Europa i construcia comunitar

nceputurile integrrii n Europa Occidental

Contextul care a fcut posibil apariia Instituiile Europene

In doctrina, cu privire la nceputurile integrrii in Europa Occidentala

3 curente principale:
a) ac nceputuri pot fi plasate in timp, nc din antichitate
b) ac nceputuri pot fi identificate cu evenimentele ce au avut loc in
plan comunitar european, cum ar fi campaniile lui Napoleon, care au urmrit
punerea m multor teritorii sub o comanda unica
c) curentul majoritar de opinie nceputurile ac integrri se regsesc
in prima jumtate a sec 20, perioada marcata de rzboaiele mondiale
Dup sfritul celui de-al doilea rzboi mondial, se gsete contextul
ce a fcut posibila integrarea europeana occidental; s-a considerat c
problemele aprute pot fi rezolvate prin nfiinarea organismelor
internaionale, la nivel mondial, prin care se urmrete punerea sub o
coordonare/conducere unica a mai multor entiti, dar prin alte metode
dect rzboiul; de altfel, lupta mpotriva rzboiului urma s constituie
principalul scop al ac organisme.
Privipalul organism de acest fel era Organizaia Naiunilor Unite(ONU),
iar unul din scopurile ONU era izbvirea generaiilor viitoare de flagelul
rzboiului, una din condiiile ce trebuiau a fi ndeplinite de un stat pentru a
fi membru ONU era sa fie iubitor de pace; preocupri n acest sens au avut
loc si la nivel regional, n plan politic (5 mai 1949 Consiliul Europei),
economic (1948 Benelux; 1949 ORCED)
 La nivelul anului 1950, preedintele Organizaiei Naionale a
Planificrii, din Frana, Jean Monnet, fundamenta teza punerii sub control
internaional a produciei de crbune si oel din Frana si Germania
aceast tez a fost lansat public n acelai an, la 9 mai, prin intermediul
unui plan, de ctre Robert Schumann (ministrul de externe francez).
Planul Schumann viza nfiinarea primei comuniti europene
Comunitatea Europeana a Crbunelui si Otelului (CECA/CECO); acest plan nu
ddea natere la drepturi i obligaii, ci numai orienta construcia
comunitar;
La Planul Schumann ader, pe lng Frana si Germania, Italia, Belgia,
Olanda si Luxemburg; aceste ase state semneaz la Paris, n 1951,
Tratatul privind nfiinarea CECA/CECO, care a intrat n vigoare n 1952
In anul 1956 Paul Henry Spaak elaboreaz raportul privind nfiinarea
a nc dou comuniti europene: Comunitatea Economica Europeana (CEE)
si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice (EURATOM), iar n 1957
statele membre CECA(O) semneaz la Roma tratatele ce nfiineaz cele
dou comuniti, tratate ce vor intra n vigoare in 1958
Pentru a exista i funciona, comunitile europene au nfiinat instituii
proprii n domeniile: decizional, executiv, al controlului politic i jurisdicional
Din motive de celeritate, dar si pentru a evita suprapunerile, instituiile
similare din cadrul celor trei comuniti europene, la propunerea statelor
membre, fuzioneaz i dau natere unor instituii unice; instiiile rezultate
duc la ndeplinire atribuiile ce le revin din toate cele trei tratate institutive
Comunitile (CECA, CEE, EURATOM) continu s existe ca entitti de
sine-stttoare i dup fuziunea instituiilor lor (1958 fuziunea instituiilor
jurisdicionale Curtea de Justiie; 1960 fuziunea instituiior politice
Adunarea Parlamentara Europeana; 1965 fuziunea instituiilor decizionale
si executive Consiliul de Minitri si Comisia Europeana);
 Fuziunea a fost desavarsita n 1965, prin Tratatul de la Bruxelles,
instituind o Comisie si un Consiliu unice; este primul tratat modificator al
tratatelor institutive.
In anul 1962 are loc Adunarea Parlamentara Europeana
Parlamentul European
1993 Tratatul de la Maastricht Consiliul de Minitri Consiliul UE; Curtea
de Justiie Curtea Europeana de Justiie
Consiliul UE, are in componenta sa minitrii de externe ai statelor
membre si e compus din:
Consiliul General al UE
Consiliile Specializate/Sectoriale ale UE
Consiliul UE e diferit de alte doua denumiri: Consiliul European (care
are in componenta sa efii de stat si de guvern si e o instituie a UE) si de
Consiliul Europei, care e o instit cu caracter politic la nivel european, diferita
de UE, care avea caracter eminamente economic cu sediul la Bruxelles; Cons
Europei are sediul la Strasbourg
Parlamentul European e diferit de Parlamentul Europei
Curtea Europeana de Justiie (Luxemburg) difer de Curtea Europeana
a Drepturilor Omului (Strasbourg) si de Curtea Internaionala de Justiie,
care e o instit a ONU, cu sediul la Haga, si are in componenta sa Tribunalul
Penal Internaional

2)CONCEPTE(NOTIUNI)

-comuniti europene sau comunitatea europeana = CECA, CEE,

EURATOM = UE e o denumire generica, dar ceea ce nu nseamn ca cele 3
comuniti au fuzionat
Dezvoltarea construciei comunitare

Sistemul creat prin cele trei tratate s-a dezvoltat n dou direcii
principale:
A. perfecionarea instituiilor comunitare
B. lrgirea, extinderea Comunittilor, prin cooptarea de noi membri

A. Perfecionarea instituiilor europene (dimensiunea calitativ)

Aceast dimensiune cunoate trei momente succesive:
a) crize si eecuri
b) refleciile cu privire la posibilitatea depirii crizelor si eecurilor
c) texte de dr. pozitiv ce au rolul de a revizui/dezvolta prevederile iniiale ale
tratatelor institutive
a) Crize i eecuri:
La ntrebarea "dac au existat astfel de crize i eecuri?", rspunsul nu
poate fi dect afirmativ. Motivul l constituie chiar apariia instituiilor
supranaionale (internaionale) care pun n discuie politicile economice
naionale, acest fapt presupunnd abandonul de suveranitate (renuntarea la
suveranitate) n domeniile ce cad sub incidena tratatelor Comunitilor
internaionale.
Abandonul de suveranitate a nceput odat cu apariia primei
Comuniti europene (C.E.C.A.). Tratatul de la Maastricht constituie tot un
exemplu de act prin care se realizeaza abandonul de suveranitate, sau, mai
exact spus, 0 delegarede suveranitate (transfer)de la national la comunitar.
In anul 1965 are loc cea mai important criz, care a condus la
practicarea de ctre Frana a politicii "scaunului gol". Criza a costdecl~alli de
discutiile cu privire la politica preturilor agricole, care, potrivit obiectivelor
tratatelor comunillitilor europene, trebuia sa se inscrie in politica agricola
comuna.
 In anul 1965 Franta a respins propunerile Comisiei de la Bruxelles, in
domeniul politicii agricole comune, avand impresia ca se pune in discutie
interesul national.
In fapt, in spatele acestei politici (a "scaunului gol"), a acestui pretext,
se ascundea altceva. Este vorba de terminarea perioadei de tranzitie, in care
votul in Consiliul de Minitri era in unanimitate, iar pe viitor putea fi si cu
majoritate. Esential este ca se trecea de la unanimitate la majoritate in
adoptarea deciziilor, lucru cu care Franta nu era de acord. Situatia era
blocata fara nici o iesire aparenta, Franta absentand de la sedintele
Consiliului.
S-a convocat o Conferinta guvemamentala la Luxemburg cu prilejul
ciireia s-a ajuns la un compromis, cunoscut sub denumirea de "compromisul
de la Luxemburg". Cu ocazia acestui compromis s-a hotiirat cii, dei de la
sfarsitul perioadei de tranzitie hotiirarile in Consiliu ar urma sa se ia cu
majoritate de voturi, totui, statele sunt de acord ca, in continuare, pentru
probleme importante, sa se ia deciziile tot cu unanimitate de voturi. De
atunci i palla astazi toate problemele au fast "importante" i, deci, toate
deciziile s-au luat numai cu unanimitate de voturi.
Celelalte crize i i eecuri, cu toate c au fost numeroase, nu au pus
probleme deosebite evoluiei construciei comunitare.

b) Reflecii i sinteze asupra modalitilor de depire a crizelor i

eecurilor:
- raportul George Vedel (mare constitutionalist francez);
- raportul Comisiei Comunitiitilor europene asupra Uniunii Europene;
- raportul L. Tindemans, Spaak i al altor doctrinari
c) Texte de drept pozitiv, de natura sa revizuiasca sau sa dezvolte
prevederile initiaale tratatelor institutive:
Unificarea institutiilor celor 3 Comunitiiti prin Tratatul de la
Bruxelles din 1965, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1967. Se numeste
"Tratatul instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitiitilor
europene" (toate cele 3 Comunitiiti au aceleasii institutii: Consiliu, Comisie,
Parlament si Curte de justitie, iar dupa adoptarea Tratatului de la Maastricht
au si o Curte de conturi unica);
Actele de asociere si de aderare a statelor la C.E. sau U.E.
Modificarile financiare si bugetare aduse succesiv in anii 1970- 75
Actul cu privire la alegerea Parlamentului european, adoptat prin vot
universal, direct si secret, in anul 1976;
"Actul unic european", semnat la 28 februarie 1986, la Strasbourg i
intrat in vigoare la 1 iulie 1987. Prin acest act au fost revizuite unele
dispozitii ale tratatelor care au instituit Comunitatile. El cuprinde i un text
prin care se instituie un sistem de cooperare politica europeana in materie
de politica externa. Prin "Actul unic european" se infiinteaza Consiliul
European, format din sefi de stat si de guvern din statele membre, care nu
se confunda cu Consiliul de Ministrii, Consiliul Uniunii Europene. Aceasta
deoarece se aprecia ca unei dezvoltiiri economice trebuie sa i se asigure si o
dezvoltare a cooperarii politice. Atunci, inca de la sfarsitul anului 1970,
aceasta cooperare politica s-a realizat in cadrul unor intalniri ale sefilor de
state si de govern, dar asemenea intalniri aveau loc ad-hoc, nu erau
institutionalizate.
In Consiliul European din 8 decembrie 1989, de la Strasbourg, s-a
decis crearea Uniunii economice si monetare europene si, apoi, s-a trecut la
elaborarea Tratatului de la Maastricht;
Tratatul de la Maastricht, din 1992;
Tratatul de la Amsterdam, din 1997.
B. Lrgirea Comunitilor Europene (dimensiune cantitativ)
De la conceptul de Comunitate a carbunelui si otelului, anuntat de
Robert Schuman la 9 mai 1950, Comunitiilile europene s-au extins treptat.
Intrunirea conditiilor necesare calitatii de stat membru al Comunitatilor
europene se concretizeaza intr-un sistem de guvernare pluralist, democratic
si intr-o serie de cerinte de ordin juridic. Astfel, largirea Comunitatilor a
cunoscut urmiitoarea evolulie:
1 ianuarie 1958- Comunitatea economica europeana (C.E.E.) si
EURATOM (avand in compunere 6 state membre) isi incep activitatea
conform tratatelor institutive;
iulie 1961 - Comunitatea economicii europeanii (C.E.E.) si Grecia
semneaza un Acord de asociere;
decembrie 1964 - se semneaza Acordul de asociere cu Turcia;
ianuarie 1973 - semneaza Actul de aderare la Comunitatile
europene: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit al Marii Britanii si
Irlandei de Nord. In acest fel, Comunitiitile numara 9 state membre.
Norvergia a supus candidatura sa, aderiirii la Comunitiiti, unui referendum
national care s-a finalizat cu un rezultat negativ;
1979 - isi depune candidatura Grecia si se incheie Tratatul de aderare
in acelsi an cu o perioada de tranzitie care lua sfarsit la 1 ianuarie 1981. De
la 1 ianuarie 1981, devine Europa celor 10;
1977 - si-au depus candidatura Spania si Portugalia. Tratatul de
aderare s-a semnat abia in anul 1985 si a intrat in vigoare la 1 ianuarie
1986. De atunci se vorbeste despre Europa celor 12. Tot in acelasi an s-au
incheiat Acorduri de asociere cu Cipru si iMalta;
1987 - semneaza Acorduri de asociere: Turcia, Austria, Finlanda,
Elvetia;
 1991 - s-au incheiat Acorduri de asociere cu Polonia, Ungaria i
Cehoslovacia;
1 februarie 1993 - tara noastrii a semnat, la Bruxelles, "Acordul
european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, si Comunitatile
europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte". Acordul a fast
ratificat de Parlamentul Romaniei prill Legea nr.20/1993 (Monitorul Oficial
nr.73/12.04.1993);
ianuarie 1994 intra in vigoare Acordul pentru crearea unui Spatiu
economic european (S.E.E.), extinzand multe dintre avantajele pietei unice a
Uniunii europene in favoarea tarilor member;
februarie 1994 - intrii in vigoare Acordurile de asociere la Uniunea
Europeana semnate de Polonia si Ungaria. Acordurile recunosc vocatia
statelor semnatare de a deveni membre cu drepturi si obligatii depline in
momentul indeplinirii conditiilor nominalizate in acest scop;
aprilie 1994 - Polonia si Ungaria inainteaza cereri de aderare. la
Uniunea Europeana;
ianuarie 1995 - Austria, Finlanda si Suedia adera la Uniunea
europeana. De la aceasta data asistam la existenta a 15 state comunitare,
membre ale Uniunii europene. Norvegia, pentru a 2-a oara, printr-un
referendum national, organizat in noiembrie 1994, a respins aderarea la
Uniunea europeanii, ramanand membrii a A.E.L.S.;
februariea anului 1995- intra vigoare Acordurile de asociere la
Uniunea Europeana a Cehiei, Slovaciei, Bulgariei si Romaniei;
1997 - se declanseaza procesul de aderare la U.E. a inca 5 state cu
statut de asociat din totalul de 11 existente.
2004 intra in vigoare tratatul de aderare a 10 noi state: Cipru,
Malta, Ungaria; Polonia, Republica Ceha, Estonia, Letonia, Lituania,
Slovacia si Slovenia.
 2007 Romania si Bulgaria adera si ele la Uniune, iar in 2013, Croatia
este ultima membra care intra in constructia europeana.
2. incercarile de a contracara dezechilibrul produs prin
infiinfarea Comunitiitilor europene
La Tratatele de la Roma, Marea Britanie a participat, dar numai la
inceput, dupa care s-a retras,date fiind si greutalile pe care le-a intampinat
in demersul conceput. Ca raspuns la crearea celor 3 comunitati europene,
Marea Britanie a pus bazele Asocialiei Europene a Liberului Schimb
(A.E.L.S.). Aceasta s-a dorit a fi o masura de contracarare a dezechilibrului
produs prill realizarea Comunitatilor.
Asociatia a fast creata prin Acordul incheiat in 1959 la Stockholm,
avand membrii atat state ce nu fac parte din Comunitatile europene (Austria,
Elvetia, Norvegia, Suedia), cat si state membre ale Comunitatilor (Franta,
Grecia, Irlanda, Belgia, Luxemburg).
Scopul asociatiei era crearea unei zone de comert liber, constand in
existenta unei piete libere pentru unele produse, fara un tarif vamal comun
si o zona de liber schimb, organizatia fiind definita ca instituind un amplu
camp de concurenta internalionala. Organul A.E.L.S. este Consiliul, alcatuit
din reprezentanli ai tuturor statelor membre.
Romania si-a manifestat interesul in colaborarea cu aceasta
organizatie.
Existenta si funclionarea asociatiei s-au dovedit, in timp, a fi viabile. In
anul 1994, insa, s-a realizat unirea organizaliei economice A.E.L.S. cu
Comunitalile Europene, dand nastere Spaliului economic european (S.E.E.).
A contribuit la acest fapt tocmai migratia crescanda a tarilor membre
A.E.L.S. catre CE.