Made in Romania - Ce produs te face sa te simti mandru?

- Sondaj
Ziare.com

Foto: Arhiva

Romanii prefera produsele naturale si eco in mare parte pentru ca se

poarta acest termen. Putina lume stie ca produsele romanesti
traditionale au fost eco inainte ca acest lucru sa devina un trend.

Singura problema este faptul ca ele nu au fost suficient de bine promovate,

iar cele care s-au impus ca brand-uri sunt mai putine decat cele care
agonizeaza sau incearca, prin campanii de marketing, sa reinvie memoria
consumatorilor.

Acele targuri de produse romanesti, organizate din cand in cand, cu scopul

de a promova producatorul roman, ii ofera acestuia putine sanse de a "iesi in
lume". Practic, micii producatori nu isi pot permite introducerea produselor
lor in magazinele mari.

Pe de-o parte, pentru ca nu sunt in stare sa asigure productia in cantitati

industriale, iar, pe de alta, pentru ca nu sunt multi care reusesc sa
indeplineasca toate conditiile puse de hypermarketuri.
Nici macar parlamentarii romani nu prea au tragere de inima pentru
promovarea produselor romanesti. In septembrie, o initiativa legislativa ce
obliga supermaketurile sa aloce spatiu de expunere produselor traditionale
romanesti s-a lovit de un vot negativ in Senat.

In viziunea senatorilor, producatorii autohtoni sunt vinovati, pentru ca nu se

organizeaza, nu patronii magazinelor, care impun conditii uneori prohibitive
pentru micii producatori.

Drept urmare, daca nu te duci la targurile de produse romanesti ai marea

"sansa" sa nu le gasesti nicaieri, pentru ca micul afacerist nu are o putere de
promovare atat de mare incat sa egaleze reclamele la branduri mari, care iti
iau ochii, de pe toate zidurile.

Pana in prezent, peste 1.700 de produse din industria alimentara au fost

atestate ca produse traditionale la Ministerul Agriculturii. Unele produse
rezista, in continuare, si chiar sunt lideri de piata, in timp ce altele se zbat
pentru supravietuire.

Povestea catorva produse traditionale romanesti o puteti citi mai jos, iar
Ziare.com va invita la vot. Ce produs romanesc te face sa te simti
mandru?

Carnatii de Plescoi

Despre Plescoi s-a dus vestea. Este primul produs din carne traditional
romanesc ce a primit certificare europeana. In zona Buzaului, ii gasiti la
aproape orice magazin alimentar sau restaurant.

Nici in Bucuresti nu sunt greu de reperat. Reteta traditionala este, insa,

adesea diluata: carnea se amesteca cu vita sau porc, condimentele se adauga
dupa ureche.
Romania nu are o legislatie care sa oblige procesatorii de carne sa foloseasca
reteta traditionala aferenta brandului pe care il comercializeaza astfel ca, de
multe ori, eticheta amageste cumparatorul.

In Plescoi sunt cel putin 15 familii care produc carnati traditionali, fiecare
avand convingerea ca reteta mostenita de la strabuni este cea mai buna si, de
altfel, singura care respecta intru totul traditia.

Pantofii Guban

Romanii poarta pantofi Guban, produsi la Timisoara, din 1937, cand a fost
infiinta Uzina chimica Guban, de catre Guban Blaziu. Daca, initial, pantofii
erau produsi intr-un atelier mestesugaresc, din 1970 se trece la productia de
masa a incaltamintei.

Incet-incet, pantofii Guban au evoluat, acum putand fi cumparati si online.

Lucrati manual in proportie de 70%, respectand cele mai inalte standarde de
calitate, pantofii Guban s-au impus ca fiind incaltamintea elitei romanesti.

Apa minerala Borsec

Izvoarele apei minerale Borsec sunt cunoscute inca de pe vremea romanilor,

care le-au descoperit odata cu cucerirea Daciei. Acum mai bine de 400 de
ani, Borsecul era imbuteliat in ulcioare de lut ars si transportate, pe cai de
munte, in Transilvania, Moldova, Tara Romaneasca si Ungaria.

Proprietatile curative ale apei i-au adus faima in Europa, astfel incat, in
1806, a fost infiintata fabrica Borsec, aflata in proprietatea austriecilor
Zimmethausen si Eisner.

Gerovital

Compania Farmec este un simbol al produselor cosmetice in Romania, dupa

aproximativ 120 de ani de existenta ramanand liderul pietei de cosmetice
romanesti. In 1945, compania producea 5 produse, iar, in prezent, portofoliul
sau numara peste 400 de produse.

Printre marcile de notorietate sunt Gerovital, Aslavital, Doina, Triumf si

Nufar. Prin contributia profesorului doctor Ana Aslan, considerata "parintele
geriatriei si gerontologiei", compania clujeana a devenit, in 1967, primul
producator de creme si emulsii Gerovital, o gama de produse antirid.

Vinul Murfatlar

Locuitorii din preajma podgoriilor Murfatlar au si astazi ca ocupatie de baza

cultivarea vitei de vie. Ei sunt, insa, continuatorii unei povesti vechi. Scythia
Minor, denumirea antica a Dobrogei, era cunoscuta pentru cultivarea vitei de
vie, vinul obtinut aici fiind unul dintre produsele care faceau obiectul
schimburilor comerciale dintre populatia autohtona (tracii) si coloniile
grecesti de pe malul Marii Negre.
Marturii scrise despre traditia producerii vinului la Murfatlar au fost lasate si
de faimosul poet latin Ovidius (43 i.C.-17 d.C.), care a trait in cetatea Tomis,
de pe malul Marii Negre, fiind exilat de imparatul roman Augustus.

In 1936, au fost infiintate in zona primele plantatii viticole cu soiuri nobile

vest europene. In 1955, a fost infiintata Intreprinderea de Stat Murfatlar, care
a devenit, in scurt timp, liderul producatorilor romani de vin.

Murfatlar este, in prezent, cea mai mare podgorie din Romania care apartine
unui singur producator si este detinatorul a 160 de medalii la concursurile
internationale de vinuri.

Ciocolata Rom

In ultimii ani ROM a devenit mare (ROM cel Mare) si si-a facut ambalajul
mai atragator (ceva mai lucios). Pentru un brand romanesc, oricum s-a tinut
bine si pana acum. Campania inceputa de curand are la baza o idee excelenta
si este unul dintre cele mai bune exemple ca o idee buna poate face toti
banii. Astfel, ciocolata ROM (din 1964) a devenit peste noapte un brand
"international".

ROM si-a schimbat ambalajul si din steagul Romaniei acum promoveaza

steagul Statelor Unite. In plus, chiar si reclamele TV au preluat noua idee, a
fost realizat un nou site, iar ciocolata traditionala romaneasca pare sa fi
disparut.
Biscuitii Eugenia

Epoca de glorie a Eugeniei la romani a fost perioada comunista, cand aceasta

era unul dintre cele mai indragite produse dulci. Eugenia este numele dat
unor biscuiti dulci, de tip sandwich, cu crema de cacao si savoare de rom.

Pentru ca la momentul aparitiei sale pe piata nu se gaseau prea multe

sortimente de dulciuri, Eugenia era printre preferatele copiilor si nu numai.
Astazi, inca mai exista firme care produc si comercializeaza Eugenia, dar
trebuie sa recunoastem ca apogeul vanzarilor a trecut.

Cu toate ca produsul nu a beneficiat de un brand management special, marca

a devenit substantiv comun, produsul nemaifiind numit "biscuiti cu crema de
cacao", si pur si simplu "eugenie".

Desi Eugenia nu s-a remarcat niciodata prin standarde calitative ridicate,

pretul scazut a facut din acest produs unul dintre cele mai longevive de pe
piata romaneasca.

Salamul de Sibiu

Istoria acestui produs incepe, se pare, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in

fabrica de la Medias, cu o reteta permanent perfectionata si o tehnologie de
fabricatie speciala, motiv pentru care acest produs era fabricat doar iarna.

Se spune ca numele acestui produs Salam de Sibiu - vine de la faptul ca era

exportat in vechiul regat prin Vama de la Sibiu. Se pare ca nu producatorii,
ci consumatorii au fost cei care, la inceput, au utilizat aceasta denumire si au
transformat-o intr-o denumire traditionala a unui produs.

Statutul juridic de indicatie geografica a denumirii "Salam de Sibiu" confera

tuturor producatorilor romani dreptul de a o utiliza (in Romania si in
Uniunea Europeana) pentru un produs romanesc traditional, care respecta
atat reteta, cat si tehnologia de fabricatie.

Berea Timisoreana

La inceputul secolului al XVIII-lea, principele Eugeniu de Savoia fonda

prima fabrica de bere din Romania. Berea Timisoreana s-a nascut in fabrica
din cetatea medievala, fiind atestata printr-un act petitionar al magistratului
orasului Timisoara, care dateaza din 1 ianuarie 1718.

In acele vremuri, maestrii berari fabricau bautura practic dupa aceeasi reteta
ca si azi. Timisoreana este incununata cu distinctii vechi: bronz la expozitia
din Budapesta (1855), argint la o expozitie din Arad (1890), Grand Prix-ul
de la Timisoara (1908).

Timisoreana de azi mizeaza pe vechile distinctii castigate, care sunt expuse

cu mandrie pe eticheta bauturii, precum si pe traditia castigata de-a lungul a
trei secole.

Pepenii de Dabuleni

Dabuleniul este recunoscut in toata tara ca "patria lubenitelor". Fiecare

cetatean din partea locului este producator, iar cativa localnici s-au imbogatit
din vanzarea pepenilor verzi.
Ei au pornit de la suprafete mici, iar acum au ajuns sa cultive sute de hectare
de pepeni. Cu timpul, pepenii de aici au capatat un renume pe care multi
producatori, din alte regiuni ale tarii, l-au speculat pentru a-si creste
vanzarile. Asa s-a ajuns ca in Bucuresti sa stea gramada pepeni de Dabuleni
produsi in Ialomita sau Calarasi.

Tot mai multe produse traditionale romanesti atestate

Ministerul Agriculturii a atestat in primul semestru 552 de produse

traditionale, de 2,6 ori mai multe fata de aceeasi perioada a anului
trecut, iar numarul operatorilor economici traditionali a urcat la 85 de
la 55, potrivit datelor furnizate de minister, la solicitarea NewsIn.

In primul semestru din 2010 au fost atestate 206 produse alimentare

traditionale.

Ponderea cea mai mare este reprezentata de produsele din carne, urmata de
produsele din lapte, paine, zaharoase, legume-fructe, arata ministerul de
resort.

In 2010, numarul produselor alimentare traditionale atestate a fost de 189,

cea mai mare pondere fiind reprezentata tot de carne si produsele din carne
(70 produse), lapte si produsele din lapte (44 produse), legume si fructe (21
produse), morarit si panificatie (20 produse), miere de albine (17 produse),
produse zaharoase (12 produse), bauturi alcoolice (5 produse).

Solicitarea operatorilor economici privind atestarea si inscrierea produselor

traditionale in Registrul de atestare produse traditionale este voluntara.
Acestia pot beneficia de sprijin financiar doar prin Programul National
pentru Dezvoltare Rurala (PNDR), Masura 121 "Modernizarea exploatatiilor
agricole", pentru investitii in modernizarea si dotare unitatilor de productie.
Placintele cu marar si prajiturile de casa, preferate de bucuresteni

Carnatii si sunculita afumata din Maramures, branza de oaie in coaja

de brad din zona Branului, dar si placintele cu marar si prajiturile de
casa au fost printre produsele preferate de bucuresteni la Targul
National al produselor ecologice, traditionale si naturale, organizat in
curtea Academiei de stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu
Sisesti".

Producatorul maramuresan de produse traditionale din carne SC Toto SRL a

reusit sa vanda in numai doua zile aproape toata cantitatea de produse, fiind
decis sa nu lipseasca de la editiile viitoare ale Targului.

"Ne dorim o locatie permanenta in care sa ne vindem produsele, dar care sa

indeplineasca toate conditiile si sa fie profitabila pentru ambele parti, atat
pentru producatorii traditionali, cat si pentru organizatori", a declarat pentru
Agerpres producatorul Cosmin Silaghi, reprezentantul Toto SRL.

Acesta a precizat ca firma este prezenta la mai multe targuri din Bucuresti
deoarece societatea isi vinde productia, circa 400 de kg pe luna, numai prin
intermediul acestora.

"Vrem ca prin prezenta noastra la astfel de targuri sa-i eliminam pe

intermediari, pe falsii producatori care intr-o saptamana vand flori intr-un
anumit targ din Bucuresti, iar saptamana urmatoare vand branza sau carne.
Vrem sa ramana doar un targ al producatorilor de produse traditionale si sa-i
obisnuim pe bucuresteni cu produse sanatoase si de calitate", a mai spus
Silaghi. Produsele pot fi cumparate cu preturi situate intre 20 si 55 lei/kg.
La randul sau, producatorul apicol, Radu Razvan din Campulung Muscel a
adus bucurestenilor o gama de peste 10 produse apicole, productie proprie
obtinuta in acest an, din cei 300 de stupi. Standul producatorului ofera miere
de salcam si rapita, energizante din produse apicole, polen, tinctura de
propolis, dar si checuri cu miere facute in gospodaria proprie.

Producatorul bomboanei dacice (pruna afumata umpluta cu miez de nuca

trecuta prin miere si uscata la cuptor), unul dintre produsele vedete ale
acestui targ, s-a declarat surprins de rapiditatea cu care a vandut, in prima
ora de la deschiderea targului, desertul cunoscut inca de pe vremea dacilor si
pe care intentioneaza sa il inregistreze ca produs traditional protejat deoarece
este singurul care detine reteta si il produce.

"Am vandut 100 de cutii intr-o ora. Daca stiam ca vom avea asa succes
veneam cu 2.000 de cutii. Noi suntem singurii care producem acest desert
natural si sanatos si care are o reteta veche de pe vremea dacilor.

Intentionam sa-l inregistram ca produs traditional protejat", a spus

Constantin Eugen Libotean, directorul general al Centrului de Productie
Traditionala "Marul de aur" din Baia Mare. Acesta produce si o gama variata
de bauturi pe baza de miere, gemuri, dulceturi si siropuri.

Targ National de produse ecologice si traditionale, in Capitala

Pentru saptamana viitoare organizatorii pregatesc pentru degustat noi

produse din zona Maramuresului si Olteniei, unul dintre acestea fiind
placinta creata. Nu vor lipsi momentele folclorice cu "coconii din
Maramures" si nici ofertele agroturistice ale zonei.

Peste 30 de producatori au participat la prima editie a Targului National al

produselor ecologice, traditionale si naturale. Organizatorii intentioneaza sa
organizeze saptamanal acest targ, de vineri pana duminica, intre orele 9,00-
18,00.
De ce nu prind produsele traditionale romanesti la export?

Produsele traditionale romanesti nu se vand bine la export. Strainii nu

se inghesuie sa cumpere magiun de Topoloveni sau branza de burduf,
din simplul motiv ca nu au auzit de ele. Nici nu aveau cum, statul nu se
ocupa de promovare, iar producatorii nu au bani sa isi faca reclama nici
in tara, daramite peste hotare.

Singurele initiative ale autoritatilor centrale pentru a incuraja producatorii

traditionali au aparut de curand si se adreseaza in special consumatorului
roman.

La inceput, deputatii au venit cu ideea de a inchide lanturile mari de

supermarketuri si hipermarketuri duminica, pentru a promova producatorii
romani. Initiativa legislativa a iscat un val de dezaprobare din partea
reprezentantilor magazinelor vizate.

Mai nou, o alta idee de promovare a producatorilor romani s-a ivit in capul
oficialilor: amenajarea unor standuri speciale, in marile magazine, unde
producatorii traditionali vor putea sa-si vanda marfa.

Romanii care prefera gustul produselor traditionale romanesti din Banat sau
din Maramures le vor putea cumpara din magazinul de langa casa, nu doar
de la targurile de profil.

Lucia Romanescu, director executiv al Oficiului National al Produselor

Traditionale si Ecologice Romanesti, crede ca este o idee foarte buna. "Mi se
pare perfect, o idee foarte buna in sensul in care hipermarketurile atrag multi
consumatori si produsele traditionale ar putea fi promovate mai bine", a
declarat Lucia Romanescu, pentru Ziare.com.
Cum atesti si cum protejezi un produs traditional?

In 2008, a fost infiintat Oficiul National al Produselor Traditionale si

Ecologice Romanesti, cu atributii in sprijinirea producatorilor pentru
promovarea si protejarea alimentelor traditionale si ecologice. Atunci a
inceput si procesul de protejare a denumirii produselor traditionale romanesti
la nivelul Uniunii Europene.

Exista o diferenta intre notiunea de produs traditional atestat si protectia

produsului, la nivel european. "Produs traditional este produsul care are
atestat de produs traditional, protectia produselor traditonale romanesti este
un demers obligatoriu european. Nu este acelasi lucru cu un atestat de
produs traditional. Protectia se adreseaza denumirii, iar atestatul produsului",
a precizat Lucia Romanescu.

Pana acum, doar deliciosul magiun de Topoloveni a devenit brand traditional

si asta pentru ca producatorii sunt putini si s-au asociat mai repede.

Certificarea europeana este o garantie a calitatii care apara numele si reteta

produsului. Francezii, de exemplu, au peste o suta de branzeturi protejate. Si
fac milioane din ele.

"La aceasta data exista un singur produs traditional Gem de prune

Topoloveni pentru care s-a solicitat protectia denumirii acestuia la nivelul
U.E.", ne-a spus Iuliu Malos, consilier pe probleme traditionale in cadrul
Directiei Generale Politici Agricole a MADR.

Ce si cum se exporta?

Desi in topul european al produselor traditionale atestate, Romania este

depasita numai de Italia, produsele noastre nu se vand peste hotare.

La ora actuala, pe plan european sunt atestate 2.653 de produse traditionale

romanesti, 4.366 italiene, 890 de produse frantuzesti, 526 de produse
spaniole etc.

"Producatorii romani patrund cu greu pe piata europeana: ei participa in

masura potentialului economic. Este adevarat ca nu toti producatorii
traditionali au posibilitatea financiara sa participe la expozitii internationale
pentru a-si promova produsele. Stiu ca exista, la nivelul administratiilor
locale, actiuni care sustin financiar demersurile producatorilor de a-si
promova produsele in strainatate", ne-a declarat Lucia Romanescu.

"Nu stiu sa existe produse traditionale romanesti vandute in strainatate.

Demersurile producatorilor traditionali sunt particulare, iar noi nu
monitorizam aceste lucruri", a mai spus Lucia Romanescu.

Practic, un produs traditional romanesc poate patrunde pe piata externa

numai daca producatorul este suficient de potent financiar pentru a-l putea
promova. Ceea ce nu se prea intampla. De cele mai multe ori, producatorii
traditionali intampina probleme in a-si vinde produsele si pe piata interna.

Sistemul de atestare

Producatorul trebuie sa depuna la Directia Agricola in raza careia isi

desfasoara activitatea de productie o cerere si un caiet de sarcini.

Iuliu Malos, consilier la MADR, a precizat pentru Ziare.com ca, pentru a

obtine un atestat de produs traditional, producatorul trebuie sa depuna la
Directia Agricola un caiet de sarcini care sa contina numele produsului,
descrierea metodei de productie, inclusiv a naturii si caracteristicilor
materiei prime si/sau ale ingredientelor utilizate si/sau a metodei de
preparare a produsului, cu referire la traditionalitatea acesteia; elemente care
sa prezinte evaluarea caracterului traditional; descrierea caracteristicilor
produsului, prin indicarea principalelor sale caracteristici fizice, chimice,
microbiologice si/sau organoleptice care se raporteaza la traditionalitate;
cerintele minime si procedurile de verificare si control ale traditionalitatii.

Dupa ce este verificat caietul de sarcini de catre Directia Agricola, el este

studiat si aprobat de catre MADR care verifica, inregistreaza si elibereaza
atestatul de produs traditional. Tot acest proces este netaxat de stat, a mai
precizat oficialul din cadrul ministerului.

Regina Marii Britanii, abonata la carnatii din Bucovina

 Foto: Monitorul de Suceava

Membrii Casei Regale a Marii Britanii si alte personalitati

internationale au pe masa produse traditionale romanesti, 100%
naturale, fara conservanti si aditivi alimentari, preparate de un
afacerist din comuna Fundu Moldovei, judetul Suceava.

Suceveanul Ion Baciu detine "La Baciu - Produse traditionale din Bucovina"
si a intrat in afaceri in urma cu 12 ani, informeaza Monitorul de Suceava.

Preparatele din carne sunt facute dupa niste retete mostenite de bucovinean
de la Mos Toader, unchiul lui Ion Taran Baciu, mare mester macelar in
Fundu Moldovei.

In prezent afacerea sa a devenit cunoscuta pe plan international su printi si

regine au gustat din produsele sale. Si la nivel national este foarte cunoscut.
Bucurestenii se inghesuie sa-i cumpere preparatele, expuse intr-un magazin
cu produse culinare traditionale.

Expozitiile culinare de la Bucuresti i-au deschis calea spre strainatate si in

2008, impreuna cu familia a fost invitat in Marea Britanie, sa-i invete pe
micii producatori britanici sa prepare carnea afumata.

Bunatatile preparate acolo au fost gustate si de membrii Casei Regale, care

in continuare se mai bucura inca de produsele traditionale romanesti,
preparate de producatorii britanici care au urmat lectiile date de familia
Baciu timp de trei saptamani.

Din carnatii cu busuioc, carnatii traditionali si muschiul impanat cu piept de

pui preparate de Ion Baciu a gustat si doctorul lui Barack Obama,
presedintele SUA, care a venit la Campulung Moldovenesc.

Un alt fan al produselor traditionale preparate de suceavean este comisarul

european pe probleme de Justitie, Jacques Barrot.

"Mai intai gustati, dupa aceea cumparati", sunt ingredientele unei afaceri de
familie de succes, in care multumirea clientului e mai importanta decat
profitul.

Marile magazine boicoteaza produsele traditionale romanesti

Producatorii traditionali fac front comun impotriva alimentelor

daunatoare sanatatii si incearca sa promoveze produsele naturale ori de
cate ori au ocazia.

Insa ei se confrunta cu mai multe probleme, printre care slaba constientizare

in randul populatiei cu privire la continutul real al produselor consumate si
mica vizibilitate a produselor "bio", ca urmare a piedicilor puse de marile
lanturi comerciale, informeaza Gardianul.

"S-a dat drumul la import, fara sa se stimuleze produsele autohtone, astfel

incat acesta a ajuns la 80% din totalul marfurilor. In Olanda,
hipermarketurile sunt obligate sa cumpere de pe piata locala 50% din
produse", afirma profesorul Teofil Bolchis, director general al unei firme de
bauturi alcoolice traditionale.

El sustine ca aceasta situatie este generata de "birurile" stabilite de marile

lanturi comerciale. "Hipermarketurile au impus conditii pentru a cumpara
marfa de la producatorii romani si astfel s-a creat o situatie aberanta", a mai
declarat pentru Gardianul profesorul Bolchis.

Preparatele micilor intreprinzatori ajung mai rar in atentia consumatorilor,

care pun pe masa alimente mai slabe calitativ, spun specialistii.

Telemeaua si gemul din comert sunt, de multe ori, "falsificate", cu grasimi

vegetale, respectiv pasta de mere, coloranti si pectina. Cu toate acestea, din
lipsa de informatii si bani, pentru multi primeaza criteriul pret in defavoarea
calitatii.

"Desi produsele traditionale au preturi cu 20-40% mai mari, in cifre absolute

sunt mai ieftine, datorita substantelor nutritive pe care le contin", spune Ioan
Tataran.

Micii intreprinzatori spun ca oamenii care stiu ce inseamna produse de casa

sunt foarte deschisi la oferta, in ciuda preturilor mai ridicate.

Unde gseti comorile netiute ale buctriei romneti: uic cu

usturoi, sarmale de pstrv sau dulcea dacic
12 Decembrie 2011

Arta culinar autohton nu nseamn numai mici, sarmale i ciorb de burt.

La trgurile tradiionale gsii dulcea dacic", zacusc de fructe", uic
cu usturoi", ou cu dou glbenuuri", sare netoxic, fr cianur" i
sarmale de pstrv".

Dulcea dacic
Se vinde n cadrul Trgului Tradiional de la Academia de tiine Agricole i
Silvice (ASAS). E fcut din prune uscate, nuc i miere de salcm. N-are
nici un adios de zahr, ceea ce o recomand spre a fi consumat i de
diabetici. Popa Adriana (66 ani), din Tuii Mgherui (Mara-mure),
explic de unde i-a venit ideea de a produce aceast dulcea i ce caliti
are: tim reeta de la bunici i strbunici. Este de pe vremea dacilor n sensul
c pe vremea aceea nu se fceau fabricate. Se fceau din produse naturale.
Dacii, la mesele lor, puneau nuca-n prun i ndeosebi ca s le-ncnte pe
doamnele de companie, cnd le cereau s le-aduc ceva dulce. Am fcut
aceast dulcea pentru testarea pieei. Borcanele le-am etichetat cu un scris
de mn ca s vd dac lumea comand. Desfacem prunele, introducem
smburele de nuc nuntru i turnm peste ele miere. n felul sta mierea
capt o arom de prun. Anul trecut am comercializat i bomboane
dacice", care aveau n mijloc nuci prjite.

Dulceaa de ardei iute e de fapt un condiment pentru mncare. Conine

ardei iute, gogoar, ardei kapia i este preparat cu miere de albine ca
nlocuitor al conservantului. Adriana Popa explic: E o dulcea foarte iute,
nu chiar att de dulce. Este foarte concentrat, se pune foarte puin n
mncare, deci nu e o dulcea-dulcea. Nu se pune pe pinea cu unt pentru
c nu merit s risipim produsul, c este foarte scump i concentrat. n
acelai timp dulceaa de ardei iute e i un medicament care ne apr de grip.
Distruge microbii prin aciunea ardeiului iute asupra organismului".

Dulceaa de piper alb e de fapt tot un condiment, pe baz de miere i piper:

Chiar dac piperul nu este producie romneasc, ca s-l facem tolerant
pentru stomac l-am preparat cu zahr caramelizat i piper iar cnd soluia
asta a ajuns la o temperatur de 10-15 grade, adugm mierea de albine ca s
n-o conservm cu produse chimice. i aceasta are aceeai aciune asupra
sistemului digestiv. l cur, ne apr de microbi, este bun i pentru copii ca
s dezintoxice tot organismul", ne descrie produsul Adriana Popa.

Dulceaa de ardei iute i cea de piper alb cost 15 lei borcanul, iar dulceaa
dacic 13 lei. Doamna Tatoiu a luat dulcea de piper, iar dl Constantinescu
o dulcea de ardei iute.

Tinctura de usturoi e un alt produs din portofoliul productoarei din

Maramures: Reeta asta recunosc, mi-am nsuit-o de la televizor. E
preparat din usturoi mcinat 50% i 50% horinc. Se macereaz 6
sptmni, i e folosit pentru reglarea tensiunii i se servete aa, picuri. n
prima zi o pictur, n a doua dou, pn se ajunge la 7 i dup aia
descresctor. Gustul este de plinc foarte iute, cu arom intens de usturoi.
Se pot face i frecii, dar nu e recomandat pentru c pielea va emana mirosul
specific usturoiului".

Sarea de ocn netoxic extras de la Ocnele Mari cost 1,8 lei punga de 1,8
kilograme. Ca gra-nulaie, sarea brut de ocn seamn un pic cu zahrul
candel spart i are o culoare cenuie intens. Pompiliu Gheorghi-escu din
Rmnicu Vlcea ne explic beneficiile ei: Sarea de ocn e necianurat i
neiodat. O recomand celor care nu vor s mnnce sare toxic, fiindc 90%
din sarea de pe pia are aditivi. Doar pe la plafar mai gseti sare de mare,
neiodat. Sarea iodat e cancerigen, iar cianura adugat n procescul de
preparare a srii e pro-inflamatoare."

Zacusca de pstrv e opera Ionelei Palitan (35 ani) din Ghime-Palanca,

(judeul Bacu): Am inventat-o eu. Prima dat am ieit pe pia cu pstrvul
afumat, dup care am fcut pstrvul prjit, ne-am autorizat i cu el, am
prelucrat i am fcut pateu din pstrv afumat i sarmale din pstrv i pe
urm m-am gndit c-i lipsete ceva gamei noastre din pstrv i am inventat
zacusca de pstrv. Am pus n ea ceap, morcov, ulei, morcov, un pic de oet,
carnea de pstrv dezosat, bulion, sare, piper, foi de dafin, enibahar i
bineneles mult suflet. Pstrvul este mai temperat i la gust i la miros.
Dac ar fi zacusc din alt specie probabil c ar fi prea accentuat gustul de
pete". Acest tip de zacusc se bucur de succes: n fiecare sptmn cte
un lot de 50-60 de borcane. Printre clieni am profesori, doctori i muli ali
oameni deosebii, personaliti. Liviu Mihaiu vine deseori i cumpr
produse de la noi, zice: E o nebunie, att de bun i-e zacusca. Mai este
doamna care face gimnastic pe la televizor, nu-i mai rein numele. A zis c
are o feti de 7 aniori i c-i place foarte mult zacusca noastr de pstrv".

Despre mancare la romani

Incercand sa ma lamuresc de ce atat de mare apetitul omanilor pentru
mancare, pentru produse alimentare in general, de ce obisnuim sa umplem
mesele cu ocazia sfintelor sarbatori, de ce suntem in stare sa mancam
mezeluri la antreu, carnati, friptura la felul principal si piftie dupa sarmale,
am incercat sa ma intorc un pic in istorie, sa vad care este modul de
alimentatie a romanilor in general.
Poate ca tot comportamentul nostru de astazi este doar un simplu act de
refulare. Poate ca ne este greu sa facem diferenta intre calitatea mancarii
deoarece am fost conditionati de secole de lipsuri. Poate ca gustul nostru nu
s-a format, neavand timp sa faca diferentieri de subtilitati, intrucat hrana a
fost greu de obtinut, asa cum voi incerca sa explic in ceea ce urmeaza.

Stiu ca atunci cand ne gandim la alimentatia traditionala romaneasca ne vine

in minte mamaliga, dar acest aliment atat de folosit astazi, a intrat relativ
recent in alimentatia romanilor, pentru ca porumbul este originar din
America asa ca, impreuna cu fasolea, rosiile si cartofii intra in domeniul
mancarurilor traditionale pe la 1700. Va inchipuiti cat de pline de inteligenta
erau romancele? Intr-o epoca in care majoritatea nu stia sa scrie sau sa
citeasca ele inventau moduri de a integra produse noi, ca malaiul de
exemplu, in alimentatia familiei. As aduce aici vorba de mamaliga, atat de
simpla si atat de folosita in cadrul bucatariei traditionale romanesti! Cand
venea vorba de nepriceperea unei tinere fete in ale bucatariei se spunea ca
nici mamaliga nu stie sa faca ceea ce exprima clar ca a face mamaligaera
baza in bucatarie.

Desi la prima vedere bucataria traditionala este una a abundentei, la o privire

mai atenta vedem ca lucrurile nu stau de loc asa:

Intr-o mare parte din existenta romanilor, padurea a constituit refugiul din
calea invadatorilor. Acest fapt, atestat documentar si prezent in toate
cantecele populare codrul frate cu romanul insemna o saracie a
alimentatiei, deoarece padurea nu era tocmai darnica in roade. Ceva fructe,
ciuperci, ierburi, ceva radacini, vanat, pescuit nu ofereau o abundenta de
alimente, mai ales in sezoanele reci, toamna tarziu, iarna si primavara
devreme se includ, de nevoie, coaja de fag, ghinda, jirul.

Baza alimentatiei o constituiau plantele asadaratat cele de traditie-cereale

sau fructe de padure impreuna cu produsele de la animalele vii, oua, lapte,
branzeturi si foarte rar carne.
Romanul manca foarte rar carne:o facea de sarbatori, cand taia pasari de
curte , sau la nunti si botezuri, cand taia vitelul sau porcul din ograda. Altfel,
daca exista, porcul era taiat de Craciun, cand frigul ii asigura conservarea
mai mult timp; iar mielul se consuma in zilele de Pasti.

Carnea era completata ocazional din vanat sau pescuit.

Marea bogatie a omului, prima pe care el se straduia sa o salveze din calea

navalitorilor. erau vitele:fiecare isi lua in bejenie o vaca, doua si minim
cateva oi.

Era adanc asumat tiparul mental desigur, argumentat de experienta-conform

caruia animalul intai de toate era folositor viu, in sensul ca nu carnea
animalului, in fond insuficienta si dificil de conservat, era sursa pentru
salvarea de la inanitie, cat produsul acestuia, laptele, colectabil zilnic si care,
prin prelucrare putea fi conservat.
Dintre cereale, in toata perioada in care vorbim acum, prima importanta in
alimentatia romanului o detine de departe meiul. Desi in toate lucrarile
stiintifice care ating problema
alimentatiei se afirma prioritatea meiului. Este impamantenita mentalitatea
ca Romania era granarul Europei, lucru adevarat, dar intamplat pentru
relativ scurt timp si la o data ulterioara, prin sec XVI cand se intampla o
adevarata revolutie.

Cultivarea graului s-a facut izolat, cand timpurile erau propice, pentru ca
timpul intre semanat si cules era indelungat.
Meiul, care avea un timp foarte scurt de maturare pentru ca se semana tarziu,
prin mai si se putea culege deja la final de iunie, care crestea chiar in conditii
de deal si padure era o adevarata binecuvantare.

Bucataria romaneasca era saraca si simpla, intrucat dupa nasterea sa ca

popor, pe intreaga durata a evului mediu intunecat, a trait in mari lipsuri,
astfel incat procurarea hranei zilnice insemna o problema.

Repercusiunea directa a fost ca romanul s-a invatat sa fie foarte putin

pretentios atat referitor la calitatea cat si la cantitatea de hrana zilnica.

Atata timp cat omul manca zilnic verdeturi, adica ceea ce era la indemana
in acel moment, care se fierbeau in multa apa, rezultand ciorbele, prezente si
astazi in meniurile romanilor, cat timp branza cu ceapa constituia o masa,
atunci premizele pentru o bucatarie elaborata si originala nu existau.
Alimentatia romanilor era constituita pe elemente primare, ceea ce ne
arata mai degraba un tip frugal decat o bucurie a mesei. In aceasta privinta, a
simplitatii mancarii ne asemanam foarte bine cu epoca Imperiului Roman de
inceput, timp pe care Cato il considera ca a contribuit la maretia Romei si il
considera o adevarata modalitate de calire a caracterelor.

Ganditi-va cum se mananca si astazi la tara: cu exceptia sarbatorilor mari si

a duminicii nu mananca prea multa carne.
Postul, in cazul bucatariei romanesti a fost un ajutor in viata de
familie, pentru ca reducea cantitatea si varietatea alimentelor consumate in
perioade diferite, ajutand practic la economisirea lor.

De exemplu Postul mare este plasat inaintea Pastilor, deci primavara, intr-o
perioada in care rezervele de hrana din timpul iernii erau pe sfarsite.

Biserica s-a ingrijit foarte atent de motivatia curenta a zilelor de post si de

lungimea perioadelor respective, astfel incat in Europa, oficial, cam o treime
din zilele anului erau de post, insa conform cercetarilor, putini erau cei care
se supuneau cu strictete acestei abstinente.

La noi se pare ca lucrurile n-au stat la fel. Poate religiozitatea romaneasca de

tip exterior era mai puternica, dar pe fondurilor lipsurilor foarte accentuate si
a necesitatii de a consuma cat mai putin, probabil ca era mai simplu de a tine
cu strictete zilele de post. De altfel s-a remarcat ca romanii au manifestat
chiar tendinta de a mari numarul zilelor de post fata de cele solicitate de
biserica, cum ar fi includerea zilei de luni in zilele de post, alaturi de cea de
miercuri si vineri, astfel incat aproape jumatate din zilele anului devin astfel
zile de post.

Ciorbele erau o alta modalitate de a transforma elemente simple in mancare

care sa umple stomacul, foarte ieftina deoarece indiferent de anotimp, ceva
loboda, spanac, macris, leurda, ceva verdeata, crestea in jurul caselor sau in
imediata apropiere. Incercati sa faceti o paralela intre ce inseamna supa la
popoarele cu o adevarata cultura culinara: la italieni si portughezi ciorbele
sunt rare iar atunci cand ele exista, sunt foarte dense, cu foarte putina zeama
si foarte multe ingrediente, cu o varietate de legume, carne si cereale intr-un
singur castron, la francenzi sunt mai mult creme, abundand de cereale si
legume, iar la noi sunt de cele mai multe ori clare, cu zeama multa, de multe
ori fara carne. Supa de pui spre exemplu este de cele mai multe ori
constituita doar din apa in care a fiert gaina sau puiul si ceva legume.

Lipsa originalitatii bucatariei romanesti este doar o consecinta a lipsei

alimentelor si nu una a lipsei originalitatii. As putea spune ca poporul era
prea preocupat sa supravietuiasca ca sa isi faca timp sa elaboreze mancaruri
subtile si ingenioase. Poate ca aceasta sarcina de a face o bucatarie
traditionala si actuala in acelasi timp, subtila si originala este poate sarcina
generatiilor viitoare!
Bibliografie
Istoria mentalitatii romanesti- Cristian Tiberiu Popescu
Intre Orient si Occident- Neagu Djuvara

Intre Orient si Occident- Neagu Djuvara

Agricultura propriu-zis rmsese primitiv. Aratul se fcea cu boi nhmai

la jug, iar plugurile erau deseori din lemn (chiar i dup 1850, statisticile
arat c peste un sfert din plugurile ranilor erau de lemn). Cnd se fceau
defriri, ranii se asociau ca s poat pune la jug doua sau mai multe
perechi de boi. Nu se foloseau ngrminte: bligarul era folosit cel mult
pentru grdina de lng cas, pentru lipitul caselor, iar iarna, uscat, drept
combustibil suplimentar. Drept care, lsatul n elina era practicat curent,
pentru ca, n al treilea an, pmntul s se odihneasc. Abia pe la mijlocul
secolului trecut, cnd populaia rural va fi sporit simitor, se va generaliza
sistemul de asolament (alternana gru-porumb).
Culturile cele mai rspndite erau cele de gru i de porumb, acestea din
urm avnd de departe prioritate, de cnd fina de porumb, mlaiul,
nlocuise, treptat, n secolul al XVIII-lea, n hrana ranului, fina de mei
(numit tot mlai).
O statistic din 1838 ne d, pentru ntinderea culturilor n Muntenia,
proporiile urmtoare: porumb 59,8%, gru 24,6%, orz 9,4%, mei 4,8%, ovz
1,4% (ntract totalul face 100%, este de presupus c celelalte culturi,
minore, cum ar fi secara, rpit, trifoiul, leguminoasele etc., nu au fost puse
la socoteal). De altfel, proporia gru-porumb varia foarte mult de la o
regiune la alta, griul fiind cultivat, mai ales pentru export, n regiunile de
cmpie, unde domina marea proprietate, n vreme ce n regiunea de deal,
unde mica proprietate rneasc se meninuse, porumbul acoperea uneori
peste 75% din ntinderile cultivate.
Dovada c toate activitile agricole i pstoreti in de o practic foarte
veche o gsim n faptul c terminologia de baz este, n mod predominant,
latin, rareori slav sau autohton":
232
Principalele plante cultivate: gru, orz, secar, mei, linte, lptuc, trifoi etc.;
uneltele i munca cmpului: furc, sap, secure, secer, a ara, a semna, a
culege, a macin; animalele domestice: cal, bou, vac, porc, capr, iar pentru
ovine, oaie, berbec, miel (lat. agnellum, rom. medieval niel), gin, dine
etc. snt toate de origine latin.

n privina hranei, ranul se mulumea cu foarte puin. La ora, n toate

mediile, se impusese buctria turco-bizantin, bineneles cu variante care
deveniser adevrate bucate naionale", sarmalele, de pild. La ar ns,
lucrurile se opriser ...la antichitatea greco-roman: Herodot spunea despre
gei c erau galactofagi. Baza alimentaiei ranului romn era, ntr-adevr,
mmliga, nsoit de produse lactate, lapte, lapte btut, lapte prins, brnz.
nainte de a fi fost introdus porumbul (sfiritul secolului al XVII-lea, sub
erban Cantacuzino), mmliga se fcea din fin de mei, mlai, nume ce va
fi dat, mai trziu, finii de porumb. Fiertura de cereale sau de fin, sau
plcintele necoapte la cuptor fuseser alimente foarte rspndite n lumea
antic aa cum este i astzi nc n regiuni ntinse din Asia i din Africa
nainte de a se fi impus obiceiul pinii coapte (noi nine am vzut un text
din perioada imperial trzie, unde era evocat fiertura de mei a legionarului
roman).
Lsnd la o parte preferinele alimentare ce in de obiceiuri strvechi,
alegerea meiului ca cereal alimentar de baz ni se pare a fi avut la romni
o explicaie istoric foarte precis insuficient subliniat : dintre toate
cerealele, meiul este cel care se maturizeaz cel mai repede. Este semnat n
urma tuturor celorlalte, pe la l mai, i se coace naintea lor, pe la 15 iunie,
ntr-o ar n care
237
nvlirile strine reprezentau o primejdie permanent i o obsesie milenara,
asigurarea doar n ase sptmni a pinii pe tot anul era un aspect ce nu
putea fi nesocotit; dup recoltare, oricnd, dac era cazul, sacii erau ncrcai
n cru i ranul fugea n muni sau se nfunda n adncul codrilor cu
proviziile pe un an ntreg. Totui, cnd, n vremuri ceva mai linitite, oamenii
au cunoscut porumbul, treptat, avantajele acestuia s-au impus. Randamentul
la hectar era superior, grunele mcinate aveau un gust foarte apropiat de
cel al finii de mei, dar mai plcut, i, mai ales, porumbul era n msur s
satisfac aproape toate nevoile casei, oameni i animale, i, pe deasupra,
strujenii, chiar i uscai, constituiau o hran bun pentru vite. In sfrit,
cocenii serveau la aprins focul.
Dup prerea noastr, Raicevich greete cnd spune c lenea l face pe
romn s prefere mmliga urmare a unei mpilri de veacuri:
mprejurrile i-au fcut lenei, iar aceast nepsare se vede pn i n modul
n care triesc. Prefer fina de porumb, deoarece se ostenesc mult mai puin
pregtind din ea, n fiecare zi, un terci gros, care folosete i ca pine, i ca
sup pentru toat familia, dect dac ar frmnta i ar coace n cuptor pinea
de gru"... n realitate, pregtirea mmligii zilnice era, pentru femeie, o
munc grea i ndelungat de unde i expresia popular: a pus-o de
mmlig, pentru a spune despre cineva c mai are mult pn s-i
isprveasc treaba.
Brutari nu se vedeau dect prin trguri i orae i, fapt semnificativ, numele
lor deriv de la cuvntul german Brot (poate printr-un intermediar slav), dei
pine este latinesc.
Pentru cei mai sraci, mmliga putea fi,'ntr-o mare parte a anului, singurul
fel de mncare, mbuntit doar cu o ceap sau cu un pic de brnz. Dac,
printre porumb, a putut semna fasole, ranul poate conta pe o provizie de
fasole uscat, care, cu o bucic de slnin i cu boia de ardei, este felul de
mncare ntlnit cel mai des pe masa sracului. Carne? Rar de tot; mcelarul,
care i-a pstrat numele latinesc, nu este ntlnit dect n orae i trguri. La
ar, cele cteva psri din ograda ranului snt tiate de srbtori sau cu
prilejul ceremoniilor de familie: cstorie, botez; dar i mmormntri, cnd se
pregtete i mncarea mortului, coliva, reminiscen a riturilor funerare
antice, care este mprit rudelor i prietenilor, dar i oamenilor sraci, ca s
fie de sufletul mortului. *
238
Cnd ranul era silit s taie o vac sau un bou, n urma vreunui accident sau
a mbolnvirii animalului, pielea i coarnele erau vn-dute; din ce rmnea,
se lua seul pentru spun; carnea, se spunea, nu era bun de mncat. Din cnd
n cnd, la ranii cu oarecare dare de mn, se gsea carne afumat i srat,
pastrama, dar carnea aceasta era, ndeobte, pregtit la ora. Negustorii
ambulani strbteau ara aducnd pete srat de la Dunre, care se conserva
bine i care, dup cum se spune, a fost destul de mult consumat la sate,
ncepnd din Evul Mediu.
ns evenimentul cel mai mare din tot anul este, n apropierea srbtorilor de
Crciun, tiatul porcului i pregtirea lui.
Aproape fiecare familie trebuie s aib un porc. Am vzut, n statisticile din
1830, c eptelul porcin este destul de mare. n medie, revine mai mult de un
porc de familie, cci rareori se vd turme mari de porci pe moiile boiereti;
este un animal pe care fiecare familie l crete pe lng cas. Orice gospodin
trebuie s se priceap ct de ct la pregtirea crnailor i a afumturilor.
Nimic nu se pierde. Oamenii i ngduie oarecare risip de naterea
Domnului i ca s uite o clip gerul nprasnic al iernii, apoi tot restul este
fiert, afumat, pregtit s in toat iarna i, uneori, chiar mai mult. Astfel,
este pstrat osnza, care servete la gtit, aa cum servete i untul topit i
mai rar uleiul (de nuc, de semine de dovleac, de cnep), folosit i
pentru candel.
Cnd vine vara, natura este att de darnic, nct poi gsi, din belug, mai
peste tot, miere i fructe slbatice sau altoite , din care o parte se usuc
i se pstreaz pentru iarn; pe malul nurilor i uneori n jurul fnrnilor, se
cultiv mari cantiti de pepeni galbeni i verzi, care, pe cldurile cele mari,
le fac att de bine secerto-rilor. Merii cresc cam pretutindeni, dar exist un
soi cu nite mere ce, prin mrimea i gustul lor, trezesc admiraia strinilor:
li se spune mere domneti. Un neam, Hacquet (probabil de origine
francez), care cltorete n Principate la sfritul anilor 1780, afirm c a
vzut mere domneti mari ct un cap de copil". Generalul de Bawr scrie la
rndul lui: ntlneti adesea adevrate pduri de pomi fructiferi, peri, meri,
cirei i o mulime de podgorii. Cea mai mare parte a munilor seamn,
datorit acestor pduri, cu nite grdini cum nu se poate mai frumoase;
praiele care coboar iute, cu susurul lor
239
dulce, aduc n cmpie o ap limpede i bun, udnd, n trecere, vl-celele cele
mai minunate: ai zice c anume au fost fcute ca s nfieze ochilor cea
mai frumoas privelite ce se poate nchipui, n zadar se strduie arta s se
apropie de natur, chiar i cele mai frumoase grdini fcute de noi snt cu
mult mai prejos de frumuseea acestor locuri slbatice unde triesc oamenii
din munii Valahiei. [...] Judecind dup blndeea climei i buntatea
pmntului, ne dm lesne seama c pe aici nu se duce lips de fructe. Pepenii
galbeni, dar mai ales cei verzi, snt de o mrime i au un gust mai ceva dect
cele ale tuturor pepenilor vzui de mine prin alte ri"... Tot el crede c
ranul nu tie s se bucure att ct ar trebui de podgoriile ce acoper mari
ntinderi n regiunea de deal: Vinul, nu numai c este bun, dar este i din
belug. Unele soiuri snt mai presus de vinul din Ungaria; iar dac, din
aceste soiuri, se face vin puin, vinovai snt numai ranii, cci nu tiu nici
s-l fac, nici s-l pstreze. Nu cunosc plcere mai mare dect aceea de a
umbla, toamna, prin aceste podgorii, nconjurate de livezi mari i frumoase."
Via de vie se gsete i la cmpie, n jurul caselor, dar vinul este prost. De
altfel, ranul nu are obiceiul s bea vin la mas. Vinul se bea duminica i la
srbtori, pe la unul sau pe Ia altul, dar mai ales la circium, crm, n
Moldova cuvnt slav. Femeile nu trebuie sa bea la circium, dar acas pot
s bea, iar Cantemir, n Descripia Moldaviae, scrie c unele chiar beau mult,
dar c, n lume, nu le vezi niciodat bete. Se poate totui crede c remarca
lui Cantemir nu avea n vedere dect regiunile cu podgorii; n-am mai gsit-o
n nici un alt document.
Pe de alt parte, ntinderea podgoriilor (nc un cuvnt slav, care desemneaz
viile de pe dealuri), n regiunile destinate acestei culturi, pare s fi sczut n
secolul al XlX-lea, din pricina bolilor viei de vie. Podgoriile snt nlocuite
parial cu livezi de pruni, din care se face uica, n crciumi, uica tinde s
in loc att de vin, ct i de rachiul de cereale, mai tare.
Peste sptmn, rareori oamenii se duc la crciumar, care, totodat, este i
bcan, vnznd condimentele cele mai curente; ns duminica i la srbtori,
muli se mbat, mai ales n satele de rani clcai, cnd crciumarul, arenda
al boierului sau al mnstirii, le d de but pe datorie iar ranul are att de
multe motive s se duc s-i uite necazul i srcia. Hanuri, unde s poi
dormi i mnca", erau doar ici-colo cte unul, i numai pe drumurile mari.

OBICEIURI POPULARE N ZONA FOLCLORIC VLACA

Considerat de majoritatea cercettorilor ca o zona cu slabe resurse folclorice, zona

folcloric Giurgiu a fost de-a lungul timpului ocolit de programele de cercetare n acest
domeniu. Acest lucru explic i referinele relativ puine, existente n literatura de
specialitate, referitoare la aceast regiune.
Spre deosebire ns de prerile majoritii celor care se ocup cu fenomenul creaiei
populare, folclorul i obiceiurile din judeul Giurgiu se manifest i astzi n obiceiuri de
o mare valoare documentar i artistic.
Dintre obiceiurile i datinile cercetate de specialitii Centrului Judeean de Conservare i
Valorificare a Tradiiei i Creaiei Populare, au fost considerate ca reprezentative
urmtoarele:
LSATUL SECULUI DE PATE ceremonial complex ce are loc cu ase sptmni
naintea srbtorilor de Pate.
n seara de Lsatul de sec n toate casele are loc " IERTCIUNEA ". Acest obicei const
n a se cere iertare, prin srutarea minii, pentru eventualele greeli comise fa de prini,
socrii, nai.
STRIGATUL PESTE SAT ceremonial nocturn al cetei de feciori desfurat n ajunul
marilor srbatori i de judecare public a celor care s-au abtut de la normele obtei n
sezonul care se ncheie. Dup lsarea ntunericului, tinerii aflai pe dealuri, acoperiuri
sau n copaci poart un dialog "usturtor" de la nlime, de cele mai multe ori versificat,
cu fetele "btrne" i cu feciorii "tomnatici", care nu au reuit s se cstoreasc. Tot n
perioada Lsatului de sec, n localitile Frateti, Oinacu, Ghimpai, Giurgiu are loc un alt
obicei i anume " BATEREA HALVIEI ". Acesta const n atrnarea unei buci de
halvi legat cu o sfoar de tavan i pendularea ei ntre copiii care ncerc s o ajung la
ea.
SPTMNA CAILOR LUI SANTOADER ciclu de 8 zile dedicat cailor Sfntului
Toader. n aceast perioad, ceremoniile obiceiurile i practicile magice sunt grupate n
mai multe srbtori cabaline: Marea, Joia, Vinerea i Smbta Santoaderului.
MUCENICII sunt celebrai n echinociul de primvar (pe stil vechi), n a noua zi a
babelor. Zi de hotar ntre iarn i var, ntre zilele aprige ale Babei Dochia i zilele
clduroase ale Moilor, ziua n care se pomenesc cei 40 Sfini Mucenici din Sevastia este,
ziua n care femeile, dup ce ies de la biseric, dau de poman, pentru sufletul morilor,
preparate specifice acestei zile.
LAZRULare loc in smbta Floriilor. Srbtoarea este numit i "SMBTA LUI
LAZR", " LAZR CEL SRAC", "LAZR DE VITALIA" (cel nviat din mori de
ISUS HRISTOS) i " LZRIC" (cel mort de dorul plcintelor).
n aceast zi, cete de cte trei fete merg cu "Lazrul" colind ce prevestete soarta
magic a lui Lazr.
Una dintre fete, cea mai mic, se mbrac n mireas, iar celelalte duc un co confecionat
din nuiele (coni) pentru a pune n el oulele primite din partea celor colindai. Acest
obicei este nc practicat n localitile: Valea Argeului, Gujani, Bila, Copaciu i Vedea.

ARTATUL - colind specific bieilor care n perechi merg din cas n cas de
srbtoarea Lazrului. Obiceiul se pstraz n localitatea Vrti. Smbta, ceata pleac la
colindat avnd un manunchi de salcie i un co de nuiele pentru oule ce vor fi cptate
de la cei colindai.
FLORIILE - colind practicat n dimineaa Floriilor, din cete formate din 4 - 5 biei cu
vrste cuprinse ntre 8 i 13 ani, avnd n mini crengue de salcie. Colindul se cnt la
fereastr, iar la sfritul lui copii pun crenguele de salcie la geamul gazdei i primesc n
schimb de la aceasta bani i ou.
BUIENIII - colind specific comunitii bulgare din Valea Dragu lui i Vrti, practicat
numai de fete cu vrste ncepnd cu 12-13 ani i pn la cstorie. Ele sunt mbrcate n
costume naionale, iar una dintre ele, de obicei cea mai nalt, se mbrac n haine
bieeti purtnd pe cap o cciul mpodobit cu fund roie. Acest personaj se numeste
"Buieniul" i are rolul de conductor al cetei. Colindele sunt interpretate n limba
bulgara. Fetele, n numr de ase, se in de mijloc i danseaz n linie executnd o
micare lateral.
Conform tradiiei, ceata de buienii trebuie s colinde n aceeai componen trei, cinci
sau apte ani.
CLUUL - obicei de origine strveche reprezentat printr-un spectacol complex ce face
parte din ciclul srbtorilor legate de cultul solar.
n judeul Giurgiu, acest obicei se gsete nc bine reprezentat n comunele Bneasa,
Oinacu, Mra, Gujani, Schitu i Letca Nou.
DRGAICA - obicei practicat cu ocazia seceriului grului, pe data de 24 iunie, ce are
ca semnificaie asigurarea prosperitii recoltelor, protecia lor, aprarea mpotriva unor
boli la animale i oameni.
Obiceiul cuprinde alegerea unei fete (cea mai frumoas), pentru a fi mpodobit cu o
cunun de spice mpletit dimineaa, la rsritul soarelui, la marginea ogorului, i apoi
colindatul n sat, pe la curile oamenilor.
PAPARUDA - Obicei practicat vara, pe vreme secetoas ce const n alctuirea unei cete
din fetie de 8 -12 ani costumate n fuste din ierburi aezate pe trupul gol. Pe cap fetele
poart coronie din frunze i flori. La casa gospodarului unde se colind, gazda iese cu
galei cu ap, cu care sunt stropite fetiele n timpul evoluiei lor.
Ciclul srbtorilor de iarn este cuprins ntre 24 decembrie i 7 ianuarie. Astfel, cele 12
zile ce preced srbtoarea Anului Nou constituie cel mai important ciclu srbtoresc
popular tradiional.
Repertoriul obiceiurilor de Crciun i Anul Nou cuprinde n forma lui tradiional
urmtoarele obiceiuri:
- Colinde de copii
- Colinde de ceat
- Urri de belug i recolt cu pluguorul
- Urri cu sorcova
- Vasilca, jocurile cu mti, Capra, Brezaia.

Muli productori de alimente au decis n ultimii ani s solicite atestarea produselor

lor ca tradiionale, spernd ca n acest fel s poat obine un pre mai mare. Aa s-a
ajuns ca pe lista Ministerului Agriculturii s se regseasc aproape patru mii de
produse tradiionale.

Astfel, potrivit datelor oficiale, pn n acest moment, au fost atestate un numr de 3.851
produse tradiionale, principalele domenii fiind: lapte i produse din lapte 1422; carne i
produse din carne 1276; panificaie- 668; buturi 263; legume-fructe 147; pete i
produse din pete 24; miere 20; grsimi vegetale 6 i altele 25.

Numai anul trecut au primit atestat de la Ministerul Agriculturii 1.050 de produse

traditionale, de aproate patru ori mai multe dect n anul precedent. n plus, au fost
nregistrai 190 de operatori economici traditionali.

Solicitarea operatorilor economici privind atestarea i nscrierea produselor tradiionale n

Registrul de atestare produse tradiionale este voluntar. Cei care doresc s se ateste pot
beneficia i de sprijin financiar prin Programul Naional pentru Dezvoltare Rural pentru
a investi n modernizarea i dotare unitilor de producie.