Curnd ca floarea voi veteji! i spun la oameni, dar ce le pas Dac-a mea via se va fini? Nici consolare nu am n lume, Chiar rd mulime de cntul meu. Stinge-te, via, stinge-te, nume! Suflete, zboar la Dumnezeu! Crezui odat c-a mea durere Ea se va stinge, dar eu m sting! Cci nu am voie, i n-am putere Moartea ce vine ca s o resping. O consolare de l-ast lume Nu aflai nc la chinul meu. Stinge-te, via, stinge-te, nume, Suflete, zboar la Dumnezeu! n van vegheat-am fr-ncetare, Scriind n versuri dulci leciuni. Lumea-i rse d-a mea cntare, Rse d-a mele lamentaiuni! i vai! nu este strein lume: Patria-mi rse de chinul meu, Stinge-te, via, stinge-te, nume, Suflete, zboar la Dumnezeu! Al meu printe servit-a ns, Servit-a ara unde nscu; Putu s strng, dar el nu strnse! n srcie el petrecu! Oh! i ce moarte l lu din lume!... Dar rdeti toi de cntul meu. Stinge-te, via, stinge-te, nume, Suflete, zboar la Dumnezeu! Vduvi avute, recompensate, n aste timpuri sunt nencetat, Cele srace sunt delsate... Omul virtuii e insultat! Aa ajunge a noastr lume... Plnsul oprete cntecul meu. Stinge-te, via, stinge-te, nume, Suflete, zboar la Dumnezeu!