Ca un fluviu d-aur, splendid lumin,

Peste patru taberi, vars luna plin.

Turcii i ttarii somnului se dau;

Ungurii, la mese, grijile-nelau.

Astfel prin furtun, printre nopi, pe mare

Loptarii vars tnra cntare.

Dar erban nu doarme, cci dulcele somn

Rar rsfa geana unui mare domn.

Grijile, n hor, turbure se duce

ncotro lumina mai splendid luce.

Ctre astea, cntul psrii prin flori

Spune c se vars fragedele zori.

Domnul ctre ceruri-nal rugciune,

Apoi d semnalul, trompeta rsun.

Lupta se ncepe, cetele ttare

Pas nainte, strig cu turbare.

Turcii le sprijin; turcii i ttari

Se ndes, s-amestec... Sprinteni armsari

Necheaz, spumeaz... Armele rsun;

Tremur pmntul... Muntele detun,

Soarele plete... Apele roesc...

Psrile-n aer zborul lor opresc.

Omul se mbat d-omenescul snge...

Muma ctre snu-i copilaul strnge.

Ungurii rezist furiei cei vii,

Dar cum n suflarea negrei vijelii

Arborii rezist, cteva minute,

Apoi i sfrm crcile btute,

Astfel stau maghiarii cu-nfocatul dor,

Cu puterea dalb sufletelor lor.

Dar-necai d-a noastr crncen putere,

Iat c se pleac, brbia piere.

Dar atunci ncepe cruda mcelare.

Furia scpat, url cu turbare.

Caii calc n snge pn la copii,

Calc i sfrm morii i rnii.

Strigte, trufae, celui ce nvinge,

Se confund cu plnsul celui ce se stinge,

Astfel cum bacanta, l-al plcerii loc,

Vine despletit i cu ochii-n foc,

i cu voluptate, i nesturat,

De plceri slbateci i de vin se-mbat.

Secheli s-abate. Zilele-i se curm,

Patru mii de nobili n mormnt l urm.