mari, 21 august 2012

"Am venit De unde ? Merg Incotro ?" - de de Gabriele

din Wurzburg
Gabriele din Wurzburg este numita, de catre Dumnezeu Tatal, profeta lui Dumnezeu pentru epoca
noastra. Gabriele este in serviciul Spiritului Christosului lui Dumnezeu de peste 35 de ani. In aceasta
perioada a dat mii de revelatii, in lumea intreaga. Nenumarate carti, brosuri, traduse si difuzate in
lumea intreaga, au fost date, prin ea, de catre Christosul lui Dumnezeu. Astfel, Spiritul a revelat
oamenilor, copiilor Sai, adevarul, in masura in care ei il pot intelege. In ultimii ani, Spiritul Christosului
lui Dumnezeu a facut din Gabriele, ambasadoarea Sa. Pornind de la constiinta sa dezvoltata si de la
experienta sa personala, ea traduce, pentru oameni, vointa Domnului. Aceasta se face prin carti,
inregistrari audio, video, prin emisiuni radio sau de televiziune difuzate in intreaga lume.
Profeta si ambasadoarea lui Dumnezeu pentru epoca noastra indeplineste vointa Domnului in multiple
moduri. Actiunile sale permit Adevarului etern sa fie difuzat in lumea intreaga.

Cum se petrece moartea? Ce traieste sufletul cand isi paraseste trupul?

La fiecare om urmeaza, dupa terminarea timpului pentru viata sa pamanteasca, parasirea corpului de
catre sufletul sau. Pentru "moarte" nsa nu exista nici o norma, fiecare om moare altfel!
Cercetarea moderna a mortii si obtine cunostintele din povestirile oamenilor care au fost morti clinic si
care au fost readusi la viata. Acesti oameni au avut adesea o moarte mai mult sau mai putin
neasteptata, fortata, care nsa s-a dovedit a nu fi definitiva.
Relatarile sunt asemanatoare:
Prima experienta este adesea o senzatie de plutire n afara si deasupra corpului fizic. n aceasta stare
sufletul nregistreza foarte exact mprejurimea reala si toate ntamplarile, de exemplu n sala de
operatie sau la locul accidentului. Adesea sufletul traieste experienta n care, n continuare, este
condus printr-un tunel ntunecos sau catre un punct luminos. Unii nregistreaza cum ajung ntr-o
lumina stralucitoare si aud sunete, armonii sau un fel de muzica sferica. Aceste suflete nca nu s-au
despartit n ntregime de corp, astfel ncat ncercarile de readucere la viata au succes.
Cu totul altfel se petrece moartea naturala, la care revocarea vietii dureaza n mod normal ani de zile:
din timp n timp apar dificultati la nivelul aparatului circulator, un organ sau altul nu mai functioneaza
ca si nainte, iar corpul devine tot mai slab.
In acest timp se ofera sufletului multe posibilitati de pregatire pentru despriderea de trup. n somnul
adanc al corpului, sufletul poate iesi din corp si poate exersa cu ngerul lui pazitor "libertatea de a se
misca". La fel ca un om care dupa ce mult timp a fost bolnav n pat si trebuie sa nvete din nou sa
mearga, asa si sufletul trebuie sa nvete din nou libertatea sa de miscare n domenii spirituale.
In cele din urma, omul se culca pentru a muri. Inainte de iesirea sufletului din corp, ruleaza nca odata
prin fata omului ntreaga viata ca un film proiectat cu acceleratorul. Sufletul evalueaza pe deplin
constient pana la ultima simtire trecutul sau, viata pamanteasca care acum s-a sfarsit. O evalueaza
dupa alte criterii decat a facut-o omul. Criteriul hotarator este acum acela al iubirii dezinteresate
realizate. n felul acesta sufletul devine judecatorul gandirii si activitatii propriului om.
Daca omul s-a pregatit pentru moarte, atunci sufletul se poate desprinde relativ usor de trup. l ajuta
fiinte spirituale, ngerul lui pazitor si sufletele unor prieteni si rude de odinioara. Ele saluta sufletul care
paraseste materia si l ajuta sa-si ia locul n lumea cealalta.
Daca omul nsa nu s-a pregatit pentru moartea sa, daca a trait n ntregime n materie, fara nici o
straduinta spirituala, fara orientare consecventa spre Dumnezeu, atunci cugetarea si nazuinta sa,
ntreaga sa constiinta este atat de mult fixata de conditiile omenesti pamantesti de viata, ncat se tine
de ele n mod convulsiv. Nu-si poate imagina o viata dincolo de existanta materiala omeneasca si se
apara mpotriva mortii.
Fiintele spirituale vor sa ajute si acest suflet ca sa se poata desprinde mai usor de trup. Dar atat timp
cat omul nu vrea sa primeasca moartea sa, respectiv s-o considere drept realitate, posibilitatile lor de
a ajuta sunt foarte limitate. Fiintele spirituale respecta vointa libera.
Sufletul care este orientat atat de mult spre aceasta viata pamanteasca, ramane si dupa iesirea lui din
trupul pamantesc mai mult sau mai putin legat de acesta prin fluxuri de energie. Se agata oarecum de
casa sa fizica, deoarece si el crede ca viata este posibila doar n corpul material. El percepe nca, ce
se ntampla cu trupul nensufletit, indiferent daca este pus n mormant sau adus n crematoriu.
Sufletul se desprinde corespunzator nivelului sau de dezvoltare
Asa cum a trait omul, asa cum si-a orientat sufletul, la fel continua sufletul sa simta si sa traiasca!
Ce se ntampla cu un suflet, de exemplu la un accident mortal? Daca sufletul este azvarlit afara din
trup printr-o influenta fortata, atunci nu se poate desprinde n mod legitim de trup. Aceasta nseamna
ca el, desi a parasit trupul, mai este legat de el mai mult sau mai putin, n functie de orientarea
spirituala a omului.
La aceasta despartire fortata rar i este posibil sufletului sa se orienteze ndata, desi pentru el intervin
fiinte spirituale sau alte suflete. Din cauza socului suferit, sufletul crede ca se mai afla tot n trup,
deorece persista nca mult timp sperietura si durerea momentana iar capacitatea de deosebire nu este
dezvoltata.
Poate ca medicul a constatat de mult moartea fizica, cadavrul poate fi nmormantat si sufletul tot se
mai crede legat de corp. Din cauza acestui soc sufletul traieste eventual nu doar zile, ci saptamani sau
luni sau si mai mult timp cu impresia, ca mai este om, poate bolnav sau vatamat din cauza
accidentului, dar nu mort!
El continua sa traiasca cu aceste impresii pe care le percepe ca imagini. n aceste imagini
ale sufletului crede ca traieste real n corpul fizic, ca percepe, gandeste, vorbeste si actIoneaza
corespunzator. Poate ca el continua sa faca munca lui anterioara, deorece tot mai crede ca este om.
Se misca n circulatie pe strazi si foloseste mijloacele noastre de transport. Dar dupa parasirea
trupului nu mai are simturi. Adesea rataceste mult timp pe pamant, pana cand observa ca multe lucruri
sunt altfel decat era obisnuit ca om. El se duce de exemplu la prietenii sai si se ntreaba: "Pe mine
nimeni nu ma mai ia n seama, nici un om,locul meu de munca este ocupat de altul, eu sunt complet
singur. Ce s-a ntamplat cu mine?"
Abia dupa o asemenea recunoastere, lumea spirituala poate actiona asupra sufletului. Numai cand i
este constient sufletului ca este o fiinta din materie fina si ca trupul lui este de mult ngropat, sufletul se
poate trezi n urma activitatii ngerului sau pazitor si poate pomi n drumetie corespunzator nivelului
sau de constiina. Un suflet primeste sfatul si se lasa condus n domeniile sufletelor, altul poate ca
merge la mormant si astepta acolo renvierea carnii, asa cum a nvatat-o n "timpul vietii".
Dupa cum s-a spus la nceput, sufletul nmaganizeaza tot ceea ce afla omul n cursul vietii sale, deci si
toate nvataturile religioase. Daca omul a fost educat n gandirea unei confesiuni si a acceptat aceasta
nvatatura ca adevar, atunci sufletul lui va ramane si dupa moarte la aceasta profesiune de credinta.
Aceasta se petrece n primul rand atunci cand biserica a reusit sa-l convinga ca doar ea
este n stare sa aduca omului fericirea, daca el accepta toate vataturile ei. Daca sufletul acesta a
parasit trupul, traieste n continuare imaginandu-si ca nca mai face parte din biserica sa. El mai crede
ca-L poate gasi pe Dumnezeu doar ntr-o cladire a bisericii.
Dar Dumnezeu nu este legat de un loc, fiind Spirit universal este omniprezent, chiar si n suflet! Atat
timp cat un suflet nu ntelege aceasta, atat timp cat se tine de nvataturile pe care nvatatori
pamantesti le-au ntiparit ca adevar n omul si sufletul lui, aceasta influenta ramane pe mai departe
hotaratoare pentru suflet. Atunci se nchide pentru tot ceea ce mesagerii luminosi ai adevarului etern
vor sa-i faca de nteles si nu va putea gasi continuarea drumului sau n lumea cealalta ci va tinde tot
mereu spre o noua ncarnare.
Cat de diferita de aceasta este trecerea n lumea cealalta a unui om, care ntr-adevar este unit
cu Dumnezeu! Aici se poate vorbi de "rentoarcere acasa" Acest om stie ca sufletul lui vine de la
Dumnezeu si de la Dumnezeu obtine energia sa vitala. El stie ca n sufletul sau se afla viata sa eterna,
nemuritoare. Sufletul, copilul lui Dumnezeu, este tot timpul n legatura cu Tatal sau si ar vrea sa se
ntoarca din nou la El. Omul stie, ca acest trup material poate fi comparat cu o haina, care, daca nu
mai este necesara, poate fi scoasa. Cu ani nainte de ntoarcerea sa acasa, sufletul sau primeste
impulsuri cu continut de genul: desparte-te, ncetul cu ncetul, de corpul tau omenesc.
Vibratii speciale de lumina curg n suflet. Foarte ncet, el reia fluxurile sale de viata din trupul fizic si
nmaganizeaza aceste puteri. n jurul acestui om unit cu Dumnezeu se afla la trecere suflete din
regiuni superioare, membrii familiei de odinioara si spiritul pazitor. Sufletul, care se mai afla n om, se
simte fericit, deoarece stie ca Dumnezeu, Domnul l cheama napoi.
Cand omul asteapta asa numita moarte, i este permis sa se mai uite o data napoi. El cuprinde cu
vederea viata sa si iarta unde este ceva de iertat. Poate chiar i este ngaduit sa vada fiinte din lumi
ndepartate si percepe plenitudinea care l nconjoara. Atunci trupul pamantesc nchide ochii, respira
de cateva ori puternic: omul mai vede o data fiinte spirituale sau suflete luminoase, mai dezvoltate, -
apoi expira definitiv, si sufletul a parasit trupul. n acelasi moment se desfasoara aceasta formatiune
flexibila, de substanta fina. Sufletul are "stabilitatea" sa si traieste constient si bucuros n domeniul
spiritual de frecventa, n care a trecut.
Sufletul este nconjurat de lumina. Spiritul pazitor sau suflete din lumi mai superioare l lamuresc.
Sufletul simte melodii, sunt vibratii ale planetei spre care tinde.
Fiecare suflet este altfel condus conform starii sale. El poate ca vede o strada, poate un tunel, poate o
pajiste foarte frumoasa. Sufletul ndreptat spre Dumnezeu se mai uita scurt n urma, cere n rugaciune
ajutor pentru rudele n doliu si se duce mai departe.
Acest suflet a realizat un progres n viata pamanteasca care s-a terminat acum. S-a apropiat simtitor
de Tatal de care i este dor, a facut cativa pasi nainte pe drumul spre casa, napoi n lumina.
(Extras din cartea Am venit De unde? Merg Incotro? scrisa de Gabriele din Wurzburg; Editata in
limba romana de Viata Universala)