I Metodologia
2 Stiinta sportului
c) Clasificarea anchetei
d) Etapele anchetei
e) Interviul anamnestic
f) Ancheta sociometrica
b) Clasificarea experimentelor
c) Variabilele experimentale
1 Media aritmetica
2 Abaterea standard
3 Corelatia
V Bibliografie
I Metodologia
In principal, metodologia este o parte a stiintei filozofiei, care desemneaza fie o teorie a
metodelor, fie o suma de metode, fie o metoda cu maximum de generalizare.
Metoda este un mod sistematic de cunoastere, care are un concept propriu si un procedeu
propriu.
A realiza ceva metodic inseamna a aplica reguli si normative, a folosi o anumita maniera de
practicare sau de invatare in general.
Metodistul este specialistul care aplica ceva metodic, iar metodica este o carte, un manual care
contine aceste reguli si normative, folosite mai ales in pedagogie.
Stiinta activitatilor corporale are o pozitie de granita si este o stiinta care studiaza omul in
miscare, legitatile perfectionarii sale fizice si, in acelasi timp, psihice, in vederea optimizarii integrarii
lui sociale si este firesc sa primeasca fondul de principii teoretice si metodologice din grupele de stiinte
fundamentale: sociale, biologice si psihologice. Astfel stiinta activitatilor corporale va fi in relatii
simultane, de partiala dependenta atat cu biologia, medicina si antropologia cat si cu sociologia si
psihologia.
- autonoma;
- pluridisciplinara sinteza din punct de vedere al obiectului, opera de restructurare pe baza legitatilor
interne ale obiectului propriu si a unor metode si tehnici generale sai particulare;
- integrativa urmarea pluridisciplinaritatii; orientarea spre studiul total al omului; acesta este privit
atat ca sistem deschis in multiplele sale relatii cu ambianta sociala cat si ca sistem evolutiv in continua
dezvoltare;
Orice stiinta are mai intai un domeniu, un obiect propriu de studiu. Obiectul stiintei activitatilor
corporale nu este un raspuns simplu de formulat, dificultatea majora fiind cea de ordin terminologic.
In SUA nu s-a ajuns inca la o teorie unificata, paradigma acesteia fiind o cooperativa
amagalmata sau asertiuni ale unor subdiscipline. Obiectul ei este studii de kineziologie si sport . In
Franta s-a militat pentru o stiinta a activitatii motorii, iar in Canada pentru o stiinta a activitatilor
fizice . In Germania s-a optat pentru stiinta sportului , in Anglia s-a impus stiinta miscarii umane
, iar in Belgia se propune denumirea de kinanthropologie .
Obiectul stiintei este, deci, legat direct si de denumirea ei. In sinteza, rezulta ca obiectul este
omul in miscare .
2. Stiinta sportului
Termenul sport este folosit in literatura de specialitate in doua sensuri: unul specific,
propriu, pentru ceea ce este specific activitatilor sportive de performanta, si altul sintetic, genral, din
nevoia de prescurtare a exprimarii, pentru ceea ce priveste intreaga arie a omului in miscare in care
sunt incluse activitatile fizice, jocurile sub orice forma s-ar practica, de la sportul recreatie, sportul
pentru toti pana la sportul elitelor.
In anul 1933, un grup de cercetatori din diferite tari a elaborat o Rezolutie asupra Naturii si
Functiilor Sportului. Astfel au rezultat doua formulari:
- Sportul este inteles, intr-un sens larg, ca incluzand activitati fizice, exercitii si jocuri, referitoare la
orice mod de angajare, de la sportul recreativ pentru toti la sportul elitelor .
- Stiinta sportului cuprinde cunostinte derivate din disciplinele genrale medicale, socio-
comportamentale si academince umanistice, ca si din specialitatile stiintei sportului: medicina
sportului, pedagigia sportului, filozofia sportului, fiziologia sportului, psihologia sportului, sociologia
sportului. Specificul stiintei sportului este de a acumula un corp de cunostinte si de a formula
recomandari care sa ajute oamenii sa capete o mai buna experienta in activitatile fizice, precum si sa
inteleaga si sa aprecieze perspectivele sportului, jocului, jocurilor sportive si exercitiilor
corespunzatoare.
Stiinta sportului se ocupa in mod deosebit de performanta si competitie, dar nu este indiferenta
la aspectele teoretico-filozofice. Este denumirea subdisciplinei cu cea mai mare dezvoltare care are ca
domeniu activitatile corporale agonistice si performantiale.
Stiinta activitatii corporale s-a format prin sinteza multidisciplinara. Ea este un produs al epocii
actuale, mai precis al ultimelor patru decenii, ca urmare a doua fenomene care s-au intalnit si au creat-
o:
- Evolutia impetuoasa a miscarii de educatie fizica si a activitatii sportive, devenite fenomene sociale
de mare anvergura, cu implicatii deosebite sociale, economice si chiar politice.
In aceasta etapa activitatile corporale au fost studiate de diferite discipline stiintifice din afara
pentru nevoile lor de cunoastere: biomecanica, anatomia, fiziologia, psihologia. Diferitele activitati s-au
limitat in a studia unilateral fenomenele, in a forma unele legi, fara a tine seama de unitatea
sistemica a activitatilor corporale.
Se infiinteaza primele institute de invatamant superior de educatie fizica. Ele studiau omul in miscare
tot din afara . Este etapa in care valorificarea rezultatelor cercetarilor intampina dificultati, lipsind
elementul liant, sintetizator.
Etapa a III-a interdisciplinara 1965-1980
Activitatile corporale sunt studiate din interior de specialisti proprii intr-o conceptie sistemica. In
aceasta perioada sportul devine tot mai mult unfenomen social, politic si economic. Cercetarile au tot
mai mult caracter interdisciplinar, iar activitatea performantiala este sustinuta de echipe
interdisciplinare.
Se aplica atunci cand se analizeaza concordanta sau discordanta unor raspunsuri la intrebari
cu carcater de prospectare, ecou, reactie.
Deoarece informatiile obtinute prin chestionar se interpreteaza in mod relativ (procente) sau in
forma de indicatori statistici (medii, dispersii) estefoarte important ca persoanele chestionate sa faca
parte din cat mai multe categorii: arii demografice diferite, profesii diferite, ramuri sportive diferite,
niveluri de pregatire diferite, niveluri de calificare sportiva diferite, vartse diferite.
- chestionarele
- interviurile
- sondajele
- studiul de caz
- bibliografiile
d) Etapele anchetei
e) Interviul anamnestic
Interviul anamnestic este unul din instrumentele cel mai des utilizate in educatie fizica si sport.
- situatia familiei
- alegerea sportului
f) Ancheta sociometrica
Pornind de la constatarea ca in grupurile care exista relatii pozitive activitatea este mai
eficienta, metoda sociometrica isi propune sa studieze relatiile preferentiale in vederea stabilirii
nivelului de coeziune a grupului si elementelor de ordin psihologic care o determina. Elementul de
baza al testului sociometric este preferinta afectiva sau alegerea pozitiva, negativa sau indiferenta,
exprimata ca raspuns la intrebarile puse de cercetator.
Observatia este perceperea intentionata a unui obiect, document, fenomen sau proces.
Cunoasterea stiintifica a unei realitati prin contemplare intentionata si metodica este conditionata de
prelucrare prin ratiune a datelor obtinute. In observatie sunt angajate, cu ponderi specifice, atat
procesele senzoriale ale cunoasterii cat si cele logice.
De regula observatia este vizuala, dar sunt multe cazurile in care participa si alti analizatori, in
functie de caracteristicile fenomenelor urmarite, ea insasi fiind un proces plurimodal, activ, care
presupune interes, atentie vie si sustinuta, o intentie.
Scopul observatiei este culegerea de date concrete, a caror analiza stiintifica sa permita
generalizarea. Observarea stiintifica este un proces intelectual activ in care cercetatorul face efortul de
a fi precis si obiectiv, chiar daca evenimentele observate sunt incarcate de subiectivitate.
- fundamentata teoretic
- sistematica si integrala
- analitica
- metodica
- repetata si verificata
d) Model de fisa de observare: aruncarea mingii de fotbal de la margine.
DA NU
Metoda studiului de caz este un instrument de cercetare descriptiva a unui caz, aplicand
tehnicile observatiei, culegerea datelor pe teren, interviul, studiul documentelor, jurnale personale,
scrisori vechi, relatarile prietenilor. Studiul de caz este o metoda calitativa.
In activitatile corporale metoda urmareste sa adanceasca intelegerea unui fenomen sau a unei
situatii cercetand un singur caz. De exemplu, evolutia carierei unui campion si secretele performantei
sale pot fi intelese numai prin cunoasterea multiplilor determinanti ai acestora.
b) Scopul metodei studiului de caz
Scopul metodei este sa determine caracteristicile unice ale subiectului sau conditiei si sa
faciliteze intelegerea unor situatii asemanatoare.
Potrivit lui Claude Bernard experimentul este o observatie provocata . Paul Fraisse afirma ca
metoda experimentala este o metoda de cunoastere caracterizata in mod esential prin tendinta spre
coerenta a unui sistem de relatii controlate prin experienta.
b) Clasificarea experimentelor
- experiment de eplorare
- experiment de verificare
- experiment pilot
- experiment functional
- experiment factorial
- experiment crucial
c) Variabile experimentale
Intr-un experiment care urmareste eficacitatea exercitiilor izometrice asupra dezvoltarii fortei,
variabila independenta, experimentala va fi constituita din chiar aceste exercitii introduse intr-un
anumit moment in antrenament. Plusul de forta constatat la subiecti va fi efectul aplicarii variabilei
independente si va fi deci rezultatul sau variabila dependenta. Experimentul va trebui sa indeplineasca
anumite conditii si in special aceea ca asupra sportivilor sa nu mai actioneze si alti factori care ar
putea influenta variabila dependenta, adica forta. Pastrand deci constante toate elementele situatiei
vom actiona numai asupra uneia si vom urmari rezultatul acesteia.
1 Media aritmetica
Conceptul de medie are semnificatia de centralitate, de mijlocitor pentru un sir de date sau
rezultate reale. Media este o cantitate fictiva care aproximeaza un centru spre care si in jurul caruia
graviteaza datele provenite dintr-o masurare reala.
2 Abaterea standard
Abaterea standard este un numar fictiv care aproximeaza masura in care rezultatele unui sir
de masuratori reale se imprastie in jurul valorii centrale.
De exemplu daca media inaltimilor masurate la 100 de sportivi este 175 cm, iar abaterea
standard este 5, atunci cel mai porbabil 68 dintre sportivii masurati au inaltimile cuprinse intre 170 cm
( 175-5 ) si 180 cm ( 175+ 5 ).
3 Corelatia
Corelatia statistica este una din formele de interpretare analitica prin care se apreciaza
asemanarea modurilor de variatie a doua sau mai multe siruri de date. Termenul de corelatie defineste
legatura dintre variabilele observabile. Corelatia constata cat de asemanator variaza doua siruri de
date.Gradul de asemanare este masurat cu ajutorul coeficientului de corelatie.
Din punct de vedere statistic, corelatia poate sa fie semnificativa sau nesemnificativa, dupa
cum masura ei, coeficientul de corelatie depaseste un prag stabilit empiric, pentru care probabilitatea
unei asemanari este acceptabila. Coeficientul de corelatie poate avea valoarea cuprinsa intre -1 si +1,
trecand prin 0.
V Bibliografie
1 Gagea, A. Metodologia cercetarii stiintifice in educatie fizica si sport, Editura Fundatiei Romania
de Maine , Bucuresti, 1999
http://www.scrigroup.com/sanatate/sport/Metodologia-cercetarii-stiinti11943.php