de extrem al functiei f cu legaturile (55), diferenti-
ala lui f este combinatie liniar
a a diferentialelor leg
aturilor.
Demonstratie. Din relatiile (57) rezulta direct ca dF (x0 , y 0 ) = 0, adica
m
5
df (x0 , y 0 ) = k dgk (x0 , y 0 ).
k=1
In practica, teorema 5.6 se utilizeaza astfel: fiind date functia f (functie-

scop sau functie de optimizat) si legaturile g1 = 0, . . . , gm = 0, se considera
functia F = f +1 g1 +. . .+m gm cu numere reale i , 1 i m nedeterminate
168 REALA

(numite multiplicatori) si se rezolva sistemul (57). De aceea teorema 5.6 este

numit
a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Cazuri particulare. a) Extremele locale ale unei functii f (x, y) cu legatura
g(x, y) = 0 cu f, g de clasa C 1 (m = 1, n = 1) se afla printre punctele (x, y) care
f g f g
verifica sistemul + = 0, + = 0, g = 0 care este esentialmente
x x y y
D(f, g)
echivalent cu g(x, y) = 0, = 0.
D(x, y)
b) Extremele locale ale unei functii f (x, y, z) cu legaturile g1 (x, y, z) = 0,
g2 (x, y, z) = 0 (m = 2, n = 1), unde f, g1 , g2 sunt de clasa C 1 pe un deschis din
R3 , se afla printre solutiile sistemului
f g1 g2 f g1 g2
+ 1 + 2 = 0, + 1 + 2 = 0,
x x x y y y
f g1 g2
+ 1 + 2 = 0, g1 = 0, g2 = 0
z z z
D(f, g1 , g2 )
(esentialmente echivalent cu g1 = 0, g2 = 0, = 0).
D(x, y, z)
c) Fie f : A R o functie de clasa C 1 pe un deschis A Rn si fie K A un
compact a carui frontiera poate fi definita prin ecuatii carteziene. Cum f este
continu a, ea este marginita n K si si atinge extremele globale, adica exista
puncte a, b K astfel ncat
f (a) = inf f, f (b) = sup f.

K K

Daca a K , atunci, n particular, a este punct de minim local pentru f ,
f
deci (a) = 0, 1 k n. Daca a / K , atunci a K\ K = Fr K si a va
xk
fi punct de minim pentru f cu legaturile date de faptul ca a verifica ecuatiile
carteziene ale frontierei. O discutie similara are loc pentru punctul de maxim
b. Asadar, daca se cer marginile unei functii pe un compact ca mai sus, se
aplica teorema lui Fermat pentru a determina punctele de extrem local situate
n interiorul compactului si metoda multiplicatorilor lui Lagrange pentru a
analiza cazul cand extremele se afla pe frontiera compactului respectiv.
Exemple. 1) In cap. II, 4.6 s-a definit entropia
n
5
H(p1 , p2 , . . . , pn ) = pj log2 pj
j=1
unde pi > 0, 1 i n si p1 + p2 + . . . + pn = 1. Determinam extremele functiei

H cu legatura indicata, folosind metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
Consideram functia auxiliara
F (p1 , . . . , pn ) = H(p1 , p2 , . . . , pn ) + (p1 + p2 + . . . + pn );
punctele de extrem sunt printre solutiile sistemului

F F
= 0, . . . , = 0, p1 + . . . + pn = 1, pi > 0 (1 i n).
p1 pn
Va rezulta
1 1
(ln p1 + 1) + = 0, . . . , (ln pn + 1) + = 0,
ln 2 ln 2
1
de unde p1 = p2 = . . . = pn = . Se probeaza fara dificultate ca diferentiala a
n 6 7
1 1
doua d2 H este negativ definita n punctul ,..., , deci entropia H este
n n
maxima atunci cand probabilitatile p1 , . . . , pn sunt egale.

II IMPLICITE 169
2) Determinam marginile functiei f (x, y) = x2 +2xy n compactul x2 +y 2

1. Se observa mai nt ai ca originea este punct critic pentru f , dar nu este
extrem, deci marginile lui f sunt atinse pe frontiera (caci daca ar fi atinse n
interior, acele puncte ar rezulta critice, iar f nu are puncte critice distincte
de origine). Avem asadar de aflat extremele lui f cu legatura x2 + y 2
= 1 si
1 5 1+ 5
aplicand cazul a), obtinem fara dificultate inf f = , sup f = .
2 2
3.5.4 Elemente de Geometrie diferential

a
Inainte de a aborda conceptul de varietate diferentiala, studiem pe scurt
cateva entit
ati geometrice importante, mpreuna cu proprietatile lor diferentiale:
curbe plane, curbe si suprafete n spatiu, reprezentate parametric sau prin
ecuatii carteziene. In prealabil, vom defini notiunea de drum parametrizat.
a. Functii vectoriale de o variabil a reala; drumuri parametrizate
Fie I un interval n R, f : I Rp o aplicatie cu valori vectoriale (p 1
fiind fixat) si f1 , . . . , fp componentele lui f . Asadar, f (t) = (f1 (t), . . . , fp (t)),
()t I.

a ntr-un punct t0 I
Definitia 5.5. Functia f se numeste derivabil
dac a n Rp limita
a exist
f (t) f (t0 ) f (t0 + h) f (t0 )
f (t0 ) = lim = lim
tt0 ,t=t0 t t0 h0,h=0 h
(numita derivata lui f n t0 ). In cazul cand I = [a, b], a < b, se poate defini
derivabilitatea laterala la dreapta si respectiv la stanga n punctele a, b.
Pentru orice t I, t = t0 , avem evident
6 7
1 f1 (t) f1 (t0 ) fp (t) fp (t0 )
[f (t) f (t0 )] = ,...,
t t0 t t0 t t0
si conform celor spuse n 2, 4, functia f este derivabila n t0 daca si numai
daca f1 , . . . , fp sunt derivabile n t0 si n acest caz,
f (t0 ) = (f1 (t0 ), . . . , fp (t0 )), (61)
adica derivarea functiilor cu valori vectoriale se face pe componente.

2
6 Exemple. 1)7Pentru f (t) = (t + t , cos t, ln t), I = (0, ), avem f (t) =
1
1 + 2t, sin t, , ()t I.
t
2) Functia vectoriala f : [0, 2] R2 , t . (cos t, sin t) este derivabila n
orice punct t [0, 2] si f (t) = ( sin t, cos t).
Pentru a fixa ideile, vom presupune ca I este un interval deschis pe dreapta
reala. Daca f : I Rp este derivabil a pe I, adica n fiecare punct t I,
atunci se poate defini derivata f : I Rp , t . f (t), care este de asemenea o
functie cu valori vectoriale. Se definesc fara dificultate functii de clasa C k (I),
0 k . Proprietatile de calcul ale derivabilitatii functiilor vectoriale sunt
concentrate n urmatoarea teorema a carei demonstratie este evidenta.
Teorema 5.7. (a) Orice functie f : I Rp derivabil a ntr-un punct din
intervalul I este continu a n acel punct;
b) Daca f : I J este o functie derivabil a ntr-un punct t0 I, I si J fiind
intervale pe dreapta real a si daca g : J Rp este derivabil a n punctul f (t0 ),
atunci compunerea g f este derivabil a n t0 si (g f ) (t0 ) = g (f (t0 )) f (t0 ).
a f, g : I Rp sunt functii derivabile n t0 I, atunci functiile f +g,
c) Dac
f ( fiind o constant a real a) au aceeasi proprietate si n plus (f + g) (t0 ) =
f (t0 ) + g (t0 ), (f ) (t0 ) = f (t0 ); n cazul p = 1 se adaug

a regulile uzuale de
derivare a produsului si c atului.
In cazul p = 2, alegand un reper ortogonal xOy de versori , exista iden-
tificarea R2 V2 asociind oricarui punct (, ) R2 vectorul + . Orice
170 REALA

functie vectoriala f : I R2 , f (t) = (f1 (t), f2 (t)) se poate identifica atunci

cu campul vectorial I V2 , v(t) = f1 (t) + f2 (t) ; n acest caz, se scrie v (t)
n loc de f (t) si regula (61) devine v (t) = f1 (t) + f2 (t)

. Un lucru similar
are loc pentru p = 3, prin fixarea unui reper ortogonal Oxyz n spatiu de
relativ la care avem identificarea R3 V3 , iar functiile vectoriale
versori , , k,
f : I R , f = (f1 , f2 , f3 ) se identifica cu campurile vectoriale de o variabila
3
reala v(t) = f1 (t) + f2 (t) t I.

+ f3 (t)k,
Daca v, w : I V3 sunt doua campuri vectoriale derivabile ntr-un punct
t0 , atunci se probeaza imediat (lucrand pe componente) ca produsul scalar
: I R, t . v(t) w(t)
v w si produsul vectorial v w : I V3 , t . v(t) w(t)
sunt functii derivabile n t0 si n plus, ( (t0 ) = v (t0 ) w(t
v w) (t0 )
0 ) + v(t0 ) w
si ( (t0 ) = v (t0 ) w(t
v w) 0 ) + v(t0 ) w (t0 ).
Definitia 5.6. Se numeste drum parametrizat n Rp orice functie con-
tinua : I Rp definit a pe un interval I al dreptei reale. Not and (t) =
(f1 (t), . . . , fp (t)), ()t I, se spune atunci c a este definit
a o reprezentare
parametric a sau o parametrizare

x1 = f1 (t)

: .. , ()t I, (62)

.

xp = fp (t)
a drumului . Submultimea (evident conex
a, cf. teor. II. 14)
() " {(f1 (t), . . . , fp (t))|t I}
a lui Rp este tocmai imaginea direct a (I) si se numeste urma (traiectoria
sau hodograful) drumului . Relatiile (62) se mai numesc ecuatii parame-
trice ale drumului .
Daca I = [a, b] este un interval compact, atunci multimea () rezulta com-
pacta si conexa (conform teoremelor 2.9 si 2.14); n acest caz, punctele (a) si
(b) se numesc capetele drumului iar daca (a) = (b), drumul se numeste
nchis.
Fig. III.31 Exemple. 1) Drumurile parametrizate : [0, ] R2 , (t) = (cos t, sin t)
si 1 : [1, 1] R2 , x . (x, 1 x2 ) se considera distincte, desi ele au
aceeasi urma n R2 (identificat cu planul xOy), anume semicercul () = (1 ) =
{x2 + y 2 = 1, y 0} (fig. III. 31).
2) Pentru orice n Z, n = 0 drumul parametrizat nchis n : [0, 2] R2 ,
t . (cos nt, sin nt) este numit circumferinta unitate parcurs a de n ori n sens
pozitiv; urma tuturor drumurilor n este aceeasi, anume cercul {x2 + y 2 = 1}.
3) Drumul : [0, 2] R3 , t . (r cos t, r sin t, c) unde r > 0, c sunt
constante, are ca urma cercul {x2 + y 2 = r2 , z = c}, iar drumul 1 : R R3 ,
t . (r cos t, r sin t, ht) are ca urma elicea cilindrica de pas h situata pe cilindrul
{x2 + y 2 = r2 } (fig. III.32).
4) Dreapta trecand printr-un punct (x0 , y0 ), dintr-un plan raportat la un
reper ortogonal xOy de versori , , paralela cu vectorul nenul + are
x x0 y y0
ecuatia = si este urma drumului parametrizat

3 : R R3 , t . (x0 + t, y0 + t); vezi fig. III.31.
Fig. III.32 In mod similar, daca M0 (x0 , y0 , z0 ) este un punct din spatiul R3 , raportat
la un reper ortogonal Oxyz de versori , , k si daca a
= a1 + a2 + a3 k este
un vector nenul fixat, atunci dreapta trecand prin M0 , paralela cu a are, de
exemplu, parametrizarea

x = x0 + ta1

4 : y = y0 + ta2 , ()t R. (fig. III.32)

z = z0 + ta3

II IMPLICITE 171
Fie : [a, b] Rp un drum parametrizat fixat; drumul
: [a, b] Rp , t . (a + b t)
se numeste opusul lui ; evident, (a) = (b), (b) = (a) si ( ) = (),

adica urmele drumurilor si coincid.
Daca : [a, b] Rp , 1 : [b, c] Rp sunt doua drumuri parametrizate (n
R ) astfel nc
p
at (b) = 1 (b), adica extremitatea lui coincide cu capatul lui
1 , atunci se poate defini drumul
Fig. III.33a
/
(t) daca t [a, b]
1 : [a, c] Rp prin ( 1 )(t) =
1 (t) daca t [b, c],
numit juxtapunerea lui si 1 ; urma lui 1 este reuniunea urmelor lui si

1 .
In vederea aplicatiilor, ipoteza de continuitate din definitia 5.6 a drumurilor
parametrizate este insuficient a si sunt necesare anumite conditii de regularitate
impuse functiei . Ne situam n cazul p = 2 si presupunem ca functia (t) =
(x(t), y(t)), t I este derivabil a, adica functiile componente x(t), y(t) sunt Fig. III.33b
derivabile, ntr-un punct t0 I si ca (t0 ) = 0. Dreapta trecand prin punctul
(t0 ) = (x(t0 ), y(t0 )) notat cu P0 si paralela cu vectorul nenul (t0 ) = x (t0 ) +
y (t0 )
se numeste tangenta n t0 la drumul ; orice punct M (x, y) al acestei
drepte verific a atunci conditia ca vectorii P0 M si (t0 ) sunt coliniari, deci
ecuatia ei va fi
x x(t0 ) y y(t0 )

= . (63)
x (t0 ) y (t0 )
Pentru orice t I, t = t0 , notand cu P punctul corespunzator pe (), Fig. III.33c
vectorul OP se identifica cu (t), iar OP0 cu (t0 ), deci
1 1 1
P0 P = (OP OP0 ) = ((t) (t0 ))
t t0 t t0 t t0
1 Fig. III.34a
si exista limita lim P0 P , care este egala cu (t0 ). Asadar, pozitia
tt0 ,t=t0 t t0
limita a vectorului-coard a P0 P cand t t0 , adica tangenta n t0 la , este coli-
niara cu (t0 ), ceea ce justifica terminologia utilizata. Daca (t0 ) = 0, atunci
se spune ca t0 este un punct singular al drumului ; n acest caz, tangenta n
t0 la nu este bine determinata. Toate cele spuse anterior sunt valabile fara
modificare n cazul p = 3 si cu definitii convenabile, se extind la cazul general
al drumurilor n Rp .
Exemple. 1) Cercul din plan de centru (a, b) si raza r > 0 parcurs pozitiv
o data admite reprezentarea parametrica x = a + r cos t, y = b + r sin t, t
[0, 2], adica este urma drumului : [0, 2] R2 , t . (a + r cos t, b + r sin t). Fig. III.34b
Asadar, daca parametrul t parcurge intervalul [0, 2], atunci punctul (x, y)
corespunzator parcurge cercul {(x a)2 + (y b)2 = r2 }; n acest caz, (t) =
r sin t + r cos t
. Avem CM = OM OC = r cos t + r sin t si se observa
ca produsul scalar (t) CM este nul, ceea ce exprima faptul binecunoscut ca
tangenta la cerc este perpendiculara pe raza n punctul de contact (fig. III.35).
2) Fie : I R3 un drum parametrizat derivabil pe I, astfel ncat ()t
I, ||(t)|| = k (k > 0 fiind constant). Atunci produsul scalar (t) (t) =
||(t)||2 = k 2 este constant si derivand, rezulta (t) (t) + (t) (t) = 0,
adica (t) (t) = 0, deci vectorul (t) este perpendicular pe raza vectoare
(t), ()t I. De altfel, urma lui este situata pe sfera cu centrul n origine
si raza k (identific and punctul (t) cu vectorul sau de pozitie) si este firesc ca
tangenta la () n punctul curent sa fie perpendiculara pe raza vectoare.
3) Evident, cercul, dreapta t (t, mt + n), t R nu au puncte singulare; Fig. III.35
nsa pentru drumul parametrizat (t) = (t2 , t3 ), t R punctul t0 = 0 este
172 REALA

singular. Elicea cilindrica (t) = (r cos t, r sin t, ht), t R de asemenea nu are

puncte singulare.
Se pot defini n mod evident drumuri parametrizate de clasa C k , 0 k
(pentru care functiile componente sunt de clasa C k ).
Definitia 5.7. Un drum parametrizat : I Rp pe un interval I al

dreptei reale se numeste neted (sau nesingular) dac a C 1 (I),
a este de clas
si (t) = 0 pentru orice t I; un drum : I R se numeste neted pe
p
portiuni dac a el este juxtapunerea unui num

ar finit de drumuri netede.
De exemplu, daca f : I R este o functie reala de clasa C 1 (I), atunci
: I R2 , t . (t, f (t)) este un drum neted n R2 a carui urma este tocmai
graficul lui f .
Definitia 5.8. Dou a drumuri netede : I Rp , 1 : J Rp definite pe

intervalele I, J se numesc echivalente, cu aceeasi orientare (si se scrie
1 ) dac
a exist a o functie : I J bijectiva, de clas a C 1 (I), strict cresc
atoare
at 1 s
pe I, astfel nc a aib ati si n plus, 1 = . Functia
a aceleasi propriet
se mai numeste schimbare de parametru.
Daca 1 , atunci ele au aceeasi urma, adica () = (1 ). Intr-adevar,
daca u (), atunci exista t I astfel ca u = (t), deci u = 1 ((t)) si ca
atare, u (1 ) adica () (1 ). Apoi, daca u (1 ), atunci u = 1 () cu J
si cum este bijectiva, exista t I astfel ca = (t), deci u = 1 ((t)) =
(1 )(t) = (t), adica u (). Asadar, doua drumuri echivalente cu aceeasi
orientare au aceeasi urma si sunt parcurse n acelasi sens; daca ar fi strict
descrescatoare, atunci 1 .
Exemple. Drumurileplane netede : [0, ] R2 , t . (cos t, sin t), 1 :

[1, 1] R2 , x . (x, 1 x2 ) sunt echivalente cu aceeasi orientare, caci
luam (t) = cos t, : [0, ] [1, 1] si se verifica usor conditiile din definitia
5.8. Orice drum neted : [a, b] Rp este echivalent cu un drum 1 : [0, 1]
Rp , definit pe intervalul [0, 1], anume 1 (t) = (1 t)a + tb), ()t [0, 1]. Daca
m = n n Z, atunci circumferintele n si m nu sunt echivalente.
Observatii. 1) Exista o interpretare mecanica sugestiva a celor spuse an-

terior (pentru p = 3). Presupunand ca I este un interval de timp si ca punctul
(t) = (x(t), y(t), z(t)) reprezinta pozitia unei particule materiale la momentul
t, atunci urma drumului este traiectoria particulei. Drumul nu este identi-
ficat cu traiectoria si acest fapt este subnteles n mecanica, pentru ca traiec-
toria este multimea tuturor pozitiilor particulei, n timp ce drumul reprezinta
modalitatea de obtinere a acestor pozitii si legitatea n parcurgerea traiec-
toriei (exprimata prin functia ): adica functia nsasi cuprinde o informatie
mai bogata decat multimea () a valorilor ei. Daca este functie de clasa C 2 ,
atunci functiile x(t), y(t), z(t), ca si derivatele lor de ordin I, II, sunt continue
pe I; vectorul (t) reprezinta viteza instantanee a particulei la momentul t,
iar (t) acceleratia particulei la momentul t. Faptul ca (t) = 0, ()t I
are semnificatia ca particula se misca tot timpul (de aceea punctele singu-
lare se mai numesc uneori puncte stationare). Aceasta interpretare a constituit
sursa modelarii matematice a conceptului de drum parametrizat.
2) Cazul general al drumurilor parametrizate I Rp cuprinde cazurile
particulare importante p = 2, p = 3 (pentru p = 1 se regaseste studiul functiilor
reale efectuate n liceu). Dar nu numai atat. Daca evolutia n timp a unui
sistem fizic sau tehnic depinde de p parametri de stare f1 (t), . . . , fp (t), pe un
interval de timp I, atunci este firesc sa fie considerat vectorul de stare (t) =
(f1 (t), . . . , fp (t)), t I; n cazul cand parametrii f1 , . . . , fp variaza continuu
n timp, este definit astfel n mod natural un drum parametrizat : I
Rp . Acest fapt arata ca importanta notiunilor anterioare, n contextul general
adoptat, depaseste cadrul matematicii pure si are legatura cu descrierile fizice
sau tehnice. De exemplu, pentru o clasa larga de sisteme (numite sisteme
dinamice liniare), parametri de stare sunt functii de clasa C 1 (I) si ecuatiile de

II IMPLICITE 173
evolutie sunt de forma

p
5
fi (t) = aij (t) fj (t) + bi (t), 1 i p, ()t I,
j=1
unde aij (t), bi (t), 1 i, j p sunt

funct ii continue si marginite I R. Notand

b1 (t)

A(t) = [aij (t)]1i,jp , B(t) = ... , ecuatiile anterioare se scriu matriceal

bp (t)
sub forma
Fig. III.36a
(t) = A(t) (t) + B(t), ()t I,
identificand vectorii multidimensionali cu matrici-coloana. Studiul matematic
al acestor sisteme se refera n principal la determinarea solutiei (t), adica la de-
terminarea (explicita n anumite cazuri) a parametrilor de stare f1 (t), . . . , fp (t)
din cunoasterea legii fizice de evolutie a sistemului.
b. Curbe plane
Am dat definitia unui drum neted ca si notiunea de echivalenta a doua
drumuri netede; relatia binara obtinut a pe multimea drumurilor netede este
evident o relatie de echivalent a.
Definitia 5.9. Se numeste curb a plan a parametrizat a de clas a C1
orice clas a de echivalenta a unui drum neted : I R . 2 Fig. III.36b
Multimea () se numeste urma curbei; pentru orice punct P () se
numeste multiplicitatea lui P num arul acelor valori distincte ale lui t pentru
care (t) = P .
Asadar, a defini o curba plana parametrizata de clasa C 1 revine la a fixa
un drum neted : I R2 pe un interval I si a identifica prin orice alt
drum echivalent cu . De exemplu, drumurile distincte : [0, ] R2 , t .
(cos t, sin t), 1 : [1, 1] R , x . (x, 1 x2 ) definesc aceeasi curba plana
2
parametrizata. Se considera ca proprietati ale curbelor parametrizate exact

acelea care nu depind de parametrizare, n sensul ca daca 1 si daca are
o proprietate, aceeasi proprietate o are 1 .
O curba plana parametrizata (de clasa C 1 ) ca mai sus se numeste simpl a
(sau jordanian a) daca aplicatia este injectiva adica punctele lui () au mul- Fig. III.36c
tiplicitatea 1; asadar, la valori distincte ale parametrului corespund puncte dis-
tincte pe (), iar n interpretarea mecanica data anterior, particula materiala
nu ocupa la momente distincte aceeasi pozitie. Daca aplicatia : [a, b] R2
defineste o curba parametrizata av and reprezentarea
/
x = x(t)
: , t [a, b], (64)
y = y(t)
de tipul (62) ea se numeste curb a nchis

a simpla daca (a) = (b) si toate Fig. III.37a
punctele lui () cu exceptia capetelor au multiplicitatea 1.
Cele spuse anterior se adapteaza fara dificultate la cazul curbelor plane
parametrizate de clasa C 1 pe portiuni.
Orice curba parametrizata simpla : [a, b] R2 are proprietatea ca daca
t creste de la a la b, atunci punctul (t) parcurge urma () a curbei ntr-un
singur sens, de la (a) la (b). Se mai spune ca aceasta este orientarea pozitiv
a
pe (), dupa cum orientarea pozitiva pe se numeste orientare negativ a pe
(). Acestea sunt singurele doua orient ari posibile ale unei curbe simple. In
cazul curbelor care nu sunt simple apar dificultati n fixarea unei orientari
naturale si aceasta se face dupa context.
Exemplu. Cercul {x2 + y 2 = 1} parcurs pozitiv o data este parametrizat Fig. III.37b
punand x = cos t, y = sin t, t [0, 2] si este urma drumului : [0, 2]
R2 , t . (cos t, sin t). Orientarea pozitiva pe acest cerc corespunde cresterii
174 REALA

parametrului unghiular t de la 0 la 2 si coincide cu sensul trigonometric pe

cerc.
Se extind fara dificultate la curbe parametrizate (de clasa C 1 ) notiunile de
tangent a ntr-un punct, punct singular etc., care nu depind de parametrizarea
fixata, asa cum se poate verifica usor.
Fixam un reper ortogonal x0y de versori , .
Definitia 5.10. Fie f (x, y), f : A R o functie de clas a C 1 pe un deschis
A R . Se numeste curb
2
a plan a de clas 1
a C ava nd ecuatia cartezian a
f (x, y) = 0, multimea C6 = {(x,
7 y) A|f (x, y)
6 7 = 0}. Un punct (x 0 , y 0 ) C se
f f
numeste singular daca (x0 , y0 ) = 0, (x0 , y0 ) = 0
x y
Orice curba plana parametrizata de clasa C 1 cu reprezentarea (64) poate fi
data prin ecuatie carteziana n vecinatatea oricarui punct nesingular, aplicand
1
TFI si eliminand parametrul t. Reciproc, fie o curb 6 a 7plana de clasa C cu
f
ecuatia carteziana f (x, y) = 0, (x0 , y0 ) C si (x0 , y0 ) = 0. Con-
y
form TFI, exista o functie (x) de clasa C 1 n vecinatatea lui x0 astfel ca
n vecin atatea punctului nesingular (x0 , y0 ) curba C sa coincida cu graficul
lui . Aceasta nseamna ca punand x = t, y = (t), este parametrizata local
curba C. In acest caz, ecuatia tangentei n punctul (x0 , y0 ) la curba C este,
conform (63),
x t0 y (t0 fx (x0 , y0 )
=
s i cum t0 = x 0 , (t0 ) = x 0 , (t0 ) = , cf. (51),
1 (t0 ) fy (x0 , y0 )
rezulta ca ecuatia respectiva este
Fig. III.38
p(x x0 ) + q(y y0 ) = 0,
unde am notat p = fx (x0 , y0 ), q = fy (x0 , y0 ); cei doi versori normali la curba
C n punctul nesingular (x0 , y0 ), deci perpendiculari pe tangenta, sunt evident
p + q

B .
p + q2
2
Orientarea unei curbe plane C data prin ecuatie carteziana se face n functie
de context. Exista un caz particular extrem de important, anume cel n care
urma lui C este frontiera unei multimi compacte K din R2 si nu are puncte
singulare. Pentru orice punct P C curba C mparte local planul n doua
regiuni, una (cea hasurata n fig. II.38) continand puncte din K, iar cealalta
puncte din R2 \ K.
Fig. III.39a Notam cu P versorul normalei n P la C, care este orientat spre partea
hasurata. Dintre cei doi versori ai tangentei n P la curba C se alege acela,
notat P astfel ncat reperul (
P , P ) sa fie orientat la fel ca (, ); n acest mod
este fixat sensul pozitiv al tangentei, caruia i se asociaza n mod evident un
sens de parcurs adica o orientare pozitiva pe C. Intuitiv, aceasta revine
la a parcurge C astfel ncat mana stanga sa cada n K. Indicam n fig.
III.39 doua situatii de orientare pozitiva a frontierei unui compact; n cazul b)
frontiera este reuniunea urmelor a trei curbe nchise nesingulare, iar compactul
K este hasurat.
c. Suprafete n spatiu
Definitia 5.11. Se numeste p anz
a de suprafat
a parametrizat
a de
a C 1 orice aplicatie de clas
clas a C1
Fig. III.39b
s : R3 , (u, v) . s(u, v) = (x, y, z)
pe un deschis conex R . Oric3
arui punct (u, v) ii corespunde un punct
s(u, v) din R3 cu coordonatele

x = x(u, v)

y = y(u, v), , ()(u, v) . (65)

z = z(u, v)

II IMPLICITE 175
Relatiile (65) se numesc ecuatii parametrice ale p anzei s, iar submulti-

mea s() = {s(u, v)|(u, v) } a lui R3 se numeste urma p anzei si se mai
noteaz a (s). Daca spatiul R3 este raportat la un reper ortogonal Oxyz de versori
, , k, atunci punctul curent s(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) al
urmei (s) are vectorul de pozitie r dat de relatia
r = x(u, v) + y(u, v) unde (u, v) .

+ z(u, v)k,
Doua panze de suprafat a s : R3 , s1 : 1 R3 se considera echiva-

lente (se scrie s s1 ) daca exista un difeomorfism : 1 ntre deschisi
din R3 (conform definitiei 5.2), numit schimbare de parametri, astfel ncat
jacobianul lui sa fie strict pozitiv n fiecare punct al deschisului si n plus,
s1 = s. Folosind bijectivitatea lui , se verifica imediat ca daca s s1 ,
atunci (s) = (s1 ), adica urmele lui s si s1 coincid. Este evident ca relatia
este o relatie de echivalent
a pe multimea panzelor parametrizate.
a parametrizata s : R3 cu ecuatiile (65) se numeste
O panza de suprafat
simpl a daca aplicatia s este injectiva si nesingular a daca n fiecare punct
(u, v) , matricea jacobiana a lui s

x y z
u u u

x y z
v v v
are rangul maxim, adica are rangul doi n toate punctele lui .
Notand
x y z x y z
ru = + + k, rv = + + k
u u u v v v
rezulta atunci ca ru rv = 0, ()(u, v) . Daca P (u, v) este un punct din Fig. III.40a
si Q(x, y, z) punctul corespunzator pe urma lui s, atunci planul trecand prin Q
paralel cu vectorii ru , rv se numeste planul tangent la s n punctul (u, v)
si ecuatia lui este
x xQ y yQ z zQ

x y z

u u u =0

x y z
v v v
Se noteaza cu N versorul-normal a la suprafata n punctul curent, avand
proprietatea ca triedrele { ru , rv , N sunt la fel orientate, deci N
}, {, , k} =
ru rv
. Este evident ca daca s s1 si s este simpla sau nesingulara,
||
ru rv || Fig. III.40b
aceeasi proprietate o are s1 .
In analogie cu definitia 5.9 se poate da
Definitia 5.12. Se numeste suprafat a parametrizat a de clas a C 1 orice
clas
a de echivalent
a a unei p anze de suprafat
a parametrizata nesingular a s :
R3 ; asadar, a defini o suprafat a parametrizat a C 1 ) revine la
a (de clas
a fixa o p anz
a nesingular a s : R3 si a identifica prin s toate p anzele
echivalente cu s.
Se poate asocia oricarei suprafete parametrizate versorul normala n punctul
curent, luand o parametrizare (acest versor fiind independent de parametrizarea
aleasa).
Exemplu. Octantul de sfera {x2 + y 2 + z 2 = R2 , x > 0, y > 0, z > 0}
este urma panzei de suprafat
a definita prin ecuatiile parametrice

x = R sin u cos v

s: y = R sin u sin v

z = R cos u
176 REALA

) * ) *
pentru u 0, , v 0, . O alta parametrizare poate fi obtinuta luand
2 B 2
x = u1 , y = v1 , z = R2 u21 v12 , cu u21 + v12 < R2 , u1 > 0, v1 > 0. Aceste
doua parametrizari sunt echivalente si definesc aceeasi suprafata, octantul de
sfera reprezentat n figura III.41.
In acest caz, r = R sin u cos v +R sin u sin v ru = R cos u cos v +
+R cos uk,
R cos u sin v
R sin uk, rv = R sin u sin v + R sin u cos v si se obtine
= sin u cos v + sin u sin v
N
+ cos uk.
In analogie cu definitia 5.10 vom da
Definitia 5.13. Fie f (x, y, z), f : A R o functie de clas
a C 1 pe un des-
chis A R . Se numeste suprafat
3
a de clas 1
a C av and ecuatia cartezian a
Fig. III.41 f (x, y, z) = 0, multimea
S = {(x, y, z) A|f (x, y, z) = 0}.
Un punct (x0 , y0 , z0 ) S se numeste singular daca derivatele partiale
f f f
, , se anuleaza n acel punct, adica punctul respectiv este un zero
x y z
critic al functiei f . Folosind TFI se poate proba fara dificultate ca orice supra-
fata parametrizata de clasa C 1 poate fi data local printr-o ecuatie carteziana
(eliminand parametrii). Reciproc, suprafata S de ecuatie carteziana f (x, y, z) =
0 ca mai sus, poate fi local parametrizata; mai precis, daca a = (x0 , y0 , z0 ) S
f
este un punct nesingular daca si (a) = 0, atunci exista o functie (x, y)
z
n vecin atatea lui (x0 , y0 ) astfel ncat n vecinatatea lui a suprafata sa aiba
parametrizarea x = u, y = v, z = (u, v). In acest caz, vectorul de pozitie al
punctului curent din acea vecinatate este r = u +v +(u, v)k, deci ru = +pk,

p q
+
k
rv = + q k si versorii normalei sunt N = vers( ru rv ) = B ,
x2 + y 2 + 1

unde p = , q = . Conform calcului derivatelor functiilor date implicit
u v
f fy f + fy + fz k
(54), avem p = x , q = , deci N = Lx ; nu exista ratiuni
fz fz fx2 + fy2 + fz2
apriorice pentru fixarea semnului. Ecuatia planului tangent la S ntr-un punct
nesingular a = (x0 , y0 , z0 ) S se obtine scriind ca pentru orice punct M (x, y, z)
al acestui plan, vectorii aM si N sunt ortogonali si se obtine
f f f
(a)(x x0 ) + (a)(y y0 ) + (a)(z z0 ) = 0 (66)
x y z
O suprafata parametrizata nesingulara de clasa C 1 se considera orientat
a
deoarece unul din cei doi versori ai normalei poate fi fixat n fiecare punct
si variaza continuu cu punctul. Orientarea suprafetelor date prin ecuatia
carteziana se face dupa context. Pentru suprafetele nchise care sunt fron-
tiere ale unor multimi compacte din R3 vom introduce mai tarziu orientarea
dupa normala exterioara, extrem de utilizata.
d) Curbe n spatiu
Cele spuse anterior pentru curbe plane se refac imediat n cazul curbelor
n spatiu. Fie n spatiul R3 o curba parametrizata nesingulara simpla de clasa
C 3 de parametrizare
x = x(t)

: y = y(t) , t I.

z = z(t)
Fixand t0 I, atunci pentru orice t I, t > t0 se defineste lungimea
arcului de curb a ntre t0 si t ca fiind
( tB
s(t) = x (t)2 + y (t)2 + z (t)2 dt
t0

II IMPLICITE 177
B
deci s (t) = x (t)2 + y (t)2 + z (t)2 (Detalii vor fi date n capitolul IV. 2).
Fie versorul tangentei la curba n punctul curent t
+ z (t)k
x (t) + y (t)
(t) = B .
x (t)2 + y (t)2 + z (t)2
(t)
Versorul se numeste normala principal a la n punctul t si se
(t)||
||
noteaza (t) iar (t) = (t) (t) se numeste versorul binormal a la n
punctul t. Triedrul mobil { depinzand de t, se numeste triedrul lui J.
, , }
FRENET (1801 - 1865) al curbei .
Se pot stabili formule indicand viteza de variatie a versorilor triedrului lui
Frenet n raport cu arcul; anume, exista functii continue R(s), T (s), numite
raza de curbur a si raza de torsiune ale lui n punctul t astfel ncat
s = s(t) si n plus,
d
1 d
1 1 d 1
= , = + , =
ds R ds R T ds T
(formulele lui Frenet). Intr-un anumit sens, R masoara abaterea curbei de
la o linie dreapta, iar T abaterea lui de la a fi o curba avand urma situata
ntr-un plan.
Exemplu. Fie elicea cilindrica : [0, 2] R3 , t . (r cos t, r sin t, ht) unde Fig. III.42
r > 0, h > 0 sunt constante. Ecuatiile parametrice ale lui sunt x = r cos t,
y = r sin t, z = ht, t [0, 2]; fixand t0 = 0, rezulta s (t)2 = x (t)2 + y (t)2 +
z (t)2 = r2 + h2 si lungimea arcului de elice ntre punctele care corespund
valorilor 0 si t ale parametrului va fi
( tB B
s(t) = r2 + h2 dt = t r2 + h2 .
0
Se pot calcula imediat versorii triedului lui Frenet:

(t)
= , = versorul lui (t) = cos t sin t
,
s (t)
1
= = (h sin t h cos t
+ rk).
r2 + h2
Curbele n spatiu pot fi de asemenea reprezentate ca intersectie de suprafete
date prin ecuatii carteziene.
d. Notiunea de varietate diferentiabil
a
Toate entit atile geometrice studiate anterior sunt cazuri particulare de va-
rietati diferentiabile. Importanta acestora din urma nu consta numai n genera-
litatea lor; n ultimul timp, mecanica analitica moderna, teoria sistemelor di-
namice, teoria stabilitatii structurale a sistemelor, teoria catastrofelor etc. au
ca punct de plecare tocmai conceptul de varietate diferentiabila.
Definitia 5.14. Fie n 1 fixat. O submultime V Rn se numeste
varietate diferentiabil a de clas a C 1 de dimensiune r (0 r < n) dac a
pentru orice punct a V exist a o vecin
atate deschisa A a lui a si n r functii
a C 1 (A) astfel nc
i (x1 , . . . , xn ), 1 i n r, de clas at
V A = {x A|1 (x) = 0, . . . , nr (x) = 0} (67)
si matricea jacobian a a functiilor 1 , . . . , nr n raport cu variabilele x =

(x1 , . . . , xn ) s a rangul maxim n r n fiecaare punct din A. Deschisii din
a aib
Rn se consider a variet
ati de dimensiune n, astfel c a putem presupune mai sus
a r n.
c
Asadar, local, multimea V este multimea zerourilor comune a n r functii
diferentiabile. Folosind TFI, rezulta ca pentru orice punct a V , a = (a1 , . . . , ar
178 REALA

, ar+1 , . . . , an ) = (a , a), unde a = (a1 , . . . , ar ) Rr , din relatiile 1 (x) =

D(1 , . . . , nr )
0, . . . , nr (x) = 0 si n ipoteza (nerestrictiva) ca (a) = 0
D(xr+1 , . . . , xn )
se pot defini n vecinatatea punctului a n r functii 1 (x ), . . . , nr (x ) de
clasa C 1 , x = (x1 , . . . , xr ) astfel ncat xr+1 = 1 (x ), . . . , xn = nr (x ) si
i (x , 1 (x ), . . . , nr (x )) = 0, 1 i n r ntr-o vecinatate B a lui a.
Asadar, local multimea V se parametrizeaza (cu r parametri x1 , . . . , xr )
avand ecuatiile parametrice
x1 = x1 , . . . , xr = xr , xr+1 = 1 (x1 , . . . , xr ), . . . , xn = nr (x1 , . . . , xr ). (68)
Restrngand eventual B, aplicatia G : B Rn , x . (x , 1 (x), . . . , nr (x))

este un difeomorfism (conform rationamentului din cazul TFI) si n plus, este
evident ca G(B V ) este o submultime deschisa n subspatiul r-dimensional
{(x , 0)|x Rr } al lui Rn . Din acest motiv se mai spune ca orice varietate
diferentiabila de dimensiune r este local difeomorfa cu un deschis din Rr .
Exemple. 1) Daca n = 2 si r = 1, atunci varietatile de dimensiune 1
din R2 sunt local curbele plane nesingulare definite printr-o ecuatie carteziana.
Daca n = 3, r = 1, atunci varietatile de dimensiune 1 din R3 sunt curbele
n spatiu nesingulare definite prin n r = 2 ecuatii carteziene. Varietatile
de dimensiune 1 din Rn se mai numesc curbe definite local prin n 1 ecuatii
carteziene (conform (67)) si au local o parametrizare cu un singur parametru,
de forma (68), anume: x1 = x1 , x2 = 1 (x1 ), . . . , xn = n1 (x1 ), regasind
astfel urmele unor drumuri parametrizate t . (t, 1 (t), . . . , n1 (t)) din Rn .
2) Daca n = 3, r = 2 se obtin varietati de dimensiune 2 n R3 , care sunt
tocmai suprafetele nesingulare definite printr-o ecuatie carteziana.
3) Sfera unitate {x21 + . . . + x2n = 1} din Rn este o varietate de dimensiune
n1. In general, varietatile de dimensiune n1 din Rn se numesc hipersuprafete
n Rn ; asadar, sfera este o hipersuprafata.
4) Dam un exemplu de submultime din Rn care nu este varietate. Anume,
fie n = 2 si V = {xy = 0}. Originea a = (0, 0) nu are nici o vecinatate
difeomorfa cu un interval deschis din R.
Fig. III.43a Definitia 5.15. Fie V Rn o varietate diferentiabil a si a V un punct.
Un vector v Rn se numeste vector tangent la V n a dac a exist
a o
functie : I Rn pe un interval deschis I contin and originea si derivabila n
origine, astfel nc at (I) V , (0) = a si (0) = v. Multimea Ta a vectorilor
tangenti la V n a se numeste spatiul tangent la V n a. Un vector w Rn ,
w = (w1 , . . . , wn ) se numeste normal la V n a dac a pentru orice v Ta ,
5n
v = (v1 , . . . , vn ), avem w v, adica produsul scalar v, w = vi wi este nul.
i=1
Multimea Na a vectorilor normali la V n a se numeste spatiul normal
la V n a.
Fig. III.43b Teorema 5.8. Fix am a V ca mai sus si fie r = dimensiunea lui V .
Atunci
a) Ta este un subspatiu vectorial al lui Rn de dimensiune r;
b) Na este un subspatiu vectorial al lui Rn de dimensiune n r.
Demonstratie. a) Fie aplicatia diferentiabila F : A Rnr , x . (1 (x), . . . ,
nr (x)) definita conform (67) si aplicatia diferentiabila
G : B Rn , x . (x , 1 (x), . . . , nr (x)),
definita dupa relatia (68) ntr-o vecinatate B a punctului a. Vom arata prin
dubla incluziune ca
Ta = ker dF (a),
adica spatiul tangent Ta coincide cu nucleul diferentialei lui F n punctul a.
Intr-adev ar, fie ()v Ta . Atunci exista functia ca n definitia 5.15 si
and eventual I se obtine ca F ((t)) = 0, ()t I, adica F = 0 pe I;
restrng

II IMPLICITE 179
aplicand teorema 4.4, rezulta dF (a)( (0)) = 0, adica dF (a)(v) = 0, deci v

ker dF (a). Reciproc, fie ()v ker dF (a), deci dF (a)(v) = 0. Aplicatia G fiind
un difeomorfism ntre deschisii B si G(B), se poate considera aplicatia de clasa
C 1 , G1 : G(B) B. Fie g1 , . . . , gn componentele lui G, deci gi (x1 , . . . , xn ) =
xi , 1 i r si gk (x1 , . . . , xn ) = kr (x1 , . . . , xn ), r + 1 k n. Relatia
5 n
i
dF (a)(v) = 0, se scrie (a)vj = 0, 1 i n r. Pe de alta parte,
j=1
xj

vi daca 1ir
5n
gi
5n
dgi (a)(v) = (a)vj = ir
x j
(a)vj daca r + 1 i n
j=1 xj
j=1
deci dG(a)(v) = (v1 , . . . , vr , 0, . . . , 0), adica
dG(a)(v) = (v , 0). (69)
Deoarece (a , 0) = (a1 , . . . , ar , 0) = G(a) G(B) si G(B) este deschis,

rezulta ca exista un interval deschis I continand originea astfel ncat (a +
tv , 0) G(B) pentru orice t I. Are atunci sens functia
(t) = G1 (a + tv , 0), t I.
Avem (t) V , (0) = G1 (a , 0) = a si n plus, (0) = dG1 (a , 0)(v , 0)

cf.(69) teor.4.4
= dG1 (a , 0)dG(a)(v) = d(G1 G)(a)(v) = v, deci v Ta .
Am probat asadar ca Ta = ker dF (a), deci dim Ta = dim ker dF (a) =
n dim Im dF (a) = n rang JF (a) = n (n r) = r.
b) Asadar, Na este prin definitie subspatiul ortogonal lui Ta n Rn , deci
dim Na = n dim Ta = n r.
O baza a spatiului Na este formata din cei n r vectori grad i (a), 1 i
5n
i
nr. Intr-adev
ar, gradi (a), v = (a)vj = 0 pentru orice 1 i nr,
j=1
xj
()v Ta , deci grad i (a) Na . Deoarece matricea jacobiana a functiilor
1 , . . . , nr are rang maxim, rezulta ca vectorii gradi (a), 1 i n r sunt
liniar independenti.
f. Un exemplu ingineresc de varietate diferentiabil
a
Consideram la un moment fixat un circuit RLC format dintr-un rezistor, un
inductor si un capacitor (fig. III.44). Prin fiecare ramura trece curent avand
intensitatea notata i si tensiunea notata v. Circuitului i se asociaza n mod
natural doua triplete de numere reale
(iR , iL , iC ), (vR , vL , vC ).
Legile lui Kirchho arata ca Fig. III.44

iR = iL = iC , vR + vL vC = 0.
In acest mod se asociaza un punct (iR , iL , iC , vR , vL , vC ) din R6 cu legaturile
anterioare. O analiza mai atent a arata ca exista si alte legaturi ntre marimile
fizice considerate. De exemplu n cazul unui rezistor liniar are loc legea lui Ohm
(vR = kiR , k constant a) si n general exista o legatura de forma vR = (iR )
cu functie de clasa C 1 .
Schimband notatiile, am asociat circuitului urmatoarea multime V R6 ,
V = {(x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 )|xx14 x 2 =0,x2 +x3 =0

+x5 x6 =0,(x1 )x4 =0 },
Conform definitiei 5.14, V este o varietate diferentiabil

a de dimensiune 2
n R6 .
180 REALA

Pan
a acum discutia s-a purtat pentru un moment fixat. Considerand com-
portarea circuitului ntr-un interval de timp I = [t0 , tf ] si presupunand ca
marimile fizice anterioare sunt functii de clasa C 1 n timp, se defineste o functie
: I R6 . Deoarece legile lui Kirchho au loc n fiecare moment t I,
este un drum parametrizat de clasa C 1 situat pe varietatea V (adica (t) V ,
()t I).
Inductorul si capacitorul verifica de asemenea legile lui Faraday
1 1 1 1
iL (t) =
vL (t), vC (t) = iC (t) adica x2 (t) = x5 , x6 (t) = x3
L C L C
(unde L > 0, C > 0 sunt inductanta si capacitatea, presupuse constante).
Notam x1 = u, x6 = v. Atunci pentru orice punct (x1 , x2 , x3 , x4 , x5 , x6 ) V
avem x2 = u, x3 = u, x4 = (u), x5 = v (u), ceea ce constituie o
parametrizare a varietatii V ; legile lui Faraday se exprima atunci prin sistemul
diferential de ordinul I
1 1
() u (t) = (v (u)), v (t) = u, ()t I.
L C
(Daca L = 1, C = 1, (u) = u3 u, atunci se obtine sistemul Van der Pol).
Evolutia circuitului n timp este descrisa prin drumul parametrizat
: I R6 , (t) = (u(t), u(t), u(t), (u(t)), v(t) (u(t)), v(t)), ()t I,
unde (u(t), v(t)) este solutie a sistemului (*). Probam acum o proprietate re-
marcabila. Se numeste energie a circuitului functia E(u, v), E = R2 R
1
definita prin E(u, v) = (Lu2 + Cv 2 ). Pentru orice t I
2
d E E cf.()
E(u(t), v(t)) = u (t) + v (t) = Lu u (t) + Cv v (t) =
dt u v
6 7
1 1
= Lu (v (u)) + Cv u = u (u).
L C
In ipoteza ca u (u) > 0 pentru orice u = 0, rezulta ca iR vR > 0 (rezistorul
se numeste atunci pasiv) si am probat ca n acest caz, de-a lungul evolutiei,
energia circuitului descreste n timp.
3.5.5 Exercitii
1. Ce devine teorema 5.1 pentru n = 1? Sa se arate ca aplicatia f : R R,
x . x3 este bijectiva, de clasa C (R), f 1 este continua si totusi f nu este
un difeomorfism. Cum se explica ?
2. Se considera aplicatia F : R2 R2 , (x, y) . (x + 2y, x2 y). Sa se
determine doua multimi deschise, nevide A, B R2 astfel ncat F sa stabileasca
un difeomorfism de la A la B si sa se expliciteze F 1 .
3. Sa se arate ca un deschis din R2 nu poate fi difeomorf cu un deschis din
R .
3
Indicatie. Daca ar exista un difeomorfism F : A B (A R2 , B R3

fiind deschisi), atunci ()a A, dF (a) : R2 R3 este un izomorfism liniar,
absurd.
4. Se considera aplicatia F : R3 R3 , (x, y, z) (x, xy, xyz) si fie A =
{x > 0, y > 0} R3 . Sa se arate ca B = F (A) este un deschis, ca aplicatia
F este un difeomorfism de la A la B si sa se expliciteze F 1 . Idem, pentru
F (x, y, z) = (z cos xy, z sin xy, x) si A = {x > 0, z > 0}.
5. a) Se considera aplicatia R-liniara T : R3 R3 , (x, y, z) . (x, x +
y, x + y + z) si paralelipipedul nchis P = [0, 1] [0, 2] [1, 3]. Sa se determine
T (P ) si volumul lui T (P ). Idem pentru T : R2 R2 , (x, y) . (x + y, 2x) si
P = [2, 5] [1, 3].

II IMPLICITE 181
b) O aplicatie R-liniar a nesingulara L : Rn Rn se numeste transformare

Lorentz (H. A. LORENTZ, 1853 - 1928) daca considerand aplicatia S : Rn
Rn , (x1 , . . . , xn ) . (x1 , . . . , xn1 , xn ), avem L S L = S, unde L este
transpusa lui L. Sa se arate ca n C acest caz,
D notand cu l1 , . . . , ln componentele
5 n n1
5
lui L avem [li (x) ln (x)]2 = x2i x2n , ()x = (x1 , . . . , xn ) Rn .
i=1 i=1
Care sunt transformarile Lorentz pentru n = 2 ?
6. Orice functie complexa w = f (z), f : A C definita pe un deschis A din
planul complex poate fi identificat a cu o transformare punctuala f : A R2 ,
(x, y) . (u, v), considerand C = R2 si notand u = Re f , v = Im f , z = x + iy,
w = u + iv.
Sa se expliciteze transformarea punctuala R2 R2 asociata functiei com-
plexe w = z 2 . Sa se arate folosind teorema 5.3, ca pentru orice punct z = 0
exista o vecin atate B a lui z 2 , difeomorfe. Are punctul
atate A a lui z si o vecin
z = 0 o proprietate similara?
Indicatie. Deoarece z 2 = (z)2 , rezulta ca aplicatia z . z 2 nu poate fi
injectiva n nici o vecin
atate a originii.
7. Fie 0 < < 1 constant. Sa se calculeze y , y n punctul curent pentru
functia implicita y(x) definita prin relatia y sin y = x (numit a ecuatia lui J.
KEPLER, 1571 - 1630).
y
8. a) Se considera relatia x z + arctg = 0 definind local z ca functie
zx
z z
implicita de x si y. Sa se calculeze , si dz.
x y
b) Relatiile x + y 2z = 0, 2x + y 3z 3 = 0 definesc y, z ca functii
2 2 2 3 3
de x n vecinatatea punctului (1, 1, 1). Sa se calculeze y , z , y , z n punctul

x = 1.
9. S a se determine extremele functiei implicite y = y(x) definita prin
relatia x3 + 8y 3 6xy = 0. Idem pentru z = z(x, y) data implicit prin relatia
x2 + y 2 + z 2 4z = 0.
10. Fie o functie de clasa C 1 dat a; relatia x2 + y 2 + z 2 = (ax + by +
cz), a, b, c fiind constante reale, defineste implicit z ca functie de x, y. Sa se
z z
arate ca (cy bz) + (az cx) = bx ay. Idem, sa se arate ca daca
6 7 x y
z z z z
x + ,y + = 0, atunci xy + x +y = z.
y x x y
11. Se cer punctele curbei x2 + xy + y 2 = 1, care sunt cele mai ndepartate
de origine.
Indicatie. Trebuie determinate punctele (x, y) pentru care functia f (x, y) =
x2 + y 2 este maxima, cu legatura x2 + xy + y 2 1 = 0.
12. a) Sa se afle extremele functiei f (x, y, z) = xyz cu legatura x+y+z = 1;
similar, extremele lui f (x, y, z) = x + y + z cu legaturile x2 + y 2 + z 2 = 1,
2x + y + 2z = 1.
b) Sa se arate, folosind metoda multiplicatorilor lui Lagrange, ca ||v|| =
n
5
sup v, x, ()v Rn , v = (v1 , . . . , vn ), unde v, x = vi x i .
xRn ,||x||=1 i=1
13. Sa se determine marginile functiilor de mai jos pe multimile compacte

indicate:
a) f (x, y) = x2 + 2xy + 2y 2 pe K = {x2 1, 0 y < x2 };
b) f (x, y, z) = 2x2 + 2y 2 xy + z 4 2z 2 , K = {x2 + y 2 + 2z 2 8};
c) f (x, y, z) = z y x, K = {2y 2 + z 2 1 = 0, 4x 3z = 0}.
14. Fie f : [a, b] Rp o functie vectoriala de clasa C 1 pe intervalul [a, b],
a < b. Sa se arate ca exista o constant
a M > 0 astfel ncat
182 REALA

||f (b) f (a)|| M (b a). In particular, orice functie f : [a, b] Rp de clasa

C 1 este lipschitziana.
Indicatie. Fie f1 , . . . , fp componentele lui f si Mk = sup |fk (t)|, deci
t[a,b]
|fk (b) fk (a)| Mk (b a), 1 k p si atunci
C p
D 12
5
2
||f (b) f (a)|| = (fk (b) fk (a)) M (b a),
k=1
1
unde M = (M12 + . . . + Mp2 ) 2 .
Observatie. Se poate demonstra o teorema de medie generala, datorata
lui J. DIEUDONNE: Daca f : [a, b] Rp si g : [a, b] R sunt doua functii
derivabile, cu g monoton crescatoare si ||f (t)|| ||g (t)|| g(b) g(a). Pentru
g(t) = M t se regaseste exercitiul 14.
15. Sa se justifice de ce teoremele clasice Fermat, Rolle, Lagrange nu se
extind direct pentru functii cu valori vectoriale.
Indicatie. Pentru functii cu valori n Rp , p 2 nu se poate defini o notiune
convenabila de extrem, deoarece Rp nu are o structura convenabila de ordine.
Consideram apoi functia f : [0, 2] R2 , t . (cos t, sin t), de clasa C 1 . Evident,
f (0) = f (2) dar nu exista (0, 2) astfel ncat f () = 0, ceea ce arata ca
teorema lui Rolle nu are loc pentru f etc.
16. a) Sa se determine punctele singulare ale curbelor plane y 2 x3 = 0,
x + y 3 xy = 0; figurati apoi urma acestor curbe.
3
b) Se considera curbele plane parametrizate 1 (t) = (sin 2t , sin3 t), t R si

2 (t) = (cos t, 2 sin t), t [0, 2]. Sa se determine punctele lor singulare, sa se
figureze urma si sa se calculeze curbura lor n fiecare punct (pentru o curba
parametrizata x = x(t), y = y(t) de clasa C 2 se numeste curbura ntr-un punct
x (t)y (t) x (t)y (t)
nesingular t numarul real k = ).
[x (t)2 + y (t)2 ]3/2
17. Sa se figureze curbele plane definite prin:
a) ecuatia carteziana x(x2 1)6= y(y 2 7 1); idem 2
6 x +7 x2 y = 1.
1 1
b) ecuatiile parametrice x = t + 2 , y = t2 , t (0, 2); idem
t t
x = sin t t cos t, y = 1 cos t, t [0, 2].
c) ecuatia n coordonate polare = ; idem = cos 2 si 2 = cos 2.
18. S a se arate ca: a) planul tangent la suprafata de ecuatie carteziana

x + y + z 1 = 0, n punctul curent, determina pe cele trei axe ale
reperului ortogonal Oxyz fixat, segmente avand capatul n O, a caror suma
a lungimilor este constanta; b) normalele la suprafata x2 + y 2 sin z = 0
intersecteaza axa Oz.
19. Fie (x, y, z), : A R o functie de clasa C 1 pe un deschis A R3 si
a A un punct fixat astfel ca grad a = 0. Sa se arate ca dintre toti versorii
d
s, cei pentru care derivata (a) este maxima sau minima sunt versorii lui
ds
grad a , adica sunt versorii normalei n punctul a la suprafata de ecuatie
carteziana (x, y, z) = (a).
20. Fie = R2 si aplicatia : R3 , definita prin (u, v) = (u cos v,
u sin v, 1 u). Sa se arate ca defineste o panza parametrizata de suprafata
de clasa C 1 cu urma situata pe conul x2 + y 2 = (1 z)2 ; care sunt punctele
singulare? Sa se figureze imaginea prin a compactului K = {0 u 1, 0
v 2}.
21. a) Sa se arate ca pentru orice c = 0, hiperboloidul x2 + y 2 z 2 = c este
o varietate de dimensiune 2 n R3 , dar conul x2 + y 2 z 2 = 0 nu este varietate.
b) Sa se arate ca multimea V = {x2 + y 2 + z 2 = 1, xy = 0, z = 1} este o
varietate de dimensiune 1 n R3 .
3.6. APLICAT
II 183
22. Fie V1 Rm o varietate de dimensiune r1 si V2 Rn o varietate de

dimensiune r2 . Sa se arate ca V1 V2 este o varietate de dumensiune r1 + r2
n Rm+n .
3.6 Aplicatii
3.6.1 Schimb
ari de variabil
a
Ideea schimb arilor de variabil
a (mai corect, a schimbarilor de coordonate
locale) este ca studiul unor propriet ati diferentiale exprimate ntr-un anumit
sistem de coordonate sa fie simplificat prin alegerea unui alt sistem de coordo-
nate si prin transferul corespunzator al acelor proprietati. Este dificil de indicat
un procedeu general sau un retetar de schimbari de variabila; exista nsa unele
schimbari-tip,care vor fi indicate pe scurt mai jos.
Consider am un difeomorfism de clasa C k (k 2), F : A B, ntre doi Fig. III.45a
deschisi din R2 . Notam cu u, v coordonatele n A si cu x, y coordonatele n
B; asadar, exista functii , : A R de clasa C k astfel ncat F (u, v) =
x y D(, )
((u, v), (u, v)), ()(u, v) A, iar = 0 n orice punct (u, v) A.
D(u, v)
Avem deci relatiile
x = (u, v), y = (u, v), ()(u, v) A. (70)
a. Cazul unei singure variabile independente

Pentru o functie de o variabil a reala y = f (x), f : I R definita pe un Fig. III.45b
interval deschis I, derivabilitatea lui f ntr-un punct x0 I este echivalenta
cu diferentiabilitatea lui f n x0 . Daca f este derivabila pe I, atunci are loc
relatia df = f dx n punctul curent (teorema 4.3); aceasta poate fi scrisa
df
simbolic f = . Aceasta notatie are justificare numai n cazul functiilor
dx
de o variabil a; ea a determinat multe confuzii n considerarea derivatelor ca
niste caturi de infiniti mici. Totusi notatia anterioara este utila n special la
derivarea functiilor compuse.
Presupunem functia y = f (x) de clasa C k ; proprietatile ei diferentiale se ex-
prima cu ajutorul lui y , y , . . . . Din relatiile (70), rezulta (u, v) = f ((u, v))
si aplicand TFI, se obtine local o relatie de forma v = v(u). Se mai scrie
y(x) v(u) si se mai spune ca difeomorfismul definit prin relatiile (70) permite
un transfer de proprietati diferentiale ntre planul xOy al variabilelor vechi
si planul uOv al variabilelor noi. In plus, n punctul curent au loc relatiile
dy
dy du y (u) cf.(70)
+ v (u)

y (x) = = = = u v ,
dx dx x (u)
+ v (u)
du u v

dy

dy du 1 d 1 d u + v (u)
v
y (x) = = = (y ) = etc.
dx dx x (u) du x (u) du
+ v (u)
du u v
(semnul indic a o scriere diferential
a a derivarii de functii compuse, revenind
la mpartirea cu diferentiala variabilei independente noi du).
Exemple. 1) Intervertirea variabilelor y(x) x(y). In acest caz
dy
dy dy 1 1
y (x) = = = = ,
dx dx dx x (y)
dy dy
184 REALA

6 7
dy d 1
dy dy dy x (y) x (y)
y (x) = = = = 3 etc.
dx dx
x (y) x (y)
dy
De exemplu, ecuatia diferentiala y y = y 2 cu functia necunoscut
6 ay7= y(x)
1 x
(presupusa inversabila) devine prin intervertirea variabilelor, 3 = y 2 ,
x x
adica x +y 2 x4 = 0, cu necunoscuta x(y). In acest caz, ecuatia nu se simplifica,
dar exista si situatii fericite (de exemplu, yy 3 + y = 0).
2) Schimbarea variabilei independente x = (u), y(x) y(u). In acest caz,
dy
dy du y (u)
y (x) = = = ,
dx dx (u)
du
6 7
dy d y (u)

dy du (u) y (u) (u) y (u) (u)
= du =

y (x) = = etc.
dx dx (u) (u)3
du
De exemplu, ne propunem sa determinam ce devine ecuatia diferentiala
x2 y + xy y = 0, cu necunoscuta y = y(x), prin schimbarea de variabila
independent a x = eu . Avem
dy dy

dy dy d
= du = du

y (x) = u
= eu y (u), y (x) = u
= eu (y ) =
dx e dx e du
d
= eu (eu y (u)) = e2u [y (u) y (u)]
du
si ecuatia initiala devine y (u) y(u) = 0, cu necunoscuta y = y(u).
b. Cazul a dou
a variabile independente
Presupunem acum ca este studiata o problema bidimensionala, care revine
la studiul unei functii de clasa C k , z = f (x, y) si al derivatelor ei partiale. Prin
relatiile (70), adica prin difeomorfismul F , problema poate fi reformulata n
planul coordonatelor noi u, v si necesita n primul rand calculul derivatelor
z z 2 z z z 2 z
vechi , , 2 , . . . n functie de cele noi , , , . . . . In efectuarea
x y x u v u2
acestui calcul, poate fi utilizata proprietatea de invarianta a primei diferentiale,
care se enunta astfel: n punctul curent, diferentiala I a lui f considerata ca
functie de x, y si a aceleiasi functii f , considerata ca functie de u, v coincid,
f f f f
adica dx + dy = du + dv (ceea ce rezulta din relatiile (70) prin
x y u v
diferentiere si tinand cont de regula de derivare a functillor compuse).
z z
Exemplu. Ne propunem sa studiem ce devine ecuatia x = y , cu
y x
functia necunoscuta z = z(x, y), n coordonate polare, z(x, y) z(, ), deci
prin schimbarea de variabile independente x = cos , y = sin . In acest
z z z z
caz, dz = dx + dy = d + d si cum dx = d cos sin d,
x y
dy = d sin + cos d, se obtin, prin identificarea coeficientilor lui d, d,
relatiile
z z z z z z
cos + sin = , ( sin ) + ( cos ) =
x y x y
(acestea puteau fi obtinute si direct din identitatea z(, ) = z(x(, ), y(, ))
derivand n raport cu si apoi n raport cu ). Folosind regula lui Cramer,
rezulta imediat
z z sin z z cos z z
= cos , = + sin
x y
3.6. APLICAT
II 185
si ecuatia initial
a devine
6 7 6 7
cos z z z sin z
cos + sin = sin cos ,

z
adica = 0, deci se simplifica considerabil. Mergand mai departe, rezulta

de aici ca z este functie constant
a n raport cu , adica o functie numai de ;
z z
n acest mod, se obtine chiar solutia generala a ecuatiei x = y , anume
y x
z = h(x2 + y 2 ), cu h functie arbitrara de clasa C 1 .
In general, coordonatele polare n plan (respectiv coordonatele sferice n
spatiu) sunt utilizate n probleme cu simetrie centrala, adica simetrie fata de
un punct fixat, dupa cum coordonatele cilindrice sunt utilizate n probleme cu
simetrie axiala.
Desigur, se pot considera multe alte exemple de schimbari de variabila.
Fig. III.46
Observatie. In unele calcule cu derivate partiale, alaturi de schimbarile
de variabile, sunt utilizate procedee de discretizare, care fac programabile pe
calculator astfel de calcule. Consideram o functie f (x, y), f : A R de clasa
C 2 pe un deschis A R2 . Fixam o pereche (h, k) de numere reale strict
pozitive, numit a bipas si consideram reteaua plana obtinuta ducand dreptele
x = mh, y = nk paralele cu axele, unde m, n Z (fig. III. 46). Pentru punctele
(mh, nk) ale retelei, numite si noduri, care apartin lui A, facem conventia
de a nota fm,n (sau fmn ) n loc de f (mh, nk); notam de asemenea cu mn
dreptunghiul centrat n punctul (mh, nk) cu laturile paralele cu axele. Atunci
derivatele partiale de ordin I, II ale lui f n punctul (mh, nk) pot fi exprimate
prin formulele aproximative urmatoare
f fm+1,n fmn f fm,n+1 fmn

(mh, nk) , (mh, nk) ,
x h y k
2f fm+1,n + fm1,n 2fmn

2
(mh, nk) ,
x h2
2f fm+1,n + fm,n+1 2fmn
(mh, nk) ,
xy hk
2f fm,n+1 + fm,n1 2fmn

(mh, nk) , n ipoteza ca mn A.
y 2 k2
Acestea se folosesc la metoda retelelor din teoria ecuatiilor cu derivate
partiale.
Exemplu. Fie un dreptunghi D = [0, a] [0, b] si g(x, y) o functie continua

ale carei valori sunt cunoscute pe frontiera lui D. Presupunem ca trebuie
determinata o functie f (x, y) de clasa C 2 pe un deschis A care contine D,
astfel ncat
2f 2f
+ = 0 n A si f |Fr D = g.
x2 y 2
O solutie aproximativ
a a acestei probleme poate fi obtinuta alegand o retea
a b
cu bipasul h = ,k= (M, N 1 ntregi convenabili); relatiile anterioare
M N
devin
fm+1,n + fm1,n 2fmn fm,n+1 + fm,n1 2fmn
2
+ = 0,
h k2
pentru 0 m M , 0 n N si fmn = gmn n punctele (mh, nk) de pe
frontiera lui D (adic a pentru m = 0, m = M , n = 0, n = N ). Din aceste
relatii de recurent
a se determina valorile functiei cautate f , n nodurile rerelei,
obtinand informatii utile relativ la valorile lui f n toate punctele lui D.
186 REALA

3.6.2 Metoda gradientului

In studiul unor sisteme complexe (de exemplu cele economice), apar prob-
leme de optimizare cu un numar mare de variabile independente n care solutia
optima nu poate fi data decat prin metode de programare empirica. Ex-
punem aici bazele teoretice ale unei metode utilizate curent n rezolvarea unor
probleme de optimizare.
Fie f (x1 , . . . , xn ), f : A R o functie de clasa C 1 pe un deschis A Rn si
a A un punct fixat. In acest caz, am definit n 4.4 un vector remarcabil n
Rn , anume gradientul lui f n a,
6 7
f f
grada f = (a), . . . , (a) .
x1 xn
Presupunem ca a nu este punct critic al lui f , adica df (a) = 0; atunci cel
f
putin una din derivatele (a), 1 k n este nenula si ca atare, vectorul
xk
grada f este nenul. Ne propunem sa determinam (pentru f , a fixate) versorii
df
s = (s1 , . . . , sn ) pentru care derivata (a) este maxima sau minima. Conform
ds
5n
df f f
teoremei 4.6, avem (a) = (a) si si notand i = (a), 1 i
ds i=1
xi xi
5n
n, trebuie determinate extremele functiei liniare g(s1 , . . . , sn ) = i si cu
i=1
legatura s21 + . . . + s2n = 1. Aplicand metoda multiplicatorilor lui Lagrange,
rezulta imediat ca versorul s este coliniar cu vectorul (1 , . . . , n ); acest vector
este tocmai gradientul lui f n a si notand cu
grad a f
ga = ,
||grad a f ||
versorul lui grad a f , rezulta ca s = ga .
Asadar am probat:
Teorema 5.9. Fie f, a fixate ca mai sus. Maximul (respectiv minimul)
df
derivatei and s este versorul ga (respectiv ga ) al
(a) sunt atinse n cazul c
ds
gradientului lui f n a.
In plus
6 7 f
5n (a) 5n
df f xi 1 f
(a) = (a) = (a)2 =
ds max i=1
x i ||grad a f || ||grad a f || i=1
x i
6 7
1 df
= ||grad a f ||2 = ||grad a f || si (a) = ||grad a f ||.
||grad a f || ds min
De asemenea conform teoremei 5.7, vectorul grad a f rezulta normal n a la
hipersuprafata f (x) = f (a).
Aceasta teorema afirma deci ca variatiile extreme ale lui f n punctul a
se produc pe directia gradientului lui f n a si sta la baza metodei gradientului
pentru determinarea extremelor (de fapt punctelor critice) ale unei functii f de
f f
clasa C 1 , pentru care nu se poate rezolva usor sistemul = 0, . . . , =0
xi xn
(corolarul teormei 4.9). Descriem pe scurt aceasta metoda.
Fie f C 1 (A), f : A R si a A astfel ca na " grad a f = 0. Se
numeste traiectorie de gradient pornind din a orice drum parametrizat de clasa
C 1 g : I A pe un interval centrat n origine astfel ncat
g (t) = grad g(t) f, ()t I si g(0) = a deci g (0) = na . (71)
Asadar, urma drumului g trece prin punctul a si este tangenta n a la vec-
x1 xn
torul na = grad a f (fig. III. 47). Notam h(t) = f (g(t)) = f (g1 (t), . . . , g (t)),
3.6. APLICAT
II 187
f f
()t I; atunci h (t) = (g(t)) g1 (t) + . . . + (g(t)) gn (t). Dar conform
x1 xn
5 n
f f f
(71) g1 (t) = (g(t)), . . . , gn (t) = (g(t)), deci h (t) = (g(t))2 ,
x1 xn i=1
x i
adica
h (t) = ||grad g(t) f ||2 0. (72)
Astfel functia reala h : I R este monoton cresc atoare, adica valorile lui f
cresc n lungul oricarei traiectorii de gradient n a.
Teorema 5.10. Presupunem c a intervalul I este de forma I = (t0 , ) si
c
a exista = lim g(t) n A. Atunci este un punct critic al lui f .
t
Demonstratie. Presupunem prin absurd ca nu ar fi punct critic al lui f ,
adica n = 0. Definim h(t) = f (g(t)), t I ca mai sus. Cum g(t) pentru
t , rezulta ca h(t) f (), deoarece f este continua. Cum n = grad f = 0
si cum f este de clasa C 1 , rezulta ca grad f este continua si ca atare, exista
m > 0 si o vecinatate W a lui astfel ncat
||grad x f || > m pentru orice x W. (73)
Alegem apoi t1 I astfel ncat g(t) W pentru t t1 . Atunci ori de cate ori
( t
t > t1 , avem conform formulei Leibniz-Newton, h (t)dt = h(t) h(t1 ) si pe
( t (t1 t

de alta parte, conform (72) si (73), h (t)dt m2 dt = m2 (t t1 ).
t1 t1
Asadar, h(t) h(t1 )+m2 (tt1 ), pentru orice t > t1 , adica pentru t se
obtine o contradictie (caci membrul stang tinde catre f (), iar membrul drept
catre +).
Fig. III.47 Fig. III.48

Observatii. Se poate arata ca daca este un punct de maxim local al
unei functii f C 2 (A), atunci orice traiectorie de gradient (g) pornind dintr-
un punct suficient de aproape de converge catre . In practica, se fixeaza
mai ntai un punct x0 A (suficient de aproape de solutia cautata ) si se
construieste un sir {xn }n0 de puncte din A astfel ncat pentru orice k fixat,
n punctul xk se alege directia s(k) = versorul lui grad xk f astfel ca pentru orice
> 0 suficient de mic, segmentul {xk + s(k) } sa fie continut n A; notam cu
k valoarea lui care corespunde maximului lui f pe acest segment. Atunci
xk+1 = xk + k s(k) si procesul iterativ {xn }n0 converge catre ; metoda se
adapteaza evident si n cazul punctelor de minim.
Exemplu. Caut am minimul functiei f (x, y) = x2 + y 2 4x 2y cu
2 2
restrictiile {x y 16, y 4, x 0, y 0}. Evident, grad f =
(2x 4) + (2y 2). Luam x0 = (0, 0), deci grad x0 f = 4 2
si consideram
x0 y0
dreapta care trece prin origine cu directia grad x0 f , adica = , adica
4 2
2
parametric x = 4t, y = 2t. Se observa ca t > 0 si f (4t, 2t) = 20t 20t;
1
minimul acestei functii este atins pentru t = si luam x1 = (2, 1). Se observa
2
ca de fapt = x1 este punctul cautat n care f si atinge minimul.
Metoda gradientului este utilizata la rezolvarea unor sisteme de ecuatii, a
caror solutie este un punct critic al unei functii. O alta metoda des folosita o
constituie procedeul lui Newton, descris mai jos.
188 REALA

3.6.3 Procedeul lui Newton pentru rezolvarea unor

sisteme de ecuatii
Consideram un sistem de ecuatii
f1 (x1 , . . . , xp ) = 0, . . . , fp (x1 , . . . , xp ) = 0, (74)
unde functiile f1 , . . . , fp sunt functii de clasa C 1 ntr-o bila B(a, r) Rp . Con-
siderand aplicatia F : B(a, r) Rp , x . (f1 (x), . . . , fp (x)), sistemul (74)
este echivalent cu ecuatia vectoriala F (x) = 0. Presupunem ca sistemul (74)
are o solutie 6 B(a, r) si ca diferentiala 7dF (a) : Rp Rp este un izomor-
D(f1 , . . . , fp )
fism R-liniar adica (a) = 0 . Vom indica un proces iterativ
D(x1 , . . . , xp )
{un }n0 care converge catre . Anume, se ia mai ntai u0 = a; presupunand
un determinat, cresterea F (x) F (un ) poate fi aproximata cu dF (un )(x un ).
Ecuatia F (x) = 0 se poate aproxima cu F (un ) + dF (un )(x un ) = 0 sau cu
F (un ) + dF (a)(x un ) = 0 si solutia acestei ecuatii se noteaza un+1 ; deci
un+1 = un (dF (a))1 (F (un )), ()n 0. (75)
Se poate proba, n analogie cu cazul 1-dimensional tratat n capitolul II,
5.1, urmatorul rezultat: presupunem ca exista o constanta C > 0 astfel ncat
||dF (x) dF (y)|| C ||x y||, ()x, y B(a, r) si ca aplicatia dF (a) este
izomorfism. Atunci procesul {un }n0 definit prin relatia (75) si prin u0 = a,
este convergent catre solutia , cu conditia ca r > 0 sa fie suficient de mic;
n practica alegerea lui u0 este esentiala pentru convergenta nsasi si pentru
rapiditatea acesteia. Procesul ietrativ {un }n0 poate fi programat cu usurinta.
Exemplu. Consideram sistemul x2 y = 0, x2 + y 2 3x = 0. Luam
a = (1, 1); n acest caz F (x, y) = (x2 y, x2 + y 2 3x) sRi dF (a) : RS2 R2
2 1
este aplicatia liniara asociata matricei jacobiene JF (a) = , adica
6 1 2 7
2x + y x + 2y
dF (a)(u, v) = (2u v, u + 2v), deci dF (a)1 (x, y) = , .
3 3
Notand un = (xn , yn ), relatia (75) devine
(xn , yn ) (xn+1 , yn+1 ) = dF (a)1 (x2n yn , x2n + yn2 3xn ) =
6 2 7
3xn 2yn + yn2 3xn 3x2n yn + 2yn2 6xn
= ,
3 3
deci solutia = (x, y) a sistemului dat este limita procesului iterativ (xn , yn ),
3x2 2yn + yn2 6xn
n 0 definit prin x0 = 1, y0 = 1, xn+1 = n , yn+1 =
3
2 2
3x 4yn + 2yn 6xn
n .
3
3.6.4 Metoda celor mai mici p

atrate
Presupunem, ca rezultat al masuratorii unei marimi fizice f (x), ca se obtine
o tabela de valori
x0 x1 . . . x p
y 0 y 1 . . . yp
at yi = f (xi ), 0 i p, fiecare din valorile yi fiind calculata cu
astfel nc
o anumit a eroare. Am vazut n capitolul II, 5.2 ca rostul interpolarii este
acela de a estima, din tabela anterioara, valoarea lui f n puncte distincte de
nodurile xi , 0 i p. Sunt situatii n care este util de cunoscut cat de mult
se abate graficul functiei f de la o dreapta, adica de la graficul unei functii de
gradul ntai g(x) = ax + b cu a, b parametri reali. Consideram expresia
p
5 p
5
U (a, b) = [f (xi ) g(xi )]2 = (yi axi b)2 ,
i=0 i=0
3.6. APLICAT
II 189
numita abaterea medie p a n formula aproximativa f g (relativ la

atratic
tabela noastra).
Fig. III.49
Metoda celor mai mici p atrate consta n determinarea lui a, b astfel ncat
functia U (a, b) sa fie minima; conditiile necesare de extrem sunt date de coro-
5p
U U
larul teoremei 4.9, anume = 0, = 0, adica (yi axi b) xi = 0,
a b i=0
5p
(yi axi b) xi = 0 sau explicit
i=0
p p p

5 5 5

a x 2
+ b x = a xi yi

i i
i=0 i=0 i=0
(76)

p
5 p
5

a x + (p + 1)b = yi ,

i
i=0 i=0
de unde se determina valorile cautate pentru a, b pe care le notam cu a0 , b0 ;

5p 5p
2U 2U 2U
= 2 x2i , =2 xi , = 2p + 2,
a2 i=0
ab i=0
b2
6 2 72
2U U 2U 2U
deci > 0
s i < 0,
a2 ab a2 b2
asa cum rezulta din inegalitatea lui Schwartz. Asadar, conform teoremei 4.11,
(a0 , b0 ) este ntr-adev ar un punct de minim pentru U . Se mai spune ca dreapta
y = a0 x + b0 liniarizeaza optim datele experimentale (xi , yi ), 0 i p si se
numeste dreapta de regresie a lui y n raport cu x.
Daca , sunt doua variabile aleatoare avand mediile , si dispersiile 2 ,

2
si daca se considera o selectie de valori i , i (0 i p) ale lor, atunci o
variabila aleatoare de forma = a + b( ) cu a, b constante reale, se numeste
regresia liniar a a lui n raport cu (relativ la selectia considerata) daca
p
2 1 5 2]
expresia U (a, b) = media lui () , adica U (a, b) = [i ab(i )
p + 1 i=0
U U
este minima. Din conditiile necesare = 0, = 0 se obtine fara dificultate
a b
1 Pentru a, b astfel aflati, dreapta
solutia a = , b = 2 media lui ( ).

de regresie = a + b( ), considerata n planul (, ) are proprietatea ca n
apropierea ei (n sensul abaterii medii patratice) sunt concentrate cat mai
multe din perechile de valori (i , i ), 0 i p ale variabilelor aleatoare , .
Metoda celor mai mici patrate se generalizeaza astfel: se considera un SVN
(E, || ||), un subspatiu vectorial F al lui E, se fixeaza un element f E
si se pune problema determinarii unui element g0 F astfel ncat distanta
d(f, g0 ) = ||f g0 || sa fie minima (adica ||f g0 || ||f g||, ()g F ). Exista
diverse variante ale metodei, mpreun a cu programe de calcul adaptate; n cele
de mai sus am schitat doar ideea generala a metodei celor mai mici patrate, ca
pretext de aplicare a teoremelor 4.9, 4.11 din acest capitol.
190 REALA

3.6.5 Enuntul problemei celor n corpuri (n 3)

Se considera un sistem de n corpuri cu masele m1 , m2 , . . . , mn si respectiv
pozitiile x1 , x2 , . . . , xn (asimilate cu puncte din spatiul fizic R3 ). Din punct
de vedere mecanic, studiul sistemului revine la cunoasterea pozitiei si vitezei
fiecarui corp la fiecare moment de timp, astfel ncat este firesc sa consideram
ca starile sunt perechi (x, v) unde x = (x1 , x2 , . . . , xn ) este un element din
spatiul R3n = R3 . . . R3 (pozitia ntregului sistem de n puncte n spatiu,
8 9: ;
n ori
iar v = (v1 , v2 , . . . , vn ) unde vi R3 este viteza corpului xi , 1 i n.
Multimea R3n R3n R6n se mai numeste spatiul st arilor sistemului.
% Pentru i
= j (1 i, j n) not
a m C ij = {x R 3n
|xi = xj } si fie C =
Cij . Multimea C este nchisa (n R ) ca reuniune finita de nchisi si se
3n
1i,jn
numeste spatiul de ciocnire (a vreunei perechi de corpuri). Energia cinetic aa
sistemului este prin definitie functia E : R3n R3n R definit a prin E(x, v) =
n
15
mi ||vi ||2 si energia potential
a este functia V : R3n \ C R, definita prin
2 i=1
V m m
V (x) = 1i<jn ||xjixji || . Asadar, V este o functie de 3n variabile
: ;8 9 : ;8 9 : ;8 9
(x11 , x21 , x31 ), . . . , (x1i , x2i , x3i ), . . . , (x1n , x2n , x3n )
x1 xi xn
de clasa C pe multimea deschis a R3n \ C (spatiul de neciocnire !). Ecuatiile

lui Newton descriind mecanica n timp a sistemului considerat sunt mi xi (t) =
grad i V , 1 i n, sau explicit
V V V
m1 (x11 ) = , m1 (x21 ) = , m1 (x31 ) = , . . . etc. (77)
x11 x21 x31
O problema nca nerezolvata, care nu poate fi abordata decat cu metode
profunde de Analiza matematica si Geometrie diferentiala, este urmatoarea:
este adevarat ca sistemul diferential (77) are solutii periodice (stabile) si c
a din
orice stare initial
a de neciocnire sistemul ajunge tot ntr-o stare de neciocnire?
3.6.6 Exercitii
z z 2 z 2 z 2 z
1. S
a se calculeze , , , , (pentru z functie de clasa C 2 ) n
x y x2 xy y 2
functie de derivatele lui z n raport cu u, v considerand z(u, v), prin schimbarea
de variabile independente definita prin
a) u = x y, v = x + y; b) u = x + y, v = y; c) x = u2 , y = v.
2z 2z 2z
2. Se considera ecuatia a + 2b + c = 0 (a, b, c fiind constante
x3 xy y 2
reale) si efectuam schimbarea de variabila u = x + py, y = x + qy cu p, q
parametri reali. Atunci z(x, y) devine o functie F (u, v) si se cere sa se exprime
derivatele de ordin I, II ale lui z n raport cu x, y n functie de derivatele lui
F n raport cu u, v. Sa se arate ca daca b2 ac > 0 (respectiv b2 ac = 0)
2F 2F
atunci se pot alege p, q ncat = 0 (respectiv = 0). Ca aplicatie sa
uv v 2
2
z 2z 2z
se determine functiile z(x, y) care verifica ecuatiile 2
3 4 2 = 0,
x xy y
2z 2z 2z
+4 + 4 2 = 0.
x2 xy y
3. Folosind metoda gradientului sa se determine:
a) maximul lui f (x, y) = 5+4x+2yx2 y 2 , pornind din punctul a = (4, 5);
b) maximul lui f (x, y) = y 2 + 4x cu restrictiile {9x2 + 4y 2 36, x 0,
y 0};
Lumea curbelor are o structur a mai bogat a decat
lumea punctelor. Tehnica de integrare Lebesgue si
ideile fizice ale lui Gibbs au avut efecte conside-
rabile n studiul multor fenomene de care se in-
tereseaza inginerul, legate de calculul variatiilor,
termodinamic a, teoria comunicatiilor, analiz
a ar-
monic a, procese aleatorii etc.
(N. WIENER)
Capitolul 4
Extinderi ale conceptului

de integral
a
Introducere
Ideea principala a teoriei integralei este ca la anumite functii, considerate

pe anumite multimi, sa fie asociate numere bine determinate, obtinand n acest
mod un instrument de studiu si totodata un indicator cantitativ extrem de util
( b
- integrala. B. RIEMANN (1826-1866) a definit integrala f (x)dx pentru
a
anumite functii marginite f : [a, b] R, asa cum s-a studiat n liceu, dar acest
concept s-a dovedit insuficient n rezolvarea unor probleme mai speciale (de
exemplu, n teoria seriilor Fourier, n clasificarea semnalelor, n studiul trans-
formarilor integrale, n teoria distributiilor, calcul operational, teoria proba-
bilitatilor etc.). H. LEBESGUE (1875-1941) a construit un concept mai general
si mai util de integral a, pe care l prezentam n acest capitol. In paragraful 2
vom indica succint constructia integralei Stieltjes si n 3 vom defini integralele
curbilinii n lungul unui drum parametrizat, care extind integralele uzuale (n
lungul unui segment). In ncheierea acestui capitol vor fi date proprietatile
de baza ale integralelor cu parametri, utilizate curent n diverse reprezentari
integrale.
4.1 Integrabilitate Lebesgue

4.1.1 Integrarea functiilor n scar
a
In acest capitol vor fi studiate n principal integralele simple sau reductibile
la acestea. Anumite consideratii preliminare pot fi totusi facute n cazul gene-
ral al functiilor de mai multe variabile reale, fapt care nu aduce dificultati
suplimentare, dar permite a prezentare unificata a integralelor simple si mul-
tiple. Pentru nceput, consideram integralele unor functii de un tip particular,
numite functii n scara (sau etajate). Mentionam ca n capitolul III am definit
o notiune mai restrictiva de functie n scara (definitia 2.5), care trebuie nsa
extinsa.
Definitia 1.1. O functie : Rn R se numeste functie n scar a
sau (etajat a) daca exist
a multimi marginite m asurabile (conform definitiei
III 3.6.) disjuncte dou a cate doua M1 , M2 , . . . , Mp n Rn astfel nc
at sa fie
ndeplinite conditiile:
a) pe fiecare multime Mk , 1 k p, functia este constant a;
a n afara reuniunii multimilor M1 , M2 , . . . , Mp .
b) functia este nul
Exemple. 1) Functia : R R definita prin
191

192 CAPITOLUL 4. EXTINDERI ALE CONCEPTULUI DE INTEGRALA
? 7

1

1 daca x 0,

2
? =
(x) = 1

1 daca x ,1

2

0 n rest
? 7 ? =
1 1
este o functie n scara (luand M1 = 0, , M2 = , 1 ; aici = 1 pe M1 si
2 2
= 1 pe M2 ). /
[x] (partea ntreaga a lui x) daca x [1, 5]
Similar pentru functia (x) =
Fig. IV.1 0 n rest
(n acest caz, M1 = [1, 2), M2 = [2, 3), M3 = [3, 4), M4 = [4, 5) si = k pe
Mk , 1 k 4), fig. IV.2.
2) Consideram multimile masurabile din R2 , M1 = {x2 + y 2 < 1}, M2 =
{1 x2 + y 2 4} si functia : R2 R avand o valoare reala constanta c1 pe
M1 , o valoare constanta c2 pe M2 si nula n rest. Se obtine astfel o functie n
scara de doua variabile reale.
In general, daca se considera un numar finit de multimi marginite, disjuncte
doua cate doua, masurabile n plan (sau n spatiu) si o marime fizica constanta
pe fiecare din aceste multimi, nula n afara lor, atunci este definita o functie
n scara.
Fig. IV.2
a Rn R are n mod
Teorema 1.1. Multimea S a functiilor n scar
natural o structur
a de spatiu vectorial normat.
Demonstratie. Notand X = Rn , se observa ca orice functie n scara S

este o functie marginita : X R, adica S MX . Cum MX este SVN
(relativ la norma - sup), este suficient de probat ca S este un subspatiu vectorial
al lui MX , adica de ndata ce , S si R este o constanta, rezulta +
S si S. Daca functia n scara (respectiv ) este constanta pe fiecare
din multimile masurabile marginite M1 , M2 , . . . , Mp (respectiv N1 , N2 , . . . , Nq ),
adica = ck pe Mk , 1 k p (respectiv = dl pe Nl , 1 l q) si (x) = 0
%p %q
()x / Mk (respectiv (x) = 0, ()x / Nl ), atunci suma + va fi
k=1 l=1
constant a pe fiecare din multimile masurabile Mk Nl , cu valoarea ck + dl ,
1 k p, 1 l q si nula n afara reuniunii acestora; similar, este
constant a cu valoarea ck pe fiecare Mk , 1 k p. Asadar, + S si
S.
Fig. IV.3 In situatia ca S ca mai sus si = ck pe Mk , 1 k p si = 0 pe
complementara reuniunii multimilor Mk , facem conventia de a nota Mp+1 =
Rn \ (M1 M2 . . . Mp ) si cp+1 = 0 si scriem pe scurt, = {Mk , ck }1kp+1 .
Retinem ca multimea Mp+1 este nemarginita si cp+1 = 0. In acest caz, norma
sup a functiei este evident |||| = supRn |(x)| = max(|c1 |, |c2 |, . . . , |cp |).
a S, = {Mk , ck }1kp+1 , se numeste integrala

Definitia 1.2. Dac
lui num arul real
5p
I() " ck (Mk ). (1)
k=1
In acest mod, este definita o aplicatie I : S R, numita luarea integralei

pentru functii n scar a.
Este evident ca I() depinde numai de functia (si nu de alegerea multimilor
masurabile pe care este constanta). Este de asemenea clar ca I() =
p+1
5
ck (Mk ), facand conventia ad-hoc ca cp+1 (Mp+1 ) = 0 (adica 0 = 0).
k=1
4.1. INTEGRABILITATE LEBESGUE 193
Exemple. 1) Fie n = 1 si
1

daca x [0, 2]

2
(x) = 2

daca x (2, 5]

5

0 n rest.
In acest caz, M1 = [0, 2], M2 = (2, 5], deci (M1 ) = 2, (M2 ) = 3 si deci
1 2 1
I() = 2 3 = .
2 5 5
2) Fie n = 3 si functia n scara

30 daca x2 + y 2 + z 2 1

(x, y, z) = 3 daca 1 x2 + y 2 + z 2 4

0 n rest.
In acest caz, M1 = sfera {x2 + y 2 + z 2 1}, M2 = coroana sferica {1 <

4 28
x2 + y 2 + z 2 4}, (M1 ) = volumul sferei de raza 1, egal cu , (M2 ) = ,
3 3
4 28
deci I() = 30 3 = 12.
3 3
3) Fie M Rn o multime masurabila. Atunci functia caracteristica M a
lui M , /
1 daca x M
M (x) =
0 daca x /M
este evident o functie n scara si n plus,
I(M ) = 1 (M ) = (M ). (2)
Propriet
atile imediate ale integralei sunt cuprinse n
Teorema 1.2. (a) Aplicatia I : S R este R-liniar a, adic
a I( + ) =
I() + I(), I() = I(), (), S, R;
a S si 0, atunci I() 0;
(b) Dac
(c) Pentru orice S exist
a C > 0 real astfel nc
at
|I()| C ||||.
Demonstratie. (a) = {Mk , ck }1kp+1 , cp+1 = 0 si = {Ni , dl }1lq+1 ,

dq+1 = 0. Atunci + = {Ml Nl , ck + dl } si = {Mk , ck }. Conform
definitiei 1.2, avem
p+1
5 p+1
5 q+1
5 q+1 5
5 p+1
I() = ck (Mk ) = ck (Mk Nl ) = ck (Mk Nl )
k=1 k=1 l=1 l=1 k=1
si similar
q+1
5 q+1
5 p+1
5 q+1 5
5 p+1
I() = dl (Nl ) = dl (Nl Mk ) = dl (Mk Nl ),
l=1 l=1 k=1 l=1 k=1
deci
q+1 5
5 p+1
I() + I() = (ck + dl )(Mk Nl ) = I( + ).
l=1 k=1
Similar,
p
5 p
5
I() = ck (Mk ) = ck (Mk ) = I().
k=1 k=1

b) Asadar, daca = {Mk , ck }, atunci ck 0, 1 k p, deci I() 0.

5p
c) Cu notatiile anterioare, avem I() = ck (Mk ) si cum |ck | ||||, 1
k=1
p
5 p
5
k p, rezulta |I()| |||| (Mk ); este suficient sa notam C = (Mk ).
k=1 k=1
Corolar. Functionala I : S R este monoton

a ( I() I()) si
continu
a.
Demonstratie. Daca , S si , atunci 0, deci conform
teoremei 1.2, (b), I( ) 0, I() I() 0, adica I() I(). Apoi se
aplica teorema III 2.7.
4.1.2 Integrarea functiilor m

arginite cu suport compact
Fie f : Rn R o functie marginita, cu suport compact (conform definitiei
III 2.2); faptul caf are suport compact este echivalent cu aceea ca f se anuleaza
n afara unui paralelipiped nchis P Rn , iar faptul ca f este marginita
revine la existenta unei constante A > 0 astfel ncat |f (x)| A, adica A
f (x) A, ()x P . Atunci se pot construi doua functii , S astfel ncat
f ; de exemplu, este suficient sa definim
/ /
A daca x P A daca x P
(x) = , (x) =
0 daca x /P 0 daca x / P.
Asadar, functia f poate fi ncadrata ntre doua functii n scara.

Notam cu Mc multimea functiilor Rn R, marginite cu suport compact.
Evident, Mc este un SVN (relativ la norma-sup) si S Mc .
a f Mc , atunci numerele reale
Definitia 1.3. Dac
( (
f" sup I(); f" inf I() (3)
S,f S,f
se numesc integralele inferioar a si respectiv superioara ale lui f (pe Rn ).

Este evident ca multimea de numere reale {I()| S, f } este majo-
rata de numarul A. V (P ), deci are margine superioara, iar multimea {I()|
S, f } este minorata de numarul A V (P ) si deci are margine inferioara,
( (
astfel ca sunt bine definite numerele reale f , f .
a f Mc , atunci
Teorema 1.3. Dac
( (
f f, (4)
and f S.
cu egalitate n cazul c
Demonstratie. Pentru orice , S astfel ncat f Z avem
deci I() I(). In particular, sup I() I(), adica f I().
S, f
Aceasta relatie are loc pentru orice S, f , deci
( (
cf.(3)
f inf I() = f.
S, f
Daca S, atunci din (3) este evident ca

( ( ( (
= I() si = I(), deci = = I().
Definitia 1.4. O functie f : Rn R din Mc se numeste integrabil

a
dac
a ( (
f = f. (5)
Valoarea comuna se numeste integrala lui f pe Rn si se noteaz a

( ( ( (
f (sau echivalent f (x)d(x), . . . f (x1 , . . . , xn )dx1 . . . dxn ).
Rn Rn
8 9: ;
n ori
Exemple. 1) Din definitia 1.3 rezulta direct ca orice functie n scara S

este integrabil
a si n plus, (
= I().
2) Considerand n relatiile (3) numai functii n scara de un tip special,

' n
anume constante pe paralelipipedele seminchise [ai , bi ) ale unei retele spatiale
i=1 (
si nula n rest, obtinem integralele Riemann inferioara si superioara (R) f ,
(
(R) f ; evident au loc inegalitatile
( ( ( (
(R) f f f (R) f.
Daca extremitatile coincid, atunci rezulta evident ca f este integrabila;

aceasta afirmatie(se mai enunt
( a astfel: orice functie f din Mc integrabila Rie-
mann (adica (R) f = (R) f ) este integrabila (n sensul definitiei 1.4).
Teorema 1.4. Fie f, g Mc functii integrabile si R un num

ar real
constant.
(a) Atunci functiile f + g, f sunt integrabile si
( ( ( ( (
(f + g) = f + g, (f ) = f (Liniaritate);
( (
a f g, atunci
(b) Dac f g (Monotonie).
Nu mai dam detalii de demonstratie.
Indicam acum o clasa larga de functii integrabile. In prealabil definim
conceptul de functie masurabil
a.
Definitie 1.5. O functie f : Rn R se numeste m
asurabil
a dac
a pentru
orice numar real a, submultimea
{x Rn |f (x) > a}
a lui R este m asurabil a.

O marime fizica f (x1 , . . . , xn ), depinzand de n parametri de stare exprimati
prin numere reale, se considera masurabila daca pentru orice nivel a, multimea
acelor (x1 , . . . , xn ) pentru care valoarea acelei marimi se afla deasupra nivelului
a, adica f (x1 , . . . , xn ) > a, este masurabila n sensul III. 3.3; se poate con-
sidera ca multimile, ca si toate marimile care intervin n descrierile fizice sau
tehnice sunt multimi, respectiv functii masurabile. De altfel nu se cunosc exem-
ple de multimi si nici de functii nemasurabile, obtinute prin procedee de analiza
constructivista. Indicarea de exemple de functii nemasurabile este dificila. Are
loc:
Teorema 1.5. Fie f : Rn R o functie din Mc , m
asurabil
a si pozitiv
a
(f 0). Atunci f este integrabil
a.

4.1.3 Functii integrabile pe multimi m

arginite m
asurabile
Fixam o multime M Rn , presupusa marginita si masurabila. Daca f :
M R este o functie marginita pe M , atunci notam cu fM : Rn R functia
definita prin /
f (x) daca x M
fM (x) =
0 daca x / M.
Asadar, daca f ar fi definita pe Rn , atunci ar avea loc egalitatea
f M = f M , (6)
unde M este functia caracteristica a multimii M .

Prelungind (n mod arbitrar) f la Rn , are deci loc relatia (6). Insasi functia
fM este o prelungire a lui f la ntreg Rn , deoarece fM (x) = f (x), ()x M .
Este evident ca fM este o functie marginita cu suport compact, adica fM
Mc (caci f este marginita, iar multimea M este marginita, deci fM se anuleaza
n afara unei multimi marginite, deci are suport compact).
Definitia 1.6. O functie m a f : M R se numeste integrabil
arginit a pe
multimea m
arginit
a m
asurabila M dac a fM este integrabil
a (n sensul definitiei
plus, num
1.4). In arul real
( ( (
f " fM = f M
M Rn
(
(notat echivalent f (x1 , . . . , xn )dx1 . . . dxn ) se numeste integrala lui f pe
M
M ).
cazul c
In and n = 1, M = [a, b] se obtine definitia integrabilit
atii Lebesgue
( b
arginite f : [a, b] R si a integralei Lebesgue
a unei functii m f (x)dx.
a
Proprietatile de baza ale integralei pe multimi masurabile sunt concentrate
n
Teorema 1.6. Fie f, g : M R functii integrabile (pe multimea m arginit
a
m
asurabila M ).
In aceste conditii, sunt adevarate afirmatiile:
(a) f + g, f ( R constant) sunt integrabile M si
( ( ( ( (
(f + g) = f+ g, (f ) = f (Liniaritate);
M M M M M
( (
a f g, atunci
(b) dac f g (Monotonie);
( M M (
(c) 1 = (M ) sau echivalent, (M ) = dx1 . . . dxn (Expresia integrala
M M
a masurii);
<( <
< <
(d) << f << ||f || (M ) (Limitarea modulului integralei);
M
(e) dac
a M este neglijabil
a, atunci
(
f = 0 (Anularea pe multimi neglijabile);
M
a N Rn este o alt
(f) dac a multime m
arginit
a m
asurabil
a, atunci
( ( ( (
f= f+ f f;
M N M N M N
a M N este neglijabil
n particular, dac a, atunci
( ( (
f= f+ f (Aditivitate);
M N M N
(g) dac
a f = g a.p., atunci g este, de asemenea, integrabil
a si
( (
f= g.
M M
Demonstratie. (a) Asadar, conform ipotezei, fM si gM sunt integrabile (n

sensul definitiei 1.4) si aplicand teorema 1.4 (a), rezulta ca fM + gM are aceeasi
proprietate si n plus,
( ( (
(fM + gM ) = fM + gM .
T inand cont ca fM + gM = f M + g M = (f + g) M = (f + g)M si

utilizand (12), rezulta
( ( (
(f + g) = f+ g.
M M
Similar,
( ( ( ( (
(f ) = (f )M = ( fM ) = fM = f.
M M
(b) Daca f g, atunci f M f M si aplicand teorema 1.4 (b), se obtine

( ( ( (
f M gM , adica f g.
M M
(c) Avem ( (
cf.(2)
1= M = I(M ) = (M ).
M Rn
(d) Avem ||f || f ||f ||, deci aplicand (b) rezulta
( ( (
||f || f ||f ||
M M M
( ( (
si deoarece ||f || este o constant a, rezulta ||f || 1 f ||f || 1;
( M M M
aplicand (c), rezulta ||f ||(M ) f ||f ||(M ), adica

M
<( <
< <
< f << ||f ||(M ).
<
M
(e) Rezulta direct din (d), deoarece (M ) = 0.

ai observam ca M N = M + N M N , deci f M N =
(f) Mai nt
f M + f N f M N . Deoarece M N , M N sunt multimi marginite
masurabile (conform teoremei III. 3.4), folosind liniaritatea integralei va rezulta
( ( ( (
f M N = f M + f N f M N ,
si conform definitiei 1.6, se obtine formula din enunt. Ultima afirmatie rezulta
aplicand (e) pentru multimea M N .
(g) Fie P = {x M |f (x) = g(x)}, deci P este neglijabila. Aplicand
aditivitatea integralei pentru functia f g si pentru M = P (M \ P ), se
obtine ( ( (
(f g) = (f g) + (f g)
M P M \P
si cum f = g pe M \ P , iar
( ( ( (
(f g) = 0 conform (e), se obtine (f g) = 0, deci f= g.
P M M M

In ncheierea acestui paragraf indicam o clasa importanta de functii inte-

grabile pe multimi marginite masurabile. Fie M Rn o astfel de multime. O
functie f : M R se numeste m asurabila pe M daca pentru orice a R,
submultimea {x M |f (x) > a} este masurabila.
Teorema 1.7. Fie M Rn o multime m arginit
a m a si f : M R
asurabil
o functie marginit
a.
(a) Daca f este masurabil
a pe M , atunci f este integrabila pe M ;
(b) Daca M este continua pe multimea M , atunci f este integrabil a pe M .
Demonstratie. a) Ne situam mai ntai n cazul cand f 0. In acest caz,
avem
/
n
{x M |f (x) > a} daca a 0
{x R |fM (x) > a} =
Rn daca a < 0,
deci functia fM este masurabila, fiind nula n afara lui M . Conform teoremei
1.5, rezulta ca fM este integrabila pe Rn , adica f este integrabila pe M (conform
definitiei 1.4). Presupunand acum ca f poate lua valori negative pe M , din
marginirea lui f pe M , rezulta ca functia marginita h = f + ||f || este pozitiva
si n plus, h este masurabila (ca suma unei functii masurabile cu o constanta),
deci h este integrabila pe M conform cazului tratat anterior. Asadar, f rezulta
integrabil a pe M .
b) Cum f este continua, rezulta ca ()a R, multimea Da = {x
R|f (x) > a} = f 1 ((a, )) este deschisa, conform teoremei III 2.2. (a),
deci este masurabila (conform III 3.2 (a) si aceeasi proprietate o are multimea
M Da = {x M |f (x) > a}. Asadar, f este masurabila pe M si se poate
aplica punctul a).
Corolar 1. Orice functie f : K R continu a pe o multime compact a
K Rn este integrabil
a pe K.
Acest fapt rezulta direct din punctul b) al teoremei anerioare, folosind
III. 2.10.
Corolar 2. Orice functie f : [a, b] R continu a pe portiuni este integra-
bil
a; de asemenea, orice functie monoton a f : [a, b] R este integrabila.
Demonstratie. In ambele cazuri, functia este marginita si masurabila iar
multimea [a, b] R este masurabila si se poate aplica teorema 1.7. De aseme-
nea, se putea observa ca n ambele cazuri functia f coincide a.p. cu o functie
continua. (Reamintim ca f este continua pe portiuni daca este continua pe
subintervalele deschise ale unei diviziuni si are cel mult discontinuitati de speta
I).
4.1.4 Integrale improprii si teoreme de convergent

a
Am definit pana acum un concept de integrala pentru functii marginite pe
multimi marginite. Renuntand la cate una din aceste conditii de marginire
(sau la amandoua) se obtin integrale improprii sau generalizate. Inainte de
a preciza aceste extinderi, este util sa dam cateva proprietati ale functiilor
masurabile. Fixam p 1. O functie f : Rp R (luand eventual valorile
, +) este, prin definitie, m a daca pentru orice numar real a R,
asurabil
multimea A = {x Rp |f (x) > a} este masurabila.
1 . Dac este m
a f : Rp R a si a R, atunci multimile
asurabil
A1 = {x Rp |f (x) a}, A2 = {x Rp |f (x) a}, A3 = {x Rp |f (x) < a}
sunt m asurabile. ! "

& 1
Intr-adevar, A1 = !A, A2 = f (x) > a , A3 = !A2 si folosim
k
kN\{0}
faptul ca prin trecerea la complementara, la intersectii si reuniuni numarabile,
proprietatea de masurabilitate se conserva.
2 . Dac a f, g : Rp R sunt functii m

asurabile, atunci functiile u =
max(f, g), v = min(f, g) sunt de asemenea m asurabile.
Este suficient de observat ca ()a R,
{x Rp |u(x) > a} = {x Rp |f (x) > a} {x Rp |g(x) > a}.
Apoi folosind 1 , rezulta ca f, g sunt masurabile, deci v = max(f, g)

este functie masurabila.
3 . Dac asurabile Rp R,
a {fn }n0 este un sir de functii m atunci functiile
1 = sup fn , 2 = inf fn , lim inf fn " sup inf fn , lim sup fn " inf sup fn sunt
n0 n0 k0 nk k0 nk
m
asurabile.
Pentru orice a R avem
%
{x Rp |1 (x) > a} = {x Rp |fk (x) > a}
k0
si o reuniune num
arabil
a de multimi masurabile este masurabila; apoi
2 = sup(fn ) etc.
n0
4 . Dac
a {fn }n0 este un sir de functii m si dac
asurabile Rp R a
PC
fn f , atunci functia limit
a f este masurabil
a.
Este suficient de notat ca f = lim inf fn = lim sup fn .
o functie m
Definitia 1.7. Fie f : Rp R arginit
a, m asurabil
a si pozitiv
a.
a pe Rp dac
Functia f se numeste integrabil a n R limita
a exist
(
lim f.
B
Conform teoremei 1.7 a), functia f restransa la bila nchisa B Rp , cen-

trata n origine si de raza > 0, este integrabila, oricare ar fi > 0 si integrala
(
f creste odata cu . Limita anterioara se noteaza cu
B
( ( (
f (x1 , . . . , xn ) dx1 . . . dxn sau f sau mai simplu f
Rp Rp
si se numeste integrala improprie a lui f pe spatiul Rp . Este evident ca

0 f g, g fiind marginita si daca g este integrabila pe
daca f, g : Rp R,
R , atunci f este de asemenea integrabila pe Rp si
p
( (
0 f g. (7)
Rp Rp
a este , atunci se mai scrie ca

Daca limita anterioar
(
f = (dar n acest caz functia f nu se considera integrabila pe Rp ).
Rp
In cazul p = 1, se obtine
( ( (
f= f (x) dx = lim f (x)dx (n sensul valorii principale Cauchy).
R
De exemplu,
( (
1 1
2+1
dx = lim 2+1
dx = lim (arctg arctg ()) = .
R x x

Definitia 1.8. Fie f : Rp R o functie masurabil

a, pozitiv
a, nu neap arat
marginit
a. Pentru orice > 0 se consider a functia m
arginit
a, pozitiv
a si n
plus masurabil atii 2 )
a (conform propriet
definita prin f = min(f, ),
f : Rp R,
adica /
f (x) daca f (x)
f (x) =
daca f (x) > .
Se spune c a pe spatiul Rp dac
a f este integrabil a n R limita
a exist
( ( (
lim f , notata f sau simplu f (8)
Rp
(
(evident, f creste odata cu ). Se regaseste si n acest caz (7); mai precis,
daca 0 f g sunt functii masurabile, atunci f g , () > 0 si daca g este
a pe Rp , atunci aceeasi proprietate o are f si are loc relatia (7).
integrabil
Facem de asemenea observatia ca daca limita (8) este se mai scrie
(
f = (fara a considera de aici ca f este integrabila pe Rp ).
Rp
Daca f este integrabila pe Rp se mai spune uneori ca integrala improprie

(
f este convergenta.
Rp
Exemplu. Luam p = 1 si

1
daca 1 < x < 1
f (x) = 1 x2

0 n rest.
Asadar, f este masurabila, pozitiva si

( ( ( 1

2 1
1
f= f (x) dx = lim
dx =
R 1
2 1 1 x2
C D
2 1
= lim 2 arcsin = 2 arcsin 1 = .

In definitia 1.8, daca f este marginita, avem compatibilitate cu definitia 1.7,

deoarece atunci
( f = f pentru orice > M (unde M = ||f ||), deci limita (8)
coincide cu f . Daca n plus functia f are suport compact, atunci integrala
( Rp
f este aceeasi pentru orice > 0 suficient de mare si la limita, se regaseste

B
definitia 1.6.
Fig. IV.4 Pana acum am considerat numai functii pozitive. Extindem acum conceptul
de integrabilitate pentru functii nu neaparat cu semn constant.
Definitia 1.9. O functie m
asurabil se numeste integrabil
a f : Rp R a
dac
a functiile pozitive
f+ = max(f, 0), f = max(f, 0)
sunt integrabile (n sensul definitiilor 1.7 sau 1.8).

Este evident ca ()x Rp , avem f (x) = f+ (x) f (x) si |f (x)| = f+ (x) +
f (x), deci f = f+ f , |f | = f+ + f .
Daca f este integrabil

a, atunci se defineste
( ( (
f " f + f . (9)
Daca f este marginit a cu suport compact (f Mc ) atunci f+ , f au

aceeasi proprietate si aplicand teorema 1.4 (a), se obtine o compatibilitate cu
definitia 1.4.
Un rezultat important n teoria integralei Lebesgue l constituie
Teorema 1.8 (teorema lui BEPPO LEVI, 1875-1961, a convergentei mono-
tone). Fie 0 f0 f1 . . . un sir ascendent de functii m
asurabile pozitive
punctual convergent pe Rp . Atunci
Rp R,
( ( Fig. IV.5a
lim fn = ( lim fn ) (integralele fiind luate pe Rp ). (10)
n n
Demonstratia este tehnica si o omitem.

Corolar 1. Fie f : Rp Rp o functie pozitiv a integrabil
a (n sensul
definitiei 1.8) si {fn }n0 sirul de functii masurabile pozitive definite prin

n daca f (x) n si ||x|| n

fn (x) = 0 daca ||x|| > n

f (x) n rest.
Atunci ( (
f = lim fn . Fig. IV.5b
n
PC
Demonstratie. Este suficient sa observam ca 0 f0 f1 . . ., ca fn f
pe Rp si sa aplicam teorema 1.8.
Dam si proprietatea de liniaritate a integralei pentru integrale improprii,
pentru functii integrabile n sensul definitiei 1.9.
Corolar 2. Dac a f, g : Rp R sunt functii integrabile, atunci functiile
f + g, f ( R constant) sunt integrabile si n plus,
( ( ( ( (
(f + g) = f + g, (f ) = f.
este integrabil Fig. IV.5c

Corolar 3. O functie f : Rp R a dac a |f |
a si numai dac
este integrabil
a.
Demonstratie. Daca f este integrabila, atunci f+ si f sunt integrabile,
deci |f | = f+ + f este integrabil
a conform corolarului 2. Reciproc, daca |f |
a, atunci cum 0 f+ |f | si 0 f |f |, rezulta ca f+ si f
este integrabil
sunt integrabile conform (14), deci f este integrabila conform definitiei 1.9.
Corolar 4 (criteriu de comparatie). Dac a f, g : Rp R sunt functii
m a |f | g, iar g este inetegrabil
asurabile si au proprietatea c a, atunci f este
integrabil
a.
Demonstratie. Se aplica corolarul 3 si relatia (7).
2
Exemplu. Luam p = 1, f (x) = ex si
x

e daca x (, 0)

g(x) = ex daca x (1, )

1 daca x [0, 1].
Evident, 0 f (x) g(x), ()x R si n plus,

( ( 0 ( 1 (
1
g= x
e dx + dx + ex dx = 2 + ,
0 1 e

deci functia f este integrabila pe R. Asadar, integrala

(
2
ex dx

este convergenta.
Corolar 5. Fie f0 f1 f2 . . . 0 un sir descendent de functii
masurabile pozitive Rp R, punctual convergent pe Rp . Dac
a n plus f0 este
integrabil
a, atunci are loc relatia (10).
Demonstratie. Notam hn = f0 fn , ()n 0. Asadar, notand f = lim fn ,
n
avem lim hn = f0 f . Dar 0 h0 h1 h2 . . . si aplicand relatia (10)
n
din teorema 1.8, se obtine
( ( ) *
lim hn = lim hn ,
n n
adica
( ( ( ( (
f0 lim fn = (f0 lim fn ) = f0 lim fn .
n n n
(
Deoarece f0 este integrabila, rezulta ca f0 este un numar real si scazandu-
l din cei doi membri, se obtine relatia (10).
Observatie. Teorema 1.8 si corolarul 5 se pot enunta spunand ca pen-
tru siruri monotone de functii masurabile pozitive, luarea integralei comuta
cu limitele punctuale. Conditia de pozitivitate poate fi nlocuita prin cea de
marginire la stanga printr-o functie integrabila.
Conditii mai generale n care are loc relatia (10) sunt cuprinse n teorema
care urmeaza.
Teorema 1.9 (teorema lui Lebesgue a convergentei dominate). Fie {fn }n0
un sir punctual convergent de functii m egal m
asurabile Rp R, arginite de o
functie integrabil
a. Atunci
( ( ) *
lim fn = lim fn .
n n
Exemplu. Conditia ca functiile din teorema 1.9 sa fie egal marginite de

o functie integrabila este esentiala. De exemplu, presupunem p = 1 si fie
1
fn = [n,n] , n 1, adica
n

1 daca x [n, n]
fn (x) = n , n 1.

0 n rest,
( ) *
Sirul {fn }n0 este PC pe R, catre functia f = 0, deci lim fn = 0. Pe
n
de alta parte,
( ( n ( n
1
fn = fn (x)dx = dx = 2, ()n 1
n n n
si ca atare, egalitatea (10) nu are loc si teorema 1.9 nu se aplica. Se observa
ca functiile {fn } nu sunt egal marginite de nici o functie integrabila pe R.
Fig. IV.6 Demonstratiile teoremelor antrioare se pot gasi n [5] sau [12].
Definitia 1.10. Fie M Rp o multime m asurabil
a. O functie f : M R
se numeste m asurabil a pe M dac a ()a R, multimea {x M |f (x) > a}
este masurabil a. In acest caz, se poate defini functia fM : Rp R prin
/
f (x) daca x M
fM (x) = , deci fM = f M .
0 daca x /M
Functia f se numeste integrabil

( a pe
( M dac
a fM este integrabil
a (definitia
1.9); n acest caz, se noteaz
a f" fM .
M
Daca f si g sunt integrabile pe M si R, atunci f + g, f sunt integrabile
pe M ; se extind si alte proprietati ale integralei pe multimi masurabile (teorema
1.6). De asemenea, teoremele 1.8 si 1.9 ca si corolariile lor se extind fara
dificultate.
In cele ce urmeaza, ne limitam la cazul p = 1 si dam cateva criterii de
convergenta a integralelor improprii.
Lem a. Fie un num
ar real fixat.
a) Integrala (
1
dx
1 x
este convergent a dac
a si numai daca > 1.
b) Integrala
( b
dx
, a<b
a (b x)
este convergent
a dac
a si numai dac
a 0 < < 1.
Demonstratie. a) Luam M = [1, ); aplicand definitia, avem

1 1 daca x M
f (x) = , fM (x) = x
x
0 daca x /M
deci ( (
1 1 1
dx = lim dx = lim (1 1)
M x 1 x 1
si aceasta limita exista n R dac
a si numai daca > 1.
b) Se procedeaza similar.
Teorema 1.10. Fie f : [a, ) R o functie pozitiv
a integrabil
a si exist
a
n R limita
l = lim x f (x), cu R convenabil.
x
Dac
a > 1 atunci integrala improprie
(
f este convergent
a,
a
a 1 si l = 0,(atunci aceeasi integral

iar dac a improprie nu este convergent
a.

particular, dac
In a f C, atunci lim f (x) = 0.
a x
Demonstratie. Putem presupune a > 0 de la nceput si fie > 1. Alegem

l+1
> a astfel nc at x f (x) < l + 1, ()x > , deci f (x) < pe intervalul
x
[, ) si aplicam lema (a) si criteriul( de comparatie (corolarul 4 al teoremei 1.8);

rezulta ca integralele f , deci f sunt convergente. Fie acum 1 si
a
l = 0, deci l > 0. Atunci se poate alege > 0 astfel ncat l > 0 si atunci
l
at x f (x) > l pentru orice x > . Asadar, f (x) > si
exista astfel nc
( ( x
l
daca f ar fi convergent a, ar rezulta ca dx este convergenta, ceea
a a x
ce contravine lemei, a).
Teorema 1.11. Fie f : [a, b) R o functie integrabil a si pozitiva.
a) Dac
a g este o alt
a functie pozitiv
a si integrabil
a pe [a, b) si n plus limita
f (x)
l= lim
xb, x<b g(x)

( b ( b
exist
a, finit
a si nenul
a, atunci integralele f, g sunt simultan convergente.
a a

at lim (bx) f (x) s
b) Alegem astfel nc a existe n R si s
a fie nenul
a.
xb, x<b
( b
Daca < 1, atunci f este convergent
a, iar daca 1, atunci aceeasi
a
integral
a nu este convergent
a.
Demonstratie. a) Asadar l > 0 si ca atare, exista B < b astfel ncat ()x
[B, b), sa avem
l f (x) 3l
< < .
2 g(x) 2
3l 2
Atunci au loc inegalitatile 0 f < g, 0 g < f si se aplica corolarul 4
2 l
anterior.
1
b) Rezulta din punctul a) luand g(x) = si aplicand lema, b).
(b x)
Observatie. Un rezultat similar se probeaza n cazul intervalelor (a, b],

(a, b) unde a si b apartin lui R.
Exemple. 1) Daca P si Q sunt polinoame cu coeficienti reali astfel ncat
Q nu se anuleaza pe intervalul [a, ), atunci integrala
(
P (x)
dx
a Q(x)
este convergenta daca si numai daca gr Q gr P 2.
( 1 ( 1
dx dx
2) Integrala este convergenta, deoarece este convergenta
0 sin x 0 x
(cu valoarea 2) si se aplica analogul teoremei 1.11 a) pentru intervalul (0, 1].
In capitolul V vom da exemple de integrale multiple improprii. Ne oprim
aici cu expunerea rezultatelor principale ale integrabilitatii Lebesgue, pentru
redactarea careia am utilizat lucrarile [5], [6], [9], [12].
4.1.5 Exercitii
1. Sa se arate ca functia

10 daca 0 x 1, 0 y 1

(x, y) = 3 daca 0 x 1, 1 < y 3

0 daca
este o functie n scara pe R2 si sa se calculeze I().
2. Fie functia reala f definita prin
/
1 x2 daca 0x1
f (x) =
0 n rest.
Sa se indice functii n scara , : R R astfel ncat f si I()
1
I() < .
2
3. Fie A Rp o multime marginita. Ea se numeste m asurabila Jordan daca
functia caracteristica A este integrabila Riemann. Sa se arate ca daca Fr A
este neglijabila, atunci A este masurabila Jordan si reciproc, iar daca multimile
marginite A1 , A2 sunt masurabile Jordan, atunci A1 A2 , A1 A2 au aceeasi
proprietate.
4. Fie M Rp o multime marginita si masurabila astfel ncat Fr M sa fie
neglijabila. Daca f : M R este integrabila pe M , atunci
( ( (
f= f= f.
M M
M
5. Sa se dea de o functie f : [0, 1] R integrabila, care nu este continua

pe portiuni si nici monotona.
1
Indicatie. Se poate lua f (x) = sin daca 0 < x 1, f (0) = 0.
x
6. a) Daca f : Rp R este integrabila (conform definitiei 1.9) si daca
f = g a.p. sa se arate ca g este integrabila si ca
( (
g = f.
(
b) Daca f : R R este o functie pozitiva, integrabila si daca
p
f = 0,
Rp
sa se arate ca f = 0 a.p.
7. Daca f, g : Rp R sunt functii integrabile (n sensul definitiei 1.9), sa
se arate ca max(f, g), min(f, g) sunt de asemenea integrabile.
1 1
Indicatie. max(f, g) = (f + g + |f + g|), min(f, g) = (f + g |f g|) etc.
2 2
8. Sa se extinda teoremele 1.8 si 1.9 la serii punctual convergente de functii
masurabile.
9. Se considera sirul de functii fn : Rp R, n 1 definite prin fn (x) =
n PC
, ()x R. Sa se arate ca functiile fn sunt marginite, fn 0 si totusi
x2 + (n2
lim fn (x)dx = 0. Este contrazis
a teorema 1.9 ?
n
( ( 1
10. Sa se decida convergenta integralelor improprii xex dx, xe2x dx,
0
( ( ( 1 (
x ln x dx dx dx
dx, , , .
2 (1 + x2 )3 0 x(1 + x) 0 x0,99 1 x1,01
11. Integralele ( (
0 1
dt dt
,
1 0 t t
( 1 <1
dt <
nu sunt convergente si totusi = ln |t|<< = 0. Unde este greseala ?
1 t 1
x
12. Sa se arate ca daca x [0, 1], atunci 1 cos x 3 arctg x si daca
2
x [1, ), atunci 1 cos x 2 3 arctg x si sa se deduca inegalitatea
( x ( x
3
sin t dt dt, ()x 0.
0 0 1 + t2
Totusi, considerand integralele improprii
( (
3
dt, sin t dt,
0 1 + t2 0
prima este convergent

a si cea de-a doua nu. Se contravine corolarului 4 al
teoremei 1.8 ?
13. Fie f : [0, ) C o functie cu valori complexe
( (astfel nca(t u = Re f ,

v = Im f sa fie integrabile; atunci se defineste f" u+i v. Sa se
( 0 0(

0
arate ca daca integrala |f | este convergenta, atunci f (t)ei t , R

0 0
are aceeasi proprietate. Calculati
( (
1 1
dx si ddx.
0 (1 + ix)2 0 |1 + ix|2

sin x3
14. Fie f (x) = 2x cos x3 , ()x 1. Sa se arate ca integrala
x2
(
f este convergenta, dar lim f (x) = 0
1 x
(deci la integrale improprii nu se extinde criteriul necesar de convergenta de la

serii !).
15. Fie functia f : [1, ) R definita prin
? =

n 1
daca x n, n + 2
f (x) = n

0 n rest.
(
Sa se arate ca desi f este nemarginita, totusi integrala f (x) dx este con-
1
vergent
a.
4.2 Integrala Stieltjes

4.2.1 Functii cu variatie m
arginit
a
am un interval [a, b] pe dreapta reala si o functie marginita f : [a, b] Rp
Fix
cu valori vectoriale. Pentru orice diviziune : a = x0 < . . . < xn1 < xn = b
a intervalului [a, b] consideram numarul real
n
5
V (f ) = ||f (xk ) f (xk1 )||.
k=1
Interpretare geometric a. Daca p = 2 si f : [a, b] R2 este un drum

parametrizat cu urma (f ), atunci V (f ) reprezinta lungimea liniei poligonale
de varfuri f (a), f (x1 ), . . . , f (xn1 ), f (b), situate pe (f ) (fig. IV. 7).
Fig. IV.7 Definitia 2.1. Functia f : [a, b] Rp se numeste cu variatie m arginit
a
pe intervalul [a, b] dac a exist a un num ar real M > 0 astfel ncat V (f ) M ,
pentru orice diviziune a lui [a, b]. In acest caz, num arul real
Vab f = sup V (f )

se numeste variatia lui f pe intervalul [a, b].

Daca f1 , . . . , fp sunt componentele functiei f , atunci se verifica usor ca
5p
V (fi ) V (f ) V (fi ), 1 i p, deci f este cu variatie marginita daca
i=1
si numai daca f1 , . . . , fp sunt functii [a, b] R cu variatie marginita.
Exemple. 1) Orice functie monotona f : [a, b] R este cu variatie
marginit
a. Presupunem de exemplu ca f este crescatoare. Atunci pentru orice
diviziune ca mai sus avem
n
5 n
5
V (f ) = |f (xk ) f (xk1 )| = [f (xk ) f (xk1 )] = f (b) f (a)
k=1 k=1
si ca atare, Vab f = f (b) f (a).

Se poate demonstra ca orice functie cu variatie marginita f : [a, b] R se
poate reprezenta ca diferenta a doua functii monoton cescatoare (teorema lui
Jordan); [12].
2) Orice functie lipschitziana f : [a, b] Rp (conform definitiei III 2.4)
este cu variatie marginita. Intr-adevar, prin ipoteza exista C > 0 astfel ncat
||f (x) f (y)|| C |x y|, pentru orice x, y [a, b]. De aici se deduce imediat
ca V (f ) C(b a) pentru orice divizune a lui [a, b].
4.2. INTEGRALA STIELTJES 207
In particular, orice functie f : [a, b] Rp de clasa C 1 este cu variatie

marginita pe [a, b]. In acest caz, variatia lui f pe [a, b] se mai numeste lungimea
urmei drumului (f ), ceea ce corespunde intuitiei noastre.
a imediat ca daca f, g : [a, b] Rp sunt functii cu variatie marginita
Se verific
si R este o constant a, atunci f + g, f au aceeasi proprietate. De asemenea
se poate verifica relatia de aditivitate a variatiei: Vab f = Vac f + Vcb f pentru
orice functie f : [a, b] Rp cu variatie marginita si pentru orice a c b.
4.2.2 Aplicatii ale integralelor simple

Stabilim acum o teorema utila n aplicatiile integralei simple, care n
particular va lega conceptul de variatie a unei functii de cel de lungime a unui
drum. Aceasta teorema justifica preceptul dupa care orice marime geometrica
sau fizica, aditiva ca functie de domeniu, se exprima printr-o integrala. Sensul
exact al acestei afirmatii este dat n cadrul teoriei masurii.
Teorema 2.1. Fie g : [a, b] R o functie continu a astfel nc
at pentru
orice subinterval J = [, ] [a, b] s
a se poat
a asocia un num ar real (J)
astfel nc
at
(J)
mJ MJ , (11)

unde mJ = inf g, MJ = sup g si pentru orice , , s
a avem
J J
(J) = (J1 ) + (J2 ), unde J1 = [, ], J2 = [, ]. (12)
Atunci pentru orice J = [, ] [a, b] are loc formula

(
(J) = g. (13)

(
Demonstratie. Stim deja ca asocierea J . g are proprietatile (11), (12)

si trebuie aratat ca orice functie cu proprietatile (11), (12) coincide cu luarea
integralei. Fie J = [, ]; pentru orice x J notam
( x
p(x) = ([, x]) si q(x) = g.

Evident, pentru orice x0 J, x J, x = x0 , avem (presupunand x0 < x)
([x0 , x])
mJ mJ MJ MJ , unde J = [x0 , x] J.
x x0
Deoarece
p(x) p(x0 ) ([, x]) ([, x0 ]) cf.(25) ([x0 , x])
= = ,
x x0 x x0 x x0
atunci facand x x0 si tin and cont ca g este continua, rezulta ca p este

derivabila n x0 si p (x0 ) = g(x0 ).
Pe de alta parte, q este derivabil a n x0 si q (x0 ) = g(x0 ), deci p = q pe
[, ], adica pq = k, constant pe [, ]. Dar p() = q() = 0 si atunci rezulta
p = q, n particular p() = q(), adica tocmai relatia (13).
Fig. IV.8
Corolar 1 (aria subgraficelor). Fie g : [a, b] R o functie continu
a si
a. Pentru orice subinterval J = [, ] [a, b], not
pozitiv am (J) = aria
subgraficului { x , 0 y g(x)} (n sens intuitiv). Atunci
(
(J) = g(x)dx.

Demonstratie. Conform teoremei 2.1 este suficient de observat ca (J)

a conditiile (11), (12) adica ()mJ (J) ()MJ si aditivitatea
verific
ariei, ceea ce este evident.
Corolar 2 (volume de rotatie). Fie f : [a, b] R o functie continu a si
pozitiva. Pentru orice subinterval J = [, ] [a, b] not
am (J) = volumul de
rotatie n jurul lui Ox generat de subgraficul { x , 0 y f (x)}, n
sens intuitiv. Atunci (
(J) = f (x)2 dx.

Demonstratie. Consideram functia g = f 2 ; evident, satisface (12) (adica

aditivitatea volumului) si pe de alta parte, notand mJ = inf f , Mj = sup f ,
J J
rezulta evident inegalitatile m2J ( ) (J) MJ2 ( ), adica se verifica
si conditia (11). Atunci se poate aplica teorema 2.1 functiei g si corolarul rezulta
(trebuie remarcat ca am considerat ca definit n prealabil volumul cilindrelor
circulari drepti). Similar:
Corolar 3 (lungimea drumurilor). Fie f : [a, b] R2 un drum parametrizat
a C 1 . Pentru orice subinterval J = [, ] [a, b] not
de clas am (J) =
a (J) = V f . Atunci
lungimea urmei drumului f |J, adic
( ( B

(J) = ||f || = x (t)2 + y (t)2 dt, (14)

a f (t) = (x(t), y(t)), ()t [a, b].

unde x, y sunt componentele lui f , adic
Se poate demonstra un rezultat similar pentru drumuri n R3 . Anume,
daca

x = x(t)

: y = y(t) , t [a, b]

z = z(t)
1
este un drum parametrizat de clasa C[a,b] , atunci lungimea urmei acestui drum
(numita si lungimea arcului de curba corespunzator) este
( b B
s = x (t)2 + y (t)2 + z (t)2 dt. (15)
a
Se verifica imediat ca doua drumuri parametrizate echivalente au aceeasi

lungime, rezultat firesc.
Daca f : [a, b] R este o functie de clasa C[a,b]
1
, atunci graficul lui f coincide
cu urma drumului cu ecuatiile parametrice
/
x=t
: , t [a, b];
y = f (t)
avem x (t) = 1, y (t) = f (t) si formula (14) devine n acest caz

( b B ( b B
s = 1 + f (t)2 dt = 1 + y 2 dx.
a a
Exemple. 1) Circumferinta cu centrul n origine, de raza R > 0, parcursa

o singura data, are reprezentarea parametrica
/
x = R cos t
, t [0, 2],
y = R sin t)
deci lungimea ei va fi
( 2 B ( 2 B
s= 2 2
x (t) + y (t) dt = R2 sin2 t + R2 cos2 t dt = 2R.
0 0
4.2. INTEGRALA STIELTJES 209
In mod similar, bucla de cicloida x = R(t sin t), y = R(1 cos t), 0 t
2, R > 0 are lungimea
( 2 B ( 2 L
s= x (t)2 + y (t)2 dt = R (1 cos t)2 + sin2 t dt =
0 0
( 2 <2
t t <<
= 2R sin dt = 4R cos < = 8R.
0 2 2 0
2) Daca = (), 0 1 este ecuatia unei curbe plane n coordonate
polare, atunci aceasta curba poate fi parametrizata punand x = () cos ,
y = () sin ; se obtine x () = cos sin , y () = sin + cos si
x ()2 + y (2 ) = 2 + 2 deci lungimea arcului corespunzator va fi
( 1 B
s= 2 + 2 d.
0
De exemplu, spirala logaritmica = e , k 0 are lungimea

( 0B
s= e2 + e2 d = 2(1 ek ).
k
Pentru k , aceasta lungime este finita, un rezultat ciudat la prima

vedere.
Fig. IV.9
4.2.3 Integrala Stieltjes n raport cu o functie cresc
atoare
Fixam o functie monoton crescatoare g : [a, b] R, neconstanta si o functie
marginita f : [a, b] R. Fie : a = x0 < x1 < . . . < xn = b o diviziune a
intervalului [a, b] si mi = inf f (x), Mi = sup f (x), 1 i n. Se
x[xi1 ,xi ] x[xi1 ,xi ]
pot atunci considera sumele Stieltjes-Darboux
n
5 n
5
s = mi [g(xi ) g(xi1 )], S = Mi [g(xi ) g(xi1 )].
i=1 i=1
Este evident ca s S pentru orice diviziune a lui [a, b] si n plus,

oricare ar fi alta diviziune a intervalului [a, b], avem s S

. De aici
rezulta
sup s inf S . (16)

Definitia 2.2. Functia f se numeste integrabil a Stieltjes n raport

cu g pe intervalul [a, b] dac
a inegalitatea (16) este egalitate, valoarea comun
a
acelor doi membri not
andu-se
( b
f dg (numita integrala Stieltjes a lui f n raport cu g).
a
Aceasta notiune extinde pe cea de integrala Riemann simpla, care se regaseste

luand g(x) = x (inegalitatea (16) se probeaza exact ca n acest caz particular).
Ideaa acestei extinderi a apartinut matematicianului olandez T. STIELTJES
(1856-1894). Integrala Stieltjes poate fi prezentata n conditii mai generale, n
sens Lebesgue.
a f : [a, b] R este integrabil
Teorema 2.2. Orice functie continu a Stieltjes
n raport cu g.
Demonstratie. Fie > 0 arbitrar fixat. Conform teoremei III. 2. 12, exista
> 0 astfel nc
at alegand o diviziune : a = x0 < x1 < . . . < xn = b cu
toate lungimile intervalelor xi xi1 mai mici decat , sa rezulte ca Mi mi <

pentru orice i, 1 i n. Atunci
g(b) g(a)
n
5
S s = (Mi mi )[g(xi ) g(xi1 )]
i=1

5 n

[g(xi ) g(xi1 )] = ,
g(b) g(a) i=1
deci 0 inf S sup s < , adica inegalitatea (16) devine egalitate si ca

atare, f rezulta integrabila Stieltjes n raport cu g.
Far
a dificultate se extind proprietatile de liniaritate si monotonie n conditii
lesne de descris:
( b ( b ( b
(f1 + f2 )dg = f1 dg + f2 dg (, R),
a a a
( b ( b
f1 dg f2 dg (de ndata ce f1 f2 ).
a a
De asemenea daca g1 , g2 sunt functii crescatoare si f este integrabila Stieltjes
n raport cu g1 si g2 , atunci f este integrabila Stieltjes n raport cu g1 + g2 si
n plus,
( b ( b ( v
f d(g1 + g2 ) = f dg1 + f dg2 .
a a a
Daca functia g ar fi constanta, atunci
( b ( a
f dg = 0, prin definitie; de asemenea f dg = 0.
a a
Exemple. 1) Daca f = k este o functie constanta, atunci

( b
f dg = k[g(b) g(a)].
a
2) Consideram functia crescatoare g : [0, 2] R definit

a prin
/
0 daca 0 x 1
g(x) =
3 daca 1 x 2
si fie f = g. Pentru orice diviziune : 0 = x0 < x1 < . . . < xn = 2 a
intervalului [0, 2], exista p astfel ncat xp1 < 1 xp , deci mp = 0, Mp = 3 si
ca atare, S s = 3[g(xp ) g(xp1 )] = 9, deci sup s = inf S , adica g nu

este integrabila Stieltjes n raport cu g.
Observatie. Daca G : [a, b] R este o functie cu variatie marginita
(definitia 2.1), atunci exista doua functii crescatoare g1 , g2 : [a, b] R astfel
ncat G = g1 g2 . O functie marginita f : [a, b] R se numeste integrabil a
Stieltjes n raport cu G daca f este integrabila Stieltjes n raport cu g1 si
g2 si n plus, se pune
( b ( b ( b
f dG " f dg1 f dg2 .
a a a
Independenta de reprezentarea lui G este imediata, caci daca G = h1 h2

cu h1 , h2 crescatoare, si daca f este integrabila Stieltjes n raport cu h1 , h2
atunci g1 + h2 = h2 + h1 si ca atare,
( b ( b ( b ( b
f dg1 + f dh2 = f dg2 + f dh1 , deci
a a a a
( b ( b ( b ( b
f dg1 f dg2 = f dh1 f dh2 .
a a a a
Remarcam n fine, fara a da demonstratia, ca daca f : [a, b] R este
continua, iar g : [a, b] R este o functie de clasa C 1 (deci g este cu variatie
marginit
a), atunci
( b ( b
f dg = f (x)g (x)dx. (17)
a a
4.3. INTEGRALE CURBILINII 211
4.2.4 Exercitii
1. Sa se dea un exemplu de functie f : [a, b] R cu variatie marginita,

care nu este monotona.
2. Sa se arate ca functia f : [0, 1] R, definita prin

x cos daca 0 < x 1
f (x) = 2x

3 daca x=0
este continu a, dar nu are variatie marginita.

Indicatie. Pentru orice ntreg N 1 se considera diviziunea
1 1 1 1 1
: 0 = x0 < < < . . . < < < < x4N = 1,
4N 4N 1 4 3 2
atunci
4N
5 2N
5 2N
5
1 1
V (f ) = |f (xk ) f (xk1 )| = 2 =
2k k
k=1 k=1 k=1
si cum N este arbitrar, rezulta ca sup V (f ) = .

3. Sa se calculeze lungimea arcului de parabola y = 1 + x2 , 0 x 1, ca

si lungimea urmelor drumurilor
1 : [0, 2] R2 , t . (t, t2 ), 2 : [0, 2] R2 , t . (cos 10t, sin 10t).
4. Sa se calculeze lungimea urmelor drumurilor
r(t) = cos ti + sin t

+ tk, t [0, 2] si
r(t) = t cos t + t sin t

+ tk, t [0, 2] si
(spatiul R3 fiind identificat cu V3 , relativ la un reper ortogonal Oxyz de versori

, , k).
5. Sa se calculeze
( 2 ( 2
xdg si sin xdg, unde g(x) = x2 , ()x [0, 2].
0 0
6. Sa se arate ca pentru orice n 1

( 1
1
xn dxn = .
0 2
4.3 Integrale curbilinii

Dam acum o alta extindere a integralei simple, n care nu intervenim asupra
integrantului (ca n cazul integralei Stieltjes), ci asupra domeniului de inte-
grare. Anume, intervalul [a, b] va fi nlocuit cu urma unui drum parametrizat
din R3 (teoria fiind similara n cazul Rp , p 2). Integralele curbilinii au fost
concepute de A.C. CLAIRAUT (1713-1765). Mai multe notiuni din fizica (lu-
cru mecanic, circulatia unui camp vectorial, energia unui sistem termic etc.)
sunt exprimate prin integrale curbilinii.

4.3.1 Definitia integralelor curbilinii

Fie : [a, b] R3 un drum parametrizat neted (conform definitiei III 5.7.).
Asadar, (t) = (x(t), y(t), z(t)), ()t [a, b], unde functiile x, y, z sunt
1
functii de clasa C[a,b] si x (t)2 + y (t)2 + z (t)2 = 0, ()t [a, b].
Fie U R un deschis astfel ncat urma lui sa fie continuta n U . Se
3
mai spune ca este un drum n U (deoarece ()t [a, b], avem (t) U ). Fie
P (x, y, z), P : U R o functie continua; atunci se poate considera compunerea
P : [a, b] R, definita prin (P )(t) = P ((t)) = P (x(t), y(t), z(t)) si
aceasta este functie continua.
Fig. IV.10 Definitia 3.1. Se numeste integrala curbilinie a lui P n lungul lui
n raport cu x si se noteaz
a cu
(
P (x, y, z)dx,

num
arul real definit de urmatoarea integrala simpl a a unei functii continue,
anume ( b ( b
(P )x = P (x(t), y(t), z(y)) x (t)dt. (18)
a a
Asadar, conform (17), integrala curbilinie anterioara coincide cu o integrala

Stieltjes, anume
( ( b
P (x, y, z)dz = P (x(t), y(t), z(t))dx(t).
a
Exemplu. Calculam integrala curbilinie

(
I = (x2 + y + z)dx

n lungul elicei cilindrice

x = r cos t

: y = r sin t (r > 0, h > 0 constante), () t [0, 2].

z = ht
Conform (18), avem

( 2 ( 2
2 2 2
I= (r cos t + r sin t + ht) (r sin t) dt = r cos2 t sin t dt
0 0
( 2 ( 2
2 2
r sin tdt hr t sin t dt = r(2h r), dupa calcule imediate.
0 0
Daca Q si R sunt alte functii continue U R, atunci se definesc
( ( b
Q(x, y, z) " Q(x(t), y(t), z(t)) y (t)dt si
a
( ( b
R(x, y, z) " R(x(t), y(t), z(t)) z (t)dt.
a
Definitia 3.2. Fie v : U V3 , v(x, y, z) = P (x, y, z) + Q(x, y, z) +

R(x, y, z)k un c amp vectorial pe un deschis U R3 , deci componentele lui v,
P, Q, R sunt continue pe U (se subntelege ca este fixat un reper ortogonal Oxyz
Se numeste circulatie a lui v n lungul lui si se noteaz
de versori , , k). a
( (
P dx + Qdy + Rdz (sau echivalent v d
r),

num
arul real
( b
[P ((t))x (t) + Q((t)) y (t) + R((t)) z (t)]dt. (19)
a
Asadar, rezulta ca
( ( ( (
P dx + Qdy + Rdz = P dx + Qdy + Rdz.

In cazul cand v este un camp de forte, circulatia lui v n lungul lui se

numeste lucrul mecanic al lui v n lungul drumului . Aceasta generalizeaza
notiunea de lucru mecanic al unei forte care actioneaza asupra unei particule
materiale constranse sa parcurga o traiectorie fixata.
4.3.2 Propriet
ati ale integralelor curbilinii si ale circulatiei
Teorema 3.1. Integrala curbilinie a unei functii continue este aceeasi n
lungul a dou a drumuri netede parametrizate echivalente cu aceeasi orientare;
aceeasi proprietate o are circulatia unui c
amp vectorial continuu.
Demonstratie. Daca P (x, y, z), P : U R este o functie continua pe un
deschis U R3 si daca : [a, b] U , 1 : [c, d] U sunt doua drumuri n U ,
netede echivalente (conform definitiei III 5.8), atunci ele au parametrizari

x = x(t)
x = x(u)

: y = y(t) , t [a, b]; 1 : y = y(u) , u [c, d]

z = z(t) z = z(u)
si n plus, schimbarea de parametru u = u(t) este o bijectie strict crescatoare

de clasa C 1 , u : [a, b] [c, d], astfel nc
at (t) = 1 (u(t)), ()t [a, b]. Avem
de aratat ca ( (
P (x, y, z)dx = P (x, y, z)dx,
1
adica, aplicand relatia (18) de definitie,

( b ( d
P (x(t), y(t), z(t)) x (t)dt = P (x(u), y(u), y(u)) x (u)du,
a c
ceea ce rezulta direct din formula de substitutie pentru integrala simpla (sub-
stituind u = u(t) n membrul drept).
In mod similar se procedeaza pentru integralele curbilinii n raport cu y si
z si adunand rezultatele obtinute, rezulta ca daca v = P (x, y, z) + Q(x, y, z)
+
R(x, y, z)k este un camp vectorial continuu, atunci
( (
v d
r= v d
r, (20)
1
deci circulatia lui v n lungul drumurilor netede echivalente , 1 este aceeasi.

Reamintim ca doua drumuri echivalente au aceeasi urma; proprietatea de
mai sus nu este banala si arata ca de fapt integrala curbilinie (18) este inde-
pendenta de parametrizare si deci este asociata curbei parametrizate orientate
definita de (definitia 5.9).
Teorema 3.2. Fie : [a, b] U un drum neted ntr-un deschis U R3 si
v un c
amp vectorial continuu n U . Atunci
( (
v d
r= v d
r, (21)

fiind drumul opus lui .

Demonstratie. Fie v = P (x, y, z) + Q(x, y, z) Vom arata mai

+ R(x, y, z)k.
nt
ai ca ( (
P (x, y, z)dx = P (x, y, z)dx. (22)

Reamintim ca (t) = (a + b t), ()t [a, b]. Atunci conform (18),

( ( b
P (x, y, z)dx = P (x(t), y(t), z(t)) x dt si
a
( ( b
P (x, y, z)dx = P (x(a + b t), y(a + b t), z(a + b t)) x (a + b t)dt.
a
Notand u = a + b t, rezulta
( ( b
P (x, y, z)dx = P (x(u), y(u), z(u)) x (u)du
a
si formula (22) este probata. Scriind formula similara pentru Q, R (n raport

cu y, z respectiv) si adunand relatiile obtinute, se va proba relatia (21).
Teorema 3.3. Dac a : [a, b] U este un drum neted ntr-un deschis
U R3 si dac
a v1 , v2 sunt dou a c
ampuri vectoriale continue n U iar 1 , 2
sunt constante reale oarecare, atunci
( ( (
(1 v1 + 2 v2 ) d
r = 1 v1 d
r + 2 v2 dr,

Demonstratia rezulta direct din definitia circulatiei unui camp vectorial si

din proprietatea de liniaritate a integralei simple.
Definitia 3.3. Fie : [a, b] U un drum neted pe portiuni (conform
definitiei III 5.7), situat ntr-un deschis U R3 ; asadar, este obtinut prin
juxtapunerea unui num ar finit de drumuri netede 1 , . . . , p situate n U (adic a
exist
a puncte a = t0 < t1 < . . . < tp = b astfel nc at : [a, b] U s
a fie functie
continu a fie restrictia lui la [ti1 , ti ] i p). Se numeste circulatia
a si 1 s
n lungul lui a unui c amp vectorial continuu v pe U num arul real
( 5 p (
r"
v d v d
r,
i=1 i
Definind n mod natural echivalenta drumurilor netede pe portiuni ca si

opusul unui drum neted pe portiuni, se extind fara dificultate teoremele an-
terioare. Daca este juxtapunerea unui numar finit de drumuri netede pe
portiuni 1 , . . . , p , atunci circulatia unui camp vectorial n lungul lui este
suma circulatiilor acelui camp n lungul drumurilor 1 , . . . , p .
Exemplu. Calculam circulatia lui v = x + xz k, unde este drumul
obtinut prin juxtapunerea drumurilor 1 , 2 , 3 (avand urmele indicate n fig.
IV. 11).
Fig. IV.11 Calculam (
I1 " v d
r,
1
considerand reprezentarea parametrica

x=t

1 : y=0 , t [0, 1].

z =1t
Asadar,
( ( 1 ( 1 ( 1 ( 1
2
I1 = xdx+dyxzdz = tdt+ 0dt+ t(1t)dt = (2tt2 )dt = .
1 0 0 0 0 3
Pentru 2 se poate considera reprezentarea parametrica

x = cos u
# $
2 : y = sin u , u 0,

2

z=0
si atunci
( ( (
2 1
I2 " v d
r= x dx + dy xz dz = [cos u( sin u) + cos u]du = .
2 2 0 2
In sfarsit,

x=0

3 : y = 1 v , v [0, 1]

z=v
si ( ( ( 1
I3 " v d
r= x dx + dy xz dz = (dv) = 1.
3 2 0
Din definitia 3.3, rezulta ca

(
2 1 1
r = I1 + I2 + I3 = + 1 = .
v d
3 2 6
Observatie. Definitiile si rezultatele anterioare se extind la cazul dru-

murilor parametrizate [a, b] Rp , p 1 fiind fixat. Deosebit de important
este cazul p = 2. Fie U un deschis din R2 (raportat la un reper ortogonal xOy
de versori , ) si v = P (x, y) + Q(x, y) un camp vectorial continuu n U ,
adica P si Q sunt functii continue pe U . Daca : [a, b] U este un drum
neted pe portiuni, (t) = (x(t), y(t)), t [a, b], atunci se defineste circulatia
lui v n lungul lui va fiind num arul real
( ( b
P (x, y)dx + Q(x, y)dy " [P (x(t), y(t)) x (t) + Q(x(t), y(t)) y (t)]dt
a
notat n mod echivalent (

v d
r.

y x
Exemplu. Circulatia campului v = + 2 n lungul circumfe-
+y 2 x + y2 x2
rintei unitate : [0, 2] R , t . (cos t, sin t) este egala cu
2
( ( 2
y x
v d
r= dx + 2 dy =
0 x2 + y 2 x + y2
( 2 ? = ( 2
sin t cos t
= sin t + cos t dt = dt = 2.
0 cos2 t + sin2 t cos2 t + sin2 t 0
Pentru un drum neted : [a, b] R2 , (t) = (x(t), y(t)), ()t [a, b]

se poate defini un alt tip de integrala curbilinie; anume, pentru orice functie
a ntr-un deschis din R2 care contine urma lui , se defineste
P (x, y) continu
( ( b B
P (x, y)ds " P (x(t), y(t)) x (t)2 + y (t)2 dt. (23)
a
In particular, daca P = 1, atunci

( ( bB
ds = x (t)2 + y (t)2 dt,
a

adica
(
ds = L(), lungimea urmei lui (conform formulei (14).

Daca n plus ar fi jordanian, atunci considerand o diviziune a = t0 <

t1 < . . . < tp = b a intervalului [a, b], sunt determinate puncte M0 , M1 , . . . , Mp
pe urma (). Daca (k , k ), 1 k p sunt puncte pe () situate pe arcele
M# k1 Mk , atunci se poate ar ata ca integrala (23) poate fi definita n mod
5p
echivalent ca limita sumelor P (k , k ) L(M# and max (tk tk1 )
k1 Mk ) c
1kp
k=1
tinde catre zero.
O discutie similara are loc n cazul drumurilor netede n R3 . Se obtine
astfel o justificare n plus a denumirii de integrala curbilinie.
Din consideratii de mecanica, se poate arata ca daca se considera un fir
material omogen greu, inextensibil, asimilat cu urma unui drum neted ca
mai sus, atunci coordonatele centrului de greutate al firului sunt
( (
xds yds

x= , y= . (24)
L() L()
Observatie. Daca U este un deschis din planul complex si daca f (z) =

P (x, y) + iQ(x, y), z = x + iy este o functie complexa continua f : U C
(adica P = Re f , Q = Im f sunt functii continue pe U ), atunci pentru orice
drum neted n U : [a, b] U , (t) = x(t) + iy(t), ()t [a, b], se poate defini
num arul complex
( ( 6( 7
f (z)dz " (P + iQ)(dx + i dy) " P dx Q dy +

6( 7
+i Q dx + P dy ,

numit integrala lui f n lungul lui . Se pot reface pentru cazul complex pro-
prietatile probate mai sus (independenta de parametrizare, integrala n lungul
drumului opus, liniaritatea, aditivitatea etc.). Integralele curbilinii complexe
sunt studiate n cadrul teoriei functiilor de variabila complexa.
Integrala curbilinie poate fi definita mai general, folosind integrala Lebesgue,
dar am preferat sa subliniem doar ideea principala si semnificatia fizica a acestui
concept.
4.3.3 Exercitii
1. S
a se calculeze
( (
x dy + y dx si x dy + y dx
1 2
n lungul drumurilor 1 (t) = (t, t2 ) si 2 (t) = (t, t), t [0, 1].

2. Sa se calculeze (
x dy y dx
I=
x2 + y 2
n lungul circumferintei unitate (t) = (cos nt, sin nt), t [0, 2], parcursa
pozitiv de n ori (n Z fixat).
Fig. IV.12 3. Se considera drumul neted pe portiuni din figura IV. 12, juxtapunerea
a patru drumuri netede. Sa se calculeze circulatia campului v = x2 xy
n
lungul acestui drum.
4.4. INTEGRALE CU PARAMETRI 217
4. In cazul cand : [a, b] R2 este un drum parametrizat neted nchis,

(adica (a) = (b)), se noteaza
[ (
$ n loc de

indicand sensul de parcurs pe c

and parametrul creste de la a la b. Sa se
calculeze [ [
2
I1 =$ x dy si I2 =$ x2 dy

unde : [0, 1] R2 , t . (2 cos 2t, 3 sin 2t).

Indicatie. Evident I2 = I1 , iar
( 1 ( 1
I1 = (4 cos2 2t)(6 cos 2t)dt = 24 cos3 2tdt etc.
0 0
+zyz k n lungul fiecaruia

5. Sa se calculeze circulatia campului v = x +xy
din drumurile
: [0, 2] R3 (t) = (t, t2 , t3 )
1 : [0, ] R3 1 (t) = (t cos t, t sin t, t)
2 : [2, 1] R3 2 (t) = (t, 1, 2 t)
6. Sa se calculeze integralele curbilinii:

a) (
x dx + y dy + z dz c dt

n lungul drumului : [0, ] R4 , u . (cos u, sin u, u, u), unde c este o

constanta reala;
b) (
x1 dx1 + . . . + xp dxp

n lungul drumului : [0, 1] Rp , t . (t + 1, t + 2, . . . , t + p).

2 2c p2 + 2p
R
aspuns. a) ; b) .
2 2
7. Sa se calculeze:
a) ( (
xy ds si ds

n lungul drumului : [0, 2] R3 , t . (t, 2 t);

b) ( (
ds si (x + y + z)ds
1 1
n lungul drumului 1 : [0, 2] R , t . (cos t, sin t, t).

3
4.4 Integrale cu parametri

Studiul integralelor cu parametri este strans legat de cel al reprezentarilor
integrale ale functiilor. In descrierea matematica a multor procese fizice sau
fenomene tehnice, transformarea Fourier, transformarea Laplace, reprezentarile
integrale ale potentialelor etc. sunt utilizate n mod curent; n acest paragraf
sunt date rezultatele matematice de baza si se subliniaza foarte succint cateva
aplicatii posibile ale acestora.

4.4.1 Punerea problemei
Fie M Rn o multime masurabila, U Rp un deschis si f (x, ),

f : M U R o functie continua fixata.
Definitia 4.1. Presupunem c a pentru orice U , = (1 , . . . , n ) exist
a
integrala (
F (1 , . . . , p ) = f (x, 1 , . . . , p )dx,
M
care depinde de 1 , . . . , p ; se spune n acest caz c

a se defineste o inte-
gral
a cu p parametri reali (sau c a functia F este reprezentat a printr-o
integral
a). Se mai noteaza pe scurt
(
F () = f (x, )dx, unde = (1 , . . . , p ). (25)
M
Cazurile cele mai des ntalnite sunt p = 1 si p = 2 (integrale cu un parametru

real si respectiv cu doi parametri reali). In cele ce urmeaza, vom studia trans-
ferul de proprietati de la functia f (x, ) la functia F (), adica de la integrant
la integrala.
Teorema 4.1. Cu notatiile anterioare, presupunem c
a exist
a o functie
h(x), h : M R integrabil
a astfel nc
at
|f (x, )| h(x) pentru orice x M, U. (26)
Atunci functia F : U R definit

a prin
(
F () = f (x, )dx
M
este continu
a pe U .
n U
Demonstratie. Fixam a U arbitrar si fie orice sir n a. Atunci pentru
orice x M avem f (x, n ) f (x, a) si n plus, |f (x, n )| h(x), conform
(26). Aplicand teorema 1.9, extinsa, asa cum am indicat n cele spuse imediat
dupa definitia 1.10, se va obtine
( (
lim f (x, n )dx = f (x, a)dx,
n M M
adica F (n ) F (a) pentru n .

Considerand M = [a, b] M, rezulta direct urmatorul
Corolar. Fie f (x, ), f : [a, b] U R o functie continu
a. Atunci functia
( b
F () = f (x, )dx
a
este continu
a pe U .
4.4.2 Derivarea integralelor cu parametri

Demonstram acum rezultate privind transferul proprietatii de derivabilitate
de la integrant la integrala, sau cu o terminologie mai sugestiva, vom da cateva
reguli de derivare sub semnul integrala.
Teorema 4.2. Fie M Rn o multime m a, U Rp un deschis si
asurabil
f (x, ), f : M U R o functie continu a n variabilele x si = (1 , . . . , n )
f
pentru care exist a pe M U , k fiind fixat (1 k p).
a si este continu
k
Presupunem c a exist
a functiile u(x), v(x) pozitive, integrabile pe M , cu val-
ori reale astfel nc
at
< <
< f <
<
|f (x, )| u(x) si < (x, )<< v(x), ()x M, () U.
k
Atunci functia
(
F (1 , . . . , p ) = f (x, 1 , . . . , p )dx
M
este derivabil
a partial n raport cu k pe U si n plus,
(
F f
() = (x, )dx, () U. (27)
k M k
Demonstratie. Fixam a U arbitrar si aratam ca F este derivabila partial

n raport cu k n punctul a. Pentru aceasta, avem de aratat ca raportul
(
F (a + tek ) F (a) f (x, a + tek ) f (x, a)
= dx, t = 0,
t M t
unde e1 , . . . , ep este baza canonica n Rp , are limita cand t 0. Fie tn 0,

f (x, a + tn ek ) f (x, a)
tn = 0 un sir oarecare si fn (x) = , n 0 (x M ,
tn
1 k n fiind fixate).
P C f f
Avem fn si cum fn (x) = (x, a + n ek ), cu n situat ntre a si
k k
a + tn ek , rezulta |fn | v. Putem aplica atunci teorema 1.9 si obtinem
( (
f
lim fn (x)dx = (x, )dx.
n M M k
Aplicand liniaritatea integralei, membrul stang devine

(
f (x, a + tn ek ) f (x, a) F (a + tn ek ) F (a)
lim dx = lim .
n M tn n tn
Asadar, functia F este derivabil

a partial n raport cu k n punctul si n
plus, are loc formula (27).
Corolar. Fie f (x, ), f : [a, b] U R, U R deschis, o functie continu
a
f
astfel nc
at s
a fie continua pe [a, b] U . Atunci functia

( b
F () = f (x, )dx
a
este derivabil
a n raport cu si n plus,
( b
f
F () = (x, )dx, () U.
a
Demonstratie. Pentru orice deschis marginit V din R astfel ncat V

f
U , functiile continue f si sunt marginite pe compactul [a, b] V si sunt

verificate conditiile teoremei 4.2; se poate aplica formula (27) n orice punct
V , deci si n orice punct U .
Exemple. 1) Fie a < b < a; se verifica usor
(
dx
= ,
0 a + b cos x a b2
2

o integrala cu doi parametri reali, anume a, b. Aceasta se poate interpreta

si astfel: pentru functia f (x, y) = 2 2 , definita pentru x2 > y 2 , are loc
x y
reprezentarea integrala
(
dt
f (x, y) = .
0 x + y cos t
Aplicand corolarul precedent, rezulta
( (
f sin t y sin tdt
= 2
dt, adica = .
y 0 (x + y cos t) 2 2
(x y ) 3/2
0 (x + y cos t)2
2) Pentru a calcula integrala

( 1
dx
In (a) = 2 + a2 )n
, n 0, a = 0
0 (x
se poate considera a ca parametru real si aplicand corolarul anterior, rezulta
( 1 6 7n
1
In (a) = dx = 2na In+1 (a),
0 a x2 + a2
1
adica formula de recurenta In+1 (a) = I (a).
2na n
1 1 1
De exemplu, se observa ca I1 (a) = arctg , I2 (a) = I1 (a) etc.
a a 2a
3) Fie ( x
e
F () = dx,
2 x
unde > 0 este un parametru real. Aplicand teorema 4.2 rezulta
( <
x ex << e2
F () = e dx = = .
2 <2
f
Teorema 4.3. Presupunem c
a f (x, y) este o functie continu
a, o dat
a cu
y
ntr-o multime de forma [a, b] U , unde U R este un deschis. Presupunem
de asemenea c a u(y), v(y) sunt dou a C 1 (U ) astfel nc
a functii de clas at a
u(y) b si a v(y) b pentru orice y U . Atunci not and
( v(y)
g(y) = f (x, y)dx, (28)
u(y)
functia g este derivabil

a n U si n plus,
( v(y)
f
g (y) = (x, y)dx + v (y) f (v(y), y) u (y) f (u(y), y), ()y U. (29)
u(y) y
Demonstratie. Consideram functia de doua variabile reale

( x
(x, y) = f (t, y)dt.
a
Evident,
( x
f
(x, y) = f (x, y), (x, y) = (t, y)dt (30)
x y a y
(cf. corolarului teoremei 4.2). Pe de alta parte, conform (28)

( v(y) ( v(y) ( u(y)
g(y) = f (t, y)dt = f (t, y)dt f (t, y)dy =
u(y) a a
= (v(y), y) (u(y), y).

Asadar,

g (y) = (v(y), y) v (y) + (v(y), y) (u(y), y) u (y)
x y x
cf.(30)
(u(y), y) = f (v(y), y) v (y) f (u(y), y) u (y)+
y

+ (v(y), y) (u(y), y).
y y
Pentru a proba relatia (29), este suficient (aplicand (30)) sa observam ca
( v(y)
f
(v(y), y) (u(y), y) = (t, y)dt
y y a y
( u(y) ( v(y)
f f
(t, y)dt = (t, y)dt,
a y u(y) y
Z y2 2
Exemple. 1) Fie g(y) = y ex y dx, y > 1. Atunci conform formulei (29),
( y2
2 5 2

g (y) = x2 ex y dx + 2yey ey .
y
2) Fie f (t), f : [0, a] R o functie continua si pentru 0 t x a,

definim ( x
g(y) = f (t) (x t)n1 dt, n 1 ntreg.
0
Calculam derivata de ordin n a lui g. Aplicand formula (29), avem

( x

g (x) = f (t) (n 1)(x t)n2 dt,
0
adica ( x
g (x) = (n 1) f (t)(x t)n2 dt.
0
Se verific
a imediat ca n punctul curent x din [0, a] avem
( x ( x
g (x) = (n 1)(n 2) f (t)(x t)n3 dt, . . . , g (n1) (x) = (n 1)! f (t)dt
0 0
si g (n) (x) = (n1)!f (x). In concluzie, o solutie particulara a ecuatiei diferentiale

y (n) = f (x) pe intervalul [0, a] este
( x
1
y(x) = f (t) (x t)n1 dt.
(n 1)! 0
4.4.3 Functiile B (Beta) si (Gama)

Functia este foarte utilizata n diverse aplicatii ale Analizei matematice,
iar valorile ei sunt tabelate. Desi este definita printr-o integrala, fiind deci
neelementar a, functia , ca si functia B strans legata de ea, sunt considerate
functii speciale fundamentale si ulterior vor fi extinse n domeniul complex.
Teorema 4.4. (a) Integrala improprie cu doi parametri reali
( 1
B(p, q) = xp1 (1 x)q1 dx (31)
0
exist
a pentru orice p > 0, q > 0.

(b) Integrala improprie cu un parametru real

(
() = x1 ex dx. (32)
0
exist
a pentru orice x > 0.
Demonstratie. (a) Fie g(x) = xp1 + (1 x)q1 ; evident, daca p > 0 si
( 1
1 1
q > 0, atunci integrala g(x)dx exista si are valoarea + . Vom proba ca
0 p q
xp1 (1 x)q1 2g(x), ()x (0, 1) (33)
si afirmatia din teorema va rezulta aplicand criteriul de comparatie (corolarul

4 al teoremei 1.8, extins prin
6 definit
= ia 1.10). Pentru a proba (33) este suficient
1 1
sa observam ca daca x 0, , atunci (1 x)q1 = (1 x)q si cum
2 1x
1
0 < 1 x 1, 0 < 2, rezulta (1 x)q1 2, deci xp1 (1 x)q1
1x 6 7
p1 1 xp
2x 2g(x); iar daca x , 1 , atunci 0 < xp1 = 2, deci
2 x
p1 q1 q1
x (1 x) 2(1 x) 2g(x).
(b) Fie h(x) = x1 ex , x > 0. Pentru x (0, 1] avem 0 < h(x)
1
x si conform criteriului de comparatie, rezulta ca h este integrabila pe (0, 1]
( 1
1
(deoarece x1 dx = pentru > 0). Pe de alta parte, lim x2 h(x) =
0 x
+1 x M
lim x e = 0, deci exista un numar real M > 0 astfel ncat 0 < h(x) 2
x x
pentru orice x [1, ). Atunci h (este integrabila si pe [1, ) (din nou folosind

M
criteriul de comparatie, deoarece dx = M ).
1 x2
Definitia 4.2. Functia B : (0, ) (0, ) R definit a prin relatia (31)
se numeste functia beta, iar functia : (0, ) R definit a prin relatia (33)
se numeste functia gama. Functiile B si au fost introduse de Euler si de
aceea se mai numesc integrale euleriene.
Cateva proprietati ale functiilor B, sunt date n teorema urmatoare.
Teorema 4.5.
a) (1) = 1;
b) Pentru orice > 0 real, ( + 1) = () si ()n N, (n + 1) = n!;
c) B(p, q) = B(q, p) pentru orice p > 0, q > 0;
d) Avem () > 0 pentru orice > 0 si B(p, q) > 0 pentru orice p > 0,
q > 0.
Demonstratie. a) Avem conform (32)
(
(1) = ex dx = 1.
0
b) Integrand prin parti pe orice interval compact [a, b] (0, ) rezulta ca

( b ( b
x
x e dx = x ex |ba + x1 ex dx
a a
and a 0, b se obtine formula ( + 1) = (), pentru orice

si fac
> 0. Relatia (n + 1) = n!, n 0 rezulta atunci imediat prin inductie dupa
n.
c) Avem deci de probat ca
( 1 ( 1
p1 q1
x (1 x) dx = xq1 (1 x)p1 dx
0 0
and schimbarea de variabila x = 1 t.

ceea ce rezulta fac
Afirmatia d) este evidenta folosind formulele definitorii (31), (32).
Teorema 4.6. Functia : (0, ) R este o functie convex a C .
a de clas
Demonstratie. Fie I1 = (0, 1] si I2 = [1, ). Alegem numere u, v arbitrare
at 0 < u < v. Daca (u, v) si x I1 , atunci 0 x1 ex
fixate, astfel nc
u1
x , iar functia x . xu1 este integrabila pe I1 . Atunci conform teoremei 4.1
functia 1 : (u, v) R defint a prin
( 1
1 () = x1 ex dx
0
a. Pe de alta parte, lim xv+1 ex = 0 deci exista M > 0 astfel

este continu
x
M
ncat 0 < x e M pentru orice x I2 , adica 0 x1 ex 2 pentru
v+1 x
x
orice (u, v) si x I2 ; ca atare, functia 2 : (u, v) R definit
a prin
(
2 () = x1 ex dx
0
este continu a. Am probat astfel ca functia = 1 + 2 este continua pe orice
interval (u, v) (0, ), deci este continua pe (0, ).
Aplicand succesiv teorema 4.2 se demonstreaza ca este chiar de clasa C .
In plus, conform (32),
( (

() = x 1 x
e ln xdx si () = x1 ex ln2 xdx,
0 0

deci () > 0 pentru orice > 0. Asadar, functia este convexa pe intervalul
(0, ).
Observatie. Se poate arata ca graficul functiei are forma indicata n
figura IV. 13. Legatura dintre functiile si B este data de
Teorema 4.7. Pentru orice p > 0, q > 0, are loc formula (nebanal
a !) Fig. IV.13
(p) (q)
B(p, q) = .
(p + q)
a C pe deschisul [0, ) (0, ) din
In particular, functia B este de clas
R .
2
6 7 (
1 2
Corolar. Avem = si ex dx = .
2
(p)(q) 1
Demonstratie. Aplicand relatia B(p, q) = pentru p = q = , se
(p + q) 2
obtine
6 72 6 7
1 1 1
= (1) B , .
2 2 2
Dar (1) = 1 si n plus conform (31)
6 7 ( 1 ( 2 ( 2
1 1 dx 2 sin t cos tdt
B , = B = =2 dt = ,
2 2 0 x(1 x) 0 sin t cos t 0
6 72
2 1
efectuand substitutia x = sin t. Atunci relatia devine = si cum
6 7 6 7 2
1 1
> 0, rezulta ca = . Conform (32), de-aici se obtine
2 2
(
1
x 2 ex dx =
0
si facand substitutia x = t2 , rezulta

( ( (
2 2 2
et dt = si et dt = 2 et dt = (34)
0 2 0

4.4.4 Notiunea de transformare integral

a
Fie K(x, y) o functie continua de doua variabile reale, K : I U R
fixata, unde I este un interval pe dreapta reala si U R o multime deschisa; o
astfel de functie este numita ad-hoc nucleu. Oricarei functii reale f astfel ncat
()y U , functia x . f (x) K(x, y) sa fie integrabila pe I, i se poate asocia
functia reala g : U R, definita prin
(
g(y) = f (x) K(x, y)dx; (35)
I
se mai scrie
K
f . g
si se spune ca g este transformata lui f prin nucleul K sau ca g este imaginea

functiei f (numit a functie -original) prin transformarea integral a definit
a de
K. Cele spuse mai sus se extind fara dificultate la cazul cand functiile K, f au
valori complexe.
Ideea considerarii unor transformari integrale de tipul f . g este de a
transforma o problema enuntata cu ajutorul functiilor-original de tip f ntr-o
problema enuntata n termeni de functii-imagine de tip g, care poate fi rezol-
vata mai simplu. De exemplu, se va vedea ca transformarea integrala Laplace
transforma rezolvarea unor clase de ecuatii diferentiale ntr-o problema pur al-
gebrica. Fara a intra n detalii, mentionam ca formula (35) trebuie nsotita
de o formula corespunzatoare de inversare, adica de recuperare a functiei f de
ndat a ce se cunoaste g.
Dam un exemplu de transformare integrala ca o ilustrare a integralelor cu
parametri; studiul aprofundat al acestora va fi facut n cadrul unui capitol
extrem de important numit Calculul operational, continuare fireasca a Analizei
matematice si va fi nsotit de numeroase aplicatii la cursurile de specialitate.
Exemplu. Consideram I = (, ), U = R si fie K(x, y) = eixy .

Pentru orice functie integrabila f : R R se defineste transformata Fourier
(J. FOURRIER, 1768-1830) a lui f ca fiind functia g : R C definita prin
(
g(y) = f (x) eixy dx.

Integrala din membrul drept exista pentru orice y R fixat deoarece ()x R,
L
|f (x)eixy | = |f (x)| | cos xy i sin xy| = |f (x)| cos2 xy + sin2 xy = |f (x)|
si aplicam criteriul de comparatie. Remarcam ca functia g este continua si n

plus,
(
|g(y)| |f (x)|dx, ()y R,

deci g este o functie marginita.

Fie I = R considerata ca o multime de momente si f (t), f : R R o
functie integrabila (pe care o numim semnal L1 n timp). Pentru orice R
se poate atunci defini numarul complex
(
g() = f (t)eit dt.

Functia g(), g : R C astfel definita, adica transformata Fourier a lui f , se

mai numeste spectrul n frecvent a al semnalului f , iar teoria transformarii
Fourier modeleaza dualitatea fizica timp-frecventa.
4.4.5 Exercitii
1. Sa se calculeze
( 2 ( ( 1 6 27
2 x x
lim x2 cos x, dx, lim er sin x dx, lim exp 2 dx.
0 0 r 0 y0 0 y2 y
2. Sa se calculeze (
y
g(y) = dx
0 1 + x2 y
si sa se arate ca desi integrantul este continuu, functia g nu are aceasta propri-
etate.
3. Fie
(
1
Jn (x) = cos(n x sin )d, x R, n Z.
0
Sa se arate ca x2 Jn (x) + xJn (x) + (x2 x2 )Jn (x) = 0, ()x R. (Functia Jn

se numeste functia Bessel de indice n ntreg, F.W. BESSEL, 1784-1846).
4. Sa se calculeze F () pentru
( 2
F () = sin(x + ) cos(x )dx si pentru

(
ln(1 + x)
F () = dx ( > 1).
1 x
5. Se considera integrala cu parametru

(
I() = ln(1 2 cos x + 2 ), R \ {1, 1}.
0
Sa se calculeze I () si apoi sa se deduca valoarea lui I().

Raspuns. I() = 2 ln || dac a 2 > 1 si I() = 0 daca 2 < 1.
6. Campul newtonian creat ntr-un punct de o masa materiala distribuita
uniform ntr-un interval I R este exprimat prin integrala
(
x
v() = k dx, k fiind o constanta reala.
I |x |3
Sa se studieze convergenta acestei integrale pentru diverse intervale I si sa se

calculeze v () n ipoteza ca
/ I.
7. Sa se arate ca 0 < a < b, atunci
( ax
e ebx b
dx = ln .
0 x a
Indicatie. Integrala este egala cu

( ( b ( b ( ( b
1 b
dx eyx dy = dy eyx dx = dy = ln .
0 a a 0 a y a
8. Sa se verifice relatiile:
a) ( + n) = ( + n 1)( + n 2) . . . ( + 1)(), > 0, n 1;
6 7 6 7
1 1 1
b) B(p, q) = 2p1 B , p , p > 0 si (p) p + = 2p1 (2p).
2 2 2 2
9. Sa se calculeze, folosind B, , integralele

( 1
a) xp1 (1 xm )q1 dx (p, q, m > 0);
0
(
b) xp exp(xq )dx (p > 1, q > 0);
0
(
c) xp ln 9dx (p < 1), q > 1;
1
(
2
d) sinp x cosq xdx (p > 1, q > 1).
0
10. a) Sa se arate ca pentru orice constante l, m reale, t > 0,

( >
2
el(x+m) dx = .
l
(
2 1
b) Fie g(y) = ex cos xydx, y R. Sa se arate ca g (y) = yg(y),
0 2
y R si sa se determine g(y).
4.5 Aplicatii
D am cateva aplicatii semnificative ale integralelor curbilinii ca si ale inte-
gralelor cu parametri n teoria campului si n modelarea matematica a unor
procese termice.
4.5.1 Forme diferentiale de gradul I. Caracterizarea

c
ampurilor de gradienti
Fie U Rn un deschis fixat si x = (x1 , . . . , xn ) punctul curent n Rn ; o
form
a diferential
a de gradul I n U este o expresie de tipul
= P1 (x1 , . . . , xn )dx1 + . . . + Pn (x1 , . . . , xn )dxn , (36)
unde P1 , . . . , Pn sunt functii U R, numite coeficienti formei . Doua astfel

de forme = P1 dx1 + . . . + Pn dxn , 1 = Q1 dx1 + . . . + Qn dxn se considera
egale daca P1 = Q1 , . . . , Pn = Qn ; se definesc de asemenea suma + 1 "
(P1 + Q1 )dx1 + . . . + (Pn + Qn )dxn si produsul cu o functie : U R,
" (P1 )dx1 + . . . + (Pn )dxn . Retinem asadar ca o forma diferentiala de
gradul I este determinata prin coeficientii ei.
Exemple. 1) Daca f (x1 , . . . , xn ), f R este o functie de clasa C 1 (U ),
atunci diferentiala lui f n punctul curent din U
f f
df = dx1 + . . . + dxn
x1 xn
este o forma diferentiala de gradul I, numita forma exact a asociat a functiei f .
2) Pentru n = 2 formele diferentiale sunt expresii de forma P (x, y)dx +
Q(x, y)dy cu coeficientii P, Q functii date. De exemplu, = 2xydx + x2 dy este
o forma exacta n R2 , deoarece = d(x2 y).
3) Formele diferentiale de gradul I pentru n = 3 sunt expresii de forma
= P (x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz, cu P, Q, R functii definite pe un
+R(x, y, z)k
deschis din R3 . Oricarui camp vectorial v = P (x, y, z) +Q(x, y, z)
n V3 i corespunde o forma diferentiala ca mai sus.
Definitia 5.1. O form a de tipul (34) ntr-un deschis U Rn
a diferential
p
se numeste de clas a C dac a C p (U ). Forma
a functiile P1 , . . . , Pn sunt de clas
1
se numeste exact a daca exist a o functie f C (U ) astfel nc at = df ,
adic
a
f
Pi (x) = (x), ; ()x = (x1 , . . . , xn ) U, 1 i n. (37)
xi
4.5. APLICAT
II 227
Forma se numeste nchis

a dac a C 1 si n plus
a este de clas
Pi Pj
(x) = (x), ()x U, 1 i, j n. (38)
xj xi
Este evident ca daca = df si = dy cu f, g C 1 (U ), atunci d(f g) = 0.

Daca n plus, U este conex, atunci rezulta ca functia f g este constanta n
U (o functie local constant
a, continua pe un deschis conex, este constanta!).
Exemple. 1) Pentru n = 2, forma = P (x, y)dx + Q(x, y)dy ntr-un
deschis U R2 este exacta daca si numai daca exista f (x, y), f : U R2
f f
astfel ncat = df , adica au loc egalitatile = P, = Q n fiecare
x y
punct din U . Aceeasi forma este nchis a daca si numai daca este de clasa C 1
P Q
si (x, y) = (x, y), ()(x, y) U .
y x
2) Fie v = P (x, y, z) + Q(x, y, z) + R(x, y, z)k un camp vectorial de clasa
C pe un deschis U R si = P dx + Qdy + Rdz forma diferentiala asociata.
1 3
Aceasta este exacta daca si numai daca exista o functie f C 1 (U ) astfel ncat
f f f f f f
P = , Q = , R = . In acest caz, v = + + k, adica
x y z x y z
v = grad f n U ; se spune atunci ca v este un c amp de gradienti n U .
Forma este nchis a daca si numai daca P, Q, R sunt de clasa C 1 (U ) si daca
P Q Q R R P
= , = , = n U ; n acest caz campul v = P + Q + Rk
y x z y x z
se numeste conservativ n U .
Teorema 5.1. Orice form a diferential a = df , f C 2 (U ),
a exact
U R fiind un deschis, este nchis
n
a.
Demonstratie. Daca = P1 dx1 +. . .+Pn dx, atunci conform 6 ipotezei
7 rezulta
f f Pi 2f
ca P1 = , . . . , Pn = n U ; = (Pi ) = =
x1 6 7 xn2 xj xj xj xi xj xi
Pj f
si = = n fiecare punct din U , deci aplicand teorema
xi xi xj xi xj
Pi Pj
lui Schwartz (III 4.8), rezulta = n U , 1 i, j n, deci forma este
xj xi
nchisa.
amp de gradienti ntr-un deschis din R3 este conservativ.
Corolar. Orice c
Vom vedea ca reciproca teoremei 5.1 (ca si a corolarului anterior) este falsa
si vom da conditii suplimentare n care o reciproca are totusi loc (teorema 5.3).
Definitia 5.2. Fie : [a, b] U un drum parametrizat de clas a C 1 ntr-un
deschis U R , av
n
and reprezentarea parametric a x1 = x1 (t), . . . , xn = xn (t),
()t [a, b]. Dac a = P1 dx1 + . . . + Pn dxn este o form a diferentiala de gradul
I continua n U (adic a functiile P1 , . . . , Pn sunt continue n U ), se numeste
integrala lui n lungul lui num arul real
( ( ( b
= P1 dx1 + . . . + Pn dxn " [P1 (x1 (t) + . . . + xn (t))x1 (t)+
a (39)
+ . . . + Pn (x1 (t), . . . , xn (t))xn (t)]dt.
In cazul n = 3 se regaseste definitia 3.2 a circulatiei unui camp vectorial

continuu n lungul unui drum parametrizat de clasa C 1 . Definitia se extinde
evident la drumuri C 1 pe portiuni. Pentru n = 2 drumul : [a, b] U are
o reprezentare parametrica de forma x = x(t), y = y(t), ()t [a, b] si daca
= P dx + Q dy, atunci
( ( b
= [P (x(t), y(t))x (t) + Q(x(t), y(t))y (t)]dt.
a

y x
Exemple. 1) Daca = dx+ 2 dy si daca este circumferinta
+y 2 x + y2 x2
unitate parcursa de k ori (k Z), atunci x = cos kt, y = sin kt, t [0, 2] si
( ( 2 ?
sin kt
= 2 (k sin kt)+
0 sin kt + cos2 kt
=
cos kt
+ 2 (k cos kt) dt = 2k.
sin kt + cos2 kt
2) Daca : [a, b] U este un drum de clasa C 1 si = df este o forma
diferential
a exacta, atunci conform (39), rezulta
( ( b ? =
f f
= (x1 (t), . . . , xn (t))x1 (t) + . . . + (x1 (t), . . . , xn (t))xn (t) dt =
a x1 xn
( <t=b
b
d <
<
= f (x1 (t), . . . , xn (t))dt = f (x1 (t), . . . , xn (t))< =
a dt <
t=a
= f (x1 (b), . . . , xn (b)) f (x1 (a), . . . , xn (a)),

adica ( (
= df = f ((b)) f ((a)). (40)

Formula (40) poate fi numita formula Leibniz-Newton pentru forme diferentiale

exacte.
Proprietatile integralelor curbilinii date n 3 se extind direct la cazul inte-
gralelor curbilinii ale formelor diferentiale.
Teorema 5.2. (caracterizarea formelor diferentiale exacte). Fie U Rn
un deschis conex si = P1 dx1 + . . . + Pn dxn o form a diferential
a de grad I
continuu n U . Atunci sunt echivalente afirmatiile:
(a) este exact
a;
(b) pentru orice drum parametrizat de clas a C 1 pe portiuni situat n U
si nchis, (
= 0;

(c) daca A si B sunt dou a puncte oarecare din U , atunci pentru orice
dou
a drumuri parametrizate 1 , 2 de clas a C 1 pe portiuni situate n U , av
and
capetele A si B, are loc relatia
( (
= .
1 2
Fig. IV.14 Afirmatia (c) se enunta spunand ca integrala formei este independent
a de
drumul de integrare (depinzand numai de capetele drumului).
Demonstratia. (a) (b). Presupunem ca este exacta, = df cu f
C 1 (U ). Atunci, conform formulei Leibniz-Newton (40),
(
= f ((b)) f ((a)) = 0,

folosind faptul ca este drum nchis, adica (a) = (b).

(b) (c). Intr-adevar, considerand juxtapunerea = 1 2 , acest drum
rezulta nchis si atunci conform ipotezei (b), avem
( ( ( ( (
Fig. IV.15 = 0, adica + = 0, deci = .
1 2 1 2
(c) (a). Fixam un punct a U . Pentru orice punct x = (x1 , x2 , . . . , xn ),

x U alegem un drum poligonal unind a si x, situat n U .
4.5. APLICAT
II 229
Definim functia f : U R, punand

(
f (x1 , . . . , xn ) = .

Conform ipotezei (c), aceasta integrala nu depinde de alegerea lui si astfel

f
functia f este bine definita. Vom arata ca = Pk , 1 k n, n fiecare
xk
punct x U . Dar
f f (x + tek ) f (x)
(x) = lim , 1kn (41)
xk t0,t=0 t
(e1 , . . . , en fiind baza canonica n Rn ). Notand cu segmentul lui U care uneste

punctele x, x + tek , rezulta ca
(
f (x + tek ) f (x) = .

Pe drumul , x1 , . . . , xk1 , xk+1 , . . . , xn sunt constante iar coordonata k

variaza de la xk la xk + t, deci conform (39)
( t
f (x + tek ) f (x) = Pk (x + tek )dt = tPk (x + ek ),
0
0 < < t, conform formulei de medie. Inlocuind n relatia (41), rezulta
f
(x) = lim Pk (x + ek ) = Pk (x), ()x U, 1 k n.
xk t0
Corolar (caracterizarea campurilor de gradienti). Fie U R3 un de-

schis conex si v un c amp vectorial de clasa C 1 (U ). Atunci sunt echivalente
afirmatiile:
(a) v este un camp de gradienti n U ;
(b) circulatia lui v n lungul oric
arui drum de clasa C 1 pe portiuni situat
n U si nchis este nul a;
(c) circulatia pe orice dou a drumuri parametrizate de clas a C 1 pe portiuni
situate n U si avand aceleasi capete este aceeasi.
Demonstratia rezulta direct din teorema 5.2 si din legatura directa ntre Fig. IV.16
forme diferentiale si campuri vectoriale.
Un rezultat similar are loc pentru campuri plane. Daca v = grad f este un
camp de gradienti n deschisul conex U , functia f (care este unic determinata
pana la o constant a aditiva) se numeste potential scalar al lui v; de aceea se
mai spune ca v deriva dintr-un potential.
Iata cum s-ar putea determina un potential scalar f al unui camp vectorial
f f
v = P (x, y) + Q(x, y) = grad f . Asadar, = P, = Q si pentru
x( y
= P dx + Q dy, avem = df . Atunci f (x, y) = unde este orice drum

care uneste un punct fixat (x0 , y0 ) U si punctul curent (x, y) din U .
Din teorema 5.2, implicatia (a) (c), rezulta ca notand cu 1 , 2 segmentele Fig. IV.17
paralele cu axele (ca n figura IV. 17), avem
( ( ( (
cf.(39)
f (x, y) = + = P dx + Q dy + P dx + Q dy =
1 2 1 2
( x ( y
cf.(39)
= P (x, y0 )dx + Q(x, y)dy.
x0 y0
Exemplu. Daca A este un punct material fixat cu masa m si daca M

este un alt punct material cu masa m1 , atunci notand r = AM , versorul

r
lui r este , iar forta de atractie exercitata de A asupra lui M are marimea
r
m1 m2
k1 , unde k1 este o constanta si r = || r|| = d(A, M ). Atunci campul
r2
atractiilor newtoniene realizate de punctul A are n punctul curent M valoarea
m1 m2 r k
v(M ) = k1 2
si notand k = k1 m1 m2 , rezulta v = 3 r. Se oberva
r r r
7U = R \ {A}, campul v este un camp de gradienti, anume
3
ca n deschisul
6
k k
v = grad , adica deriva din potentialul newtonian .
r r
Teorema 5.3. Fie U Rn un deschis stelat relativ la un punct a U .
Orice form
a diferential
a n U nchis
a este exact
a.
Demonstratie. Fie = P1 dx1 + . . . + Pn dxn o forma nchisa, adica au
loc relatiile (38). Conform ipotezei asupra deschisului U , pentru orice punct
x = (x1 , . . . , xn ) U , segmentul [a, x] este situat n U . Putem atunci defini
functia f : U R punand
( 1
f (x1 , . . . , xn ) = [P1 ()(x1 a1 ) + P2 ()(x2 a2 ) + . . . +
0 (42)
+Pn ()(xn an )]dt,
unde = a + t(x a), 0 t 1 este punctul curent pe segmentul [a, x], iar
a = (a1 , a2 , . . . , an ). Conform teoremei de derivare sub integrala (teorema 4.2),
rezulta
( 1! ? =
f P1 Pk
(x) = () t (x1 a1 ) + . . . + () t(xk ak ) + Pk () +
xk 0 xk xk
"
Pn
+... + () t (xn an ) dt;
xk
P1 Pk P2 Pk Pn Pk
folosind relatiile (36), avem = , = ,..., = , deci
xk x1 xk x2 xk xn
(! ?1
f Pk Pk
(x) = t () (x1 a1 ) + . . . + () (xk ak ) + . . . +
xk 0 x 1 xk
= " ( 1
Pk d
+... + () (xn an ) + Pk () dt = [t Pk ()]dt =
xn 0 dt
( 1 <1
d <
= [t Pk (a + t(x a))]dt = t Pk (a + t(x a))<< = Pk (x),
0 dt 0
f
deci = Pk n U , 1 k n. In concluzie, = P1 dx1 + . . . + Pn dxn =
xk
f f
= dx1 + . . . + dxn , adica = df , deci este exacta.
x1 xn
Corolar 1. Fie P (x, y), Q(x, y) dou a C 1 pe un deschis
a functii de clas
P Q
stelat U R2 , astfel nc
at = n U . Atunci forma diferentiala =
y x
P dx + Q dy este exact a ( = df ) si solutia y = y(x) a ecuatiei diferentiale
P dx + Q dy = 0 are proprietatea c a f (x, y) = C, constant a.
P Q
Demonstratie. Din conditia = rezulta ca forma este nchisa,
y x
deci conform teoremei 5.3 este exacta. Asadar, exista f C 1 (U ) astfel ncat
= df . In fine, ecuatia df = 0 are n U solutia f (x, y) = C, C fiind o
constant
a arbitrara.
Corolar 2. Intr-un deschis stelat, un c
amp este conservativ dac
a si numai
dac
a el este un c
amp de gradienti.
4.5. APLICAT
II 231
Demonstratia este evident

a.
Exemple. 1) Fie v = 2xy + (x2 + z) + y k n U . Se verifica imediat ca v
este conservativ, deci v este un camp de gradienti n U , v = grad f . Functia f
se poate determina, pan a la o constant a aditiva, conform formulei (42). Alegem
a = (0, 0, 0), deci = (tx, ty, tz). Atunci
( 1
f (x, y, z) = [2t2 xy x + (t2 x2 + tz) y + ty z]dt = x2 y + yz.
0
y x
2) Fie U = R2 \ (0, 0) si v = + 2 un camp vectorial n U .
x2 + y 2 x + y2
Evident, v este un camp conservativ, deoarece
6 7 6 7
y x
2 = , ()(x, y) U.
y x + y2 x x2 + y 2
Dar v nu este un camp de gradienti n U , deoarece n caz contrar, circulatia
lui v n lungul circumferintei unitate parcursa pozitiv o data ar fi nula. Dar
aceasta circulatie este (
= 2,

conform exemplului 1 care succede definitiei 5.2. Asadar, v nu este camp de

gradienti desi este conservativ. Se contravine corolarului teoremei 5.3? Nu,
deoarece deschisul U = R2 \ (0, 0) nu este stelat!
Rezultatele probate mai sus (teoremele 5.1, 5.2, 5.3) sunt cazuri particulare
ale unei teoreme generale a lui H. POINCARE (1854-1912) privind formele
n
diferentiale de orice grad n deschisi din R . In capitolul urmator vom con-
sidera forme diferentiale de grad superior si cateva aplicatii ale lor n teoria
campului.
4.5.2 Aplicatii n termodinamic

a
O problema de mare nsemn atate teoretica si practica este cea a relatiilor
ntre energia termica si alte forme de energie (electrica, mecanica etc.). Un
model matematic acceptat n fizica moderna pentru descrierea sistemelor ter-
modinamice este cel expus n continuare.
Presupunem ca x1 , . . . , xn sunt parametri de stare ai unui sistem termodi-
namic S (care pot reprezenta o energie, un volum etc.); asimilam s = (x1 , . . . , xn )
cu un punct din Rn numit stare si presupunem ca multimea acestor puncte
este o multime deschisa C, 0 C si n plus, C este un con convex (s C,
> 0 s C). Se fixeaza o forma diferentiala de gradul I
= dx1 + P2 (x1 , . . . , xn )dx2 + . . . + Pn (x1 , . . . , xn )dxn (43)
unde coeficientii P2 , . . . , Pn sunt functii continue, omogene de grad zero n C

(deci Pk (s) = Pk (s), () > 0, ()s C, 2 k n), iar primul coeficient
este constant, egal cu 1 n C.
Prespunem ca x1 reprezint a energia totala a sistemului si ca starile sistemu- Fig. IV.18
lui S variaza ntr-un interval de timp [a, b], anume x1 = x1 (t), . . . , xn = xn (t),
()t [a, b], astfel ncat sa fie definit un drum parametrizat : [a, b] C, a
carui urma () poate fi numit a evolutia sistemului. Integrala
( ( (
= dx1 + P2 dx2 + . . . + Pn dxn (44)

reprezinta energia calorica transferata sistemului din afara; primul termen este
( ( b
dx1 = x1 (t)dt = x1 (b) x1 (a) si reprezinta variatia energiei totale a
a (
sistemului n lungul lui iar P2 dx2 + . . . + Pn dxn se poate interpreta ca

lucrul mecanic efectuat n lungul evolutiei () a sistemului.

Drumul se numeste adiabatic daca
x1 (t) + P2 (x2 (t), . . . , xn (t))x2 (t) + . . . + Pn (x1 (t), . . . ,

(45)
+xn (t))xn = 0, ()t [a, b].
(
In acest caz, rezulta ca = 0 deci sistemul S nu are schimb cu exteriorul

n lungul oricarui drum adiabatic .
Primul principiu al termodinamicii se poate enunta astfel: Dac a s0 =
(a1 , a2 , . . . , an ), sf = (b1 , b2 , . . . , bn ) sunt dou ari oarecare ale sistemului S
a st
(initiala si final a : [a, b] C este un drum adiabatic care le uneste
a), dac
(adic a (a) = s0 , (b) = sf ) si n plus (a2 , . . . , an ) = (b2 , . . . , bn ), atunci
a1 = b1 .
Asadar, energia sistemului este aceeasi (a1 = b1 ) n starile s0 , sf , de ndata
ce ceilalti parametri de stare coincid la capetele drumului adiabatic .
Principiul al doilea al termodinamicii se enunta astfel: forma diferentia-
l
a (43) poate fi reprezentat a ca produsul unei functii T (x1 , . . . , xn ) (numit
a
temperatura termodinamic a) cu o form
a diferential
a exact
a dS (unde func-
tia S(x1 , . . . , xn ) este numit
a entropia sistemului).
Asadar,
= T dS. (46)
Functia T se considera ca fiind o functie de clasa C 1 , strict pozitiva si
depinzand monoton crescator de temperatura sistemului.
Drumurile adiabatice : [a, b] C au proprietatea definitorie (45) si con-
S S S
form (46), avem 1 = T , P2 = T , . . . , Pn = T , deci
x1 x2 xn
S
x1 (t) + T (x1 (t), . . . , xn (t)) x2 (t) + . . . +
x2
S
+T (x1 (t), . . . , xn (t)) xn (t) = 0, ()t [a, b],
xn
S
adica nlocuind T = 1/ ,
x1
S S
(x1 (t), . . . , xn (t)) x1 (t) + . . . + (x1 (t), . . . , xn (t)) xn (t) = 0,
x1 xn
d
()t [a, b], deci S(x1 (t), . . . , xn (t)) = 0, ()t [a, b], adica S((t)) = k,
dt
constant, ()t [a, b]. Asadar, din principiul al doilea rezulta ca entropia S a
sistemului este constanta n lungul evolutiilor adiabatice.
4.5.3 Exercitii
1. Se considera forma = (2xy + y 2 )dx + (x2 + 2xy)dy n R3 . Sa se
determine o functie f C 1 (R2 ) astfel ncat = df . Acelasi lucru pentru
= y 2 zdx + (2xyz + 1)dy + xy 2 dz n R3 .
2x 2y Sa se arate
2. Se considera campul vectorial v = + 2 +2z k.
+yx22 x + y2
ca v este conservativ n deschisul U = {x = 0, y = 0} din R3 si sa se calculeze
circulatia lui v n lungul cercului {x2 + y 2 = 1, z = 1}, parcurs o data pozitiv
n raport cu semiaxa Oz.
3. Fie f : I R o functie reala continua pe un interval deschis I R si
forma = yf (x)dx + dy definita n banda I R. Sa se arate ca daca F este
o primitiva a lui f , atunci forma eF este exacta. In ce caz este exacta?
Analiza vectorial a si calculul diferential exterior
pe variet
ati confirma leg
atura profund a ntre con-
ceptele de derivabilitate si integrabilitate

(J. DIEUDONNE)
Capitolul 5
Integrale multiple si
c
ampuri
Introducere
Acest capitol este de cea mai mare importanta pentru pregatirea matema-
tica a viitorului inginer. Se poate afirma ca toate notiunile definite aici si au
sursa n studiul unor modele fizice de mare nsemnatate teoretica si practica.
Teoria c ampurilor scalare sau vectoriale constituie un domeniu de cercetare,
cu cele mai diverse aplicatii n mecanica, electrotehnica, electronica etc. In
paragraful 2 al capitolului stabilim formulele fundamentale de legatura ntre
integrale multiple, integrale curbilinii, integrale de suprafata etc. (formulele
Green-Riemann, Stokes, Gauss-Ostrogradski), care au numeroase consecinte,
unele prezentate n paragraful 3. In ncheiere este facut studiul coordonatelor
curbilinii si sunt date cateva aplicatii dintre cele mai semnificative, care nu an-
gajeaza dezvolt ari teoretice ample. Se poate spune ca n acest capitol sunt fixa-
te terminologia si primele rezultate din teoria campurilor, care vor fi ilustrate
si adancite ulterior n cadrul disciplinelor tehnice de baza si de specialitate.
5.1 Calculul integralelor multiple

Daca f : [a, b] R este o functie continua, iar F este o primitiva a lui f ,
atunci formula Leibniz-Newton
( b
f (x)dx = F (b) F (a)
a
se afla n strans
a legatur
a cu forma simplificata a frontierei domeniului de in-
tegrare [a, b], aceasta frontiera fiind redusa la cele doua puncte a, b; n cazul
integralelor multiple, domeniile de integrare pot avea o frontiera mult mai com-
plicata si o formul a ca mai sus nu poate avea loc. In acest paragraf, indicam
modul de calcul al integralelor multiple, ca succesiune de integrale simple (teo-
rema lui Fubini), precum si cateva aplicatii geometrice si fizice importante ale
integralelor multiple.
5.1.1 Integralele multiple ca succesiuni de integrale

simple
In capitolul IV am dat definitia si proprietatile integralelor multiple pe
multimi masurabile din Rn , dar nu si modul de calcul. Reamintim pe scurt
cateva din etapele esentiale legate de introducerea acestei notiuni.
Daca : Rn R, = {Mk , ck }1kp+1 este o functie din S, adica o
functie n scara (constant
a cu valoarea ck pe fiecare din multimile masurabile
233
234
CAPITOLUL 5. INTEGRALE MULTIPLE SI CAMPURI
Mk , 1 k p si nula pe Mp+1 = Rn \ (M1 . . . Mp ), atunci s-a pus

5p
I() = ck (Mk ) (definitia IV. 1.2.).
k=1
Daca f : Rn R este o functie marginita cu suport compact, s-au definit
integralele inferioara si superioara ale lui f pe Rn
( (
f = sup I() si f = inf I()
S,f S,f
si functia f s-a numit integrabila pe Rn daca

( (
f = f,
valoarea comuna notandu-se cu

(( ( (
. . . f (x1 , . . . , xn ) dx1 . . . dxn sau simplu cu f
Rn
(definitia IV 1.4). Aceasta definitie este compatibila (cu cea anterioara, n

sensul ca daca S, atunci este integrabila pe Rn si = I().
Daca M Rn este o multime marginita si masurabila si daca f : M R
este o functie marginita, iar fM este prelungirea lui f la Rn nula n afara lui
M , atunci fM este o functie marginita cu suport compact si functia f este prin
a pe M daca fM este integrabila pe Rn ; i acest caz
definitie integrabil
(( (
. . . f (x1 , . . . , xn )dx1 . . . dxn "
M
(( ( ( (1)
" . . . fM (x1 , . . . , xn )dx1 . . . dxn = fM
Rn
Proprietatile principale ale integralelor pe multimi masurabile marginite
(liniaritate, monotonie, limitarea modulului, anulare pe multimi neglijabile,
aditivitate, expresia integrala a masurii etc.) au fost demonstrate n teorema
IV. 1.6. De asemenea s-a aratat ca functiile marginite masurabile si n particular
functiile continue pe M sunt integrabile (teorema IV. 1.7).
Punctul central n deducerea formulelor de calcul efectiv al integralelor
multiple l constituie
Teorema 1.1. Fie P Rn , Q Rq dou a paralelipipede nchise si f (x, y),
f : P Q R o functie continu
a. Atunci functia
(
Q : P R, x . f (x, y)dy
Q
este integrabil
a pe P si n plus,
( ( ( (
f (x, y)dxdy = Q (x)dx = dx f (x, y)dy. (2)
P Q P P Q
(am notat x = (x1 , . . . , xp ), y = (y1 , . . . , yq ), dx = dx1 . . . dxp , dy = dy1 . . . dyq );

(fig. V. 1).
Fig. V.1 Observatie. In mod similar cu relatia (2), are loc relatia
( ( (
f (x, y)dxdy = dy f (x, y)dx. (3)
P Q Q P
Relatiile (2) si (3) se scriu explicit astfel

(( (
... f (x1 , . . . , xp , y1 , . . . , yq )dx1 . . . dxp dy1 . . . dyq =
P Q
( (
dx1 . . . dxp f (x1 , . . . , xp , y1 , . . . , yq )dy1 . . . dyq =
P Q
( (
dy1 . . . dyq f (x1 , . . . , xp , y1 , . . . , yq )dx1 . . . dxp
Q P
5.1. CALCULUL INTEGRALELOR MULTIPLE 235
si se justifica astfel de ce teorema 1.1 este numita uneori teorema de intervertire

a ordinei de integrare; ea este un caz particular al unei teoreme mai generale
a lui G. FUBINI (1879-1943). In fond, teorema 1.1 extinde la integrale o
proprietate binecunoscuta a sumelor finite: daca {aij } 1im, este un sir finit
1jn
n R, atunci
m n n
Cm D
5 5 5 5 5
aij = aij = aij .
i,j i=1 j=1 j=1 i=1
Exemple. 1) Fie functia f (x, y) = x2 y considerata pe dreptunghiul D =

[1, 2] [1, 3]. Atunci
(( ( 2 ( 3
f (x, y) dx dy = dx x2 y dy.
D 1 1
In acest caz,
( 3 ( 3
2 2
Q (x) = x y dy = x y dy = 4x2
1 1
si ca atare, (( ( 2
28
x2 y dx dy = 4x2 dx = .
D 1 3
2) Calculam integrala tripla
(((
I= (xy + z) dx dy dz,

unde = [1, 2] [0, 3] [1, 1]. Notand P = [1, 2] [0, 3] si Q = [1, 1] si

aplicand teorema 1.1 obtine
(( ( (( ( 1
I= dx dy (xy + z) dz = dx dy (xy + z) dz =
P Q P 1
(( ( 2 ( 3
27
= 2xy dx dy = 2 x dx y dy = .
P 1 0 2
Dam cateva consecinte foarte importante ale teoremei anterioare, care con-
stituie formule explicite de calcul al integralelor duble, triple etc.
a functii continue [a, b] R astfel nc
Teorema 1.2. Fie g1 , g2 dou at
g1 g2 . Atunci multimea
M = {(x, y) R2 |a x b si g1 (x) y g2 (x)}
este m a n R2 si pentru orice functie continu

asurabil a f : M R are loc
formula
(( ( b ( g2 (x)
f (x, y) dx dy = dx f (x, y) dy. (4)
M a g1 (x)
Demonstratie. Multimea M este evident nchisa si marginita, deci este Fig. V.2
compacta si conform teoremei III 3.2, masurabila.
Alegem c < d astfel nc at M [a, b] [c, d] = P Q. Atunci
(( (( ((
f (x, y) dx dy = fM (x, y) dx dy = fM (x, y) dx dy,
M R2 P Q
ultima relatie decurgand din faptul ca fM se anuleaza n afara dreptunghiului

P Q. Asadar, aplicand teorema 1.1, obtinem
(( ( ( ( b ( d
f (x, y) dx dy = dx fM (x, y)dy = dx fM (x, y) dy =
M P Q a c
236

( b ( g1 (x) ( g2 (x) ( d

= dx fM (x, y)dy + fM (x, y) dy + fM (x, y) dy
a c g1 (x) g2 (x) 8 9: ;
8 9: ; I2
I1
si cum functia fM se anuleaza n afara multimii M , rezulta ca integralele I1 si

I2 sunt nule, deci
(( ( b ( g2 (x)
f (x, y) dx dy = dx fM (x, y) dy
M a g1 (x)
si cum fM = f pe M , se obtine formula (4).
Observatii. Un enunt similar teoremei 1.2 se poate da pentru multimi de

forma
M = {(x, y) R2 |c y d si h1 (y) x h2 (y)}
cu h1 h2 functii continue [c, d] R, anume

(( ( d ( h2 (y)
f (x, y) dx dy = dy f (x, y) dx (vezi fig. V.3),
M c h1 (y)
pentru orice functie continua f : M R.

Fig. V.3 Multimile de forma indicata mai sus vor fi numite ad-hoc intergrafice proiec-
tabile pe Ox (si respectiv pe Oy). Aplicand proprietatea de aditivitate a in-
tegralelor multiple, daca o multime masurabila M R2 poate fi reprezen-
tata ca reuniune finita de intergrafice proiectabile pe Ox avand doua cate
doua intersectii neglijabile, atunci integrala dubla a oricarei functii continue
pe M revine la calculul integralelor corespunzatoare pe intergraficele respec-
tive; un fapt similar are loc n cazul cand M este reuniune finita de intergrafice
proiectabile pe Oy.
Exemple. 1) Calcula#m aria intergraficului M definit de g1 (x) = sin x,

$
g2 (x) = sin x + cos x, x 0, . Asadar,
2
(( (
2
( g2 (x) (
2
aria M = dx dy = dx dy = (sin x + cos x sin x) dx =
M 0 g1 (x) 0
(
2
= cos x dx = 1 (fig. V. 4).
0
Fig. V.4 2) Calculam integrala dubla

((
I= (x + y) dx dy
M
pe multimea M indicata n figura alaturata (fig. V.5).

Multimea M se poate descompune n doua intergrafice proiectabile pe Ox
si avem
(( (( ( (
2 2x
I= (x + y) dx dy + (x + y) dx dy = dx (x + y) dy+
M1 M2 0 0
Fig. V.5 ( 4 ( 4x ( 2
+ dx (x + y) dy = (x 2x + x)dx+
2 0 0
( 4? =
(4 x)2 178
+ x(4 x) + dx = .
2 2 15
Dar aceeasi multime M este si un intergrafic proiectabil pe Oy si atunci

( 2 ( 4y ( 2 7<x=4y 6
x2 <
I = dy (x + y) dx = + xy <dy
y2 2 < y2 =
0 2 0 x= 2
( 26 2 4 3
7
16 8y + y y y
= + 4y y 2 dy =
0 2 8 2
(
1 2 178
= (64 4y 2 4y 3 y 4 ) dy = .
8 0 15
In cazul n = 3, adica pentru integrale triple, este fundamentala urmatoarea
Teorema 1.3. Fie g1 , g2 dou a functii continue D R, unde D este o

multime m
arginit
a m a din R2 , astfel nc
asurabil at g1 g2 . Atunci multimea
M = {(x, y, z) R3 |(x, y) D si g1 (x, y) z g2 (x, y)}
este m a n R3 si pentru orice functie continu

asurabil a f : M R are loc
formula
((( (( ( g2 (x,y)
f (x, y, z) dx dy dz = dx dy f (x, y, z) dz. (5)
M D g1 (x,y)

In particular, volumul lui M este
((( ((
V (M ) = dx dy dz = [g2 (x, y) g1 (x, y)] dx dy.
M D
Demonstratie. Alegem un paralelipiped P Q din R3 astfel ncat P sa fie Fig. V.6

un dretpunghi din R2 , Q un interval n R si D P Q. Evident,
((( (((
f (x, y, z) dx dy dz = fM (x, y, z) dx dy dz =
M R2
((( (( (
= fM (x, y, z) dx dy dz = dx dy fM (x, y, z) dx =
P Q P Q
(( ( g2 (x,y)
= dx dy fM (x, y, z) dz,
P g1 (x,y)
ultima relatie decurgand din faptul ca intervalul [g1 (x, y), g2 (x, y)] este continut
n Q, oricare ar fi (x, y) P . Deoarece fM = f pe M si fM (x, y, z) = 0 pentru
orice (x, y) P \ D, integrala dubla poate fi considerata numai pe D si se
gaseste formula (5).
Exemple. 1) Calculam volumul V (M ) al corpului M limitat de paraboloi-
dul z = x2 + y 2 si de planul z = 1 (fig. V. 7).
Avem ((( (( ( Fig. V.7
1
V (M ) = dx dy dz = dx dy dz
M D x2 +y 2
unde D = proiectia lui M pe planul xOy. Asadar, D este discul {x2 + y 2 1}

n planul xOy, deci
(( ( (
1 1x2
2 2
V (M ) = (1 x y ) dx dy = dx (1 x2 y 2 )dy = ,
D 1 1x2 2
dupa calcule usoare.

2) Multimile M de forma indicata n teorema 1.3 pot fi numite intergrafice
proiectabile pe planul xOy; prin aditivitate se calculeaza integrale triple pe
multimi care sunt reuniuni de astfel de intergarfice. O discutie similara are
238
loc pentru intergrafice proiectabile pe planul yOz sau pe planul zOx. Ca un

exemplu, ne propunem sa calculam integrala tripla
(((
I= x dx dy dz
M
unde M = {(x, y, z)|x2 + y 2 + z 2 1, y 0}, fig. V. 8.

In acest caz, M este in intergarfic proiectabil pe planul xOz si avem
(( ( 1x2 z 2 ((
I= x dx dy dz dy = x(1 x2 z 2 ) dx dz
D 0 D
2 2
unde D = {x + z 1 n planul xOz}, deci
Fig. V.8
( 1 ( 1x2
I= x dx (1 x2 z 2 )dz =
1 1x2
( 1 6 7< 2
3 <z= 1x
z <
= dx z x2 z =
1 3 <z=1x2
( 1 B
4
= x(1 x2 ) 1 x2 dx, adica I = 0,
3 1
deoarece integrantul este functie impara.

Un rezultat general privind calculul integralelor multiple este stabilit n
teorema urmatoare.
Teorema 1.4. Fie M Rp Rq o multime m
arginit
a m
asurabil
a si
M = {x Rp | () y Rq , (x, y) M }, Mx = {y Rq |(x, y) M },
unde x M este fixat. Dac a f (x, y), f : M R este o functie continu

a,
atunci ( ( (
f (x, y) dx dy = dx f (x, y)dy.
M M Mx
Demonstratie. Alegem un paralelipiped M1 M2 Rp Rq astfel ncat

M M1 M2 . Evident, M (x, y) = M (x) Mx (y), deci
( ( ( (
f= M (x, y) f = dx M (x) Mx (y) f (x, y)dy =
M M1 M2 M1 M2
( ( ( (
= M (x) dx Mx (y) f (x, y)dy = dx f (x, y)dy.
M1 M2 M Mx
Fig. V.9
5.1.2 Aplicatii geometrice si fizice ale integralelor
multiple
Un precept util, ilustrat deja prin notiunile de arie, volum etc. este acela
dupa care orice marime geometrica (sau fizica) care este aditiva de multime se
poate exprima printr-o integrala. Aceasta afirmatie nu este desigur o teorema,
dar circumscrie gama de aplicatii ale integralelor.
Fie M Rn o multime masurabila (marginita). Am vazut ca volumul lui
M este dat prin
( ( ( (
V (M ) = 1= dx = . . . dx1 . . . dxn .
M M M
De exemplu, pentru n = 2 se obtine aria multimilor plane masurabile

marginite, anume ((
aria M = dx dy
D
iar pentru n = 3, se obtine volumul

(((
V (M ) = dx dy dz.
M
Fie : M R o functie continu a si pozitiva. In cele ce urmeaza, este

comod sa numim M - corp si - densitate specifica a lui M . Numarul real
(
m= (x) dx
M
se numeste masa lui M, iar punctul G Rn de coordonate

( ( (
1 1 1
x1 (x) dx, x2 (x) dx, . . . , xn (x) dx,
m M m M m M
se numeste centrul de greutate al lui M. Daca este functie constanta, se spune
ca M este un corp omogen.
De exemplu, pentru o placa plana omogena M R2 , coordonatele cen-
trului de greutate sunt
(( ((
x dx dy y dx dy
x = ( (M , y = ( (M ,
dx dy dx dy
M M
iar pentru un corp omogen M R , centrul de greutate are coordonatele

3
((( (((
1 1
x= x dx dy dz, y = y dx dy dz,
V (M ) M V (M ) M
(((
1
z= z dx dy dz.
V (M ) M
Pentru orice punct fixat a Rn , numarul
(
||x a||2 (x) dx
M
se numeste momentul de inertie al lui M n raport cu a, iar daca F Rn

este o multime nchisa si d(x) este distanta de la punctul curent x la F , atunci
numarul real (
d(x)2 (x) dx
M
se numeste momentul de inertie al lui M n raport cu F . De exemplu momentul
de( inertie al unei placi omogene
( (( M R2 n raport cu Ox (respectiv Oy) este
y 2 dx dy (respectiv x2 dx dy).
M M
Aceste definitii sunt motivate si materializate n cursul de mecanica.
5.1.3 Schimb
ari de variabile n integrale multiple
In teorema III 5.2. formula (44) am stabilit modul cum se modifica volumul
unui paralelipiped nchis din Rn printr-o transformare T : Rn Rn liniara.
Aceeasi formula are loc evident si pentru faguri si apoi pentru multimi com-
pacte oarecare din Rn ; ntr-adevar, daca K Rn este un compact, atunci se
pot alege faguri F1 F2 . . . astfel ncat K = F1 F2 . . . si V (K) =
lim V (Fn ). Avem T (F1 ) T (F2 ) . . . , T (K) = T (F1 ) T (F2 ) . . . si
n
V (T (K)) = lim V (T (Fn )) si cum V (T (Fn )) = | det T | V (Fn ), se obtine
n
V (T (K)) = | det T | V (K) sau (T (K)) = | det T | (K), notand cu luarea
volumului. Acest fapt va fi generalizat nlocuind transformarea liniara printr-
o transformare punctuala oarecare de clasa C 1 , indicand de asemenea efectul
unei schimb
ari de coordonate asupra integralelor multiple.
240
Fie U, V Rn deschisi fixati, F : U V un difeomorfism cu jacobianul

JF si g : V R o functie continua. Rezultatul principal este cuprins n
urmatoarea
Teorema 1.5 (schimbarea de variabile n integrala multipla). Dac aM V
este o submultime m asurabila, atunci g este integrabil a pe M dac a si numai
dac a pe F 1 (M ) si are loc relatia
a functia (g F ) |JF | este integrabil
( (
g= (g F ) |JF |. (6)
M F 1 (M )
Fig. V.10 Demonstratia acestei teoreme nu este simpla si ne restrangem la comentarii

si aplicatii. In unele situatii, teorema 1.5 este aplicata local si rezultatele se
asambleaz a global.
Corolar. In conditiile teoremei 1.5, fie N U o multime m
asurabil
a
oarecare; atunci (
(F (N )) = |JF |. (7)
N
Demonstratie. Este suficient sa luam M = F (N ) si g = 1 n relatia (6).

Observatie. Daca aplicatia F este R-liniara, atunci JF este o constanta
(chiar determinantul matricii asociate lui F notat cu det F ) si se regaseste
formula (44) din capitolul III. Relatia (7) are o interpretare infinitezimala,
folosita n unele rationamente ingineresti: aplicand teorema de medie n mem-
brul drept al relatiei (7) rezulta ca daca N este un paralelipiped, atunci exista
N astfel ncat (F (N )) = |JF |() (N ) si daca N este mic de di-
mensiuni x1 , . . . , xn , centrat ntr-un punct a, atunci (N ) = x1 , . . . , xn
este numit element de volum notat , deci formula aproximativa (F (N ))
|JF (a)| indica modul n care se transforma elementul de volum prin F .
Exemple. a) Trecerea la coordonate polare n plan.
Consideram deschisii U = (0, ) (0, 2) si V = R2 \ semiaxa pozitiva Ox
din R2 si fie aplicatie
F : U V, (, ) . (x, y)
unde , sunt coordonatele polare ale punctului (x, y), deci x = cos , y =
sin . In acest caz, JF = si formula (6) aplicata local arata ca pentru orice
multime masurabila M V avem
(( ((
g(x, y) dx dy = g( cos , sin ) d d.
M F 1 (M )
De exemplu, daca M = discul {x2 + y 2 R2 } si daca g(x, y) = x + y + 1,

atunci
(( ( 2 ( R
(x + y + 1) dx dy = d ( cos + sin + 1) d =
M 0 0
( 2 6 3 3
7
R R R2
= cos + sin + d = R2
0 3 3 2
(de fapt discul M nu este continut n V , dar multimea M \ V este neglijabila).
De asemenea, ne propunem sa aflam momentul de inertie al discului x2 + y 2
2Rx 0 (presupus omogen cu densitatea 1) n raport cu originea. Acesta este
egal cu
(( (( ( 2 ( 2R cos
2 2 2
(x +y )dxdy = dd = d 3 d =
x2 +y 2 2Rx0 F 1 (M )
2 0
( (
2 2 3 4
= (4R2 cos4 )d = 8R4 cos4 d = R .

2 0 2
b) Exista situatii fizice care prezint

a simetrii remarcabile. Pentru o expri-
mare matematica mai convenabi a a acestor simetrii se recomanda schimbari de
variabila, de exemplu nlocuirea coordonatelor carteziene prin alte sisteme de
coordonate. Astfel, n probleme cu simetrie axiala (n raport cu o dreapta)
se recomanda coordonatele cilindrice, iar n probleme cu simetrie centrala (n
raport cu un punct), coordonatele sferice.
Trecerea la coordonatele cilindrice este legata de un difeomorfism F :
(, , z) . (x, y, z) unde x = cos , y = sin , z = z (ntre deschisi din R3 )
cu jacobianul JF = , iar trecerea la coordonate sferice este (r, , ) . (x, y, z)
unde x = r sin cos , y = r sin sin , z = r cos , cu jacobianul r 2 sin .
Pentru exemplificare, calculam volumul sferei M = {x2 +y 2 +z 2 R2 } folosind
coordonatele sferice; acesta este
((( (((
V = dx dy dz = r2 sin dr d d =
x2 +y 2 +z 2 R2 F 1 (M )
( 2 ( ( R
= 3 d d r2 sin dr =
0 0 0
( 2 ( ( 2
R3 2R3 4R3
= d sin d = d = .
3 0 0 3 0 3
In mod similar, calculam integrala tripla
(((
I= xy dx dy dz unde M = {1 z x2 + y 2 , z 0}; (fig. V. 11)
M
Aplicam coordonate cilindrice (tin

and cont de simetria lui M n raport cu Fig. V.11
axa Oz); se obtine
(((
I = 2 cos sin d d dz =
F 1 (M )
( 2 ( 1 ( 12
= sin cos d d 3 dz =
0 0 0
( 2 ( 1
= sin cos d (3 5 )d = 0.
0 0
5.1.4 Integrale multiple improprii

a, masurabila, pozitiva f : Rn R este
Reamintim ca o functie marginit
integrabila n Rn daca limita
(
lim f
r Br
exista si este finita, unde Br = {||x|| r}, r > 0, aceasta limita fiind notata
(
f.
Rn
Daca f : Rn R este o functie masurabila si pozitiva (dar nu neaparat
marginita), atunci functia f este integrabila daca exista limita
( (
lim f , unde f = min(f, ), > 0, notata f.
Rn Rn
In fine, o functie masurabil a f : Rn R nu neaparat pozitiva se numeste

integrabila n R dac
n
a functiile pozitive f+ = (max(f, 0),
( f = max(f,
( 0) sunt
integrabile n sensul anterior. In acest caz, f " f+ f . Daca
Rn Rn Rn
M Rn este masurabil a, o functie masurabila f : M R este integrabila pe
M daca fM = f M este integrabil a n R . Aceste notiuni au fost introduse
n
prin definitiile 1.7-1.10 din capitolul IV.

242
Exemple. 1) Functia f (x, y) = x, nemarginit/ a si avand semn variabil, nu

x daca x 0
este integrabila n R2 , deoarece f+ (x, y) = nu este inte-
/ 0 daca x < 0
x daca 0 x <
grabila; ntr-adevar, n acest caz, f (x, y) = , pentru
daca 0 x <
orice > 0 fixat (nula n rest) si calculam
(( ((
f (x, y) dx dy = lim f (x, y) dx dy =
R2 r x2 +y 2 r 2
R( ( ( ( S
r 2 x2 r r 2 x2
lim dx x dy + dx dy =
r 0 r 2 x2 r 2 x2
R ( ( S
B r B
lim 2 x r2 x2 dx + 2 r2 x2 dx = ,
r 0
deci f nu este integrabila pe R2 .

2 2
2) Functia continua, marginita si pozitiva f (x, y) = ex y este integrabila
pe R2 deoarece exista limita
((
2 2
lim ex y dx dy;
r x2 +y 2 r 2
aceasta se poate calcula trecand la coordonate polare, anume este egala cu

( 2 ( r ( 2 6 7<r
2 1 2 < 2
lim d e d = lim e << d = lim (1er ) = .
r 0 0 r 0 2 0
r
Totodata deducem din teorema 1.1 ca

( ( (
2 2 2
ex dx ey dy = , adica regasim faptul ca ex dx = .

3) Fie discul M = {x2 + y 2 R2 } si functia pozitiva nemarginita f (x, y) =

1
, unde > 0 este constanta reala. Se observa ca punand f (0, 0) =
(x + y 2 )
2
avem o functie f : M R; f este integrabila pe M daca si numai daca

prelungind f cu 0 n afara lui M se obtine o functie integrabila pe Rn . In acest
caz, pentru orice > 0 avem
2

(x + y 2 ) daca (x2 + y 2 ) si x2 + y 2 R2

f (x, y) = daca (x2 + y 2 ) > si x2 + y 2 R2

0 n rest
si (( ((
lim f (x, y) dx dy = lim 1
(x2 + y 2 ) dx dy =
x2 +y 2
( 2 ( 1
2 ( 1
2
12
= lim d d = 2 lim 12 d,
0 0 0
trecand la coordonate polare.
Integrala exista daca si numai daca 21 < 1, adica 0 < < 1 (conform IV
1
1, 4, lema b) si n acest caz limita anterioara este egala cu 2 lim = 0.

1
Asadar, functia f (x, y) = 2 , > 0 este integrabila n M daca si
(x + y 2 )
numai daca < 1.
In mod similar, folosind coordonatele sferice, se vede ca functia f (x, y, z) =
1
, > 0 este integrabila n bila M = {x2 + y 2 + z 2 R2 } daca
(x2 + y 2 + z 2 )
3
si numai daca < .
2
Pentru integralele multiple improprii se pot reface unele proprietati din

cazul integralelor simple improprii ca: liniaritatea, aditivitatea, criterii de
comparatie, valoare principala Cauchy etc.
Integralele multiple improprii apar efectiv n unele consideratii fizice. Ast-
fel, daca M R3 este un corp material cu densitatea de volum (x, y, z),
asimilat cu o multime compacta, atunci pentru orice punct P (u, v, w) din R3 ,
se defineste potentialul atractiei newtoniene realizate de corpul M n punctul
P ca fiind
(((
(x, y, z)
U (u, v, w) " B dx dy dz.
M (x u) + (y v)2 + (z w)2
2
Functia U este de clasa C n R3 \ M (caci daca (u, v, w) / M , atunci se

poate deriva sub integrala de oricate ori n raport cu u, v, w). Mai mult se poate
2U 2U 2U
verifica imediat ca + + = 0 n fiecare punct din R3 \ M , adica
u2 v 2 w2
U este functia armonica n deschisul R3 \ M . Dar daca punctul P apartine lui
M , atunci integrala tripla anterioara este improprie; ea este convergenta (ceea
ce se vede utilizand coordonate sferice n P ), dar prin derivare sub integrala
n raport cu u, v, w se obtin integrale divergente, astfel ca U nu este derivabila
n punctele lui M .
5.1.5 Exercitii
1. Sa se calculeze integralele
(( (((
(x + y + xy) dx dy, (xyz + x) dx dy dz,
P1 P2
unde P1 = [1, 1] [0, 3] si respectiv P2 = [0, 1] [0, 1] [0, 1].

2. Sa se calculeze
(( ((
a) x dx dy si y dx dy;
x2 x2 +y1 y 2 x,x+y2
((( (((
b) xy dxdy dz, (x+y +z)dxdy dz.
x+y+z1,x0,y0,z0 0z1x2 y 2
3. Daca f1 , f2 sunt functii continue, f1 : I R, f2 : J R (I, J intervale

compacte din R), sa se arate ca
(( 6( 7 6( 7
f1 (x) f2 (y) dx dy = f1 (x)dx f2 (y)dy .
IJ I J
Generalizare,
4. Se considera multimea D = [1, ) [1, ) din R2 si functia f : D R
definita prin
xy
f (x, y) = .
(x + y)3
Sa se arate ca
( ( ( (
1 1
dy f (x, y)dx = si ca dx f (x, y)dy = .
1 1 2 1 1 2
Se contravine astfel teoremei 1.1?
5. Fie M Rn o multime marginita maurabila si f : M R o functie
uniform continu a. Sa se arate ca pentru orice > 0 exista () > 0 astfel ncat
pentru orice partitie {Ni }1ip a lui M cu multimi masurabile de diametru cel
mult si pentru orice puncte i Ni , 1 i p, sa avem
<( <
< 5p <
< <
< f f (i ) V (Ni )< < .
< M <
i=1
244
Indicatie. Daca V (M ) = 0, concluzia este imediata. Presupunem ca

V (M ) = 0 si fixam > 0 arbitrar. Atunci exista () astfel ncat de ndata ce

||x x || < si x, x M sa rezulte ca |f (x) f (x )| < ; ca atare,
V (M )
<( < < p ( <
< 5p < <5 5 p <
< < < <
< f f (i ) V (Ni )< = < f f (i ) V (Ni )< =
< M < < N i
<
i=1 i=1 i=1
< p ?( = < p ( < <
<5 < 5 < <
< < <
=< f f (i ) V (Ni ) < < f f (i ) V (Ni )<< =
< Ni < Ni
i=1 i=1
5 p (< ( < p ( < <

< < 5 < <
= < f <
f (i )< = < [f f (i )<<
< <
i=1 Ni Ni i=1 Ni
p
5 p
5
V (Ni ) = V (Ni ) = .
i=1
V (M ) V (M ) i=1
(Acest exercitiu se refera la aproximarea integralelor multiple prin sume

Riemann).
6. a) Sa se determine coordonatele centrului de greutate al placii omogene
de semicerc M = {x2 + y 2 R2 , y 0} si momentul de inertie al lui M n
raport cu originea.
b) Aceeasi problema pentru emisfera {x2 + y 2 + z 2 R2 , z 0}.
7. Sa se calculeze masa corpului M = {0 < z 1 |x| |y|, x2 y}, cu
1
densitatea (x, y, z) = .
1 |x| |y|
8. Sa se calculeze masa, coordonatele centrului de greutate si momentul
de inertie fata de origine ale elipsoidului omogen M = {x2 /4 + y 2 + z 2 1}.
Acelasi lucru pentru titirezul M = {x2 + y 2 z, 0 z h}, h > 0 dat.
9. Sa se calculeze
((( (((
x
e dx dy dz, si x dx dy dz,
x2 +y 2 +z 2 1 1x2 +y 2 +z 2 9
trecand la coordonate sferice.

10. Sa se calculeze volumul definit de
L L
x21 + x22 + x23 + x24 1 n R4 .
11. Sa se studieze convergenta integralelor multiple improprii

(( (( ((
dx dy x2 xy + 2y
2 2
, dx dy, dx dy,
R2 (x + y ) x2 +y 2 2y<0 y
x 2 +y 2 3
x2 + y 2
0y 2x
(((
ln(x2 + y 2 + z 2 )
dx dy dz,
x2 +y 2 +z 2 1 (x2 + y 2 + z 2 )
unde > 0 este o constanta.
5.2 C
ampuri scalare, vectoriale.
Formule integrale
In acest paragraf prezentam cateva notiuni introductive din teoria clasica a
campului si din calculul exterior care au multiple consecinte si aplicatii. Aceste
notiuni sunt adancite n cadrul teoriei formelor diferentiale si analizei matema-
tice pe varietati.

5.2. CAMPURI SCALARE, VECTORIALE. FORMULE INTEGRALE 245
5.2.1 Gradientul unui c

amp scalar
Fie U R3 un deschis fixat; reamintim ca prin c amp scalar definit pe U
se ntelege orice functie (x, y, z) : U R, iar un c amp vectorial de com-
ponente P, Q, R n U este o asociere de forma v : U V3 , v(x, y, z) =
P (x, y, z) + Q(x, y, z) presupunand ca este fixat un reper or-
+ R(x, y, z)k,
Asadar, a defini un camp scalar (respectiv
togonal n R3 de versori , , k.
vectorial) actionand n U revine la a asocia fiecarui punct din U un anumit
scalar (respectiv vector). Campurile scalare sunt pur si simplu functii reale
de trei variabile reale, iar campurile vectoriale se identifica prin triplete de
campuri scalare componente. Daca functia este de clasa C p (U ) (respectiv,
daca P, Q, R au aceasta proprietate) 0 p , se spune ca (respectiv v)
este un camp de clasa C p (U ).
Exemple. 1) Daca U este o submultime deschisa continuta ntr-o anumita
regiune din spatiu, campul scalar al temperaturilor n U este functia care
asociaza oricarui punct din U temperatura masurata n acel punct, ntr-un
anumit sistem de unitati. In mod similar, se definesc campul presiunilor, al
umiditatilor etc. Conditia ca multimea U sa fie deschisa este necesara pen-
tru definirea riguroasa a anumitor conditii de regularitate asupra campului
(continuitate, clasa C 1 etc.).
2) Un exemplu tipic de camp vectorial l constituie campul vitezelor particu-
lare (asimilate cu puncte) ale unui fluid dintr-un recipient.
3) Daca O este un punct material fixat, atunci n multimea R3 \ {O} se
poate defini campul vectorial al atractiilor newtoniene realizate de O. Anume,
pentru orice punct M = O se noteaza r = OM si atunci vectorul corespunzator
al atractiei realizate de O n punctul M este
k \ ] k
v(M ) = 2
, unde = versorul lui OM = rr , adica v(M ) = 3 r.
r r
daca punctul M are
Alegand un reper ortogonal Oxyz de versori , , k,
coordonatele x, y, z, rezulta ca
k
v(x, y, z) = (x + y
+ z k),
(x2 + y 2 + z 2 )3/2
pentru (x, y, z) = (0, 0, 0). Asadar, campul newtonian este un camp vectorial
de clasa C n deschisul R3 \ {O}.
Fixam un camp scalar de clasa C 1 (U ), U R3 fiind un deschis. Pen-
tru orice num ar real c se numeste suprafata de nivel asociata perechii (, c)
suprafata Sc de ecuatie carteziana (x, y, z) = c (definitia 5.13 din cap. III).
Asadar, pe ntreaga suprafata Sc campul are o valoare constanta, anume
c. Evident, prin orice punct (x0 , y0 , z0 ) U trece o unica suprafata de nivel,
anume Sc , unde c = (x0 , y0 , z0 ). In cazul cand este campul tempera-
turilor (respectiv al presiunilor) dintr-o regiune fixata, suprafetele de nivel
corespunzatoare se numesc izoterme (respectiv izobare).
Definitia 2.1. Fie (x, y, z), : U R un c
amp scalar de clas a C 1 (U )
unde U R este un deschis. Pentru orice punct a = (x0 , y0 , z0 ) U gradi-
3
entul c
ampului n punctul a este vectorul

grad a = (a) + (a)
+ (a)k. (8)
x y z
Asocierea U V3 , a . grad a este un c amp vectorial notat grad si
numit c ampul de gradienti asociat lui .
Aceasta definitie depinde de fixarea unui reper ortogonal n R3 (de versori
, , k si constituie un caz particular al conceptului introdus n capitolul III, 4;
vom vedea ca grad a depinde numai de si a.
Exemple. Daca (x, y, z) = x2 + yz, atunci grad = 2x + z iar
+ y k,
daca (x, y, z) = x + yz + xyz si a = (1, 0, 3), atunci grad a = + 6 .
246
Notam n cele ce urmeaza cu Sp (respectiv Vp ) multimea campurilor scalare

(vectoriale). Atunci luarea gradientului defineste o asociere
Sp Vp1 .
Propriet
ati de calcul ale gradientului
Proprietatile care urmeaza rezulta direct din proprietati ale derivatelor
partiale si demonstratia lor este imediata.
a) Dac a , sunt campuri scalare din C 1 (U ) si dac
a este o constant a
a, atunci pentru orice punct a U , grad a = 0, grad a () = grad a ,
real
grad a ( + ) = grad a + grad a , grad a () = (a) grad a + (a) grad a ,
iar daca (a) = 0, atunci
6 7
(a) grad a (a) grad a
grad a = .
(a)2
punctul curent din U aceste relatii se scriu grad = grad, grad(+

In
) = grad + grad , grad () = grad + grad etc.
u
b) Fie U R R functii de clas a C 1 . Atunci
grad a (u ) = u ((a)) grad a ,
pentru orice a U , iar n punctul curent, grad u() = u () grad .

+ z k vectorul de pozitie al punctului curent si a
c) Fie r = x + y = a1 +

a2 + a3 k un vector constant. Atunci produsul scalar = a r = a1 x + a2 y + a3 z
are gradientul

= + + k = a1 + a2 + a3 k = a
,
x y z
adic
a
a r) = a
grad ( . (9)
In mod similar,
B x
grad r = grad x2 + y 2 + z 2 = B +
x + y2 + z2
2
y z r
+B + B k =
x2 + y2 + z2 2 2
x +y +z 2 r
n orice punct din R3 , distinct de origine. Asadar, retinem formula

r
grad r = . (10)
r
Daca u este o functie de clasa C 1 , atunci

r
grad u(r) = u (r) grad r = u (r) a r) = u (
si grad u( a r) a
.
r
a C 1 (U ), a U si dac
d) Dac a s este un versor fixat, atunci
d d
(a) = s grad a si = s grad , (11)
ds ds
n punctul curent din U .
Aceasta relatie rezulta direct din teorema III 4.6.
e) Vectorul grad a are directia normalei la suprafata de nivel S a c
ampului
scalar C 1 (U ), care trece prin punctul a.

Acest fapt a fost probat n conditii mai generale (teorema III 5.7). Iata o
demonstratie mai directa: Fie

x = x(t)

(C) : y = y(t) , t I

z = z(t)
o curba parametrizata oarecare de clasa C 1 trecand prin a si situata pe S.

Asadar, (x(t), y(t), z(t)) = (a), pentru orice t I si derivand n raport
cu t se obtine

((t))x (t) + ((t))y (t) + ((t))z (t) = 0, () t I, (12)
x y z
unde am notat (t) = (x(t), y(t), z(t)). Deoarece exista t0 I astfel ncat
(t0 ) = a (deoarece punctul a apartine urmei curbei (C)), rezulta din (12) ca
grad a = 0, deci grad a ,
+z (t0 )k este tocmai un vector tangent la (C). Asadar

unde = x (t0 ) +y (t0 )
grad a este ortogonal planului tangent la suprafata S n punctul a; fig. V.12.
Indicam o ultima proprietate a gradientului care arata rolul deosebit al Fig. V.12
acestuia n studiul variatiei campurilor scalare si constituie totodata ideea
de baza n elaborarea metodelor de gradient (vezi III, 6, aplicatia 2): daca
C 1 (U ) si a U sunt fixate, atunci dintre toti versorii s, cel pentru care
d
(a) este extrema este unul din versorii vectorului grad a . Acest fapt a fost
ds
probat n teorema III 5.8 sau rezulta direct din formula (11), observand ca
d
(a) = 1 ||grad a || cos unde este unghiul dintre vectorii s si grad a ,
ds
d
deci extremele lui (a) se obtin atunci cand cos = 1, adica s este coliniar
ds
cu grad a .
Observatie. Cele spuse anterior se refac fara dificultate pentru campuri
scalare plane (definite n deschisi din R2 ). In acest caz se definesc curbe de
nivel, gradientul are directia normalei etc.
5.2.2 Divergenta si rotorul unui c

amp vectorial.
Operatorul (Nabla)
Daca se fixeaza un reper ortogonal plan xOy de versori , si daca v(x, y) =
P (x, y)i + Q(x, y)j este un camp vectorial de clasa C 1 (U ), unde U R2 este
un deschis, atunci se pot defini, pentru orice punct a U :
P Q
div a v " (a) + (a), divergenta lui v n punctul a,
x y
6 7
Q P
rot a v " (a) (a) ( ) rotorul lui v n punctul a,
x y
precum si forma diferential
a de gradul I n U
= P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Campul v se numeste c amp de gradienti n U daca exista un camp scalar

C 1 (U ) numit potential scalar al lui v astfel ncat v = grad , adica,

P = ,Q= n fiecare punct din U . Daca n plus C 2 (U ), atunci
x y
? 6 7 6 7=

rot (grad ) = ( ) = 0
x y y x
248
si 6 7 6 7
2 2
div (grad ) = + = + =
x x y y x2 y 2
(laplacianul lui ). Campurile de gradienti se mai numesc c
ampuri deriv
and
dintr-un potential.
Exemple. 1) Orice camp constant v(x, y) = a = a1 i + a2 este un camp de
gradienti, deoarece luand (x, y) = a1 x + a2 j, avem v = grad .
r
2) Pentru campul plan newtonian v = k 3 (unde r = x + y , r =
r
B k
x2 + y 2 , k > 0 constant) definit n U = R2 \ (0, 0) avem div v = 3 , rot v = 0
6 7 r
k
si v = grad n fiecare punct din U . Verificarile sunt imediate.
r
In capitolul IV am dat caracterizarea campurilor de gradienti (corolarul
teoremei 5.2). Adaugam ca potentialul scalar este unic determinat pana la
o constant a aditiva, daca U este un deschis conex, deoarece daca v = grad 1 ,
v = grad 2 n U , atunci grad (1 2 ) = 0, deci 1 2 = constant.
Reluam cele de mai sus pentru cazul spatiului R3 , raportat la un reper

ortogonal Oxyz de versori , , k.
+ R(x, y, z)k un c
Definitia 2.2. Fie v = P (x, y, z) + Q(x, y, z) amp de
a C (U ), U R fiind un deschis fixat.
clas 1 3
Pentru orice punct a U se definesc scalarul

P P R
diva v " (a) + (a) + (a), (13)
x y z
numit divergenta lui v n a si vectorul urm ator, numit rotorul lui v n a
? = ? =
R Q P R
rota v " (a) (a) + (a) (a) +
y z z x
? = (14)
Q P
+ (a) (a) k,
x y
care poate fi scrisa sugestiv astfel
< <
< k <
< <
< <<
<
rota v = < <
< x y z <
< <
< P Q R <
(dezvolt and acest determinant simbolic dupa linia ntai).

Aparent, diva v, rota v depind de alegerea reperului ortogonal; vom vedea
ulterior ca n realitate aceste entitati sunt intrinseci si depind numai de vectorul
v si de punctul a.
Propriet
ati de calcul ale divergentei si rotorului
a) Fie v si w
dou
a c a C 1 pe un deschis U R3 .
ampuri vectoriale de clas
Atunci pentru orice punct a U ,
diva (
v + w)
= diva v + diva w,
rota (
v + w)
= rota v + rota w

a R este constant, atunci

iar dac
diva (
v ) = diva v, rota (
v ) = rota v.
punctul curent din U aceste relatii se scriu
In
div (
v + w)
= div v + div w,
rot (
v + w)
= rot v + rot w,

div
v = div v, rot
v = rot v.

b) Dac a c este un vector constant, atunci div c = 0, rot c = 0, n fiecare

punct din R3 . Dac a se noteaz + z k (vectorul de
a ca de obicei, r = x + y
pozitie), atunci
div r = 3, rot r = 0, c r) = 0,
div ( c r) = 2
rot ( c. (15)
Verificarea formulelor (15) se face direct, considerand componentele pro-

dusului vectorial c r.
c) Fie un camp scalar si v un c a C 1 ntr-un
amp vectorial, ambele de clas
deschis U R . Atunci pentru orice a U au loc relatiile
3
v ) = (a)div a v + v(a) grad a ,

diva (
v ) = (a)rot a v v(a) grad a ,

rot a (
si n punctul curent din U ,
v ) = div v + v grad ,
div ( v ) = rot v v grad .
rot ( (16)
Pentru demonstratie, presupunem ca v = P + Q deci

+ Rk,
P
div (
v) = (P ) + (Q) + (R) = P + +
x y z x x
6 7
Q R P Q R
+ Q + +R + = + + +
y y z z x y z

+ P +Q +R = div v + v grad etc.
x y z
2xyz k de clasa C n
Exemple. 1) Fie campul vectorial v = x2 y + yz
R . In punctul curent avem
3
2
div v = (x y) + (yz) (2xyz) = z,
x y z
< <
< k <
< <
< <
< <
rot v = < x2 k.
< = (2xz + y) + 2yz
< x y z <
< <
< x2 y yz 2xyz <
r
2) Pentru campul newtonian v = k 3 (k > 0 constant) avem v = r unde
r
k
= 3 , deci div v = div ( r) = div r + r grad si deoarece grad =
r 6 7
3 4 r
3k k 3k
kgrad (r ) = 3k r = 5 r, rezulta div v = 3 3 + 5 ( r r) si cum
r r r r
r r = r2 , rezulta ca div v = 0. Pe de alta parte,
r) = rot r r grad =
rot v = rot ( r grad =
6 7
3k 3k
= r r = 5 ( r r) = 0.
r5 r
Campul vectorial v = y + x este un camp de vartejuri deoarece el Fig. V.13
este de forma v = rot w (de exemplu luand w = xz + yz). Terminologia este
aici motivat a de faptul ca n fiecare punct a = (x0 , y0 ) vectorul v(x0 , y0 ) =
y0 + x0 cu punctul de aplicatie n a, este tangent la cercul cu centrul n
origine trecand prin punctul a (fig. V.13).
Gradientul, divergenta, rotorul se mai numesc operatorii diferentiali de or-
dinul I n teoria campurilor. Am vazut ca gradientul defineste o asociere
grad : Sp Vp1 . In mod similar, divergenta si rotorul definesc asocieri
div : Vp Sp1 , rot : Vp Vp1 ,

250
O tratare unitara a acestor asocieri este realizata n cadrul teoriei formelor

diferentiale. Exista nsa o posibilitate de unificare a proprietatilor de calcul ale
gradientului, divergentei si rotorului, pentru campuri de clasa C 1 , cu ajutorul
unui operator simbolic

= + + k (17)
x y z
numit operatorul nabla (sau vectorul nabla, avand drept componente operatorii
de derivare partiala). Facem conventiile de a considera grad = ca produs
ntre campul scalar si vectorul , div v = v ca produs scalar ntre vectorul
si vectorul v si rot v = v ca produs vectorial ntre vectorul si vectorul

v. De fapt convenind sa definim produsul lui (respectiv , ) cu un
x y z

camp scalar ca fiind (respectiv , ), rezulta
x y z
6 7

= + + k = + y + k = grad
x y z x z
si daca v = P + Q atunci
+ Rk,
6 7

v = + + k (P + Q =
+ Rk)
x y z
P Q R
= + + = div v
x y z
6 7

v = + + k (P + Q =
+ Rk)
x y z
< <
< k <
< <
< <<
<
=< < = rot v.
< x y z <
< <
< P Q R <
Se verifica imediat ca n fiecare din cele trei ipostaze, este liniar adica
(1 + 2 ) = 1 + 2 , () = , (
v1 + v2 ) = 1 + v2 ,
(
v ) = v, (
v1 + v2 ) = v1 + v2 , (
v ) = v,
cu notatii transparente. De asemenea, n fiecare din ele trei ipostaze, aplicat
unui produs de doi factori are ca rezultat o suma de doi termeni n fiecare
din acestia actionand cate o data (ca n cazul derivarii uzuale). Datorita
caracterului vectorial al lui , operatiile n care el intervine (n fiecare din cele
trei ipostaze) se fac cu respectarea proprietatilor de algebra vectoriala. Trebuie
adaugat ca entitatile carora li se aplica sunt scrise la dreapta acestuia.
Remarcam n sfarsit ca derivata dupa un versor s = + + k se exprima
de asemenea cu ajutorul lui , anume
d
= s () = (
s ),
ds
ultima relatie decurgand din faptul ca

s = + + si deci
x y z

s ) =
( + + = s ().
x y z
d
Asadar, = s .
ds
Iata cateva reguli de calcul cu nabla.

c = 0 (daca c este o constant a scalara);

c = 0, c = 0 (daca c este un vector constant);

v ) = ( v) + ( v) = v () + ( v) = v grad + div v;
(

( v ) = ( v)+( v) = v ()+( v ) =
v grad+rot v
sageata indic
a factorul pe care se aplica ); motivatia acestor calcule se afla
n formulele (31); apoi,

( v w)
= (v w)
+ ( v w)
=w ( v) v ( w),

adica div(v w)
= wrot
v
v rotw;
n particular, (c r) = rrot
ccrot
r=0
daca c este vector constant, iar r este vectorul de pozitie etc.
Exemplu. Calculam cu ajutorul lui divergenta si rotorul campului vec-
c r
torial v = 4 r de clasa C n R3 \ (0, 0, 0), unde c este un vector constant,
r
iar r vectorul de pozitie. Avem
) c r * ) c r * ) c r * c r
div v = v = r
+ r
= r
4 + 4 ( r) =
r4 r4 r r
r
c r c r c r4 (
c r) 4r3 c r
r grad 4 + 3 4 = r r +3 4 =
r r r 8 r
r c)r4 (
( c r) 4r2 (
r r) c r
= + 3 4 = 0,
r8 r
deoarece r r = r2 ; apoi,
) c r * ) c r * c r
rot v = v = r + r =
r grad 4 +
r4 r4 r
c r c r c r4 (
c r) 4r2 r 1
+ rot r
=
r grad =
r c r).
= 4 (
r4 r4 r8 r
Daca este un camp scalar de clasa C 2 iar v = P + Q + Rk un camp vec-
torial de clasa C 2 (ntr-un anumit deschis din R3 ), atunci au sens urmatoarele
5 combinatii:
grad (div v), div (rot v), div (grad ), rot (grad ) si rot (rot v).
Folosind teorema lui Schwartz (teorema III 4.8), avem

< <
< k <
< < ? 6 7
< << R Q
<
div (rot v) = div < < = div
< x y z < y z
< <
< P Q R <
76 6 7=
R P Q P

+k =
x z x y
6 7 6 7 6 7
R Q R P Q P
= + =
x y z y x z z x y
2R 2R 2Q 2Q 2P 2P
= + + =0
xy yx xz zx yz zy
si similar,
< <
< k <
< <
< < 6 2 7
< <
2
< <
rot (grad ) = < x y z << =
< yz zy
< <<
<
< <
x y z
252
6 7 6 7
2 2 2 2

+ k = 0.
xz zx xy yx
Pe de alta parte,
6 7 6 7

div (grad ) = div + + k = +
x y z x x
6 7 6 7
2 2 2
+ + = + + = .
y y z z x2 y 2 z 2
Se verifica de asemenea usor ca
6 7
2 v 2 v 2 v
rot (rot v) = grad (div v) + 2+ 2 ,
x2 y z
unde derivata unui camp vectorial se calculeaza pe componente.
Cele 5 combinatii anterioare au fost obtinute prin repetarea lui . Faptul
ca div (rot v) = 0, rot (grad ) = 0 revine n limbajul operatorului nabla la
relatiile ( v) = 0, ( ) = 0, care sunt consecinte directe ale unor
reguli elementare de algebra vectoriala.
5.2.3 Integrale de suprafat

a: fluxul unui c
amp vectorial
printr-o portiune de suprafat
a
Fie un deschis conex n R2 si s : R3 o panza de suprafata
parametrizata de clasa C 1 (cap. III, definitia 5.11), avand ecuatii parame-
trice x = x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), (u, v) . Vom presupune n
plus ca panza de suprafata s este injectiva (adica (u, v) = (u , v ) n implica
s(u, v) = s(u , v )) si nesingulara (adica ru rv = 0 n fiecare punct (u, v) ).
Definitia 2.3. Pentru orice submultime m asurabila M , se numeste
aria portiunii de suprafata s(M ) num arul real pozitiv
((
aria s(M ) " ||
ru rv ||du dv. (18)
M
Fig. V.14
O justificare a acestei definitii este urmatoarea: fixam (u0 , v0 ) si alegem
un dreptunghi D continut n , cu lungimile laturilor p, q si fie Q(x0 , y0 , z0 )
punctul s(u0 , v0 ) de pe urma = s() a panzei s.
Fie v = v0 (respectiv u = u0 ) curbele parametrice care trec prin Q si sunt
r r
situate pe si ru = (respectiv rv = ) vectorii tangenti n Q la aceste
u v
curbe. Planul tangent n punctul Q la este identificat cu subspatiul vectorial
real bidimensional TQ R3 , generat de vectorii liniar independenti
6 7 6 7
x y z x y z
ru = , , , rv = , , ,
u u u v v v
cu derivatele partiale calculate n punctul (u0 , v0 ). Aria paralelogramului con-
struit pe vectorii p
ru , q
rv este pq||ru rv || si aceasta aproximeaza aria s(D),
adica aria s(D) ||ru rv || aria D; fig. V. 14. Aceasta formula aproximativa
se extinde la faguri continuti n si sugereaza formula (18).

Exemple. 1) Consideram octantul de sfera () : x2 + y 2 + z 2 = R2 , x > 0,

y > 0, z > 0, parametrizat prin r) = R*sin ) u cos v
+ R sin u sin v
+ R cos uk,
*
0 < u < , 0 < v < . Aici = 0, 0, si curbele parametrice v =
2 2 2 2
constant, u = constant sunt respectiv arce de meridiane si paraleli pe sfera; n
ru rv || = R2 sin u; fig. V. 15.
plus, se gaseste ca ||
Fig. V.15
Atunci aplicand formula (18) rezulta
(( ( (
2 2 R2
aria = ru rv ||dudv = R2
|| dv sin udu =
0 0 2
R2
si aria ntregii sfere x2 + y 2 + z 2 = R2 va fi 8 = 4R2 .
2
Fig. V.16
2) Fie z = f (x, y) o suprafata definita explicit (proiectabila pe planul xOy)
unde f : R este o functie de clasa C 1 pe un deschis R2 . Fie M
o multime masurabil a si () portiunea corespunzatoare din suprafata, avand
parametrizarea r(x, y) = x + y + f (x, y)k, (x, y) M ; fig. V. 16.
f f f f
Deoarece rx = + k, ry = + k, rezulta rx ry = + k si
M x y x y
6 72 6 72
f f
||
ru rv || = 1 + + . In concluzie,
x y
M 6 72 6 72
((
f f
aria = 1+ + dx dy. (19)
M x y
Ca un exemplu concret, calculam aria decupata din emisfera x2 + y 2 + z 2 = Fig. V.17a

2
R , z > 0B de catre nitul cilindric x2 + y 2 Ry = 0 (fig. V. 17). In acest caz,
f (x, y) = R2 x2 y 2 si
M 6 72 6 72 M
f f x2 y2
1+ + = 1+ 2 2 2
+ 2 =
x y R x y R x2 y 2
((
R dx dy
=B , deci aria = R B
R 2 x2 y 2 M R 2 x2 y 2
si trecand la coordonate polare, rezulta

Fig. V.17b
( ( R sin ( B <R sin
d <
aria = R d B = R d R2 2 << =
0 0 R2 2 0 0
( (
= R2 (1 | cos |)d = R2 R2 | cos |d = ( 2)R2 .
0 0
Nu este lipsit de interes sa reamintim ca n capitolul IV, 2.2 am definit
lungimea unui arc de curba parametrizata de clasa C 1 ca fiind marginea supe-
rioara a lungimilor liniilor poligonale nscrise n acel arc; dar o definitie similara
pentru aria unei portiuni de suprafat a ca marginea superioara a ariilor retelelor
de triunghiuri cu varfuri pe suprafat a conduce la contradictii.
254
Fie din nou = s(M ) o portiune de suprafata ca mai sus, unde M

este o submultime masurabila si fie F (x, y, z), F : U R o functie continua
pe un deschis U R3 care contine pe .
Definitia 2.4. Se numeste integrala de suprafat a a functiei F pe
num
arul real
( ((
F (x, y, z)d " F (x(u, v), y(u, v), z(u, v)) ||
ru rv ||du dv. (20)
M
(Expresia diferentiala d = || ru rv ||dudv se mai numeste element de suprafata).

In cazul cand este o portiune din planul xOy, avem z = 0, r = x + y
si rx ry = deci ||
rx ry || = 1 si se obtine integrala dubla uzuala pe M
o functiei F (x, y, 0). Asadar integralele de suprafata constituie o extindere a
integralelor duble.
Indicam cateva proprietati de calcul ale integralelor de suprafata, care
rezulta direct din definitia (20) si din proprietati corespunzatoare ale inte-
gralelor duble; totodata aceste proprietati sunt similare celor date n capitolul
IV, 3 (pentru integrale curbilinii.
a) F (x, y, z)d este independent
a de parametrizarea lui n sensul c
a

pentru dou
a parametrizari echivalente valoarea integralei este aceeasi.
Aceasta rezulta din teorema 1.5 de schimbare de variabila n integrala
dubla.
b) Daca F si G sunt functii continue pe un deschis care contine si dac
a
, sunt constante reale, atunci
( ( (
(F + G)d = F d + Gd (liniaritate);

c) Dac
a este juxtapunerea, ntr-un sens usor de explicitat,a dou
a portiuni
disjuncte 1 , 2 de suprafat
a, atunci
( ( (
F d = F d + F d (aditivitate);
1 2
d) Dac a este capacul unei suprafete z = f (x, y) proiectabile pe planul

xOy pe o multime m asurabil
a M din planul xOy (vezi fig. V. 16), atunci
M 6 72 6 72
( ((
f f
F (x, y, z) d = F (x, y, f (x, y)) 1 + + dx dy;
M x y
e) Aria unei portiuni de suprafata

ca mai sus este
(
aria = 1 d (conform (19)).

Ca n cazul integralelor curbilinii se poate da o alta definitie a conceptului

de integrala de suprafata, cu ajutorul unor sume de tip Riemann, asociate
unor diviziuni ale portiunii respective de suprafata; definitia 2.4 prin formula
de calcul (20) are nsa avantaje incontestabile si n acelasi timp permite o
interpretare intuitiva a integralelor de suprafata.
Orientarea suprafetelor
Ne situam n ipostazele facute de la nceput relativ la panza de suprafata
s : R3 , cu urma = s(). Pentu orice punct Q exista si este unic
un punct (u, v) astfel ncat Q = s(u, v) (caci aplicatia s este injectiva); n
punctul Q exista doi versori normali la TQ , anume N Q unde
Q = ru rv
N (21)
||
ru rv ||

In general se numeste orientare pe orice aplicatie continu a V3 asoci-

ind oricarui punct Q unul din vectorii Q N Q cu Q = +1 sau 1. Atunci
asocierea {1, 1}, Q . Q va fi continua si cum este multime conexa
(deoarece este conex si s este continu a), rezulta ca asocierea anterioara este
constanta, adica fie Q = +1 pentru orice Q (orientarea pozitiv a Q . NQ ),
fie Q = 1 pentru orice Q (orientarea negativ
a Q . NQ ). Daca pe
exista o orientare, se mai spune ca este orientabil a sau ca are doua fete,
corespunzand alegerii versorilor-normal a N Q .
Daca s1 : 1 R (1 R conex, s1 injectiva nesingulara) este o panza
3 2
echivalenta cu s si daca F : 1 este un difeomorfism astfel ncat s1 F = s

cu jacobianul strict pozitiv n fiecare punct, atunci s si s1 au aceeasi orientare,
n sensul ca pentru orice (u, v) notand (, ) = F (u, v), avem
ru rv r r
= unde (s) : r = r(u, v)
||
ru rv || ||
r r ||
si (s1 ) : r = r(, ).
Se pot imagina variet ati de dimensiune 2 n R3 (definitia 5.14 din capitolul
III) care nu sunt orientate, adica nu pot fi alesi versori normala care sa varieze
continuu pe ntrega varietate. Astfel, rasucind o foaie dreptunghiulara, lipind
capetele si omit and marginile foii se obtine banda lui A.F. MOBIUS (1790-
1868), care este o varietate de dimensiune 2 avand o singura fata, deci versorul
normala nu poate fi ales variind continuu pe ntreaga banda. Desi Q tinde
catre Q, N Q nu tinde catre N (fig. V. 18).
Q
Fig. V.18
Fluxul unui c
amp vectorial printr-o portiune de suprafat
a
Fie v = P (x, y, z) + Q(x, y, z) + R(x, y, z)k un camp continuu pe un des-
chis U R . Fie = s(M ) o portiune de suprafata parametrizata de clasa
3
C 1 (injectiv
a, nesingulara), continut a n U , unde M este o submultime
masurabila. Fixam o orientare pe , de exemplu orientarea pozitiva, prin
alegerea normalei N = ru rv n punctul curent (u, v) .
||
ru rv ||
Definitia 2.5. Se numeste fluxul campului v prin integrala de suprafat
a
(
(v ) " ( ) d
vN (22)

Asadar, tin
and cont de (20)
(( 6 7 ((
ru rv
(
v) = v ||
ru rv || du dv = (
v , ru , rv ) du dv,
M ||
ru rv || M
unde produsul mixt este

< <
< P Q R <<
<
< <
< x y z <<
<
v , ru , rv ) = <
(
< u u u << .
< x y z <<
<
< <
v v v
Daca se alegea cealalta orientare pe se obtinea fluxul ( v ). Daca
suprafata este proiectabila pe planul xOy si are ecuatia carteziana z = f (x, y)
cu f de clasa C 1 (), unde este un deschis din planul xOy, atunci r =
x + y iar
+ f (x, y)k,
< <
< P Q R <
< <
< <
< f < f f
< 1 0 <
(
v , rx , ry ) = <
< x << = P x Q y + R,
< <
< 0 1 f <
< y <
256
deci fluxul lui v prin va fi egal cu

(( 6 7
f f
P Q + R dx dy, (23)
M x y
unde semnul dinaintea integralei este fixat n functie de orientarea aleasa (poz-
itiva sau respectiv negativa), iar n integrant se nlocuieste z = f (x, y), (fig.
V. 19)
Proprietatile integralelor de suprafata induc proprietati ale fluxului unui
Fig. V.19 camp vectorial (independenta de parametrizare, liniaritate, aditivitate etc.).
Exemple. 1) Calculam fluxul campului vectorilor de pozitie v = r prin
emisfera x2 + y 2 + z 2 = R2 , z 0, dupa normala care face unghi ascutit cu
semiaxa pozitiva Ox (fig. B V. 20)
Asadar, f (x, y) = R2 x2 y 2 ; n acest caz orientarea pozitiva este cea
B
care corespunde lui N = rx ry , unde r = x + y + R2 x2 y 2 k deci
B ||
rx ry ||
x + y
+ R
2 x2 y 2 k
N= k > 0, rezulta ca N
si deoarece N face unghi
R
ascutit cu semiaxa pozitiva Oz. In acest caz, aplicand formula (23) rezulta
(( C
x2
(
v) = + B +
x2 +y 2 R2 R2 x2 y 2
Fig. V.20
D
y2 B
+ B + R2 x2 y 2 dx dy =
R 2 x2 y 2
(( ( 2 (
2 dx dy 2 d
R B =R d B = 2R3 .
x2 +y 2 R2 R2 x2 y 2 0 0 R2 2
2) Calculam fluxul lui v = (x + y) + z 2 k prin portiunea de suprafata

2 2
x + z 9, y = 0 (fig. V. 21), dupa normala ndreptata spre y pozitiv (adica
N = ). In acest caz, v N
= x + y deci
( ( ((
(
v ) = (x + y) d = x d = x dx dz = 0.
x2 +z 2 9
Fig. V.21 5.2.4 Formulele Green-Riemann, Gauss-Ostrogradski,

Stokes
Fixam un reper ortogonal plan xOy de versori , . O multime M R2
se numeste compact bordat daca M este compacta si frontiera Fr M este re-
uniunea unui numar finit de curbe plane parametrizate presupuse de clasa C 1
pe portiuni, nesingulare, simple si nchise; n plus, presupunem ca Fr M
este orientata pozitiv. In fig. V. 22 sunt indicate cateva exemple de compacti
bordati, mpreuna cu frontierele orientate respectiv.
Fig. V.22

Exemple efective de compacti bordati se obtin considerand intergrafice

proiectabile pe Ox de tipul
M = {(x, y) R2 |a x b, g1 (x) y g2 (x)}.
cu g1 , g2 : [a, b] R functii de clasa C 1 astfel ncat g1 g2 (fig. V. 23).
Fig. V.23
In mod similar se pot considera intergrafice proiectabile pe Oy. Vom spune
ca un compact bordat M R2 este elementar daca M se poate descompune
ca reuniunea unui num ar finit de intergrafice proiectabile pe Ox, avand doua
cate doua n comun cel mult puncte ale frontierelor si daca M admite o des-
compunere similara n intergrafice proiectabile pe Oy. Evident, triunghiurile,
poligoanele convexe, discurile etc. sunt compacti bordati elementari. Daca M
%p
este un compact bordat elementar si M = Mi este o descompunere ca mai
i=1
sus, atunci pentru orice functie continu
a P pe un deschis care contine M , avem
[ 5p [
% P (x, y)dx =% P (x, y)dx. (24)
Fr M i=1 F r Mi
Intr-adevar, aplicam aditivitatea integralei curbilinii relativ la juxtapunerea

de drumuri, observand ca reuniunea curbelor Fr Mi se compune din Fr M si
din segmente verticale (sau orizontale) care au permis descompunerea lui M ,
fiecare segment fiind parcurs de doua ori n sensuri diferite, (fig. V. 24).
Atunci n suma din membrul drept al relatiei (24) se reduc integralele pe aceste Fig. V.24
segmente si se obtine tocmai membrul sang al acestei formule.
a. Stabilim acum o legatur a importanta ntre integrala curbilinie si inte-
grala dubla, folosita mai ales pentru prelucrarea integralelor curbilinii n lungul
drumurilor nchise.
Teorema 2.1 (formula Green-Riemann); B. RIEMANN, 1826-1866,
G. GREEN, 1793-1841). Fie M R2 un compact bordat elementar si P (x, y),
a C 1 pe un deschis care contine M . Atunci
Q(x, y) functii de clas
[ (( 6 7
Q P
% P dx + Q dy = dx dy. (25)
Fr M M x y
Demonstratie. Mai nt ai consideram cazul cand M este un intergrafic

proiectabil pe Ox ca n figura V. 23. In acest caz,
(( ( b ( g2 (x) ( b
P P
dx dy = dx dy = [P (x, g2 (x)) P (x, g1 )] dx. (26)
M y a g1 (x) y a
Pe de alta parte,
[ ( ( ( (
% P dx = P dx + P dx + P dx + P dx.
Fr M 1 2 3 4
Integralele pe 2 si 4 sunt nule deoarece x este constant acolo; apoi pe 1

se poate considera parametrizarea x = t, y = g1 (t), () t [a, b], deci
( ( b
P dx = P (t, g1 (t)) dt
1 a
258
si n mod similar,
( ( b
P dx = P (t, g2 (t)) dt,
3 a
deci [ ( (
b b
% P dx = P (t, g1 (t)) dt P (t, g2 (t)) dt =
Fr M a a
( (27)
b
= [P (t, g1 (t)) P (t, g2 (t))] dt.
a
Din relatiile (26) si (27) rezulta

[ ((
P
% P dx = dx dy. (28)
Fr M M y
Formula (28) are loc si n cazul cand M este un compact bordat elementar
oarecare, deoarece descompunem M n intergrafice proiectabile pe Ox, M =
%p
Mi , scriem formula (28) pentru fiecare Mi si adunam relatiile obtinute,
i=1
folosind proprietatea de aditivitate a integralei duble si relatia (24).
Repetand rationamentul anterior pentru intergrafice proiectabile pe Ox
rezulta [ ((
Q
% Q dy = dx dy. (29)
Fr M M x
Adunand relatiile (28) si (29), se obtine formula (25) a lui Green-Riemann.

Corolar 1. In conditiile teoremei 1, fie c ampul vectorial v = P (x, y) +
Q(x, y)
. Atunci circulatia lui v n lungul lui Fr M este
[ (( 6 7
Q P
% v d
r= dx dy. (30)
Fr M M x y
particular, dac Q P
In a = n M , atunci aceast
a circulatie este nul
a.
x y
Acest corolar este de fapt o reformulare a teoremei 2.1.
Corolar 2. In conditiile teoremei 2.1, avem
[
1
aria M = % x dy y dx.
2 Fr M
y x Q P
Demonstratie. Luam P (x, y) = si Q(x, y) = . Atunci =1
2 2 x y
si aplicam formula (25).
Corolar 3. Fie M un compact bordat cu frontiera alc atuit
a din drumurile
, 1 , . . . , n ca n figura V. 22 c). Daca v = P (x, y) + Q(x, y)
este un c
amp
P Q
de clas a C 1 pe un deschis U care contine M astfel nc at = pe U ,
y x
atunci [ [
n
5
% v d
r =% % v d
r. (31)
i=1 i
Fig. V.25 Demonstratie. Este suficient sa aplicam formula (30); se obtine atunci
[ [ n
5 [
% v d
r = 0, adica % v d
r+ % v d
r = 0.
Fr M i=1 i
Exemplu. Daca M este un compact bordat elementar care nu contine

originea, atunci [
y dx x dy
% = 0.
Fr M x2 + y 2

Intr-adev y x P Q
ar, n acest caz P = ,Q= 2 deci = si se
x2 + y 2 x + y2 y x

aplica corolarul 1. Daca M contine punctul (0, 0), atunci P si Q nu mai sunt
functii de clasa C 1 pe nici un deschis care contine M si formula (25) sau (30)
nu mai poate fi aplicata. In acest caz, alegand un disc D centrat n origine de
raza , continut n M si aplicand (31) rezulta ca
[ [ (
y dx x dy
% P dx + Q dy =% P dx + Q dy =
Fr M Fr D x2 +y 2 =2 x2 + y 2
a se calculeaza punand x = cos t, y = sin t, t [0, 2] si se

si ultima integral
obtine valoarea 2 (n cele de mai sus, Fr (M ) a fost parcursa o singura data).
b. Vom stabili n cele ce urmeaza o legatura ntre integrala de suprafat a
si integrala tripl
a, care va constitui analogul tridimensional al formulei Green-
Riemann. Sunt necesare cateva pregatiri.
O suprafata n R3 (adica o varietate diferentiala de dimensiune 2) se
numeste nchis
a daca se obtine prin deformare continua din suprafata sferei
unitate S = {(x, y, z) R3 |x2 + y 2 + z 2 = 1}, adica exista o aplicatie bijectiva
: S astfel nc at si 1 sa fie continue. De exemplu sfera, elipsoidul,
cilindrul {x +y = 1, 0 z 3}{x2 +y 2 1, z = 0}{x2 +y 2 1, z = 3},
2 2
fig. V. 26, sunt suprafete nchise; planele nu sunt suprafete nchise.
Fig. V.26
Definim o clasa important a de multimi compacte n R3 astfel: se considera
un compact bordat elementar M n planul xOy, doua functii f1 , f2 (f1 f2 )
de clasa C 1 pe un deschis din planul xOy care contine M si se ia
= {(x, y, z) R3 |(x, y) M si f1 (x, y) z f2 (x, y)}.
(vezi fig. V. 27). Vom numi o astfel de multime intergrafic proiectabil pe planul
xOy; n mod similar, se pot considera intergrafice proiectabile pe planele xOz,
yOz.
O multime R3 se numeste compact elementar daca poate fi descom- Fig. V.27
pus ca reuniune a unui num ar finit de intergrafice proiectabile pe planul xOy
avand doua cate doua intersectii neglijabile (au n comun cel mult puncte ale
frontierelor) si au loc descompuneri similare ale lui n intergrafice proiectabile
pe planele yOz si xOz; n plus, se presupune ca frontiera = Fr se compune
dintr-un num ar finit de suprafete nchise, nesingulare, orientate.
Daca este un compact elementar, atunci se poate defini n mod natural
versorul normala exterioara N e n punctul curent al frontierei = Fr . Inter-
! 2 "
2 2 2 2 x y2 z2
graficele, sfera {x + y + z r }, elipsoidul + 2 + 2 1 , cilindrul
a2 b c
2 2
{x +y 1, 0 z 3} mpreun a cu bazele, inelul sferic {1 x2 +y 2 +z 2 4} Fig. V.28a
etc. sunt compacti elementari (fig. V. 28a, b si c).
260
In fig. V. 29 este indicat un exemplu de compact elementar n R3 cu

frontiera = 1 2 3 mpreuna cu normala exterioara care iese din .
Teorema 2.2 (formula Gauss-Ostrogradski; C.F. GAUSS, 1777-1855, M.V.
OSTROGRADSKI, 1801-1861). Fie R3 un compact elementar cu frontiera
o suprafat a si v = P + Q + Rk un c
a nchis a C 1 pe
amp vectorial de clas
un deschis care contine . Atunci fluxul lui v prin dup a normala exterioar
a
n
=N e este egal cu integrala divergentei lui v pe adica
( (((
vn
( ) d = (div v) dx dy dz. (32)

Fig. V.28b
Demonstratie. Presupunem mai ntai ca este un intergrafic proiectabil pe
planul xOy, deci exista un compact bordat M n planul xOy si functii f1 (x, y),
f2 (x, y) de clasa C 1 pe un deschis continand M astfel ncat
= {(x, y) R3 |(x, y) M, f1 (x, y) z f2 (x, y)}.
Vom proba n aceste conditii relatia

((( (
R
dx dy dz = R(k n
) d, (33)
z
Fig. V.28c unde R este componenta pe axa Oz a campului v.

Fie 1 : z = f1 (x, y), 2 : z = f2 (x, y) capacele intergraficului . Atunci
conform teoremei 1.3 rezulta
((( (( ( f2 (x,y)
R R
dx dy dz = dx dy dz =
z M f1 (x,y) z
((
= [R(x, y, f2 (x, y)) R(x, y, f1 (x, y))] dx dy.
M
Fig. V.29 Pe de alta parte, pe 1 normala exterioara este orientata spre z des-
p1 + q1 k f1 f1
crescator, deci n 1 = B 2 unde p1 = , q1 = , de unde
2
p1 + q2 + 1 x y
1
k n
1 = B 2 si ca atare,
p1 + q12 + 1
( ((
R(k n
) d = R(x, y, f1 (x, y)) dx dy, deoarece
1 M
L
d = p21 + q12 + 1 dx dy.
In mod similar, pe 2 norma exterioara este orientata spre z crescator,
p2 q2 + k f2 f2 n = B 1
deci n 2 = B 2 unde p2 = , q2 = , deci k 2
2
p2 + q2 + 1 B x y p2 + q22 + 1
2
2 2
si ca atare, deoarece d = p2 + q2 + 1 dx dy, avem
Fig. V.30 ( ((

R(k n ) d = R(x, y, f2 (x, y)) dx dy.
2 M
Frontiera lui se compune din portiunile de suprafata 1 , 2 si din portiunea

de cilindru S definit prin
S = {(x, y, z) R3 |(x, y) Fr M, f1 (x, y) z f2 (x, y)}

(
si este evident ca R(k n
) d = 0, deoarece n lungul lui S avem n
s k,
S
= 0 pe S.
n k)
adica R(

In concluzie, deoarece = 1 2 3 , rezulta

( ( ( (
R(k n
) d = R(k n
) d + R(k n
) d + R(k n
) d =
1 2 S
(( ((
= R(x, y, f1 (x, y)) dx dy + R(x, y, f2 (x, y)) dx dy + 0 =
M M
(( (((
R
= [R(x, y, f2 (x, y)) R(x, y, f1 (x, y))] dx dy = dx dy dz
M z
si relatia (32) este probata n cazul unui intergrafic proiectabil pe planul xOy.
Deoarece se poate descompune ntr-un numar finit de intergrafice proiecta-
bile pe planul xOy av and n comun cel mult puncte ale frontierelor, aplicand
aditivitatea integralelor de suprafat a si a celor de volum si faptul ca peretii
comuni apar de cate doua ori cu versori normala exterioara n ,
n, rezulta ca
integralele pe suprafetele interioare se anuleaza reciproc si se deduce formula
(33) n cazul unui compact elementar oarecare.
In mod similar, proiectand pe planul xOz si apoi pe planul yOz, se obtin
relatiile ((( (
Q
dx dy dz = n
Q( ) d (34)
y
si ((( (
P
dx dy dz = P ( n
) d. (35)
x
Adunand relatiile (33), (34) si (35), rezulta

((( 6 7 (
P Q R n
+ + dx dy dz = (P + Q
+ Rk) d.
x y z
Observatii. Fie v = P + Q + Rk un camp vectorial de clasa C 1 pe un

deschis U R si M0 un punct din U (fig. V. 32). Alegem un sir de compacti
3
and M0 si avand frontiera n , n 1,

elementari n , continuti n U , contin
astfel ncat diametrul lui n sa tinda catre zero pentru n (de exemplu,
1
n = bila centrat a n M0 de raza ). Atunci
n
(
1 ) d;
div M0 v = lim vN
(
n vol n
n
ntr-adevar, folosind formula (32) rezulta conform formulei de medie

( (((
1 ) d = 1
vN
( (div v) dx dy dz =
vol n n vol n n
6 7 6 7 6 7
P Q R
= + +
x An y Bn z Cn
unde An , Bn , Cn n . Facand n , rezulta ca {An } M0 , {Bn } M0 ,
{Cn } M0 , si folosind faptul ca P, Q, R sunt functii de clasa C 1 , se obtine
( 6 7
1 ) d = P + Q + R
lim vN
( = div M0 v.
n vol n x y z M0
n
Aceasta relatie arata independenta lui div M0 v de sistemul de coordonate

ales Oxyz de versori , , k si dependenta ei exclusiv de v si M0 .
Folosind notatiile din teorema 2.2, daca (x, y, z), : U R este un camp
scalar de clasa C 1 (U ) si daca a este un vector constant arbitrar, atunci
pentru v = a
avem div v = a grad si formula (32) devine
( (((

a
N d = a (grad ) dx dy dz

262
(integrarea se face pe componente); cum a este arbitrar, rezulta ca

( (((
N d = (grad ) dx dy dz (formula gradientului).

(
1 d ceea ce
Ration
and ca mai sus, rezulta ca grad M0 = lim N
n vol n
n
arata ca grad M0 este independent de reperul ales (si depinde numai de si
M0 ).
In fine, daca w
este un camp vectorial de clasa C 1 pe U si notam v = w a
Fig. V.31
(cu a vector constant arbitrar), atunci div v = a rot w
si conform formulei (32)
rezulta ( (((
a
(w d =
) N a rot w)
( dx dy dz

adica ( (((

a w)
(N
d = a rot w
dx dy dz;

deoarece a
este vector arbitrar, rezulta
( (((

(N w) d = rot w
dx dy dz (formula rotorului).

Rationamentul deja facut anterior arata ca

(
1 w)
rot M0 w = lim (N d,
n vol n
n
deci rotorul lui w

n M0 depinde exclusiv de w si M0 .
Expresiile anterioare ale divergentei, gradientului si rotorului ntr-un punct
sunt intrinseci (independente de reper) si definesc aceste entitati ca derivate
spatiale.
Exemple. 1) Fie un compact elementar avand ca frontiera o suprafata
r
a care nu contine originea. Fie v = 3 campul newtonian. Daca 0
nchis / ,
r
atunci div v = 0 n fiecare punct din si conform (32), rezulta ca fluxul lui v

prin este nul. Daca 0 , atunci exista o bila deschisa B = {x2 + y 2 + z 2 <
2 } (fig. V. 32).
Fig. V.32 Consideram compactul elementar \ B avand ca frontiera Fr S . Deoarece
div v = 0 n \ B , rezulta, conform formulei (32), ca fluxul lui v prin si
prin S este acelasi (n ambele cazuri dupa normala exterioara). Dar normala
r
exterioara la S este si fluxul lui v prin S este
r
( (
r r 2 1
3
d = 4
d = 2 aria S = 4.
S r r S
In general, daca este o portiune de suprafata de clasa C 1 , nesingulara,

orientata, astfel ncat 0
/ , se numeste unghi solid n
( care este vazuta
r r
din origine, fluxul campului v = 3 prin , adica = 3
n
d. Daca
r r
este nchis
a, ca la nceput, atunci rezulta ca

0 daca 0 /
=
4 daca 0 .

2) Indicam o aplicatie remarcabila a formulei Gauss-Ostrogradski. Pre-

supunem ca un lichid, avand densitatea de volum constanta c, se afla ntr-un
recipient asimilat cu un compact elementar continut n semispatiul z < 0

din R3 (spatiul R3 este raportat la un triedru ortogonal Oxyz de versori , , k).

Presupunem de asemenea ca presiunea creste proportional cu adancimea,

c fiind densitatea de volum.
deci campul presiunilor lichidului este v = c z k,
Fluxul lui v prin frontiera a lui se numeste forta ascensional a a
lichidului.
Asadar, deoarece div v = c, rezulta
( ((( (((
= v n
d = (div v) dx dy dz = c dx dy dz =

= c volumul lui = masa lichidului,

obtinandu-se astfel legea lui Arhimede.
c. Trecem la demonstrarea formulei fundamentale a lui Stokes, care leag a
integrala curbilinie n spatiu de integrala de suprafata.
Fie o suprafata de ecuatie carteziana z = f (x, y), cu f functie de clasa C 2
pe un deschis D R2 , cu orientarea pozitiva asociata reprezentarii parametrice
x = u, y = v, z = f (u, v), () (u, v) D.
Daca M D este un compact bordat elementar, atunci este bine definita
o portiune din suprafata , anume
S1 = {(x, y, z) R3 |z = f (x, y), (x, y) M }. (36)
Curba C1 = {(x, y, z) R3 |z = f (x, y), (x, y) Fr M } cu orientarea Fig. V.33
indusa de pe Fr M se numeste bordul orientat al lui S1 ; notand cu N versorul
normalei la suprafata S1 n punctul curent P al lui C1 , cu versorul tangentei
n punctul P la curba C1 si cu n e versorul normalei exterioare la bordul C1
(situat n planul tangent la n punctul P , perpendicular pe si iesind din
S1 ) rezulta ca N =n e . Orientarea fixata pe bordul C1 poate fi reprezentata
sugestiv astfel: un observator care parcurge C1 n sensul lui si avand capul
spre N , are mana stang a nspre S1 , fig. V. 33. In mod similar se pot considera
portiuni de suprafat a carteziana x = f (y, z) sau y = f (x, z) etc.
O portiune de suprafat a orientat a (de clasa C 2 ) S se numeste elemen-
tara daca se poate descompune ntr-un numar finit de portiuni de suprafata
S1 , S2 , . . . , Sp , ca mai sus, prin arce de curba care sunt parti ale bordurilor ori-
entate corespunzatoare (ca n fig. V. 34). In acest caz se poate defini bordul
orientat C al lui S, ca fiind drumul nchis obtinut prin juxtapunerea arcelor de
curba care apartin numai la cate unul din bordurile portiunilor S1 , S2 , . . . , Sp .
Fig. V.34
Teorema 2.3. (formula lui J.G. STOKES, 1819-1903). Fie S R3 o
portiune de suprafat
a elemetar a de clasa C 2 si C bordul orientat, nchis, al lui
S. Fie v un camp vectorial de clas a C 1 pe un deschis din R3 care contine S.
Atunci circulatia lui v n lungul lui C este egal a cu fluxul rotorului lui v prin
S, adica ( (
v d
r= d.
rot v N (37)
C S
Demonstratie. Presupunem ca S se descompune n portiunile S1 , S2 , . . . , Sp
ca mai sus si ne fixam atentia asupra lui S1 , presupunand ca are reprezentarea
+ R(x, y, z)k cu P, Q, R functii de clasa
(36). Daca v = P (x, y, z) + Q(x, y, z)
1
C pe un deschis care contine S, atunci
( [ [
v d
r =% P dx + Q dy + R dz =% (P + Rp) dx + (Q + Rq) dy,
C1 C1
deoarece n lungul lui C1 avem z = f (x, y), deci

f f f f
dz = dx + dy = p dx + q dy (unde p = , q= ).
x y x y
Dar
[ [
% (P + Rp) dx + (Q + Rq) dy =% (P + Rp) dx + (Q + Rq) dy,
C1 Fr M
264
deoarece daca C1 are o parametrizare locala de forma x = (t), y = (t),

z = (t), t [, ], atunci Fr M are parametrizarea x = (t), y = (t), z = 0,
t [, ].
Aplicand n ultima integrala formula Green-Riemann, rezulta ca
( (( ? =

v d
r= (Q + Rq) (P + Rp) dx dy. (38)
C1 M x y
+ k si probam relatia
Notam A = p q

(Q + Rq) (P + Rp) = A rot v. (39)
x y
Intr-adevar,

(Q + Rq) (P + Rp) =
x y
? 6 7 =
Q Q R R q
= + p+q + p +R
x z x z x
? 6 7 =
P P R R p
+ q+p + q +R ;
y z y z y
cum 6 7
p f 2f 2f q
= = = =
y y x yx xy x
caci functia f este de clasa C 2 , rezulta ca
6 7
Q P P R
(Q + Rq) (P + Rp) = q
x y x y z x
6 7 ?6 7
R Q R Q
p = (p q + k)
y z y z
6 7 6 7 =
R P Q P
+ k = A rot v
x z x y
si relatia (39) este dovedita. Atunci relatia (38) se scrie sub forma
( ((
v d
r= (A rot v) dx dy. (40)
C1 M
Pe de alta parte, normala n punctul curent la S1 este
+ k
p q
= B A
N =B
p2 + q 2 + 1 p2 + q 2 + 1
si atunci membrul drept al formulei (37) este

( ((

rot v N d = dx dy
(rot v A)
S1 M
si din formula (40), se obtine egalitatea

( (
v d
r= d.
rot v N
C1 S1
Egalitati similare se obtin pentru S2 , . . . , Sp si adunand cele p relatii, se va

obtine
( 5 p (
d =
rot v N v d
r.
S i=1 Ci
Dar membrul drept este egal cu suma circulatiilor campului v n lungul

tuturor arcelor de curba ale bordurilor orientate, pentru toate portiunile Si ,

1 i p. Deoarece arcele comune la cate doua portiuni Si , Sj avand frontiera

comuna sunt parcurse de cate doua ori n sens opus, suma respectiva este
tocmai circulatia lui v n lungul arcelor care sunt parcurse o singura data si
acestea alcatuiesc tocmai bordul C al lui S; se obtine astfel formula (37).
Exemple. 1) Consideram octantul de sfera x2 +y 2 +z 2 = R2 , x 0, y 0,
r
z 0 si calculam circulatia campului newtonian v = 3 n lungul bordului C
r
orientat ca n fig. V. 35.
Aplicand formula lui Stokes luand pentru S portiunea de sfera corespunzatoa-
re, rezulta ca
( (
v d
r= d = 0, deoarece rot v = rot r = 0.
rot v N Fig. V.35
C S r3
2) Calculam fluxul campului v = xz + yz + z 2 k prin portiunea S din

2 2
paraboloidul z = x + y decupat a de cilindrul x2 + y 2 = 1, dupa normala
exterioara (fig. V. 36) (
Avem de calculat = d. Se observa ca v = rot w,
v N unde w =
S
1
(yz 2 xz 2 ), deci aplicand formula lui Stokes, rezulta
2
( (
1
= d
w r= yz 2 dx xz 2 dy;
C 2 C
pentru curba C se poate lua parametrizarea x = cos t, y = sin t, z = 1, 0 Fig. V.36
t 2 si rezulta imediat = . Iata si o alta metoda: considerand suprafata
nchisa definita de S si de portiunea S1 din planul z = 1 situata n interiorul
cilindrului si aplicand formula Gauss-Ostrogradski, rezulta ca
( (((

v N d = div v dx dy dz = 0,
SS1
deoarece div v = 0. Asadar,

( (
=
v N d = d.
v N
S S1
Versorul normala corespunzatoare la S1 este N = k si atunci

( ( (
= (xz + yz k d =
z 2 k) z 2 d = d = aria S1 = .
S1 S1 S1
Observatie. In acest paragraf expunerea a trebuit sa se abata uneori de

la exigentele rigorii maxime, n favoarea elementelor euristice si interpretarilor
geometrice si fizice, de altfel generatoare ale ntregii teorii. Formulele funda-
mentale stabilite anterior pot fi unificate ntr-o singura formula (numita for-
mula generala a lui Stokes), utilizand rezultate din teoria formelor diferentiale
pe varietati diferentiabile.
5.2.5 Exercitii
1. a) Sa se calculeze n punctul curent divergenta si rotorul campurilor

vectoriale v = x + xy v = k r ; v = rn (
+ xyz k; a r), n Z; v = (
a r)
r;
r3
(
v = a ra ).
r a
*
) r a
b) Sa se arate ca rot 3 = grad (
a este un vector constant si r
r r3
este vectorul de pozitie).
2. Sa se determine campurile vectoriale v de clasa C 1 n R3 \ (0, 0, 0) astfel
r
ncat rot v = 3 si v k = 0.
r
266
B
3. Sa se determine o functie f (r), r = x2 + y 2 + z 2 de clasa C 2 astfel
at rotorul campului v = f (r)(k r) sa fie coliniar cu r.
nc
4. Fie v un camp vectorial de clasa C 1 ntr-un deschis U R3 . O curba
parametrizata : [a, b] U , t . (t) = (x(t), y(t), z(t)) de clasa C 1 se numeste
linie de c amp (sau linie de forta) a lui v daca pentru orice t [a, b], vectorul
(t), tangent la curba, este coliniar cu vectorul v(x(t), y(t), z(t)) al campului.
a) Sa se arate ca daca v = P (x, y, z) + Q(xyz) atunci pentru
+ R(x, y, z)k,
orice linie de camp cu ecuatiile parametrice x = x(t), y = y(t), z = z(t),
t [a, b], exista o functie (t) astfel ncat x (t) = (t) P (x(t), y(t), z(t)),
y (t) = (t) Q(x(t), y(t), z(t)), z (t) = (t) R(x(t), y(t), z(t)) (mai succint
dx dy dz
= = sau v d r = 0).
P Q R
b) Sa se determine liniile de camp pentru v = 2x + yz v = xy +
+ z k,
yz v = r, v = a
+ y k, r, v = a
(
ra
), unde a
este un vector constant.
c) Sa se arate ca daca , sunt campuri scalare de clasa C 1 , atunci liniile de
camp ale campului vectorial nenul v = grad grad sunt curbele (x, y, z) =
c1 , (x, y, z) = c2 cu c1 , c2 constante arbitrare.
5. a) Se poate aplica formula Green-Riemann pentru calculul circulatiei
yi x

campului v = 2 n lungul cercului unitate din R2 parcurs pozitiv o
x + y2
singura data?
b) Sa se calculeze circulatia lui v = (x ln |x| y) + 2xy
n lungul frontierei
patratului [1, 1] [1, 1], parcursa pozitiv o singura data; se poate aplica
formula Green-Riemann?
6. Sa se calculeze aria decupata de cilindrul x2 + z 2 = 1 din paraboloidul
y = 1 + x2 + z 2 ,
7. Sa se calculeze fluxul campului vectorial v = k r prin portiunea de
a 1 z = x2 + y 2 , z > 0, dupa normala care face unghi ascutit cu axa
suprafat
Oz.
8. Se considera suprafata definita prin ecuatiile parametrice x = (a +
R cos u) cos v, y = (a+R cos u) sin v, z = R sin u unde 0 < R < a sunt constante
si 0 u 2, 0 v 2 (torul tridimensional).
r
Sa se calculeze fluxul campului v = prin aceasta suprafata si sa se afle
r
aria si volumul acestui tor.
B
Indicatie. Notam r = x2 + y 2 . In planul rOz se considera (r a)2 + z 2 =
R2 adica r = a + R cos u, z = R sin u, 0 u 2; daca acest cerc se roteste
n jurul lui Oz se obtine torul, cu parametrizarea anterioara. Se observa ca
|| = cos u cos v + cos u sin v
ru rv || = R(a + R cos u) si ca N Aria
+ sin uk.
( 2 ( 2
torului este egala cu R(a + R cos u)du dv = 4 2 aR etc.
0 0
9. Sa se calculeze direct si folosind formula lui Stokes circulatia lui v =

+ xk n lungul curbei {x2 + y 2 + z 2 = 4, x + y + z = 2} parcursa
y + z
o singura data si orientata astfel ncat proiectia curbei pe planul xOy sa fie
orientata pozitiv.
Sa se calculeze fluxul
10. Se considera campul vectorial v = z 2 +x2 +y 2 k.
lui v prin suprafata definita prin {x + y + z 1, x 0, y 0, z 0}, dupa
normala exterioara si circulatia lui v n lungul elipsei {x2 + y 2 = 4, x + z = 2}
cu orientarea compatibila cu orientarea pozitiva a proiectiei elipsei pe planul
xOy.
11. Se considera campul vectorial v = 2xz + 2yz
(x2 + y 2 )k.
1
a) Sa se determine un drum parametrizat de clasa C nesingular : [0, 1]
R3 astfel ncat v((t)) sa fie coliniar cu (t), ()t [0, 1].
5.3. APLICAT
II 267
b) Sa se calculeze fluxul lui v prin suprafata definita de x2 + y 2 + 2z 2 = 1,

z > 0 dupa normala exterioara, precum si circulatia lui v n lungul drumului
1 : [0, ] R3 , t . (t cos t, t sin t, t).
k r
12. Fie v = r definit n R3 \ (0, 0, 0). Sa se calculeze, direct si folosind
r4
formula Gauss-Ostrograski, fluxul lui v prin suprafata definita x2 + y 2 = 4 z,
z > h (unde 0 < h < 4 este o constant a data); ramane valabil calculul facut
daca h < 0 ?
5.3 Aplicatii
5.3.1 C
ampuri irotationale (conservative).
C
ampuri solenoidale (far
a surse)
Fie U R3 un deschis fixat.
Definitia 3.1. Un c a C 1 n U se numeste irotati-
amp vectorial v de clas
onal n U dac a rot a v = 0 pentru orice punct a U .
Daca v = P + Q cu P, Q, R functii de clasa C 1 pe U , atunci faptul
+ Rk,
ca v este irotational n U revine la verificarea conditiilor
P Q Q R R P
= , = , =
y x z y x z
n fiecare punct din U . Asadar, c ampul v este irotational dac a si numai daca
v este conservativ (adic a forma diferentiala = P dx + Q dy + R dz este nchisa
n U ; vezi IV, 5.1).
Din formula (37) rezulta direct ca daca v este irotational n U , atunci pentru
orice portiune de suprafat a elementar a situata n U cu bordul orientat nchis
C, circulatia lui v n lungul lui C este nula. Termenul de rotor, introdus
de J. MAXWELL (1831-1879), este legat de faptul ca circulatia n lungul lui
C a campului v al vitezelor particulelor unui fluid (situat n U ) reprezint ao
masura a cantitatii de fluid care circula n lungul lui C si aceasta este nula
daca curgerea este irotational a (adica rot v = 0).
Conform corolariilor teoremelor 5.2, 5.3 din capitolul IV, se obtine urma-
toarea caracterizare completa a campurilor irotationale:
Teorema 3.1. Fie U R3 un deschis stelat si v un c amp vectorial de
clasa C 1 pe U . Atunci v este irotational n U exist a o functie f (x, y, z) de
clasa C 1 n U astfel nc
at v = grad f circulatia lui v n lungul oric arui
drum nchis de clasa C 1 pe portiuni situat n U , este nul a.
Reamintim ca functia f este unic determinata pana la o constanta aditiva
si se numeste potential scalar al lui v (daca v = grad f1 si v = grad f2 , atunci
grad (f1 f2 ) = 0, deci diferenta f1 f2 este constanta n U ).
Definitia 3.2. Un c a C 1 n U se numeste solenoidal
amp vectorial v de clas
a div a v = 0 pentru orice punct a U .
n U dac
r
Exemple. Campul newtonian v = este irotational si solenoidal n
r3
deschisul U = R \ (0, 0, 0); campul v = x + xz
3 2
2xz k este solenoidal,
dar nu irotational, n R3 , iar campul v = grad ( camp scalar de clasa C 2 )
este solenoidal daca si numai daca functia este armonica, adica = 0.
Verificarea este imediata.
Din formula (32) rezulta ca daca v este solenoidal n U , atunci fluxul lui v
prin frontiera (nchisa) a oricarui compact elementar situat n U , este nul. In
mod similar teormeei 3.1, vom proba
Teorema 3.2 (de caracterizare a campurilor solenoidale). Fie U R3
un deschis si v un c a C 1 n U . Atunci sunt echivalente
amp vectorial de clas
afirmatiile:
268
(a) v este solenoidal n U ;

(b) v este local un c a pentru orice punct a U exist
amp de rotori (adic ao
vecinatate deschis a V , a V U si un camp vectorial w a C 2 n V
de clas
astfel nc
at v = rot w
n V ).
(c) fluxul lui v prin frontiera nchis
a a oric
arui compact elementar situat n
U , este nul.
Demonstratie. Faptul ca (a) (c) a fost probat anterior, folosind relatia
(32). Implicatia (c) (a) rezulta n modul urmator: fixam un punct oarecare
a U si alegem o bila B (a, ) U de raza > 0; atunci conform ipotezei (c),
folosind (32), rezulta ca
(((
div v dx dy dz = 0.
B (a,)
Utilizand formula de medie si facand 0 rezulta ca div a v = 0, deci v este

solenoidal n U . Implicatia (b) (a) este evidenta (caci daca v = rot w, atunci
div v = div rot w = 0). Ramane de dovedit implicatia (a) (b). Presupunem
ca v = P + Q cu P, Q, R functii de clasa C 1 n U ; conform ipotezei (a),
+ Rk,
avem
P Q R
+ + = 0, n fiecare punct din U . (41)
x y z
Fixam un punct a U , a = (x0 , y0 , z0 ) arbitrar si alegem o bila deschisa
V U , centrata n a. Aratam ca exista un camp de forma w = w1 (x, y, z) +
de clasa C 2 (V ) astfel ncat rot w = v, deci
w2 (x, y, z)
< <
< k <
< <
< <<
<
< < = P + Q
+ Rk,
< x y z <
< <
< w w 0 <
1 2
adica sistemul n w1 , w2
w2 w1 w2 w1
= P, = Q, =R
z z x y
are solutie. Din primele doua relatii rezulta ca ()(x, y, z) V avem
( z
w1 (x, y, z) = Q(x, y, t) dt + A(x, y),
z0
( z
w2 (x, y, z) = P (x, y, t) dt + B(x, y)
z0
cu A, B functii arbitrare de clasa C 1 . Trebuie probat ca ultima relatie poate fi

satisfacut
a alegand convenabil A si B; aceasta revine la relatia
( z ( z
P B Q A
(x, y, t) dt + (x, y, t) dt = R,
z0 x x z0 y y
adica ( z ? =
P Q B A
+ dt + =R
z0 x y x y
si tin
and cont de (41) rezulta
B A
= R(x, y, z0 ).
x y
Este evident ca exista functii A, B verificand aceasta unica relatie si astfel,
existenta campului w = w1 + w2 cu proprietatea ca rot w = v n V este
probata.
5.3. APLICAT
II 269
Daca v este solenoidal, atunci orice camp w astfel ncat rotw = v se numeste
potential vector al lui v. Daca deschisul U este stelat, atunci w este unic pana
la un camp de gradienti (daca rot w 1 = v, rot w2 = v, atunci rot (w 1 w 2 ) = 0,
deci w 1 w 2 = grad etc.).
In conditiile formulei lui Stokes (37), fluxul unui camp solenoidal v poate fi
exprimat prin circulatia unui potential vector w al lui v, anume
( ( (
d = (rot w
v N N ) d = w d
r.
S S C
Observatii. Campurile solenoidale se mai numesc c ampuri f ar

a surse.
O justificare a acestei terminologii este urmatoarea. Presupunem ca ntr-un
deschis U R3 exista un fluid si v este campul vectorial al vitezelor particulelor
de fluid. Pentru a evalua cantitatea de fluid care traverseaza o portiune de
suprafata ntr-un interval de timp T , facem ipoteza ca fluidul umple pentru
orice element de suprafat a d, n timpul T , un cilindru cu volumul || v || d
: ;8 9
cos ( ) T = (
v, n vn )T d; nsumand aceste volume de fluid, este rezonabil sa
consideram ca ntreaga suprafat a este traversata n intervalul de timp T de
o cantitate de fluid egala cu
(
T ( v ,
n)d.

Asadar, facand T = 1 rezulta ca fluxul lui v orin exprima si modeleaza

matematic cantitatea de fluid care traverseaza n unitatea de timp.
Daca este frontiera nchis a a unui compact elementar ca n formula
Gauss-Ostrogradski si daca fluxul lui v dupa normala exterioara este pozitiv,
atunci rezulta ca din iese fluid sau fluidul diverge din , sau cum se mai
spune, n exista surse de fluid; fig. V. 37. Daca v este solenoidal, fluxul este
nul si ca atare, nu exista surse de fluid n . Rezulta totodata o justificare a
termenului de divergent a, introdus tot de Maxwell.
Fig. V.37
5.3.2 C
ampuri armonice
Definitia 3.3. Un c
amp vectorial v de clasa C 1 ntr-un deschis U R3 se
numeste armonic n U daca v este irotational si solenoidal n U .
r
Exemplu. Campul newtonian v = k (k > 0 constant) este armonic
r3
n deschisul U = R3 \ (0, 0, 0). De asemenea, campul v = 2x + 4yz
+ (2y 2
2z 2 2z)k este armonic n R3 .
Teorema 3.3 (de caracterizare a campurilor armonice). Fie U R3 un

deschis stelat si v un c amp vectorial de clasa C 1 n U . Sunt echivalente
afirmatiile:
(a) c
ampul v este armonic n U ;
(b) exista o functie armonica (x, y, z), : U R (adica C 2 (U ) si
= 0 n U ) astfel ncat v = grad .
Demonstratie. (b) (a). Daca v = grad , atunci rot v = rot (grad ) = 0,

deci v este irotational. Apoi div v = div (grad ) = = 0, deci v este si
solenoidal.
(a) (b). Presupunem ca v este armonic n U , deci rot v = 0. Din teorema
3.1 rezulta ca exista o functie C 2 (U ) astfel ncat v = grad . Deoarece v
este solenoidal, rezulta ca div grad = 0, adica = 0, deci functia este
armonica.
Exemplu. Consideram un fluid situat ntr-un deschis U R3 avand den-

sitatea (x, y, z) si viteza v(x, y, z, t) n punctul (x, y, z) U si la momentul t,
presupuse functii de clasa C 1 n U R.
270
Pentru orice compact elementar U avand frontiera , masa fluidului

din la momentul t este conform V, 1,2
( (

m(t) = (x, y, z, t) dx dy dz, deci m (t) = dx dy dz.
t
Pe de alta parte, din considerente fizice,

(
m (t) = ( v) n
d (fluxul lui
v prin ).

Aplicand n ultima relatie formula Gauss-Ostrogradski, rezulta

(

m (t) = div (
v ) dx dy dz

( ? =

si ca atare, div (
v) + dx dy dz = 0. Deoarece este arbitrar, se
t
obtine relatia

v) =
div ( (numit
a ecuatia de continuitate).
t
Presupunem acum ca densitatea este constanta si ca v este un camp de
gradienti, v = grad . Se spune atunci ca fluidul este incompresibil, iar este
numit potentialul vitezelor. Din ecuatia de continuitate, rezulta div v = 0, adica
div (grad ) = 0, = 0, deci v este un c amp armonic n U .
Un rezultat important n teoria functiilor armonice l constituie teorema
care urmeaza, care constituie n acelasi timp o interpretare remarcabila a lapla-
cianului unei functii.
Teorema 3.4. Fie (x, y, z), : U R o functie de clas a C 2 ntr-un
deschis U R . Atunci pentru orice punct fixat a U , a = (x0 , y0 , z0 ) are loc
3
formula de evaluare a laplacianului lui n punctul a:

(
3
()(a) = lim [(x, y, z) (x0 , y0 , z0 )]d, (42)
0 24 S

unde S este sfera cu centrul n a si de raz

a > 0 suficient de mic
a;
fig. V. 37
Fig. V.38 Tot fara demonstratie, enuntam:
Teorema 3.5 (teorema de medie pentru functii armonice). Fie : U R
a ntr-un deschis U R3 . Atunci pentru orice punct a U
o functie armonic
at B(a, ) U , avem
si pentru orice > 0 astfel nc
(
1
(a) = (x, y, z) d.
42 S
Teorema 3.5 se interpreteaza astfel: membrul drept se numeste uneori media

lui pe sfera S si atunci aceasta medie coincide cu valoarea lui n centrul
sferei; aceasta proprietate sugereaza existenta unei armonii n repartizarea
valorilor lui , ceea ce justifica denumirea de functie armonica.
Alte proprietati ale campurilor armonice sunt concentrate n
Teorema 3.6. Fie U un deschis n R3 si ( U ) un compact elementar
conex av
and frontiera nchis
a .
(a) Dou
a functii armonice n U care coincid pe coincid n .
(b) Doua c
ampuri armonice n U (presupus stelat) ale c aror componente
normale coincid pe , coincid n .
Demonstratie. (a) Fie , functii armonice n U si = pe . Functia
h = este armonica n U , deci h = 0 si h = 0 pe . Consideram campul
5.3. APLICAT
II 271
vectorial v = h grad h; evident, div v = grad h grad h + h h = ||grad h||2 si

dh
v n
=h = 0 (pe ). Aplicand formula (32), rezulta ca
dn
(((
||grad h||2 dx dy dz = 0,

deci grad h = 0, adica h = constant n . Cum h = 0 pe = Fr , rezulta ca

h = 0 n , adica = n .
(b) Fie v1 , v2 dou
a campuri armonice n U astfel ncat componentele lor
normale sa coincida pe , adica v1 n = v2 n = v1 v2 deci
pe si fie w
wn = 0 pe . Cum w este armonic, avem w = grad cu armonica n U
(conform teoremei 3.3). Aplicand formula (32) pentru v = w (observand
ca div v = div w +w grad = + grad grad = ||grad ||2 si ca
v n
= (wn ) = 0 pe ), se obtine
(((
||grad h||2 dx dy dz = 0,

= 0 n si ca atare v1 = v2 n .
de unde grad = 0, n , adica w
Observatii. Multe din rezultatele anterioare pot fi refacute pentru cazul
campurilor plane, locul formulei Gauss-Ostrogradski fiind luat atunci de for-
mula Green-Riemann.
O problema clasica av and multe aplicatii importante este problema
Dirichlet, care consta n determinarea unei functii continue : R care

sa fie armonica n , cunoscand valorile ei pe = Fr . Din teorema 3.6
(a) rezulta unicitatea solutiei problemei Dirichlet; dificultatea majora consta n
demonstrarea existentei solutiei respective si a determinarii ei efective. Pentru
multimi de un tip particular (sfera, paralelipipede etc.) exista formule stan-
dard care expliciteaza solutia. O problema similara este problema Neumann
(F. NEUMANN, 1798-1895), care consta n determinarea unei functii continue
d
: R care sa fie armonica n , cunoscand valorile lui pe ; teorema
dn
3.6 (b) indica unicitatea solutiei problemei Neumann.
Merita sa fie subliniata aici importanta principala, de natura filozofica, a
acestor consideratii: din cunoasterea unor date la frontiera lui si din pro-
prietatea de armonicitate, se determina valorile functiei necunoscute n ;
asadar, avand acces prin instrumente de masura la frontiera unor domenii,
se pot deduce informatii despre comportarea unor marimi fizice n interiorul
acelor domenii!
Consideratiile anterioare sunt dezvoltate n cadrul capitolului de matema-
tica intitulat Ecuatiile fizice matematice.
5.3.3 Coordonate curbilinii n R3

Fie A un deschis fixat din R3 . Consideram apoi un reper ortogonal Oxyz
Fie F : A R3 , (u, v, w) . (x, y, z) = F (u, v, w) o aplicatie
de versori , , k.
D(x, y, z)
injectiva de clasa C 1 (A), cu jacobianul strict pozitiv n fiecare punct
D(u, v, w)
din A. Pentru orice punct M F (A) se numesc coordonatele curbilinii ale lui
M definite de F acel unic triplet de numere reale (u, v, w) A astfel ncat
M = F (u, v, w). Daca notam (f, g, h) componentele lui F , rezulta ca punctul
curent M din F (A) are coordonatele carteziene

x = f (u, v, w)

y = g(u, v, w) , unde (u, v, w) A.

z = h(u, v, w)
Vectorul de pozitie al punctului M va fi
+ z k = f (u, v, w) + g(u, v, w)
r = x + y
+ h(u, v, w)k.
272
Aplicatia F se mai numeste schimbare de coordonate (trecere de la coor-

donatele curbilinii u, v, w la coordonate carteziene), n conformitate cu termi-
nologia fixata n definitia 5.3, unde F era presupus difeomorfism.
Vom presupune n continuare ca aplicatia F defineste un sistem ortogonal
r r r
de coordonate curbilinii n A, n sensul ca vectorii ru = , rv = , rw =
u v w
sunt doi cate doi ortogonali; mai precis,
ru rv = 0 si rw = ru rv , ()(u, v, w) A.
Fig. V.39
Notam cu eu , ev , ew respectiv versorii vectorilor ru , rv , rw si cu Hu , Hv ,

Hw marimile acelorasi vectori. Asadar, ru = Hu eu , rv = Hv ee , rw = Hw ew .
Functiile Hu , Hv , Hw sunt functii pozitive continue n A si sunt numite
parametri lui G. LAME (1795-1870). Produsul mixt ( ru , rv , rw ) este pe de
D(x, y, z)
o parte evident egal cu determinantul functional si pe de alta parte,
D(u, v, w)
este Hu Hv Hw ( eu , ev , ew ) si cum eu , ev , ew sunt versori doi cate doi ortogonali
si ew = eu ev , rezulta ca ( eu , ev , ew ) = 1; deci
D(x, y, z)
Hu Hv Hw = .
D(u, v, w)
Exemple. 1) Consideram coordonatele cilindrice , , z; n acest caz se

poate lua A = { > 0, 0 < < 2, z R} si aplicatia F corespunzatoare este
F : (, , z) . (x, y, z), definita prin x = cos , y = sin , z = z. In acest
caz, r = cos + sin deci r = r = cos + sin
+ z k, , r =
r
=

r
sin + cos , rz = = k si parametri Lame sunt H = || r || = 1,
z
D(x, y, z)
H = , Hz = 1, iar = H H Hz = 1 1 = .
D(, , z)
2) Consideram coordonatele sferice r, , ; n acest caz, A = {r > 0, 0 <
< , 0 < < 2} si r = r sin cos + r sin Rezulta
Q sinQ + r cos k.
Q Q
Q r Q Q Q
imediat parametri Lame corespunzatori Hr = Q Q = 1, H = Q r Q = r,
Q r Q Q Q
Q Q
Q r Q D(x, y, z)
H = Q Q 2
Q Q = r sin si determinantul functional este D(r, , ) = r sin . Se
verifica usor ca atat coordonatele cilindrice cat si cele sferice definesc sisteme
ortogonale de coordonate curbilinii.
Indicam acum, fara demonstratie, modul de calcul al gradientului, divergentei
si laplacianului n coordonate curbilinii, ortogonale, n cazul general considerat
la nceput.
a C 1 n A. Atunci
Teorema 3.7. Fie (u, v, w) o functie de clas
1 1 1
grad = eu + ev + ew . (43)
Hu u Hv v Hw w
5.3. APLICAT
II 273
Teorema 3.8. Fie v = U (u, v, w) eu + V (u, v, w)

ev + W (u, v, w)
ew un c
amp
a C 1 (A). Atunci
vectorial de clas
? =
1
div v = (U Hv Hw ) + (V Hw Hu ) + (W Hu Hv ) . (44)
Hu Hv Hw u v w
Ca aplicatie, indicam formula de calcul al laplacianului n coordonate cur-

bilinii ortogonale. Fie f (u, v, w) o functie de clasa C 2 (A). Atunci, conform
formulelor (43), (44) rezulta
? 6 7
1 Hv Hw f
f = div (grad f ) = +
Hu Hv Hw u Hu u
6 7 6 7=
Hw Hu f Hu Hv f
+ + .
v Hv v w Hw w
De exemplu, n coordonate cilindrice, u = , v = , w = z, H = 1,
H = , Hz = 1, deci
? 6 7 6 7 6 7=
1 f 1 f f
f = + + =
z z
2f 1 f 1 2f 2f
= + + + .
2 2 2 z 2
In particular, laplacianul lui f (, ) n coordonate polare plane , este
2f 1 f 1 2f
f = 2
+ + 2 2.

In mod similar, n coordonatele sferice r, , se obtine
2f 2 f cos f 1 2f 1 2f
f = + + + + 2 .
r2 r r r2 sin r2 2 r2 sin 2
274
Matematica face ca din propriet ati care nu-i
apartin s
a se poata obtine alte propriet
ati care nu
i apartin; utilizatorul de matematic a trebuie sa
asimileze teorii si tehnici subtile pentru a benefi-
cia de marele potential al calculatorului.
(L. WITTGENSTEIN, 1889-1951)
Capitolul 6
Elemente de Analiz
a
functional
a
Introducere
In acest capitol final al cursului, vom indica succint cateva dezvoltari firesti
ale Analizei matematice clasice, subliniind cu precadere fenomenul de trecere
de la studiul unei singure functii fixate la considerarea unor spatii de functii. In
acest mod se realizeaza un important salt calitativ n utilizarea instrumentelor
matematicii moderne, atat la formularea cat si n rezolvarea unor probleme de
optim care conduc la extremele anumitor functionale, n abordarea operatoriala
a teoriei sistemelor, n elaborarea calculului cu distributii, n fundamentarea
analizei armonice a semnalelor si n multe alte probleme de mare interes pentru
cunoastere, ale caror baze teoretice se asaza n zilele noastre.
Se poate afirma ca Analiza functional
a constituie o ramura de varf a matema-
ticii, oferind un limbaj unitar, unificator pentru abordarea problemelor de fizica
matematica, ecuatii diferentiale, calcul variational, teoria semnalelor, control
optimal, economie matematica etc., iar metodele functional-analitice se aplica
n stransa legatur a cu metodele numerice, pe care dealtfel le-a influentat n
mod decisiv. Fiecare paragraf al capitolului cuprinde cateva rezultate de baza
si o prezentare a aplicatiilor posibile, conjugand, asa cum am facut si pana
acum, modelul matematic cu modelul fizic generator.
In tara noastra exista o scoal
a puternica de Analiza functionala si teo-
ria operatorilor, av and contributii teoretice si aplicative recunoscute pe plan
mondial. Aceste cercetari se desfasoar a n cadrul Institutului de Matema-
tica al Academiei Romane si la universitatile din Bucuresti, Iasi, Timisoara.
Putem cita numele catorva matematicieni romani avand rezultate de valoare
n domeniul amintit: A. Ghika, M. Nicolescu, Gh. Marinescu, iar n anii nostri
V. Barbu, C. Foias, S. Teleman, I. Singer, D. Voiculescu s.a.
6.1 Functionale si operatori pe spatii Hilbert

6.1.1 Spatii Hilbert, exemple, propriet
ati
Definitia 1.1. Un spatiu vectorial real H se numeste prehilbertian dac a
a o aplicatie H H R, (x, y) . x, y astfel nc
este fixat at pentru orice
x, y, z H si pentru orice R s atile: x, y = y, x,
a fie satisfcute propriet
x, y + z = x, y + x, z, x, y = x, y = x, y; n plus, num arul real
x, x este pozitiv si este nul dac
a si numai dac a x = 0. Spatiile prehilbertiene
finit dimensionale se mai numesc euclidiene.
Se mai spune ca n H este fixat un produs scalar , , n analogie cu
cazul spatiului H = V3 , nzestrat cu produsul scalar uzual de vectori.
275
276 FUNCT
CAPITOLUL 6. ELEMENTE DE ANALIZA
IONALA
Revenind la cazul unui spatiu prehilbertian oarecare H, se observa ca pentru

orice x1 , . . . , xm , y1 , . . . , ym H si pentru orice 1 , . . . , m , 1 , . . . , n R,
avem
m
5 5n m 5
5 n
i xi , j yj = i j xi , yj .
i=1 j=1 i=1 j=1
Doi vectori x, y H se numesc ortogonali B (si se scrie x y) daca x, y = 0.

Pentru orice x H se noteaza ||x|| = x, x. Evident, ||x|| 0 si ||x|| =
0 x = 0. Nu ntamplator ||x|| se numeste norma lui x, deoarece vom vedea
ca sunt satisfacute proprietatile unei norme pe H.
Exemple. 1) Fie H = Rn (n 1 fixat). Pentru orice x, y Rn , x =
n
5
(x1 , . . . , xn ), y = (y1 , . . . , yn ) se noteaza x, y = xi yi (numit produsul scalar
i=1
euclidian). Notand cu {e1 , . . . , en } baza canonica n Rn , este evident ca ei ej ,
pentru orice i = j; mai precis pentru orice 1 i, j n, avem
/
0 daca i = j
ei , ej = , adica ei , ej = ij .
1 daca i = j
O generalizare a acestui exemplu l constituie urmatorul: se considera
spatiul vectorial real H = Mm,n (R) al matricilor de tip (m, n) cu coeficienti
reali si pentru orice A, B H, A = [aij ], B = [bij ], 1 i m, 1 j n, se
noteaza
m 5
5 n
A, B = aij bij = urma matricii patratice t A B.
i=1 j=1
Se obtine un produs scalar si ca atare o structura de spatiu prehilbertian

pe Mm,n (R). Daca x = (x1 , . . . , xn ), se asociaza matricea-coloana

x1

X = ...
xn
si se observa ca Rn si Mn,1 (R) sunt spatii vectoriale reale izomorfe si n plus,
() x, y Rn , produsul scalar X, Y definit anterior coincide cu produsul
euclidian al vectorilor x, y, adica x, y = t X Y .
2) O generalizare infinit dimensionala a lui Rn o constituie spatiul l2 . Prin
definitie, un element din l2 este un sir x = {xn }n0!de numere" reale astfel ncat
5 1
seria x2n sa fie convergenta. De exemplu, sirul apartine lui l2 ,
n + 1 n0
!n0 "
1
dar nu are aceasta proprietate. Doua elemente x = {xn }n0 ,
n + 1 n0
y = {yn }n0 din l2 se considera egale (x = y) daca si numai daca xn = yn
pentru orice n 0; se definesc apoi suma x + y = {xn + yn }n0 si x =
{xn }n0 pentru orice scalar R. Evident 5x l2 ; apoi din inegalitatea
2|xn yn | x2n + yn2 , ()n 0, rezulta ca seria xn yn este absolut convergenta
n0
5 5
deci convergenta si atunci seria (x2n + 2xn yn + yn2 ) = (xn + yn )2 este
n0 n0
convergenta, adica x + y l2 . Asadar, l2 este spatiu vectorial real. Pentru
orice x, y l2 ca mai sus, se poate defini numarul real
5
x, y = xn y n
n0
si se verifica usor proprietatile unui produs scalar, deci l2 este spatiu prehilber-
tian (Se poate considera n mod similar spatiul l2 al sirurilor indexate dupa Z,
nu numai dupa N).
6.1. FUNCT
IONALE SI OPERATORI PE SPAT
II HILBERT 277
Elementele lui l2 se mai numesc semnale discrete de energie finit

a. Anume,
considerand N = {0, 1, 2, . . .} ca multime de momente, orice element x =
{xn }n0 din l2 este o functie N R, n . xn deci este un semnal dis-
cret, conform cu Mterminologia fixata n Capitolul 1. Numarul real si pozitiv
B 5
||x|| = x, x = x2n se mai numeste energia semnalului x.
n0
3) Fie [a, b], a < b un interval fixat pe dreapta reala. Pe spatiul vectorial
0
real C[a,b] al functiilor continue [a, b] R se obtine un produs scalar (numit
produsul scalar L2 ) punand
( b
0
f, g = f (x)g(x)dx, ()f, g C[a,b] .
a
0
De exemplu, n spatiul C[0,2] se verifica, prin calcul direct, ca pentru orice
numere ntregi m, n 1, au loc relatiile
( 2 /
0 daca m = n
sin mx, sin nx = sin mx sin nxdx = mn = ; (1)
0 daca m = n
( 2
sin mx, cos nx = sin mx cos nxdx = 0; (2)
0
( 2
cos mx, cos nx = cos mx cos nxdx = mn . (3)
0
Aceste relatii se mai numesc relatii de ortogonalitate pentru sinusi-cosinusi

pe intervalul [0, 2].
La exemplele anterioare vom adauga altele noi, dupa acumularea catorva
rezultate teoretice.
Teorema 1.1. Fie H un spatiu prehilbertian real.
(a) Pentru orice x, y H are loc relatia
|x, y| ||x|| ||y|| (inegalitatea lui Schwartz); (4)
(b) H este spatiu vectorial normat, relativ la norma H R, x . ||x||;

(c) Pentru orice x, y H are loc relatia
||x + y||2 + ||x y||2 = 2(||x||2 + ||y||2 ) (regula paralelogramului). (5)
Demonstratie. (a) Daca y = 0, atunci ||y|| = 0, x, y = 0 si relatia

(4) este evident a. Presupunem y = 0 si fie un numar real arbitrar. Atunci
x + y, x + y 0, adica x, x + y + y, x + y 0, deci x, x + x, y +
y, x + 2 y, y 0. Asadar
||y||2 2 + 2x, y + ||x||2 0.
Se obtine astfel un trinom de gradul doi n (x, y fiind fixat) cu coeficienti

reali, pozitiv pentru orice , n care coeficientul lui 2 este strict pozitiv. In
mod necesar discriminantul trinomului este 0 si se obtine relatia (4).
(b) Trebuie verificate conditiile N1 , N2 , N3 din definitia 3.2 (cap. II, 2) a
unei norme. De exemplu, avem x, y = 2 x, x, adica ||x||2 = 2 ||x||2 ,
deci ||x|| = || ||x||, pentru orice x H, R. Apoi pentru orice x, y H,
||x + y||2 = x + y, x + y = x, x + 2x, y + y, y ||x||2 + 2||x|| ||y|| + ||y||2 =
(||x|| + ||y||)2 , deci ||x + y|| ||x|| + ||y||.
(c) Avem ||x + y||2 = x + y, x + y = ||x||2 + 2x, y + ||y||2 , ||x y||2 =
x y, x y = ||x||2 2x, y + ||y||2 si adunand aceste relatii, se obtine relatia
(5).
278 FUNCT
IONALA
Observatii. In orice spatiu prehilbertian H se poate dezvolta un limbaj

geometric sugestiv. Pentru orice x H, norma ||x|| a lui x se mai numeste
lungimea vectorului x; daca x, y H, numarul real d(x, y) = ||xy|| se numeste
x, y
distanta ntre x si y, iar daca x, y sunt nenuli, raportul este cuprins
||x|| ||y||
ntre 1 si 1 (conform relatiei (4)) si numim unghi al vectorilor x, y numarul
x, y
real [0, ] astfel ncat cos = . Identificand orice punct x H cu
||x|| ||y||
vectorul sau de pozitie Ox, se extind consideratiile geometrice uzuale din R2 ,
R3 , V2 , V3 etc. Astfel, regula paralelogramului (teorema 1.1, (c)) extinde la
un spatiu prehilbertian oarecare o proprietate binecunoscuta din R2 conform
careia suma patratelor lungimilor diagonalelor unui paralelogram este egala cu
suma patratelor lungimilor celor patru laturi. In mod similar, daca x, y H si
x y (adica x, y = 0), atunci se obtine relatia
Fig. VI.1a
||x + y||2 = x + y, x + y = ||x||2 + ||y||2 , (6)
numit
a n mod justificat teorema lui Pitagora (fig. VI. 1, b)).
Deoarece orice spatiu prehilbertian H este n mod natural un spatiu metric
relativ la distanta
B
d(x, y) = ||x y|| = x y, x y, ()x, y H
se poate vorbi de convegenta sirurilor de elemente din H, numita uneori conver-

genta n norma sau convergenta tare: un sir {un }n0 de elemente din H con-
verge (tare) catre u H daca lim ||un u|| = 0.
n
Definitia 1.2. Se numeste spatiu Hilbert orice spatiu prehilbertian n

care orice sir Cauchy este convergent.
Fig. VI.1b Asadar, spatiile Hilbert sunt tocmai spatiile prehilbertiene complete; n
particular, orice spatiu Hilbert este n mod natural un spatiu Banach.
Exemple. 1) Spatiul Rn este evident un spatiu Hilbert relativ la produsul
scalar euclidian; se poate arata fara dificultate ca l2 este de asemenea un spatiu
Hilbert.
2) Fie I R un interval n R; not 2
( am cu L (I) multimea tuturor functiilor
masurabile f : I R astfel ncat f 2 (x)dx < . Daca f, g L2 (I), atunci
I
din inegalitatea
[f (x) + g(x)]2 2[f 2 (x) + g 2 (x)], ()x I,
rezulta ca f + g L2 (I); daca R este o constanta, atunci este evident ca

f L2 (I). Asadar, L2 (I) este un spatiu vectorial real. Apoi pentru orice
f, g L2 (I) avem (|f (x)| |g(x)|)2 0, de unde
1 2
|f (x)g(x)| [f (x) + g 2 (x)], ()x I,
2
deci are sens numarul real
(
f, g " f (x)g(x)dx.
I
Se verifica usor ca se defineste astfel un produs scalar si deci L2 (I) este

spatiu prehilbertian (facem conventia de a identifica orice doua functii I R
care coincid a.p. pe I). Pentru I marginit avem 1 L2 (I), L2 (I) L1 (I).
Pentru orice f L2 (I) se poate defini norma lui f
6( 7 12
B 2
||f || = f, f = f (x)dx .
I
6.1. FUNCT
II HILBERT 279
Un fapt important si nebanal l constituie urmatoarea:

Teorema 1.2. L2 (I) este spatiu Hilbert.
Observatie. Functiile din L2 (I) se mai numesc semnale (continuale) de
a pe I; pentru orice astfel de semnal f : I R norma lui f , adica
energie finit
numarul real si pozitiv
6( 7 12
2
||f || = f (x) dx
I
se numeste energia lui f .
Toate cele spuse anterior se extind la cazul cand scalarii sunt numere com-
plexe, iar functiile iau valori complexe; n particular, se poate defini notiunea
de spatiu prehilbertian complex. In cele ce urmeaza, ne restrangem la cazul
real.
Fixam un spatiu Hilbert real (H, , ). Daca a H si A H se spune ca
a este ortogonal pe A (si se scrie a A) daca a, x = 0 pentru orice x A.
Multimea tuturor elemenelor a H ortogonale pe A formeaza un subspatiu
vectorial al lui H, notat cu A (numit ortogonalul lui A).
Teoria generala a spatiilor Hilbert este dominata de urmatoarele doua teo-
reme, ambele datorate lui F. RIESZ (1880-1956).
Teorema 1.3 (teorema de proiectie). Fie H1 H un subspatiu vectorial
nchis al lui H si a H un vector arbitrar fixat. Atunci (!)p H1 astfel nc
at
()x H1 , ||a p|| ||a x|| si a p H1 .
Demonstratie. Multimea de numere reale {||a x|| |x H1 } este marginita
inferior de 0, deci are o margine inferioara i, adica i = d(a, H1 ). Conform
definitiei marginii inferioare, pentru orice n 1 exista xn H1 astfel ncat
1
i ||a xn || < i + . (7)
n
Vom arata mai nt ai ca sirul {xn }n1 astfel obtinut este convergent; pentru
aceasta, este suficient sa arat am ca el este sir Cauchy (deoarece H este spatiu
complet). Aplicam n acest scop relatia (5) pentru x = xm a, y = xn a
(m, n 1) si obtinem
||xm + xn 2a||2 + ||xm xn ||2 = 2(||xm a||2 + ||xn a||2 ),
de unde
cf.(7)
0 ||xm xn ||2 = 2||xm a||2 + 2||xn a||2 ||xm + xn 2a||2
6 72 6 72 Q Q2 6 72
cf.(7) 1 1 Q xm + xn Q 1
2 i+ +2 i+ 4QQ Q
aQ 2 i + +
m n 2 m
6 72 6 7
1 2 2 2 1 1
+2 i + 4i = 2 + 2 + 4i + ,
n m n m n
deci
lim ||xm xn || = 0.
m,n
Asadar, sirul {xn }n1 este convergent si fie p = lim xn . Deoarece xn H1 ,

n
()n 1, rezulta p H1 si cum H1 este nchis, avem p H1 . Conform relatiei
(7) pentru n , rezulta ca ||a p|| = i, deci ()x H1 , ||a p|| ||a x||.
Demonstram proprietatea secunda a lui p. Fixam ()x H1 si aratam ca
a p x. Daca x = 0, afirmatia este clara; putem deci presupune x = 0.
Pentru orice R avem p + x H1 si vom evalua n doua moduri expresia
||a p x||2 . Pe de-o parte, ||a p x||2 = a p x, a p x =
||ap||2 2ap, x+2 ||x||2 si pe de alta, ||a p x||2 = ||a(p+x)2 ||
i2 = ||a p||2 ; deducem astfel ca 2 ||x||2 2a p, x 0 pentru orice
R, deci neaparat a p, x = 0.
280 FUNCT
IONALA
In sfarsit, probam unicitatea lui p; daca ar mai exista un element p H1 ,

astfel nc at a p H1 , atunci cum p, p H1 si p p H1 , rezulta ca
(a p ) (p p). Conform teoremei lui Pitagora se obtine atunci ||a p ||2 +

||p p||2 = ||a p||2 = i2 .

Dar ||a p || i, deci ||p p||2 0 adica ||p p|| = 0 si p = p.
Teorema 1.3 este complet demonstrata.
Observatie. Elementul p se numeste proiectia lui a pe H1 . Desigur, daca
a H1 , atunci p = a. Aceasta teorema este un rezultat de optim si reprezinta
extinderea la spatii Hilbert a unor consideratii geometrice simple din cazul cand
H = R3 si H1 este multimea punctelor unei drepte sau ale unui plan (trecand
prin origine).
Fig. VI.2
Corolar 1. Dac
a H1 este un subspatiu vectorial nchis al lui H, atunci
H = H1 H1 .
Demonstratie. Orice vector a H se scrie unic sub forma a = u + v cu
u H1 , v H1 ; anume, luam u = p, v = a p (fig. VI. 3).
Corolar 2. Fie H1 H un subspatiu nchis al lui H, H1 = H. Atunci
a a H \ H1 , a = 0 astfel nc
exist at a H1 .
Demonstratie. Alegem b H, b / H1 si fie p proiectia lui b pe H1 (data
de teorema 1.3). Deoarece b / H1 , rezulta ca p = b si luam a = p b. Atunci
a = 0, a
/ H1 si tot din teorema 1.3 stim ca a H1 .
Celalalt rezultat important n teoria generala a spatiilor Hilbert l constituie
Teorema 1.4 (a lui F. Reisz de reprezentare). Fie H un spatiu Hilbert
si L : H R o aplicatie liniar a. Atunci (!) un vector v H
a si continu
depinz
and de L astfel nc
at
L(u) = u, v, ()u H. (8)
Fig. VI.3 Demonstratie. Daca L = 0 luam v = 0. Putem presupune L = 0 si fie

H1 = Ker L; evident, H1 = L1 ({0}) si cum L este functie continua si {0} este
multime nchisa n R, rezulta ca H1 este un subspatiu vectorial nchis (teorema
III 2.2). In plus, H1 = H (caci daca H1 = H, ar rezulta ca L = 0). Aplicand
corolarul 2 al teoremei 1.3, exista a H \ H1 , a = 0 astfel ncat a H1 .
L(a)
Atunci L(a) = 0 si ||a|| = 0 si putem considera elementul v = a.
||a||2
Evident
L(a) L(a)
a, v = a, a = a, a = L(a). (9)
||a||2 ||a||2
L(u)
Trecem acum la verificarea relatiei (8). Fie ()u H fixat si u1 = u a;
L(a)
L(u)
atunci L(u1 ) = L(u) L(a) = L(u) L(u) = 0, deci u1 Ker L, adica
L(a)
u1 H1 . Deoarece a este ortogonal la H1 rezulta ca a u1 si cum v este
L(u)
coliniar cu a, rezulta ca v u1 , adica v, u1 = 0, Avem u = u1 + a, deci
L(a)
L(u) cf.(9) L(u)

u, v = u1 , v + a, v = u1 , v + L(a) = 0 + L(u) = L(u)
L(a) L(a)
si am verificat (8).
Ram
ane sa probam unicitatea lui v; presupunem ca ar mai exista un element
v H astfel ncat
L(u) = u, v , ()u H.
Atunci u, v = u, v pentru orice u H, adica u, v v = 0; luand
u = v v , se obtine ||v v ||2 = 0, deci v = v .
Teorema 1.4 este demonstrata.
6.1. FUNCT
II HILBERT 281
Observatie. Teorema 1.4 se mai numeste teorema de reprezentare a functio-

nalelor liniare si continue pe un spatiu Hilbert si afirma pe scurt ca o astfel de
functionala este obtinut
a ca produs scalar cu un vector fixat. Cu notatiile din
enunt, ea se mai scrie
L = , v,
unde v H este un element unic determinat de L. Se poate afirma ca si
teorema 1.4 este o abstragere a unui fapt evident: daca L : Rn R este o
functionala liniara si daca notam ck = L(ek ), 1 k n unde {e1 , e2 , . . . , en }
n
5
este baza canonica n Rn , atunci ()u = (x1 , x2 , . . . , xn ), avem u = xi ei si
i=1
n
5 n
5
L(u) = xi L(ei ) = ei xi ; astfel, L(u) este egal cu c, u, produsul scalar
i=1 i=1
euclidian al vectorilor c = (c1 , c2 , . . . , cn ) si u = (x1 , x2 , . . . , xn ).
Definitia 1.3. Se numeste operator liniar si continuu al unui spatiu
Hilbert real H orice aplicatie R-liniar a H H.
a si continu
Operatorii au o interpretare sistemica remarcabila. Anume, considerand ca
intrarile si iesirile sunt elemente din H, un operator T al spatiului Hilbert H
poate fi asimilat cu un sistem liniar si continuu.
O consecint a importanta a teoremei 1.4 este existenta adjunctului oricarui
operator al unui spatiu Hilbert. Mai precis, are loc
Teorema 1.5. Pentru orice operator T : H H al unui spatiu Hilbert Fig. VI.4
a un unic operator T al lui H, T : H H astfel nc
exist at
T x, y = x, T y, ()x, y H.
Demonstratie. Fixam ()y H si consideram functionala liniara L : H R

definita prin L(x) = T x, y, ()x H.
n H
Este evident ca L este aplicatie continua. Intr-adevar, daca xn 0 atunci
n H
T xn 0, adica lim ||T xn || = 0. Apoi, conform inegalitatii lui Schwartz,
n
0 |T xn , y| ||T xn || ||y||,
deci lim T xn , y = 0, adica L(xn ) 0.
n
Conform teoremei 1.4, exista si este unic v H, depinzand de y astfel
ncat L(x) = x, v, ()x H. Acest element se noteaza v = T y si satisface
L(x) = x, T y, adica T x, y = x, T y, pentru orice x, y H.
a dificultate ca T este aplicatie R-liniara si continua, iar teo-
Se arata far
rema este dovedit a.
Un operator T al unui spatiu Hilbert se numeste autoadjunct (sau hermitic)
daca T = T .
Exemple. 1) Fie H = l2 si operatorul F : H H care asociaza oricarui
sir x = {x0 , x1 , . . .}, sirul T x = {x1 , x2 , . . .}. Atunci adjunctul lui T este
operatorul T : H H definit prin T x = {0, x0 , x1 , . . .}. Intr-adevar, avem
T x, y = x1 y0 + x2 y1 + . . . = x, T y, ()x, y l2 .
2) Daca T : R2 Rn este o aplicatie R-liniara, operatorul T este autoad-
junct daca si numai daca matricea MT asociata lui T (n baza canonica) este
simetrica.
6.1.2 Functii de matrici; functii de operatori

Fixam o matrice oarecare A Mn (R), A = [aij ]1i,jn ; ea se poate identi-
2
fica prin punctul (a11 , . . . , a1n , a21 , . . . , ann ) din Rn si are loc izomorfismul de
2
spatii vectoriale reale Mn (R) Rn ; n particular, structura de spatiu Banach
2
de pe Rn se poate transfera la Mn (R). Mai precis, punand
M5
||A|| = a2ij
i,j
282 FUNCT
IONALA
ine onorma pe Mn (R); se verifica usor ca daca A, B Mn (R) si daca

se obt
x1
..
x = . este un vector coloana, atunci ||A B|| ||A|| ||B||, ||A x||
xn
B
||A||||x||, unde ||x|| = x21 + . . . + x2n ; n particular, pentru orice k 1, avem
||Ak || ||A||k .
5
Teorema 1.6. Fie o serie de puteri reale f (x) = a n xn = a0 + a 1 x +
n0
a2 x2 + . . . cu raza de convergenta
> 0. Atunci pentru orice matrice p
atratic
a
A Mn (R) astfel nc at ||A|| < , seria de matrici
5
an An = a0 Un + a1 A + a2 A2 + . . . (10)
n0
(privita ca serie de elemente din spatiul Banach Mn (R)) este o serie conver-
genta.
Suma ei se noteaz a cu f (A) si se numeste functia de matricea A definit
a
de f .
Demonstratie. Alegem5 r > 0 astfel ncat ||A|| < r < . Conform teoremei
II. 4. 11, seria numerica an rn este AC, deci seria de numere reale pozitive
n0
5
n
|an |r este C. Avem ()n 0.
n0
||an An || = |an | ||An || |an | ||An || |an |rn .
5Conform criteriului de comparatie (teorema

5 II 3.9. a) rezulta ca seria
n n
||an A || este C, adica seria de matrici an A este AC; conform teoremei
n0 n0
5
II 3.7, rezulta ca seria an An este convergenta n spatiul Banach Mn (R).
n0
Vom demonstra un rezultat oarecum surprinzator (teorema 1.6), dar mai
nt
ai este necesara
Lema 1. Dac a H este un spatiu Banach real si V H este un subspatiu
finit dimensional al lui H, atunci V este o multime nchis a.

Teorema 1.7. In conditiile teoremei 1.6, matricea f (A) se poate exprima
a de An1 , An2 , . . . , A, Un , cu coeficienti reali (unde n
ca o combinatie liniar
este ordinul matricii A).
Demonstratie. Daca P () = (1)n n + C1 n1 + . . . + Cn1 + Cn =
det(A Un ) este polinomul caracteristic al matricii A, atunci conform teo-
remei Hamilton-Cayley avem P (A) = 0, deci An este o combinatie liniara de
An1 , . . . , A, Un si la fel vor fi An+1 , An+2 , . . . ca si orice polinom de matricea
A. Fie V subspatiul vectorial al lui Mn (R) generat de An1 , An2 , . . . , A, Un .
Asadar, orice polinom de matricea A apartine lui V . Deoarece f (A) este limita
sumelor partiale ale seriei (10), adica limita de polinoame de matricea A, rezulta
ca f (A) V , adica f (A) V , conform lemei 1.
Cea mai importanta functie de matrici este exponentiala. Consideram seria
x x2
de puteri 1+ + +. . . avand raza de convergenta = si a carei suma este
1! 2!
ex , ()x R. Pentru orice matrice A Mn (R) conditia ||A|| < este automat
A A2
ndeplinit a si aplicand teorema 1.5, rezulta ca seria de matrici Un + + +. . .
1! 2!
A
este convergent a. Suma ei se noteaza e sau exp A si se numeste exponentiala
matricii A. Asadar, eA Mn (R) si
A A2 An
e A = Un + + + ... + = ... (11)
1! 2! n!
6.1. FUNCT
II HILBERT 283
Propriet
atile principale ale exponentialei de matrici sunt concentrate n
Teorema 1.8. (a) e0 = Un , eUn = e Un , () R;
(b) Daca A, B Mn (R) si AB = BA, atunci eA eB = eB eA = eA+B ;
(c) Pentru orice matrice A Mn (R), matricea eA este nesingular a si
(e ) = eA ;
A 1
(d) Fie A Mn (R) este o matrice fixata. Atunci pentru orice matrice
a T Mn (R), are loc relatia
nesingular
1
eA = T eT AT
T 1 . (12)
Demonstratie. (a) rezulta direct din definitie (formula (11)).

(b) Avem
C n D
5 (A + B)n 5 1 5 n!
A+B k nk
e = = A B ,
n! n! k!(n k)!
n0 n0 k=0
aplicand formula binomului lui Newton pentru matrici (aici se foloseste esential
faptul ca A si B comut
a ntre ele). Asadar,

5 5 Ap B q 5 Ap 5 Bq
eA+B = = .
p!q! p! q!
n0 0p,qn p0 q0
p+q=n
Ultima relatie rezulta din teorema II 3.14 care se extinde direct si la serii
de matrici. In concluzie, eA+B = eA eB si de aici, eA+B = eB+A = eB eA .
(c) Aplicam faptul ca eA eA = e0 = Un .
(d) Prin inductie dupa k se poate verifica fara dificultate ca (T 1 AT )k =
1 k
T A T . Atunci

5 Ak 5 1 5 1 1
T 1 eA T = T 1 T = (T 1 Ak T ) = (T 1 AT )k = eT AT ,
k! k! k!
k0 k0 k0
de unde rezulta formula (12).

Formula (12) are loc pentru orice functie de matrice f (A), anume f (A) =
T f (T 1 AT ) T 1 (T nesingular
a), cu aceeasi demonstratie ca mai sus.
Aplicatie
Consider am un sistem diferential de ordinul I, liniar si omogen, cu coeficienti
constanti (A Mn (R))
x (t) = A x(t), tR (13)
unde x(t) reprezint

a coloana necunoscutelor,

x1 (t) x1 (t)

x(t) = ... si x (t) = ... .
xn (t) xn (t)
Pentru orice t R se poate considera matricea At. In general, daca se con-

sidera o matrice patratic a de functii derivabile se poate defini derivata acestei
matrici derivand fiecare element n parte; se extind unele din proprietatile
uzuale ale derivatelor. Astfel, pentru orice ntreg p 0 avem ((At)p ) =
Ap (At)p1 .
Apoi pentru orice polinom P rezult a P (At) = A P (At) si mai general,
pentru orice functie de matrici, n conditiile teoremei 1.5, avem f (At) = A
f (At); n particular, pentru orice t R avem (eAt ) = A eAt .
Se stie ca pentru orice t0 R si pentru orice vector-coloana n-dimensional
fixat x0 , sistemul (13) are solutie unica x(t) astfel ncat x(t0 ) = x0 ; folosind
284 FUNCT
IONALA
exponentiala unei matrici se poate da o reprezentare eleganta a acestei solutii,

anume
x(t) = eA(tt0 ) x0 . (14)
Este suficient sa observam ca vectorul (14) verifica ntr-adevar sistemul (13):
x (t) = AeA(tt0 ) x(t0 ) = A x(t) si conditia x(t0 ) = eA(tt0 ) x0 = e0 x0 =
Un x0 = x0 . Matricea eA(tt0 ) se numeste matricea de tranzitie a sistemului
(13) de la momentul t0 la momentul t.
Mai general, pentru un sistem diferential de ordinul I liniar, cu coeficienti
constanti, neomogen
x (t) = A x(t) + B(t)
unde B(t) este o coloana de n functii continue si marginite pe un interval J R,
atunci solutia x(t) pe J verificand o conditie de forma x(t0 ) = x0 (t0 J fixat)
este ( t
x(t) = eA(tt0 ) x0 + eA(ts) B(s)ds, ()t J. (15)
t0
Intr-adevar, este evident ca x(t0 ) = x0 si apoi derivand sub integrala, avem

( t
A(tt0 )
x (t) = Ae x0 + AeA(ts) B(s) ds + eA(ts) B(s)|s=t =
t0
? ( t =
A(tt0 ) A(ts)
=A e x0 + e B(s) ds + e0 B(t) = A x(t) + B(t), ()t J.
t0
Formula (15) are o interpretare senzationala: daca se cunosc parametri de

stare x1 , . . . , xn ai sistemului dinamic x = Ax + B(t) la un moment t0 , atunci
se pot determina valorile lor la orice alt moment t J.
Apare ca utila indicarea unor metode de calcul al exponentialei unei matrice,
sarcina a Algebrei matriceale.
6.1.3 Exercitii
0
1. Se considera spatiul prehilbertian real H = C[0,2] , cu produsul scalar
L . Sa se arate ca sirul de functii continue fn : [0, 2] R, n 1 avand
2
graficul din figura VI. 5, este sir Cauchy.

Indicatie. Pentru orice m, n 1 avem
( 2
2
||fm fn ||2 = (fm (x) fn (x))2 dx ;
0 n
( 2
apoi lim (fn (x) g(x))2 dx = 0 unde
n 0
6 7

1, 3
daca x ,
g(x) = 2 2 etc.

0, n rest
Fig. VI.5 2. Sa se arate ca n spatiul l2 multimea vectorilor x l2 cu ||x|| 1 este

nchis
a si marginita fara a fi compacta.
3. a) Sa se arate ca orice aplicatie R-liniara injectiva : Rn Rn este un
izomorfism liniar si continuu.
b) Sa se arate ca aplicatia : l2 l2 , {x0 , x1 , x2 , . . . , } {0, x0 , x1 , . . .}
este R-liniara, injectiva, continua, dar nu este surjectiva.
4. Sa se dea exemplu de spatii Banach n care norma nu provine dintr-un
produs scalar (deci nu este spatiu Hilbert). # $
Indicatie. Luam H = spatiul functiilor marginite 0, R cu norma
2
sup; functiile f = sin, g = cos nu verifica relatia paralelogramului. (Anume
FOURIER
6.2. SERII TRIGONOMETRICE; ANALIZA 285

||f || = 1, ||g|| = 1, ||f + g|| = 2, ||f g|| = 1). Asadar, norma-sup nu provine
dintr-un produs scalar.
5. Fie H un spatiu prehilbertian real. Se spune ca un sir {xn }n1 de
atre un element a H daca xn , y a, y,
elemente din H converge slab c
()y H, pentru n . Sa se arate ca
n H
1) daca xn a, atunci xn converge slab catre a;
2) reciproca are loc n spatiul H = Rn , dar nu n general.
Indicatie. 1) xn , y a, y = xn a, y si |xn a, y| ||xn a|| ||y||
etc.
0
2) Luam H = C[0,2] ; sirul {sin nx}n1 converge slab catre 0, dar nu con-
verge n H.
6 7
1
6. Fie I = 0, . Sa se arate ca functia f : I R definita prin f (x) =
2
1
a pe I dar f
este integrabil / L2 (I).
x ln2 x
6.2 Serii trigonometrice; analiz

a Fourier
Seriile trigonometrice sunt utilizate curent n electrotehnica, n radiotehnica,
n mecanica undelor si n orice procese vibratorii periodice. De asemenea,
studiul seriilor trigonometrice si mai ales al seriilor Fourier este strans legat
de reprezentarea semnalelor periodice cu posibilitati de adaptare a tehnicilor
moderne de calcul. Poate parea surprinzator, dar Cantor a introdus operatiile
de reuniune, intersectie, diferenta etc. ntre multimi studiind multimile de
convergenta punctuala ale unor serii trigonometrice!
6.2.1 Notiunea de serie trigonometric

a
Reamintim ca o functie reala f : A R, A R se numeste periodic a
daca exista un num ar real T = 0 astfel ncat pentru orice x A sa avem
x + t A, x T A si f (x + T ) = f (x). Numarul real T > 0 minim (daca
exista !) cu aceasta proprietate se numeste perioada principal
a a lui f . Atunci
f (x) = f (x + nT ), ()n Z.
Exemple. Functiile R R, x . sin(x + ) si x . cos(x + ), (,
2 x x
R, = 0) au perioada principala T = . Functiile x . sin , x . cos
|| l l
(l > 0 fixat) au deci perioada principala 2l. In general, daca o functie f (x) are
6 7
Tx
perioada T , atunci f are perioada 2, astfel ca este suficient sa studiem
2
functiile periodice de perioada 2.
In cele ce urmeaza, vom nota cu P multimea functiilor reale R R care
sunt continue pe portiuni pe orice interval compact din R (cu limite laterale
finite n orice punct) si care n plus sunt periodice de perioada 2. Aceste
functii sunt integrabile pe orice interval compact si P L2[,] . In plus,
remarcam ca ()f P, ()a R, avem
( a+2 (
f (x) dx = f (x) dx. (16)
a
(Intr-adevar, este suficient sa observam ca

( ( a ( a+2 ( ( a (
f= f+ f+ f si ca f+ f = 0,
a a+2 a+2
ultima relatie rezultand imediat prin schimbarea de variabila x = t 2).

Asadar, integrala lui f este aceeasi pe orice interval de lungime 2.
Exemple. Functia f : R R, f (x) = | sin x| apartine evident multimii P.
286 FUNCT
IONALA
De asemenea, functia u : R R definita prin

/ x
e daca x [0, )
u(x) =
0 daca x [, 0),
prelungita prin periodicitate la R, apartine multimii P (fig. VI.6a si b). Pentru

orice doua functii f, g P vom nota
Fig. VI.6a (
f, g = f (x)g(x) dx produsul scalar L2 . (17)

Definitia 2.1. Fie

5 a0 , a1 , a2 , . . . ; b1 , b2 , . . a. 0dou
a siruri de numere reale.
Seria de functii fn , fn : R R, f0 = , fn (x) = an cos nx + bn sin nx,
2
n0
(n 1) se numeste seria trigonometric a de coeficienti ai , bj (i 0, j
1). Sumele partiale ale unei astfel de serii se numesc polinoame trigono-
metrice.
Deoarece functiile fn , deci si sumele partiale ale seriei trigonometrice
5 a0
fn (x) = + (a1 cos x + b1 sin x) + (a2 cos 2x + b2 sin 2x) + . . .
2
n0
sunt functii periodice de perioada 2, este suficient sa studiem convergenta unor

astfel de serii pe un interval de lungime 2, de exemplu [, ]. Proprietatile
sumelor unor serii trigonometrice punctual convergente sunt sistematizate n
teorema care urmeaza.
Fig. VI.6b
Teorema 2.1. Presupunem c
a seria trigonometric
a
a0 5
+ (an cos nx + bn sin nx) (18)
2
n1
este PC pe [, ] (deci pe ntreaga dreapt

a real
a) si fie S(x) suma acestei serii.
(a) Functia S : R R este periodic a de perioad a 2;
(b) Dac a seria (18) este UC pe [, ], atunci S P si n acest caz, au
loc relatiile
( (
1 1
ak = S(x) cos kx dx, k 0; bk = S(x) sin kx dx, k 1. (19)

Demonstratie. (a) Fie {Sn }n0 sirul sumelor partiale ale seriei (18). Asadar,
5n
a0 a0
S0 = , Sn = + (ak cos kx + bn sin kx), n 1. Conform ipotezei
2 2
k=1
PC
Sn S si cum toate functiile Sn sunt periodice de perioada 2, aceeasi
proprietate o are functia S.
(b) Deoarece seria (18) este o serie uniform convergenta de functii continue,
suma ei va fi continua pe R, deci S P. Pentru orice x R avem S(x) =
a0 5
+ (an cos nx+bn sin nx). Inmultind cu functia marginita cos kx (respectiv
2
n1
cu sin kx), convergenta uniforma se pastreaza si se obtin relatiile
a0 5
S(x) cos kx = cos kx + (an cos nx cos kx + bn sin nx cos kx),
2
n1
a0 5
S(x) sin kx = sin kx + (an cos nx sin kx + bn sin nx sin kx).
2
n1
Integr
and aceste relatii pe intervalul [, ] si tinand cont de relatiile (1), (2),
(3) din 1, rezulta relatiile (19).
FOURIER
6.2.2 Seria Fourier asociat

a unei functii
Teorema 2.1 sugereaza urmatoarea constructie, datorata matematicianului
francez J. FOURIER (1768-1830).
am o functie oarecare f P si consider
Definitia 2.2. Fix am sirurile
(
1
ak = f (x) cos kx dx, k 0; (20)

(
1
bk = f (x) sin kx dx, k 1. (21)

arei functii f P i se asociaz
In acest mod, oric a seria trigonometric
a
a0 5
+ (ak cos kx + bk sin kx),
2
k1
numit a seria Fourier a lui f ; coeficientii ak , bk se numesc coeficientii

Fourier a lui f .
Fie : [a, a] R o functie continu a pe portiuni. Se stie ca daca este o
functie para (respectiv impara), atunci
( a ( a ( a
=2 (respectiv = 0). (22)
a 0 a
Functiile pare (respectiv impara) au graficul simetric n raport cu axa Oy

(respectiv n raport cu originea).
Daca f P este o functie para, atunci functia R R, x . f (x) cos kx
este para, iar x . f (x) sin kx impara, deci formulele (20), (21) devin
(
2
ak = f (x) cos kx dx, k 0 si bk = 0, k 1. (23)
0
Similar, daca f P este impara, atunci
(
2
ak = 0, k 0 si bk = f (x) sin kx dx. (24)
0
Desigur, modificarea valorilor lui f ntr-un numar finit de puncte nu modifica
valorile coeficientilor Fourier ai lui f deci nu conteaza daca functia f este con-
siderata pe (, ], [, ] sau numai pe intervalul (, ). Definitia 2.2 poate
fi data mai general, pentru functii integrabile Lebesgue.
Legatura ntre functia f P si seria ei Fourier este pana acum doar o
leg
atura de asociere. Seria Fourier a lui f poate sa fie divergenta sau chiar
daca este punctual convergent a pe R, ea poate sa nu aiba ca suma functia f .
Teorema care urmeaza da totusi conditii n care seria Fourier a unei functii
f P converge punctual a.p., cu suma f ; ea se numeste teorem a de reprezentare
(a unor functii reale ca sume de serii trigonometrice) si printre aplicatii, notam
descompunerea unui semnal n armonicele sale, care apar ca termeni ai seriei
Fourier asociate.
Teorema 2.2 (teorema lui Fourier-Dirichlet de reprezentare). Fie f P o
functie derivabil
a pe portiuni, cu derivate laterale finite n orice punct. Atunci
seria Fourier a lui f este PC pe R; mai precis, suma seriei Fourier a lui f
f (x 0) + f (x + 0)
n punctul x R este egal a cu m = (media aritmetic
aa
2
limitelor laterale ale lui f n x).
Demonstratie este nebanala si o omitem.
Direct din teorema 2.2 decurge urmatoarea consecinta.
Corolar. Dac a f : R R este o functie periodic
a, continua, derivabil
a pe
portiuni, atunci seria Fourier a lui f este PC avand ca sum a f.
288 FUNCT
IONALA
Observatii. 1) Forma complex a a seriilor Fourier. Consideram seria

trigonometrica (18) cu coeficienti reali. Folosind formulele lui Euler avem
1 inx 1 inx
cos nx = (e + einx ), (e einx );
2 2i
aceasta serie devine
6 7
a0 5 an ibn inx an + ibn inx
+ e + e .
2 2 2
n1
Notand
1

(an ibn )
daca n > 0
a0 2
c0 = si cn =
2
1 (a + ib ) daca n < 0,
n n
2
atunci seria devine
5
5
c0 + (cn einx + cn einx ) = cn einx (forma complexa).
n1 n=
Se verifica imediat ca pentru orice m, n R avem

( /
2 daca m + n = 0
einx einx dx = (25)
0 daca m + n = 0.

5 5
In general, o serie zn este prin definitie convergenta daca seriile zn ,
n= n0
5
zn sunt simultan convergente si suma ei se obtine adunand sumele acestor
n1

5
doua serii. In ipoteza ca seria cn einx este UC pe R cu suma S(x), atunci
n=

5
S(x) eikx = cn einx eikx si integrand pe intervalul [, ] si tinand
n=
cont de (25) se obtine
( (
1
1 5
S(x) eikx dx = cn einx eikx dx = ck , ()k Z.
2 2 n=
Daca f este o functie satisfacand conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci

considerand coeficientii lui Fourier
(
1
ck = f (x) eikx dx, k Z (26)
2

5 f (x + 0) + f (x 0)
rezulta ca seria cn einx este PC pe R cu suma ,
n=
2
()x R.
2) Daca n definitia unei functii din clasa P pastram toate ipotezele doar
ca presupunem f periodica de perioada principala 2l, l > 0 (n loc de 2),
atunci toate constructiile si rezultatele anterioare raman valabile; n acest caz,
coeficientii Fourier sunt
( l ( l
1 kx 1 kx
ak = f (x) cos dx; k 0; bk = f (x) sin dx; k 1
l l l l l l
FOURIER
( l
1 kx
si n cazul formei complexe, ck = f (x)ei l dx. Teorema 2.2 se scrie
2l l
6 7
f (x + 0) + f (x 0) a0 5 kx kx 5 kx
= + ak cos + bk sin = ck ei l .
2 2 l l
k1 k=
ari fizice. Daca f (t), t R este un semnal continual, peri-

3) Interpret
odic (de perioada 2)
( verificand conditiile teoremei lui Dirichlet, atunci coe-
a0 1
ficientul = f (t) dt reprezint
a media lui f pe intervalul [, ],
2 2
termenul a1 cos t + b1 sin t reprezint a oscilatia principala a lui f n jurul
2
pozitiei medii, termenii an cos nt + bn sin nt au perioada principala (n
n
1) si corespund armonicelor oscilatiei principale. Formula de reprezentare
a0 5
f (t) = + (an cos nt + bn sin nt) se interpreteaza ca descompunerea sem-
2
n1
nalului f n armonice. In practica cunoasterea coeficientilor Fourier permite
evidentierea importantei diverselor armonice si n functie de context, arata
care din ele trebuie atenuate sau amplificate. Pentru calculul coeficientilor
Fourier ai unui semnal obtinut experimental se utilizeaza metode aproxima-
tive. In ultimul timp s-au elaborat metode speciale (de exemplu, algoritmul de
transformare Fourier rapida) n conjugare cu tehnica de varf a calculatoarelor.
Exemple. 1) Consideram functia f : (, ) R definit a prin f (x) = x si Fig. VI.7a
a prelungind f prin periodicitate la ntreg R a.p.; functia
fie f functia obtinut
f satisface conditiile teoremei lui Dirichlet si este impara (fig. VI.7a si b).
Folosind formulele (24) coeficientii ei Fourier sunt ak = 0, k 0 si pentru
orice k 1,
( (
2 2 2
bk = f (x) sin kx dx = x sin kx dx = (1)k+1 ,
0 0 k
tinand cont ca sin k = 0, cos k = (1)k , k Z.

f (x 0) + f (x + 0) 5
Atunci pentu orice x R avem = bk sin kx iar Fig. VI.7b
2
k1
5 (1)k+1
pentru x (, ) rezulta direct x = 2 sin kx. In particular,
k
k1
5 (1)k+1 6 7
kx 1 1 1
pentru x = avem = 2 sin = 2 1 + + ... ,
2 2 k 2 3 5 7
k1
1 1 1
deci 1 + + . . . = .
3 5 7 4
2) Fie semnalul dreptunghiular f : (, ) R definit prin
# $

A (constant), daca t ,
2 2
f (t) = )

* ) *
0, daca , , ,
2 2
prelungit apoi prin periodicitate (fig. VI. 8). In acest caz, f (este functie Fig. VI.8

para, deci conform formulelor (23) avem bk = 0, k 1, a0 = f (t)dt =
2 0
( (
2 2 2A k
A dt = A si ak = A cos kt dt = sin . Deci pentru orice
2 0 2 0 k 2
A 2A 5 1 k
t (, ), t = avem reprezentarea f (t) = + sin cos kt.
2 2 k 2
k1
A 2A
Media semnalului pe (, ) este , oscilatia principala este cos t etc.
2
Am ntalnit n acest curs doua tipuri importante de serii de functii-seriile de
puteri si seriile trigonometrice si este utila o comparatie ntre acestea. Seriile de
290 FUNCT
IONALA
puteri sunt mai usor de manuit (sumele lor partiale fiind polinoame algebrice),
iar n domeniul de convergenta, suma lor este o functie de clasa C . Un defect
al lor este acela ca, n general, o functie nu poate fi reprezentata printr-o serie
1
de puteri pe ntreg domeniul ei de definitie (de exemplu, desi f (x) =
1 + x2
1 2 4 6
este de clasa C pe ntreg R, dezvoltarea ei

= 1 x + x x + ...
1 + x2
este valabila numai pentru |x| < 1). Seriile trigonometrice au ca sume partiale
polinoame trigonometrice si reprezentarea functiilor prin serii Fourier are loc
pe orice interval, ceea ce este deosebit de util. Seriile trigonometrice sunt mai
putin maniabile, de exemplu ele nu pot fi derivate sau integrate termen cu
termen fara precautii suplimentare.
6.2.3 Teoremele lui Weierstrass de aproximare

Teorema 2.3. Fie f : R R o functie continu a, periodic
a de perioada 2.
Notam cu sn a n-a sum a partial
a a seriei Fourier asociat
a lui f si con-
1
sideram polinomul trigonometric n = (s0 + s1 + . . . + sn1 ), n 1. Atunci
n
sirul de functii {n }n1 converge uniform pe R c atre f .
Corolar. Dac a f : R R este o functie continu a, periodic

a de perioad
a
2 av
and toti coeficientii Fourier nuli, atunci f = 0.
Demonstratie. Asadar, ak = 0, ()k 0 si bk = 0, ()k 1 deci ()n 1

UC
avem n (x) = 0 pentru orice x R. Cum n f pe R, rezulta ca f (x) = 0,
pentru orice x R.
In particular, rezulta unicitatea reprezentarii Fourier a functiilor continue
periodice.
Se obtin acum fara dificultate teoremele de aproximare uniforma a functiilor
continue prin polinoame trigonometrice si prin polinoame algebrice.
af :R
Teorema 2.4 (teorema 1 a lui Weierstrass). Orice functie continu
R, periodic
a de perioada 2 se aproximeaz
a uniform prin polinoame trigono-
metrice (adica pentru orice > 0 exist
a un polinom trigonometric T astfel
at ||f T || < ).
nc
UC
Demonstratie. Deoarece n f pentru n , conform teoremei 2.3,
rezulta ca pentru orice > 0 exista N () astfel ncat ||f n || < pentru orice
n N (). Luam atunci T = N si teorema rezulta.
Teorema 2.5 (teorema 2 a lui Weierstrass). Orice functie continu a pe

un interval compact f : [a, b] R se aproximeaz a uniform prin polinoame
algebrice (adic a pentru orice > 0 exist a P : [a, b] R
a o functie polinomial
at ||f P || < , adic
astfel nc a n tubul de functii (f , f + ) se afla
graficul unei functii polinomiale).
Demonstratie. Presupunem mai ntai ca a = 0, b = 2 si ca f (0) = f (2).

Atunci functia f se poate prelungi prin periodicitate la o functie continua,
periodica de perioada 2 pe ntreg R (pe care o notam tot cu f ). Conform

teoremei 2.4 exista un polinom trigonometric T astfel ncat |T (x) f (x)| <
2
pentru orice x [0, 2]. Dar T este o suma finita de sinu5 si si cosinusi, deci
este dezvoltabila n serie de puteri pe ntreg R, T (x) = an xn (raza de
n0
convergenta ) si conform teoremei II. 4. < 11, c) naceasta< serie este UC pe
< 5 <
< <
[0, 2] si ca atare, exista N () astfel ncat <T (x) ak xk < < pentru orice
< < 2
k=0
FOURIER
N
5
n N si orice x [0, 2]. Atunci notand P (x) = ak xk , avem
k=0

|f (x) P (x)| |f (x) T (x)| + |T (x) P (x)| < + = ,
2 2
pentru orice x [0, 2] si cazul particular considerat este transat.
Presupunem acum ca f : [0, 2] R este o functie continua oarecare
(fara restrictia ca f (0) = f (2)). Definim F (x) = f (x) kx, unde k =
[f (2) f (0)]/2; se obtine o functie F : [0, 2] R continua si evident
F (0) = F (2) = f (0). Atunci conform cazului anterior tratat, functia F se
aproximeaz a uniform prin polinoame algebrice si aceeasi proprietate o are f .
In fine, trecem la cazul general si fie f : [a, b] R o functie continua pe in
interval compact oarecare. 6 Consideram atunci
7 functia auxiliara : [0, 2] R,
t
definita prin (t) = f a + (b a) . Deoarece este continua, atunci
2
pentru orice > 0 exista o functie polinomiala R (t) astfel ncat |(t)R (t)| <
2
pentru orice t [0, 2]. Pentru orice x [a, b], notand t = (x a),
ba
rezulta t [0, 2], deci
< 6 7 6 7<
< 2 2 <
< (x a) R (x a) << < .
< ba ba
6 7
2
Notand P (x) = R (x a) , rezulta |f (x)P (x)| < pentru orice
ba
x [a, b] si teorema este demonstrata complet.
Corolar. Pentru orice functie continu a f : [a, b] R exist a un sir de
functii polinomiale {Pn }n0 care converg uniform pe [a, b] c
atre f .
1
Demonstratie. Este suficient sa luam = (n 1) si sa alegem functii
n
1
at ||f Pn || < .
polinomiale Pn astfel nc
n
6.2.4 Serii Fourier generalizate

Daca {e1 , e2 , . . . , en } este baza canonica n spatiul Hilbert Rn (cu produsul
scalar euclidian), atunci evident ei , ej = ij , 1 i, j n si ei ej daca i = j.
Apoi pentru orice vector x Rn , x = (x1 , . . . , xn ) avem evident x, ej = xk ,
5 n 5 n
1 k n deci x = xk ek = x, ek ek . Reprezentari similare se obtin
k=1 k=1
pentru vectorii din anumite spatii Hilbert, asa cum vom vedea n continuare.
Definitia 2.4. Fie H un spatiu Hilbert real; se numeste sistem ortonor-
mal total (sau baz a ortonormal a) n H orice sir de vectori R = {en }n1
at ei , ej = ij , pentru orice i, j 1 si subspatiul generat de R s
astfel nc a fie
dens n H (multimea R este finit a sau num arabila).
Exemple. In Rn baza canonica este baza ortonormala. De asemenea n
spatiul Hilbert H = l2 elementele e1 = {1, 0, 0, . . .}, e2 = {0, 1, 0, 0, . . .}, . . .
etc. formeaza o baza ortonormala {en }n1 . Nu orice spatiu Hilbert are baza
ortonormala (numarabila).
Definitia 2.5. Fie H un spatiu Hilbert av
and un sistem ortonormal total
R = {en }n1 . Pentru orice element u H numerele reale cn = u, en , n 1
se numesc coeficientii Fourier (generalizati) al lui u relativ la R.
Teorema 2.6. Fie H un spatiu Hilbert (real) av
and un sistem
5 ortonormal
total R = {en }n1 . Pentru orice element u H, seria cn en (cn fiind
n1
292 FUNCT
IONALA
coeficientii Fourier al lui u relativ la R) este convergent

a n H cu suma u,
5
u= cn en (27)
n1
(dezvoltarea Fourier generalizat

5 a a lui u).

In plus, seria numerica c2n este convergent
a si
n1
5
c2n = ||u||2 . (28)
n1
n
5
Demonstratie. Fie un = cp ep , n 1. Atunci pentru orice k, 1 k n,
p=1
un , ek = c1 , e1 +. . .+cn en , ek = c1 e1 , ek +. . .+cn cn , ek = ck ek , ek = ck ,
deci un , ek = u, ek , adica un u, ek = 0. Pentru orice n 1 fixat, notam cu
Hn subspatiul vectorial al lui H generat de e1 , e2 , . . . , en ; asadar, un u Hn ,
()n 1. Pe de alta parte, Hn este subspatiu nchis (caci este finit dimensional
si aplicam lema 1). Atunci conform teoremei 1.3 rezulta ca un este proiectia
lui u pe Hn .
Fie () > 0 fixat. Cum subspatiul generat de R este dens n H, atunci
exista un element v care este combinatie liniara finita de elemente din R astfel
nc at ||uv|| < . Asadar, exista N () natural astfel ncat v Hn pentru orice
n N (). Conform teoremei 1.3, avem ||u un || ||u v||, deci ||u un || <
pentru orice n N (). Am 5demonstrat astfel ca un u pentru n , adica
sumele partiale ale serie converg catre u, de unde (27).
n1
In fine,
n
5 n
5
||un ||2 = un , un = cp ep , cq eq =
p=1 q=1
5 5 n
5
= cp cq ep , eq = cp cq pq = c2p
1p,qn 1p,qn p=1
5
and n , rezulta (deoarece un u) ca seria
si fac c2n este convergenta,
n1
cu suma ||u||2 , deci (28).
Observatie. Pentru u, R fixate dezvoltarea (27) este unica, caci daca u =
5 n
5
dn en , atunci notand vn = dk ek , rezulta vn , ek = dk pentru orice k n
n1 k=1
and n , rezulta (deoarece vn u) ca u, ek = dk , adica ck = dk ,
si fac
pentru orice k 1.
Fixam u H. Am vazut ca pentru orice n fixat, dintre toate elementele
w Hn (combinatii liniare de e1 , e2 , . . . , en ) cel pentru care distanta d(u, w) =
5n
||u w|| este minima este w = un adica w = cp ep unde cp sunt coeficientii
p=1
Fourier ai lui u relativ la R. Distanta ||u w|| se mai numeste abatere medie
patratica a lui w de la u si am probat ca dintre vectorii din Hn , vectorul un ete
cel care realizeaza abaterea medie patratica minima fata de u; fig. VI. 8. Din
5n
relatia (28) rezulta de asemenea ca pentru orice n, c2k ||u||2 (inegalitatea
k=1
lui Bessel).
Fig. VI.8 Ne situam n cazul cel mai important pentru( aplicatii, considerand spatiul

Hilbert H = L2[,] cu produsul scalar f, g = f (x)g(x) dx (teorema 1.2).

FOURIER
Sirul
1 1 1 1
e1 = , e2 = cos x, e3 = sin x, e4 = cos 2x, . . .
2
formeaza un sistem ortonormal total n H (ntr-adevar ei , ej = ij , ()i, j
1; apoi, pentru orice > 0 si pentru orice functie f H, alegem o functie

n scara g : [, ] R astfel nc at ||f g||2 < ; mai departe, alegem o
3
functie continua h : [, ] R si un polinom trigonometric T astfel ncat

||g h||2 < , ||h T ||2 < , deci ||f T ||2 < , deci oricat de aproape de
3 3
f se afla un polinom trigonometric).
Fixam o functie u : [, ] R din H; are sens sa consideram coeficientii
Fourier {ak }k0 , {bk }k0 definiti prin formulele (20), (21) (ntr-adevar, con-
form inegalitatii lui Schwartz,
<( <2 6( 7 6( 7
< <
< u(x) cos kx dx < u(x) 2
dx cos 2
kx dx
< <

( (
deci u(x) cos kx dx < si n mod similar, u(x)kx dx < , pentru

orice k 0 ntreg).
Pe de alta parte, putem considera coeficientii Fourier generalizati ai lui u
relativ la sistemul ortonormal total {en }n1 de mai sus. Asadar,
( >
1
c1 = u, e1 = u(x) dx = a0 , e2 = u, c2 = a1 (29)
2 2

c3 = b1 , c4 = a2 etc. iar seria Fourier generalizata va fi
5 a0
c n e n = c 1 e 1 + c2 e 2 + . . . = + a1 cos x + b1 sin x + a2 cos 2x + . . .
2
n1
Asadar cele doua concepte de serie Fourier asociata coincid. Am vazut ca

teorema 2.2, a lui Dirichlet dadea conditii de convergenta punctuala a seriilor
Fourier (utile n aplicatii tehnice). Teorema 2.6 arata ca seria Fourier a oricarei
functii u L2[,] converge tare si are suma u. Conform (29), relatia (28)
devine n acest caz
(
a20 5 2 2 1 2 1
+ (ak + bk ) = ||u||2 = u(x)2 dx (30)
2
k1
(relatia lui Parseval).

Observatii. 1) Se poate da acum un exemplu de serie trigonometrica punc-
a pe R care nu este seria Fourier a vreunei functii din L2[,] .
tual convergent
5 1
Anume, daca seria trigonometrica sin nx (punctual convergenta pe R,
n
n1
asa cum se vede aplicand criteriul lui Abel II. 3.13) ar fi serie Fourier, atunci
5 51
seria numerica (a2k +b2k ) = ar rezulta convergenta, ceea ce este absurd.
k
k1 k1
2) Teoria seriilor Fourier pune n evidenta un fenomen relevant. In conditiile
teoremei 2.6, pentru orice u H sirul5 coeficientilor Fourier (generalizati)
{cn }n1 apartine spatiului l2 (deoarece c2n < ). Avem astfel o asociere
n1
ntre doua spatii Hilbert
: H l2 .
Aceasta asociere este bijectiva. Injectivitatea rezulta din unicitatea dezvoltarii
5n
Fourier; probam surjectivitatea: fie {cn }n1 l2 si notam un = ck ek ;
k=1
294 FUNCT
IONALA
deoarece
n+p
5 n+p
5 n+p
5
||un+p un ||2 = un+p un , un+p un = ci ei , ci ei = c2i ,
i=n+1 i=n+1 i=n+1
rezulta ca sirul {un }n1 este Cauchy deci convergent, un u. Deoarece

un , ek = ck , rezulta pentru n ca u, ek = ck , k 1 deci (u) =
{cn }n1 . Mai mult, se arata usor ca conserva produsele scalare (adica
u, v = (u), (v), pentru orice u, v H).
In cazul H = L2
[,] aplicatia stabileste o corespondenta bijectiva ntre
entitati de natura distincta, anume ntre semnale continuale de energie finit a
si semnale discrete de energie finit a. Daca u este un semnal din L2[,] , atunci
sirul coeficientilor Fourier ai sai este numit spectral (discret) al lui u si se cal-
culeaza prin formulele de tipul (20), (21), iar teorema lui Dirichlet (sau teo-
rema 2.6) arata modul cum se recupereaza semnalul din cunoasterea spectrului
sau. Aceste consideratii sunt dezvoltate n [14] si poarta numele de conversie
analogic-digital a.
6.2.5 Exercitii
1. Sa se studieze coeficientii Fourier pentru functiile indicate mai jos, pre-
lungite prin periodicitate de perioada 2 la ntreg R:
/
a daca x [0, )
a) f (x) = a > 0 dat;
a daca x (, 0),
b) f (x) = |x| pentru x [, ];
c) f (x) = x2 pentru x [, ].

0 daca n par
aspuns. a) an = 0, ()n 0; bn =
R
4a daca n este impar.
n
4
b) bn = 0, ()n 1; a0 = , a2k = 0, a2k+1 = ;
(2k + 1)2
2 3 4(1)k
c) a0 = , ak = ; bk = 0, k 1.
3 k2
2. S a se dezvolte n serie Fourier functia f (x) = x, definita pe intervalul
[1, 1) si prelungita prin periodicitate de perioada 2 la R. Idem f (x) = | sin x|
pe [, ) prelungita la R prin periodicitate de perioada .
3. Sa se dezvolte n serie de sinusi (si respectiv de cosinusi) functia f (x) =
x + 1, x (0, ), prelungita prin imparitate (respectiv prin paritate) la (, )
si apoi prin periodicitate la ntreg R.
( b
4. Fie v : [a, b] R integrabila si ()k N, v(x)eikx dx = 0; aratati ca
a
v = 0 a.p.
( am un interval I R si o functie continua : I R astfel ncat

5. Fix
> 0 si (x) xk dx < pentru orice ntreg k 0 (numita functie pondere).
I
( am cu H multimea tuturor functiilor masurabile f : I R astfel ncat
Not
f 2 < . Sa se arate ca:
I (
a) H este spatiu Hilbert relativ la produsul scalar f, g = f g;
I
b) exista un sir de polinoame {Pn }n0 cu coeficienti reali, de forma P0 (x) =

1, P1 (x) = x + a11 , P2 (x) = x2 + a22 x + a21 , . . . etc. astfel ncat Pm , Pn = 0
pentru orice m, n 0, m = n (numite polinoame ortogonale relativ la ).
6.3. NOT
IUNEA DE DISTRIBUT
IE 295
(Daca I = [1, 1] si = 1 se obtin polinoamele A.M. LEGENDRE (1752-

1
1833) si pentru I = (1, 1), (x) = se obtin polinoamele P.L. CEBISEV
1 x2
(1821-1894)).
c) daca f H, atunci are loc o dezvoltare Fourier generalizata de forma
5 f, Pn
f= cn Pn unde cn = , n 0.
||Pn ||2
n0
6.3 Notiunea de distributie

Dam cateva definitii si prime rezultate din Teoria distributiilor, mpreuna
cu unele aspecte fizice, dealtfel generatoare ale ntregii teorii. Conceptul de
distributie este deosebit de important, el avand aplicatii n calculul operational,
n Teoria ecuatiilor fizicii matematice si n studiul unor sisteme fizice, sisteme
cu impulsuri etc.
6.3.1 Motivatii fizice ale studiului distributiilor

a) Consideram o retea electrica RLC (n serie) conectata, la momentul
t = 0, la o sursa de tensiune constanta v0 . Conform legilor lui Kirchho, inten-
sitatea i(t) a curentului n retea verific
a la fiecare moment t ntr-un interval
de timp [T, T ], conditia
( t
1
Li (t) + Ri(t) + i(t)dt = v(t), (31)
C 0
unde v(t) este tensiunea la bornele retelei. Dar

/
0 daca t < 0
v(t) =
v0 daca t 0,
adica v(t) = v0 (t), unde este semnalul unitate

/
0 daca t < 0
(t) =
1 daca t 0.
Daca momentul conectarii era atunci v(t) = v0 (t ).

Deoarece functia v(t) nu este derivabila (nu este nici macar continua !)
relatia (31) nu poate fi derivat a, n raport cu t n cadrul analizei clasice.
Vom putea studia ns a aceasta ecuatie si implicit vom obtine informatii
asupra retelei, folosind distrbutiile.
b) Pentru a modela matematic ideea de impuls de amplitudine A, aplicat Fig. VI.9
la momentul t = 0, este utila considerarea functiei h : R R, > 0 definita
prin h (t) = A dac a t [0, ] si nul
a n rest, impulsul actionand doar n
intervalul
( [0, ] (fig. VI. 9). Dac a aria dreptunghiului este egala cu 1, adica
1
h (t)dt = 1 (deci A = ) atunci impulsul se numeste unitar. Despre

numarul (lumgimea intervalului de actiune a impulsului) nu am spus numic;
impulsul unitar ideal se obtine pentru 0, adica ar fi definit prin limita
punctuala
(t) = lim h (t), ()t R
0
1
adica (t) = 0 daca t = 0 si (0) = lim = . Dar aceasta nu este o functie
0
n sens uzual (fig. VI. 10).
c) Fie un punct material de masa m plasat n originea unei axe. Vrem sa Fig. VI.10
definim un concept de densitate liniara (x) a masei punctuale. Un rationament
tipic consta n a mpr
astia uniform masa respectiva ntr-un interval (, )
296 FUNCT
IONALA
centrat n origine, a defini densitatea medie liniara (masa pe unitatea de

lungime) n fiecare punct x R al axei
m
daca x (, )
(x) = 2 (32)

0 daca x (, )
si a considera apoi limita (x) = lim (x), ()x R. Se obtine din nou
0
functia de mai sus (nmultita cu constanta m); n plus integrarea densitatii
trebuie sa fie masa totala, adica
(
(x)dx = m.

(
Dar = 0 a.p. deci (x)dx = 0 si se ajunge la o contradictie. Asadar,

conceptul de densitate a unei mase punctuale nu poate fi definit n cadrul
clasic.
In mod similar, notiunile ca: densitatea unei sarcini electrice punctuale,
densitatea unui dipol electric, intensitatea unei tensiuni elastice aplicata con-
centrat ntr-un punct etc. pot fi definite numai n cadrul distributional.
Trecem acum la definitii matematice riguroase.
6.3.2 Definitia distributiilor. Exemple

Notam cu D multimea functiilor R R care sunt indefinit derivabile pe
R si nule n afara unui interval marginit (adica functii de clasa C cu suport
compact). Functiile din D se mai numesc functii-test.
Exemple. 1) Functia clopot : R R definita prin
6 7

exp 1
, daca x (1, 1)
(x) = x2 1

0 n rest
apartine lui D (fig. VI. 11).

Fig. VI.11 2) Functiile sin x, cos x, ex , x2 , , constantele nenule etc. nu apartin lui D,
deoarece nu se anuleaza spre + si . Daca f este o functie de clasa C pe
un interval deschis marginit (a, b), atunci pentru orice > 0 se poate construi
o functie D care sa fie nula n afara intervalul [a , b + ] si sa coincida
cu f pe intervalul (a, b) (fig. VI. 12).
3) Indicam un sir de functii test n , n 1; anume
6 7
1 1

n c exp , daca |x| <
n 2 x2 1 n
n (x) = (33)

1
0 daca |x|
n
(
Constantele pozitive cn pot fi alese astfel ncat n (x)dx = 1; evident,

ne
n acest caz cn (caci cn , ()n 1).
2
Fig. VI.12
Definitia 3.1. Un sir {n }n1 de functii-test se numeste convergent
n D
atre zero pentru n (si se scrie n 0) dac
c a exist
a un interval
n U C
compact I n afara c a si n plus n 0,
aruia toate functiile n se anuleaz
n U C n U C
n 0, n 0 etc. (convergent a uniforma pe I).
n D n D
a D, atunci n n 0.
Dac
6.3. NOT
IUNEA DE DISTRIBUT
IE 297
Definitia 3.2. Se numeste distributie (pe dreapta real

a) orice aplicatie
n D
f : D R care este R-liniar
a si continu a n 0, atunci
a prin siruri (dac
n R
f (n ) 0).
Distributiile au fost introduse recent de matematicianul francez
L. SCHWARTZ (1915-2002) si de matematicianul rus S.L. SOBOLEV (1908-
1989). Doua distributii f, g : D R se numesc egale daca f () = g() pentru
orice D. Suma f + g si produsul f ( R) se definesc n mod natural:
(f + g)() " f () + g(), (f )() " f (), () D.
Dupa cum o functie reala f : A R (A R) este testata pe numere din
multimea A (n sensul ca are sens f (x) pentru orice numar x A) tot astfel,
distributiile sunt testate pe functiile din D.
Exemple de distributii
1) Distributia lui P. DIRAC (1902-1984) este functionala : D R,
. (0) (se verifica imediat ca este R-liniara si continua prin siruri).
Daca x0 R este un punct fixat, se poate defini distributia lui Dirac n
punctul x0
x0 : D R pun and x0 () " (x0 ).
Asadar, pentru orice functie D, distributia x0 retine valoarea lui
n punctul x0 . Evident daca x0 = 0, atunci x0 = . Se mai spune ca x0
este impulsul unitar aplicat n punctul x0 (iar n limbaj de semnale, t0 este
impulsul unitar la momentul t0 ).
2) Fie u : R R o functie local integrabila (adica integrabila pe orice
interval compact); evident, orice functie continua sau chiar continua pe portiuni
a. Pentru orice D notam
este local integrabil
(
u() " u(x) (x)dx. (34)

Integrala este convergent a si se calculeaza pe un interval compact I n afara

caruia se anuleaz a . Aplicatia u : D R astfel definita este evident R-liniara;
n D n UC
apoi, daca n 0, atunci n 0 pe I si
( (
lim u(n ) = lim u(x) n (x)dx = u(x) lim n (x) dx = 0,
n n I I n
adica u este continua prin siruri. Asadar, u este o distributie, numita distributia
regulata definit
a de u sau distributia de tip functie u.
Distributiile care nu sunt de forma u (cu u functie local integrabila) se
numesc singulare.
Notam cu D multimea tuturor distributiilor, cu L1loc multimea functiilor lo-
cal integrabile, cu Rd (respectiv Sd ) multimea distributiilor regulate (respectiv
singulare). Un rezultat fundamental l constituie
Teorema 3.1. (a) Aplicatia
: L1loc Rd , u . u
este bijectiv
a;
(b) Distributia este singular a
a (adic / Rd ).
Demonstratie. (a) Faptul ca aplicatia este surjectiva rezulta din nsasi
definitia distributiilor regulate. Daca u, v L1loc si daca (u) = (v), atunci
u = v deci u() = v(), () D, adica
( (
u(x) (x)dx = v(x) (x)dx; notand h = u v,

(
h(x) (x)dx = 0 pentru orice D. (35)

298 FUNCT
IONALA
Fixam ()a R si consideram o functie-test ca n Fig. VI.13 si fie

k (x) = (x)eik x , k Z. Conform (35) rezulta
(

h(x)(x)eik x dx = 0.

Asadar, coeficientii Fourier ai functiei h , considerata pe intervalul (a

, a + ) si prelungita prin periodicitate la ntreg R, sunt nuli; ca atare h = 0
a.p. n (a , a + ), deci h = 0 a.p. (a , a + ), de unde h = 0 si u = v pe
Fig. VI.13 intervalul (a , a + ). Punctul a R fiind oarecare, rezulta u = v pe R (se
face conventia de a identifica doua functii care coincid a.p.).
b) Rationam prin reducere la absurd. Daca nu ar fi singulara ar exista o
functie u Lloc1 astfel ncat = u, () = u(), adica
(
(0) = u(x)(x)dx,

pentru orice D.
Considerand = n (sirul de functii test definite prin (33)) rezulta ca
( ( 1
cn
= n (0) = u(x)n (x)dx = u(x)n (x)dx, n 1.
e 1
Dar functia u este marginita pe [1, 1] si fie M = sup |u(x)|. Atunci

x[1,1]
( 1
cn
M n (x)dx = M si ca atare, cn M e, absurd (deoarece cn ).
e 1
Un exemplu remarcabil de distributie l constituie distributia H a lui O.
HEAVISIDE (1850-1925). Treapta unitate este evident o functie local inte-
grabila si are sens distributia regulata asociata H = . In mod explicit,
( ( 0 ( (
H() = (x) (x)dx = 0 (x)dx + 1 (x)dx = (x)dx,
0 0
pentru orice D.
Observatie. Identificand, prin teorema 3.1 (a), functiile local integrabile
cu distributiile asociate, putem admite ca L1loc D si astfel, distributiile apar
ca entit
ati care extind functiile, justificand totodata de ce unii autori numesc
distributiile - functii generalizate (fig. VI.14).
Fig. VI.14 Pentru u L1loc integrala
(
u(x)(x)dx s-a notat u(), D.

(

Extinzand aceasta pentru orice distributie f D , scriem f (x)(x)dx

n loc de f (); astfel, pentru orice t0 R si pentru orice D, avem
(
t0 (t)(t) dt = (t0 ) (formula de filtrare).

6.3.3 Operatii cu distributii; aplicatii ale distributiilor

Pentru orice distributii f, g D am definit ce nseamna f = g, f + g, f
( R). Se verifica usor ca D este un spatiu vectorial real. Distributia nul
a
este 0 : D R, 0() = 0, () D.
Daca f D este o distributie fixata si a : R R este o functie de clasa

C , atunci se defineste produsul a f ca fiind distributia definita prin
(a f )() " f (a ), () D.
6.3. NOT
IUNEA DE DISTRIBUT
IE 299
De exemplu, xn = 0 pentru orice n 1 si mai general, a = a(0) pentru

orice functie a : R R indefinit derivabila.
n D n R
Daca {fn }n1 , f sunt distributii, se spune ca fn f daca fn () f ()
pentru n , () D.
Teorema 3.2. Consideram sirul de functii un : R R, n 1 definite prin
? =

n 1
daca x 0,
un (x) = n

0 n rest.
n D
Atunci un .
n R
Demonstratie. Avem de aratat ca un () (), () D, adica
( ( n1
lim un (x)(x)dx = (0), adica lim n (x)dx = (0).
n n 0
( 1 6 7
n 1 1
Aplicand teorema de medie, rezulta (x)dx = (n ) cu n 0, .
0 n n
Ramane atunci de probat ca lim (n ) = (0), ceea ce este evident,
n
deoarece n 0 si este functie continua.
O operatie de cea mai mare nsemn atate este cea de derivare a distributiilor.
Pentru orice distributiile f D se pot defini derivatele f , f , . . . , f (n) , . . .
punand f () " f ( ), f () " f ( ) si n general, f (n) () " (1)n f ((n) ),
() D. Asadar, orice distributie este indefinit derivabil a; n particular, daca
u : R R este o functie local integrabila, atunci ea poate fi derivata ori de
cate ori dorim (n sens distributional), derivand distributia ei asociata u.
Exemplu. Arat am ca H = (adic
a derivata distributiei lui Heaviside este
distributia lui Dirac). Intr-adevar, avem de aratat ca H () = () pentru
orice D, adica H( ) = (0) sau
( <
<
(t)dt = (0), adica (t)<< = (0),
0 0
ceea ce este evident.

Derivatele lui se numesc impulsuri unitare de ordin superior () =
( ) = (0), () = (0) etc. () D.
Aplicatii. Reluam acum discutia nceputa la punctul 1.
a) Se poate reconsidera acum ntreaga teorie a ecuatiilor diferentiale, atata
timp cat stim sa nmultim functii cu distributii, stim sa derivam distributii etc.
Astfel, ecuatia (31) se poate deriva n sens distributional si devine
1
Li (t) + Ri (t) + i(t) = v0
C
(folosind faptul ca H = si H = ). Nu vom intra n detalii.
b) Revenim asupra conceptului de impuls, prezentat euristic la nceputul
1
3. Cu notatiile folosite acolo, pentru = , considerarea limitei punctuale
n
n D
lim h1/n (t) conduce la o contradictie, asa cum s-a vazut. Totusi h1/n
n
pentru n (conform teoremei 3.2), astfel ca distributia modeleaza ideea
de impuls unitar.
c) O definitie acceptata n fizica moderna este urmatoarea: se numeste
densitate liniara a masei punctuale m concentrata n origine, distributia m ,
adica aplicatia . m (0). Mai general, daca avem un sistem de puncte
materiale (pe axa reala) x1 , x2 , . . . , xp de mase m1 , m2 , . . . , mp respectiv, atunci
5p
densitatea liniara asociata este distributia mi xi .
i=1
300 FUNCT
IONALA
6.3.4 Exercitii
a se expliciteze distributiile x2 si x2 .
1. S
2. Se considera distributia f = H + u unde u(x) = ln |x|. Sa se calculeze
f si f + xf .
n
3. Sa se arate ca notand un (x) = sin nx si vn (x) = 2 2 (n 1), avem
n x +1

n D n D
un 0 si v n pentru n .
Capitolul 7
Varia
Intreb
ari de autocontrol
1. Care este deosebirea ntre suma si adunare, respectiv ntre produs si

nmultire (de exemplu n multimea Z) ? Cum formulati aceste deosebiri uti-
lizand notiunea de functie ?
2. Argumentati necesitatea adoptarii limbajului multimilor n fundamen-
tarea Analizei matematice (elaborarea conceptelor de functie, algoritm, limita,
derivata, integral
a etc.).
3. De ce ni se pare paradoxal ca multimile N si Z au acelasi cardinal desi
N este o submultime stricta a lui Z ?
4. Care este deosebirea ntre cardinalul unei multimi finite si numarul ei de
elemente ?
5. Care este definitia notiunii de semnal ? Dati exemple concrete de semnale
discrete si de semnale continuale.
6. Ce este o multime num arabil
a ? Indicati o proprietate a multimilor
numarabile pe care nu o poseda multimile finite.
7. Care este motivatia studierii functiilor aritmetice ? Aveti constiinta
legaturii stranse ntre conceptele de algoritm si de functie recursiva ?
8. Puteti justifica denumirea de numar real ? Dar importanta matem-
atica a acestuia ?
9. O functie reala f : Rn R se numeste R B daca exista o functie
booleana F : Bn B astfel nc at ()x = (x1 , . . . , xn ) Rn , (f (x)) =
F ((x1 ), . . . , (xn )). Dovediti ca functiile f (x) = |x|, f (x1 , x2 ) = x1 x2 sunt
R B si reflectati la aceasta legatura neasteptata ntre functiile reale si
booleene.
10. Incluziunile R R, R C sunt legate de extinderi ale cunostintelor
noastre despre numere reale; precizati n ce mod.
11. Incercati sa explicati conceptul de sir Cauchy si pe cel de sir convergent
cuiva care nu stie analiza, dar manifesta curiozitate stiintifica.
12. Justificati legatura strans
a ntre numerele reale si masurarea mari-
milor.
13. Care este importanta filozofica a bijectiei lui Descartes ?
14. Ce stiti despre infinitul actual si infinitul potential ?
15. Ce este un spatiu metric ? Justificati introducerea acestui concept.
16. Se pot defini siruri convergente sau siruri marginite ntr-o multime
oarecare ? Dar ntr-un spatiu metric ?
301
302 CAPITOLUL 7. VARIA
17. Se poate vorbi de submultime convexa a unui spatiu metric ? Dar a

unui spatiu vectorial normat (SVN) ?
18. Functiile marginite A R pot fi privite ca puncte ntr-un spatiu
metric, anume n MA . Exista avantaje ale unei astfel de reprezentari ?
19. Enuntati principiul contractiei. Dati exemple de spatii metrice com-
plete.
20. Ce este o serie de numere reale ? Dar serie de numere complexe ? Dar
serie de functii ?
21. Este corecta afirmatia: serie nseamna o suma finita? De ce cadrul
natural al teoriei seriilor l constituie spatiile vectoriale normate ?
22. Puteti sublinia deosebirea ntre convergenta uniforma si convergenta
punctuala a sirurilor de functii ?
23. V a amintiti conditiile n care o serie de functii poate fi derivata (re-
spectiv integrata) termen cu termen ?
24. Scrieti formula lui Taylor si motivati rostul ei.
25. Enuntati cateva avantaje ale seriilor de puteri.
26. Reflectati la aproximarile polinomiale de tip Taylor, Lagrange, Weier-
strass ale functiilor.
27. Stiti ce nseamna faptul ca e si sunt numere transcendente ?
28. Sunteti de acord ca formula lui Euler eix = cos x + i sin x, x R este o
a de armonie a matematicii ? Cunoasteti o relatie ntre e, i, si 1 ?
dovad
29. Puteti spune ceva semnificativ despre analiza constructivista ?
30. Care sunt submultimile conexe (respectiv compacte) ale lui R ?
31. Dati una din definitiile continuitatii ntr-un punct. Corespunde con-
ceptul matematic de continuitate intuitiei noastre ?
32. Ce legatura exista ntre conceptele de continuitate si limita? Exista o
ordine logica obligatorie n prezentarea lor ?
33. Dati un exemplu de o proprietate adevarata aproape peste tot (dar nu
peste tot !).
34. Va reamintiti enuntul corect al teoremelor lui Fermat, Rolle, Lagrange
ca si al regulii lui lHopital (1661-1704) ? Se extind acestea la functii cu valori
n Rp (p 2) ?
35. Dati definitia derivatelor partiale ale unei functii de doua variabile ntr-
un punct, cu precizarea conditiilor. De ce nu poate fi acceptat un concept de
derivat
a totala (nu partiala) a unei functii f (x, y) ntr-un punct (x0 , y0 ) prin
considerarea limitei
f (x, y) f (x0 , y0 )
lim B ?
(x,y)(x0 ,y0 )
(x,y)=(x0 ,y0 )
(x x0 )2 + (y y0 )2
36. Precizati definitia diferentialei unei functii diferentiabile ntr-un punct

si modul ei de calcul cu ajutorul derivatelor partiale.
37. Definiti punctele de extrem local ale functiilor cu valori reale (definite
pe un spatiu metric). Care este enuntul teoremei lui Fermat ?
38. In ce consta metoda multiplicatorilor lui Lagrange ?
39. Aveti constiinta deosebirii dintre un drum parametrizat si urma lui ?
40. Ce argumente aveti pentru studiul varietatilor diferentiabile ?
41. Explicati esenta metodei celor mai mici patrate.
303
42. Teorema convergentei dominate este un rezultat fundamental; stiti de

ce ea este considerata punctul forte al integrabilitatii ?
43. Luarea integralei este o functionala continua, iar derivarea nu este
continua. Care sunt sensul exact si morala care se degaja din aceste afirmatii?
44. Cunoasteti o problema fizica n care apar integrale improprii ?
45. Ce simetrii n spatiu sugereaza trecerea la coordonate sferice sau cilin-
drice ?
46. Dati definitia gradientului unui camp scalar; ce interpretare geometrica
a sa cunoasteti ?
47. Dati definitia divergentei si rotorului unui camp vectorial; de ce nu
depind acestea de alegerea sistemului de axe ?
48. Va reamintiti definitiile circulatiei si fluxului unui camp vectorial ?
49. Scrieti formulele Green-Riemann, Gauss-Ostrograski, Stokes.
50. Enuntati teoremele de caracterizare a campurilor irotationale, solenoi-
dale, armonice.
51. Justificati notiunile de spatiu Banach si de spatiu Hilbert.
52. Dati definitia functiilor de matrici si enuntati proprietatile de baza ale
exponentialei unei matrici.
53. Sunteti de acord cu afirmatia ca functionalele si operatorii sunt, nainte
de orice, functii ? Dar cu afirmatia ca functionalele duc functii n numere,
iar operatorii duc functii n functii ?
54. Ce sunt seriile trigonometrice ? Dar seriile Fourier ?
55. Mai stiti enuntul teoremei lui Dirichlet de reprezentare ? Dar o inter-
pretare fizica a ei ?
56. Ce este o distributie ? Dati exemplu de o functie care nu poate fi
considerata ca distributie (deci care nu apartine lui L1loc ).
57. Este o distributie asociata unei functii ? Dar H ?
58. Cunoasteti exemple de distributii nederivabile ? Calculati derivatele
de ordin I si II ale functiei nederivabile x . |x| (privita ca distributie).
59. Prin adancirea conceptului de limita, prin suportul ei specific - multimea
R, Analiza matematica descrie entit atile continuale. Calculatoarele sunt esen-
tialmente legate de entitati discrete. Reflectati la modul cum se realizeaza
totusi (prin metode aproximative) legatura ntre continuu si discret de pe
pozitiile Analizei matematice.
60. Reflectati la aspectele algoritmice legate de fiecare din principalele
teoreme ale Analizei.
BIBLIOGRAFIE
1. N. Boboc, I. Colojoara - Elemente de analiz a matematic a, Editura Di-

dactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
2. H. Cartan - Calcul dierentiel, Formes dierentielles, Hermann, Paris,
1967.
3. R. Cristescu - Elemente de analiz a functional
a, Editura Tehnica, Bu-
curesti, 1975.
4. J. Dieudonne - Foundations of modern analysis I, Academic Press, New
York, 1960.
5. W. Flemming - Functions of several variables, Springer Verlag, Berlin,
1977.
6. O. Forster - H ohere Mathematik, I, II, III, mimeographed notes,
Regensburg, 1970, 1971.
7. H. Grauert, I. Lieb - Dierential und integralrechnung, I, II, III, Springer
Verlag, Berlin, 1967, 1968.
8. M. Hirsch, S. Smale - Dierential equations, Dynamical Systems, Aca-
demic Press, New York, 1974.
9. M. Jurchescu - Introducere n analiza pe variet ati, Tipografia Univer-
sitatii, Bucuresti, 1980.
10. P. Lax, S. Burstein, A. Lax - Calculus with applications and
Computing, I, Springer Verlag, Berlin, 1976.
11. S. Marcus - Notiuni de analiz a matematic a, Editura Stiintifica, Bu-
curesti, 1967.
12. M. Nicolescu - Functii reale si elemente de topologie, Editura Didactica
si Pedagogica, Bucuresti, 1962.
13. W. Rudin - Principles of mathematical analysis, Mc. Graw-Hill, New
York, 1964.
14. D. Stanomir, O. Stanasila - Metode matematice n teoria semnalelor,
Editura Tehnica, Bucuresti, 1980.
15. G. Silov - Matematiceski analiz, Nauka, Moskva, 1974.
Culegeri de probleme recomandate
1. L. Arama, T. Morozan - Culegere de probleme de calcul diferential si

integral, Editura Tehnica, Bucuresti, 1978.
2. Gh. Bucur, E. Campu, S. Gaina - Culegere de probleme de calcul
diferential si integral II, III, Editura Tehnica, Bucuresti, 1966.
3. D.P. Demidovici - Sbornik zadaci i uprajnenii po matematiceskomu anal-
izu, GIFML, Moskva, 1962.
4. N. Donciu, D. Flondor - Algebr a si analiz
a matematic a (culegere de
probleme), Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
5. Ana Nita, Tatiana Stanasila - Probleme rezolvate si ecuatii fundamentale,
Ed. ALL, 2004.
305
INDEX DE NOT
IUNI
A
alfabet, cuvinte, dictionar - 11
algoritm - 15
aplicatie continu a - 116
aplicatie (functie) diferentiabil
a - 140
aplicatie liniara continua ntre SVN-uri - 119
aproximatii succesive - 50
axiomele lui Peano - 11
B
baza ortonormata - 289
bijectia lui Descartes - 40
bila deschisa, nchis
a - 44, 45
bord orientat - 262
C
balculul aproximativ al sumelor de serii - 106
calcul cu predicate - 25
calcul propozitional - 19
calculul integralelor duble - 235
calculul integralelor triple - 237
camp armonic - 268
camp de gradienti - 227
camp irotational - 266
camp solenoidal - 266
centrul de masa - 239
circuit logic - 24
circulatia unui camp vectorial - 212, 215
coeficienti Fourier - 285
compact elementar - 258
contractie a unui spatiu metric - 53
conversie analogic / digitala - 292
coordonate curbilinii - 270
curbe, curba jordaniana - 173
curbe n spatiu
curbur a, raza de curbura - 85
D
dependent a, independent a functionala - 163
derivare numeric a - 105
derivare sub integral a - 219
derivata dupa un versor ( dup a o directie) - 137
derivate partiale - 138
determinant functional ( jacobian) - 139
difeomorfism - 158
diferentiala unei aplicatii - 141
distant
a - 44
distant
a euclidiana - 30
distant
a Hamming - 49
distant
a uniforma - 48
distributia Dirac - 295
distributie - 294
distributie regulata - 295
divergenta unui camp vectorial - 247
domeniu - 124
dreapta de regresie - 189
drum adiabatic - 231
drum parametrizat - 170
E
exponentiala unei matrici - 281
extreme cu legaturi
extrem local - 151
F
fagure n-dimensional - 131
familie de elemente - 3
fluxul unui camp vectorial - 255
forma diferentiala - 226
formula lui Euler - 96
formula lui Simpson - 106
formula lui Taylor - 81
formula logica - 20
frontiera unei multimi - 111
functie analitica reala - 153
functie aritmetica - 15
functie aritmetica de baza - 16
functiile beta si gamma - 221
functia booleana - 22
functia caracteristica a unei submultimi - 14
functia compusa - 4
functia convexa - 85
functia cu variatie marginita - 122
functia de clasa C n - 139, 147
functia de clasa C ( indefinit derivabila - 148
functia de matrici - 280
functia derivabila partial - 138
functia injectiva, surjectiva - 5
functia integrabila - 200
functia n scara ( etajata) - 123, 191
functia lipschitziana - 122
functia obtinuta prin minimizare - 17
functia omogena - 146
functia partial recursiva - 17
functia primitiv recursiva - 16
functia reala derivabila - 68
functia reala integrabila Riemann - 69
functia recursiva - 17
functia uniform continua - 122
functii egale - 3
functii hiperbolice - 96
functii implicite - 164
functii spline - 104
G
gradientul unui camp scalar - 245
grup arhimedian - 38
grup ordonat - 38
H
hessiana unei functii - 155
I
imagine directa, imagine inversa - 7
nchiderea ( aderenta) unei multimi - 111
infinitul actual, infinitul potential - 41
integrala cu parametri - 218
integrala curbilinie - 212
integrala de suprafata - 253
307
integrala Lebesgue - 196, 201

integrala unei forme diferentiale - 227
integrala cu fractii etajate - 192
integrala Stieltjes - 209
integrale improprii - 73
integrale euclidiene - 222
integrala inferioara, superioara - 194
intergrafic proiectabil - 258
integrare numeric a - 105
interiorul unei multimi - 111
interpolare Lagrange - 102
J
Jacobian - 139
L
Laplacian - 150
latice - 21
latice distributiva, booleana - 21
limita unei functii ntr-un punct - 126
liniarizarea unei functii - 153
linie poligonala - 126
luarea integralei ca aplicatie - 120
lungimea unui drum parametrizat - 207
M
margine inferioara, superioara - 9
matrice jacobiana - 139
masura exterioara inferioara a unei multimi - 132
metoda aproximatiilor succesive - 54
metoda celor mai mici patrate - 188
metoda gradientului - 186
minorant, majorant - 9
modulul unui num ar real - 30
multi-indice - 150
multime compacta - 112
multime conexa - 124
multime convex a - 114
multime de adevar - 25
multime densa - 112
multime deschisa, nchis
a - 109
multime marginita-9
multime masurabil a Jordan - 204
multime Lebesgue - 133
multime neglijabila ( de masura nula) - 135
multime ordonata - 9
multime stelata - 114
multime-timp ( de momente) - 10
multimi echipotente - 12
multimi numarabile - 12
multimi vagi ( nuantate) - 27
N
noduri de interpolare - 102
norma - 61
norma euclidiana - 46
numar algebric - 42
numar real constructivist - 97
numar transcendent - 42
O
operator de derivare - 120

operator liniar continuu - 279
operatie algebrica - 4
orientarea unei suprafete - 254
P
paralelipiped - 131
planul complex - 47
polinom Lagrange - 102
polinoame trigonometrice - 284
predicate - 25
principiul interdictiei matematice - 11
principiile termodinamicii - 232
problema celor n corpuri - 189
problema lui Dirichlet - 270
problema lui Neumann - 270
procedeul lui Newton - 101, 187
produs cartezian - 3
produs scalar - 273
proprietate a.p. (adevarata aproape peste tot) - 136
punct critic - 151
punct de extrem local - 85, 151
R
raza de convergenta - 87
relatie binara - 2
relatie functionala - 2
relatie de ordine partiala - 8
relatie de ordine totala - 8
relatii de ortogonalitate - 275
reprezentare parametrica - 170
reprezentare ntr-o baza de numeratie - 59
reuniunea unei familii de multimi - 3
retea spatiala - 131
rotorul unui camp vectorial - 247
S
schimbare de coordonate - 161
schimbare de variabila - 183
schimbare de variabila la integrale multiple - 240
semnale - 10
semnale finite, discrete, continuale - 10
serie convergenta, divergenta - 58
serie de puteri - 86
serie Fourier - 285
serie Fourier generalizata - 289
serie punctual convergenta (PC) - 79
serie trigonometrica - 284
serie uniform convergenta (UC) - 79
sir convergent de numere reale - 34
sir convergent ntr-un spatiu metric - 50
sir fundamental ( Cauchy) - 35, 50
sir PC, UC de functii - 76
sistem de numere reale - 29
spatiul functiilor marginite - 48
spatiu Banach - 61
spatiu Hilbert - 276
spatiu prehilbertian - 273
spatiu metric - 44
spatiu metric complet - 51
309
spatiu n-dimensional - 45
spatiu vectorial normat - 61
spatiu-timp - 45
suma unei serii convergente - 58
suprafete n spatiu - 174
T
taietur
a Dedekind - 31
text demonstrativ - 21
transformare integrala - 224
transformare punctuala - 158
treapta unitate - 10
trecerea la coordonate polare - 161
V
valoare principala Cauchy - 74
variatia unei functii - 206
varietate diferentiala - 177
vecinatatea unui punct - 44
vector normal - 178
vector tangent - 178
vectori ortogonali - 274
volumul unei multimi compacte - 132
volumul unei multimi deschise marginite - 131
volumul unei multimi paralelipiped - 131
volumul si masa unei multimi masurabile - 239.
CUPRINS
Prefat
a
Capitolul 1 - Preliminarii
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1 Relatii functionale, relatia de ordine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.1 Conceptul general de functie si exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.1.2 Imagini directe si imagini inverse de submultimi
printr-o aplicatie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.3 Relatii de ordine; margini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.1.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2 Multimi num arabile; algoritmi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.1 Multimi N; cardinale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.2 Multimi numarabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.2.3 Algoritmi si functii recursive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3 Calcul logic si aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .19
1.3.1 Calcul propozitional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.3.2 Functii booleene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.3.3 Calcul cu predicate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3.4 Multimi vagi (nuantate) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.3.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Capitolul 2 - Analiz
a pe dreapta real
a
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1 Disponibilit atile numerelor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1.1 Sisteme de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.1.2 Cateva proprietati ale multimii R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2.1.3 Proprietati ale sirurilor de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.1.4 Legatura ntre numere reale si masurarea marimilor . . . . . . . . . . . . . . 38
2.1.5 Dreapta reala, bijectia lui Descartes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.1.6 Infinitul n analiza reala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.1.7 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.2 - Teoria general a a aproximatiilor succesive . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2.1 Spatii metrice; exemple, utilitatea notiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2.2 Proprietati generale ale sirurilor; spatii metrice complete . . . . . . . . . 50
2.2.3 Principiul contractiei; metoda aproximatiilor succesive . . . . . . . . . . . 53
2.2.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
2.3 - Serii numerice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.3.1 Convergenta, divergenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
2.3.2 Cateva proprietati generale ale seriilor de numere reale . . . . . . . . . . . 60
2.3.3 Notiunea de spatiu Banach; serii de elemente dintr-un spatiu
Banach . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2.3.4 Serii de numere reale si pozitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .63
2.3.5 Serii de numere complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.3.6 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.4 - S iruri si serii de functii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.4.1 Derivabilitate, integrabilitate; calcul de primitive . . . . . . . . . . . . . . . . .68
2.4.2 Convergenta uniforma si convergenta punctuala a sirurilor
de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
2.4.3 Derivarea si integrarea termen cu termen a seriilor
de functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2.4.4 Formula lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
2.4.5 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
311
2.4.6 Dezvolt ari n serie ale unor functii elementare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91

2.4.7 Numere reale constructiviste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
2.4.8 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2.5 - Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2.5.1 Procedeul Newton pentru rezolvarea unor ecuatii
de forma (x) = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
2.5.2 Interpolare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
2.5.3 Derivare si integrare numeric a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
2.5.4 Calculul aproximativ al sumelor unor serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
2.5.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
Capitolul 3 - Analiz
a real
a multidimensional
a
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.1 Clase remarcabile de submultimi ale unui
spatiu metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.1.1 Multimi deschise, multimi nchise, multimi dense . . . . . . . . . . . . . . . 109
3.1.2 Multimi compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
3.1.3 Multimi convexe, multimi stelate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
3.1.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
3.2 - Continuitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
3.2.1 Aplicatii continue; caracterizare, tipuri particulare . . . . . . . . . . . . . . 116
3.2.2 Proprietati ale functiilor continue pe spatii compacte . . . . . . . . . . . 121
3.2.3 Proprietati ale functiilor continue pe spatii conexe . . . . . . . . . . . . . . 123
3.2.4 Notiunea de limita ntr-un punct . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
3.2.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
3.3 - Multimi m asurabile n Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
3.3.1 Volumul unui paralelipiped . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
3.3.2 Volumul multimilor deschise si volumul multimilor
compacte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
3.3.3 Proprietati ale multimilor masurabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
3.3.4 Multimi de masur a nul a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
3.3.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
3.4 - Derivate partiale, diferentiabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
3.4.1 Derivat a dupa un versor, derivate partiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
3.4.2 Matrici jacobiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
3.4.3 Functii diferentiabile; notiunea de diferentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
3.4.4 Derivatele partiale ale functiilor compuse;
proprietati de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
3.4.5 Derivate partiale de ordin superior, diferentiale
de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
3.4.6 Extremele locale ale functiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
3.4.7 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
3.5 - Schimb ari de coordonate, functii implicite . . . . . . . . . . . . . . . 158
3.5.1 Transform ari punctuale, difeomorfisme,
schimb ari de coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
3.5.2 Functii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
3.5.3 Extreme cu legaturi; metoda multiplicatorilor lui
Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
3.5.4 Elemente de geometrie diferentiala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .169
3.5.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 180
3.6 - Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
3.6.1 Schimbari de variabil a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
3.6.2 Metoda gradientului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
3.6.3 Procedeul lui Newton pentru rezolvarea unor
sisteme de ecuatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
3.6.4 Metoda celor mai mici patrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188

3.6.5 Enuntul problemei celor n corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
3.6.6 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
Capitolul 4 - Extinderi ale conceptului de integral

a
simpl
a
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
4.1 - Integrabilitate Lebesgue . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
4.1.1 Integrarea functiilor n scara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191
4.1.2 Integrarea functiilor marginite cu suport compact . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.1.3 Functii integrabile pe multimi marginite masurabile . . . . . . . . . . . . .196
4.1.4 Integrale improprii si teoreme de convergenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
4.1.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
4.2 - Integrala Stieltjes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
4.2.1 Functii cu variatie marginita . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .206
4.2.2 Aplicatii ale integralelor simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
4.2.3 Integrala Stieltjes n raport cu o functie crescatoare . . . . . . . . . . . . 209
4.2.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
4.3 Integrale curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
4.3.1 Definitia integralelor curbilinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
4.3.2 Proprietati ale integralelor curbilinii si ale circulatiei . . . . . . . . . . . . 213
4.3.3 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
4.4 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .217
4.4.1 Punerea problemei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
4.4.2 Derivarea integralelor cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 218
4.4.3 Functiile B (beta) si (gama) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
4.4.4 Notiunea de transformare integrala . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 223
4.4.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224
4.5 Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .226
4.5.1 Forme diferentiale de gradul I. Caracterizarea campurilor
de gradienti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226
4.5.2 Aplicatii n termodinamica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
4.5.3 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
Capitolul 5 - Integrale multiple si elemente de teoria

matematica a c
ampurilor
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
5.1 Calculul integralelor multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233

5.1.1 Integralele multiple ca succesiuni de integrale simple . . . . . . . . . . . . 233
5.1.2 Aplicatii geometrice si fizice ale integralelor multiple . . . . . . . . . . . . 238
5.1.3 Schimbari de variabile n integrale multiple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 239
5.1.4 Integrale multiple improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
5.1.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243
5.2 C ampuri scalare, c ampuri vectoriale.
Formule integrale fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244
5.2.1 Gradientul unui camp scalar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
5.2.2 Divergenta si rotorul unui camp vectorial.
Operatorul (nabla) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
5.2.3 Integrale de suprafata; fluxul unui camp vectorial
printr-o portiune de suprafata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 252
5.2.4 Formulele Green-Riemann, Gauss-Ostrogradski, Stokes . . . . . . . . . 256
5.2.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265
5.3 Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .267
313
5.3.1 Campuri irotationale (conservative), campuri solenoidale

(far
a surse) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267
5.3.2 Campuri armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
5.3.3 Coordonate curbilinii n R3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
Capitolul 6 - Elemente de Analiz

a functional
a
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
6.1 Functionale, operatori pe spatii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
6.1.1 Spatii Hilbert; exemple, proprietati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
6.1.2 Functii de matrici; functii de operatori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281
6.1.3 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284
6.2 Serii trigonometrice, analiz a Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285
6.2.1 Notiunea de serie trigonometrica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .285
6.2.2 Seria Fourier asociata unei functii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 287
6.2.3 Teoremele lui Weierstrass de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290
6.2.4 Serii Fourier generalizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291
6.2.5 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294
6.3 Notiunea de distributie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .295
6.3.1 Motivatii fizice ale studiului distributiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
6.3.2 Definitia distributiilor, exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 296
6.3.3 Operatii cu distributii; aplicatii ale distributiilor . . . . . . . . . . . . . . . . 298
6.3.4 Exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
Intreb
ari de autocontrol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
Index de notiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .304
O traiectorie autobiografic
a
Dupa ce am cunoscut de copil ororile razboiului si ale anilor de restriste

194555, am urmat liceul ceferistilor Aurel Vlaicu din Bucuresti, situat n
vecin atatea Parcului Copilului. Aici am avut profesori buni de Matematica,
Romani si ... Rugbi, unii fosti universitari exilati la periferia orasului; mi-am
descoperit usurinta de a asimila matematica, dupa niste manuale bune, traduse
din ruseste. Imi amintesc ca am citit o Trigonometrie n doua zile si o noapte
iar, mai tarziu, cateva lectii de Analiza matematica n numai o luna. Tot atunci
descoperisem Gazeta Matematica si am avut ocazia sa ma ntrec cu colegii de
generatie la Olimpiadele Nationale.
Am absolvit facultatea de matematica la Bucuresti, n 1960, al doilea n
promotie si am avut sansa sa am profesori pe cativa din maestrii scolii romanesti
de matematica: Miron Nicolescu (care mi-a fost si conducator de doctorat, un
profesor solar care a marcat profund predarea Analizei matematice n Romania),
Alexandru Froda, Victor Valcovici (ambii de mare cultura si tinuta) si, mai ales,
Dan Barbilian (matematician pur sange, pe care l-am gasit fascinant). Dupa
absolvire, a urmat o ucenicie de asistent la Politehnica din Bucuresti, apoi
am obtinut prin concurs un post de cercetator la Institutul de Matematica
al Academiei Romane - IMAR. Aici am facut exclusiv matematica, 1014
ore pe zi, nchegand prietenii stiintifice trainice. Dupa primii doi ani, mi-am
fixat domeniul strict de preocupare - Analiza complexa si Geometrie algebrica,
av and ca mentori pe M. Jurchescu (un mare cercetator si, simultan, profesor-
comunicator) si pe Al. Lascu (un algebrist deosebit). Asa am depasit presiunea
publicarii primelor articole originale.
Impreuna cu Costica Banica, l-am nsotit pe M. Jurchescu n crearea Scolii
romanesti de Spatii Analitice, despre care avea sa vorbeasca peste zece ani aca-
demicianul francez H. Cartan. Am urmat seminarii stiintifice (cu totul diferite
de seminariile de la facultate): de cercetare, cu 67 participanti (unde se
prezentau articole publicate sau subiecte de reflectie), altul de nvatare, cu alti
cativa cu care citeam carti fundamentale pentru cultura matematica: Cartan,
Ghelfand, Van der Waerden, Bourbaki, Grothendieck. Cei care expuneau (de
doua ori pe saptamana, cate 34 ore) erau trasi la sorti dintre participanti, asa
ca eram cu totii tinuti n priza. Prietenia stiintifica este altceva decat spiritul
de gasc a sau de turma; astazi pasiunile colective sunt tot mai rare! La IMAR
selectia era dura, nu existau pile, rubedenii, interese obscure si era munca de
miner, cum se exprima un coleg.
Austeritate autoimpusa, din pasiune pura, curiozitate stiintifica si dorinta
de afirmare, departe de orice parvenire. Am cunoscut pe deplin succesul pro-
fesional: articole publicate n reviste de prestigiu sau invitatii la universitatii
mari. Impreuna cu C. Banica am reali-zat un ciclu de lucrari (pentru care
am primit Premiul Academiei) si o carte de sinteza devenita best-seller
international.
Nu pot spune ca am avut o vocatie speciala pentru cercetare specializata,
consacrata unui singur subiect. Am urmarit totdeauna sa-mi largesc orizontul,
mi placea sa comunic ceea ce ntelesesem singur; au nceput sa ma intereseze
si alte domenii, influentat si de fratele meu, inginerul Cornel Stanasila, care
ma atragea spre termodinamica si aplicatiile ei - un alt domeniu fascinant.
315
La Politehnic a, am nceput sa predau din 1973, pe un post de Conferentiar,

Analiza matematica la nou creata sectie de Calculatoare, unde media minima
de admitere era 9,50. Am fost ncurajat si de studentii exceptionali pe care i-am
arile tampite ale unora (de tipul: de ce n
ntalnit; mi placeau si ntreb
si nu poate ca n 5; de ce nu este egal cu zero, sau marturisirea unui
student ca a visat cum un caine musca dintr-un polinom termen cu termen, la
care eu l-am felicitat ca acel caine nu musca dintr-o serie ca altfel nu s-ar mai fi
trezit etc.); mi-am dezvoltat simtul comunicarii, le povesteam despre marele
Euler care n-a avut copii prea reusiti si spunea ca talentul la matematica se
mosteneste nu din tata n fiu, cat din socru n ginere; sau de prolificul Cauchy
care comunica la Academie cate o teorema pe saptamana, dar si despre Clairaut
devenit academician la 18 ani ... Am adus n Politehnica ideea unor seminarii
comune - cadre didactice de diverse specializari, studenti din ani mici sau mari,
cercetatori - n care lumea nv ata mpreuna, fara complexe, mai ales urmariti
de spectrul calculatoarelor.
Aceasta carte este rodul unui curs elaborat cu rabdare, orientat spre aplicatii,
spre apropieri de lumea ingineriei; la aceasta carte am lucrat sapte ani, trecand
si printr-o versiune scrisa de man a.
Pe scurt, este o carte mai buna decat autorul ei!
Octavian si Cornel Stanasila


Analiză Matematică O.stănășilă

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Analiză Matematică O.stănășilă

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

AS

Profesor emerit dr. Octavian STAN ILA

Cartea nu este destinata vanzarii.

Acest manual a fost elaborat n cadrul Catedrei de Matema-

octombrie 2014 Autorul

1.1 Relatii functionale, Relatii de ordine

prezent and totodata definitia naiva a multimilor respective de numere, prin

si se spune (sugestiv dar incorect) ca f transporta informatie de la M la N .

() x M, (!) y N astfel ncat (x, y) F.

Daca f este o aplicatie n sensul definitiei lui Dirichlet-Lobacevski, atunci

Definitia 1.2. Dou a functii f : M N , g : M1 N1 se consider a

Pentru a sublinia importanta conceptului general de functie este suficient

intersectia acestei familii

(Simbolul semnifica definitia membrului stang). Daca I = {1, 2}, regasim

d) Printre cele mai importante exemple de functii se disting functiile cu

g f : x . esin x ). Asadar compunerea de aplicatii nu este comutativa; ea este

f + g : X R, x . f (x) + g(x) si f g : X R, x . f (x)g(x),

produsul lui f cu un num

() x1 , x2 M, {x1 = x2 } {f (x1 ) = f (x2 )}.

Functia f : M N se numeste surjectiv a dac a ()y N ()x M astfel

f 1 : N M, y . unicul element x M astfel ncat f (x) = y.

Pentru orice multime M se poate considera aplicatia identic

Functia exp : R (0, ), x . ex este bijectiva si exp1 = log (logaritmul

se numeste imaginea direct a a lui A prin f .

se numeste imaginea invers a (sau preimaginea) lui B prin f .

f (A1 A2 ) f (A1 ) f (A2 ) si f (A1 A2 ) = f (A1 ) f (A2 );

a B1 , B2 sunt submultimi ale lui N , atunci

f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 ) si f 1 (B1 B2 ) = f 1 (B1 ) f 1 (B2 ).

a B N , atunci !f 1 (B) = f 1 (!B), adic

M " f 1 (B) = f 1 (N " B).

Demonstratie. (a) Trebuie aratat ca daca A1 A2 M , atunci f (A1 )

(b) Deoarece A1 A2 A1 si A1 A2 A2 , rezulta ca f (A1 A2 )

1.1.3 Relatii de ordine; margini

Exemple. a) fie E o multime fixata si M = P(E); relatia de incluziune

Definitia 1.7. O multime M se numeste ordonat a daca pe M este fixat

b) Fie M = Q cu ordinea uzuala () si P = {x Q|x2 < 2}. Evident,

Fig. I.8 sa,b (t) = [(t a) (t b)] s(t);

Daca s(t) = A constant, atunci sa,b se numeste semnal dreptunghiular

3. Fie M o multime nevida. Sa se arate ca nu exista nici o aplicatie

a) Sa se arate ca Fig. I.9c

b) Sirul {Pn }n0 se numeste convergent daca lim Pn = lim Pn . Sa se arate

1.2 Multimi num

(0) = min k si (m + 1) = min k.

a0 < a1 < a2 < . . . (notand (n) = an , () n N).

Aritmetica elementara a numerelor naturale are o extindere importanta la

1.2.2 Multimi num

(a) Dac a f este injectiv a si Q este multime numarabil

f g : N N P Q, (x, y) . (f (x), g(y))

este evident bijectiva, deci |P Q| = |N N| = 0 .

Aceasta aplicatie este%surjectiva, deoarece ()y P , exista n N astfel ncat

Dam n continuare cateva elemente de combinatorica, referitoare la cardi-

: P(M ) Hom (M, B).

Demonstratie. Pentru orice submultime N M notam N : M B

numit a functia caracteristic a a lui N . Daca N1 , N2 P(M ), N1 = N2 si

Multimea A se numeste dictionarul alfabetului A; orice submultime L A

1.2.3 Algoritmi si functii recursive

Cazul cel mai important l constituie cazul q = 1 al functiilor aritmetice cu

h(0, x1 , . . . , xn ) = f (x1 , . . . , xn ) si h(y + 1, x1 , . . . , xn ) =

pentru orice x1 , . . . , xn , y admisibile (adica astfel nc

h(0) = k si h(y + 1) = g(y, h(y)).

Este evident ca daca functiile f si g sunt totale, atunci aceeasi proprietate

precedent (caci daca = fm , atunci (m) = fm (m), adica fm (m)+1 = fm (m),

f (x1 , . . . , xk ) = min{y N|f (x1 , . . . , xk1 , y) = xk }.

Operatia de minimizare poate fi definita n raport cu oricare din variabile.