Amg 1c Bejan daniel

- REFERAT
Grupul social este un concept cheie in sociologie. Grupul social reprezinta doi sau mai
multi indivizi care au un sentiment comun de identitate si se influenteaza reciproc pe baza
unui set comun de asteptari referitoare la comportamentul fiecaruia.

Grupurile de munc se formeaz ca o consecin direct a nevoii organizaiei de a se

diferenia. Diferenierea sau specializarea nu nseamn numai mprirea organizaiei pe
funcii, ci i formarea de grupuri care s sprijine realizarea sarcinilor aferente acestor
funcii. Un grup, este n esen un colectiv de indivizi care contribuie la realizarea unui
scop comun sub conducerea unui lider i care mprtesc un sentiment de identitate
comun. Un grup are un el principal, temporar sau permanent i un anumit grad de
contiin de sine ca grup. Grupurile sunt folosite pe scar larg i pentru rezolvarea
problemelor, crearea de noi idei, luarea deciziilor i coordonarea sarcinilor.

Interviul este specia care informeaz i elucideaz, prin intermediul unui dialog. Rolul
reporterului de interviu este s stabileasc un dialog viabil, un mod de comunicare ntre el
i cititor. Sondajul de opinie, informaia i lmurirea unei situaii sunt laturile principale
ale interviului. ntrebrile trebuie s fie scurte, clare i puse n cunotin de cauz.
Interviul are funcia principal de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de
prezentare a unor idei. ntrebrile depind i de informaia pe care o are jurnalistul despre
cel intervievat.

Interviul clinic - a fost propus ca tehnica de investigatie psihoterapeutica de psihologul

american Carl Rogers (1902-1987) si este utilizat nu numai in psihoterapie si psihanaliza, ci si in
psihodiagnoza, in activitatile de OSP (orientare scolara si profesionala) sau de asistenta sociala in
vederea cunoasterii personalitatii. Acesta presupune comunicarea autentica intre operator si
subiectul de interviu, bazata pe intelegere si incredere. In cercetarea socioumana, interviul clinic este
folosit de multe ori in scop explorator, in faza initiala a investigatiilor, pentru gasirea acelor informatii
care sa orienteze demersul de cercetare.

. Interviul in profunzime - centrat asupra persoanei ca si interviul clinic, insa vizeaza doar un
aspect, un fenomen, nu persoana in intregul ei. Aplicat cu succes mai ales in studiul motivatiei,
vizeaza obtinerea de informatii nu despre subiect in intregul sau, ci doar despre un singur aspect al
personalitatii acestuia. (De exemplu, poate investiga adaptarea unei persoane la situatii noi, gradul
de implicare a unei persoane intr-o anumita activitate, relationarea subiectului cu noii colegi de
serviciu, rezolvarea situatiilor conflictuale etc.)
 . Interviul cu raspunsuri libere - se aseamana cu interviul in profunzime, ambele fiind utilizate
atat in psihoterapie, cat si in cercetarile socio-psihoculturale. Ele variaza doar in functie de nivelul de
profunzime sau de amploarea fenomenelor abordate.

. Interviul centrat (focalizat) - utilizarea acestui tip de interviu a fost propusa pentru prima data de
catre R.K. Merton in anul 1956. Este un interviu semistructurat si presupune investigatia temelor
stabilite dinainte (ca in interviurile structurate), desi intrebarile si succesiunea acestora nu sunt
prestabilite (ca in interviurile nestructurate). Tehnica propusa de R. Merton stabileste centrarea
interviului pe o experienta comuna tuturor(ce va fi mai intai analizata de cercetator pentru a
evidentia elementele semnificative si structura situatiei, modelele de actiune etc.). Ulterior,
cercetatorul va analiza comportamentul subiectilor dupa aceasta experientatraita in comun
(vizitarea unei expozitii de arta, participarea la o competitie sportiva etc.). Pe baza ipotezelor deja
formulate (privind consecintele implicarii persoanelor in situatia data), va elabora apoi un ghid de
interviu (in care sunt fixate problemele ce vor fi abordate in convorbirea focalizata pe experienta
subiectiva a implicarii subiectilor in situatia respectiva) ce urmeaza a fi aplicat acelorasi subiecti. Ceea
ce este important in cazul acestui tip de interviu este faptul ca cercetatorul a studiat anterior
experienta traita de subiecti, selectand aspectele ce vor fi puse in discutie.

Interviul cu intrebari inchise si interviul cu intrebari deschise - fac parte din categoria
interviurilor structurate si sunt frecvent utilizat in cercetarile sociologice si psihologice. In cadrul lor,
cercetatorul (sau operatorul de interviu) nu beneficiaza de libertatea alegerii temelor sau de
posibilitatea reformularii intrebarilor si schimbarii succesiunii lor. Ambele constau intr-o lista de
intrebari ce urmeaza a fi discutate in cadrul interviului. In cazul interviului cu intrebari inchise (sau
precodificate), gradul de libertate a subiectului in elaborarea raspunsului este redus, variantele de
raspuns fiind limitate.

Metoda Observatiei

-Reprezinta o metoda de baza, o modalitate de studiu, care sta la baza oricarui tip de
experiment.

Este cea mai veche metoda de cercetare din psihologie, utilizata att n studiile de tip
cantitativ, ct si n cele de tip calitativ.

BRAINSTER si colab. (1995) definesc observatia ca fiind un act de urmarire si descriere

sistematic a comportamentului si evenimentelor studiate ce au loc n mediul social natural.