Anda di halaman 1dari 2

ANTIGONA

de Sofocle

Antigona este o tragedie scrisa de Sofocle nainte de 442


.Hr. Antigona a fost fiica lui Oedip, regele cetatii Teba, nascuta din dragoste
incestuoasa a acestuia cu mama sa, Iocasta si sora cu Ismene, Eteocles si
Polynices. tragedia "Antigona" reprezinta una din cele mai pretioase creatii
literare ale antichitatii. Antigona, cutezatoarea fiica a lui Oedip, asista la
dezastrul provocat de lupta dintre fratii ei, Etocle si Polinike. Amndoi au cazut
n lupta, iar tronul Tebei este ocupat de Creon. Regele dispune sa se organizeze
cu pompa nmormntarea lui Etocle, aparatorul cetatii. Pentru celalalt fiu al lui
Oedip, Polinike - venit cu oaste straina sa cucereasca cetatea - se interzice chiar
simpla nmormntare. mpotriva asprului ordin regesc, nfruntnd pericolul
pedepsei cu moartea, se ridica Antigona, sora celor doi luptatori. n mare taina,
ea preda pamntului trupul lui Polinike, ndeplinind astfel obilgatia ce i-o
reclama, potrivit obiceiului, legatura de snge cu cel mort. Fapta Antigonei a
fost nsa repede descoperita de Creon care o condamna la moarte. Ea este nsa
inflexibila fata de punctual de vedere pe care l apara, e netematoare n fata
mortii, o priveste ca pe o eliberare de suferinta. Triumfa moral, principiile
promovate i supravietuiesc. n discutia aprinsa dintre Creon si Antigona se
dezvaluie o ciocnire ascutita de principii morale. Antigona, fecioara firava si
gingasa, este nzestrata cu un caracter ndraznet, cu un curaj demn de un
luptator. Taria ei de a-l nfrunta pe rege se trage din constiinta ca actioneaza n
numele legilor strabune, nescrise, n care se sintetizeaza morala traditionala,
adnc nradacinata n cetatile grecesti. Antigona va pieri ntemnitata, dar Creon,
cel care a nesocotit vointa zeilor, va primi o crunta pedeapsa pierzndu-si fiul,
pe Hemon (logodnicul Antigonei), si sotia, care se sinucide aruncnd blesteme
asupra trufasului si nechibzuitului ei sot.

Antigona , simbolul femeii puternice, pastratoare a traditiei cu orice


pret poate reprezenta cu succes pe multe din femeile familiilor traditionale
romnesti . Ea are taria sa nfrunte porunca lui Creon pentru a-l ngropa
pe Polynikes , cu toate ca stie ca acest gest poate s-o coste chiar viata, pentru
ca traditia cere ca orice mort sa fie ngropat , indiferent ce-ar fi facut n timpul
vietii. Polynikes ntors din surghiun urzise gnd rau mpotriva tarii si a neamului
sau). Ipostaza ei de sora nu-i permite sa treaca nepasatoare pe lnga fratele
lasat prada pasarilor si cinilor sa-l sfrtece.
Finalul operei este evident tragic: Antigona se sinucide, moarte succedata de
cea a logodnicului ei, Hemon care este n acelasi timp fiul lui Creon si al
Euridicei. Trebuie remarcat, desi aparitia ei e de scurta durata si Euridice, mama
devotata, care neputnd suporta moartea fiului ei sfseste prin a-si curma
viata.